Iosif Armaș
Iosif Armaș
Ședința Camerei Deputaților din 4 noiembrie 2003
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.142/14-11-2003

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
11-12-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2003 > 04-11-2003 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 4 noiembrie 2003

  1. Intervenții ale deputaților:
  1.24 Iosif Armaș - marcarea împlinirii a 55 de ani de la intrarea în vigoare a Cartei Națiunilor Unite;

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

Domnul Iosif Armaș:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Am intenționat să prezint această declarație săptămâna trecută, dar, din cauza programului stabilit, nu a fost posibil acest lucru. Tema despre care vreau să vorbesc este însă foarte importantă și, din această cauză, solicit acum atenția dumneavoastră.

În urmă cu zece zile, la 24 octombrie, s-au împlinit 55 de ani de când Adunarea Generală a ONU a recomandat să se marcheze, în mod corespunzător, intrarea în vigoare a Cartei Națiunilor Unite. De atunci, data de 24 octombrie reprezintă, în întreaga lume, Ziua Națiunilor Unite.

Din 1972, tot la 24 octombrie, se consemnează Ziua mondială a informării asupra dezvoltării mondiale, iar din 1978, ziua de 24 octombrie marchează și începutul săptămânii consacrate dezarmării. Iată deci că această zi are o triplă semnificație.

Fără îndoială, Ziua Națiunilor Unite constituie un eveniment major și din această cauză aș dori să mă refer, pe scurt, cu permisiunea dumneavoastră, la câteva dintre momentele mai puțin cunoscute, dar semnificative, ale prezenței României în cadrul ONU. Cu atât mai mult cu cât țara noastră va deține, de la 1 ianuarie 2004, statutul de membru nepermanent al Consiliului de Securitate.

România a devenit membru cu drepturi depline al Organizației Națiunilor Unite la 14 decembrie 1955.

Cererea oficială de admitere în ONu a fost adresată secretarului general al organizației, la 10 iulie 1947. După discuții repetate în Consiliul de Securitate, fără a se lua o decizie privind admiterea de noi state - numărul acestora era de 18 -, la 1 decembrie 1955, Comitetul Politic Special a adoptat o rezoluție propusă de reprezentantul Canadei, sprijinită de mai multe țări, prin care se cerea Consiliului de Securitate să discute admiterea în ONU a celor 18 state. "ONU trebuie să oglindească - spunea diplomatul canadian - lumea reală existentă și nu lumea reprezentărilor noastre".

În ședința Consiliului de Securitate din 10 decembrie 1955, au fost admise 16 țări (România, albania, Iordania, Islanda, Portugalia, Ungaria, Italia, Austria, Bulgaria, Finlanda, Ceylon, Nepal, Libia, Cambodgia, Laos și Spania) dintre cele 18 state candidate (nu au fost admise Japonia și Mongolia). Pentru admiterea României au votat 9 state, SUA și reprezentantul regimului de la Taipei s-au abținut (Consiliul de Securitate avea atunci 11 membri). Câteva zile mai târziu, la 19 decembrie, Guvernul l-a numit în calitate de reprezentant permanent al României la ONU pe profesorul Athanase Joja, cu gradul de ambasador, iar misiunea permanentă a țării noastre la ONU a fost înființată la 23 martie 1956, când s-au înmânat scrisorile de acreditare secretarului general al organizației.

Prima sesiune la care România a participat în calitate de membru ONu a fost cea de-a XI-a (12 noiembrie 1956 - 8 martie 1957). Din păcate, în momentul primirii sale în organizația mondială, România se afla în plin proces de sovietizare, trupele rusești se aflau încă în țară, astfel încât politica sa externă trebuia să urmeze, obligatoriu, cursul stabilit de Moscova.

Nu este acum momentul, desigur, să tratăm exhaustiv istoria prezenței românești la ONU, dar vreau să mă refer, în câteva cuvinte, la "cazul" Corneliu Mănescu, pentru că el a reprezentat o premieră mondială.

În urma unor intense negocieri, la 18 octombrie 1966, Misiunea Permanentă a României la ONU a transmis celorlalte misiuni permanente o scrisoare prin care anunța, în mod oficial, candidatura ministrului de externe român, Cornleiu Mănescu, la președinția celei de-a XXII-a sesiuni a Adunării Generale. Prin organizarea unui lung voiaj diplomatic, Corneliu Mănescu și-a asigurat un larg sprijin internațional pentru alegerea sa în această funcție. Unsprezece luni mai târziu, la 19 septembrie 1967, Corneliu Mănescu devenea cel dintâi președinte al organizației mondiale provenit dintr-o țară socialistă. În timpul mandatului său, Corneliu Mănescu s-a confruntat cu o serie de probleme, cea mai gravă fiind intervenția din Cehoslovacia, din 1968.

Țin să-mi exprim satisfacția, cu acest prilej, pentru faptul că România a fost aleasă, în urmă cu două săptămâni, pentru a patra oară, membru nepermanent al Consiliului de Securitate al ONU, după mandatele din 1962, 1976-1977 și 1990-1991. Țara noastră își va prelua acum rolul în forumul multilateral într-un context internațional complex. Un context ce oferă o serie de oportunități, dar și eventuale dileme pentru diplomația de la București.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București miercuri, 11 decembrie 2019, 19:03
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro