Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of June 24, 2003
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.86/04-07-2003

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
16-12-2019 (joint)
16-12-2019 (joint)
12-12-2019 (joint)
12-12-2019 (joint)
12-12-2019 (joint)
11-12-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2003 > 24-06-2003 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of June 24, 2003

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,20.

Lucrările ședinței au fost conduse succesiv de către domnii Corneliu Ciontu și Viorel Hrebenciuc, vicepreședinți ai Camerei Deputaților, asistați de domnii Tudor Mohora și Borbely Laszlo, secreari.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineața!

Doamnelor și domnilor deputați,

Începem ședința noastră de astăzi cu intervențiile deputaților, care sunt destul de numeroase. Sunt 39 de înscriși.

 
Ioan Timiș - declarație politică intitulată Opoziția citește Constituția, nu o interpretează;

Are cuvântul domnul Ioan Timiș. Urmează domnul Gheorghe Roșculeț. Este? Domnul Florin Iordache.

Poftiți, domnule Timiș.

 

Domnul Ioan Timiș:

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Opoziția citește Constituția, nu o interpretează".

Constituția nu este un roman de aventuri care să fie citită mai repede sau mai încet în funcție de exercițiul limbii. Ea este un sanctuar politico-juridic care trebuie în mod esențial interpretat. Din cauza cititului pe litere sau pe sărite a textului constituțional, recenta remaniere a Cabinetului Adrian Năstase a stârnit un val nefiresc de critici la adresa constituționalității acestei măsuri. Eroarea zgomotoasă a opoziției parlamentare pleacă de la imposibilitatea înțelegerii faptului că autoritatea publică denumită Guvern sau Cabinet intră în exercitarea atribuțiilor sale executive pentru un mandat de 4 ani, după acordarea votului de încredere de către Parlament și numirea Guvernului de către președintele țării. Dacă Opoziția ar observa bine ar constata că nu există guverne universale sau permanente, există numai guverne aprobate de un anumit parlament, cu un anumit prim-ministru, cu anumită structură și componență, cu un anumit program de guvernare.

Și tot spre știința Opoziției, Guvernul nu înseamnă suma aritmetică a miniștrilor și a ministerelor. Guvernul este un organ colegial condus de un prim-ministru care adoptă hotărâri și ordonanțe într-un anumit forum și cu responsabilitate politică și juridică distinctă în fața Parlamentului. Constituțional, numai primul ministru are responsabilitatea formării cabinetului și a programului de guvernare. Tot primul ministru cere votul de încredere al Parlamentului asupra programului și a întregii liste a Guvernului. Cred că Opoziția ar fi trebuit să știe că numai prin actul de învestitură Guvernul primește deplinele puteri de la Parlament care, la rândul său, a dobândit exercițiul suveranității naționale prin actul alegerii direct de la poporul român.

Ceea ce nu a putut sau nu a vrut să înțeleagă opoziția la recenta remaniere este faptul că o dată cu programul de guvernare primul ministru cere și un vot de încredere asupra întregii liste a Guvernului. Lista Guvernului nu înseamnă numai numele și prenumele miniștrilor, ci și denumirea ministerelor și structura cabinetului. Oricât ai fi de miop, nu poți să nu constați că singura deosebire între guvernele Ciorbea, Vasile și Isărescu a fost structura și componența fiecărui cabinet.

Revenind la Cabinetul Adrian Năstase, este foarte clar că, prin actul de învestitură, Guvernul, programul său de guvernare, primul său ministru au fost aprobați pentru un mandat de 4 ani. În virtutea competențelor constituționale, primul ministru poate oricând, prin instituția remanierii prevăzute de art.85 din Constituție, să modifice atât componența, cât și structura cabinetului. Singura cerință constituțională în acest caz este ca șeful executivului să se adreseze Parlamentului și să solicite un vot de încredere asupra noii liste și structuri a cabinetului în procedura prevăzută pentru învestitură.

Revocarea foștilor miniștri și numirea noilor miniștri este atributul președintelui și este un act procedural ulterior votului de încredere al Parlamentului.

Primul ministru este abilitat de Constituție să ia orice măsuri pentru realizarea programului de guvernare aprobat de Parlament, atâta timp cât nu a fost emis printr-o procedură constituțională, nu s-a aflat în imposibilitate de a-și exercita funcția sau nu a prezentat demisia cabinetului.

În consecință, vă rog să primiți, domnilor membri ai Opoziției, sfatul alegătorului: numai interpretarea Constituției vă limpezește, cititul și silabisitul ei vă face să vă bâlbâiți.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Florin Iordache - intervenție cu titlul Summitul de la Porto Carras - o garanție pentru România la integrarea în Uniunea Europeană; Are cuvântul domnul Florin Iordache.

Am următoarea rugăminte la toți cei înscriși. Sunt 39 de înscrieri. Este ultima ședință din această sesiune. Încercați să prezentați sinteza declarației, întrucât și așa le depuneți la stenografă, ca să poată vorbi toți colegii noștri. Eu peste o oră închei ședința.

Poftiți, domnule Florin Iordache.

Urmează domnul profesor Leonăchescu. Acum are ședință de birou.

 

Domnul Florin Iordache:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor deputați,

Intervenția mea de astăzi se intitulează "Summitul de la Porto Carras - o garanție pentru România la integrarea în Uniunea Europeană în 2007".

La recenta întâlnire care a avut loc în Grecia la Porto Carras, delegației României i s-au dat asigurări că există întreaga voință politică din partea Uniunii Europene pentru aderarea în 2007. Se recunosc astfel progresele semnificative obținute de țara noastră în perioada 2001-2003, închiderea a 19 capitole de negociere, progresele obținute de către actuala conducere a Guvernului și a țării noastre.

Perioada următoare este esențială pentru succesul pregătirilor de aderare, dar membrii executivului au demonstrat că știu ceea ce au de făcut în continuare, de la îndeplinirea criteriilor de economie funcțională, până la reformele în administrație și justiție.

În continuare, toată clasa politică de la stânga la dreapta și invers ar trebui să-și dea mâna pentru binele României, pentru că numai cu efortul comun al tuturor, în 2007 vom fi în Uniunea Europeană. În schimb, dacă unii împing căruța și ceilalți stau în ea sau pe lângă, efortul primilor va fi foarte mare. Am deplina încredere în echipa premierului Adrian Năstase că va găsi cele mai bune metode pentru ca visul nostru, al tuturor, de a fi în Uniunea Europeană în 2007 va deveni realitate. A demonstrat-o cu prisosință la aderarea în structurile NATO.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Nicolae Leonăchescu - pledoarie pentru protejarea dialectelor limbii române;

Dau cuvântul domnului Nicolae Leonăchescu, apoi va urma domnul Ioan Mircea Pașcu.

 

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Onorat auditoriu,

Ne aflăm în plină operație de modificare a unor prevederi ale Constituției și de completare a acesteia, pentru ca documentul fundamental care stă la baza construcției politice și sociale a României, ca stat de drept, să corespundă speranțelor noastre și cerințelor integrării în Europa modernă.

Cu acest prilej, acordăm o mare atenție drepturilor omului și cetățeanului, precum și minorităților etnice, religioase și lingvistice.

Așa cum este normal, urmărim ca minoritățile să se bucure de drepturi egale ca și românii și să evolueze, neconvulsiv, dând dovadă de loialitate față de statul gazdă. Problema limbii minorităților lingvistice din România este soluționată în limite acceptabile. Ne-am bucura dacă românii minoritari din alte state ar avea drepturile pe care noi le acordăm minorităților.

Este momentul să ne pronunțăm mai ferm cu privire la vlahii și aromânii din Peninsula Balcanică, pentru că au fost uitați și dreptul lor de a-și folosi limba a fost și este contestat și ignorat.

Dialectele limbii române în care vorbesc vlahii și aromânii fac parte din patrimoniul nostru național. Este cazul să menționăm acest fapt lingvistic în noua Constituție și să acordăm acestor dialecte, în viitor, atenția pe care realitățile istorico-demografice o impun.

Protecția minorităților și a limbilor pe care le folosesc trebuie aplicată și vlahilor spre a le proteja dialectele pe care le vorbesc încă. Ultimul vorbitor de dalmată, Tone Udaima Burbur, ne-o cere, iar realitățile ne impun acest standard unitar.

Este și interesul nostru național și a venit timpul să luăm atitudine.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Ioan Mircea Pașcu - declarație răspuns la un articol apărut în revista România Mare; Dau cuvântul domnului deputat Ioan Mircea Pașcu, va urma domnul Adrian Moisoiu.
 

Domnul Ioan Mircea Pașcu:

Domnule președinte,

Îngăduiți-mi prin a începe cu o autocritică: în ciuda faptului că realitatea m-a infirmat cu regularitate când venea vorba de Partidul România Mare și revista cu același nume, am avut naivitatea să cred că, dacă nu voi răspunde neadevărurilor vehiculate în legătură cu mine, oamenii respectivi vor înțelege de ce nu o fac. Afirmațiile sunt atât de neadevărate, încât nici nu merită să-ți dai silința să le corectezi. Numai că, procedând așa, am greșit încă o dată, aproape cu precizie matematică: tăcerea mea a fost interpretată greșit ca o recunoaștere tacită a minciunilor vehiculate în revista partidului, lucru dovedit de luarea de cuvânt a conducătorului partidului și al revistei sale, petrecută în Senatul României săptămâna trecută.

Regret că sunt nevoit din nou, ca pe această cale să resping gravele acuzații aduse mie în articolul menționat, apărut în revista "România Mare", precum și în luarea de cuvânt menționată.

Permiteți-mi să le iau pe rând, începând cu începutul. "Materialul" preluat de revista menționată a apărut prima dată pe internet în ziua de joi, 4 iunie, 2003, sub titlul "Rețeaua mafiotă patronată de Ioan Mircea Pașcu, ministrul apărării, drenează toți banii publici din Ardealul de Nord în folos propriu", sub semnătura curajoasă "un grup de militari de bine" (vezi, chipurile, în Armată ar exista rezistență la Pașcu și reformele sale?!) fiind adresat inițial domnului Adrian Năstase care a doua zi urma să vină în județul Satu-Mare pentru activitate comună cu premierul Ungariei.

Întrucât "materialul" nu a stârnit interesul nimănui, în disperare de cauză, revista "România Mare" îl preia, ceea ce denotă coautoratul, și îi schimbă "destinatarul": în locul premierului, de data aceasta este menționat domnul Michael Guest, ambasadorul SUA la București, probabil și pentru că, în săptămâna respectivă, urma să mă aflu la Bruxelles, la câteva importante reuniuni NATO, trebuind, deci, să fiu "compromis".

"Tehnica" utilizată în "material" este obișnuită pentru asemenea situații: când nu poți acuza direct, acuzi alte persoane cu care "ținta" vine inevitabil în contact și, prin ricoșeu, acuzi indirect "ținta" vizată inițial.

Numai că, și într-un caz, respectiv când acuzi direct, cât și în altul, adică atunci când o faci indirect, ca în materialul de față, trebuie să produci dovezi!

Or, și în acest material, ca și în celelalte materiale apărute la adresa mea în revista partidului, aceste dovezi sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârșire! Așa că, în lipsa dovezilor, "materialul" este doar o tentativă de defăimare, bazată pe neadevăruri crase!

Primul dintre acestea este că pe tatăl meu l-ar fi chemat Pasko, ar fi fost ungur, și chiar dacă ar fi fost, ce e rău în asta? și ar fi fost agent al Securității! Las la o parte ca, în gura României Mari o asemenea acuzație suna ca vorbitul de funie în casa spânzuratului și mă voi referi, însă, numai la cele declarate în legătură cu tatăl meu: este neadevărat, pe tatăl meu, care era român, l-a chemat de la început până la sfârșit, căci, în 2000, a trecut în lumea celor drepți, Ion Mircea Pascu și a fost toată viața lui jurist.

În ce privește bursele pe care le-am căpătat în străinătate, chipurile, pentru că aș fi fost membru al Securității, o întrebare rămâne fără răspuns: pentru ce să îmi dea occidentalii burse, ca să îi spionez? Căci bursele respective nu mi-au fost date de statul român, ci de statele respective?!

Nu am nici o cunoștință despre activitatea "ecologică" a firmelor domnului prefect Ciocan, cu atât mai puțin despre gropile ecologice menționate cu atât aplomb în "material".

Domnul prefect Ciocan nu mi-a construit nici o vilă la București - vezi și declarația mea de avere care este publică, iar aranjamentul pentru casa de vacanță, care este în construcție, nu reprezintă un secret, fiind menționat, de asemenea, în declarația respectivă, deși nu aveam nici o obligație să îl fac public?! Iar faptul că l-am făcut, totuși, indică tocmai că nu am nimic de ascuns!

Domnul prefect Bechis nu îmi asigură material lemnos pentru nimic, deci nici pentru vila care nu există.

Pe domnul Bura nu l-am cunoscut de la Ștefan Gheorghiu - și chiar dacă l-aș fi cunoscut, ce era de condamnat în asta? -, ci în calitate de primar al Negreștilor, în anii când am primit misiunea să mă ocup de organizația PSD din județ.

Nu comentez afirmațiile despre afacerile domnului Lohan - și cu atât mai puțin pe cele legate de soția sa -, deoarece îl privesc direct și personal, tot așa cum nu comentez afacerile domnului Copos, de pildă, pe care, de asemenea, se întâmpla să îl cunosc. Apropos, pe când un nou "material" care să mă incrimineze, ca urmare a afacerilor domnului Copos?

De asemenea, nu comentez nici invidia domnului primar Ghiriti din Negrești față de succesul economic al domnului Lohan, după cum nu comentez nici supărarea unui adjunct al poliției locale că nu a fost promovat în local domnului Tibil și că, în plus, va trebui să își și achite marea datorie pe care o are față de sucursala locală a Băncii Comerciale.

Afirmația cu patronajul afacerilor cu limuzine furate este gravă și, în cazul în care voi apela la instanță, va trebui să fie susținută de revistă. Oricum, nu pot fi decât recunoscător gazetei "România Mare" care, preluând un material anonim de pe internet, și-l însușește și și-l face astfel atribuibil! Ca să nu mai vorbesc despre intervenția expresă a conducătorului partidului din Senatul României, la care mă voi referi îndată.

Nu am avut nici o contribuție nici în numirea domnului Balogh - Dumnezeu să îl ierte - nici a domnului Tibil în funcție de șef al Inspectoratului Județean al M.I. Ambele numiri au fost decise și executate exclusiv de ministerul respectiv.

În sfârșit, nu văd cum mă pot implica în ancheta domnului Horea Anderco, fost primar al municipiului Satu Mare, din moment ce, o altă "școală locală de gândire" susține contrariul, și anume că arestarea sa s-ar fi datorat tocmai dorinței autorităților de a ajunge astfel la mine, pornind de la teza contrară, tot falsă, că aș fi fost implicat în afaceri cu acesta.

Domnul coleg deputat al PRM, localnic bine informat cu privire la acțiunile mele din județ, ar fi trebuit să fie mai grijuliu cu preluarea afirmațiilor de pe plan local.

Dați-mi voie să îmi exprim amărăciunea, nu atât față de atacurile nejustificate ale României Mari, cu care toată lumea s-a obișnuit, cât, mai ales, față de superficialitatea unor oameni cu pregătire de specialitate în domeniul muncii informative din Partidul România Mare și care se ocupă personal de mine. Cu atât mai mult cu cât suntem "colegi" de parlament. Le-aș cere totuși un mic serviciu: anunțați-i pe autorii efectivi ai "materialului" prezentat inițial că poliția s-a demilitarizat și, deci, nu se mai pot prezenta ca un "grup de militari de bine". Cu colegul dumneavoastră din zonă va fi, cred, mai ușor.

Să trecem acum la intervenția conducătorului partidului rostită în Senatul României luni, 9 iunie 2003. În ea se vehiculează cu dezinvoltură alte informații false la adresa mea și se întărește expres implicarea domniei sale în publicarea "materialului" preluat de pe internet în revista partidului.

În primul rând, toată lumea, inclusiv ambasadorul Guest și suita domniei sale, ca și cei care au fost de față la primirea sa în județul Maramureș, între care îl includ și pe deputatul partidului România Mare din zonă, știu că eu nu am participat la aceasta vizită, cum afirmă conducătorul partidului.

În al doilea rând, cabana de pe Valea Vaserului, la care se face referire, nu aparține Ministerului Apărării Naționale.

Referitor la domnii Adrian Filip, Vasile Coman și firma lor "CONREP Vasilică SRL" nu fac nici un comentariu, deoarece fiecare răspunde pentru acțiunile sale. Iar bârfele culese pe plan local de colegul Mihordea, în cadrul documentării pentru activitatea de parlamentar, desigur, nu mă interesează.

Afirmația că eu aș fi "băgat" - scuzați limbajul, dar aparține domnului senator - 3 miliarde de lei din fondurile PHARE în firma domnilor Filip și Coman, precum și oferta de 50 de miliarde de lei pentru reconstrucția blocurilor distruse de incendiul recent de la Baia Borșa, dincolo de faptul că este falsă, este și deosebit de gravă și va trebui susținută cu dovezi irefutabile.

Afirmațiile privind penalitatea acțiunilor celor doi prefecți, deși nu mă privesc, vor trebui și ele dovedite de cei ce le-au făcut. Și, încă o dată, de corturile pentru rotația contingentului american din KFOR de la Constanța Sud/Agigea răspunde Armata Americană, nu domnul prefect Ciocan, a cărui fabrică tot tricotaje produce, nu corturi. Se aude?

În sfârșit, nu văd cum ar putea un om ca domnul senator să judece cum trebuie să mă comport eu când stau de vorbă cu domnul Robertson. Măcar cu mine, domnul Robertson stă de vorbă...

Iar despre numărul vilelor construite de așa-zisa mafie din Transilvania de Nord, vă rog să citiți încă o dată recenta declarație de avere pe care am publicat-o și să mai numărați o dată, domnule senator.

Domnul președinte,

Pemiteți-mi ca, în închidere, să fac o referire la salutul amical și cuvintele frumoase adresate de conducătorul Partidului România Mare atunci când m-a salutat la intrarea în sală pentru ședința de investire a noului cabinet: Domnule senator, mie nu îmi plac oamenii care te vorbesc de rău în public și de bine în particular! Incercați invers, ar fi un mic progres!

Oricum, vă asigur că, nedispunând de gazeta partidului, așa cum dispuneți dumneavoastră, nu am unde să public actuala intervenție care, în plus, nu este nici rostită "liber" și, neavând nici talent poetic, precum domnul Coriolan Bunea, nu vă voi putea dedica vreo poezie, așa cum ați procedat cu mine!

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Mă văd nevoit să insist asupra conciziei intervențiilor. Avem o înscriere record astăzi.

 
Adrian Moisoiu - intervenție cu titlul Pleacă ai noștri, vin ai noștri...; Dau cuvântul domnului Adrian Moisoiu, apoi va urma domnul Alexandru Octavi Stănescu.
 

Domnul Adrian Moisoiu:

În primul rând, permiteți-mi, domnule președinte, să vă spun bine ați venit și că v-am așteptat de mult.

Suntem bucuroși că sunteți iarăși la noi la Cameră.

În al doilea rând, aș dori ca domnul ministru, chiar dacă este ministru, să ne respecte, așa după cum este și Regulamentul Camerei, 3 minute sunt 3 minute și pentru un deputat de rând și pentru un deputat care, efemer, este ministru.

Intervenția mea de astăzi de dimineață este "Pleacă ai noștri, vin ai noștri..."

Ascultându-l pe domnul prim ministru Adrian Năstase, joi, 19 iunie a.c., la ședința de învestire a unui cabinet restructurat și auzind performanțele pe care le-a înregistrat guvernul în primele 900 de zile de guvernare, mi-am adus aminte că, în urmă cu câteva luni, la biroul meu parlamentar de la Tg.Mureș, s-a prezentat un cetățean, al cărui nume nu am să-l dau, care s-a recomandat că a fost farmacist primar-director, iar în prezent este pensionar și care după 40 de ani de serviciu are o pensie de 2.780.000 lei.

Domnia sa mi-a mărturisit că locuiește singur într-un apartament de bloc compus din două camere, proprietate personală, și are următoarele cheltuieli lunare: Întreținere 1.700.000 lei; curent electric 200.000 lei; telefon 200.000 lei; televizor-cablu 150.000 lei; cotă lunară de impozit 120.000 lei; medicamente 300.000 lei; diverse cheltuieli casnice; (cosmetice, detergenți) 200.000 lei, adică un total de 2.870.000 lei.

După cum se vede, fără a face referiri la cerințe minime de ordin cultural, ca de exemplu un ziar, o carte, un spectacol etc., fiind vorba totuși de un intelectual, cheltuielile de întreținere specificate depășesc pensia cu 90.000 lei.

Dar, unde sunt cheltuielile pentru hrană, pe care le putem aprecia la minim de 50.000 lei/zi și care s-ar ridica la suma de 1.500.000 lei/lunar ?

Adică un farmacist-director timp de 26 de ani la un depozit sanitar de interes republican, după 40 de ani de serviciu, din care 2 ani inspector regional, posesor a 3 distincții pentru merite pe linie sanitară, într-o Românie a secolului XXI este sortit să moară de foame, fiindcă din pensie nu poate să-și acopere toate cheltuielile.

Totodată, domnia sa mi-a explicat că nu se justifică nici vânzarea apartamentului și mutarea într-o garsonieră, fiindcă cu diferența de bani pe care i-ar încasa, abia ar acoperi cheltuielile de reparații a garsonierei și al celor necesare pentru mutare.

În aceste condiții, să ne mai mirăm că, în ultimii 10 ani, populația României a scăzut cu peste 1 milion de locuitori, că se încalcă cu perseverență articolul 43 (1) din Constituție: "Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent."

Susținut fără rezerve de U.D.M.R., care îl șantajează fără nici o rușine, guvernul Năstase devine din ce în ce mai surd la solicitările populației. Acest lucru este foarte bine reflectat de sondajele realizate de diversele cotidiene pe străzile Capitalei în aceste zile, cetățenii exprimându-și neîncrederea și scepticismul în proaspăta restructurare, făcută doar pentru salvarea imaginii compromise a Partidului Social Democrat, aspect subliniat de altfel de dl. senator Corneliu Vadim Tudor în intervenția domniei sale: "Guvernul este incapabil să rezolve problemele Țării și vine cu o astfel de mascaradă".

Partidul România Mare susține aderarea la Uniunea Europeană și la Alianța Nord-Atlantică. Spre deosebire de guvernanți, el dorește ca România să intre în aceste structuri cu o economie sănătoasă și cu un popor robust. Partidul România Mare nu acceptă să ne prezentăm la porțile civilizației cu o armată de fantome, măcinată de boli și de subnutriție, care întinde mâna, ca niște milogi, spre masa încărcată de bucate.

Restructurarea realizată de dl. Adrian Năstase, cu votul P.S.D. și al U.D.M.R. (celelalte partide părăsind sala și retrăgându-se de la vot), se poate sintetiza prin titlul unui cântec la modă: "Pleacă ai noștri, vin ai noștri, noi rămânem ... tot ca proștii !"

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Da.

 
Alexandru Octavi Stănescu - declarație politică cu mesajul: M.Ap.N. - prezent și perspectivă; Dau cuvântul domnului deputat Alexandru Stănescu. Va urma domnul Borbely Lazslo care are ședință de birou.
 

Domnul Alexandru Octavi Stănescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică are ca mesaj "M.Ap.N. - prezent și perspectivă".

Invitație adresată României la sfârșitul anului trecut de a adera la organizația Tratatului Atlanticului de Nord este, fără îndoială, rezultatul atât al demersurilor susținute, întreprinse de diplomația românească, dar și rodul eforturilor constante depuse de Armata României de a răspunde cât mai bine cerințelor impuse de viitorii parteneri de coaliție.

Trebuie remarcat, în acest sens, angajamentul ferm al conducerii Ministerului Apărării Naționale de a transpune în practică, potrivit calendarului de reformă, aprobat de Consiliul Suprem de Apărare a Țării, toate măsurile care vizează restructurarea, redimensionarea și modernizarea armatei, cu toate neajunsurile generate de insuficiența fondurilor bugetare în raport cu obiectivele propuse, dar, mai ales, de rezultanta socială a procesului de desființare a unui mare număr de unități militare. Pe fondul acestui proces dinamic, de reconsiderare a structurilor militare, armata a participat cu rezultate apreciate unanim de membrii NATO la misiunile de menținere a păcii din Bosnia-Herțegovina și Kosovo, precum și alături de statele membre NATO la acțiunile de combatere a terorismului internațional în Afganistan.

De asemenea, Armata Română este angajată cu personal în procesul de reconstrucție a Irakului, precum și a Afganistanului, inclusiv de operaționalizarea armatei naționale afgane. Percepția pozitivă asupra contribuției armatei române la operațiunea din Irak a fost întărită de promptitudinea și profesionalismul cu care personalul bazei aeriene de la Mihail Kogălniceanu a asigurat logistic afluirea trupelor și echipamentelor americane către teatrul de operații.

La baza procesului de compatibilizare a structurilor militare a armatei române cu cele a armatelor din statele membre NATO, sub toate aspectele, organizare, echipamente, tehnică, instrucție, managementul personalului, protecția informațiilor, a stat în primul rând asigurarea cadrului legislativ.

Astfel, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2001 a fost amendat statutul cadrelor militare numai pentru Ministerul Apărării Naționale în scopul creării cadrului legal pentru un management al personalului compatibil cu cel practicat de armatele moderne.

De asemenea, prin adoptarea ghidului carierei militare s-au trasat coordonate precise privind încadrarea și promovarea cadrelor cu implicații evidente în realizarea unei piramide eficiente și operaționale a gradelor militare.

În prezent se definitivează statutul militarilor angajați pe bază de contract, segmentul profesional care devine tot mai important în procesul de profesionalizare a armatei în perspectiva renunțării la serviciul militar obligatoriu.

Ministerul Apărării Naționale a contribuit cu o variantă însemnată în procesul de elaborare a propunerilor legislative de revizuire a Constituției, formulând amendamente pertinente în acord cu noile relații și realități politice militare, cu respectarea tratatelor internaționale la care România este parte.

Cu mai puțin de un an înaintea aderării efective a României la NATO, armata se află într-un complex proces de implementare a standardelor alianței, la nivelul tuturor dimensiunilor fenomenului militar, începând cu adaptarea doctrinelor, manualelor și regulamentelor și încheind cu tacticile și proceduri de instruire.

Nu în ultimul rând, Ministerul Apărării Naționale a avut permanent în atenție și adoptarea unor măsuri concrete de protecție socială, în special a personalului disponibilizat ca urmare a desființării unor unități militare.

Astfel, s-a legiferat recorelarea pensiilor militare cu veniturile celor care părăsesc la această dată serviciul militar activ, procesul fiind eșalonat în funcție de alocațiile asigurate. Se află în derulare un program complex de reconversie profesională în vederea reintegrării social-economice a personalului disponibilizat, adaptat la realitățile economiei de piață.

Nu trebuie uitat că toate progresele făcute de armată pe drumul către NATO s-au realizat pe fondul unor eforturi colective deosebite, dar și a unor frustrări individuale, care țin de nesiguranța funcțiilor deținute, de incertitudinea avansărilor în grad la termen, de diminuarea, în unele cazuri, a veniturilor salariale sau chiar de posibilitatea excluderii din sistemul militar.

Nu trebuie, așadar, neglijat faptul că aderarea la NATO are ca principal pion armata, așa cum a devenit ea pe parcursul procesului drastic de restructurare ai căror artizani, dar de multe ori și victime au fost și sunt în continuare cetățenii care au vrut să stea sub arme pentru liniștea și bunăstarea concetățenilor lor.

Vă mulțumesc.

 
László Borbély - referire la câteva spețe ce s-au pierdut în hățișul deciziilor organelor judiciare;

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Ladislau Borbely și va urma domnul Ștefan Baban.

Vă rog să mă înțelegeți că îmi este greu să întrerup pe cineva, haideți, să încercăm să concentrăm puțin prezentarea declarației.

 

Domnul Borbély László:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

S-a vorbit foarte mult de reforma justiției în România, magistrații au devenit inamovibili, sistemul care s-a creat asigură un cadru general de a separa puterile în stat și este bine. Totuși, câteodată, asistăm la un simulacru de judecată, la decizii care demonstrează că există încă mentalități evolute, atitudini arbitrare.

Mă refer, în speță, la decizia Curții de Apel Tg.Mureș, privind proprietatea unui imobil care a aparținut Bisericii romano-catolice din Tg.Mureș, imobil care a fost naționalizat abuziv de către statul român în 1948. Atunci, din cauza "neglijenței" organelor statului, în evidența cadastrului edilitar nu a fost menționată naționalizarea.

Biserica catolică, după '90, a solicitat în instanță recunoașterea dreptului de proprietate care, după cadastru, le-a aparținut dintotdeauna. După 8 ani de tergiversări a procesului prin decizia din februarie 2003, Tribunalul Mureș a admis cererea bisericii, ținând cont și de apariția Legii nr.501/2002 privind retrocedarea clădirilor care au aparținut cultelor religioase.

Față de această decizie justă, Curtea de Apel Mureș hotărăște astfel: constatând că în 1948 a fost făcută o omisiune a statului, netrecând în cadastru în momentul naționalizării prin această decizie de fapt consfințește o nouă naționalizare a clădirii care a aparținut Bisericii catolice.

Situația este paradoxală și tragi-comică, pentru că, chiar zilele acestea, Comisia pentru aplicarea Legii nr.501/2002 a început retrocedarea clădirilor care au aparținut bisericilor. Sper că și această clădire va fi în curând retrocedată Bisericii catolice, restabilindu-se dreptatea care n-a putut ieși învingătoare în hățișul deciziilor organelor judiciare timp de 8 ani de zile.

Și dacă tot vorbim de decizii ale tribunalelor, aș vrea să mai exemplific cu o speță și anume, aplicarea Ordonanței privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob sau promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii.

În urma adoptării acestei ordonanțe care este în vigoare, deci își produce efectele, în mai multe localități au fost schimbate denumiri de străzi sau au fost îndepărtate statui ale mareșalului Ion Antonescu.

La fel s-a procedat și la Târgu-Mureș. Dar după hotărârea Consiliului local, organizația a dat în judecată Primăria Târgu-Mureș și Judecătoria Târgu-Mureș în prima fază a dat dreptate celor care au contestat schimbarea denumirii Bulevardului Ion Antonescu în Bulevardul Cetății.

Iată cum o intenție salutară a Guvernului, a voinței politice, se împotmolește la tribunal. Și atunci ne mirăm de ce este mult mai greu de convins Uniunea Europeană, Consiliul Europei și statele occidentale, de aplicarea corectă a legilor adoptat. A trecut vremea atitudinii duplicitare. Dacă vrem să ne integrăm urgent în Uniunea Europeană, va trebui să ne respectăm cuvântul dat, ceea ce înseamnă că legea trebuie respectată, trecutul istoric trebuie asumat și acțiunile tuturor factorilor responsabili trebuie să fie clare, fără ambiguități, fără interpretări tendențioase, conjuncturale. Numai astfel ne putem angaja în lupta pentru integrarea europeană și euroatlantică.

Vă mulțumesc.

 
Ștefan Baban - declarație intitulată Taxa radio - TV între plată și răsplată;

Domnul Corneliu Ciontu:

Pentru stenogramă, domnii deputați Cristian Sandache, Cristian Nechifor, Ioan Onisei și Vasile Mândroviceanu au depus la secretariat.

Dau cuvântul domnului Ștefan Baban. Urmează doamna Paula Ivănescu.

 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Taxa radio-tv între plată și răsplată.

Aprobarea, fără nici o modificare majoră a ordonanței ce instituie taxa radio-tv alături de o campanie publicitară a posturilor publice referitoare la necesitatea și utilitatea acestei taxe, au reușit să aducă la exasperare marea masă a contribuabililor români, care au sperat până în ultima clipă că ceva se va modifica sau chiar aberanta taxă va fi anulată.

Astfel încât "bombele" care au explodat săptămâna trecută, adică profitul de 182 miliarde lei înregistrat de TVR în anul 2002 și, mai ales, salariul directorului instituției de 80 milioane de lei pe lună (chiar dacă a fost moștenit, după cum s-a scuzat) n-au făcut altceva decât să arunce gaz pe focul care deja ardea cu vâlvătăi.

Oricâte explicații, mai mult sau mai puțin convingătoare, au încercat să dea reprezentanții TVR-ului față de aceste dezvăluiri, a devenit evident că o stare de anomalie, strigătoare la cer, guvernează televiziunea publică. Nu poți să ceri subvenții de la buget, nu poți băga mâna în buzunarul cetățeanului obligându-l să achite o taxă aberantă, dar la capitolul ofertă să îi umpli cea mai mare parte a spațiului de emisie cu reclame și spoturi publicitare, ca și la televiziunile comerciale, iar emisiunile promovate să aibă la bază criteriul audienței și nu cel al bunului gust, culturii și informației.

În aceste condiții, televiziunea națională are de ales, atât cât mai poate face acest lucru: aceea de a fi o televiziune publică, care prezintă auditoriului său informații obiective, necenzurate, emisiuni culturale și de divertisment de o bună calitate, talk-show-uri de înaltă ținută morală, politică și socială sau de a deveni o televiziune comercială aservită unui grup de interese politice și financiare, precum și unor imagini obositoare cu detergenți, săpunuri sau cosmetice care fac minuni.

Suntem de acord să plătim taxa radio-tv pentru ca televiziunea să prezinte emisiuni ca "Teleenciclopedia", "Spectacolul lumii", "Atlas", "Cu ochii-n patru", "Lumea dansului", "Profesioniștii" etc, dar nu mai suntem de acord să scoatem bani din buzunar pentru emisiuni care fac din tragediile și necazurile oamenilor audiența serilor de sâmbătă și luni, pentru emisiuni de divertisment care promovează vulgaritatea sau pentru filme care prezintă violența și moartea ca lucruri firești și cotidiene și asta în condițiile în care, conform unui studiu recent, copiii noștri, începând de la vârsta fragedă, devin dependenți de televizor.

Fie televiziunea națională renunță la publicitate și la emisiunile comerciale de prost gust, devenind o adevărată televiziune publică, fie ne vom revolta, ori de câte ori vom avea posibilitatea, împotriva aberantei taxe radio-tv.

Pentru că nicăieri în lumea aceasta, și mai ales în mass-media, nimeni nu acceptă și susține un monstru care înghite bani, și nu puțini, și care aruncă praf în ochii beneficiarilor.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Paula Maria Ivănescu - despre necesitatea punerii în pagină a egalității de șanse între bărbați și femei;

Dau cuvântul doamnei deputat Paula Ivănescu. Va urma domnul deputat Gheorghe Roșculeț. Domnul Emil Rădulescu a depus la secretariat declarația.

 

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Doamnelor și domnilor colegi,

Sigur că noi ne spunem aici fel de fel de gânduri, de intenții, atragem atenția asupra unor nereguli din societatea noastră și, din păcate, acestea nu au urmări. Eu am venit în fața dumneavoastră să susțin ceea ce am făcut de multe ori, un deficit de democrație, să susțin că există în societatea românească un deficit de democrație în ceea ce privește situația celor două genuri umane, mai pe românește situația celor două sexe care, în România, sunt tratate diferit de societate, de legi și, bineînțeles, și de Guvernul României.

Deși se intitulează social-democrat, nu face decât să poarte un titlu pe frunte; în fond, partidul de guvernământ nu este nici pe departe social-democrat și a dovedit-o în nenumărate rânduri și în nenumărate acțiuni.

Ce s-a întâmplat? săptămâna trecută, cu un nou guvern restructurat sub aceeași pălărie, Adrian Năstase a venit în fața opiniei publice și s-a prezentat. Din cele cinci femei care erau inițial în guvern și era de lăudat care reprezentau 25%, au mai rămas numai 3, ceea ce reprezintă 13% și care înseamnă un mare regres în ceea ce privește angajamentele României, ale Partidului social-democrat de a reface echilibrul celor două genuri umane în luarea deciziei în politică, în social, în economie. Ca să nu mai vorbim că se comasează, se creează, se reorganizează, se restructurează fel de fel de ministere, agenții, departamente, și nu apare nici de această dată un departament, o agenție, ceva acolo, care să poarte numele de egalitate de șanse, instituție destinată egalității de șanse între femei și bărbați.

Deci, una este când ne ducem la Internaționala Socialistă, ne batem cu pumnul în piept cât de social-democrați suntem, ne ducem la Consiliul Europei, vorbim acolo și arătăm ce multe am făcut noi în domeniul egalității de șanse, dar când vine vremea să demonstrăm prin fapte, uităm aceste lucruri. Este prostul obicei pe care-l are partidul de guvernământ, Guvernul Adrian Năstase de a declara una în exterior și a face alta în interior.

Sunt extrem de revoltată că deși am adoptat o lege care prevede înființarea unei agenții, nici măcar în ceasul al 12-lea, acest guvern autointitulat social-democrat nu a creat această agenție sau departament, sau cum o fi vrut să-i zică.

În Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și al Familiei există un mic serviciu care poartă această titulatură, un mic serviciu utilat cu două persoane. Am zis "utilat" pentru că chiar așa se întâmplă. Două persoane, e drept, se respectă egalitatea de șanse, un bărbat și o femeie. Chiar interesează pe cineva că în România există atât de multă inteligență, atât de multă energie în ceea ce numim jumătatea noastră, zic a noastră, pentru că Parlamentul e majoritar masculin, și care ar putea să aducă un plus de echilibru și de armonie în această societate?

Nu este cazul să ne gândim că dacă în România lucrurile nu merg bine, poate acest lucru se datorează și faptului că femeile nu iau parte la decizia politică.

Sper să audă Guvernul Adrian Năstase și să ia de îndată măsura punerii în pagină a egalității de șanse adevărate între bărbați și femei.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Gheorghe Roșculeț - despre starea învățământului brașovean;

Dau cuvântul domnului deputat Gheorghe Roșculeț. Va urma domnul Ștefan Pășcuț.

 

Domnul Gheorghe Roșculeț:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează "Starea învățământului brașovean".

Nu puține au fost referirile critice ale Opoziției referitoare la starea învățământului românesc. Uitând dezastrul pe care l-au "gestionat" în perioada 1996-2000, reprezentanții partidelor din Opoziție critică, prezentând date și informații false pentru a induce opinia publică în eroare, situația existentă în învățământul românesc.

Spre corecta informare a domniilor lor, am să prezint în sinteză starea învățământului brașovean și în special din zona Făgărașului, situație care se regăsește de fapt la nivelul întregii țări, cu speranța că această informare le va fi de folos și colegilor noștri din Opoziție atunci când vor mai dori să vorbească despre învățământul românesc.

Pornind de la strategia națională promovată de Guvernul Năstase pentru reformarea acestui sector, la nivelul județului Brașov s-a avut în vedere eficientizarea procesului de învățământ, asigurarea condițiilor de educație, frecventarea școlii, în special în învățământul obligatoriu, și încadrarea în funcție de cerințele pieței forței de muncă. S-au conturat profiluri, specializări și meserii noi, în acest sens fiind restructurate unele instituții din învățământ secundar. Prin această restructurare, s-a reușit cuprinderea tuturor elevilor într-o formă de pregătire. De asemenea, o politică coerentă a fost promovată și în domeniul formării continue a cadrelor didactice.

În anii 2001-2002, învățământul brașovean a beneficiat de resurse financiare cât nu a beneficiat în ultimii 10 ani. Am să dau doar două exemple: valoarea rechizitelor școlare este de circa 10 miliarde de lei, familiile sărace beneficiind din plin de acest program; de asemenea, în județul Brașov au fost aduse 17 microbuze școlare cu un impact deosebit asupra școlii rurale.

Totodată, 14 unități școlare au fost reabilitate, valoarea fondurilor alocate de Ministerul Educației și Cercetării ridicându-se la 4 milioane de dolari, iar din fondurile locale s-au cheltuit 20 miliarde lei. În faza următoare sunt cuprinse 18 unități care au întocmit documentația cerută de Banca Mondială. Alte unități au fost sau urmează să fie reabilitate prin alte programe (PHARE, RICOOP etc.), valoarea totală a investițiilor fiind de peste 4 milioane de euro. În județ s-a încheiat procesul de informatizare a celor 66 de licee, prin program guvernamental, investiția depășind 1,8 milioane de dolari.

Și în zona Făgărașului, rezultatele derulării procesului de reformă inițiat de Guvernul Năstase nu au întârziat să apară. Valoarea totală a investiților se cifrează la peste 20 miliare lei, 267.000 de dolari și 200.000 de euro. Investițiile se regăsesc în rechizite școlare, microbuze școlare (11), mobilier școlar, calculatoare, produse de panificație și lactate, fond de carte, finanțarea concursurilor și olimpiadelor școlare, formarea și perfecționarea cadrelor didactice, finanțarea examenelor și a taberelor școlare. Au fost sau urmează să fie reabilitate cinci școli generale, Grupul Școlar de Arte și Meserii din Făgăraș și Colegiul Național "Radu Negru" din același municipiu.

Iată, așadar, stimați colegi, câteva elemente care demonstrează, dacă mai era nevoie, eficiența politicii promovate de Ministerul Educației și Cercetării, ca parte a strategiei guvernamentale.

Domnilor opozanți, permiteți-mi un sfat. Înainte de a vă apuca să criticați, că la altceva nu vă pricepeți, verificați datele concrete din teren. Altfel, cădeți în derizoriu și riscați să vă faceți de râs.

Mulțumesc.

 
Ștefan Pășcuț - declarație cu titlul: PSD - mult prea departe de oameni;

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Ștefan Pășcuț. Va urma domnul Becsek-Garda Dezideriu.

 

Domnul Ștefan Pășcuț:

Doamnelor și domnilor,

Domnule președinte,

Declarația mea are drept titlu : "P.S.D. - mult prea departe de oameni".

În cursul anului 2002, la inițiativa guvernului, Parlamentul a votat, iar Președintele țării a promulgat Legea 116/2002. La vremea aceea s-a mediatizat puternic această lege care se dorea de combatere a marginalizării sociale. Astfel P.S.D.-ul vroia să arate că este alături de oameni, împreună cu ei.

Din nefericire, nici această lege, ca multe altele, nu se poate aplica. În județul Hunedoara și mai cu seamă în Valea Jiului aceasta este inoperabilă. Am ajuns la această concluzie după ce am cerut mai multor consilii locale precizări referitoare la rezultatele anchetelor sociale prin care s-a stabilit numărul persoanelor care întrunesc condițiile, conform legii, de a fi declarate marginalizate social.

Am aflat că în municipiul Petroșani sunt 635 persoane marginalizate social. În orașul Lupeni 623 persoane, în orașul Petrila 416 persoane, iar în orașul Aninoasa peste 300 și exemplele pot continua.

Conform prevederilor capitolului III din Legea 116/2002, consiliile locale au obligația de a o adopta, prin hotărâri proprii, măsuri de combatere a marginalizării sociale. Pot, conform legii, să încheie convenții cu furnizorii de servicii prin care se obligă să suporte o parte din cheltuielile de întreținere.

Astfel, consiliul municipal Petroșani a luat hotărârea de a suporta de la bugetul local contravaloarea a 3 m3 apă/lună/familie și 60 Kwh/lună/familie energie electrică. La fel au procedat și consiliile locale din Petrila, Lupeni, Aninoasa și altele.

Până aici totul este aproape în regulă în sensul că deși insuficiente, aceste ajutoare sunt binevenite. Dar problema cea mare este că bugetele locale nu pot suporta nici măcar aceste minime ajutoare pentru persoanele marginalizate. Cauza este sărăcia profundă în care se zbat aceste orașe, blocajul financiar. Marele datornic către bugetele locale din Valea Jiului este Compania Națională a Huilei Petroșani. Iar primăriile, la rândul lor, au datorii uriașe către Regia Autonomă a Apelor Valea Jiului și către S.C. Electrica S.A.

De fapt, Electrica S.A., sucursala Deva a somat primăriile că va întrerupe alimentarea cu energie electrică până la achitarea restanțelor care sunt de ordinul milioanelor.

Și atunci cum să se aplice prevederile Legii 116 și implicit ale hotărârilor adoptate de consiliile locale?

Încă o dată Guvernarea P.S.D. una declară, alta face. La promulgarea Legii 116/2002, guvernarea P.S.D. era alături de oameni. La aplicarea ei, este mult prea departe de aceștia.

Vă mulțumesc.

 
Becsek Garda Dezideriu Coloman - comentariu legat de respectarea legii în domeniul învățământului;

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman. Va urma doamna Maria Lazăr. Domnii deputați Ștefan Giuglea și Eugen Nicolaescu au depus la secretariat. Mai avem un sfert de oră.

 

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Trăim într-o țară unde legile prezintă doar un decor pentru cetățenii țării. De multe ori trebuie să constatăm că ordinele interioare sunt mai importante decât legile organice votate în Parlamentul României. Cazul cel mai concret s-a întâmplat ieri, în Camera Deputaților, cu ocazia răspunsului dat de domnul secretar de stat Radu Damian, în care Ordinul ministrului nr.3031 din 2002 care nici n-a apărut în Monitorul Oficial, era mai important decât art.59 alin.2 din Legea învățământului.

Tot așa, prin ordine interioare, Ministerul Educației și Cercetării a refuzat să recunoască diplomele acelor specialiști care lucrau de peste un deceniu în învățământ, ca profesori de geografie, având gradul doi didactic, la specialitatea de geografie, și examenele psiho-pedagogice numai pentru faptul că ei au terminat o disciplină înrudită, geologia. Deși la începutul anilor'90, unii geologi au devenit profesori titulari de catedre de geografie, conducerea ministerului i-a asimilat pe aceștia cu profesorii necalificați, refuzând să permită acestora titularizarea pe o catedră de geografie.

Doamna ministru Andronescu a promis de mai multe ori rezolvarea cazului, nu s-a ținut de cuvânt, fapt pentru care acești profesori au trebuit să caute dreptatea lor prin intermediul justiției.

Sentința nr.843 și 844 a Tribunalului Harghita din Miercurea-Ciuc a admis acțiunea formulată de acești profesori. Pentru a fi mai explicit, aș cita din textul acestei sentințe: "Constată că reclamantul este profesor calificat. Obligă pârâtul să încadreze pe reclamant ca profesor calificat pe perioada 1 septembrie 2002 până la 31 august 2003, cu plata drepturilor bănești aferente. Obligă pârâtul să permită accesul reclamantului la titularizarea pe o catedră de specialitate, geografie, vacantă, în condițiile legii."

Nu înțeleg atitudinea ministerului. De ce atâta rea-voință împotriva acelora care nu vor altceva decât respectarea legii.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Mulțumesc.

 
Maria Lazăr - despre restructurarea Guvernului, un nou examen de maturitate;

Dau cuvântul doamnei Maria Lazăr. Va urma domnul Damian Brudașca. Domnii deputați Nicolae Vasilescu, Ștefan Lăpădat și domnul Pavel Târpescu au depus la secretariat declarațiile. Și domnul Andrei Chiliman și domnul Sali Negiat.

 

Doamna Maria Lazăr:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Restructurarea Guvernului, validată de plenul Parlamentului care a reunit cele două Camere în ziua de 19 iunie anul curent, reprezintă un act de curaj și un act eficient. Partidul Social-Democrat își asumă această responsabilitate, conștient fiind de faptul că perioada de guvernare care urmează are nevoie de o nouă angajare, de dinamism și mai multă competență din partea membrilor Guvernului, cât și o structură a acestuia mai suplă și cu operaționalitate crescută.

Etapa pe care țara noastră va trebui s-o parcurgă în continuare este foarte importantă pentru actuala putere; pe plan intern, guvernul trebuie să ducă pînă la capăt măsurile de reformă pe care și le-a asumat, iar în plan extern, să așeze România în structurile europene, în Uniunea Europeană și în NATO.

În ciuda multor obstacole și greutăți care s-au ivit și care o să mai apară, noul guvern, așa cum a fost restructurat, cât și persoanele care îl compun au capacitatea să înfăptuiască programul asumat.

Este cu atât mai de neînțeles poziția partidelor aflate în Opoziție care s-au folosit de tribuna Parlamentului pentru a-și face propagandă, iar când a fost vorba să-și exprime votul de încredere pentru noul guvern, au părăsit sala.

Democrația parlamentară le dă acest drept, dar să nu uităm faptul că până acum, tot ele au fost cele care, în nenumărate ocazii, au criticat guvernul și au depus un număr important de moțiuni de cenzură și moțiuni simple tocmai pentru a determina schimbarea Guvernului.

Acum, când acest fapt s-a petrecut, partidele din Opoziție au dat dovadă de multă demagogie politică. În felul acesta, au dovedit încă o dată că nu sunt interesate pentru înfăptuirea reală a reformelor în România, că menirea lor de factor de echilibru și constructiv, este doar o lozincă bună pentru câștig electoral și capital politic.

P.S.D. apreciază că măsurile luate în procesul guvernării nu sunt de fațadă, noile schimbări dovedesc un nou examen de maturitate și capacitate, tăria Guvernului de a recunoaște că sunt anumite neajunsuri și nemulțumiri și că și-a asumat această responsabilitate și că recunoaște că există o anumită stare de spirit a populației care, sigur, trebuie alimentată prin noi soluții și noi propuneri de guvernare pentru a dinamiza procesul de reformă, în scopul asigurării unui nivel de trai decent pentru toți cetățenii țării.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Damian Brudașca - prezentarea unui caz medical disperat, blocat de birocratism;

Dau cuvântul domnului deputat Damian Brudașca. Va urma domnul Traian Dobre.

 

Domnul Damian Brudașca:

Mulțumesc, domnule președinte.

Vreme de câteva luni de zile m-am adresat mai multor instituții ale statului, aducându-le la cunoștință cazul disperat al tânărului Dan Mihai Chirvai de 26 de ani din Turda, bolnav cu scleroză multiplă, așa cum confirmă și Comisia Națională pentru Diagnostic din cadrul Ministerului Sănătății, până mai ieri, și Familiei.

Din păcate, însă, nici cazul său, nici al altor zece bolnavi în stare gravă din județul Cluj nu a fost soluționat și nu s-au asigurat fondurile pentru oferirea în regim de urgență a tratamentului medicamentos gratuit. În disperare de cauză, m-am adresat și primului-ministru al României cu interpelarea înregistrată cu nr.880 B/2003, la care însă am avut surpriza să constat, ca și în alte cazuri, de fapt, superficialitatea răspunsurilor primului-ministru.

Ce-mi spune domnia sa? "Cazul prezentat de dumneavoastră având aprobare de tratament din anul 2002, trebuie să fie cuprins în cadrul subprogramului la unul din cele două centre universitare sus-menționate, respectiv București și Târgu-Mureș.

Trebuie să vă spun că am fost într-o situație cu totul și cu totul deosebită. Mă așteptam că adresându-mă șefului Executivului, acesta să fie capabil să rezolve un asemenea caz deosebit de grav.

Se pare însă că indiferența domniei sale la interpelările directe ale celui în cauză și ale mele în ultima perioadă sunt o confirmare că se așteaptă agravarea bolii și, eventual, decesul bolnavului.

Cu tot respectul pe care-l port primului-ministru, am dorit să-l atenționez că am avut cunoștințe de toate informațiile cuprinse în răspunsul său și doar disperat de birocratismul excesiv al Ministerului Sănătății și Familiei, al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, al Casei județene de asigurări de sănătate Cluj și al celorlalte foruri cărora m-am adresat, i-am prezentat și dânsului acest caz.

N-aș vrea să se creadă și să se ajungă în situația ca vreodată primul-ministru al României să fie acuzat de indiferență față de problemele unor oameni disperați și chiar de genocid, având în vedere starea gravă a acestui bolnav și a celorlalte zece situații disperate, dar având în vedere și precedentul creat, pentru că țin să aduc la cunoștința plenului că în urmă cu doi ani de zile, m-am adresat tot primului-ministru solicitându-i sprijinul în vederea efectuării unei operații vitale pentru o studentă din Cluj. Am primit răspunsul domniei sale de-abia după 6 luni de zile, dată la care pacienta decedase.

Pentru liniștea domnului prim-ministru, fac precizarea că domnul Dan Mihai Chirvai nu este membru al Partidului România Mare ci doar un simplu și anonim cetățean al județului Cluj, pentru care, în calitate de deputat al acestui județ, sunt nevoit să fac demersurile respective.

Sper ca măcar de această dată să nu ajungă soluția Guvernului condus de domnul Adrian Năstase prea târziu și să înregistrăm, din indiferența crasă a Guvernului, încă un deces care putea fi evitat.

 
Traian Dobre - prezentarea concluziilor reuniunii Comitetului parlamentar mixt UE - România;

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul deputat Traian Dobre. Va urma domnul Costache Mircea. Domnul Gheorghe Firczak a depus la secretariat declarația.

 

Domnul Traian Dobre:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

În perioada 10-11 iunie anul curent, s-a desfășurat la Bruxelles cea de-a 15-a reuniune a Comitetului parlamentar mixt, Uniunea Europeană-România.

Componentă parlamentară a dialogului instituționalizat cu Uniunea Europeană și instrument pentru urmărirea îndeplinirii prevederilor acordului european, Comitetul a analizat progresele României în procesul de pregătire a aderării, inclusiv urmăririle recomandărilor adoptate de către cea de-a 14-a reuniune a Comitetului parlamentar mixt care a avut loc la București, în 5 noiembrie 2002, stadiul negocierilor de aderare, funcționarea administrației publice și a sistemului judiciar din România, politicile în domeniul energiei, cu referire specială la sectorul producției de energie.

Produs final al lucrărilor, recomandările adoptate corespund pe deplin obiectivelor delegației noastre, în măsura în care raportul dintre activul succeselor înregistrate de la ultima reuniune și pasivul domeniilor în care se menține necesitatea intervenției autorităților publice române pentru îndeplinirea integrală a angajamentelor asumate, ne este net favorabil și ne conferă un statut de partener viabil în acest amplu și generos proiect de extindere a Uniunii Europene.

În același timp, mesajele lansate de la înalta tribună a Forumului parlamentar au consemnat recunoașterea calității acțiunilor de gestionare a unor programe naționale complexe și încrederea în capacitatea țării noastre de a realiza prevederile acordurilor.

Astfel, în discursul său, domnul Gunter Verheugen, comisar european pentru extindere, a arătat că ultimele 12 luni reprezintă pentru România o perioadă de progrese semnificative, conforme foii de parcurs adoptate de Comisia Europeană în decembrie 2002 și a reiterat angajamentul comisiei de a sprijini țara noastră în efortul său de aderare la Uniune în 2007.

Înaltul demnitar european a prezentat calendarul posibil al aderării României la Uniunea Europeană, stabilirea până la sfârșitul anului 2003 a unei date indicative privind încheierea negocierilor țării noastre cu Uniunea Europeană în 2004, prezentarea de către comisie, la începutul anului 2004, de propuneri pentru pachetul financiar adresat României pentru perioada care va urma anului 2006, posibilitatea ca negocierile de aderare să se încheie în perioada mandatului actualei comisii, adică până la 1 noiembrie 2004, și posibilitatea semnării Tratatului de aderare în primul semestru al anului 2005, rămânând suficient timp pentru ratificarea cu parlamentele naționale ale celor 25 de țări până în 2007. Totodată, comisarul european a ținut să accentueze faptul că summitul de la Salonic va da un semnat pozitiv României.

După cum se știe, această predicție s-a realizat, documentul final, adoptat de Consiliul European la Salonic, confirmând încheierea negocierilor de aderare cu România și Bulgaria în 2004, precum și termenul aderării efective în 2007.

Doresc să remarc faptul că parlamentarii români au pregătit în mod exemplar reuniunea, atât sub aspect politic și profesional, reușind astfel să înscrie contribuția colectivă a delegației și contribuția personală în contextul general al unui succes semnificativ.

În ședințele de pregătire din 27 mai și 3 iunie a.c., la București, și respectiv din 2 iunie de la Bruxelles, s-a decis adoptarea unei poziții comune, indiferent de unele diferențe de abordare proprii diverselor orientări politice pentru promovarea interesului național.

A fost, de asemenea, realizat consensul reprezentanților partidelor politice din Comisia de Integrare privind poziția părții române asupra conținutului documentelor reuniunii, al amendamentelor și, în ultimă instanță, pentru definitivarea proiectului de recomandări.

De asemenea, răspunsul la problemele ridicate de către parlamentarii europeni în cursul reuniunii a avut același caracter unitar. Aceasta denotă o intrare în normalitate. Politica externă a României, interesul național este unic. Deci trebuie remarcat un început de normalitate.

În final, doresc să-mi exprim convingerea că succesele menționate dovedesc capacitatea actualei formule de organizare și conducere a Comisiei pentru Integrare Europeană a Parlamentului României, de a spori substanțial aportul comisiei la susținerea progresului de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană.

 
Costache Mircea - despre dictatura tăcerii;

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Costache Mircea. Va urma domnul deputat Sali Negiat.

 

Domnul Costache Mircea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Dacă colegul nostru vorbea de normalitate, eu constat că există și zone de anormalitate în societatea românească și, de aceea, vă vorbesc acum despre "dictatura tăcerii".

"Cineva, că de-aș ști cine, aș da ochii lui cu mine", așadar cineva are o grijă enormă să nu care cumva să răzbată spre marele public anumite vești. Cum orice constrângere naște reacții, se ivise la un moment dat un post de televiziune care dădea liber la cuvânt tuturor celor ce doreau să se exprime, cu susțineri sau condamnări, fiecare după percepții și interese.

Cineva, marele anonim infernal, nu cel transcendental din filozofia blagiană, ci marele inchizitor, făuritor de beznă social-civică, l-a sugrumat și gata. Au rămas să vorbească doar cei agreați de satana al informațiilor publice. Deunăzi, un pistruiat, eminența cenușie a corupției de partid și de stat, a decretat cu un cinism inegalabil că tăcerea generală asupra unui partid național și justițiar ar fi în interesul acestuia din urmă.

Prin urmare, toate eforturile de reprimare a oricărui flux informațional către cetățeanul buimăcit de malaxorul intoxicării și manipulării s-ar face de către cineva interesat de consolidarea și de creșterea în ochii opiniei publice a acelor condamnați de moarte civilă.

În dreptul chinez exista o astfel de pedeapsă: condamnarea la moarte civilă. Unul dintre condamnații la moarte civilă este și subsemnatul. Am susținut în săptămânile trecute în plenul Camerei Deputaților două propuneri legislative: una privind înființarea Institutului pentru românitate; și alta privind acordarea tichetului de carte personalului didactic.

Bune, rele, inițiativele reprezintă esența rostului nostru aici. Nu încălcasem nici o cutumă, nici un embargo. Se pune însă întrebarea: chiar nu interesa pe nimeni din această țară nici una dintre cele două propuneri legislative? Întreb, pentru că nici un post de televiziune, nici cel public, și nici cele private, nici un post de radio, nici o agenție de știri, nici măcar Agenția Română de Presă, nici un ziar nu a otrăvit conștiința publică cu această știre. Nu cred să mai existe vreo societate democratică în care idei, proiecte ori inițiative de interes larg cetățenesc să fie oprite de a ajunge la cunoștința opiniei publice.

Ce fel de societate se edifică în România? Cine filtrează ce trebuie și ce nu trebuie să afle cetățeanul? Cine îl protejează de asemenea traume, cu atâta grijă părintească? Am participat și eu la conferințe de presă. S-au decupat de așa natură știrile respective, încât nimeni nu a luat cunoștință de cele amintite.

"Chinezii noștri" dovedesc o consecvență diabolică. În aceste condiții, mie nu-mi mai rămâne decât să constat că cineva mă urăște de moarte. Și, de aceea, acel cineva, "că de-aș ști cine, aș da ochii lui cu mine", s-ar putea ca până la urmă să nu i se mai lumine într-o bună zi. Mulțumesc.

 
Sali Negiat - apel pentru o intervenție urgentă în rezolvarea unui caz din județul Constanța;

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Sali Negiat. Va urma domnul deputat Ionel Adrian.

 

Domnul Sali Negiat:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Intervenția mea este în legătură cu o situație incredibilă la ora actuală în România, ca în plin centrul județului Constanța, o localitate - de aproximativ o lună de zile - să fie complet lipsită de apă. Ca-n Evul mediu, la ora actuală în această localitate apa se aduce cu sacaua, cu cisterna.

Această localitate are și o denumire, parcă predestinată. Este vorba de localitatea "Valea Dacilor", care se află la aproximativ 7-8 km de Medgidia și aparține chiar de municipiul Medgidia. Vina acestor locuitori este faptul că ei locuiesc în această localitate, indiferent de ce sunt, români sau tătari. Ei se află în mijlocul disputelor preelectorale, între conducerea actualului municipiu Medgidia și conducerea județului Constanța.

De această situație suferă locuitorii acestei localități, cu o populație de aproximativ 3.500 de locuitori. Vina lor este că această localitate este complet lipsită de apă, fiindcă sistemul de alimentare cu apă s-a defectat cu aproximativ o lună și jumătate în urmă, iar acest sistem de alimentare nu este repus în funcțiune.

În cazul acestei situații, facem apel către intervenția urgentă a Guvernului, dacă aceste organe locale nu-și fac datoria pentru a reglementa această situație disperată a acestei localități. Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat, până în prezent, și facem apel pentru această intervenție urgentă. Vă mulțumim.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc. Sper ca apelul dumneavoastră să fie auzit de cine trebuie.

 
Adrian Ionel - despre actul guvernării văzut de pe poziția celor care guvernează;

Dau cuvântul domnului deputat Ionel Adrian. Va urma domnul Ioan Sonea.

 

Domnul Adrian Ionel:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Actul guvernării reprezintă proba supremă a unui partid politic. Spre deosebire de starea de opoziție, guvernarea presupune, în primul rând, luarea deciziilor care pot fi determinante pentru destinul colectivităților umane.

Conștienți de complexitatea și dificultatea unui asemenea rol, liderii Partidului Social Democrat și-au asumat responsabilități multiple, tocmai în virtutea mandatelor cu care formațiunea noastră politică a fost creditată în urma scrutinului popular din 26 noiembrie 2000.

Partidul Social Democrat are oamenii și experiența necesară pentru a asigura o tranziție armonioasă și inteligentă către o economie de piață, către o societate românească, angajat în mod iremediabil pe calea democrației funcționale și a normalității sociale.

Programul nostru politic îmbină în mod organic principiile moderne europene cu realitățile României. Nu avem nici pretenția absurdă de a copia în mod necritic formele străine structurilor noastre perene, și nici nu ne cantonăm în mod primitiv într-o viziune izolaționistă, care respinge orice deschidere către valorile universale. Nu ne este teamă de provocările viitorului, pentru că avem certitudinea că acest viitor va fi unul benefic pentru neamul românesc. Noi credem în celebra frază a lui Nicolae Titulescu: "Prin național, spre Europa și spre universalitate". Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu, și pentru operativitate.

 
Ioan Sonea - declarație intitulată Tratate, netratate;

Dau cuvântul domnului deputat Ioan Sonea. Va urma domnul deputat Eugen Pleșa.

 

Domnul Ioan Sonea:

Vă mulțumesc.

Declarația mea se intitulează "Tratate, netratate". Ni se vorbește mereu despre succesele Guvernului român în semnarea de tratate care de care mai grozave pentru imaginea României. Ce efect în viața oamenilor au aceste reclame? Două cazuri din realitate, și nu din literatura politică, semnată de miniștrii de externe și președinți: cetățeanul român Eugen Pătraș este născut în regiunea Cernăuți - Ucraina, unde are familia. Și-a făcut studiile de doctorat în drept în România cu teza "Statutul juridic al minorităților naționale din Ucraina și Republica Moldova" și a devenit cetățean român. A desfășurat o bogată activitate în cadrul comunității românești din Ucraina, acordarea de ajutoare umanitare pentru români, în valoare de 50.000 dolari; contribuții la construirea și repararea de biserici, școli, donații de carte românească la o serie de școli (mii de volume). A fost vicepreședinte al Societății pentru Cultură Românească "Mihai Eminescu" și s-a manifestat ca un militant al păstrării și dezvoltării culturii și limbii românești în ținutul din care provine. S-a preocupat întotdeauna pentru respectarea drepturilor și intereselor legitime ale minorităților naționale, indiferent de țara în care locuiesc.

Pentru toate activitățile sale se bucură de aprecierea românilor din zonă și primește dovezi de apreciere de la reprezentanți ai bisericilor, administrației locale, a cetățenilor. Pentru aceleași fapte, este însă pedepsit de autoritățile ucrainene dur. I se interzice intrarea în Ucraina pentru o perioadă de 5 ani. Face demersuri la foruri administrative ucrainene, la instituțiile neguvernamentale ucrainene și române, la ambasade, consulate, toate cu rezultat nul. Nu i se spune, exact, pentru ce este pedepsit. I se indică un articol de lege cu o mulțime de alineate, să-și aleagă. Când nu știi exact pentru ce ești acuzat și pedepsit, nu ști și nu poți să te aperi eficient. Nimic nu contează pentru cei puternici: români sau ucraineni. De unde atâtea drepturile omului?!

Măsuri similare de interdicție privind intrarea în Ucraina s-au aplicat și altul român, domnului Ion Beldeanu, scriitor și publicist, președinte al Societății Scriitorilor din Suceava. Nici în cazul acestuia nu se cunosc motivele faptice și legale asociate măsurii aplicate.

Deși au fost făcute demersuri către oficialitățile române și ucrainene, totul rămâne în ceață. Ies la lumină doar propaganda și falsul. De unde respectarea de tratate, semnate și parafate cu fast și tam-tam?! Cât valorează înțelegerile și tratatele? Pentru cine și pentru ce sunt acestea făcute, doar pentru momente festive și de protocol între președinți și guverne? Știu guvernanții români realitățile pe care le trăiesc românii din Ucraina? Sigur, dar nu cumva să jeneze pe cineva, de undeva, și să ajute la clarificarea situației unor români din afară, cu atât mai puțin pentru cetățeni români, care, probabil, în opinia autorităților celor două țări, fac prea multe pentru perpetuarea identității și culturii românești la românii din afara granițelor, rațiuni de ordin superior. Mulțumesc.

 
Lucian Eugen Pleșa - declarație politică ce relatează un abuz inadmisibil în justiție;

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Eugen Pleșa. Va urma domnul deputat Radu Ciuceanu.

 

Domnul Lucian Eugen Pleșa:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică începe cu o notă: Domnul Paul Florea, președintele Curții Supreme de Justiție, și-a permis să se exprime ca avocat al Andreei Ciucă, apărător înaripat din fotoliul de președinte al Curții Supreme de Justiție și președinte de complet. Un abuz inadmisibil pentru orice țară civilizată, care trebuie sancționat exemplar. Nici măcar Paul Florea nu este mai presus de lege. Dar am convingerea că regizorul din umbră a întregii mascarade este "păpușarul" Stoica Valeriu, care a tras sforile la vremea promovării lui Paul Florea și a desăvârșit distrugerea justiției române, ajunsă (scuze) o prostituată șantajată de păpușarul-șef, fost conducător al P.N.L. Deplasările lui Stoica în Mureș, din vremea ministeriatului său, au vizat în special încurajarea magistraților corupți în atitudini abuzive, disprețuitoare, conturarea sau proiectarea "averii justiției" din bunătățile imobiliare oferite de Sovata, și nu numai.

Andreea Ciucă a autorizat, sau mai bine-zis, a parafat direct sau prin sugestii, direct, multe ticăloșii instrumentate paralel cu legile în cadrul instanțelor județului Mureș, prin care s-au avantajat indivizii cu mai mulți bani decât dreptate.

O reevaluare a actelor juridice din domeniul retrocedărilor imobiliare în județul Mureș, din ultimii 10 ani, va demasca măsura abuzurilor veroase din care au profitat impostorii, dar și magistrații din clanul model Ciucă. Teama de a nu se afla în boxa acuzaților prea curând, i-a făcut pe unii magistrați-marionetă să voteze eliberarea unei acuzate cu flagrant, confirmând falimentul sistemului judiciar.

Dacă Andreea Ciucă va dispărea din țară, locul ei ar trebui luat imediat în boxă de Paul Florea și echipa care a votat joi, 19 iunie. Dacă va rămâne în țară și justiția se va reconstitui ca autoritate obiectivă și independentă, Andreea va trebui să plătească pentru toate relele, abuzurile, falsurile și ilegalitățile pe care le are pe conștiință de când este șefă în justiția mureșeană. Populația României va limpezi normalizarea vieții la primele alegeri democratice, ce urmează în anul următor. Mă opresc aici. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Radu Ciuceanu - pledoarie pentru respectarea documentelor emise de CNSAS;

Domnul deputat Radu Ciuceanu. Va urma doamna deputat Leonida Lari Iorga.

 

Domnul Radu Ciuceanu:

Mulțumesc, domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Avem de câțiva ani o lege potrivit căreia fiecare cetățean are dreptul de a cunoaște modul în care Securitatea, temuta instituție a statului totalitar de până în 1989, i-a influențat destinul. Mai mult, și mai important, conform aceleiași legi, societatea românească poate și trebuie să fie informată asupra legăturilor pe care le-au avut toți demnitarii cu activitate de poliție politică, activitate incompatibilă cu morala, cu sistemul de valori al unei democrații autentice.

Pentru aplicarea acestei legi, a fost înființată o instituție pe care eu o consider de o importanță capitală: Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, pe care personal am inițiat-o, încă din 1992.

Mi se pare evident că, după trauma pe care a suferit-o națiunea română, timp de aproape o jumătate de secol, o astfel de lege și o astfel de instituție sunt absolut necesare. Firește, atât legea, cât și organizarea CNSAS-ului reclamă unele modificări, pe care Parlamentul României este singurul ce le poate face.

Existența unor recente disfuncții susține această afirmație. Dar această realitate nu poate și nu trebuie să pună la îndoială existența atât a legii, cât și a instituției care o aplică. Iată, însă, că există grupuri de interese care sunt deranjate de efortul de clarificare și de limpezire a numeroaselor suspiciuni și îndoieli, care macină de aproape 13 ani societatea noastră. Printre alte forme de acțiune, aceasta se manifestă și în presă, în toate mijloacele de mediatizare, ignorând în mod inadmisibil documentele emise de CNSAS.

De aceea, vă propun, stimați colegi, să susțineți o viitoare propunere legislativă, prin care contestarea fără probe solide sau ignorarea fără dovezile corespunzătoare a documentelor emise de CNSAS să fie sancționate penal. Vă întreb: ce-ar fi dacă o instituție din România ar declara că nu recunoaște diplomele emise de Universitatea din București, sau dacă polițiștii unei secții oarecare ar decide să considere nevalabile buletinele de identitate ale cetățenilor?

Se știe că alegerile parlamentare din anul 2000 au obligat CNSAS-ul să studieze dosarele tuturor candidaților, și nu numai, și să prezinte documentele care precizau existența sau inexistența unei colaborări a acestora cu poliția politică a regimului comunist.

Un astfel de document, emis în legătură cu persoana mea, a fost total desconsiderat de ziarul "România Liberă", precum și de Revista română pentru drepturile omului, pe care ziarul menționat o citează, făcând afirmații profund mincinoase, calomnioase și evident dureroase la adresa mea. Bineînțeles, pe vinovați îi voi acționa în justiție. Vreau însă mai mult. Vreau ca în România să se instaleze, în sfârșit, legalitatea, vreau ca diversioniștii murdari să fie sancționați.

Propunerea mea nu este originală. În Germania există o astfel de lege, și este foarte severă. De altfel, oriunde în lume, documentele se impun a fi respectate. Sau dacă este cazul să fie contestate, se aduc dovezi.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Leonida Lari Iorga - relatarea unor ieșiri lipsite de demnitate pe plan politic;

Dau cuvântul doamnei deputat Leonida Lari Iorga. Urmează ultimul vorbitor, domnul deputat Costel Marian Ionescu.

 

Doamna Leonida Lari Iorga:

Stimați colegi,

Stau câteodată și-mi zic: mare este răbdarea românului. Foarte mare, dacă poate răbda sau trece cu vederea atitudinea domnului Mircea Geoană, ministrul de externe al României, ba într-o emisiune la Cafeneaua "Capșa", în discuție cu domnul moderator Horia Alexandrescu, ba într-o altă discuție la "Tucă show", cu privire la Tratatul româno-rus, conținutul căruia nu este cunoscut de populație.

De la încheierea Tratatului româno-ucrainean, nici un fel de tratate nu mai ajung nici chiar la parlamentari. Pesemne că și Tratatul româno-rus o fi având vreo inconveniență vizavi de poporul român, altfel nu se explică o astfel de secretomanie.

Dar, să ne întoarcem la cele două emisiuni. Credeam, la un moment dat, că domnul Mircea Geoană, ministru de externe, glumește, pe când spunea că Tratatul româno-rus este mai reușit decât tratatele încheiate între țările baltice și Rusia. Or, nu. Dânsul a vorbit la modul serios. Și atunci, vrând-nevrând, trebuie și noi, parlamentarii, să luăm o pauză de meditație. Păi, au pierdut țările baltice măcar un centimetru de pământ? Pe când România a pierdut Basarabia, nordul Bucovinei, ținutul Herța, Insula Șerpilor.

Pe domnul Mircea Geoană nu-l cunosc decât de la televizor. Dar mi-a fost prea destul să-l văd o dată, când a apărut cu niște clișee prăfuite la acea Cafenea "Capșa", prezentată pe TVR 1, iar a doua oară la ANTENA 1, la "Tucă Show", când a pronunțat o altă frază, imposibil de înghițit pentru orice român care încă se respectă: "Să nu uităm că România împreună cu Germania nazistă a atacat URSS-ul", frază, consider eu, defavorabilă și poporului nostru, dar și domniei sale, ca ministru de externe.

De unde, mă întreb, atâta solicitudine să încurce lucrurile, să facă din țara sa un agresor, când de fapt este invers? România este prima care a suferit agresiunea sovietică în 1940. Și asta după pactul nazisto-sovietic din 1939. Dar s-o luăm la modul drept: dacă ar fi cum spune domnul Mircea Geoană, apoi în 1939, când s-a încheiat pactul nazisto-sovietic "Molotov-Ribbentrop" și protocolul adițional la acest pact cu privire la țările baltice și Basarabia ce a fost?

Iar la 28 iunie 1940, când URSS, mai bine-zis Rusia, a declarat ultimatum României, hăcuind din trupul ei aceste părți de țară, enumerate mai sus, ce a fost? Nu mă pricep în dreptul internațional, în care este priceput domnul Mircea Geoană. Dar un lucru atât de simplu, precum ar fi că acel care începe un război, acela este atacatorul, îl înțelege orice om, fie el țăran sau intelectual. Noi, românii, nu am atacat pe nimeni niciodată. Noi, românii, am fost nevoiți să răspundem unei agresiuni, pentru a revendica teritoriile pierdute în urma atacurilor. Și acum am ajuns într-o situație de autocondamnare, domnul ministru de externe încercând să acopere cu declarații incorecte istoria și drama poporului român, gropile cu var, drumurile semănate cu oase spre Siberia, calvarul celor băgați în vagoane pentru vite. În van se extaziază domnul Geoană de "beneficul" tratat româno-rus, în care pomenește de pactul Molotov-Ribbentrop și de tezaurul României doar într-o anexă fără vreo valoare juridică.

Consider că nu ne avantajează deloc asemenea ieșiri lipsite de demnitate în plan politic. Consider că ne deteriorează, pur și simplu, imaginea în lume ca națiune.

Înțelegem că intrarea în structurile euro-atlantice este condiționată și de bunele relații ale României cu statele vecine. Totul este bine și frumos, însă este un hotar, un adevăr, peste care nu se poate trece, după care strigă la cer sângele strămoșilor noștri uciși, după care se văd chipurile lor disperate. Da, este un hotar și un adevăr, peste care nu are voie să treacă nici chiar un temporar ministru de externe al României.

Este binecunoscută temeinicia poporului român, care se află de milenii pe aceste pământuri, care a trecut prin o Golgotă veacuri la rând, din cauza marilor imperii. Poporului român, de la daci încoace, am putea spune că este "leagănul originar" al mai noilor popoare, apărute după el. Poporul român are semne distinctive de noblețe, prin marii săi oameni, recunoscuți în toată lumea, în religie, literatură, filozofie, istorie, arte, politică.

Dat fiind faptul că mereu este atacat din exterior, prin diverse metode, cred că nu este cazul să mai fie atacat și din interior, prin declarații umilitoare acest popor, și mai cu seamă declarații rostite de ministrul său de externe, Mircea Geoană. Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Costel Marian Ionescu - declarație intitulată Economia de piață românească, o caricatură sinistră;

Ultimul vorbitor, domnul deputat Costel Marian Ionescu.

 

Domnul Costel Marian Ionescu:

Stimate domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică este intitulată "Economia de piață românească, o caricatură sinistră".

Construcția economiei de piață post-decembristă, prin mecanismele libertine, a provocat o derută totală asupra majorității populației, care și-a câștigat existența numai prin eforturi proprii. Rezultatele muncii acestei categorii s-au materializat în numeroase investiții majore în întreaga lume și au adus beneficiul uriaș atât pentru popoarele respective, cât mai ales pentru statul român.

Unele imperii astfel construite, estimate la miliarde de dolari, s-au prăbușit atunci când s-a instalat un conducător cu un Guvern care nu a înțeles importanța muncii, aspect de altfel specific și țării noastre.

Nu este vorba de nostalgie, pentru că se știe că nu a fost nimeni răsfățat de comunism. Însă, nu atunci majoritatea populației noastre era săracă, nu atunci s-au strâns marile averi din furt și înșelăciune în dauna poporului. Atunci, majoritatea populației era mult mai avută decât astăzi, pentru că avea cele necesare unui trai civilizat. Economia centralizată de atunci, conform statisticilor, avea circa 11 milioane locuri de muncă, iar astăzi se ajunge la numai circa 4 milioane locuri de muncă.

Câteva aspecte, specifice acestei economii de piață, evidențiază o adevărată tragedie a sărăciei. În sistemul sanitar, bugetarii din învățământ, cultură, știință, considerat sector de prioritate națională, sunt ridiculizate, prin salarizare, față de cei din justiție, care ar trebui să promoveze justiția și echitatea socială. Firmele particulare, generatoare de venituri la bugetul centralizat al statului, sunt în mare regres, deoarece până la această dată, de la Registrul Comerțului s-au reînscris numai 40% dintre ele, deoarece în această țară se inventează numai taxe și impozite. România ocupă, de departe, primul loc în Europa cu cele 225 de taxe și impozite. Toate întreprinderile din țară trăiesc o adevărată tragedie, ce amplifică fenomenele sociale.

Și în județul Dâmbovița aceeași situație: Combinatul de oțeluri speciale - Târgoviște producea pentru intern, cât și pentru 4 continente, oțeluri, carbon și speciale; instalațiile petroliere produse la Uzina de utilaj petrolier, foarte cunoscute și apreciate în țările producătoare de petrol. De asemenea, textile de bună calitate, fabricate la Bucegi și Trainica-Pucioasa.

Partidul România Mare consideră că această economie de piață este o caricatură sinistră, deoarece a pus în evidență nemunca, a încurajat afacerile oneroase și a lovit în toate categoriile de salariați, pensionari și în special tineri.

Totuși, Guvernul PSD-UDMR-PUR reușește să deturneze atenția opiniei publice prin jocuri politicianiste de imagine, bine coordonate de propagandiști, prin dezinformarea publică, foarte bine apreciați prin salarizare. Un exemplu de joc politicianist îl reprezintă Legea nr.519/12 iulie 2002, care obligă firmele să angajeze un număr de persoane cu handicap proporțional cu totalul angajaților. Partidul România Mare a susținut această inițiativă legislativă, dar acest Guvern nu rezolvă problema socială de fond a țării, ci numai a persoanelor nehandicapate, în număr de circa 7 milioane, care și-au pierdut locurile de muncă.

Partidul România Mare constată că acest stat, care soarbe și cenușa din vatra săracului, subordonează economia națională intereselor proprii ale partidului-stat, în scopul asigurării de fonduri necesare pentru viitoarea campanie electorală.

Actuala taxă radio-TV, votată numai de către parlamentarii PSD-UDMR-PUR, evidențiază că resursele financiare aprobate și votate de către Parlamentul României pentru bugetul centralizat al statului, peste 1.200 miliarde lei, destinate televiziunii publice și radioului, vor fi folosite numai pentru imaginea proprie a PSD-ului pentru campania electorală.

Din aceste considerente, economia de piață românească este o caricatură sinistră. Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

(Următoarele intervenții au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de ședință.)

 
Cristian Sandache - declarație cu titlul Istorie și memorie. Relațiile dintre români și evrei în timpul celui de-al doilea război mondial;

Domnul Cristian Sandache:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Istorie și memorie. Relațiile dintre români și evrei în timpul celui de-al doilea război mondial".

Aproximativ 6.000 de cetățeni români de origine evreiască mai trăiesc astăzi în țara noastră. Prin comparație, în anul 1930, procentul evreilor din România era de aproximativ 4%. Contribuția evreilor autohtoni la cultura și civilizația românească nu mai poate fi negată decât de ignoranți sau rău-intenționați. Pe de altă parte, relațiile dintre români și evrei s-au caracterizat prin normalitate și respect reciproc. Poporul român a cultivat și cultivă toleranța, ospitalitatea, dragostea față de semeni. Evident, au existat și episoade regretabile.

Perioada celui de-al doilea război mondial este semnificativă în acest sens. Din acest punct de vedere, prejudecățile și patimile nu au ce căuta într-o analiză istorică, oricât de greu ar fi. La sfârșitul acestei luni se comemorează 62 de ani de la pogromul derulat la Iași - capitala Moldovei - în urma căruia numeroși evrei au fost uciși. Dincolo de cifre și statistici, faptele rămân.

Desigur, nu se poate afirma că întregul popor român se face vinovat de un asemenea masacru. Nu-i mai puțin adevărat însă că responsabilitatea politică și istorică revine autorităților române ale vremii, regimul Antonescu, același regim care la 22 iunie 1941 a atacat URSS în scopul redobândirii Basarabiei și Bucovinei de Nord și ținutului Herța - teritorii românești anexate samavolnic de către statul sovietic la 28 iunie 1940. Pe lângă bravura sa militară, Ion Antonescu este și responsabilul masacrelor din Transnistria și de la Iași. Nu trebuie să ne fie rușine a ne asuma istoria. Patriotismul înseamnă rațiune, echilibru și luciditate. Normalitatea se bazează mai presus de toate pe forța adevărului.

Vasile Mândroviceanu - despre așa-zisa restructurare a Guvernului Năstase;

Domnul Vasile Mândroviceanu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Acțiunea Populară consideră că așa-zisa restructurare a Guvernului Năstase este o simplă rotație a cadrelor după modelul comunist și nu oferă o soluție adevăratelor probleme ale țării.

În timp ce, la Salonic, premierul Adrian Năstase se extazia în fața unor încurajări primite din partea oficialilor Uniunii Europene, la București, Jonathan Scheele, șeful Delegației Comisiei Europene, punea punctul pe "i". Sâmbătă, 21 iunie 2003, domnul Scheele declara: "Corupția este un simptom al proastei administrări și al unui sistem juridic slab. Aveți nevoie de un sistem juridic consistent, și Guvernul nu are un plan credibil de cum vrea să ajungă acolo. Sistemul juridic nu reprezintă o problemă doar în domeniul drepturilor omului, ci și în dezvoltarea economiei. Numai rezolvarea problemelor din justiție, a celor de corupție și din economie poate da României șansa de a deveni membru al Uniunii Europene în 2007."

Cerințele la care se referea șeful Delegației Comisiei Europene la București nu se pot realiza printr-o simplă manevră de imagine care ne amintește de obiceiul lui Ceaușescu de a-și plimba periodic cadrele de la Guvern la partid și înapoi.

Pentru marea majoritate a membrilor cabinetului Năstase, privilegiați ai regimului comunist, rotația cadrelor e un lucru familiar, caracteristic propriilor lor cariere.

Actualul premier, Adrian Năstase, a reprezentat regimul Ceaușescu în instituții internaționale pentru apărarea drepturilor omului, pledând, evident, pentru recunoașterea modelului românesc de respectare a drepturilor omului sub dictatură. Șerban Mihăilescu, ministrul pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului, îndeplinește și astăzi funcția pe care a deținut-o în Guvernul Dăscălescu. Acolo a lucrat cu Octav Cozmâncă, șeful sectorului coordonare, și cu Dan Ioan Popescu, inspector la cabinetul primului ministru Constantin Dăscălescu, pentru a se reuni apoi în cabinetul Adrian Năstase. Cunoștințe și colaboratori le-au fost atunci, și le-au rămas până astăzi, Acsinte Gaspar, fost șef de sector la Consiliul de Stat și, până de curând, ministru pentru relația cu Parlamentul, și domnul Leonard Cazan, fost director în Comitetul de Stat al Planificării din Republica Socialistă România, devenit nu doar expert, ci chiar ministru al dezvoltării și prognozei în România liberă și democratică. Rotațiile nu au fost de natură să producă amețeli nici domnilor Matei Agathon Dan, fost gospodar-șef la Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist, și Ioan Mircea Pașcu, fost cercetător și profesor la Academia "Ștefan Gheorghiu", care pregătea cadrele de conducere ale Partidului Comunist Român. Patru dintre acești privilegiați ai regimului comunist au rezistat remanierii, figurând acum și în "Cabinetul Năstase al doilea".

Ceea ce îngrijorează, în mod special, este totala ineficiență a acestei remanieri în perspectiva integrării României în Uniunea Europeană. Acest balet de cadre va ajuta integrării tot atât cât a ajutat ministrul Ilie Sârbu la salvarea agriculturii cârmuite de PSD sau ministrul Daniela Bartoș la marele succes al reformei în sănătate. Mai folositor pentru România ar fi fost ca toți miniștrii care și-au demonstrat incapacitatea să fie îndepărtați fără ezitare.

Un capitol care a creat probleme în negocierile cu Uniunea Europeană privește justiția, tocmai pentru că ministerul condus de doamna Rodica Stănoiu s-a făcut remarcat prin consecvența controlului politic asupra magistraturii.

Incompetența echipei de negociatori cu Uniunea Europeană, condusă de ministrul delegat Vasile Pușcaș, și dovedită de returnarea mai multor documente de poziție și de întârziere inacceptabilă a procesului de negociere, pune în pericol aderarea în 2007 și ar fi trebuit să constituie un motiv suficient pentru înlocuirea ministrului Pușcaș. Cât privește agitația permanentă a doamnei ministru Hildegard Puwak, menită să arate românilor cât de ocupată este, ea s-a dovedit dăunătoare pentru țară, ca și reacțiile sale arogante în fața criticilor venite de la oficiali europeni.

Pentru relansarea procesului de integrare a României în Uniunea Europeană, Acțiunea Populară consideră necesară demiterea miniștrilor care și-au demonstrat incapacitatea de a asigura încheierea în timp util a capitolelor aflate încă în negocieri.

Atât timp cât justiția, administrația și economia nu vor suferi reforme profunde, incompatibilitățile dintre România și țările Uniunii Europene nu vor putea fi depășite prin măsuri formale de cosmetizare a realității zilelor negre pe care le trăim.

Gheorghe Firczak - declarație politică: Învățământul românesc între realitate și reformă;

Domnul Gheorghe Firczak:

"Învățământul românesc între realitate și reformă"

Adeseori s-a spus că minoritățile naționale nu reușesc să depășească o condiție minimală, cea a apartenenței la etnia lor și, în consecință, nu participă la dezbaterile privind starea de ansamblu a societății românești. Dar, acest gen de atitudine comportă și unele riscuri, pentru că se poate interpreta că noi, minoritățile naționale, ne implicăm partizan în dialogul politic, evident contradictoriu, al Puterii cu Opoziția, ceea ce, cel puțin noi, rutenii, dorim să evităm. Precizăm că această declarație politică nu are nici o conotație, nici partizană, nici de adversitate, la adresa nici unui partid politic sau grup parlamentar.

Tocmai pentru că ne îngrijorează starea actuală și, mai ales, de perspectivă, a învățământului românesc, am ales această modalitate de a dialoga - de ce nu? - pe tema prezentată, cu toți cei care cred că pot contribui la creșterea nivelului valoric al învățământului românesc.

Cu mai mult timp în urmă, mai exact în anul 1992, înaintam o serie de propuneri în acest sens unor instituții abilitate. Singura care ne-a răspuns a fost cea prezidențială. Domnul Marius Guran, consilier prezidențial, ne-a felicitat menționând că propunerile sunt demne de luat în seamă și a precizat că le înaintează ministerului de resort. Atunci, am menționat că ar fi bine să se pornească de la modelul Spiru Haret, care trebuie adaptat noilor realități.

După mai bine de un deceniu, scurs de la Revoluția din Decembrie 1989, trebuie să constatăm că reforma în domeniul învățământului este sublimă, putem spune chiar admirabilă, dar lipsește cu desăvârșire. Să argumentăm de ce.

Nu există nici o evaluare, nici pe termen scurt, nici pe termen lung, a necesarului de forță de muncă, în funcție de profesiile solicitate de economia națională. Astfel, profilurile învățământului preuniversitar, cât și cele ale celui universitar, pe lângă faptul că au fost stabilite aleatoriu, nu corespund nevoilor pragmatice ale realității social-economice românești. Este absolut necesar un studiu de evaluare, atât pentru stadiul actual, cât și pentru cel de perspectivă, cu privire la necesarul de profesii pentru economia românească, iar profilurile liceal și universitare să concorde cu aceste cerințe.

A doua mare lacună este caracterul minimal pragmatic și maximal teoretic al învățământului românesc. În cel liceal, ar trebui să domine cu o pondere de 80% școlile de arte și meserii și doar 20% cele cu profil teoretic. Pentru sporirea avuției naționale, avem nevoie de specialiști cât mai mulți, care să lucreze în sectorul productiv, unde - pe baza mărfurilor și serviciilor - se obțin noile valori.

În funcție de profilurile școlilor, trebuie creată grila disciplinelor studiate (care să cuprindă și numărul de ore necesar fiecărei discipline în parte), astfel încât elevii să studieze în conformitate cu profesia aleasă.

Pasul următor îl reprezintă elaborarea programelor disciplinelor studiate, în funcție de profilul școlii și al profesiei alese, pe baza unui concurs organizat de ministerul de resort. În funcție de programă, se trece la elaborarea manualelor, tot pe bază de concurs organizat de ministerul de resort.

Conform punctului nostru de vedere, în acest fel învățământul românesc și-ar câștiga pragmatismul de care are nevoie pentru a corespunde cerințelor social-economice actuale și, mai ales, de perspectivă. Altfel vom bate pasul pe loc mimând reforma, iar generațiile viitoare ne vor judeca aspru.

Sperăm ca, prin dialog, poate chiar confruntări de idei, să consolidăm învățământul românesc pentru binele societății românești, dar și al fiecărui tânăr în parte.

Ioan Onisei - declarație politică: Raport de monitorizare;

Domnul Ioan Onisei:

Declarație politică: "Raport de monitorizare"

Recentul raport de monitorizare dat publicității de către Consiliul Național al Audiovizualului (C.N.A.) demonstrează, fără echivoc, faptul că, sub guvernarea P.S.D. și a Cabinetului Năstase, dreptul constituțional al cetățenilor la informare nu este decât literă moartă, cum literă moartă rămân și dispozițiile legale privind respectarea exprimării pluraliste de idei și de opinii în cadrul conținutului serviciilor de programe transmise de radiodifuzorii aflați sub jurisdicția României.

Procentele privind pluralismul politic în serviciile de programe audiovizuale sunt concludente și zdrobitoare. La principalele posturi de televiziune, în emisiunile de știri, P.S.D. a fost prezent într-un procent de 50,2%, în timp ce opoziția parlamentară, într-o proporție de doar 15,3%; în cele de dezbateri, partidul de guvernământ a avuto frecvență de 47,7%, iar cele din opoziție de numai 13,8%.

Deși, potrivit legii, Societatea Română de Radiodifuziune (S.R.R.) și Societatea Română de Televiziune (S.R.Tv.) sunt obligate să asigure, prin întreaga lor activitate, pluralismul, libera exprimare a ideilor și opiniilor, informarea corectă a opiniei publice, să prezinte în mod obiectiv și imparțial, realitățile vieții social-politice și economice "Raportul de monitorizare" demonstrează că S.R.R. și S.R.Tv. sunt doar oficine de propagandă a P.S.D. și a Guvernului Năstase.

Taxa obligatorie radio - tv și salariile de 80 milioane încasate de președinții - directori generali ai celor două servicii, care ar trebui să fie autonome și de interes național - sunt prețul pe care contribuabilul român îl plătește pentru ca "România - Actualități" și "România 1" să devină servicii de partid și de stat ale premierului - președinte Năstase Adrian și ale pseudo - social - democraților din clanul P.S.D.

Într-un interval de 18 zile, Adrian Năstase a fost prezent la principalele televiziuni în emisiunile de știri, aproape 40 de minute, având peste 80 de intervenții, în timp ce, de exemplu, Primarul General al Capitalei, cu 32 de intervenții, a însumat cu puțin peste 10 minute. Aceste cifre demonstrează faptul că obsesiile domnului Năstase, care se plângea public de mesajele subliminare transmise de opoziție prin intermediul TVR 1 și 2, dau măsura ipocriziei, orgoliului și aroganței, fără limite, ale primului ministru care, în mod evident, ar dori ca televiziunea publică, ca și celelalte televiziuni să devină posturi Adrian Năstase.

De altfel, cu prilejul dezbaterilor parlamentare dedicate restructurării Cabinetului Năstase, Televiziunea, așa-zis publică, a dat o nouă dovadă jalnică a obedienței față de PSD și Adrian Năstase. Anunțând că va transmite integral dezbaterile parlamentare, "România 1" a dat legătura cu aula Parlamentului, la insistențele deputaților și senatorilor din opoziție și numai atunci când primul-ministru și-a început discursul triumfalist.

Domnul Valentin Nicolau demonstrează - și prin acest gest de penibilă subordonare - că a rămas ascultătorul, fost subordonat al lui Adrian Năstase, și că nu este în stare să se ridice la verticalitatea morală și profesională de președinte - Director general al Societății Române de Televiziune - la misiunea acesteia, consacrată prin lege, de serviciu public autonom, de interes național, independent editorial, obligat să asigure, prin întreaga sa activitate, informarea obiectivă, imparțială și corectă a opiniei publice. Prețul subordonării a ajuns deja de notorietate: taxa obligatorie radio - tv; salariul de 80 de milioane de lei, pe care îl ridică lunar din bugetul S.R.Tv., domnul Nicolau.

Acest flagrant de obediență demonstrează consecvența subordonării, fără rușine și fără frică. El vine în prelungirea altui grav incident la dreptul cetățenilor de a fi corect și prompt informați: dezbaterile prilejuite de moțiunea de cenzură introdusă de partidele de opoziție, ca urmare a angajării răspunderii Guvernului pentru așa-zisa Lege anticorupție. Și acele așa-zise dezbateri au însemnat pentru telespectatorii S.R.Tv., doar urmărirea discursului, plin de aroganță și suficiență, al domnului Adrian Năstase.

Raportul de monitorizare demonstrează, de asemenea, că C.N.A. nu este, încă, în stare să își îndeplinească rolul - atribuit de lege - de autoritate publică autonomă chemată să fie garantul interesului public în domeniul comunicării audiovizuale și, în această calitate, să asigure exprimarea pluralistă de idei și de opinii de către televiziunile și posturile de radio publice și private.

De altfel, depășindu-și condiția, atribuțiile și responsabilitățile stabilite de lege, domnul Ralu Filip, președintele Consiliului Național al Audiovizualului, și-a dat măsura parti - priului, precum și a neputinței în a asigura respectarea legii și a recomandărilor C.N.A. privind pluralismul politic în serviciile de programe audiovizuale. Încercând să-și mascheze neputințele prin considerații care exprimă neadevăruri, domnul Ralu Filip a încercat să-și găsească scuze, acreditând ideea că "felul în care este reprezentată opoziția s-ar datora și faptului că ea nu creează evenimente", iar unii reprezentanți ai săi ar refuza, chipurile, să-și spună părerea sau să participe la dezbateri. Prin asemenea afirmații false, domnul Ralu Filip pune sub semnul întrebării însăși imparțialitatea Consiliului Național al Audiovizualului.

Partidul Democrat cere consiliului Național al Audiovizualului să-și îndeplinească rolul și atribuțiile prevăzute de lege, să emită o decizie care să reglementeze asigurarea unui real pluralism politic, de idei, opinii și surse de informare, un raport echitabil între putere și opoziție în programele de știri, monitorizarea și măsurile sancționatorii necesare pentru respectarea principiilor și normelor consacrate prin Legea audiovizualului.

Partidul Democrat cere, totodată, conducerilor S.R.R. și S.R.Tv. să respecte legea și să asigure, la rândul lor, un raport echitabil al prezenței puterii și opoziției în emisiunile de știri și dezbateri, prezentarea periodică a opiniilor acestora în legătură cu starea națiunii, cu toate inițiativele legislative sau măsurile întreprinse de Guvern, care privesc gestionarea banilor publici sau care afectează importante categorii de cetățeni.

Cristian Nechifor - reiterarea unei teme de discuție - restructurarea Guvernului;

Domnul Cristian Nechifor:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Așa cum era de așteptat, restructurarea Guvernului e una din principalele teme de discuție, atât în presă, cât și pe culoarele Parlamentului. Tot cum era de așteptat, opoziția încearcă să facă ceva valuri și cu acest subiect, deși e evident că o asemenea tentativă seamănă mai mult cu căutatul nodurilor în papură, decât cu o evaluare corectă a situației. Iată și un exemplu concret: ca vicepreședinte al Partidului Democrat, domnul deputat Emil Boc a făcut agenției Mediafax următoarea declarație: "Nu știu de ce trebuie să ne bucurăm că intrăm în normalitate!"

Cu tot respectul pentru distinsul nostru coleg, cred că mirarea domniei sale merită analizată puțin și plasată într-un context din care n-ar trebui să lipsească trecutele performanțe guvernamentale ale Partidului Democrat. Bunăoară, domnul Boc sugerează că, înainte de restructurare, activitatea Guvernului s-ar fi plasat în afara normalității.

Nostimă perspectivă! Unii dintre noi nu ne-am născut chiar ieri, și - prin urmare - ne mai amintim de bunele și normalele vremuri ale guvernelor care l-au încăput cu greu pe actualul șef al Partidului Democrat. Aia da normalitate: scandaluri la tot pasul, crize guvernamentale în fiecare anotimp, șuturi pe sub masă la ordinea zilei ș.a.m.d. Iar actorul principal al acelei normalități, după care - probabil - suspină domnul Boc, era nimeni altul decât șeful domniei sale, Traian Băsescu.

"Măsura trebuia luată încă de la început", ne mai spune domnul Boc. Probabil că multe ar fi trebuit făcute încă de la început, stimate coleg. Dacă Adam n-ar fi mușcat din măr, dacă flota n-ar fi dispărut în ceață, dacă ancheta ar fi început mai devreme, dacă domnul Băsescu s-ar limita la marinărie, dacă Partidul Democrat nu ar lua apă la bord ... ș.a.m.d.

Până una-alta, lucrurile sunt așa cum sunt, și fiecare face ce poate: Guvernul ține cont de semnalele societății și încearcă să-și eficientizeze activitatea, iar Partidul Democrat crede că-și poate astupa găurile din barcă scoțând limba la vapor. Din păcate, pentru subalternii domnului Băsescu, astfel de scheme țin doar în desenele animate cu Popeye Marinarul. Iar concluzia e una singură și legată de același personaj: Spanac, domnilor, spanac!

Ștefan Giuglea - declarație politică: Dreptul la cultură;

Domnul Ștefan Giuglea:

Declarație politică - Dreptul la cultură.

Stimați colegi,

Pentru a se putea înscrie în noul orizont al civilizației postindustriale, România trebuie să își reactiveze potențialul creator de care dispune, forța intelectuală și resursele morale ale societății, dorința de afirmare și spiritul de inițiativă, sistemul de educație și celelalte calități ale factorului uman. Componenta culturală este caracteristică unui standard calitativ ridicat al vieții spirituale, individuale și sociale, iar creșterea profesionalismului și accesul la cultură, în general, conduce la un nivel calitativ superior al vieții.

Ca urmare a funcționării principiului descentralizării la nivelul tuturor instituțiilor statului, Ministerul Culturii și Cultelor promovează o politică aptă să dea libera dezvoltare centrelor de cultură, teatrelor, muzeelor, caselor de cultură, căminelor culturale, bibliotecilor, creatorilor din toate domeniile artei. Mai mult, chiar, se merge pe o totală desprindere de zona ministerială, lăsând cale liberă consiliilor județene și locale să formuleze propriile lor politici culturale, să distribuie banul public destinat actului cultural, după principii nevalorificabile, din partea ministerului de resort. Aspectul în cauză poate avea părți favorabile, tot așa cum poate angrena sisteme care să dăuneze grav profesionalismului creativ, valorilor autentice, să producă abateri de la principiile și normele statuare ale creației în general.

Când se emite o astfel de opinie, trebuie avut în vedere cine se ocupă de toate aceste instituții de artă, muzeale, de spectacole; este vorba de acele structuri care se numesc "comisii de cultură" și care își desfășoară activitatea la nivelul local județean. În componența lor se regăsesc oameni cu diverse pregătiri, unii titrați, alții mai puțin sau deloc, persoane care ar putea avea chiar intenții foarte bune și motivări rezonabile atunci când iau o decizie în cultură.

Și, totuși, astfel de decizii pot fi nocive dacă nu sunt vizate de un for competent sau de o instanță autorizată. Acest lucru nu se petrece pentru simplul fapt că legea nu o mai prevede, ci pentru că descentralizarea în cultură a fost confundată cu liberul arbitru și pentru tragicul motiv că unii mai speră să fie acceptat statutul omului care se pricepe la toate. Din lipsa de competențe, fiecare face ce dorește cu banul public, nutrind convingerea că o va face avizat și că în domeniul artei oricare se pricepe măcar un pic.

Concluzionând, teatrele au devenit feude ale unor directori care trăiesc cu convingerea că 4 ani sunt patroni.

Căminele culturale sunt lăsate în stare de năruire sau au devenit gropi de gunoi prin care pasc tot felul de animale.

Casele de cultură au alocat sume mici cu care nu pot face o viață culturală decentă pentru un număr reprezentativ de oameni, în condițiile în care instituțiile profesioniste de spectacole nu le mai calcă de mult pragul.

Muzeele au o activitate prăfuită, statică, nerealizând necesitatea transformării lor în centre de cultură vii, în care să se desfășoare tot felul de activități de promovare a creației artistice și interpretative.

Bibliotecile nu au un fond suficient de carte, motiv pentru care achiziționează tot mai greu, din lipsă de bani.

Se promovează, la nivelul sălilor de spectacole, tot mai multe manifestări vulgare și imorale, făcând din grădinițele de vară de pe litoral un focar de anticultură, un soi rău de distracție cu orice preț, uitând cu desăvârșire că vara județul Constanța devine scena culturii românești, un ambasador tacit al stării noastre culturale.

Nici o autoritate nu este abilitată legal să controleze în aceste condiții manifestările culturale, nimeni nu poate interzice promovarea vulgului pe post de educație autentică.

Ministerul Culturii devine astfel o verigă fără rost, în condițiile în care nimeni nu cere să își exercite autoritatea în planul cultural local, rămânând să se ocupe de patrimoniul cultural național prin prisma arheologiei.

Comisiile de cultură de la nivelul consiliilor județene și locale ar trebui să nu ia nici o decizie fără avizul de specialitate al serviciului descentralizat al Ministerul Culturii și Cultelor

Starea de autonomie ar fi astfel întărită și nu eliminată, cum se dorește a se interpreta. Lipsa oricărei forme de control autorizat duce inevitabil la haos, la prăbușirea scării de valori, la impostură și amatorism.

Dacă astăzi nimeni nu răspunde pentru starea culturii la nivel local și județean, încercând să se câștige capital politic cu tot felul de realizări zornăitoare, mâine, generația care va veni va avea de ales din ce mai rămâne, fără aplicabilitatea unei politici culturale coerente și competente la nivelul administrației locale.

Mai marii orașelor vor continua să vorbească despre "teatrul lor", despre "muzeul lor", despre ce a realizat un președinte sau un primar, fără ca nimeni să le amintească despre investiții făcute din banul public, despre obligativitatea lor de a se asigura tot ceea ce întreprind - e autentic sau nu, este necesar sau nu, este valoros sau nu.

Cultura costă mult, poate prea mult pentru o țară cu atâtea probleme de existență; nu s-a întrebat nimeni însă care este costul inculturii care din nefericire stă să ne atingă amenințător?

Nimeni nu are voie să decidă asupra dreptului copilului meu sau al dumneavoastră la o cultură românească autentică și valoroasă. Statul român investește sume mari în susținerea acestui sector vital al existenței noastre, care în cele din urmă ne asigură identitatea în viitor, în fața acelora care ne solicită tot mai insistent să îndeplinim tot felul de condiții pentru a le sta alături. Or, prin cultura românească, noi putem oferi rețete multor civilizații occidentale, dacă vom ști ce să facem pe viitor cu ea.

De aceea, este necesară coordonarea programelor de importanță națională, care presupune, concomitent, descentralizare administrativă, decizională și managerială, implicarea instituțiilor publice de cultură subordonate autorităților locale, aplicarea strategiilor sectoriale, diversificarea ofertei culturale și satisfacerea cerințelor exprimate de membrii comunităților rurale sau urbane.

Pavel Târpescu - punctarea unor aspecte privind rezultatele Guvernului Adrian Năstase obținute în domeniul industriei și resurselor;

Domnul Pavel Târpescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În declarația politică pe care o prezint în plenul Camerei voi încerca să vă rețin atenția asupra câtorva aspecte privind rezultatele Guvernului Adrian Năstase obținute în domeniul industriei și resurselor.

În concepția Programului de Guvernare în acest domeniu, Guvernul Adrian Năstase a pornit de la starea reală a industriei românești, la preluarea mandatului, la sfârșitul anului 2000, când producția industrială era mai mică cu 16,3% față de 1996, cu 22% mai mică în industria extractivă și cu 14,3% în industria prelucrătoare.

Reducerea volumului total de investiții în anul 2000, pe ansamblul economiei cu 39,9% față de 1996, în condițiile promovării unei politici fiscale defectuoase, nestimulative pentru producție și investiții, a făcut să nu poată fi susținute acțiunile de modernizare, de creștere a competitivității produselor industriale în condițiile concurențiale ale pieței.

Ca urmare a implementării Programului de guvernare, producția industrială a crescut cu 8,2% în 2001, față de 2000, și cu 5,6% în 2002 față de 2001, concomitent cu sporirea veniturilor populației prin creșterea salariului minim de la 700.000 lei la 2.500.000 lei în 2003. Acest lucru a fost posibil ca urmare a unor investiții care se vor termina în următorii 2-3 ani, vizând îmbunătățirea calității mediului, retehnologizării și reducerii costurilor de producție.

Prin Programul de guvernare, actualul executiv respectă principiile referitoare la adoptarea unor viziuni pragmatice, deschise spre economia reală și nevoile cetățenilor având ca priorități creșterea economică și combaterea sărăciei.

Structura de conducere a Ministerului Economiei și Comerțului reflectă importanța pe care Guvernul Adrian Năstase o acordă integrării europene și regionale, restructurării sistemului energetic, reorganizării domeniului minier, sectorul producției de apărare, dezvoltarea producției industriale și de bunuri de consum, dar și dezvoltarea relațiilor cu partenerii sociali și cu patronatele din domeniu.

Potrivit prevederilor Programului de guvernare pe perioada 2001 - 2004, Ministerului Economiei și Comerțului îi revin sarcini deosebite în domeniul privatizării sau pregătirii pentru privatizare a unor agenți economici din portofoliul său, activitate derulată prin Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie, instituție publică cu personalitate juridică aflată în subordinea sa și care urmărește atât prevederile Programului de guvernare pe perioada 2001-2004, ale strategiei de dezvoltare energetică a României pe termen mediu, cât și a strategiei proprii de privatizare.

Una din primele preocupări ale acestei instituții a fost participarea la elaborarea și promovarea legislației specifice privatizării agenților economici de importanță strategică. Astfel, prin Legea nr.137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării au fost aduse câteva elemente cu caracter de noutate, cum ar fi diversificarea metodelor de diminuare a implicării statului în economie prin majorarea capitalului social, prin aport de capital, precum și transferul cu plata sau cu titlu gratuit a activelor cu caracter social.

A fost deschis în premieră accesul investitorilor privați pe piața utilităților publice, atât prin finalizarea investițiilor neterminate, cât și prin reabilitarea și modernizarea unor obiective specifice, îndeosebi în domeniul energetic.

În aplicarea strategiei Guvernului în procesul de privatizare se au în vedere o serie de principii, printre care asigurarea transparenței și corectitudinii procesului de privatizare, modernizarea managementului și tehnologiilor, crearea de noi locuri de muncă, asigurarea protecției consumatorului prin creșterea calității serviciilor, mărirea siguranței în exploatare și modernizarea infrastructurilor.

Rezultatele obținute până în prezent în implementarea Programului de guvernare demonstrează că numai o creștere economică durabilă, stabilă și susținută este singura cale prin care România poate deveni prosperă din punct de vedere economic și social, capabilă să se integreze eficient în structurile europene și euroatlantice.

Iosif Armaș - câteva considerente de ordin istoric legate de drapelul național;

Domnul Iosif Armaș:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Camera Deputaților adopta, la 10 martie 1998, Legea nr.96 privind proclamarea Zilei Drapelului Național, sărbătorită, în fiecare an, la 26 iunie. Aceeași lege a fost adoptată și de Senat, la 23 aprilie 1998.

Proiectul de lege privind "Ziua Drapelului Național" a fost inițiat de patru parlamentari ai PSD - Adrian Năstase, Dan Ioan Popescu, Acsinte Gaspar și Ioan Bivolaru. Conform acesteia, Ziua Drapelului Național este marcată de către autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului prin organizarea unor programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și prin ceremonii militare specifice. Se pot organiza, de asemenea, ceremoniale publice de înălțare a drapelului României. Este bine că am decis printr-o lege să sărbătorim acest eveniment fundamental pentru definirea identității noastre.

Legat de acest eveniment pe care îl vom marca peste două zile, permiteți-mi, stimați colegi, câteva considerente de ordin istoric.

Revoluția de la 1848 a lăsat națiunii române nu numai un program politic, care a marcat profund devenirea noastră istorică, dar în egală măsură, ne-a transmis două simboluri fundamentale: drapelul național și cântecul care îi va călăuzi pe români în lupta pentru reîntregirea neamului, imnul național.

În anul revoluționar 1848, tricolorul românesc a fost înfățișat public, mai întâi la Paris, la Hotel de Ville, în prezența lui Jules Michelet și a lui Dumitru Brătianu, în chiar momentul începutului Revoluției franceze, în februarie, apoi consacrat ca steag național, în Transilvania, de către cea de-a doua Adunare Națională de la Blaj. El a unit toți românii din Muntenia, Moldova și Transilvania în lupta pentru unitate și independență.

Drapelul național, albastru, galben, roșu, de la lance, a fost decretat, pentru prima oară, ca simbol național, de Guvernul revoluționar provizoriu din Țara Românească, la 26 iunie 1848, dar istoria modernă consemnează faptul că aceste culori erau reunite în "Steagul cel mare" al Adunării norodului, în Revoluția de la 1821, condusă de Tudor Vladimirescu. Constituția României din 1991 prevede că drapelul tricolor este un simbol național, alături de stemă, sigiliu și imn.

Chiar dacă nu întotdeauna faptele istoriei noastre sunt cunoscute ca atare, putem afirma acum, la 155 de ani de la Revoluția din 1848, că Țările Române au fost ultima frontieră a marii Revoluții europene din acel an. Fie ca pașii, prin istoria înaintașilor noștri, să ne ajute să depășim ambițiile mărunte, să mobilizăm marile virtuți cetățenești și umane, pentru a înscrie România pe traiectoria visată de pașoptiști, cei care au lansat tricolorul în lume. Victoria lor nu a fost imediată, dar nimic din ce este greu și măreț nu se înfăptuiește la comandă. Mesajul lor către noi rămâne extraordinar de actual, în spiritul racordării națiunii române la modernitatea europeană. Istoria ne întărește prin exemplul celor care au fost.

Andrei Ioan Chiliman - declarație politică: Despre integrarea europeană a României;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Declarație politică: "Despre integrarea europeană a României".

Rareori le-a fost dat românilor, în ultimii 13 ani, să aibă motive de optimism. După momentul exploziv din Decembrie 1989, poate doar "Podul de flori" peste Prut, alegerile din noiembrie 1996 și momentul intrării României în Alianța Nord - Atlantică să fi fost ocazii de optimism național. Însă propaganda Guvernului PSD și-a propus să câștige și acest pariu în perspectiva alegerilor locale și generale de anul viitor și să ne transforme pe toți în niște optimiști iremediabili. Noul Guvern Adrian Năstase ar rezolva toate problemele țării dintr-un foc, dacă ar reuși să ne facă să credem în mirajul unei soluții magice pentru tot: integrarea în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. Și trebuie să recunoaștem că se străduiește serios să ne convingă de acest lucru. Bunăoară, ultima restructurare guvernamentală nu a luat în seamă semnalele extrem de critice și uneori dure în privința stadiului negocierilor de aderare ale României, a aplicării acquis-ului preluat și, mai ales, privind nerezolvarea criticilor și recomandărilor anterioare ale Uniunii Europene. Sunt analizate doar aprecierile pozitive ale oficialilor europeni, care sunt înflorite pe ici, pe colo, prin părțile esențiale, doar, doar vor mai îmbunătăți ratingurile PSD-ului în electorat. S-a vorbit pe larg, de exemplu, despre concluziile lucrărilor Consiliului european desfășurat la Salonic, unde România ar fi primit din nou toate asigurările privind o eventuală aderare la începutul anului 2007. Domnul Năstase plutea printre norișori de optimism, însă nimeni nu a mai insistat pe repetarea angajamentelor oficialilor români, pentru a "n"-a oară, în privința îndeplinirii reformelor în economie, în administrație și în justiție. Fără schimbarea percepției României, avansarea negocierilor și prezentarea unui raport favorabil al Comisiei Europene, șansele României de a se alătura Europei în 2007 sunt compromise definitiv.

Recent, am participat la cea de-a 15-a reuniune a Comitetului Parlamentar mixt Uniunea Europeană-România, unde s-au analizat progresele făcute de România, de Parlamentul și Guvernul român, în direcția grăbirii reformelor pentru respectarea calendarului stabilit pentru aderare, stadiul preluării și, mai ales, al aplicării acquis - ului comunitar și, totodată, s-au conturat recomandările Comitetului adresate autorităților române pentru perioada următoare. Desigur că, din punctul vedere al delegației române, formată atât din parlamentari ai puterii, cât și ai opoziției, a fost unitar, mergându-se pe ideea unui front comun în vederea avansării cât mai rapide a României în procesul de aderare la Uniunea Europeană, însă s-a dovedit că situația nu este nici pe departe atât de roză și optimistă pe cât o prezintă pe toate posturile și la toate orele primul-ministru și alți miniștri cetățenilor României.

În intervenția sa la acest Comitet, domnul Gunther Verheugen a subliniat că întregul calendar sau road-map-ul pentru integrarea României în anul 2007, este unul optimist și că este nevoie de un efort deosebit al întregii clase politice din România pentru respectarea lui și eliminarea tuturor întârzierilor care ar putea compromite acest termen. Domnia sa a criticat aspru justiția, administrația și sectorul energetic (culmea ironiei, exact domeniile în care nu a fost restructurat Guvernul Năstase), a criticat de asemenea lentoarea în aplicarea fermă a legislației provenind din acquis-ul comunitar. Mai ales în domeniul justiției, domnul Verheugen a subliniat că rezolvarea problemelor reprezintă o chestiune cheie pentru integrarea României.

Din păcate, pentru România și pentru cetățenii ei, aceasta este diferența dintre propaganda internă a Cabinetului Năstase, care împrăștie în continuare pe toate posturile iluzia soluțiilor miraculoase PSD și transformă nerealizările crase în reformă și restructurare, în motive de păstrare și promovare în funcții, și situația României în plan extern, care nu este nici pe departe văzută ca acționând ferm și clar pentru reușita integrării în Uniune în 2007.

Ar fi bine și de dorit, ca cei care răspund în prezent de soarta României și care sunt plătiți din banii noștri, să înceteze să ne mai vândă pastile de optimism prin presă, radio și televiziune, și să stea mai mult alături de cei care monitorizează România, poate îi vor trezi realitățile României; doar așa poate mai apucă până să le expire timpul în 2004 să și facă ceva reformă în justiție, administrație, economie etc. Altfel, nici un Guvern nu ne va putea salva de perspectiva aderării la Uniunea Europeană odată cu ... Turcia.

Gheorghe Eugen Nicolăescu - considerente pe tema intrării României în Uniunea Europeană;

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Declarație politică: În aceste zile se vorbește de rezultatul deosebit obținut de România la summitul de la Salonic, în sensul în care Uniunea Europeană așteaptă un nou membru, respectiv țara noastră.

Ar trebui să fim mândri și să considerăm că mai avem foarte puțin până la integrarea noastră europeană, ceea ce ar îndreptăți speranțele noastre.

Adevărul este că mai avem foarte multe de făcut și, în primul rând, în domeniul economic, acela care nu poate fi păcălit, dar, mai ales, simțit de cetățenii acestei țări.

Românilor li se poate spune că Uniunea Europeană ne privește cu simpatie, că au făcut pași importanți pentru apropierea noastră de Europa, dar că trăiesc mai bine nu li se poate spune, ceea ce înseamnă că ne aflăm departe de cetățenii europeni.

Integrarea europeană poate deveni reală și atunci când cetățenii români se vor apropia ca nivel de viață de cei din Uniunea Europeană.

Acest lucru ar trebui să-l înțeleagă guvernanții și să-și reconsidere politicile economice, precum și pe cele din domeniul administrației publice și justiției.

Când se vor face reforme economice reale, când administrația publică va respecta cetățeanul, când justiția va fi dreaptă și neinfluențată politic, atunci corupția va scădea, se va diminua economia neagră și se vor încasa suficiente impozite și taxe, iar cetățeanul va controla cum se cheltuiesc banii lui, atunci vom simți că intrăm cu adevărat în Europa.

Până atunci, iluzii întreținute de un Guvern incapabil să-și depășească condiția de propagandist.

Emil Rus - despre neîmpliniri din domeniul învățământului și pesederizarea cadrelor didactice;

Domnul Emil Rus:

Declarație politică.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În declarația mea de astăzi doresc să mă refer la unele neîmpliniri din domeniul învățământului și la pesederizarea cadrelor didactice.

Știu că în 2001, Comisiei de învățământ, cercetare, tineret și sport a Camerei Deputaților a înaintat domnului prim-ministru Adrian Năstase, o scrisoare deschisă prin care se solicita pentru oamenii școlii salarii cât de cât decente. Scrisoarea a fost semnată de toți membrii comisiei, dar a rămas fără răspuns.

Cert este faptul că, în discursul primului-ministru la deschiderea anului de învățământ 2001/2002, recunoștea, chiar cu o oarecare înțelegere, că salariile cadrelor didactice sunt prea mici. De altfel, mulți tineri absolvenți ai învățământului superior au refuzat să lucreze în învățământul universitar sau preuniversitar în ultima vreme și au preferat alte domenii de activitate sau au plecat să lucreze în străinătate.

Ca un făcut, în 2002, situația se repetă, aceeași comisie adresează o scrisoare primului-ministru cu aceleași cerințe și rămâne neluată în seamă de domnul Adrian Năstase, profesor și domnia sa, de altfel, și nu uită că la deschiderea anului școlar2002/2003 de data aceasta să recunoască cu sinceritate că salarizarea în învățământ este mai mică decât în alte domenii, dar lucrurile evoluează ca înainte.

În acest an, pe bună dreptate, Comisiei de învățământ, cercetare, tineret și sport a Camerei Deputaților a votat, în unanimitate, indiferent de culoarea politică a membrilor săi, redactarea unei scrisori, care să pornească de la Timișoara (nu întâmplător) unde a avut loc ședința de lucru a respectivei comisii, și această scrisoare să fie adresată șefului Guvernului și președintelui țării, în care să se solicite mărirea salariilor cadrelor didactice din universități, așa încât un profesor universitar la vârsta pensionării să nu rămână la salariul echivalent cu al unui magistrat la doi ani după absolvirea facultății.

Recent, PSD care "e în toate", a reușit să adune la Palatul Parlamentului peste 500 de cadre didactice din învățământul preuniversitar și superior, care i-au reprezentat pe cei 50.000 de profesori membri ai PSD-ului la Conferința națională de constituire a Asociației Profesorilor Social - Democrați.

Și primul-ministru i-a asigurat că acțiunea "nu e formă de pesederizare a învățământului", dar ministrul, pe atunci d-na prof. Ecaterina Andronescu, a fost aleasă președinta asociației și aceasta nu este pesederizare; inspectorii generali (promovați, că veni vorba, pe criterii politice) rectorii, decanii aleși în noul for de conducere a PSD, nu e pesedrizare; iar directorii de școli sosiți ca delegați, firește, nici aceasta nu e pesederizare a învățământului.

Și atunci, întreb, cu tot respectul, pe domnul prim-ministru și pe doamna președintă a Asociației Profesorilor Social - Democrați, mai are rost să cerem mărirea salariilor profesorilor, sau mai bine să devenim membri ai acestei asociații politice a învățământului, pentru că, cine știe, e posibil ca la intrarea în școală să ne oprească un secretar de partid, care să ne ceară, fie carnetul de membru al PSD, fie legitimația de membru al Asociației Profesorilor Social - Democrați din România.

Ștefan Lăpădat - declarație politică: Protecția socială;

Domnul Ștefan Lăpădat:

Declarație politică: Protecția socială.

Deși cu mai mult timp în urmă hotărâsem să vorbim mai mult despre tineri și viitorul lor, iată, partidul de guvernământ nu ne dă voie să ne ținem făgăduiala. Anunțata majorare a pensiilor cu un procent de 2,7% este o cumplită bătaie de joc.

Ce înseamnă pentru o pensie de sub 2 milioane de lei, o sumă în jurul a 50.000 lei? Este ușor să dai fărâmituri, atunci când încasezi milioane, anual, de la bieții oameni. Suntem țara cu cele mai mari impozite, cea mai săracă populație, cea mai "întâmplătoare" (ca să nu zicem altfel) protecție socială ...

Faptul că oamenii mor de foame, că se debranșează de la căldură și apă caldă, că din cauza neplății facturilor sunt debranșați de la energia electrică nu mai impresionează pe nimeni din arealul Puterii. Oamenii s-au obișnuit doar să profite, să acumuleze, într-un dispreț total față de legi și de semenii lor. Raportăm date false privind șomajul, căutând să luăm în considerare doar pe cei care se mai află în scripte, cei care au ieșit din sfera plăților de orice fel, fiind radiați din rapoarte.

Sfidăm, în continuare, recomandările forurilor europene și mondiale, asistăm la depistarea corupției din magistratură, citim despre declarații de avere pe care le știm falsificate ... De toate acestea, vinovată este presa, nu pentru că ele se petrec, ci pentru că sunt demascate, pentru că sunt supuse disecției publice ...

Ne mor în vremea asta bătrânii, din lipsa medicamentelor și alimentelor mult prea scumpe, din lipsa condițiilor de trai decente; mor copiii țării cu bărbile tremurânde după o coajă de pâine, cu sufletele înghețate de iernile umede, lungi și aspre.

Protecția socială este sublimă, dar lipsește cu desăvârșire, așa cum multe altele dintre cele necesare ne lipsesc. Despre alocațiile copiilor aproape că nu se mai vorbește, despre majorări salariale nici atât; în schimb, se vorbește despre scumpiri, majorări și creșteri ale taxelor și impozitelor.

Cum se vor termina toate astea?

Probabil cu mărirea ratei de migrare a populației tinere, cu ridicarea procentului de mortalitate infantilă și cu sporirea numărului de boli produse de sărăcie.

Grigore Emil Rădulescu - reflecții triste despre capitalismul instituit pe meleagurile noastre;

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Onorat auditoriu,

Aflăm, din mijloacele de comunicare în masă, că mii de români mor singuri printre străini. Ei au acceptat condițiile de muncă pe care nu le-ar fi acceptat nimeni. Au plecat capul și au trudit pe salarii pe care le refuzaseră toți. Au trecut și au tras până într-o zi, când o clipă de neatenție a fost de-ajuns pentru a termina cu cele pământești.

Numărul celor care, după 1990, fiind plecați la muncă în țări străine, au decedat, este de peste 100, numai în județul Botoșani, după cum declară conducerea Serviciului județean de evidență informatizată a persoanei.

Poliția susține că numărul celor morți pe alte meleaguri este mult mai mare, deoarece în multe cazuri autoritățile străine nu au mai făcut comunicările de rigoare și autorităților române.

Cei mai mulți munceau la negru, nu aveau nici echipament de protecție și ajunseseră pe meleaguri străine, mânați de sărăcie și de mila copiilor, cărora nu le mai puteau cumpăra nici cărți pentru școală.

Pentru repatrierea cadavrelor este nevoie ca rudele defunctului să meargă în străinătate și să plătească diferite taxe de transport. Din cauza prețului foarte ridicat al transportului în coșciug de plumb, inaccesibil pentru românul de rând, de cele mai multe ori cadavrele românilor care au decedat în străinătate ajung cu greu în țară sau, de ce mai multe ori, niciodată.

Un calcul elementar arată că, la 40 de județe, numărul lor poate fi estimat la câteva mii, fără frica de a greși.

La 14 ani de la revoluție, românii nu se bucură nici în viață, nici în moarte de vreo considerație din partea statului. Faptul că populația a scăzut de la 23 de milioane de suflete, la 20, nu pare, nici el, a îngrijora pe nimeni în mod deosebit. Noroc cu economia subterană, care merge cu motoarele în plin și ține pe umerii ei și economia de suprafață, pardon, oficială.

Datorită acestui menaj fericit, tot mai mulți dintre concetățenii noștri au început să rămână acasă, mai ales dintre cei tineri și foarte bine pregătiți.

Firmele străine au realizat că este mult mai ieftin să exploatezi un român la el acasă și să nu-l mai aduci în lumea civilizată unde va începe să facă imediat corporații între el și oamenii locului. Pe când, odată rămas acasă, va avea și românul unde sta, patronul îi va da un salariu mai mic decât i-ar da în străinătate, dar una peste alta, cel angajat va considera că este convenabil, deoarece viața este totuși mai ieftină în România. Produsul muncii este exportat și vândut în Uniunea Europeană sau pe aiurea la prețuri Vest, iar toată lumea e mulțumită.

Și, uite-așa s-a instituit capitalismul pe meleagurile noastre, de pe care pleacă tot mai puțini.

Nicolae Vasilescu - declarație politică: Monumentul libertății maghiarilor amplasat în România.

Domnul Nicolae Vasilescu:

Declarație politică: Monumentul "libertății maghiarilor" amplasat în România.

Poate că intervenția de astăzi nu ar mai fi avut sens dacă, pe de o parte, nu ar fi existat perseverența și tenacitatea cu care Guvernul ungar, sprijinit nemijlocit de UDMR și de guvernanții români, continuă să ne impună amplasarea unor monumente cu semnificație antiromânească pe teritoriul Transilvaniei, iar, pe de altă parte, dacă nepăsarea autorităților față de însemnele și simbolurile noastre naționale, față de cinstirea înaintașilor noștri, nu ar fi atât de evidentă.

În timp ce mareșalul Ion Antonescu, unul dintre eroii neamului românesc, care a luptat pentru întregirea patriei tuturor românilor, a fost înlăturat din muzee sau, în cel mai fericit caz, stă închis în "cutii de conserve" (precum bustul din curtea bisericii Sfinții împărați Constantin și Elena) pentru a nu deranja privirile celor aflați pe "valul puterii", Guvernul Ungariei sprijină financiar lucrările pentru reinstalarea controversatului "monument al libertății" maghiarilor de la Arad.

Acest grup statuar are un anumit simbolism care nu îndeamnă la înțelegere și care nu se înscrie în spiritul de cooperare și de prietenie al mileniului trei între români și unguri. Sub masca "reconcilierii și a concordiei" între cele două țări, UDMR ne impune amplasarea unor statui ale călăilor românilor din Transilvania, iar guvernanții noștri actuali le continuă "opera", demolând monumentele eroilor români.

Așa-zisul monument "al libertății maghiarilor" de la Arad, a fost dedicat memoriei eroilor unguri căzuți în revoluția de la 1848 și a celor 13 generali conducători ai lor, executați de armata austriacă imperială.

Fără a intra în detalii istorice, vă reamintesc că în anul 1848, din ordinul Guvernului Ungariei, armata maghiară, având în frunte pe cei 13 generali, a pătruns în Transilvania și a acționat împotriva revoluției române și a trupelor habsburgice staționate aici. Luați prizonieri de către armata imperială, cei 13 generali au fost condamnați și executați ca trădători, la Arad, din înalt ordin imperial, în data de 6 octombrie 1849.

Amplasarea la Arad ar fi o sfidare față de memoria românilor asasinați de gruparea armată maghiară și o insultă pentru neamul românesc.

Începând cu luna iunie 1999, la solicitarea părții ungare, între Guvernul român și maghiar s-au purtat discuții pentru ca amplasarea monumentului să fie în orașul Arad. La 1 octombrie 1999, în urma HG nr.793/1999 a Cabinetului Radu Vasile, lăzile în care era ambalat monumentul "Hungaria" au fost transferate în curtea impozantului edificiu de la 1702 al bisericii catolice aparținând Ordinului Minorităților din Arad. Potrivit aceleiași HG, monumentul urma să fie amplasat pe un teren în suprafață de 3701 mp pe care să se amenajeze "Parcul Prieteniei româno-ungare", teren ce fusese deja concesionat, în mod legal, pe 99 de ani, Liceului sportiv din Arad.

Alături de mitingurile de protest din acea vreme, PDSR (actual PSD) aflat pe atunci în opoziție, a inițiat o scrisoare de protest, în acord cu ideea că amplasarea "Hungariei" în "Parcul Prieteniei româno-ungare" este și o "jignire profundă" la adresa poporului român și a "luptei sale pentru eliberare".

De asemenea, P.D.S.R. vorbea de "abilitatea cu care se promovau interesele revizionismului maghiar și de inconștiența puterii de la București și avertiza că amplasarea monumentului va fi o dovadă a drepturilor istorice pe care Ungaria le-ar avea asupra Transilvaniei..."

Pe drept cuvânt, istoricul Mircea Dogaru, atenționa într-un articol că: "La Arad a reînceput bătălia pentru monumentul Ungariei Mari"; "cum poate fi numit, în plină epocă de combatere a terorismului, monument al libertății, un ansamblu legat de amintirea a 13 generali care au lichidat, nu prin luptă, ci prin torturi și execuții, 40.000 de țărani români, cca. 100 de preoți români, iar 300 de sate complet distruse prin incendiere?!. " " Ar fi ca și cum ai cere evreilor să găzduiască la Tel-Aviv, pe post de simbol al "reconcilierii", statuia lui Adolf Hitler.

În anul 2002, liderii UDMR au reușit să convingă conducerea PSD (de astă dată fiind la guvernare) să insereze în protocolul de colaborare dintre cele două formațiuni a prevederii prin care partidul de guvernământ se obliga să susțină demersurile de reamplasare a statuii - reamplasarea acesteia rămânând totuși nefinalizată.

La reînnoirea protocolului, conducerile PSD și UDMR s-au hotărât ca această problemă să fie rezolvată prin protocol, la nivel local. Anul acesta, după îndelungi dispute în Consiliul Local Arad, s-a decis amplasarea acestui monument în Piața Pompierilor.

Decizia a creat reacții de nemulțumire în rândul populației arădene, dar și a întregii țări. Monumentul "libertății maghiarilor" ar trebui ridicat în Ungaria, nu în România.

În încheiere, vă amintesc mesajul transmis de Kossuth (șeful guvernului ungar) lui Bălcescu: "Libertatea voastră este spânzurătoarea, drepturile voastre de egalitate înseamnă că popoarele care împart teritoriile cu ungurii vor trebui să fie absorbite de elementul maghiar".

 

Domnul Corneliu Ciontu:

Cu aceasta, ședința dedicată declarațiilor politice s-a încheiat.

Vă mulțumesc pentru participare și vă urez în continuare o zi spornică la dezbaterea proiectului de modificare a Constituției, dorită atât de mult de unii colegi de-ai noștri.

 
   

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania monday, 16 december 2019, 16:05
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro