Corneliu Ciontu
Corneliu Ciontu
Ședința Camerei Deputaților din 23 septembrie 2003
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.118/03-10-2003

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
04-12-2019
02-12-2019 (comună)
27-11-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2003 > 23-09-2003 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 23 septembrie 2003

  1. Intervenții ale deputaților:
  1.23 Corneliu Ciontu - intervenție cu titlul "Implicațiile politice ale unui cumplit asasinat";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

Domnul Corneliu Ciontu:

"Implicațiile politice ale unui cumplit asasinat"

Tragicul eveniment petrecut la sfârșitul săptămânii trecute - când un jandarm și-a omorât patru colegi și și-a pus capăt zilelor folosind armele și muniția din dotare - a adus în atenția opiniei publice o problemă cu ample semnificații și consecințe: reforma armatei, a poliției și a jandarmeriei.

Ca părți integrante ale societății românești, aceste instituții nu pot evita criza economică si morală a societății românești; nu pot evolua în disonanță cu durerosul proces de tranziție pe care țara noastră îl cunoaște. În fond, drama petrecutăla Baia Mare nu face decât să reflecte drama unui popor debusolat, frustrat, rupt de valori, care resimte dureros disoluția autorității și a ordinii sociale. Totuși, menirea forțelor armate este tocmai capacitatea de a-și păstra coeziunea și organizarea în momentele de criză. Clasa politică și societatea civilă pot face posibile și traversa momente de anomie, de dezorganizare. Dar este misiunea forțelor care asigură securitatea publică sa rămână lucide în astfel de momente. In anul 1917, de pildă, jumătate din România era ocupată de forțele Puterilor Centrale; Bucureștiul era pierdut, bolile făceau ravagii și instituțiile statului se prăbușeau; ei bine, tocmai în acele clipe, Armata României a știut să rămână ferm în picioare, evitând disoluția, respectând ierarhiile si organizând rezistența de la Mărăști, Mărășești și Oituz. Desigur, comparația este forțată; România anului 2003 nu trece printr-o situație similară celei din 1917; totuși, ne aflăm în epicentrul unei crize profunde, și, din acest motiv, atenția pe care o acordăm forțelor armate trebuie să se afle la cote ridicate. Din acest motiv, putem spune cu deplină îndreptățire că modul în care a fost efectuată reforma în armată, poliție și jandarmerie este lipsit de responsabilitate. Politicienii români au ezitat îndelung asupra noii formule de organizare a forțelor armate; au pendulat la nesfârșit între formula armatei de profesioniști si cea a recrutării. În această privință, punctele de vedere sunt împărțite, existând argumente de ambele parți. Însuși Partidul România Mare a acordat parlamentarilor săilibertatea de a-și exprima puncte de vedere proprii, chiar și contradictorii, pe această temă, considerând că o dezbatere ideatică este necesară. Dar guvernele de după 1989, liderii Ministerului Apărării, ai Ministerului de Interne, conducătorii Jandarmeriei nu puteau rămâne la stadiul simplei dezbateri de idei. Ei erau mandatați de electorat să ia decizii și să aleagă în mod tranșant care este cea mai oportună formă de organizare a armatei române: profesionistă sau "de mase". Ei bine, în locul unei decizii clare și operaționale au existat doar ezitări și amânări. De-a lungul a treisprezece ani s-a perpetuat refuzul de a răspunde la întrebarea: își permite România o armată modernă, cu tehnologie avansată, cu oameni puțini și perfect instruiți? Sau procesul de reformă trebuie sa aibă loc în interiorul unei armate bazate pe serviciul militar obligatoriu? Putem să preconizăm o Jandarmerie profesionistă? În cazul în care am fi găsit la timp un răspuns responsabil, reforma armatei și jandarmeriei ar fi luat o formă mult mai definită, s-ar fi aflat intr-un stadiu mult mai avansat. Și daca admiterea in Alianța Nord-Atlantică i-a obligat pe politicienii români să opteze, în perspectivă, pentru armata de profesioniști, ezitările privind organizarea jandarmeriei continuă. Iar aceste ezitări fac posibile tragedii precum cele de la Baia Mare.

Flaviu Pop, jandarmul care și-a împușcat colegii, este un produs al deficiențelor sistemului de recrutare din Jandarmeria Română. El nu este un simplu accident, atâta timp cât numeroși soldați și jandarmi dezertează cu arma în mână sau își iau viața în mod sângeros. Numai un sistem prost organizat poate pune o pușcă în mâinile unui bolnav psihic. Și numai o instrucție iresponsabilă, efectuată de persoane lipsite de vocația autorității, poate transforma un tânăr de 20 de ani, abia ieșit din copilărie, într-un nebun sângeros. Adevărul este acesta, în cruda lui nuditate: mulți tineri care ajung în armată normali din punct de vedere psihic devin, în urma prostului tratament la care sunt supuși, vulnerabili în fața afecțiunilor nervoase. Există, în armata și jandarmerie, corupție, favoritism, comandanți brutali și incompetenți, abuzuri de putere, pedepse nedrepte. Aceste vicii nu sunt caracteristice militarului român; dar, din pricina crizei sociale generalizate, ele există. Ori, în fața unui astfel de sistem nedrept, un tânăr sensibil, cu carențe emoționale, își poate pierde luciditatea. Se poate transforma, pentru câteva fatidice ore, într-un monstru înarmat. Iată motivul pentru care jandarmeria română trebuia sa aibă deja pus la punct un corp perfect organizat de psihologi și psihiatri. Atunci când optezi pentru serviciul militar obligatoriu, psihologii capătă o importanta covârșitoare, deoarece posibilitatea unor afecțiuni nervoase ale recruților e mult mai mare decât în cazul militarilor profesioniști. Or, ne întrebăm legitim, de câți psihologi de valoare beneficiază Jandarmeria română? Cum sunt ei plătiți și motivați pentru a nu trece în sistemul privat? Cu câți jandarmi este obligat să lucreze un singur psiholog? Poate el sa facă față la câteva sute de dosare? Nu cumva munca sa se transformă într-o formalitate lipsită de orice conținut?

Iată doar câteva întrebări la care conducătorii Ministerului de Interne trebuiau deja să răspundă. Nu era necesar un cvadruplu asasinat pentru ca șefii Jandarmeriei și cei ai Ministerului de Interne să discute în contradictoriu despre neajunsurile procesului de recrutare. Această situație demonstrează, în fond, faptul că, în România actuală, o problemă nu există decât în momentul în care creează victime, afectând astfel imaginea partidului de guvernământ. Dar, o astfel de gestionare a Interesului Național este, în ultimă instanță, iresponsabilă. Din punctul de vedere al Partidului România Mare, procesul de reformă din armată, poliție și jandarmerie trebuie efectuat grabnic si ferm. Partidul nostru militează pentru necesitatea unui aparat de păstrare a ordinii publice profesionist și organizat strict, pe baza unor regulamente care să traseze responsabilități clare și imediate. Atâta timp cât există voința politică în acest sens, pot fi identificate fonduri și surse de finanțare pentru dotarea armatei, poliției și jandarmeriei cu tehnologie avansată. În plus, este imperativa, măcar în al doisprezecelea ceas, formarea unui corp de psihologi de elită, care să prevină derapajele oamenilor care, fiind înarmați în numele ordinii publice, au misiunea de a ne asigura liniștea. Insă numai cu responsabilitate, luciditate și pragmatism astfel de reforme pot fi întreprinse.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 6 decembrie 2019, 7:50
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro