Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of September 2, 2003
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.103/12-09-2003

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
04-12-2019
27-11-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2003 > 02-09-2003 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of September 2, 2003

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,27.

Lucrările ședinței au fost conduse, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de domnul Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, asistați de domnii Ladislau Borbely și Constantin Niță, secretari.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Stimați colegi,

Putem începe ședința dedicată intervențiilor deputaților.

 
Ioan Sonea - intervenție intitulată Culegi ce semeni; Dau cuvântul domnului deputat Ioan Sonea. Domnul Cristian Sandache a depus la secretariat. Va urma domnul Ludovic Mardari.
 

Domnul Ioan Sonea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Intervenția mea se intitulează "Culegi ce semeni".

În căutare de vești în ziarele din ultimele zile, niște rânduri m-au întors în urmă cu 40 de ani, 40-50 de ani.

Îmi amintesc că periodic, prin sat, de la casă la casă, se ducea vestea că au venit perceptorii. Erau însoțiți de milițian, de un reprezentant al partidului, venit de la oraș, și de secretarul de partid din sat. O trăsură îi urma. Noi, copiii, duceam vecinilor vestea. Puțini erau cei care aveau bani și așteptau oarecum liniștiți. Dar, la cei mai mulți gospodari porțile se încuiau, casele la fel, câinele era lăsat din lanț, gazdele se făceau nevăzute. Copiii și bătrânii rămâneau prin curte în așteptare. Tovarășii soseau la poartă, strigau, așteptau, pândeau, la fel ca și cei din curte sau de pe geamurile acoperite. Dacă apucau să intre, lăsau înștiințare și rar ieșeau fără a lua ceva cu ei. În căruță se adunau, de aici o grapă, de dincolo un plug, iar dacă intrau în casă, ba niște haine de sărbătoare, ba chiar masa din casa de dinainte. Și câte altele. Priveam și încercam să înțelegem. Simțeam teama și grija din ochii și vorbele celor mari. De vină erau comuniștii, rușii și americanii. Au trecut anii și credeam că toate acestea vor rămâne doar amintiri de necrezut pentru copii noștri. Dar iată că istoria se repetă și că se pare că nu s-a prea evoluat mult.

Două acte normative permit perceptorilor recuperarea banilor inclusiv din executarea silită a "fructelor neculese și a recoltelor prinse în rădăcini". Neachitarea la termen la bugetul local sau la cel de stat a impozitelor, taxelor locale, chiriilor, a impozitului pe salariu, pe dividende, taxe, contribuții, amenzi, atrage după sine dobânzi și penalități pentru întârziere. Penalitatea și dobânda se cumulează, datornicul este somat ca în termen de 15 zile să plătească restanțele, altfel se face executarea silită. Înaintea începerii executării silite se pune sau nu sechestru asigurator pe bunurile mobile și imobile ale debitorului. Oamenii puterii hotărăsc dacă există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să se ascundă, ori să risipească averea. Cheltuielile pentru expertize, onorarii, executori judecătorești, pază vor fi recuperate de la datornic după vânzarea bunurilor mobile și imobile. Dacă sumele datorate nu sunt considerate mari, recuperarea se poate face și prin poprire pe salariu, pensie sau alte ajutoare. Prin grija recuperatorilor profesioniști poți ajunge în stradă să-ți urli libertatea. Culmea libertății, aceea de a plăti pe cei care te eliberează până și de sărăcie. Și dacă ești liber acum, te poți plimba fericit prin fața vitrinelor luminate în care poți privi momentul afișării prețurilor la care se mai adaugă câte o mie, două sau un zero. În timp ce țăranul își lasă purcelușii liberi în târg pentru că nu mai are cu ce să-i crească, dar nu are nici cumpărători, în timp ce efectivele animale se reduc vertiginos prin sacrificare de nevoie, se prevede că prețul cărnii va crește cu peste 50%. Să fie acesta jocul baronilor cărnii care, după ce au falimentat producția internă, vor acum liberalizarea importurilor?

Președintele Patronatului crescătorilor de porcine din România spune că în prezent în depozite se găsesc cantități enorme de carne tăiată și congelată care nu se vinde, deoarece se aduce din afară. Aduc ieftin și vând scump, profit mare. La anul, când prețurile se vor dubla, ne va fi și mai bine.

Dar bucuria de care vorbeam mai înainte nu vine singură. Abia s-au scumpit gazele și se anunță că de la 1 septembrie, deci de ieri deja, prețul energiei electrice va fi majorat. În același timp, prețul mediu al energiei termice furnizate va fi și el mai mare, respectiv cu 17,5 și 14%. Ni se spune că majorările de prețuri se datorează secetei prelungite și scăderii debitului Dunării, creșterii prețurilor la gaze naturale, păcură, huilă, creșterii tarifelor la transporturi, combustibililor pe calea ferată, a cheltuielilor determinate de neplata energiei de către unii consumatori și a costurilor fixe generate de inflație. Autoritatea națională de reglementare în domeniul energiei a stabilit creșterea prețurilor energiei și serviciilor de distribuire, dar ne spune că efectele acestor creșteri nu vor conduce la creșteri mai mari de 1,2% ale ponderii acestor cheltuieli în bugetul familiei. Minciuna stă cu puterea la masă. Cine și-a asumat răspunderea pentru reglementarea domeniilor și supravegherea consecințelor măsurilor luate? Creșterile de prețuri la produsele alimentare anunțate recent sunt doar povești, chiar numai ploaia, care nu mai venea, să fie de vină? Grija față de om răzbate, de fapt, din adâncurile gândirii și practicii politice, sociale și economice a partidului nostru conducător care este în tot și în toate. Cu atât mai mult în inimile familiilor celor poate 19 mii de lucrători ai căilor ferate care așteaptă să fie disponibilizați. Dar, fabrica de bani fără acoperire a PSD poate să rezolve totul. Urmează secerișul roșu.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Ludovic Mardari - declarație politică cu titlul Disponibilizarea ceferiștilor- o nouă confirmare a falimentului guvernelor postdecembriste;

Îl invit la microfon pe domnul Ludovic Mardari. Urmează domnul Mircea Costache.

 

Domnul Ludovic Mardari:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi are titlul "Disponibilizarea ceferiștilor - o nouă confirmare a falimentului guvernelor postdecembriste".

În calitate de parlamentar cu domiciliul în municipiul Timișoara unde se află sediul celei mai mari regionale CFR din țară cu cea mai densă și mai veche rețea feroviară, nu pot rămâne indiferent față de problemele grave cu care se confruntă ceferiștii în prezent. De mai bine de 13 ani, restructurarea anunțată de guvernele care s-au perindat la conducerea țării a însemnat doar disponibilizarea de personal, autoritățile fiind incapabile să adopte alte măsuri tehnico-economice și organizatorice în vederea rentabilizării activității și, implicit, a creșterii numărului de locuri de muncă, nu a reducerii drastice a acestora. PSD nu se abate de la această regulă, în ciuda faptului că în campania electorală din anul 2000 a promis un milion de noi locuri de muncă. Nimeni nu contestă necesitatea restructurării activității din CFR, în situația în care arieratele au ajuns la aproximativ 8 mii de miliarde de lei, din care 5 mii la bugetul de stat.

Se impunea însă ca PSD să acorde o atenție corespunzătoare și responsabilă acestui sector încă din decembrie 2000 când a preluat puterea. O verificare continuă pe criterii de performanță economică ar fi fost binevenită pentru a evita supradimensionarea situațiilor de lucrări de reparații în cazul efectuării lor de către terți, pentru a preveni suspendarea cu rea credință a activității pe unele linii locale în favoarea transportului rutier, pentru a stopa aprovizionarea haotică de materiale la prețuri nejustificat de mari. Este adevărat că s-ar fi dat o grea lovitură clientelei politice și intereselor pecuniare ale celor care asigurau managementul, dar arieratele menționate anterior s-ar fi diminuat semnificativ.

În altă ordine de idei, era ușor de prevăzut că vor trece mulți ani până când transportul de călători și de marfă pe calea ferată va ajunge iar la nivelul de dinaintea lui 1989. Economia continuă să fie inferioară acelei perioade. Navetiștii proveniți din mediul rural, nemaiavând de lucru în orașe au rămas pe la casele lor reprofilându-se forțat pe agricultura de subzistență. Chiar și în condițiile în care redresarea economică se lasă așteptată, cei aproape 11 mii de km de rețea feroviară aflați în patrimoniul statului nu pot fi abandonați la cheremul hoților, capabili să fure până și bucățile de șină pentru a le vinde la fier vechi. Dimpotrivă, administrarea lor corespunzătoare este imperios necesară.

Așa cum s-au utilizat de la bugetul de stat sume uriașe pentru modernizarea Romtelecomului și a băncilor, care ulterior au fost privatizate pe nimic datorită șpăgii dovedite că a fost primită de negociatori, nu văd de ce nu se puteau aloca sumele necesare pentru repararea, respectiv automatizarea infrastructurii feroviare. Astfel s-ar fi pregătit desfășurarea activității pe calea ferată în condiții de siguranță cu un număr mai redus de personal. Oricum, România se află pe un codaș loc 15 în Europa în privința subvenției acordate transportului feroviar, deși volumul de activitate este mai mare decât în multe dintre țările superior clasate.

În paralel, ar fi trebuit să se lucreze la fundamentarea unor programe privind înființarea de noi locuri de muncă, în vederea preluării salariaților disponibilizați. Astfel de măsuri nu au fost abordate de actualul minister al transporturilor cu seriozitatea și responsabilitatea necesare.

În momentul în care FMI-ul a dat un ultimatum referitor la CFR, Guvernul Năstase a forțat neinspirat și păgubos ca întotdeauna soluția disponibilizării de personal, fără pregătirea prealabilă corespunzătoare, necesară diminuării impactului social ce se va produce în viitorul apropiat. Nu-i pasă nimănui din Guvernul PSD-PUR-UDMR de ceea ce se va întâmpla cu miile de salariați de la CFR și cu familiile lor peste un an sau doi când se vor termina sumele compensatorii.

De menționat că dacă până în prezent nu au fost evenimente deosebite la CFR, nu este exclus ca în anii imediat următori să avem parte de ele în condițiile unui transport feroviar cu personal insuficient, raportat la o infrastructură degradată datorită neexecutării lucrărilor necesare. Se pune întrebarea: cine va răspunde în cazul pierderilor de vieți omenești. Situația ceferiștilor condamnați să rămână fără locuri de muncă, fără alternativă privind obținerea unui venit care să asigure traiul de zi cu zi pentru ei și familiile lor, sentința aparținându-i, culmea cinismului, fostului lider de sindicat Miron Mitrea, este de-a dreptul tragică. Asistăm la o nouă politică a curbelor de sacrificiu, ca în anii '30 ai secolului trecut, datorită incompetenței și indiferenței inadmisibile a celor aflați la conducerea țării.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Costache Mircea - pledoarie pentru neacceptarea intoleranței;

Dau cuvântul domnului deputat Mircea Costache și va urma domnul deputat Grădinaru.

 

Domnul Costache Mircea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Voi spune astăzi un "nu" intoleranței. Pentru că m-am referit preponderent la realități românești, am în acest moment un stimul exterior care mă îndeamnă spre o reflecție asupra unor reacții din lumea largă, reacții care lezează demnitatea românească și contribuția ei la patrimoniul culturii universale. Voi spune un "nu" intoleranței. Ca membru al unui partid de sorginte culturală, așa cum se știe, România Mare a apărut inițial din cititorii unei reviste de cultură și de atitudine civică. Ca membru al Partidului România Mare, militez împreună cu toți colegii mei pentru cultul muncii, al creației, al valorii. I-am citit, îi citim și prețuim pe marii creatori, îi cinstim pe uriașii istoriei universale, liderii noștri pun flori la mormântul lui Napoleon, la monumentele lui Goethe, Schiller, Dante, Shakespeare, ne închinăm în fața tuturora acelor care au contribuit cu harul, cu munca, cu strădania lor, prin vremuri, la construcția numită astăzi "umanitate".

Ne închinăm în fața valorii, ne adăpăm la izvoarele ei și tocmai de aceea, nu putem accepta și nu putem rămâne pasivi în fața unor gesturi necugetate, precum demersul scelerat de a interzice ridicarea în Paris a unui bust în memoria marelui om de știință Nicolae Paulescu.

Așa cum eu înțeleg să respect popoarele și personalitățile de la care mă adap și de la care încerc să mă înalț din "mâlul veacului", ar fi trebuit și alții care folosesc insulina pentru a-și vindeca bolile, toți diabeticii, inclusiv cei din Israel și din alte părți folosesc descoperirea luminatului, marelui om de știință român Nicolae Paulescu, dar uită brusc de contribuția sa la patrimoniul culturii și științei universale și devin intoleranți și inexplicabil ofensivi și chiar agresivi când e vorba de a se ridica un inofensiv și un deloc făcător de rău monument în memoria sau, mai ales că așa cum știm cu toții a fost privat de Premiul Nobel și de alte recunoașteri în timpul vieții, măcar acum post-festum și post-mortem ar fi avut tihna de dincolo, din veșnicie de a avea recunoașterea semenilor săi cărora li s-a dăruit, fără granițe și fără poticniri de limbă și de comunicare.

De aceea, repet mesajul meu. Împotriva tuturor etichetărilor false și necinstite de extremiști, noi avem calitatea morală de a ne pronunța împotriva intoleranței.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Nicolae Grădinaru - expunerea motivelor demisiei din PSD;

Dau cuvântul domnului deputat Grădinaru, va urma domnul Victor Bercăroiu.

 

Domnul Nicolae Grădinaru:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Am vrut ca românii să trăiască mai bine decât pe timpul lui Ceaușescu".

Am considerat întotdeauna că o formațiune politică se sprijină în istoria sa nu numai pe numărul membrilor aderenți, ci în special pe valoarea lor individuală și mai ales pe respectarea unui program și a unei doctrine, ce în cele din urmă se dovedesc a fi însăși rațiunea de a fi a unui partid politic.

Am considerat că pentru a rămâne stimat în ochii altora și cinstit în proprii tăi ochi se cuvine să fii atent, circumspect cu evoluția formației politice care ți-a oferit mandatul încărcându-te de obligații în fața alegătorilor pe care ți le-ai asumat până la sfârșitul mandatului. Or, cu nespusă tristețe și regret, am constatat și am avut destul timp pentru aceasta că PSD, printr-o amnezie practicată intenționat sau inconștient, s-a îndepărtat, ba chiar și-a îngropat obiectivele, idealurile împărtășite la începutul acestui mandat de milioane de români. Am vrut ca românii să trăiască mai bine decât pe timpul lui Ceaușescu, dar astăzi pauperizarea masivă și accelerată a milioane de români coborâți la un nivel de viețuire inadmisibil și inacceptabil pentru o țară atât de înzestrată în bogății ca în România și înavuțirea dirijată prin grupurile de interese și cumetrii ad-hoc, amplificată de sarabanda privatizărilor dezastruoase au dus și condus PSD-ul într-o zonă nu numai a deficitului național, dar și a trădării doctrinare.

Personal m-am simțit jignit și umilit în partidul din care am făcut parte, nu a avut o poziție intransigentă în privința folosirii limbii române, dovedindu-se concesiv chiar când mult hulita convenție democrată nu a cedat.

În ceea ce mă privește, hotărârea pe care am luat-o se întemeiază pe un examen corect asupra propriei mele conștiințe și mai ales pe propriile mele convingeri politice.

Informez Camera Deputaților că am demisionat din PSD la 8 august 2003 și voi activa ca deputat în Grupul parlamentar al PRM. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PRM.)

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Victor Bercăroiu - despre cursurile de vară ale Universității Nicolae Iorga din Vălenii de Munte;

Dau cuvântul domnului deputat Victor Bercăroiu. Va urma domnul deputat Ioan Miclea.

 

Domnul Victor Bercăroiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor parlamentari,

Doamnelor și domnilor colegi,

Voi vorbi astăzi despre cursurile de vară ale Universității Populare "Nicolae Iorga" - ediția 2003.

În fiecare an, la mijloc de august, după o perioadă de pregătiri intense, de frământări, de neliniști, orașul Vălenii de Munte devine pentru o săptămână un loc mirific, un spațiu al istoriei, al trăirilor înalte, o falie de cultură și tradiție, unde românul se întoarce întotdeauna cu recunoștință și înțelegere față de sine și față de neamul său. Vălenii de Munte este dominat de o liniște meditativă lăsată moștenire acum 63 de ani, unde omul complex Nicolae Iorga a îmbrăcat locul cu miresme de romanitate.

Universitatea Populară Vălenii de Munte a luat ființă în anul 1908. De atunci au trecut 95 de ani, din care 50, după unele statistici, presărați cu importante cursuri de vară la care românii din toate orizonturile se adună aici pentru a-și face o radiografie existențială. Ediția de anul acesta desfășurată în perioada 10-15 august a fost una generoasă în subiecte puse în discuție de participanți. Prezența a fost numeroasă și diversă. Români de peste Prut, studenți din diferite centre universitare, istorici, critici literari, profesori, directori de așezăminte culturale, toți oscilând între trecut și prezent, între valoare și nonvaloare, între extremism și patriotism. Deschiderea de anul acesta într-o sală nouă primitoare a reunit alături de cursanți numeroase personalități ale vieții politice, culturale și științifice. Președintele Academiei Române - domnul Eugen Simion, ministrul culturii și cultelor - domnul Răsvan Thedorescu, consilierul prezidențial Victor Opanschi, academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici, senatori, deputați, oficialități județene.

Festivitatea deschiderii oficiale precedată de impresionanta evocare a personalității lui Iorga, semnată de profesorul Constantin R. Vasilescu, ultimul secretar al cursurilor savantului, a fost condusă cu onoare de primarul orașului, domnul Stelian Manolescu.

Cuvântările celor amintiți ne-au întărit convingerea că trăim în jurul unor oameni care pot crea o altfel de Românie, în care integrarea europeană are alte semnificații și proporții, în care omul capătă o altă identitate spirituală. În zilele următoare au fost dezbateri aprinse despre: "Nicolae Iorga și dimensiunea europeană a istoriei române", "Nicolae Iorga și istoria sud-estului european", "Nicolae Iorga și fanatismul doctrinar", "Nicolae Iorga și fanatismul unei idei", "Românii din afara granițelor", "Nicolae Iorga european", "Dunărea și gurile Dunării în istoria românilor".

Dezbaterile au fost susținute de numeroase personalități, precum: academicianul Mircea Malița, profesorii Vasile Râpeanu, Ion Scurtu, Constantin Buse, Gheorghe Buzatu, Ion Chiper, Nicolae Ceachir, Gheorghe Dumitrescu, Aurelia și Valeriu Rusu și alții.

Ediția din acest an s-a încheiat cu o frumoasă paradă a portului și dansului popular și un spectacol folcloric derulat până spre miezul nopții, susținut de formații artistice ale așezămintelor culturale de pe Valea Teleajenului și Slănicului. Vălenii de Munte a fost pentru o săptămână un loc deschis ideilor, unde trecutul istoric se întâlnește cu prezentul capitalist, unde omul are nevoie de timp și spațiu pentru a-și delimita proporțiile. Istoricul, politicul, culturalul s-au întâlnit aici la Vălenii de Munte sub mâna călăuzitoare a lui Nicolae Iorga, românul cel mai actual și mai complet, după cum afirma un distins invitat pentru a da o nouă perspectivă și dimensiune ideii de român. Și dacă și ediția din acest an a fost o reușită, aceasta se datorează organizatorilor, Ministerului Culturii și Cultelor, Consiliului județean, Prefecturii, Primăriei Vălenii de Munte, Casei de cultură Vălenii de Munte.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Ioan Miclea - declarație politică intitulată Bir imoral;

Dau cuvântul domnului deputat Ioan Miclea. Urmează domnul deputat Beczek Garda Dezideriu.

 

Domnul Ioan Miclea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică am intitulat-o "Bir imoral".

Partidul de guvernământ este pus, fără îndoială, într-o situație delicată și anume între pretențiile Uniunii Europene și ale Fondului Monetar Internațional privitoare la reformele din economie și societate și obligația de ocrotire socială pe care, cel puțin, denumirea sa de "social-democrat" îl obligă.

Între două rele, Guvernul și partidul-stat care se numește PSD l-a ales pe cel mai rău: a renunțat la orișice protecție socială, trecând la reforme absurde și dure pentru a-și crea o imagine cât de cât roză în străinătate. De dragul acestei imagini mincinoase și false, zi de zi sunt sacrificați milioane de oameni sărmani din țară, care pe lângă faptul că nu au din ce trăi sau că sursele lor de trai sunt mult sub nivelul supraviețuirii, se mai văd puși de către guvernanți în situația de a plăti fel de fel de biruri, care de care mai absurde.

S-ar putea scrie o carte a absurdului despre formele de biruri cu care Guvernul României jecmănește populația țării. Biruri și taxe, acesta este cuvântul de ordine prin care guvernanții strâng bani la bugetul cârpit și astenic al țării.

Din păcate, nu am auzit din gura vreunui guvernant cuvintele de ordine logică și firească: muncă, locuri de muncă, investiții.

Amintiți-vă, domnilor guvernanți, o butadă istorică când un guvern "burghezo-moșieresc" a pus bir pe fumărit. Noi, cei de azi, prin grija guvernului PSD-ist, am depășit de mult această absurditate. Am pus bir pe televizoare și aparate de radio pe care nu le avem, pe căldura cu care nu ne încălzim, pe frigul care ne îngheață iarna în apartamente, pe gaze care iarna au mai mult aer în compoziție decât metan etc. etc.

Iată mai nou un bir care frizează absurdul: impozitul pe care chiriașii îl plătesc pentru locuința în care stau sau își desfășoară activitatea.

Spuneam că acest bir este unul ce frizează absurdul, deoarece în afara faptului că el ar mai aduce niște bani la bugetul secătuit al țării, nu are nici o justificare legală, logică, morală, cutumială, etc.

Cum poate cineva concepe că un chiriaș trebuie să plătească impozit pe o locuință sau un comerciant pe spațiul închiriat, atâta timp cât ei plătesc chirie către proprietar, iar acesta la rândul lui plătește din aceasta impozit către stat. Trebuie să se plătească pentru locuințele închiriate de două ori impozit, o dată de către chiriaș, apoi de către proprietar, dacă locuințele sunt ale statului, iar chiriașul își plătește chiria către acesta, ce justificare mai are impozitul? Este el o suprachirie? Atunci de ce nu se mărește chiria, că tot este pus statul PSD-ist pe jecmăneală.

Este știut faptul că impozitul ce vizează bunurile, în general, este un impozit pe proprietate. În această situație poate fi ținut chiriașul să plătească un impozit pe o proprietate care nu-i aparține?

Vreau să vă atrag atenția, domnilor guvernanți, că cei care locuiesc în apartamente cu chirie sunt cei mai nevoiași oameni ai țării!

Apoi, nu uitați că un nou mandat nu o să vi-l dea nici Uniunea Europeană, nici FMI, ci aceia pe care dumneavoastră îi jecmăniți fără milă. După cum vă comportați (precum niște vechili), slabă speranță să mai primiți un mandat.

Prin aceste fapte dovediți încă o dată, dacă mai este cazul, cât de mincinoase sunt sondajele de opinie pe care la aruncați cu nonșalanță pe piață. Lumea simte, din păcate, la modul negativ, guvernarea dumneavoastră iresponsabilă. Este posibil ca omul de pe stradă să vă înjure și în același timp să se pronunțe în sondaje în favoarea dumneavoastră? Eu continuu să cred că totul este o minciună.

Înclin să vă cred că aveți o nevoie stringentă de bani. Se apropie campania electorală și vă trebuie mulți bani să cumpărați voturi și să fraudați alegerile. Vă trebuie mulți bani pentru a vă plăti acoliții în sutele de mii, poate milioanele de posturi administrative, în marea lor majoritate absolut inutile, în care i-ați cocoțat drept răsplată pentru serviciile ce le aduc partidului dumneavoastră.

Judecata se apropie și vă asigur că va fi aspră și dreaptă. Soarta dumneavoastră o va hotărî Măria sa alegătorul, omul de pe care trageți șapte piei, pentru a cârpi un buget al mizeriei și minciunii.

Opriți-vă până nu-i prea târziu!

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Becsek Garda Dezideriu Coloman - prezentarea unor aspecte negative ale activității Societății Comerciale Fundamenta S.R.L.;

Dau cuvântul domnului deputat Beczek Garda Dezideriu, va urma doamna Minodora Cliveti.

 

Domnul Beczek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

La sfârșitul anului 2001, domnul ministru Ioan Rus a afirmat că în județele Harghita și Covasna are loc disoluția instituțiilor statului. La vremea respectivă am fost extrem de revoltat, pentru că domnia sa a dorit să se refere la forța politică a minorității maghiare în cele două județe. Însă, dacă domnul ministru s-a gândit la instituțiile subordonate Ministerului de Interne, la Garda Financiară și la celelalte organe de control atunci subscriu la afirmația domniei sale.

Dovada cea mai importantă o reprezintă controlul realizat de către Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții, împreună cu Inspectoratul general al Poliției, Garda Mediului și Corpul de control din Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Mediului.

Dacă organele centrale de control ale statului și-au făcut datoria, aceleași organe locale subordonate lor au încercat să mușamalizeze furturile și ilegalitățile.

Cazul cel mai concret s-a întâmplat la Societatea Comercială "Fundamenta" S.R.L., unde, comisarii de la București au constatat că firma respectivă nu-și putea justifica masa lemnoasă aflată în curtea întreprinderii, iar Garda financiară din județul Harghita s-a străduit să șteargă urmele.

Pentru a fi mai explicit, aș cita din raportul Inspectoratului General al Poliției Române din 1 iulie 2003: "Extinzându-și verificările la Societatea "Fundamenta" S.R.L., firmă ce are ca obiect de activitate prelucrarea materialului lemnos, din registrul unic de evidență rezultă că aceasta a achiziționat de la începutul anului 2003 și până în prezent o cantitate mare de lemn rotund, bușteni, dar nu a vândut nimic, fapt ce este contrazis de volumul mare de cherestea exportată.

Societatea "Fundamenta" S.R.L. a fost sancționată de către comisarii Gărzii financiare pentru neprezentarea documentelor de control, urmând să le prezinte în cel mai scurt timp Gărzii financiare locale, care verifică în continuare legalitatea tranzacțiilor cu material lemnos".

Contrar acestei constatări, din raportul Gărzii financiare se vede clar că angajații acestei instituții nu și-au făcut datoria: "Intrările de material lemnos nu au fost evidențiate în documente legale, singurele înregistrări în acest sens fiind făcute într-un jurnal personal al șefului punctului de lucru. La data controlului nu s-a putut stabili exact cantitatea de material lemnos debitat, deoarece reprezentanții Societății Comerciale "Fundamenta" S.R.L. nu au efectuat inventarierea.

Deci, comisarii Gărzii financiare, nici la vremea respectivă, nici ulterior nu au controlat legalitatea tranzacțiilor materialelor lemnoase care au fost prelucrate la firma Societatea "Fundamenta" S.R.L."

Oare este vorba de neglijență de serviciu sau de încercări de acoperire a unor fapte de corupție? Răspunsul l-ar putea avea organele abilitate ale statului, care ar avea datoria să se autosesizeze și să cerceteze în mod corect acest caz.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Minodora Cliveti - intervenție intitulată O pagină de țară - Densușul;

Dau cuvântul doamnei deputat Minodora Cliveti. Va urma doamna Leonida Lari.

 

Doamna Minodora Cliveti:

Mulțumesc, domnul președinte.

Intervenția mea se intitulează: "O pagină de țară - Densușul".

Într-o zi caldă a acestei veri am fost mânată de un sentiment nedefinit către un loc de legendă al neamului românesc, biserica din Densuș.

Mă așteptam să o văd așa cum apare în cărțile de istorie: o construcție de piatră, gârbovită de vreme și totuși dreaptă, aspră și blajină, statornică și veșnică, așa cum este omul. N-ar fi fost pentru prima oară când un loc pe care-l văd, în fine, după lungi așteptări, îmi apare ca în carte.

Satul Densuș nu este cu nimic mai special decât alte sate din Hațeg ori din alte părți ale României, și mă gândeam, cu puțină îngrijorare, văzând în jur numai case, curți, animale și tot ce se mai află într-o așezare omenească obișnuită, că am greșit drumul, că biserica pe care o caut nu este acolo, că poate a rămas numai o imagine în cartea de istorie. Și, totuși, biserica există. E acolo unde șade de veacuri, construcție fundată pe o vatră dacică, cu elemente romane, și definitivată arhitectonic și mai ales spiritual de creștinism, un creștinism vechi ca și neamul românesc, înconjurată de meri care lasă să le cadă blajini roadele peste morminte, străjuită de schele de lemn; de asta nu am recunoscut-o. Dezamăgită la început, realizez că, de fapt, aceasta înseamnă că bisericii i-a venit vremea restaurării, că acest monument străvechi va întineri pentru noi și urmașii noștri.

În interior se muncește la refacerea frescelor vechi și ele de când lumea, a pereților, dintre care unii sunt cert de pe vremea lui Decebal, cum ne spune preotul-ghid, care ne vorbește și despre cei care au adus fonduri: Guvernul României, Ministerul Culturii, firesc, dar și ambasadorul Statelor Unite ale Americii la București, Michael Guest, care a făcut, se spune, o adevărată pasiune pentru comoara de spirit și suflet care este Densușul. Și nu pot să nu mă gândesc cu admirație la acest om care, venit de peste mări și țări, contribuie la redarea acestui monument de peste milenii nouă, contemporanilor săi români, dar și patrimoniului lumii.

Și mă gândesc în același timp cu tristețe la alte comori inestimabile care sunt risipite cu generozitate de către istoria noastră pe întreg cuprinsul țării și care zac nebăgate în seamă, când în alte țări fiecare piatră pe care s-a așezat o clipă umbra vreunui erou este cinstită și făcută cunoscută și altora.

România izvorăște comori spirituale pe lângă care trecem cu nepăsare, ori crezând că vor fi acolo de-a pururi. Dar oare cât ar mai fi rezistat Densușul fără grija care i se acordă acum?

Să lansăm un program național de redeschidere a istoriei către oameni, de îngrijire a monumentelor, nu numai prin acordarea de fonduri bănești - pentru că bani nu vor fi niciodată destui -, ci mai ales prin exprimarea dragostei și respectului față de acestea. Pietrele au suflet, iar pietrele din România au suflet românesc și vocație universală.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Lari Iorga Leonida - despre tendințele de menținere a Basarabiei drept colonie a Rusiei;

Dau cuvântul doamnei deputat Leonida Lari. Urmează domnul Adrian Moisoiu.

 

Doamna Leonida Lari Iorga:

Stimați colegi,

Ceea ce se întâmplă actualmente în Republica Moldova este de domeniul absurdului. Nu cred să mai existe vreo țărișoară în lume, mai bine zis o parte a României, în care lumea să se fi întors la Evul Mediu. S-a ajuns, după Unirea Principatelor, apoi după Unirea Basarabiei, a Bucovinei și a Ardealului cu Țara-Mamă, la asemenea evenimente mizerabile, precum federalizarea Republicii Moldova, un dicționar moldovenesc-român, care are numai 19.000 de cuvinte, recent anularea sărbătorii "Limba noastră cea română" de către guvernanții comuniști de la Chișinău. Iată dicționarul, vi-l arăt tuturor. Acest dicționar, de exemplu, conține o explicație la cuvântul "român = țigan". Românii sunt confundați cu țiganii. Nu am nimic împotriva acestei etnii, dar să fie o asemenea mizerie publicată sub protecția domnului Voronin, mai bine zis tovarășilor Voronin și tarlev, cred că este de domeniul, într-adevăr, al absurdului, și statul român, în acest caz, ar trebui să se implice.

Dar conducerea Republicii Moldova știe foarte bine de ce se străduiește din răsputeri. În septembrie, a doua oară deja în ultimii doi ani, urmează să vină Vladimir Putin în această republicuță. Eu, personal, nu prea înțeleg vizita precipitată a domnului Putin; poate fi explicată doar de obârșelile sale din neamul Putină, care făcea parte din suita lui Dimitrie Cantemir către Sankt Petersburg, pe vremea lui Petru I. Cel puțin așa au comunicat ziarele rusești de opoziție, în privința genealogiei actualului țar al Rusiei.

Dacă e așa, de-adevăratelea, rușine să-i fie, să mai țină Basarabia drept colonie a Rusiei! Eu nu mă apuc să spun dacă e așa sau altfel, nu-mi permite poziția de demnitar, însă istoricii noștri pot să se ocupe de arborele genealogic al lui Vladimir Putin. Dacă stai strâmb și gândești drept, ar fi cazul ca domnul Putin să nu mai insiste asupra unor probleme istorice și filologice rezolvate demult de marii savanți ai lumii. Fostul președinte al Rusiei, Gorbaciov, a fost mai tranșant în ceea ce privește Basarabia și ne-a oferit posibilitatea reîntregirii în 1990, apoi în 1991, însă România nu a fost pe fază.

Cât privește țarul Rusiei, Vladimir Putin, pot spune doar că în slava veche, pe care o cunosc, nu există asemenea forme de nume de familie și iată cum e viața, ce ne oferă ea. Anume, Putin sau Putină Românul o ține morțiș să nu mai ajungă Basarabia niciodată la Țara-Mamă!

Aici, în Basarabia, cu trena aceasta atârnând a Transnistria, a găsit tovarășul Putin veriga cea mai slabă pentru extinderea mai departe a Imperiului Rus spre Balcani.

Statul rus încă nu s-a lăsat de ideea că Republica Moldova este o colonie a Rusiei, indiferent de faptul că este o provincie istorică a României, cum în prezent colonizatorii ruși nu mai au puterea de a rezolva problemele supușilor din colonii, cu deportări și blindate, au găsit o altă cale. Că tot pompează Occidentul banii în Rusia! Iată că serviciile federale rusești, pentru a menține dominația rusă pe plan internațional, se ocupă de jonglerii politice, încearcă să spargă sistemul occidental și transatlantic, cumpărând oamenii din OSCE și din alte structuri.

Din câte se arată le reușește în foarte multe cazuri. De exemplu: doamna ambasador al S.U.A. în Republica Moldova a declarat că e pentru federalizare, șeful misiunii OSCE, domnul Hill, nici nu a pregetat să dea drept de existență Transnistriei și să fie, la fel, pentru federalizare. S-ar părea că biata Basarabie, deși conține peste 3 milioane de români, este o bomboană, un buchet de trandafiri sau mai bine zis un set de vinuri și coniacuri rare pentru gurmanzii lumii.

Totuși, în lumea aceasta, oricât ar fi ea pornită pe înavuțirea rapidă, mai este poporul, care în gândirea și în simțirea sa de începuturi nu greșește.

De aceea, crezul nostru este să ne lipim de oamenii simpli, sinceri, pentru că ei încă mai există.

Dacă ar fi să aleg eu, personal, între Patapievici și Moș Gheorghe sau Moș Ion, i-aș alege pe ultimii doi, care nu au școală, dar au un elementar bun simț. El, Moș Gheorghe, și el, Moș Ion, nu ar fi cutezat vreodată să spună că poporul român "e un morman de fecale", precum a zis neromânul Patapievici.

Dar să ne întoarcem la Basarabia și la problemele celor mai chinuiți dintre români. În situația deplorabilă în care se află, e cazul ca statul român să se implice mai mult, măcar să li se dea dreptul elementar, cel de a fi români, precum s-au născut.

Consider că, cei care s-au născut români trebuie să beneficieze de un statut aparte și să obțină în mod firesc cetățenia română. S-ar putea să-mi spună unii că nu am dreptate, dar aceste cozi lungi de zile și nopți pentru a-și obține dreptul lor natural aduc a sfidare, a blasfemie numelui de român.

Ar fi cazul ca cei născuți români nici să nu se poticnească în sărăcia lor de milioanele de lei pe care trebuie să le plătească statului român pentru a dovedi că sunt români.

Legea nr. 21 din 1 martie 1991 privind acordarea cetățeniei române prevede: "Foștii cetățeni români care înainte de data de 22 decembrie 1989 au pierdut cetățenia română din diferite motive o pot redobândi, la cerere, în baza unei declarații autentificate în străinătate, la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, iar în țară la notarul public, chiar dacă au altă cetățenie și nu-și stabilesc domiciliul în România". oricum, beneficiază de dispozițiile alin. 1 și cei cărora li s-a ridicat cetățenia română, fără voia lor sau din alte motive neimputabile, precum și descendenții acestora. Legea, într-adevăr, e bună, precum ne-a informat șeful de grup parlamentar, domnul Bolcaș, dar întrebarea se pune altfel: această lege e respectată în favoarea românilor din zonele ocupate și semiocupate, Basarabia și nordul Bucovinei?

Vai, prin câte furci caudine sunt nevoiți să treacă bieții români basarabeni și bucovineni spre a deveni ceea ce sunt prin naștere, români! Mai ușor este de rușii, arabii, turcii care au bani și din câte am auzit au ajuns să-și cumpere și bunici în România, numai, numai să obțină cetățenia română. Românii basarabeni și bucovineni nu au acești bani.

Conform statisticilor din ultima vreme, Republica Moldova este cea mai săracă țară din Europa, mai săracă și decât Albania. Totodată, Republica Moldova se confruntă cu cele mai mari probleme privind securitatea ei. De ce? Din cauza garanților, Rusia și Ucraina, rechinii care vor să o înghită! Și atunci ne întrebăm: care sunt garanțiile Republicii Moldova pentru evitarea unui alt război cu Rusia și Ucraina, aidoma celui provocat în 1992? În acest joc politic trebuie să intervină alți actori pe plan internațional, care să nu reprezinte interesele unor state colonialiste, ci a unor state neutre. Unii români din țară spun că vinovată e populația românească din Basarabia, pentru că la alegeri a votat pentru Voronin. Nu e chiar așa! În primul rând, alegerile au fost falsificate, în al doilea rând, a fost presiunea asupra maselor de oameni privind posturile de muncă. Exact cum se face în România!

Dacă aș face o minusculă comparație între RSS Moldovenească și Republica Moldova, bineînțeles, aș ajunge la concluzia... Care este deosebirea? Absența a doi de "s"?! Adică, Sovietică și Socialistă? Pretențiile colonialiste sunt mari, dure, schimbă și literele, dar conținutul rămâne același. Să gândim ce facem mai departe, frați români! Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Adrian Moisoiu - intervenție cu titlul Nu lăsa, măicuță...; Dau cuvântul domnului deputat Adrian Moisoiu. Urmează domnul Nicolae Leonăchescu.

Mai concentrați așa, puțin, intervențiile.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Intervenția mea de astăzi este scurtă și se intitulează: "Nu lăsa, măicuță ..."

În mijlocul verii, la 15 august, există o sărbătoare de excepție: Adormirea Maicii Domnului.

Milioane de credincioși, cu speranță în suflet, se îndreaptă spre mănăstiri pentru a se închina în fața icoanelor făcătoare de minuni cu chipul acesteia.

Așa s-a întâmplat și în acest an în întreaga țară: la Nicula, Putna, Curtea de Argeș, Tismana, Văratic și în atâtea și atâtea alte locuri, dar și în județul Mureș, la Recea și Sânmartin.

Sunt obligat însă să fac o precizare: dacă până acum partidele politice aflate la putere încercau să valorifice electoral sărbătorile naționale, de această dată, la Sfânta Marie, P.S.D.-ul a găsit momentul să-și depună cei trei trandafiri în fața icoanelor făcătoare de minuni și să pângărească astfel acest moment.

Conform unei repartizări minuțioase, care nu a fost încălcată, Nicolae Văcăroiu, Răzvan Theodorescu, Simona Marinescu, Acsinte Gaspar, Octavian Cozmâncă, Leonard Cazan, Ioan Rus și tot ce are P.S.D.-ul mai vestit în această lume trecătoare, au fost prezenți cu o lumânare în mână și mai mult sau mai puțin smeriți la Sfânta Slujbă. Pe plan local, în județul Mureș, prefectul Ovidiu Natea, însoțit de consilierul său Cristian Georgescu - președintele și vicepreședinții județeni ai P.S.D. și-au prezentat fizicul pios la cele două mănăstiri amintite mai înainte, după care s-au grăbit să inaugureze o expoziție de taurine...

Modul în care a fost încălcat dreptul constituțional de a se ruga, modul în care a fost deranjată Sfânta Slujbă, prin transmiterea unui mesaj al premierului prin care s-au promis bani bisericilor și salarii mărite preoților, de parcă acestea s-ar da din visteria P.S.D.-ului, și nu din banii publici, prin iconițele distribuite mulțimii pe care scria că au fost donate de P.S.D. pentru a atenua blestemele unei populații disperate de creșterea aberantă a prețurilor la alimente, energie electrică sau termică, care nu are din ce trăi. În acest fel, partidul de guvernământ a demonstrat că nu are nimic sfânt și că este disperat de procentele tot mai scăzute de încredere pe care le are în rândul populației.

Dar dacă ar fi numai atât ! Ziua Marinei, expozițiile de taurine, serbările populare de tip "fii satului" organizate într-o serie de localități, am să amintesc câteva din județul Mureș: Hodac, Bobohalma, Șerbeni, Miercurea Nirajului, Daneș, etc. și la care au fost invitate doar personalități publice pesediste, celelalte fiind ignorate, sunt semne ale intoleranței și ale marii fraude electorale pe care o pregătesc, atestă aroganța și lipsa de respect atât față de Biserică, cât și față de oamenii de bun simț, obișnuiți cu sărbători simple și curate.

Având în vedere declarația unor lideri că și Dumnezeu este pesedist, am să exprim o rugăminte Maicii Domnului din partea noastră a celorlalți care nu suntem pesediști: "Nu lăsa, Măicuță/ Să pierim pe cale/ Căci noi suntem fiii/ Lacrimilor tale !".

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Nicolae Leonăchescu - reliefarea unor aspecte privind aplicarea Normelor metodologice privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari;

Dau cuvântul domnului Nicolae Leonăchescu. Va urma domnul Gheorghe Dinu. Deputații Dan Brudașcu, Ștefan Pășcuț, Nicolae Enescu și Eugen Nicolăescu au depus la secretariat intervențiile.

 

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Onorat auditoriu,

La 8 mai 2003 s-a publicat, în "Monitorul Oficial", Hotărârea Guvernului nr. 400 din 2 aprilie 2003 prin care s-au aprobat "normele metodologice privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari".

Aceste norme sunt absolut necesare organizării și funcționării asociațiilor de proprietari, precum și utilizării în condiții optime a spațiului construit.

O atenție specială s-a acordat atestării administratorilor persoane fizice - care asigură managementul de proprietate și financiar de calitate.

Acest interes sporit față de administratori a rezultat din realitățile tranziției noastre, în care unii dintre ei au desfășurat activități infracționale păgubitoare pentru membrii unor asociații de proprietari.

Atestarea administratorului este necesară și nu se comentează.

Toate bune și la locul lor, cu o excepție: s-a fixat data de 31 august 2003 drept dată limită a obținerii atestatului de administrator, eliberat la cerere, după ce solicitantul a parcurs cu succes procedura de atestare, de către comisii de specialitate constituite de consiliul local.

Termenul limită fixat s-a dovedit lipsit de realism. Difuzarea Monitorului Oficial și a normelor metodologice până la nivelul asociațiilor de proprietari, întocmirea dosarelor de atestare administratorilor și inevitabilele concedii programate au făcut ca o mare parte dintre administratori să nu poată obține în termen atestatul respectiv.

La Iași nu s-a organizat încă atestarea; la Brașov, din 1300 asociații au fost atestați doar 60 administratori; la Timișoara, din 600 solicitanți au fost atestați 560 administratori; la Cluj Napoca, din 1748 asociații de proprietari au fost atestați doar 1236 administratori etc.

Consiliile locale au hotărât sancțiuni contravenționale sub forma unor amenzi cuprinse între 2 milioane și 15 milioane lei. Aceste amenzi vor fi plătite de asociațiile de proprietari.

În condițiile măririi prețurilor cu începere de la 1 septembrie anul acesta, tensiunea socială va crește.

Din perspectiva celor de mai sus, considerăm că este cazul ca Guvernul României să prelungească termenul limită de obținere a atestatului de administrator până la o dată realistă, precizată prin dialog cu factorii implicați. Modelul de cabinet trebuie racordat la realități printr-o simplă iterație. În caz contrar, buna funcționare a multor asociații de proprietari este blocată.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Gheorghe Dinu - despre frământările structurilor companiilor CFR;

Dau cuvântul domnului deputat Gheorghe Dinu. Va urma domnul Ștefan Baban.

 

Domnul Gheorghe Dinu:

În ultimii 14 ani, Căile Ferate Române au suferit o serie de modificări, legate de structura organizatorică, după cerințe mai mult sau mai puțin necesare procesului de reformă, restructurare și trecere la economia de piață. Dacă, până în 1991, calea ferată reprezenta un tot unitar, începând cu anul 1991 și până în 1998 a parcurs mai multe etape de reorganizare, astfel că în prezent este divizată în patru societăți comerciale, în care acționar unic este statul român. Până în noiembrie 2002, au fost cinci societăți.

Zilele acestea asistăm la noi frământări în cadrul structurilor companiilor CFR, determinate de reducerea a încă 19.328 de salariați. Sindicatele protestează, chiar prin forma cea mai puternică, greva, ceea ce determină întreruperea circulației trenurilor de călători în anumite perioade de timp.

Ca și în celelalte restructurări, reducerea de personal nu este urmarea unor lucrări de modernizare, retehnologizare etc., ci așa a fost consemnată în recentul acord semnat cu Fondul Monetar Internațional. În această situație, Ministerul Transporturilor stă pe poziție, pentru că acordul a fost semnat și nu se poate da înapoi, sindicatele, ca reprezentante ale salariaților la masa negocierilor susțin interesele acestora, salariații protestează în forma cea mai severă - greva, iar cetățenii și mărfurile așteaptă ca situația să intre în normal și să ajungă la destinație.

Cauza restructurărilor - lipsa eficienței la calea ferată.

De nenumărate ori, chiar și de la această tribună, am avertizat că soluțiile adoptate pentru restructurarea căii ferate sunt de-a dreptul hilare. În toată știința economică, în jenă financiară, societățile, companiile nu se divid, ci se adună. Să nu fi aflat conducerea MTCT experiența tristă pe spatele lor, parcursă de societăți ca Dacia și Electroputere?

De la ultima restructurare masivă din anul 1998 au trecut 5 ani. A trebuit să vină în 2003 FMI-ul, să ne spună că CFR-ul nu-i rentabil și să ne impună această reducere drastică de personal? Oare datoriile CFR-ului s-au adunat, dintr-o dată, și la finele fiecărui an financiar nu s-au văzut aceste datorii? Ce au făcut specialiștii economici? Au atenționat managerii și specialiștii tehnici că treburile merg rău, că nu iau decizii corecte și să ia măsuri de redresare?

Nu cred că s-a făcut nimic din cele arătate mai sus, altfel nu s-ar fi ajuns la această situație.

Și, ca să vă demonstrez că este așa, am să vă citez un articol apărut în ziarul "Adevărul" din 26 august, unde domnul Johannes Ludwig, director executiv al Comunității Căilor Ferate Europene, cu prilejul primirii în rândurile CER a CFR-ului, cu statutul de membru cu drepturi depline, aduce critici CFR-ului, că "deși i se oferă finanțare, acesta nu prezintă proiecte mai multe și mai bune de infrastructură". De asemenea, domnia sa solicită CFR-ului să nu facă greșelile pe care le-au făcut vesticii, de a investi numai în auto, și să se pregătească, pentru că în 2008 va avea loc liberalizarea totală în transportul feroviar de marfă: "Calea ferată română este suficient de mare să ia inițiativa și să poată juca un rol activ pentru a crea alianțe pe piața europeană. Să ne implicăm mai mult în parteneriate cu operatorii europeni de transport de marfă".

Oare domnul ministru Miron Mitrea a fost informat asupra acestor afirmații de către cei care au participat la întâlnirea respectivă?

Iată, deci, ce așteaptă de la noi Comunitatea Europeană, în rândurile căreia facem eforturi să accedem în 2007. Regretabil este că aceste lucruri ni le spun alții și nu sunt rezultatul analizelor noastre. În prezent, noi facem disponibilizări și acolo unde trebuie și, cert, și unde nu trebuie, numai să fim în litera acordului semnat cu FMI.

În același timp, trebuie să se țină seama și că desele măsuri de restructurare perturbă grav activitatea, stresează personalul, bulversează reguli și relații abia stabilite, creează astfel premisele producerii unor evenimente feroviare, poate chiar accidente deosebit de grave. Fără investiții, fără lucrări de întreținere efectuate la timp (numai ce se lucrează în prezent pe Coridorul IV nu este suficient), fără retehnologizări, fără reparații și revizii temeinice la materialul rulant, la perioadele stabilite, dar cu reduceri de personal, bolovanul degradărilor la calea ferată afectează zilnic siguranța circulației, iar călătorii, atâția câți au mai rămas, nu știu pe ce și cu ce merg.

Guvernul trebuie să-și pună întrebările:

Ce va face cu personalul disponibilizat? Acest personal are o specializare specifică în profesii care se regăsesc numai la calea ferată și, din acest motiv, își va găsi foarte greu noi locuri de muncă în alte sectoare. De fapt, soarta celor disponibilizați va cădea tot în sarcina Guvernului, împovărând și mai mult bugetul de stat, și așa, aflat în suferință.

Mai rămâne calea ferată cu suficienți specialiști cu experiența necesară preluării sarcinilor ce ne vor reveni, pentru a fi pregătiți să îndeplinim toate cerințele Comunității Europene? Cred că nu.

De ce statul sau comunitățile locale nu suportă cheltuielile infrastructurii feroviare, așa cum suportă cheltuielile cu infrastructura rutieră?

De ce se tolerează o organizare a căii ferate totalmente ineficientă, cu o administrație stufoasă la București, la centru, de cel puțin 5 ori mai mare decât cea existentă în 1990, în detrimentul personalului direct productiv din teritoriu, care a fost redus și i se vor aplica noi reduceri?

De ce nu se renunță la divizarea căii ferate, procedându-se la unificarea ei, spre a-i asigura coerență și eficiență, așa cum se petrec lucrurile în celelalte administrații feroviare din țările europene dezvoltate?

Ne aflăm într-o situație de calamitate naturală - seceta și, ca să avem energie electrică, am redescoperit că avem nevoie de cărbune, dar nu mai avem mineri, întrucât au fot disponibilizați în perioada anterioară. Nu se va întâmpla oare tot așa și cu calea ferată?

Domnilor guvernanți, opriți demolarea căii ferate înainte de a fi prea târziu!

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Ștefan Baban - intervenție intitulată Dreptul de proprietate în practica românească;

Domnul deputat Ștefan Baban. Și ultimul vorbitor, domnul Ráduly Róbert.

 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Intervenția mea se intitulează "Dreptul de proprietate în practica românească".

În România, dreptul de proprietate este garantat prin Constituția țării. Chiar dacă nu se individualizează în proprietatea statului și cea privată, totuși rămâne un drept garantat prin legea supremă a țării.

Și, totuși, practica ne arată că nu întotdeauna acest drept este respectat. Deși în textul legii nu se face o demarcație a tipului de proprietate, după cum am mai spus, practica demonstrează, pentru a nu știu câta oară, că legea nu este atotcuprinzătoare. Într-un fel sunt aplicate și respectate prevederile legale în vigoare în cazul firmelor din portofoliul statului și în alt fel sunt aplicate și respectate aceste prevederi în cazul firmelor private.

Dacă pentru cele din portofoliul statului există clemență și înțelegere, ca să nu mai spunem de păsuiri, eșalonări și reeșalonări, cele din portofoliul privat sunt adevărate surse de stoarcere a banilor, prin impuneri de noi taxe și impozite.

Așa le trebuie dacă și-au dorit să se afirme ca I.M.M.-uri sau ca unități independente de puterea statului, gândesc guvernanții. Nu se ia în calcul faptul că marea majoritate a acestor firme prosperă pentru că există interesul proprietarului de a investi, de a produce și de a comercializa, pentru ca eforturile lui materiale și financiare să fie acoperite și recompensate.

În acest timp, firmele statului stau nepăsătoare, produc pierderi și fenomene sociale negative, ajungând într-o scurtă perioadă de timp - și aceasta cu bună știință - falimentare, pentru a putea fi cumpărate pe te miri ce!

În schimb, când vine vorba de facilități fiscale, firmele statului au prioritate, pentru că trebuie asigurată liniștea salariaților și a localității unde sunt amplasate, chiar dacă cei investiți cu puteri manageriale și cu salarii substanțiale, plătite din banii contribuabililor, nu fac altceva decât să achiziționeze din bruma de fonduri pe care o mai au disponibilă, telefoane mobile de ultimă modă, mașini de serviciu cât mai elegante, uitând că ocupă o funcție plătită cu destule eforturi și că trebuie să aibă și rezultate viabile și vizibile, nu numai cheltuieli enorme.

Firmele private trebuie să facă totul ca să-și achite datoriile. dacă nu, fie sunt supuse unor executări silite rapide și superficiale, fie sunt nevoite să se adapteze societății actuale, și anume să se înroleze în ceata celor care sponsorizează partidul aflat la guvernare.

Aceeași abordare științifică a dreptului de proprietate o întâlnim și în agricultură. Ce este încă sub aripa statului nu poate fi supus Legii nr. 18/1991, completată și modificată, dar dacă cineva revendică o bucată de pământ dintr-o asociație privată este musai să o primească, altfel asociația nu respectă legea și este pasibilă de consecințe drastice, începând de la încălcarea legii și terminând cu atacarea unui drept al unui cetățean al acestei țări.

Și poate că nu aș fi adus în discuție dreptul de proprietate în România anului 2003, dacă nu aș fi avut parte de o surpriză total neplăcută în această vacanță parlamentară. Mai exact spus, pe furiș și din rațiuni doar de ei știute, guvernanții au emis o ordonanță de urgență prin care îi făceau pe chiriași egalii proprietarilor: ce trebuie să plătească la stat un posesor al unui apartament, casă de locuit și de vacanță, spațiu comercial, trebuie să plătească și un chiriaș, pentru că legea poate fi interpretată în funcție de interese, când foamea de bani pentru interesul statului, și nu numai, devine acută.

Nu contează că unul are cu ce se lăuda, iar celălalt își dorește să aibă ceea ce plătește. Nu contează că ordonanța este ambiguă, acordă un timp limitat și scurt pentru a intra în legalitate și nu este cunoscută nici de cei care trebuie să o aplice. Contează ca ea să aducă bani, cât mai mulți bani.

Și, totuși, la presiunea mass-media, Guvernul a ajuns la concluzia că este un nonsens să aplici taxe la bunurile pe care nu le deții, în calitate de chiriaș. Acest nonsens a fost valabil doar pentru persoanele fizice, persoanele juridice rămânând în continuare tributare aberației.

Și atunci, stimați colegi, de ce mai modificăm Constituția, articolul referitor la dreptul de proprietate? Mai bine îl lăsăm neclar, ca să ne putem folosi de el ori de câte ori vrem și, mai ales, cum vrem noi. Nu-i de mirare că investitorii străini, cei adevărați, sunt reticenți la propunerile de afaceri oferite de România. Au devenit investitorii autohtoni, în ultimul timp, reticenți la propunerile Guvernului, așa că, să nu ne mai mirăm de alții. Ne rămâne să ne mai mirăm doar la câte drepturi avem și la câte sunt respectate.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Raduly Robert Kalman - comentariu pe marginea Ordonanței Guvernului nr. 18/2003 și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2003;

Și îi dau cuvântul domnului Raduly Robert. Domnul Eugen Pleșa va depune la secretariat.

 

Domnul Raduly Robert Kalman:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Permiteți-mi ca, înainte de toate, să vă urez o sesiune parlamentară eficientă și cu satisfacții, mai eficientă și mai plină de satisfacții decât au fost cele anterioare!

Suntem după o vară fierbinte, suntem după o odihnă mai mult sau mai puțin binemeritată, dar, din nefericire, unele dintre temele majore pe care le-am dezbătut în Parlamentul României, în Camera Deputaților, în sesiunea parlamentară anterioară, încă sunt, și ele, departe de a fi încheiate, sunt încă fierbinți și trebuie să fie dezbătute.

Într-o intervenție din sesiunea parlamentară trecută, m-am referit la Ordonanței Guvernului nr. 18/2003, cea care este de acum de notorietate, privind acele taxe de radio și televiziune antieconomice și imorale care au fost instituite la vremea respectivă de actualul Guvern.

Spuneam atunci că în ceea ce mă privește, dacă venea cineva cu o asemenea soluție la Academia de Studii Economice din București, la examenul de finanțe, cu siguranță, domnul Florin Georgescu sau colegii lui l-ar fi trimis să mai studieze până la sesiunea următoare. Iată că, din fericire, s-a întâmplat același lucru, am avut dreptate, Curtea Constituțională a examinat această soluție a Guvernului Năstase și a trimis ca să mai studieze Guvernul, să găsească o altă soluție.

Unde este, însă, diabolismul întâmplării? Curtea Constituțională a constatat, prin Decizia nr. 300/2003, două lucruri: că Ordonanța nr. 18/2003 a fost emisă cu încălcarea interdicției constituționale referitoare la domeniile rezervate legilor organice, pe de o parte, iar, pe de altă parte, că această edictare a ordonanței s-a făcut cu nerespectarea condiției prevăzute în art. 114 alin. 1 din Constituție referitoare la abilitarea Guvernului printr-o lege specială cu indicarea domeniilor ce pot fi reglementate, deci, Guvernul a încălcat Constituția, fără doar și poate, astăzi, la reexaminare (deci, în august), Guvernul Năstase, pe 26 august, susține cum că Ordonanța nr. 18 ar fi fost în vigoare până la această dată, punând în art. 2 al Ordonanței de urgență nr. 71/2003 că s-ar abroga Ordonanța nr. 18/2003.

Care este însă problema? Că o serie de cetățeni onorabili, persoane fizice, dar și o serie de firme, au plătit cu bunăcredință, pe baza unei ordonanțe neconstituționale (deci, fără un fundament legal), timp de mai multe luni, zeci, sute de miliarde de lei care nu erau datorați.

Întrebarea este, așadar, cine restituie acestor cetățeni banii care au fost confiscați ilegal de statul român? Pentru că există totuși un principiu de drept fundamental, și anume că plata nedatorată este supusă "..

Eu cred că noi trebuie să ne oprim foarte serios când vom dezbate Legea de aprobare a Ordonanței de urgență nr. 71/2003 asupra acestui subiect și să găsim o soluție în a restitui, în mod firesc, cetățenilor ceea ce au plătit fără bază legală. Într-un stat de drept, moral și legal ar fi ca Guvernul care a emis neconstituțional Ordonanța nr. 18/2003, solidar, să restituie cetățenilor banii care le-au fost luați. Nu cred că se va întâmpla acest lucru, dar, totuși, cred că de la bugetul de stat trebuie să restituim persoanelor fizice și juridice, care au plătit taxa tv și radio în această perioadă, pentru că așa este firesc și normal.

În încheiere, trebuie să vă spun că soluția care a fost dată pe 26 august de actualul Guvern mă nemulțumește în continuare. Guvernul și-a revizuit atitudinea în ceea ce privește taxa plătită de persoanele fizice și s-a oprit, așa cum era normal, doar la cei care aveau aparate radio și televizoare, însă, la societățile comerciale, la persoanele juridice a optat în continuare pentru o formulare globală, așa cum era și înainte de '89, în care toți eram, nu-i așa, "proprietari, producători și beneficiari". Eu cred că, deopotrivă, când dezbatem ordonanța în Parlament, ar trebui ca și societăților comerciale, persoanelor juridice să le aplicăm același regim, care, în sfârșit, a fost aplicat persoanelor fizice. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
 

(Următoarele intervenții au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de ședință:)

 
Gheorghe Eugen Nicolăescu - denunțarea practicii Guvernului de a scuti unii agenți economici de la plata obligațiilor către bugetul de stat;

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Prin Ordonanța Guvernului nr.87/30.08.2003, art.33, unii agenți economici aflați sub autoritatea sau coordonarea Ministerului Economiei și Comerțului și Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului se scutesc de la plata obligațiilor, în limita unui plafon maxim aprobat, către bugetul de stat, către bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și bugetul asigurărilor pentru șomaj, pentru exercițiul bugetar al anului 2003, inclusiv accesoriile aferente acestora, cu excepția obligațiilor datorate din reținerile la sursă.

Este deosebit de gravă această practică a Executivului de a aproba unele facilități care nu se știe în ce constau, în ce cuantum și căror agenți economici se vor aplica.

În afara clientelei politice, a demersului pur electoral, nu poate exista nici o altă explicație, chiar dacă se dă o formă de legalitate prin implicarea Consiliului Concurenței.

Guvernul a ales calea ordonanței, sfidând Parlamentul, acordându-și dreptul de a stabili prin hotărâre de Guvern nivelul plafonului, selecția agenților economici, ceea ce nu poate fi acceptat, fiind o atitudine de lipsă de transparență, aroganță și incorectitudine față de ceilalți contribuabili. Și totul prin strecurarea unui articol într-un act normativ referitor la rectificarea bugetului, care se constată că este deficitar la asigurări sociale și la asigurări de sănătate.

Culmea ironiei, a cinismului o reprezintă faptul că nu sunt bani pentru pensii, pentru medicamente, pentru spitalizarea celor bolnavi, însă se scutesc o serie de agenți economici.

Ne întrebăm: câți, cine sunt, pentru ce motive, care ar fi sumele la care statul ar renunța din cauza incoerenței politicii guvernamentale?

Este de netolerat modul în care banii celor buni platnici trebuie să susțină plățile statului român, iar cei privilegiați sunt scutiți de Guvern, creând goluri și distorsiuni în sistemul financiar românesc.

PNL cere Guvernului să prezinte public de ce a luat o asemenea măsură și care sunt influențele financiare și mai ales impactul lor asupra vieților oamenilor.

Nicolae Enescu - declarație cu titlul Lunga toamnă fierbinte;

Domnul Nicolae Enescu:

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Declarația mea politică de astăzi poartă numele "Lunga toamnă fierbinte", pentru a parafraza un film de mare vogă din anii '70.

Toamna aceasta bântuită de seceta care nu mai părăsește meleagurile țării noastre devine sufocantă, sub semnul exploziei în lanț a prețurilor la produse alimentare, ca urmare a scumpirilor la energie electrică, gaze și căldură.

Domnilor guvernanți, nu regăsim onorarea promisiunilor din campania electorală, oricât de subtilă ar fi ea, oricât de sofisticat ar fi ea meșteșugită în laboratoarele guvernamentale.

Ni se spune întotdeauna că "așa ne recomandă Uniunea Europeană". Cetățenii României nu au votat recomandările Uniunii Europene, ci programul de guvernare al PSD-ului.

Și PSD-ul ne face drept cadou, cu ocazia începerii toamnei și a anului bisericesc, majorarea tarifelor la curentul electric, căldură și gaze naturale cu 14 până la 25%, ceea ce va determina în perioada următoare o creștere semnificativă a prețurilor la principalele produse alimentare: pâinea se va scumpi cu până la 500 de lei (în cazul în care o pâine de 300 de grame nu va fi cât o chiflă), carnea va cunoaște o creștere ceva mai târziu, precum și unele servicii - tarifele telefonice vor înregistra o majorare cu 20%, pentru că, să fim sinceri, Romtelecom-ul nu a pierdut nici o ocazie să împovăreze veniturile și așa din ce în ce mai palide ale contribuabilului.

Nu sunt adeptul creării stărilor de panică, dar ceea ce face Guvernul României este o nouă dovadă a indiferenței și aroganței cu care este tratat electoratul despre care, din surse neoficiale, se spune că poate suporta orice de dragul democrației și al Uniunii Europene.

Nu, domnilor guvernanți, nu acesta este adevărul. Poporul român este înțelept, dar feriți-vă de înțelepciunea lui care, în mod indubitabil, vă va sancționa în 2004.

Timpul lucrează în defavoarea voastră, și mare vă va fi mirarea când veți constata că PRM-ul va obține în 2004 peste 35% din voturile exprimate.

Politica partidului nostru, bazată pe logică și suportabilitatea oamenilor, va demonstra încă odată, dacă mai era nevoie, că înțelepciunea și bunul simț sunt comandamentele principale ale unei determinări doctrinare.

Domnilor guvernanți, este încă un semnal de alarmă care, din păcate, va avea aceeași soartă: nu va fi auzit pentru că, în festivismul zgomotos cu care vă înconjurați, nu aveți timp și nici bunăvoință să ascultați glasul reprezentanților Opoziției cu adevărat democratice, care este preocupată de suferințele oamenilor, și nu de încheierea de alianțe sau de interese de grup meschine și de-a dreptul inutile.

Vă mulțumesc.

Ștefan Pășcuț - despre cauzele care au dus la criza energetică creată de seceta continuă;

Domnul Ștefan Pășcuț:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Secetă mare, secetă prelungită. Agricultura parcă s-a obișnuit cu seceta de parcă ar fi ceva normal. Problemele create de secetă sunt însă resimțite și de sistemul energetic național. Toate problemele legate de secetă sunt amplificate de neglijența guvernărilor anterioare, dar și de cea actuală. Am folosit termenul neglijență ca să uit alte expresii mult mai dure.

Reducerea drastică a extracției de cărbune și implicit producția de energie electrică în termocentrale coroborată cu folosirea nesăbuită a apelor din acumulările marilor hidrocentrale au dus la această posibilă criză energetică creată de seceta continuă.

Mai rău, nu s-au luat la timp măsuri de dragare a aluviunilor în zona de alimentare cu apă a Centralei atomoelectrice de la Cernavodă, neglijență care a dus la oprirea unui reactor.

Toate acestea au dus la necesitatea producerii de energie electrică în cantități mari în termocentrale. Profitând de acest moment de criză, liderul de sindicat al LSMVJ și deputat în Parlamentul României, Vasile Savu, s-a angajat ferm, cu înalt simț patriotic și deosebit elen revoluționar, să dea țării cât mai mult cărbune. A semnat un protocol prin care este de acord ca sindicaliștii pe care îi păstorește să lucreze și sâmbăta pentru creșterea producției de cărbune.

Totuși, nu înțeleg un lucru. Domnul lider de sindicat ori nu știe ori nu vrea să știe că organizațiile sindicale de la unitățile miniere din Valea Jiului au fost de acord să lucreze zilele de sâmbătă încă de la începutul anului.

Vom spune: foarte bine, lucrăm mai mult, producem mai mult, câștigăm mai mult. Din nefericire, lucrurile nu stau chiar așa deoarece lucrăm mai mult, producem mai mult și câștigăm mai puțin. De ce? Pentru că, în timp ce prețurile cresc mereu la toate produsele, la energie electrică, la gaze, la lemn și așa mai departe, prețul tonei de cărbune stagnează sau crește foarte puțin, astfel încât pierderile CNH-ului sunt în continuă creștere.

Astfel, fondul de salarii este același, iar, atunci când se lucrează mai mult, salariul, acel faimos K, scade.

Cu alte cuvinte, tot sărmanii mineri rămân păgubași!

Iosif Armaș - evocarea împlinirii a 75 de ani de la aderarea României la Pactul Briand - Kellog;

Domnul Iosif Armaș:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Îmi face o deosebită plăcere să mă adresez din nou dumneavoastră la acest început de sesiune parlamentară.

Aș dori să mă refer, în câteva cuvinte, la un eveniment al istoriei universale, mai puțin cunoscut, dar, în opinia mea, extrem de important. Dacă ar fi avut susținerea necesară, acesta ar fi generat schimbări profunde pe scena politică internațională. Despre ce este vorba?

Primul război mondial a produs numeroase mutații în relațiile internaționale. Fondarea Societății Națiunilor și instituirea principiului securității colective, ca element de bază în relațiile internaționale, a generat un nou mediu internațional.

Dezarmarea generală, eliminarea conflictelor pe cale pașnică și scoaterea războiului în afara legii au devenit teme principale ale dezbaterilor în mediile diplomatice și academice.

Cu prilejul aniversării a zece ani de la intrarea Statelor Unite în primul război mondial, Aristide Briand, ministrul francez al afacerilor externe din vremea respectivă și unul dintre cei mai puternici susținători ai securității colective, i-a trimis omologului său, secretarului de stat al S.U.A, Frank Kellog, un mesaj de felicitare, prin care îi solicita un mai mare angajament american în diplomația europeană.

În răspunsul rău, Franz Kellog i-a propus colegului francez parafarea unui document care să stipuleze renunțarea părților semnatare la război. Astfel, după un schimb de opinii, cei doi miniștri de externe au semnat, la Paris, la 27 august 1928, Tratatul multilateral pentru renunțarea la război, ca instrument de politică națională, cunoscut și sub titulatura de Pactul Briand-Kellog. La acest tratat, care a intrat în vigoare la 25 iulie 1929, au aderat 63 de state.

România, unul dintre susținătorii fideli ai principiilor securității colective și al eliminării războiului ca mijloc al relațiilor dintre state, a aderat la Pact la 4 septembrie 1928. Peste două zile se vor împlini 75 de ani de la evenimentul menționat și din această cauză v-am solicitat atenția, astăzi, în Parlamentul României.

Pactul Briand-Kellog prevedea într-adevăr eliminarea războiului ca mijloc de rezolvare a unui diferend apărut între state, dar, din păcate, nu prevedea nici un mecanism de sancționare a celui care recurgea la această metodă. Din acest motiv, tratatul nu a avut o influență majoră în derularea relațiilor diplomatice din anii următori. Ce a urmat, se știe. Peste aproximativ zece ani, omenirea intra în zodia nefastă a celui de-al doilea război mondial.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Cristian Sandache - comentariu pe marginea unei preconizate alianțe politice PNL - PD;

Domnul Cristian Sandache:

Deși modelul politic al defunctei CDR este respins în mod oficial de către actuala opoziție democratică din România - alianța preconizată între Partidul Național Liberal și Partidul Democrat păstrează ceva din spiritul conglomeratului politic CDR. Neoliberalismul și social - democrația á la Băsescu par destul de greu a coabita reciproc, iar unele discuții de ordin tehnic seamănă pe alocuri cu disputele anilor 1997 - 2000.

Partidul Democrat visează la o cotă de cel puțin 25% din voturile electoratului românesc, dar ambiția sa este utopică. La rândul rău, Partidul Național Liberal, deși impulsionat de domnul Stolojan, rămâne încă modest organizat, cu deosebire în zonele rurale. Imaginea rezultată pare mai curând o construcție eterogenă, de laborator. Ideea unei forțe politice democratice în stare a deveni un partener de dialog al PSD-ului este una benefică, cu atât mai mult cu cât izolarea extremismului peremist reprezintă o necesitate națională.

E greu de presupus însă că PNL și PD vor reuși să ofere un model viabil în condițiile în care nu pot fi uitate modestele lor performanțe guvernamentale trecute. Nu în ultimul rând sistemul alianțelor de partide pare optim mai mult în plan teoretic decât sub aspect practic. Modelul bulgar - invocat de către unii analiști avea în fostul suveran Simeon al II-lea, un coordonator charismatic și practic lipsit de orice concurent pe acest plan.

E dificil însă a crede că imprevizibilitatea lui Traian Băsescu va fi un avantaj pentru alianța PNL - PD, chiar și în condițiile prgamatismului echilibrat al lui Theodor Stolojan.

Dan Brudașcu - expunerea unor puncte de vedere în urma contactelor cu români din Canada.

Domnul Dan Brudașcu:

În perioada 5-20 august a.c., m-am aflat în Canada, inițial pentru a participa la un simpozion internațional, iar ulterior pentru a întâlni reprezentanți ai diasporei românești și a participa la evenimentele organizate de aceasta. Astfel, am întâlnit și discutat cu reprezentanți ai comunităților românești din orașele Toronto, Hamilton, Kitchener, Ostawa, Montreal și altele. De asemenea, duminică, 17 august a.c., am fost prezent la "Câmpul românesc" situat în apropierea orașului Hamilton și am luat parte la manifestările cultural-artistice organizate cu prilejul praznicului Sfintei Marii. Pe perioada șederii în Canada am întâlnit foarte multe persoane tinere, majoritatea cu pregătire superioară, emigrate în anii 2000, 2001, 2002 și 2003. Ei și-au motivat gestul prin lipsa oricărei perspective de a-și găsi, în țară, un lor de muncă potrivit specializării lor. Cei mai mulți, deși ingineri, medici, arhitecți, economiști, informaticieni, profesori etc. lucrează pe posturi mult inferioare studiilor lor universitare întrucât autoritățile canadiene nu recunosc diplomele emise de institutele românești de învățământ superior. Astfel, am întâlnit economiști care lucrează ca și chelneri sau administratori de bloc, arhitecți pe post de desenatori, medici care ocupă doar posturi de infirmieri sau asistenți medicali, profesori efectuând munci grele, slab plătite, în special în construcții sau informaticieni bucuroși de a-și găsi slujbe ca simpli operatori sau funcționari.

Din discuțiile purtate, interlocutorii mei se consideră cu toții obligați la un asemenea gest de politica promovată de guvernele, șefii de stat și parlamentele post-decembriste. Ei afirmă, iar situația lor personală este un indiciu concret în acest sens, că autoritățile românești au dus și duc cea mai distructivă politică de îndepărtare a tineretului cu studii superioare și obligare a lui la emigrare. Numeroși interlocutori aduc acuzații și mai grave nominalizând cazuri de înalți demnitari corupți sau precizând că, pentru guvernele post-decembriste, problema locurilor de muncă pentru tineret s-a rezumat la declarațiile bombastice și fotografii necesare salvării imaginii puterii. După 1990, sute de mii de persoane cu studii superioare au fost nevoite să ia calea exilului pentru a evita să vină muritori de foame în propria lor țară.

Discuțiile cu reprezentanții comunității românești din Canada au evidențiat și alte aspecte la fel de grave, care subliniază totala lipsă de preocupare și respect pentru situația celor plecați.

Puterea i-a abandonat în totalitate. Doar politicieni ratați ca Victor Ciorbea sau Emil Constantinescu își mai aduc aminte de ei atunci când fac vizite în Canada sau Statele Unite ale Americii pentru a aduna fonduri necesare susținerii activității muribundelor lor formațiuni politice.

Sunt și cazuri de români aflați actualmente în Canada, care sunt total dezamăgiți și nemulțumiți de corupția și venalitatea reprezentanților instituțiilor statului român care tergiversează soluționarea, în spiritul legii, a unor probleme privind obținerea unor drepturi pentru ei sau pentru familiile rămase în țară.

Am avut surpriza să constat că singura preocupare pe care o are actuala putere este de îndoctrinare sistematică a comunități românești prin intermediul emisiunilor transmise de televiziunea România-Internațional. Fără jenă, pe bani publici, PSD și premierul Adrian Năstase își fac, prin intermediul obedientei televiziuni naționale, publicitate și reclamă pentru politica dubioasă pe care o duc. La peste 7000 Km am putut constata și că, în ciuda embargoului mediatic susținut și comandat de putere, românii din Canada erau la curent cu activitatea Partidului România Mare. Mai mult, la Montreal există un grup important de români doritori să înființeze o filială a Partidului România Mare în Canada. Aceștia mi-au cerut să transmit rugămintea lor ca președintele PRM, senatorul Corneliu Vadim Tudor, să facă o vizită în Canada și în alte comunități românești întrucît, în opinia lor, singura forță politică aptă să scoată țara din criza în care a fost aruncată rămâne Partidul România Mare.

Pe timpul periplului canadian n-am întâlnit nici un interlocutor care să fi avut măcar un singur cuvânt de apreciere la adresa PSD, a premierului Adrian Năstase sau a președintelui Ion Iliescu. Dimpotrivă, în mod frecvent, explicabil după părerea mea, emigranții români din Canada sunt de părere că, atâta vreme cât poporul român va mai tolera PSD în fruntea sa, el se condamnă la un viitor al subdezvoltării, al instabilității social-economice și politice, al respingerii de către democrațiile occidentale.

Aduc la cunoștința opiniei publice aceste puncte de vedere pertinente și obiective întrucât propaganda oficială, iresponsabilă și mincinoasă, încearcă, deseori, să ne convingă că sutele de mii de români alungați din țară de sărăcia patronată de regimul Iliescu-Năstase, contrar oricărei logici, le-ar fi, totuși, recunoscători acestora pentru că au fost forțați să-și caute norocul departe de țara moșilor și strămoșilor lor.

 

Cu aceasta, timpul afectat declarațiilor politice s-a încheiat. Vă urez o zi bună!

(Lucrările sunt conduse în continuare de domnul Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, asistat de domnii Ladislau Borbely și Constantin Niță, secretari.)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Distinși colegi,

Permiteți-mi să declar deschisă ședința de astăzi a plenului Camerei Deputaților, cu anunțul privind prezența înregistrată, respectiv 271 de deputați din cei 344 existenți, 73 sunt absenți, 14 participă la alte acțiuni parlamentare.

 
   

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania sunday, 8 december 2019, 15:22
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro