Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of November 11, 2003
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.146/21-11-2003

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
09-12-2019
04-12-2019
27-11-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2003 > 11-11-2003 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of November 11, 2003

  1. Intervenții ale deputaților:

 

Ședința a început la ora 8,25.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, domnul Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineața!

Să aveți o zi deosebită. Ați fost foarte matinali!

Începem ședința dedicată intervențiilor deputaților.

 
Ioan Timiș - declarație politică intitulată Raportul de țară, între realitate și interpretare;

Dau cuvântul domnului Ioan Timiș. Va urma domnul Lucian Bolcaș.

 

Domnul Ioan Timiș:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor,

Declarația mea politică de astăzi are ca titlu "Raportul de țară, între realitate și interpretare".

Doamnelor și domnilor,

Opoziția românească, întocmai ca vechii filosofi, suferă de o meteahnă fără leac, cu iz metafizic. Ea interpretează politica, nu o face. Este o tipică pierdere de vară să aștepți după orice colț faptele unei puteri în ofensivă și acțiune, pentru a o lovi cu târnăcoapele și apoi să transferi dilema shakespeareană "A fi sau a nu fi!" fiecărui atom al realității românești.

Îngrijorarea metafizică a Opoziției, pentru soarta României, a atins limita metaforei de turn Babel. "Puterea a realizat în cascadă proiecte și evenimente încât comentariile observatorilor filosofi nu se mai aud și, mai ales, nu se înțeleg. Buimăceala acestora asupra ultimului eveniment de anvergură - Raportul de țară al Comisiei Europene - se manifestă și încurcă în zgomotoase traduceri. Și fiecare traduce în limba lui.

Michael Guest afirmă că după standardele americane, România are o economie de piață funcțională. Americanii ne-au acordat acest statut acum doi ani.

Raportul de țară al Comisiei Europene declară că România poate avea o economie funcțională de piață dacă..., și totul este cunoscut.

Opoziția, în schimb, traduce și comentează în fel și chip. Singura ei concluzie este că România nu are o economie de piață. În pofida realității și aprecierilor europene și internaționale, Opoziția se străduiește metodic și îndărătnic să demonstreze că România nu este competitivă cu Uniunea Europeană. Se pare că bucuria ei ar fi imensă dacă România nu ar fi angajată ferm și iremediabil pe drumul integrării europene și P.S.D. nu ar fi actorul principal.

Dincolo de comentarii, revenind la realitatea românească, este sigur că numai P.S.D. muncește să o schimbe, pe când Opoziția, filosofând și cârcotind, se îndreaptă neîntârziat spre iremediabila ei înmormântare.

Mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Lucian Augustin Bolcaș - susținerea înființării unei comisii interparlamentare pentru restituirea proprietăților evreiești;

Dau cuvântul domnului Bolcaș. Va urma domnul Petre Posea.

 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Partidul România Mare propune înființarea unei comisii interparlamentare pentru restituirea proprietăților evreiești. Această comisie va fi formată din reprezentanți ai Parlamentului României și ai Knesset israelian și va analiza solicitările cetățenilor evrei originari din România pentru restituirea dreptului de proprietate.

Din partea Partidului România Mare au fost desemnați să fie membri ai acestei comisii profesor univ.dr.Radu Ciuceanu și avocatul Nicolae Iorga, președinții Comisiilor de abuzuri din Camera Deputaților și, respectiv, din Senat.

Partidul România Mare este hotărât ca, în măsura posibilităților existente și analizând probele prezentate de solicitanți, de la caz la caz, să rezolve ceea ce n-au putut sau n-au vrut să facă regimurile Ion Iliescu și Emil Constantinescu.

Legile de retrocedare nr.112 și nr.10 și, mai ales, interpretările date acestora, departe de a crea un cadru egal și echitabil pentru soluționarea problemelor restituirilor, au deschis larg poarta abuzurilor și escrocheriilor de toate felurile.

Față de această situație, Partidul România Mare consideră că evenimente istorice speciale determinate de cel de-al doilea război mondial și consecințele acestuia au creat situații de multe ori dramatice pentru minoritatea evreilor din România, situații deosebite care cer un tratament deosebit. Greutățile inerente în procurarea actelor pentru restituire au fost speculate atât pentru împiedicarea unor restituiri echitabile, cât și pentru a permite anumitor persoane să abuzeze de dispoziții legale în detrimentul adevăraților proprietari.

Regimurile Iliescu și Constantinescu s-au preocupat mai mult de restituirea unor bunuri ocupanților imperiali și fasciști ai Transilvaniei, restituind etnicilor maghiari și ceea ce a trebuit și ceea ce ne-a trebuit, de multe ori împotriva tratatelor internaționale.

P.R.M. se ocupă de acei care au avut într-adevăr de suferit, de acei care au dreptate și care trebuie ajutați în promovarea dreptății lor. Aceasta este rațiunea pentru care se instituie o asemenea comisie.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Petre Posea - declarație politică intitulată S.C. Foresta - S.A. și orașul Nehoiu, două entități inseparabile;

Invit la microfon pe domnul deputat Petre Posea. Va urma domnul Dan Brudașcu.

 

Domnul Petre Posea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi se intitulează "S.C. - Foresta - S.A. și orașul Nehoiu, două entități inseparabile".

Certificatul de naștere al așezărilor care alcătuiesc azi orașul Nehoiu se pierde în negura anilor, încrustat în slove sau păstrat în memoria pământului, el atestându-și viața îndelungată.

Așezat în zona de interferență cu muntele, unde spinările sure se arcuiesc asemenea unor curcubeie să soarbă apele Buzăului și pârâului Nehoiu, orașul de astăzi s-a rostuit în perimetrul unor vechi sălașuri. Nehoiu s-a ridicat parcă spre vegherea veleaturilor sale, muntele Monteoru, Câmpenile, vârful Plopi și vârful Strungilor, Cătiașul, Pitica și Ștevia.

Între acești străjeri de cremene, cu platoșe de fag și de brad, avea să-și făurească Nehoiu istoria existenței sale. Chiar dacă săpăturile arheologice efectuate în împrejurimi au scos la suprafață obiecte preistorice, mărturii ale vechimii existenței omului pe aceste meleaguri, totuși numai o dată cu trecerea timpului Nehoiu apare mai frecvent în documentele vremii.

În anul 1476, Vlad Țepeș înștiințează pe brașoveni că a deschis drumul Buzăului, Teleajenului, prahovei și Rucărului. se menționează așadar pentru prima oară existența drumului comercial de-a lungul văii Buzăului.

Din alte documente se desprinde faptul că Nehoiu apare în anul 1745 ca localitate care participă activ la negoțul dintre Țara Românească și Brașov, iar harta stolnicului C. Cantacuzino - 1700 - reprezintă primul document etnografic în care se menționează existența localității Nehoiu.

Extinderea creșterii animalelor, intensificarea exploatării și prelucrării lemnului, date fiind bogăția în esențe lemnoase și forța motrice a apelor, ca și înscrierea în circuitul schimburilor economice cu zonele cerealiere din sud fac ca populația Nehoiului să crească necontenit, reflectând substanțialele transformări socio-economice petrecute în viața localității în acea vreme.

Departe de mine pretenția de a vă ține o lecție de geografie sau de istorie, dar altfel îmi era imposibil să tratez un subiect în care am fost implicat 40 de ani, și fac referire aici la Întreprinderea forestieră de exploatare și transport Nehoiu (I.F.E.T.), în acest an împlinindu-se 96 de ani de la înființarea acesteia.

Prezent în ansamblul economiei naționale ca important centru forestier, Nehoiu se identifică cu sensul acestei industrii. înconjurat de munți și de dealuri împădurite, el se lasă în valea adâncită ca o căldare, în care aurul verde capătă dimensiuni și i se caută întrebuințări dintre cele mai nobile.

Aici, în această căldare, lemnul ascultă supus de mâna omului, se lasă măsurat cu rigle și priviri, ascultându-și liniștit destinul rostit în calcule și în planuri. Pe locul acesta, unde lemnul își conturează forma și destinul, fabrica a împlinit de curând 96 de ani, un fir de epopee, tors de atâtea generații din caierul timpului.

În anii 1907-1910, firma austriacă Goetz construia în această palmă verde pe care se întindea pământul Nehoiului, o firmă gigant pentru acele vremuri. Înzestrată cu 25 de gatere, avea să fie cotată drept cea mai mare fabrică de acest gen din Europa.

Acționată de o mașină cu aburi de 1600 cai putere, deservită de specialiști străini și de mâna de lucru necalificată a țăranilor din împrejurimi, fabrica și-a câștigat în scurt timp un renume. Paralel cu construcția sa, înaintau atunci și lucrările căii ferate Buzău-Nehoiașu, finanțate de Marmorosch-Bank, care s-au terminat simultan, pentru a asigura transportul produselor spre piețele de desfacere din țară și din străinătate.

Prețurile derizorii cu care societatea vieneză cumpăra pădurile proprietatea moșierului D.Maican sau chiar ale statului, înlesneau obținerea de beneficii impresionante. Durata timpului de lucru era în fabrică de 10 ore, iar în pădure din zori și până în noapte, salarizarea muncii rămânând pe seama antreprenorilor, care o făceau după criterii pur personale.

În anii ce au urmat primului război mondial, printr-o tranzacție ilicită, capitalul firmei austriace Goetz a fost transferat unei firme elvețiene, pentru a fi ferit de blocare drept despăgubiri de război, ce urmau a ne fi date de către Austro-Ungaria. Cu timpul, locul acesteia a fost luat de către o altă societate străină, sub denumirea de Foresta-Italo-română.

În anul 1919, se semnalează primele încercări de organizare a proletariatului într-o organizație sindicală, dar acțiunea a eșuat și abia peste doi ani se reușește acest lucru, luând ființă primul sindicat, sub denumirea de sindicatul muncitorilor din Fabrica Nehoiu și munții Buzăului, care o bună perioadă de timp obține anumite revendicări pentru muncitori.

Contradicția dintre patronat și sindicat se acutizează, culminând cu anul 1923, când administrația, refuzând să mai facă concesii, incendiază fabrica, în scopul spargerii unității sindicale. Pericolul muncitoresc fusese înlăturat, iar incendiul constituise un mijloc specific de transformare a capitalului, prin răscumpărarea valorică a fabricii de la societățile de asigurări.

Cu un potențial mult mai scăzut, în anul 1924 fabrica se reface, pentru ca în anul 1929, pentru a sparge din nou unitatea muncitorilor, administrația să incendieze casa mașinilor și sala cazanelor, muncitorii fiind lăsați pe drumuri. După refacerea din anii 1924-1931, patronii instituie o serie de măsuri preventive, prin punerea unor condiții la angajare, respectiv muncitorul trebuia să declare neparticiparea la activitatea sindicală.

Condițiile de lucru devin din ce în ce mai inumane, se înmulțesc accidentele mortale de muncă, cele cu invaliditate rămân necompensate material, iar timpul de lucru crește, cuprinzând și copiii de la 10 - 12 ani în sus.

După 23 august 1944, un grup de muncitori luptă eroic sub ploaia gloanțelor fasciste, pentru stingerea incendiului declanșat la depozitul de cherestea, pentru salvarea fabricii. Peste 14.000 de metri cubi de cherestea s-au mistuit atunci în flăcări. Totuși, au fost salvate mașinile prelucrătoare și grupul energetic. Reutilarea și reprofilarea fabricii în anii ce au urmat actului de la 11 iunie 1948 au crescut premisele creșterii producției în exploatări; s-au introdus mijloacele mecanizate de doborâre a arborilor, de scoatere și apropiere a materialului lemnos.

Este evident că valorificarea superioară a masei lemnoase rezidă în ultimă instanță în creșterea randamentului folosirii materiei prime. După anul 1989, activitatea I.F.E.T-Nehoiu s-a desfășurat pe următoarele domenii de activitate: exploatarea pădurilor, transportul masei lemnoase și prelucrarea și valorificarea lemnului.

Din păcate, după privatizare, în anul 1997, obiectivul s-a divizat în mai multe societăți, confruntându-se și în prezent cu mari greutăți financiare. Dar despre acestea, într-o viitoare declarație politică.

Cu speranța că nu v-am plictisit, vă mulțumesc fiindcă m-ați ascultat și nu pot încheia fără a vă transmite salutul urbei mele natale, Nehoiu, care se arămește sub sărutul toamnei târzii, purtând pe umeri o mantie policromă și unde se aude limpede cântecul stins al codrilor așternut sub frunze.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Dan Brudașcu - intervenție cu titlul Subminarea democrației - prioritate absolută a Partidului Social Democrat; Dau cuvântul domnului deputat Dan Brudașcu. Va urma domnul Metin Cerchez. Doamna Maria Lazăr a depus la secretariat; domnul Ștefan Păscuț, de asemenea, a depus la secretariat.

Rog concentrare, că la ora 9,30 trebuie să încheiem ședința de declarații.

 

Domnul Dan Brudașcu:

Intervenția mea este intitulată "Subminarea democrației - prioritate absolută a Partidul Social Democrat."

Urmăresc, cu atenție, evoluția scenei politice după evenimentele din 1989. Aceasta pentru că am sperat, sincer, că sacrificiile de atunci nu au fost zadarnice și că, în sfârșit, România va intra în rândul țărilor democratice, că instituțiile statului de drept vor putea funcționa corespunzător. Desigur, privind retrospectiv, m-am înșelat zadarnic. Și asta pentru că în România nu s-a produs o revoluție autentică, în pofida marilor pierderi de vieți omenești, ci doar aducerea în prim-planul vieții politice a eșaloanelor doi și trei ale vechiului regim comunist. Spun toate aceste lucruri ca unul care a cunoscut din interior situația de dinainte de 1989. Nu mă refer doar la persoane, ci mai ales la practici și mentalități. Cei care s-au instalat la Putere, furând Revoluția cea adevărată, sunt cei mai înverșunați dușmani ai democrației, ai reformării României în sensul valorilor democrației și statului de drept. Din acest punct de vedere, din păcate pentru poporul român, cele întâmplate în decembrie 1989 nu s-au vrut o schimbare autentică, renunțarea definitivă la dictatură, abuz, încălcarea drepturilor omului etc. Dimpotrivă, prin menținerea, vreme de 11 ani, ca șef al statului a uneia și aceleiași persoane - legată profund de regimul comunist și de practicile acestuia - avem dovada incontestabilă că nu s-a dorit și nu se dorește ca poporul român să scape, după aproape 60 de ani, de dictatura comunistă.

Aparent, cele spuse de mine pot fi contestate. Doar aparent. Căci viața politică a anului 2003 este, în linii mari, dominată de aceleași figuri, cu legături strânse cu perioada de dinainte de 1989. Prim-ministru al României este ginerele unui important aghiotant al lui Ceaușescu, iar președintele țării este eternul secretar general al UTC-ului. Năpârlirea lor, politic vorbind, nu le va putea curăța suficient biografiile cu pretenții europeniste. În structura Guvernului, Parlamentului, Înaltei Curți de Casație, a tuturor instituțiilor semnificative ale statului se găsesc inadmisibil de mulți indivizi legați de trecut și de racilele lui.

Atât până în 1996, PDSR, cât și după 2000, PSD, a luptat pentru subminarea democrației și a instituțiilor statului de drept. În acest sens, este de evidențiat ofensiva împotriva Parlamentului României. Nu cred că există cetățean al acestei țări care să nu fi văzut un deputat sau senator dormind sau scobindu-se în nas. De asemenea, opinia publică românească a fost bombardată, la comandă guvernamentală, cu informații nenumărate privind atâtea și atâtea costuri, inutile, în opinia sa, legate de Parlament.

Puterea a reușit să compromită aproape total imaginea Parlamentului și a parlamentarului român. Astăzi, cetățeanul de rând consideră că Parlamentul - instituția care garantează funcționarea statului de drept, deci asigurarea drepturilor democratice - este o instituție total inutilă, consumatoare doar de fonduri. Grație concursului obedientei mass-media - mai ales a televiziunii - deputatul sau senatorul român este un dobitoc, un somnoros, un incompetent.

Despre parlamentarul român cetățeanul român nu știe altceva. În cel mai bun caz, doar că e un om corupt, incompetent, leneș. Care merită întregul dispreț al contribuabilului sărman.

Dacă ar fi să insistăm, poate ar trebui să mai arătăm că Puterea nu a urmărit doar compromiterea Parlamentului și a componenților lui, ci și a activității sale. La fel au procedat toate regimurile dictatoriale. În viziunea acestora, parlamentarismul e o inutilitate costisitoare.

Nimeni, însă, n-a avut curiozitatea să compare parlamentarismul, sub aspectul costurilor, cu executivul. Îndrăznim noi să vă aducem în atenție acest aspect.

Parlamentarul român, disprețuit și ridiculizat, se deplasează în interesul mandatului său, în mașinile marca Dacia. În cel mai bun caz, dispune de un birou parlamentar. Pretutindeni, în România, acest aspect este la cheremul Consiliilor locale. Dacă parlamentarul este membru al vreunui partid din Opoziție, el nu beneficiază nici măcar de un spațiu pentru birou parlamentar.

Deputatul sau senatorul român are la dispoziție suma forfetară, din care trebuie să asigure salariile personalului angajat, plata chiriei, acoperirea tuturor costurilor de funcționare. dacă are simțul datoriei, el trebuie să străbată, la sfârșitul fiecărei săptămâni, zeci și chiar sute de kilometri pentru ca oamenii să mai aibă cui semnala viața grea pe care o au. Și, totuși, în viziunea guvernanților, parlamentarul român este inutil. Demn de dispreț. Pentru că, în comparație cu un deputat sau senator, oricare reprezentant al executivului din teritoriu se deplasează cu mașini străine. Parlamentarul este privit cu dispreț, la comanda actualei Puteri, și pentru că el nu are ca mijloc de transport decât disprețuita Dacie. Guvernul, Prefecturile sau Consiliile județene mai folosesc Dacii doar pentru transport de mărfuri. Orice subprefect sau vicepreședinte de Consiliu județean, din acest punct de vedere, este mult superior oricărui parlamentar.

Dar când e vorba de necazurile unui județ, responsabil nu mai e prefectul, subprefectul, președintele sau vicepreședinții Consiliului județean, ci deputații sau senatorii județului respectiv.

Asta pentru că, în mod concret, Puterea trebuie să convingă că, în concepția sa, capitalismul multilateral dezvoltat se poate realiza și în lipsa Parlamentului.

Mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Metin Cerchez - declarație referitoare la situația dezastruoasă în care a fost adusă ordinea publică în județul Constanța; Dau cuvântul domnului Metin Cerchez. Va urma domnul Napoleon Pop.
 

Domnul Metin Cerchez:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se referă la situația dezastruoasă în care a fost adusă ordinea publică în județul Constanța, și nu numai, și nepăsarea ministrului administrației și internelor, Ioan Rus, această nepăsare crasă care demonstrează încă o dată că domnul Rus este o păpușă, o păpușă malefică în mâinile altora.

De multe ori am făcut interpelări peste interpelări pentru a demonstra că, la Constanța, mafia conduce întreg județul Constanța. Am spus că se fură combustibil cu sute de tone și, iată, acum două zile, s-a demonstrat din nou că mii de tone de motorină Euro 3 au dispărut și nimeni nu a luat nici o măsură.

Am spus că sunt polițiști care merg în fața hoților, în fața cisternelor hoților și nimeni n-a luat nici o măsură.

Am spus că șeful crimei organizate stă la masă cu traficanții de droguri și nimeni n-a luat nici o măsură.

Am spus că dosarele sunt dosite și, iată, 55 de dosare penale au fost dosite de un inspector, Beatrice Popescu, și nimeni nu a luat nici o măsură, dosare foarte grave, care efectiv, în mod normal trebuiau să ducă la arestarea capilor poliției din județul Constanța. Mai mult, chestorul Traian Jipa a declarat că nu sunt dosare grave și, iată, stimați deputați, ce înseamnă dosare care nu sunt grave, erau dosare de crimă, de violuri.

La Constanța, au fost cele mai mari returnări de t.v.a. Numai într-un singur caz, 39 de milioane de dolari.

Răspunsul pe care-l primesc de la domnul Rus: "Nu e nici o problemă!"

S-au spălat 69 milioane de dolari numai într-un caz: Keser Fatih, prin Banca "Miser Bank". Răspunsul ministrului de interne Rus: "Nu este nici o problemă!"

Cu acești bani, 100 milioane de dolari, adică 4000 de miliarde de lei, se puteau relua din nou plățile rețetelor compensate pentru toți cetățenii României, nu numai pentru cei din județul Constanța.

Am semnalizat, în calitate de președinte al Subcomisiei de control a Direcției penitenciarelor, că în penitenciarele din România sunt închiși numai amărâții, numai cei care fură de foame. Îi întrebam: "Pentru ce sunteți aici?" și răspunsul era invariabil același: "O roată de rezervă, un casetofon".

Keser Fatih a furat 54 milioane de tone de carne, 94 tone de orez, 20.000 de perechi de blugi contrabandă. Răspunsul ministrului de interne Rus: "Nu se scoate de sub urmărire penală!"

Să vă mai spun că este apărat de avocatul Ion Neagu? Să vă mai spun că în casa avocatului Ion Neagu, din Str.Dragalina nr.14, a fost făcută firma SC"FleTcHer Group SRL", cea care a privatizat în mod fraudulos Nitramonia Făgăraș?

Până unde va merge nepăsarea, de fapt nu mai e nepăsare, sunt sigur, e deja complicitate. Să sperăm că într-o viitoare guvernare va veni cineva, asemeni domnului Blănculescu, care îi trage la răspundere pe cei care găuresc stratul de ozon cu acele frigidere amărâte, și îi va aresta cu adevărat pe cei vinovați! Dacă acum se va întâmpla acest lucru, va trebui să se aresteze între ei, guvernanții!

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Mulțumesc.

 
Napoleon Pop - intervenție intitulată Realitatea ne obligă, până la urmă, la reforme liberale;

Dau cuvântul domnului deputat Napoleon Pop.

Va urma doamna Liana Naum.

Domnii deputați Aurel Gubandru, Cristian Nechifor, Emil Rădulescu, Victor Dobre, Gheorghe Valeriu și Gheorghe Dinu au depus la secretariat declarațiile.

 

Domnul Napoleon Pop:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Intervenția mea de astăzi se intitulează "Realitatea ne obligă, până la urmă, la reforme liberale".

România, cu actualul guvern social-democrat, a realizat performanța încheierii, în sens de finalizare, a unui acord stand-by cu FMI și se pregătește să negocieze o nouă înțelegere cu această organizație financiară internațională.

Mai mult, avem un recent raport de țară, făcut de U.E., obiectiv și îmbunătățit pe baza îndeplinirii unor angajamente asumate la presiunea Bruxelles-ului. Criteriile dure și angajamentele presante au fost îndeplinite, nu neapărat în limitele lor inițiale, dar trebuie să consemnăm că tranșele de împrumut au fost eliberate, după cum suntem apreciați că ne aflăm pe drumul spre economia de piață funcțională.

Dincolo de încercarea unei abordări disciplinate și relativ coerente a unui segment de tranziție și reformă, guvernul ar trebui să tragă unele concluzii valabile atât pentru el, cât și pentru cetățeni.

Astfel, succesul acordurilor cu FMI și obținerea unui raport de țară obiectiv nu are nici o legătură cu monoculoarea lui social-democrată și, cu atât mai puțin, cu politicile sociale promovate; acestea din urmă au fost măsurile de acompaniere a reformelor îndelung întârziate și parțial îndeplinite.

Lucrurile bune realizate au legătură exclusiv cu reformele adevărate, făcute cu instrumente liberale. Privatizarea sectorului de stat, sinonimă cu retragerea statului din economie, restructurarea sectorului utilităților publice sinonimă cu nevoia unui management performant al statului sunt exemple care au asigurat acest succes la care am făcut referire.

Aprecierile bune sunt fundamentate pe reformele realizate exact acolo unde era nevoie de mult timp de schimbări profunde, acceptate, din păcate, numai sub presiunea externă, în timp ce politica socială a guvernului este mai puțin lăudabilă dacă avem în vedere situația din sistemul național de sănătate, cel al asigurărilor sociale, al învățământului și educației, al salariului minim pe economie și altele.

Numai o evaluare obiectivă a ceea ce se va face bine poate să consolideze pentru totdeauna - atât în mintea politicienilor, cât și în cea a cetățenilor - ideea că avem nevoie în primul rând de o economie generatoare de resurse, și nu de pierderi, iar pierderile nu mai pot fi justificate nici de cele mai presante probleme sociale dacă pentru acestea nu există resurse regenerabile.

Aș vrea să cred că România este pe drumul corect, fără întoarcere, spre o societate mai deschisă, mai performantă în beneficiul cetățenilor, iar Constituția modificată să garanteze ireversibilitatea acestui drum.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Liana Elena Naum - declarație politică intitulată O a doua șansă pentru viață!;

Invit la microfon pe doamna Liana Naum. Va urma domnul Iulian Mincu.

 

Doamna Liana Elena Naum:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează "O a doua șansă pentru viață!"

Fiecare om merită o a doua șansă. Fiecare om merită un gest de omenie din partea semenilor săi. Cred în demnitatea umană și știu că în imensitatea unui univers ostil sau indiferent, unica soluția pentru om este de a rămâne cu înverșunare fidel lui însuși, de a rezista fricii de abis, de a se bate împotriva necunoscutului și de a câștiga teren pentru ordinea lui umană.

Pornind de la acest lucru, am inițiat, împreună cu Oficiul județean de consultanță agricolă din Constanța, un program prin care tineri, actualmente deținuți în Penitenciarul de la Poarta-Albă, au urmat cursurile de legumicultori și horticultori.

Astfel, pentru 21 de tineri, viitorul va arăta altfel. Ei vor avea un alt destin de acum înainte, căci în ciuda tuturor slăbiciunilor, trebuie să credem că există în noi ceva nobil, ceva care poate reuși, care să poată trece peste complexele create de anumite perioade din viață.

De acum înainte, ei vor poseda un certificat de absolvire care, pe lângă faptul că le oferă posibilitatea de a se integra sau mai bine zis, reintegra, într-o societate pe care până nu de mult o considerau aproape străină, le redă și încrederea în sine, sentimentul că sunt cineva și că pot face ceva.

Mai mulți oameni s-au gândit la ei în clipe în care se simțeau singuri și cu toate că trebuie să știm să stăm drepți fără a ne sprijini pe cineva, uneori, în anumite momente din viață, un simplu gest, o mână întinsă la timp poate salva o viață. Sunt tineri, au tot viitorul în față, totuși, pentru că soarta nu le-a zâmbit, printr-o direcție greșită ar putea să le fie deturnat întreg sensul prezentului dar și al viitorului.

Am decis să investesc încredere în tineri, mai ales în tinerii defavorizați. Fiecare merită să i se acorde o a doua șansă. Și, precum justiția română care prevede de drept reabilitarea, gesturile omenești trebuie să încerce mai mult și ei să ajungă la acea satisfacție deplină de a vedea că o persoană care a avut cândva nevoie de un cuvânt de încurajare, este acum pe deplin realizată și integrată în propria-i viață.

Legumicultura este o meserie frumoasă și acești tineri au arătat o adevărată pasiune pentru tot ceea ce înseamnă ea. Pentru acești tineri, deținuți pentru moment la Poarta-Albă, agricultura nu mai este o simplă profesie, iar acel certificat de absolvent al cursurilor de legumicultură și horticultură nu este doar o mândrie sau un succes oarecare, ci este însăși speranța și posibil împlinirea în ziua de mâine.

Sunt pe deplin convinsă că asemenea programe vor îmbunătăți situația tinerilor defavorizați și cred că vor contribui pe deplin la dezvoltarea unor societăți civilizate.

Menționez că nu este singura acțiune desfășurată în județul Constanța la Poarta-Albă și, pe lângă pictură și sculptură, agricultura și-a găsit și ea adepți la fel de mult interesați.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Iulian Mincu - declarație politică referitoare la corupția din România, așa cum e văzută din exterior; Dau cuvântul domnului deputat Iulian Mincu. Va urma domnul Puiu Hașotti.
 

Domnul Iulian Mincu:

Domnule președinte ...

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

O secundă, domnule profesor.

Domnii deputați Codrin Ștefănescu și domnul Ștefan Giuglea au depus la secretariat declarațiile.

 
 

Domnul Iulian Mincu:

Domnilor deputați,

Declarația mea politică de astăzi se referă la corupția din România, așa cum este văzută ea din exterior.

John Fisher se exprima, nu demult, în New York Times despre extraordinara mocirlă a corupției din România, considerată de unii ca fiind cea mai gravă dintre toate țările ce doresc să adere la Europa.

Organizația Transparency International declara, pe 7 octombrie 2003, că România ocupă locul 3 în Europa și locul 83 în lume în ceea ce privește corupția. De asemenea, se clasează pe primul loc în topul corupției din rândul statelor europene, membre și candidate ale Uniunii Europene.

Valoarea indicelui de percepție a corupției din țara noastră a fost de 2,6 puncte în 2001 și este de 2,8 în 2002, nivel apropiat de cel al corupției endemice.

Acest punctaj s-a elaborat pe baza a 12 sondaje independente, realizate de organizații internaționale ca: Banca Mondială, Open Society Institute, Comisia Europeană, Headon House, Societatea Academică Română.

Indicele de corupție pornește de la valoarea 10, care este considerat maximum de integritate. Statele care au un scor mai mic de 2, sunt percepute ca fiind atinse de corupție endemică.

Acesta este primul an când indicele României înregistrează o creștere ușoară, de la 2,6 la 2,8, după ce în ultimii 4 ani valoarea era așa cum am menționat-o. Dăm câteva exemple de corupție din viața politică recentă a României: situația care a generat eliminarea din Guvern a celor 3 miniștri; referendumul pentru noua Constituție; situația existentă la Constanța (furtul de combustibil).

Dintre cele care sunt considerate cele mai corecte state sunt statele nordice. Cel mai mare punctaj îl are Finlanda, cu 9,7 puncte, urmată de Danemarca, Suedia, Olanda, Norvegia. Germania se află pe locul 9, la egalitate cu Franța, Spania pe locul 12, Italia pe locul 18.

Printre statele candidate ale Uniunii Europene, ca să dăm exemple câteva, cel mai bine plasat este Ciprul, cu 6,1; Bulgaria la egalitate cu Cehia, pe locul 22; ultimele 5 sunt Letonia, Slovenia, Polonia, Turcia și, bineînțeles, România.

România este sigurul stat dintre candidatele Uniunii Europene care a obținut mai puțin de 3 puncte. La nivel mondial se află Bangladesh cu 1,3 puncte și țări din Asia și America Latină.

Cât timp va exista corupția la noi, șansele pentru Uniunea Europeană vor fi tot mai mici, așa cum s-au exprimat, nu demult, oficialitățile Uniunii Europene. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Puiu Hașotti - declarație cu titlul Un bizantin sub acoperire la poarta Europei secolului XXI; Îl invit la microfon pe domnul deputat Puiu Hașotti.

Va urma domnul Tiberiu Sbârcea.

 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc.

Declarația ea politică se numește "Un bizantin "sub acoperire" la Poarta Europei secolului 21".

Noiembrie 2003. 550 de ani de la căderea Constantinopolelui. O jumătate de mileniu s-a scurs din ziua ce marchează, în istorie, sfârșitul Evului Mediu, numit și Evul Întunecat. Timpul a trecut, societatea omenească a evoluat, harta Europei s-a schimbat fundamental, statele lumii sunt sau, în general, tind a fi "democrații".

Dar, pentru unii, o jumătate de mileniu nu poate schimba complet o mentalitate. Evoluția civilizației, cultura lumii, uneori doar șlefuiesc, poleiesc, îmbrăcând în costume moderne și elegante un produs al îmbinării civilizației bizantine cu cea orientală. Două civilizații ce s-au contopit, oferind unei zone a Asiei și a Europei caracteristici distincte din punct de vedere al comportamentului social, politic sau economic, al culturii, al atitudinii față de viață în general. Această zonă culturală a fost numită Levant sau, dându-i-se o dimensiune geografică aproximativă, Balcani.

De 10 ani, România bate la porțile Europei. România vrea să devină membră a unei comunități ale cărei valori și principii sunt diametral opuse celor ale Levantului, ale Balcanilor de acum câteva secole. Dar iată că există oameni a căror inerție comportamentală îi face să păstreze și să pună în aplicare valorile și principiile Balcanilor bizantini. Și astfel cel care a ajuns prin alegeri să conducă guvernul, partidul, tot ce mișcă în țara asta este o minunată bijuterie levantină, ascunsă într-o poleială de Bruxelles. Un personaj aparent distins, îmbrăcat în costume elegante, europene ca preț și ca aspect, un profesor universitar la nenumărate facultăți de drept, un colecționar de artă de talie europeană, unul dintre cei mai mari vânători ai Europei (prin excelență o ocupație regală, nobilă).

România și-a trimis primul ministru să bată la porțile Europei. L-am trimis la Bruxelles, la Paris, la Londra, la Berlin ...Dar unde nu l-am trimis?! Văzut zilnic la televizor, premierul-președinte de partid arăta bine lângă liderii europeni. Era îmbrăcat la fel cu aceștia, vorbea aceeași limbă, poate că le-au plăcut aceiași pictori, sau au împușcat împreună mistreți.

Dar a venit fatidica zi de 5 noiembrie 2003. Prietenii europeni și-au prezentat raportul și, în ciuda atâtor lucruri comune, care păreau că îi apropie de premierul-președinte PSD, i-au spus adevărul în față. Premierul, produs autentic al civilizației levantine, a explodat. Poleiala a crăpat și bizantinul de la periferia Constantinopolelui s-a arătat. Profesorul universitar a început să vorbească despre președinți căutători în gunoaie, despre "idei stupide", despre adversari cu nivel de inteligență scăzut și cu aplecări spre voyeurism după ce, cu câtva timp în urmă, distinsul colecționar de artă a vorbit în Parlament despre anumite ouă și despre asemănările dintre o femeie și o relicvă. Mai recent, nobilul vânător s-a apucat să ia urma "mutanților politici".

Adrian Năstase și-a dat jos costumul Armani pentru a regăsi caftanul neguțătorului marelui bazar din Stambul. Și-a amintit de vremurile bune când erau suficiente pungile cu galbeni pentru a păstra domnia pe malurile Dâmboviței. Dar și-a adus aminte și că, la un semn al sultanului, cădea capul bietului fanariot. Așa s-a născut reacția "domnului" Năstase, înspăimântat de invitația adresată de liberalii europeni președintelui PNL, Theodor Stolojan, la Parlamentul European. Se și vedea mazilit sau, eventual, îmbătrânind în temnițele de la Edikule.

Treziți-vă și liniștiți-vă, domnule Năstase! Trăim în 2003, secolul 21, iar Bruxelles nu este Stambul. Uniunea Europeană nu este Poarta haraciului și bacșișului, bazarul unde totul se vinde și se cumpără. Doar România condusă de PSD mai constituie azi un material de studiu pentru istoricii specializați în Bizanț și Levant.

Ziua de 5 noiembrie ne-a arătat tuturor românilor cum stăm. Raportul de țară a făcut un tablou fidel al societății românești. Dar reacțiile ce au urmat ne-au arătat și cine sunt cei ce conduc guvernul României. O privire asupra premierilor României și Bulgariei ne arată și care este principala deosebire între cele două guverne. Unul este condus de arogantul Adrian Năstase, celălalt de modestul rege Simeon de Saxa Coburg-Gotha. Levantul și Occidentul. Pe cine ar prefera oare Occidentul?

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Tiberiu Sergius Sbârcea - intervenție cu titlul Producătorii de aur verde aniversează; Îl invit pe domnul deputat Tiberiu Sbârcea. Va urma domnul Costache Mircea.
 

Domnul Tiberiu Sergius Sbârcea:

Intervenția mea se numește "Producătorii de aur verde aniversează".

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Silvicultura este disciplina forestieră care rânduiește sistematic regulile care ne învață a folosi forțele naturii, în așa fel ca pe o suprafață de teren să producem susținut, cu cea mai mică cheltuială de timp, muncă, capital, cel mai mare venit în bani sau în materie, fără a degrada terenul, ba chiar ameliorându-l cu timpul.

Pe data de 2 noiembrie 2003, am participat la aniversarea a 110 ani de la organizarea învățământului profesional de pădurari din Transilvania, respectiv la Gurghiu, în județul Mureș, în clădirile castelului Bornemisza, când la 9 aprilie 1893, în Principatele Române, a fost promulgată Legea pentru organizarea învățământului profesional. "Școala de paznici de pădure" avea să funcționeze până în anul 1914 și se reia pe 15 noiembrie 1919, sub denumirea de Școala Silvică Inferioară, iar din anul 1920 devine Școala de Brigadieri Silvici. După terminarea celui de-al doilea război mondial, în iunie 1945, se reînființează Școala de Brigadieri Silvici, după care trece prin următoarele reorganizări: 1947-1948 - Școala Forestieră Profesională; 1963 Centrul Școlar Forestier; 1970 Liceul Silvic de 4 ani; 1990 Grupul Școlar Silvic Gurghiu; 2003 Colegiul Silvic Gurghiu.

Specializările Colegiului Silvic Gurghiu: Liceu: 1. Silvicultură; 2. Matematică-informatică; Școala de arte și meserii: Silvicultură; Școală postliceală: 1. Tehnician silvic.

Baza materială: 16 săli de clasă; 4 laboratoare; 5 cabinete; atelier mecanic; muzeu de vânătoare; bibliotecă cu 19.300 volume; sală de sport; internat și cantină; bază sportivă; pepinieră didactică; parc dendrologic; fond de vânătoare; cadre didactice de înaltă profesionalitate.

Împreună cu cele încă 4 școli silvice de tradiție din Brănești, Năsăud, Câmpulung Moldovenesc și Timișoara se pot asigura cadrele necesare silviculturii pentru producerea aurului verde din România.

Din cuvântările și discursurile de la această întâlnire a distinșilor participanți, am reținut două precepte:

1) Marii admiratori ai naturii și forțelor ei zic: "natura are grijă să regenereze pădurile, mai curând sau mai târziu; vom avea același rezultat la care ajungem cultivându-le pe cale artificială". Insă, nu trebuie să uităm: timpul înseamnă bani, că natura lăsată să lucreze singură, lucrează arbitrar, leneș, și de multe ori contra intereselor noastre. În aceste împrejurări trebuie să punem noi, silvicultorii, energic mâna și să completăm și să dirijăm opera ei.

2) O regulă de aur a silvicultorului spune: să recoltăm astfel un arboret, ca întotdeauna solul să se acopere din nou, din momentul exploatării și, uneori, chiar anticipat, în tot cazul fără întârziere, cu arbori de valoare. Prin urmare, actului exploatării pădurii trebuie să-i urmeze, și uneori chiar să-i preceadă actul regenerării ei.

Să urăm silvicultorilor sănătate, putere de muncă și multe succese. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Costache Mircea - despre originalitatea social - democrației românești; Îl invit pe domnul deputat Costache Mircea. Va urma domnul Tamas Sandor.
 

Domnul Costache Mircea:

Vă mulțumesc, domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Una din temele care mă preocupă, ca și cetățean român, este ce tip de societate se construiește în zilele noastre, ce tip de societate se edifică în România de astăzi. Și pentru că am aflat prin intermediul televiziunilor, radiourilor și ziarelor, care au prezentat ca pe un eveniment epocal intrarea Partidului Social Democrat din România în Internaționala Socialistă, am încercat să pun în relație directă ceea ce se întâmplă prin alte țări conduse de social-democrații și ceea ce se întâmplă în țara noastră și în viața noastră, a românilor.

Am încercat să văd care este diferența dintre doctrine și ideologii, și demersul practic al partidului de guvernământ din România.

Social-democrațiile care conduc prin alte țări nu distrug muncitorimea, nu vând fabrici la fier-vechi.

Social-democrații din alte țări nu acordă ajutoare sociale și venit minim garantat, cu condiția de a nu avea cetățeanul respectiv, țăranul sărac nimic în jurul casei. Dacă un țăran român, și cu toții mergem prin sate și ne confruntăm cu această realitate, dacă are o capră sau o vacă și dacă muncește s-o hrănească, să-și întrețină copiii, el este considerat nedemn de a primi venitul minim garantat. Dacă are o căruță sau televizor, i se suspendă automat dosarul de venit minim garantat.

În această situație, pentru că celelalte mijloace, un animal, o căruță, o frământare zilnică de a supraviețui, nu-i aduc echivalentul nici măcar a venitului minim, atunci tendința este de a abandona animalele, de a abandona mijlocul de transport, rudimentar și așa, de a abandona orice strădanie și orice frământare, pentru că, oricum, nu ar câștiga mai mult. Și atunci o importantă pătură socială reazemă primăriile, așteptând venitul minim garantat, care în traducere românească nu înseamnă nici mai mult, nici mai puțin, decât o mită electorală. Oameni pe care îi avem la cherem, care nu pot trăi pe picioarele lor, pentru că acesta este mediul social care li s-a construit cu premeditare.

Întrebați fiind, oamenii își plâng amarul, dar în același timp sunt dispuși să muncească pe proprietatea primarului, să meargă la prașilă la funcționarii primăriei sau la cules porumbul, la culesul viei, ca să li se acorde venitul minim. Cu acest venit minim asigurat, din care își mai pot plăti și micile datorii, se consideră eterni dependenți de cei aflați la putere (cei care sunt aflați vremelnic la putere, prin alte părți ale lumii).

Dacă această viziune asupra unei societăți rurale, dacă viziunea actuală asupra societății urbane din care muncitorimea migrează, negăsindu-și rostul, și devine automat beneficiara venitului minim în mediul rural, dacă aceasta este o viziune despre social-democrație și dacă așa se edifică o societate armonică, de la care avem pretenția perspectivei viitorului pentru generațiile de tineri de astăzi, cred că este cazul ca unii oameni cu pretenții de normalitate să își pună serioase probleme despre ceea ce înseamnă demersul politic, ce înseamnă actul guvernării în România. Dacă societățile conduse de social-democrați pe mapamond nu cunosc discrepanțe uluitoare între proprietarii, deținătorii de averi și cetățenii care își duc existența muncind pe proprietățile altora, ceea ce se întâmplă la noi este strigător la cer. Din jeep-uri, din limuzine luxoase coboară cetățence cu fuste crețe, care n-au plătit în viața lor un leu statului român; de bunuri și de averi, de palate cu turnuri și turnulețe beneficiază cetățeni cu pălării cu boruri largi și mustăți, care n-au plătit în viața lor nici energia electrică. Sunt astfel de palate și de proprietăți.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Nu este cazul domnului Sandor.

 
 

Domnul Costache Mircea:

Dumneavoastră sunteți o altă categorie: nu aveți borurile largi.

Domnule Szilagyi Zsolt, cu dumneavoastră ...

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Nu este domnul Szilagyi Zsolt, este domnul Tamas.

 
 

Domnul Costache Mircea:

Domnule Tamas, este o discuție pe care am putea s-o avem în alt context și cu o altă temă decât cea profund socială.

În țara noastră proprietarii unor palate cu turnuri și turnulețe care și-au adus marmora din străinătate nu plătesc nici energia electrică. Sunt datori cu zecile de miliarde la curent electric. Ei nu știu să-și ia bilet în autobuz pentru că nu au nevoie de autobuze. Ei merg în Mercedesuri să-și ridice ajutorul de la primărie. Pentru ei este posibil orice. Pentru omul nevoiaș, care umblă cu pălăria în mână, din ușă în ușă, nu se prea găsește dreptatea nicăieri.

O astfel de societate nu poate să poarte amprenta social-democrației, fără ca cineva să ne considere pe toți inconștienți, capabili să înghițim orice. Îi rog pe cei care se ocupă de transpunerea în viață a doctrinei social-democrate să privească mai atent la societatea românească și să ne creeze condiții să mai putem dialoga cu cetățenii satelor, cu lumpenii orașelor, cu marea masă de cetățeni dezmoșteniți ai sorții în România.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Tamas Sandor - pledoarie pentru îmbunătățirea legislației privind casele de ajutor reciproc; Dau cuvântul domnului deputat Tamas Sandor.

Va urma domnul Ioan Sonea. Concentrați, ca la ora 9,30 încheiem.

Doamna deputat Daniela Bartoș, domnii deputați Cristian Sandache, Vlad Hogea și Dan Coriolan Simedru au depus la secretariat declarațiile.

 

Domnul Tamas Sandor:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Vinerea trecută, ca de obicei, am avut audiență cu cetățenii din circumscripția mea, Covasna. Cu această ocazie am fost contactat de reprezentanții locali și județeni ai caselor de ajutor reciproc ale salariaților. Împreună cu distinsele doamne reprezentante, am avut plăcerea să cunosc și un reprezentant al World Council of Credit Unions' Corporation.

Spre mirarea mea, mi-a fost înmânată o serie de scrisori, o serie de proteste împotriva Ordonanței de urgență nr.74/2003, și mai ales împotriva variantei de proiect de Lege pentru modificarea și completarea Legii privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaților și al uniunii acestora, proiect de lege votat de plenul Senatului, variantă deja intrată în Camera Deputaților.

Cu permisiunea dumneavoastră, aș vrea să subliniez că aceste amendamente nu promovează interesele membrilor CAR, și nici a CAR-urilor. Astfel, posibilitatea democratică de asociere permisă, prin sintagma de "se pot asocia" este îngrădită prin înlocuirea sintagmei cu "se asociază", care este desigur imperativă și totodată neconstituțională.

Este, cred eu, inacceptabilă această variantă, pentru că încalcă dreptul constituțional la libera asociere. Nemaivorbind că varianta votată de Senat nu permite retrageri de fonduri parțiale din depunerile proprii acumulate fără pierderea calității de membru. Ca urmare, membrii CAR se vor retrage dacă nu au acces la banii lor proprii, atunci când au nevoie.

Este clar că sunt în fața unui act legislativ al cărui scop este altul decât cel declarat. Se dorește, de fapt, anularea sistemului CAR funcțional și atragerea fondurilor la alte instituții de credit. Să nu mă înțelegeți greșit: personal nu am nici o legătură cu CAR și nici nu doresc să fiu purtător de cuvânt al instituției, dar nu putem să trecem cu vederea distrugerea unui sistem funcțional.

Mi-a fost înmânat un set de proteste, nu numai din județul Covasna, ci și din alte localități și județe cum ar fi: Cluj, București, Bistrița, Dej, Brașov, Moinești, Tg.-Mureș, Comănești ș.a.

Aș vrea să menționez că 26 de CAR-uri din sistemul CAR din România au fost monitorizate timp de 4 ani de către Consiliul Mondial al Uniunilor de Credit, și pregătite pentru a îndeplini condițiile impuse de directivele europene pentru instituțiile de credit. Aceste CAR-uri îndeplinesc deja aceste condiții și sunt capabile să devină instituții de credit.

Permițând acestor CAR-uri să funcționeze în continuare trebuie să creăm posibilitatea ca membrii CAR să aibă acces la cele mai bune servicii financiare. Am totodată încrederea în dezbaterile din Camera Deputaților pentru a ajuta crearea unui sistem de creditare eficient și, desigur, pentru ajutarea membrilor lui. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Ioan Sonea - declarație intitulată Abuzuri de limbaj; Îl invit la microfon pe domnul Ioan Sonea. Va urma domnul Ion Bozgă. Domnul Eugen Nicolaescu va depune la secretariat.
 

Domnul Ioan Sonea:

Mulțumesc.

Am intitulat declarația "Abuzuri de limbaj".

Nu ne bucurăm de refuzul îmbrăcat în fraze diplomatice frumos meșteșugite și tradus liber, la voia Puterii, zilele trecute. Este tot un act de respingere. Din nefericire, acest act pune România într-o lumină confuză, mai degrabă într-o umbră, și derutează un popor care va percepe ceea ce s-a întâmplat ca o mare victorie a Guvernului României, pentru că așa este prezentat totul de către agenții de propagandă ai Puterii de la București.

Formularea cu folosirea lui «poate» reflectă mai degrabă batjocorirea limbii române și a realității. De ce s-ar mai angaja românul într-o luptă dacă, la fel ca în fotbal, victoria îi este refuzată atunci când o obține, iar pentru înfrângeri se acordă premii. Cum se traduce în engleză o formulare de forma «este dacă va fi»; ne-o pot spune demagogii politici. Totul este de domeniul farselor proaste făcute de șefi subalternilor, care trebuie să râdă.

Adevărul este că ceea ce se întâmplă este un eșec al Puterii și nu al României, dar cum Guvernul nu poate râde singur, trebuie să râdă și contribuabilii, și bine fac, că doar pe banii lor o fac. Este suprema satisfacție. De ce nu ni s-a spus adevărul pe care îl știm cu toții: că țara este în criză, că realitatea este prezentată trucat, că putem exporta corupție, că polarizarea socială este catastrofală etc? Dacă acest calificativ tot nu ar fi influențat procesul de aderare, de ce trebuia să fie mincinos? De ce trebuie considerați tâmpiți românii?

Două atitudini, citez: "Au fost făcute progrese și în alte domenii, precum reforma economică, iar în altele, precum reforma justiției, și administrației publice, progresele sunt de abia la început, deci multe eforturi trebuie depuse aici. Primirea statutului de economie de piață funcțională mai poate fi amânată, dar reformele trebuie să continue. " - Martin King - negociator. Alt citat: "Toată clasa politică este vinovată, și toată clasa politică trebuie să și-l asume, deoarece aceasta trebuie văzută ca o întreagă evoluție a Romaniei până azi", spune un lider PSD.

La laude doar PSD, la critici cu toții. Este stilul cunoscut clasic. Din glumă în glumă, minciuna este la ordinea zilei, devine forma «normală» de exprimare. S-a mințit în campanie, s-a mințit după, s-a mințit asupra Constituției, asupra calificativului privind statutul de țară cu economie de piață funcțională. De ce nu s-ar minți și în ce privește președintele Partidului România Mare? Din nou falsuri, invenții, acuzații. Toate acestea reflectă teama, dar și paleta nelimitată pe care o pot folosi partidele puterii (PSD și UDMR) pentru a intimida, înspăimânta și teroriza un partid sau altul, pe conducătorii acestuia.

Am văzut de ce sunt în stare cu prilejul referendumului, de parcă nu era destul pentru acest popor. Trei sute de mii de dolari, reprezentând costul deplasării la Reuniunea Internaționalei Socialiste, vor fi plătiți și de Guvern și de partid, după ce a fost prins cu mâța în sac. Dar nu toți au simțit ghearele, așa că de bucurie dăm dolarii. Nu ne putem dumiri cum poate omul nostru să râdă, uitându-se în ochii celui care râde, când îl arde cu țigara? O enigmă a adaptării la formele viitorului? Se pare că ne apropiem cu pași repezi de statutul unei țări sub control militar, în care pe lângă militarizarea instituțiilor civile din subordinea guvernului, este adevărat, prin numirea în funcții importante a foști militari,apare armata președintelui în loc de armata țării. După ce administrația locală a fost «cuplată» cu fostul minister de interne, iată că acum un om poate dispune de soldați țării ca de propria lui gardă personală. Pentru ce o mai fi fost nevoie de revoluție, numai Dumnezeu poate să știe. Sperăm că țara va trece cu bine peste aceste hopuri, dându-și seama de jocurile politice interne și internaționale, de sulemenire cu vopsele scump plătite, și că singura șansă de a intra în Uniunea Europeană este de a avea o conducere care să refuze minciuna și laudele fără suport real, dar care să se angajeze cu răspundere pentru eradicarea tuturor relelor care sunt motive serioase pentru refuzul de ieri. Mulțumesc.

 
Ion Bozgă - despre strategia de agricultură ecologică;

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Ion Bozgă. Va urma domnul Emil Rus. Domnul Victor Bercăroiu a depus la secretariat declarația.

 

Domnul Ion Bozgă:

Declarație politică privind strategia de dezvoltare sectorială a Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului privind agricultura ecologică.

Având în vedere faptul că România este printre puținele țări din Europa care are pe teritoriul ei lanțul Carpatic, cu munți și suficiente dealuri, această țară se pretează foarte bine pentru dezvoltarea agriculturii ecologice.

În România, în ultimii doi ani, s-au făcut primii pași concreți în stimularea și susținerea oficială de către Guvernul României a agriculturii ecologice prin programe speciale. Numai o unitate de management a proiectului prin sprijinirea serviciilor din agricultură a susținut financiar 7 proiecte din domeniul agriculturii ecologice.

Începând cu anul 2004, subvenția pe produs acordată pentru produsele certificate ecologic este suficient de stimulativă, față de subvenția pentru produsele convenționale.

Sprijinirea pentru înființarea de organisme de inspecție și certificare românești este un alt efort pe care-l face Ministerul Agriculturii, în așa fel încât statul va suporta contravaloarea taxei de certificare ecologică.

Începând cu anul 2001 și până în prezent s-au emis 5 acte normative, la propunerea Ministerului Agriculturii privind reglementarea agriculturii ecologice. În urma acestor eforturi, s-au înregistrat la Ministerul Agriculturii un număr de 129 de producători din agricultura ecologică, din care 65 în producția vegetală, 19 în producția animalieră, 41 în apicultură, 4 procesatori și 1 importator. Deci, se poate. Salut pe toți aceia care se implică în dezvoltarea agriculturii ecologice în România, având în vedere implicațiile sociale foarte mari. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Emil Rus - declarație politică care vizează trei probleme legate de învățământul preuniversitar; Dau cuvântul domnului deputat Emil Rus. Va urma domnul Virgil Popescu.
 

Domnul Emil Rus:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Prezenta declarație politică vizează trei probleme pe care le aduc la cunoștința ministrului educației, cercetării și tineretului, domnul profesor Alexandru Athanasiu și cer rezolvarea lor prin aplicarea programului de guvernare pe 2001 - 2004 al echipei ministeriale social-democrate, condusă de domnul profesor Adrian Năstase, în care se decretează, după noua, dar și vechea Constituție a țării că "sistemul de învățământ este apreciat de Guvernul P.D.S.R." - așa era atunci - "ca o prioritate națională".

Cele trei probleme din învățământul preuniversitar în cauză, constatate în teren, se referă la mult cântatele autorizații de funcționare a școlilor: prima, reforma și sănătatea elevilor; a doua a tineretului. Și a treia se referă la existența școlilor de arte și meserii.

Să luăm cele trei probleme pe rând, cu o exemplificare din județul Bistrița Năsăud, pe care cu ușurință o putem extinde la nivel de țară. Astfel, în județul Bistrița Năsăud sunt peste 400 de școli, dintre care circa 100 nu au autorizație de funcționare, fapt confirmat de Direcția județeană de sănătate publică și cele mai multe pe motivul condițiilor igienico-sanitare necorespunzătoare: la Colibița, Ciceu Poieni, Cuiza, Coșbuc sau Zagra și aș putea continua lista cu școli din Bistrița sau grădinițe cu orar prelungit.

Iată numai în localitatea Ardaf, comuna Șieu, o școală mică, s-au îmbolnăvit în ultima vreme peste 50 de elevi de hepatită, dar în județ și în țară, la tineretul școlar sunt semnalate și boli pulmonare, hipertensiune, afecțiuni ale sângelui sau digestive, boli care dau deficiențe grave de vedere.

O a doua cauză cu repercusiuni în sănătatea elevilor este această reformă modernă care aplică forma săptămânii de lucru reduse la 5 zile, înghesuind în ea întreaga instruire și educație. Astfel, zilele se încarcă, după cum urmează: luni este o zi grea, marți plusează, miercuri și joi solicită o pregătire independentă a elevilor de 8 - 10 ore în afara cursurilor, vinerea revine la ceea ce se întâmplă luni, iar zilele de sfârșit ale săptămânii sunt de refacere. Tot o formă dăunătoare sănătății și randamentului școlar este împărțirea anului, potrivit reformei, în semestre, pentru cei mici fragmentate prin vacanțe mărunte, fără eficiență în planul învățământului, iar pentru cei din clasele liceale prea lungi, peste puterile lor și stresul este atât de prezent, cu cele mai diversificate forme și consecințe ale lui.

Și ultima problemă, cea a școlilor de arte și meserii este la fel de dureroasă sub aspectul lipsei de orientare și de orizont.

Și din nou revin la județul pe care-l reprezint și la fel precizez că situația este identică în întreg învățământul preuniversitar. La nivelul județului avem circa 40 de școli de arte și meserii care nu au nici bază materială, nici încadrare corespunzătoare și nici o logistică în procesul instructiv-educativ.

Nimeni nu știe care sunt planurile de învățământ, nimeni nu știe ce se face și ce se cere. Unii profesori mai folosesc timpul pentru consolidarea cunoștințelor de cultură generală, repetând materiile parcurse în clasele gimnaziale. Sigur, vor fi fiind și lucruri bune, dar cu o floare nu se intră în Uniunea Europeană. În rest, speranțe și bani de la buget pentru învățământ nemaipomenit de puțin.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Virgil Popescu - declarație politică cu tema Raportul de țară întocmit de Comisia Europeană. Atitudini politice; Dau cuvântul domnului Virgil Popescu. va urma domnul Gheorghe Roșculeț.
 

Domnul Virgil Popescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică are ca subiect "Raportul de țară întocmit de Comisia Europeană. Atitudini politice".

România a devenit, începând din 2001, un partener serios, responsabil, ale cărei realizări, recunoscute și apreciate demonstrează dinamica pregătirilor pentru aderarea la Uniunea Europeană, capacitatea autorităților publice române de a acționa ferm și eficient în domeniul politic, economic și al îndeplinirii criteriilor de țară membră.

Nici n-ar putea fi alte aprecieri pentru o țară care are o creștere economică foarte ridicată pe ultimii trei ani, de aproximativ 5%, care a reușit să scadă nivelul de sărăcie de la 35% la 29%, a redus rata inflației considerabil, care a finalizat cu succes acordul cu Fondul Monetar Internațional și a încheiat negocierea a 20 dintre cele 30 capitole care marchează alinierea la Uniunea Europeană.

Deși este oficial recunoscută de către însăși Comisia Europeană, este o etapă niciodată atinsă în guvernările anterioare, deoarece aceasta s-a înscris imediat în obiectivele de atacat și de negat din partea Asociației Partidului Democrat și Partidului Național Liberal, grabă care i-a propulsat liderii la Bruxelles, în speranța constatării în primă audiție a unui raport defavorabil.

Întoarcerea fiilor risipitori a avut loc fără lauri, demonstrând încă o dată că cele două partide nu pot fi parteneri în susținerea intereselor naționale.

Apetitul Partidului Democrat și Partidul Național Liberal pentru negarea rezultatelor obținute prin efortul a trei ani de guvernare de către țară definește opțiunea acestora pentru o luptă politică lipsită de principii, pentru care interesul național este o declarație propagandistică, demonstrează electoratului un derapaj moral ireversibil.

În fapt, Partidul Democrat și Partidul Național Liberal și-au făcut publică dorința ascunsă ca România să nu fi înregistrat progrese, să nu fi înaintat în efortul de integrare europeană, să nu fim recunoscuți și încurajați ca viitori membri ai Uniunii Europene.

Această atitudine - să acceptăm denumirea de atitudine politică - este identică cu cea adoptată cu ocazia Referendumului de aprobare a noii Constituții. Miza votului la referendum fiind chiar integrarea europeană, toată strategia opoziției s-a construit pe provocarea unui absenteism majoritar, pentru a împiedica, practic, accesul României în familia democrațiilor occidentale.

Cu toate eforturile și mobilizările opoziției, populația a înțeles caracterul duplicitar al atitudinii politice a opoziției, demonstrându-și clar poziția, prin vot.

Disprețul față de voința exprimată de cetățenii care s-au prezentat la urne s-a materializat prin acuzații aberante privind fraude și falsificarea de voturi, prin pretenția de a se constitui comisii de anchetă care să demonstreze cu orice preț altceva decât au vrut oamenii cinstiți care s-au prezentat la vot.

În aceste condiții, este din ce în ce mai clar că Partidul Democrat și Partidul Național Liberal una spun și alta fac, duc o politică internă ambiguă, de ascundere a adevăratelor intenții și o politică externă declarativă în folosul țării, dar încearcă cu fiecare prilej să ne denigreze tot ceea ce se realizează cu eforturi apreciabile de către noi toți, de către țara noastră, urmărind falsificarea interpretării evenimentelor istoriei, pentru creșterea procentului lor electoral.

Mai este foarte puțin timp, însă, până când această politică duplicitară va fi apreciată just de către supremul judecător: electoratul. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Gheorghe Roșculeț - comentariu pe marginea raportului anual pentru România al Comisiei Europene; Dau cuvântul domnului deputat Gheorghe Roșculeț. Domnul deputat Ciontu a depus la secretariat declarația, din criză de timp.
 

Domnul Gheorghe Roșculeț:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Raportul anual pentru România al Comisiei Europene, publicat joi, 5 noiembrie 2003, reprezintă o evaluare corectă a demersurilor de integrare ale României în Uniunea Europeană, conținând în același timp necesarele elemente pentru o agendă îmbunătățită a eforturilor noastre de aliniere la standardele europene, sub aspectul economic, social și politic.

Acest raport atestă cel mai substanțial progres înregistrat în perioada de când Comisia Europeană monitorizează anual România.

Comisia a recunoscut deplin faptul că România a înregistrat progrese importante și că economia românească poate fi considerată ca o economie de piață funcțională, odată ce progresele semnificative înregistrate în ultimii ani, sub aspect economic, vor continua.

De aceea, este greu de acceptat înverșunarea cu care reprezentanți ai opoziției au încercat, după publicarea raportului de țară pe 2003 să nege realizări importante obținute de Guvernul României pe acest parcurs dificil al integrării europene.

Sigur, înțelegem nemulțumirea celor care, în perioada 1997 - 2000, au gestionat lamentabil treburile țării, iar aceste lucruri au fost aspru sancționate în rapoartele de țară.

"În 1998 doar România nu a făcut progrese privind îndeplinirea acestui criteriu".

1999: "Situația din România este foarte îngrijorătoare, cu al treilea an consecutiv de recesiune, continuarea instabilității macro-economice și o lipsă persistentă a unui cadru legal și instituțional care trenează și reformele economice".

Pentru a așeza lucrurile în matca lor firească aș vrea să menționez precizarea făcută de purtătorul de cuvânt al comisarului Verheugen în 6 noiembrie 2003. Răspunzând la o întrebare a presei privind acest calificativ, a spus următoarele: "În primul rând aș dori să subliniez că raportul de țară din acest an este foarte pozitiv pentru România. Recunoaște eforturile considerabile și de succes pe care România le-a făcut în plan economic, evidențiază faptul că rata de creștere a economiei românești este impresionantă. Evidențiază că rata inflației a fost redusă considerabil. Urmare a eforturilor României, țara dumneavoastră poate fi considerată o economie de piață funcțională, odată ce progresul semnificativ la care m-am referit anterior continuă decisiv, iar comisia a recunoscut eforturile exemplare întreprinse de Guvernul dumneavoastră în ultimele 12 luni și bineînțeles suntem foarte încrezători că statutul României de economie de piață funcțională poate fi confirmat în viitorul apropiat, pe baza eforturilor continue și a unui parcurs pozitiv și în final nu mai este nevoie să spun - România se află pe drumul cel bun, către îndeplinirea obiectivului aderării în 2007".

Oricum am privi problema, este evident că raportul de țară certifică faptul că direcția adoptată de Guvernul Năstase pentru dezvoltarea României este bună, astfel încât obiectivele propuse, finalizarea negocierilor de aderare în 2004 și atingerea țintei de aderare în 2007 să devină realitate.

Raportul de țară, în concluzie, evidențiază o serie de evoluții pozitive ale României, precum și angajamentele pe care țara noastră trebuie să și le asume pentru viitor. Pe ansamblu, evoluția României este considerată bună, iar obiectivele de integrare realizabile, sub rezerva continuării reformelor derulate în ritmurile actuale.

Vă mulțumesc.

 
 

(Următoarele declarații au fost consemnate conform materialelor depuse de către deputați la secretariatul de ședință).

 
Gheorghe Eugen Nicolăescu - declarație cu titlul Cel mai mare dușman al românilor - natura;

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

"Cel mai mare dușman al românilor - natura"

Mult așteptatul raport de țară a venit într-un final de la Comisia Europeană, însă, odată cu el a venit încă o veste proastă pentru români - frigul. Dacă prima situație a fost ușor rezolvată de criticii literari și analiștii gramaticali din PSD, cea de a doua, cea care îi doare cu adevărat pe români, nu are nici o șansă de a fi rezolvată nici în această iarnă. Asta, poate, din cauza faptului că natura este printre puținele lucruri pe care PSD-ul nu a reușit să le controleze în această țară.

Paradoxal este faptul că, într-o țară cu o guvernare social-democrată, populația se confruntă cu mai multe probleme de ordin social decât în orice altă perioadă din existența sa postdecembristă. Acum nu mai este vorba de interpretarea cuvântului "poate", din limba engleză; aceasta este o problema pe care o trăiesc direct milioane de români, care nu mai pot fi mințiți prin nici un mijloc, deoarece frigul din apartamente sau case a început să îi facă imuni la astfel de minciuni sau promisiuni. Pe român nu îl mai interesează în mod direct ce se va întâmpla cu România în 2007, sau mai nou în 2009, ci mai degrabă cum va rezista el și familia lui și în această iarnă care se anunță a fi una din cele mai grele cu care s-a confruntat România în ultimii ani. Acum, rezultatul promisiunilor din campania electorală trebuie să se vadă, rezultatul lor este tangibil și astfel oamenii sunt mai greu manipulați.

Datele statistice sunt înfiorătoare. Acestea arată că în pragul iernii 2003, din cele 2,4 milioane de familii de români care locuiesc la bloc, 640.000 de familii s-au debranșat deja de la sistemul central de încălzire. Dintre cele care încă nu au luat această decizie, peste un sfert, se bucură de ajutoare guvernamentale pentru încălzire, care de cele mai multe ori sunt însă inutile. Probabil în viitorul cel mai apropiat aceștia vor îngroșa rândurile celor debranșați. Dintre aceștia, doar o parte își vor permite o sursă alternativă de încălzire. Soluțiile posibile, ar fi instalarea unei centrale proprii de apartament, soluție inaplicabilă pentru cei care au acumulat datorii de milioane la întreținere, datorită costului foarte ridicat al acestora. O alta o reprezintă încălzirea electrică, care însă duce cu siguranță consumul unei familii la peste 60 kWh cât permite tariful social. Prețul ridicat al gazelor naturale mai elimină din calcul încă o soluție. Deoarece stau la bloc, acești oameni nu se pot bucura nici de ajutorul pentru lemne, dat locuitorilor de la sate.

În aceste condiții, peste un milion două sute de mii de români au avut o singură alternativă - să stea în frig. Probabil, în viitor, ei se vor transforma tot în date statistice și în material pentru campania electorală a partidului de guvernământ. Oricum, cred că celor de la putere trebuie să li se aducă aminte două lucruri: în iarna anului trecut în județul Bacău au murit din cauza condițiilor improprii de trai, de două ori mai mulți pensionari decât în anul precedent.

Guvernul trebuie să știe că niciodată nu te vei putea bucura de recunoașterea celor din exterior, înainte de a fi recunoscut de cei pe care îi conduci. Am putea spune chiar că a doua o condiționează pe prima.

Valeriu Gheorghe - comentariu pe marginea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 72/2003;

Domnul Valeriu Gheorghe:

Săptămâna trecută a fost votat, la Camera Deputaților, proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 72/2003 privind acordarea în anul agricol 2003-2004 a unui sprijin direct al statului producătorilor agricoli pentru suprafețe de teren arabil de până la 5 ha. Guvernul a cerut dezbaterea în procedură de urgență, motivând că agricultura României trebuie să fie finanțată astfel încât să fie sporită eficiența activității în acest domeniu, dar, în realitate, lucrurile stau cu totul altfel. Ceea ce nu spune PSD-ul este faptul că numai anumiți agricultori vor beneficia de aceste sume prevăzute în ordonanță, introducând astfel o discriminare. Să mă explic: această ordonanță angrenează un efort bugetar de 13.600 de miliarde de lei.

Deși toți membrii Comisiei pentru agricultură au hotărât cu majoritate de voturi ca art.14 din Ordonanța nr.72/2003 să fie eliminat, oferind astfel posibilitatea tuturor agricultorilor din România, indiferent de mărimea suprafeței terenurilor pe care le dețin, să cumpere motorină mai ieftină, cu 3.600 de lei pe litru, acest articol a fost menținut în plenul Camerei Deputaților cu ajutorul celebrei mașini de vot pesediste.

Păstrarea acestui articol care anulează returnarea celor 3.600 de lei pe litru de motorină, va însemna o lovitură puternică pentru agricultură, dat fiind faptul că motorina are o pondere de 30% din totalul cheltuielilor aferente lucrărilor agricole.

Asistăm practic la un furt legiferat de Guvernul PSD, în condițiile în care această anulare a noțiunii de taxă de drum nu a însemnat și reducerea corespunzătoare a prețului motorinei pentru toate categoriile de utilizatori.

Dacă se dorește într-adevăr sprijinirea tuturor agricultorilor, ar trebui să revenim la discutarea proiectului de lege care a fost abandonat anul trecut, conform căruia motorina pentru agricultură va fi colorată, mai ieftină și se va găsi la oricare stație de distribuție a produselor petroliere, putând fi cumpărată de agricultori fără nici un fel de declarație sau documentații.

Consider că agricultorii nu beneficiază de nici un fel de sprijin. Întotdeauna am solicitat să fie eliminată taxa de drum de la agricultură. Atunci când a apărut Legea nr.264, modificând Legea nr.118 a fondului special al drumurilor, am demonstrat că nu este corectă introducerea acestei cote în combustibil pentru agricultură, mai ales că modul de recuperare al acestei taxe este greoi. Dacă facem un simplu calcul, observăm că pentru această subvenție se găsesc 13 mii de miliarde, costul pentru cele 300 de mii de tone de motorină, respectiv consumul pentru agricultură în terenul arabil este de o mie și ceva de miliarde de lei.

Prin adoptarea acestei ordonanțe de urgență a fost eliminată o facilitate câștigată anterior de către agricultorii din România.

Stimați colegi din PSD, vă asumați o mare răspundere în fața țăranilor noștri practicând o politică ce nu are nici o legătură cu realitățile din țară, pe care nu le cunoașteți, folosindu-vă de privilegiile puterii numai pentru a o păstra în continuare!

Victor Dobre - atenționare asupra greutăților cu care se confruntă, în prag de iarnă, mai mulți locuitori din municipiul Galați;

Domnul Victor Dobre:

Partidul Național Liberal, filiala Galați, atrage atenția autorităților competente asupra greutăților cu care se confruntă mai mulți locuitori din municipiul Galați, în prag de iarnă.

Deși frigul din apartamente se face simțit din ce în ce mai mult, asistăm la o statistică uluitoare, publicată în presa locală, în care se spune că un număr de 128 de blocuri nu beneficiază de căldură din cauza defecțiunilor apărute la instalațiile de furnizare a agentului termic. Conform aceleiași declarații, un număr de "40 de blocuri nu sunt alimentate cu căldură datorită defecțiunilor existente în sistemul de termoficare, ale căror remedieri trebuie făcute de Apaterm", aflată în subordinea Primăriei.

În aceste condiții, ne întrebăm de ce această declarație survine în momentul furnizării căldurii și de ce nu au fost luate măsurile necesare pe parcursul verii?

Probabil că, pentru autoritățile din Galați a devenit o obișnuință să se confrunte cu plângerile contribuabililor, fără a căuta și un răspuns pentru rezolvarea problemelor.

Iată că locuitorii municipiului Galați nu trebuie doar să găsească o metodă de a supraviețui în confruntarea cu prețurile tot mai mari, cu indiferența autorităților, ci trebuie să se "călească" înfruntând și frigul din locuințe.

Mai mult decât atât, un număr de 66 de blocuri au solicitat sistarea furnizării de agent termic, probabil pentru că venitul familial nu le permite plata facturilor de întreținere și asigurarea coșului zilnic necesar, în același timp. Practic, Galațiul se înscrie în statistica oficială care arată că aproape 640.000 de familii, de pe teritoriul întregii țări s-au debranșat, 300.000 dintre acestea neavând alternativă la încălzire și nici drept de subvenție!

PNL solicită responsabililor Primăriei un răspuns public prin care să se menționeze care este durata de rezolvare a problemelor la instalațiile de furnizare a agentului termic pentru locatarii celor 40 de blocuri afectate de indiferența autorităților.

Viorel Gheorghe Coifan - declarație politică cu titlul Reforma administrației publice - un eșec anunțat;

Domnul Viorel Gheorghe Coifan:

"Reforma administrației publice - un eșec anunțat".

În anul 2001, Guvernul Năstase, din exces de zel propagandistic, lansează "Cartea Albă a guvernării PSD" ce se dorea un opus magna al intențiilor de reformare a societății românești.

Capitolul 9 era dedicat reformei în administrația publică centrală/locală și dezvoltării regionale. Au fost definite o serie de obiective fundamentale dintre care amintim: descentralizarea serviciilor publice și consolidarea autonomiei administrative și financiare, depolitizarea structurilor administrației publice, armonizarea cadrului legislativ cu acquis-ul comunitar.

Acestea au rămas simple afirmații demagogice dintr-o recuzită cu care PSD, partidul-stat, ne-a obișnuit deja.

În realitate, din 2957 de primari aleși în anul 2000, până la această dată au migrat 1107, adică 37,2% dintre care 30% spre PSD. Motive? Multiple, dar, în primul rând, lipsa accesului la resursele financiare. Revizuita Lege a finanțelor publice locale a rămas în stadiul de proiect încă din 2002.

Șicanele la care sunt supuși primarii din opoziție au devenit practici curente, la ordinea zilei. Ieri, primarul municipiului Deva, domnul Mircia Muntean, era cât pe aici să fie arestat de procurorii PNA.

În timp ce miniștrii corupți ai PSD umbresc imaginea României la Bruxelles, unui ales local harnic, inimos și cinstit, dar aparținând opoziției, i se redeschid dosare clasate pentru a-l compromite.

În ceea ce privește armonizarea cadrului legislativ cu cel al UE, Guvernul PSD a promis finalizarea în 2001 a codurilor administrative, de procedură administrativă, respectiv electoral.

În raportul de țară pe anul 2003, la pagina 17, se afirmă explicit capacitatea limitată a autorităților administrației publice locale de a implementa responsabilitățile descentralizate. Sistemele de management ale resurselor umane sunt nedezvoltate, remunerația este foarte mică, iar recrutarea și promovarea nu se fac pe bază de competență.

Unitatea Centrală pentru Reformă în Administrația Publică nu are o autoritate reală asupra structurilor administrației publice, iar INA nu are resursele necesare pentru a susține pregătirea performantă a funcționarilor publici.

În decembrie 2002, Guvernul PSD a adoptat un memorandum prin care se angaja să antreneze 6000 de specialiști în cunoașterea legislației și a instituțiilor UE. Trebuiau recrutați 500 de specialiști -consultanți pentru problemele integrării în UE. Procedurile de detașare a acestora pe lângă ministerele de linie au fost lipsite de transparență și cu puternic iz clientelar.

Suntem în al treilea an de guvernare PSD și din nou Raportul de țară este defavorabil României la capitolul "administrație publică."

Anul 2004 va fi un an electoral în care toate energiile politice vor fi canalizate spre campaniile electorale pentru alegerile locale, respectiv generale.

În patru ani de guvernare, actualul guvern, "emanație a partidului - stat", a demonstrat dezinteresul față de marile și gravele probleme ale societății românești, cultivând în schimb o clientelă politică rapace, avidă de bani și putere. Nu baroni, ci ciocoi locali, pe lângă care Dinu Păturică face palidă figură.

Eșuarea reformei în administrație reprezintă încă un eșec al acestui guvern incapabil să se uite în ochii cetățenilor care au dat votul PSD-ului și care au fost astfel păcăliți, dar care nu vor uita și vor vota în 2004 pentru adevărata schimbare în bine a României.

Maria Lazăr - intervenție pe tema bugetul pe anul 2004 îndreptat cu prioritate către grupurile sociale cele mai sărace;

Doamna Maria Lazăr:

"Bugetul pe anul 2004 îndreptat cu prioritate către grupurile sociale cele mai sărace".

Bugetul pe anul 2004, aflat încă în dezbaterea comisiilor de specialitate ale Parlamentului, va fi direcționat, cu prioritate, spre finalizarea politicilor sociale ale Guvernului. Astfel, pentru traversarea sezonului rece în condiții mulțumitoare, sunt majorate ajutoarele pentru încălzirea locuințelor pentru care se vor aloca, la nivel național, 800 miliarde lei. Se va urmări finalizarea procesului de recorelare a pensiilor început în anul 2002, eliminarea inechităților între diferite generații de pensionari, ceea ce presupune cheltuieli suplimentare de 5.167 miliarde lei.

De asemenea, se va continua indexarea pensiilor, trimestrial, precum și a indemnizațiilor acordate tuturor celor care au suferit persecuții, invalizilor, veteranilor și văduvelor de război, dar și persoanelor cu handicap. Nu în ultimul rând, vor fi dublate pensiile pentru agricultori, prin alocarea suplimentară a 7.000 miliarde lei.

Totodată, Guvernul va loca suplimentar aproximativ 5.000 miliarde lei pentru introducerea unei alocații complementare pentru familiile cu mai mulți copii și cele cu un venit mediu net pe membru de familie de până la 1,5 milioane lei lunar. Pentru familiile monoparentale și cele beneficiare de venit minim garantat se va acorda o alocație complementară majorată. Pentru asistență socială, alocații, pensii, ajutoare și indemnizații, cheltuielile cuprinse în bugetul general dețin ponderea cea mai mare în produsul intern brut în anul 2004, și anume de 10,8%.

Am venit la tribuna Camerei Deputaților pentru a sublinia grija deosebită pe care o acordă Guvernul Partidului Social Democrat condus de domnul Adrian Năstase, pentru a sprijini populația, mai ales persoanele cu greutăți materiale și financiare, pentru a face față cerințelor unui trai decent, diminuând nivelul sărăciei care este în continuă scădere, chiar dacă în acest plan mai este mult de făcut.

Aurel Gubandru - declarație politică intitulată Americanii la Buzău;

Domnul Aurel Gubandru:

"Americanii la Buzău"

Visul bunicilor noștri care, odată cu finalul celui de-al doilea război mondial, s-a dorit mai bine de 50 de ani să devină realitate, s-a împlinit. Venirea americanilor pentru a ne elibera de povara comunismului s-a lăsat mult așteptată dar, iată că, după 1989, acest lucru a devenit posibil.

La Buzău, acest lucru s-a întâmplat joi, 6 noiembrie 2003, când Excelența Sa, Michael Guest, ambasadorul SUA în România, era primit cu mare onoare de către primarul municipiului, președintele Consiliului Județean și prefectul județului Buzău.

Venirea domniei sale nu a fost întâmplătoare, aici s-a inaugurat sosirea primului investitor american în județul nostru, iar investiția nu a fost de 10$, ci pur și simplu a cumpărat fabrica de pulberi de fier, una dintre cele mai mari investiții de după Revoluție.

Așadar, vizita domnului președinte Ion Iliescu la această fabrică, în 1996, a fost de bun augur.

Buzoienii au motive de mândrie, în județul lor, după atâta timp, au sosit ".. americanii.

Pe cerul Buzăului a apărut curcubeul!

Cristian Nechifor - comentariu pe marginea atitudinii unor reprezentanți ai opoziției legate de demisia unor miniștri;

Domnul Cristian Nechifor:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Desigur că nu vă spun o noutate atunci când afirm că demisiile celor trei membri ai Guvernului, survenite săptămâna trecută, au generat un interes general, atât în presă, cât și în mediile politice sau printre simplii cetățeni. E un lucru explicabil și, în cea mai mare parte, legitim. Atunci când trei miniștri își dau demisia, în aceeași zi, e normal ca oamenii să fie interesați de motivația acestor decizii, luate de demnitari de rang înalt ai statului.

Ceea ce mi se pare mai puțin corect este atitudinea unor reprezentanți ai opoziției, care au construit o întreagă schelărie de scenarii în jurul deciziilor celor trei miniștri.

De ce acum și nu alaltăieri, de ce lunea și nu joia la prânz, de ce demisie și nu harakiri? Cam acesta a fost registrul în care au comentat unii cele trei demisii, ocolind esența fenomenului, și anume aceea că trei demnitari de rang înalt au pus imaginea Guvernului mai presus de interesele și sentimentele personale.

Dacă nu mă înșel, Convenția Democrată a avut nevoie de crize guvernamentale și lovituri de teatru, pentru ca unii membri ai cabinetului să părăsească scena...

Cred că măcar aceste amintiri, nu prea îndepărtate, ar putea fi un bun motiv de moderație pentru cei care s-au transformat, săptămâna trecută, în procurori ai celor trei foști miniștri.

Grigore Emil Rădulescu - prezentarea câtorva date statistice privind România din raportul realizat în cadrul Programului Națiunilor Unite de Dezvoltare;

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Dintre țările candidate la Uniunea Europeană, România ocupă penultimul loc în privința Indicelui de Dezvoltare Umană (IDU), se arată în raportul realizat în cadrul Programului Națiunilor Unite de Dezvoltare (PNUD) publicat în iulie 2003.

La alcătuirea clasamentului s-au luat în calcul, în primul rând venitul pe cap de locuitor, speranța de viață și nivelul educațional al populației, capitole la care România este codașa Europei. În timp ce la nivel mondial, țara noastră se situează abia pe locul 72, țările din U.E. ocupă locuri fruntașe: Suedia - 3, Olanda - 5, Belgia - 6, Danemarca - 11, Finlanda - 14, Luxemburg - 15, Franța - 17.

Și țările în curs de aderare ocupă poziții onorabile la nivel mondial, pe cele mai avantajoase locuri situându-se Cipru (25), Slovenia (26), Cehia (31). Ce-i drept, România se situează peste Ghana și Botswana, dar mult sub Bulgaria (57) și Trinidad Tobago (54). Primele locuri sunt ocupate de Norvegia, Islanda, Suedia, iar ultimele clasate sunt Bhutan, Sudan, Bangladesh, Congo. Raportându-se doar la conținutul european, România rămâne în topul țărilor codașe din punct de vedere al veniturilor și al puterii de cumpărare. Cu un venit mediu anual pe cap de locuitor de 986 euro, țara noastră se situează înaintea Bulgariei, Rusiei, Belarus, Bosnia-Herțegovina, Albaniei, Ucrainei și Moldovei. Numai că banii câștigați de români se ridică la o treime din veniturile înregistrate de vecinii noștri din Ungaria, Republica Cehă sau Polonia, țări care, în clasamentul privind dezvoltarea umană, ocupă pozițiile 54, 32, respectiv, 35.

Pensia medie din România, a cărei valoare nu depășește 51,5 dolari, este de peste 30 de ori mai mică față de media pensiei din țările Uniunii Europene, care variază între 1500 și 2000 dolari.

De asemenea, țara noastră are cel mai mic nivel al pensiilor dintre toate candidatele la integrare. La acest capitol, suntem devastați chiar și de Bulgaria, unde media este de 56 dolari și suntem la mare distanță de Slovenia (464 dolari), Cipru (388 dolari) și Polonia (250 dolari).

În ceea ce privește speranța de viață și educație, statisticile arată că românii trăiesc cu opt ani mai puțin decât cetățenii Uniunii Europene. Speranța medie de viață în Uniunea Europeană este de 75,3 ani pentru bărbați și 81,4 pentru femei, în timp ce, în România, femeile trăiesc, în medie, 75 de ani, iar bărbații, doar 66.

De asemenea, România conduce în topul numărului de analfabeți din Europa de Est cu 6%, în rândul persoanelor adulte, față de Bulgaria cu 5% sau Ungaria, care are doar 2% analfabetism.

În pofida progresului global, în multe țări, Raportul de Dezvoltare Umană - 2003 indică o scădere drastică a nivelului de trai. Mai mult de un miliard de oameni luptă să supraviețuiască având un venit de mai puțin de un dolar pe zi. Aceștia nu au acces la serviciile de bază, de ocrotire a sănătății și de aprovizionare cu apă potabilă.

În unele din țările în curs de dezvoltare, SIDA continuă să se răspândească fără control. În țările din Asia de Sud și din Africa, din zona de jos a Saharei, doar unul din trei copii are șanse de a termina școala primară, iar în Asia de Sud, unul din patru copii nu are acces la educație. Din punctul de vedere al acestor aspecte, România nu se află chiar pe ultimele locuri.

Codrin Ștefănescu - lansarea unui apel disperat pentru sprijinirea tinerei generații din România;

Domnul Codrin Ștefănescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația de astăzi reprezintă, fără nici un fel de exagerare, un apel disperat către toți parlamentarii, față de ceea ce reprezintă actuala generație tânără din România.

Stimați colegi, îndreptați-vă atenția către tinerii noști, copiii și nepoții care ne vor călca pe urme în viitorul apropiat, gândiți-vă că ei reprezintă România de mâine, cea pe care, atât de mult, o dorim civilizată, democratică, europeană. Chiar nu vă interesează sondajele care-i prezintă pe tineri, următorii politicieni ai țării, într-o situație fără ieșire, pentru care singura soluție în construirea unui viitor mai bun, este emigrarea? Chiar nu vă mișcă faptul că există atât de mulți tineri șomeri cu licență în România, ca să nu mai vorbim de faptul că eforturile acestora sunt răsplătite cum se cuvine de niște străini, care se vor mândri mai târziu cu ei ca fiind "de-ai lor"?!

Cine are interes în România să boicoteze generația tânără și să blocheze dezvoltarea profesională și umană a acesteia, să saboteze, practic o națiune întreagă?!

Ați uitat, probabil, de perioada în care erați studenți, tineri cu speranțe și planuri realiste, nu imposibil de realizat pe vremea aceea, sau unii dintre dumneavoastră consideră că urmașii vă sunt feriți de grijile materiale pe care le au majoritatea covârșitoare a tinerilor de astăzi?

În acest sens, vă propun, stimați colegi ca, în următoarele 3 luni să fie dezbătute în regim de urgență toate inițiativele legislative care au ca obiect sprijinul, de orice natură, acordat tinerilor, amintindu-vă, în același timp, că o întreagă generație de tineri stă cu ochii pe noi, așteptând să se întâmple ceva bun și pentru ei!

Ce sprijin oferiți, în situația în care orgoliile politice sau de altă natură blochează cu nonșalanță și fără scrupule inițiative legislative ale puținilor tineri parlamentari sau ale personalităților importante ale politicii actuale care își dau acordul pentru propuneri pertinente de îmbunătățire a situației tinerilor? În acest caz este absolut inutil efortul pe care unii dintre noi îl depunem în sprijinul generației tinere, iar susținerea unor personalități pare ineficientă, ba, mai mult, ignorată și disprețuită. Exemplul cel mai concret îl constituie raportul de respingere în cadrul ședinței Comisiei de buget și finanțe a Propunerii legislative privind încurajarea tinerilor întreprinzători, prin acordarea de facilități în desfășurarea actelor și faptelor de comerț, care, anterior, s-a bucurat de susținerea premierului Adrian Năstase și a primit aviz favorabil de la Consiliul Legislativ. Vom face, însă, apel la domnul Florin Georgescu, în calitate de președinte al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci, ca propunerea să fie reexaminată, de această dată, în prezența sa.

Este inadmisibil ca soarta unei astfel de propuneri să depindă de 2,3,4 inși care taie din rădăcină orice șansă a tinerilor de a construi ceva în această țară, inși pe care nu-i avantaja, probabil, cu nimic textul acestei inițiative!

Riscăm ca, prin perpetuarea acestui gen de politică, să formăm o generație care nu mai crede în soluționarea problemelor prin adevăr și dreptate, forțându-i ca și ei, la rândul lor, să promoveze atitudini neprincipiale, lipsite de orice etică profesională.

De aceea, mă întreb, cât trebuie să mai aștepte tinerii noștri până să li se ofere condițiile necesare dezvoltării normale, într-un mediu neviciat, care să le formeze principii sănătoase, în care să-și descopere și să-și folosească atributele specifice vârstei?

Cristian Sandache - intervenție intitulată Copiii din Hârlău se luptă cu frigul...;

Domnul Cristian Sandache:

"Copiii din Hîrlău se luptă cu frigul..."

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Aproximativ 3.000 de copii din orașul Hîrlău înghețau de frig în clase din cauza absenței contoarelor de gaz, în ciuda faptului că lucrările de montare a centralelor termice au fost deja finalizate. Cel puțin aceasta era situația în cursul săptămânii trecute. Presa ieșeană a reliefat (nu o dată) acest lucru, iar realitatea conforma semnalul mediatic. Explicațiile tehnice și birocratico-balcanice au fost utilizate din belșug. E vorba (printre altele) de așteptarea (ca-n teatrul absurdului), încă din 10 septembire a.c., a contoarelor de gaz, de la firma clujeană "Energobit". Nu se poate reproșa în acest sens aproape nimic autorităților locale care, în frunte cu primarul interimar Constantin Cernescu, fac diligențe continue. Orașul Hîrlău se confruntă și cu un important procent al șomajului, paralel cu plecarea multor tineri spre alte zone economice mai atractive. Există și cetățeni de vârsta a treia, care se luptă concomitent cu frigul, bolile, sărăcia.

Nu e vorba de o viziune catastrofică, după cum nu putem afirma nici că orașul Hîrlău e un fel de lagăr de exterminare. Rămâne însă frigul pătrunzător și trebuie găsite cât mai repede soluții, pentru ca aducțiunea de gaz, reușită a regretatului primar Gheorghe Costache și a echipei sale, să fie valorificată din punct de vedere tehnic integral, astfel încât iarna să nu constituie un coșmar pentru oamenii acestui oraș.

Vlad Gabriel Hogea - despre rezoluția de solidaritate a Organizației de Tineret România Mare cu mișcările studențești din ultima perioadă;

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

Stimați colegi,

Vă informez, pe această cale, că sâmbătă, 8 noiembrie, la Iași, în prezența a 200 de tineri peremiști ieșeni reuniți pentru a participa la Conferința județeană extraordinară a Organizației de Tineret "România Mare" (organizație pe care subsemnatul a condus-o timp de aproape un deceniu) a fost adoptată, cu unanimitate de voturi, o rezoluție de solidaritate cu mișcările studențești din ultima perioadă - mișcări care dovedesc, o dată în plus, că este absolut necesară realizarea unei reforme adevărate în sistemul de învățământ.

Totodată, O.T.R.M. se declară dispusă, prin reprezentanții săi în Parlament, dar și prin colaborarea cu Departamentul de învățământ al Partidului "România Mare", să susțină în forul legislativ al țării revendicările tineretului studios. Trebuie să precizăm că în structura internă a O.T.R.M. există și o puternică mișcare studențească, bine organizată pe centre universitare, facultăți și campusuri - structură care monitorizează permanent și eficient toate modificările intervenite în evoluția evenimentelor, în ceea ce privește satisfacerea sau, dimpotrivă, mimarea "satisfacerii" doleanțelor noii generații. Să nu uităm că această rezoluție a fost adoptată nu într-un orășel minuscul, ci la Iași, un oraș cu o viață universitară de tradiție, unde problemele grave ale țării, în general, și ale tineretului, în special, au fost luate întotdeauna în serios. Salutăm și noi, așadar, mișcările revendicative ca pe o soluție a intrării în normalitate!

Daniela Bartoș - declarație cu titlul Școala mămicilor - o inițiativă social democrată;

Doamna Daniela Bartoș:

"Școala mămicilor - o inițiativă social-democrată."

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Astăzi, mă aflu în fața dumneavoastră pentru a vă prezenta un program inițiat de Organizația de Femei a Partidului Social Democrat, un program pe care l-am demarat recent și care se adresează tinerelor mame.

După cum am menționat în numeroase intervenții, Organizația de Femei a PSD acordă o atenție deosebită sănătății mamei și copilului și manifestă o preocupare permanentă față de conceptul de familie. Întotdeauna, ne-am propus să ne implicăm în orice tip de acțiune care are drept scop promovarea drepturilor femeii și familiei, pe de o parte, și, pe de altă parte, protecția sănătății gravidei, mamei și copilului. În acest sens, am realizat și vom continua să realizăm programe care se adresează femeilor și care au, în centrul lor, grija pentru copil, mamă, familie.

Un astfel de program a fost lansat, recent, la Brăila, de Organizația Județeană de Femei a PSD, intitulat "Școala Mămicilor". Aici am inaugurat primul Centru de puericultură din județ, un centru specializat unde viitoarele și proaspetele mămici primesc gratuit asistență de specialitate.

Am demarat acest proiect din dorința de a veni în sprijinul tinerelor mame, de a fi alături de ele, de a le încuraja și a le oferi un sfat despre ceea ce înseamnă perioada de sarcină și perioada post-natală, cum să facă față noilor responsabilități și ce trebuie să știe pentru a acorda cea mai bună îngrijire nou-născuților.

Practic, la "Școala Mămicilor", tinerele mame participă la cursuri de pregătire, susținute săptămânal, în regim de voluntariat, de medici specialiști din municipiul Brăila și din București. La aceste cursuri, mamele primesc consiliere, sfaturi, sugestii privind alimentația corectă, igiena și factorii care ar putea pune în pericol sănătatea mamei și a fătului, sfaturi privind îngrijirea nou-născutului, importanța și avantajele alăptării, sănătatea copilului și necesitatea vaccinărilor. Durata unui curs este de 8 săptămâni, iar la primul curs, care deja a debutat, s-au înscris peste 20 de mămici.

Trebuie să menționez că am reușit să demarăm acest program social în urma unei campanii de strângeri de fonduri, care au fost folosite pentru amenajarea și dotarea centrului.

Deschiderea "Școlii Mămicilor" s-a bucurat de o mare apreciere la nivel local și mai ales în rândul mamelor. Faptul că multe tinere au ales să urmeze cursurile la "Școala Mămicilor" ne arată cât de necesară era deschiderea acestui centru și sunt convinsă că lecțiile date de medici vor fi de bun augur, astfel încât tot mai multe mame să solicite sprijinul centrului. Ceea ce este foarte important este faptul că, prin derularea unor astfel de proiecte, sute de viitoare mame au posibilitatea de a învăța cum să facă față cu ușurință problemelor zilnice, cum să răspundă nevoilor nou-născuților și cum să asigure micuților o bună dezvoltare fizică și psihică.

Noi sperăm să putem extinde pe viitor acest proiect, nu numai în județul Brăila, ci și în alte județe, pentru a da în acest fel posibilitatea cât mai multor tinere mame să cunoască și să învețe lucruri legate de cea mai bună îngrijire pe care s-o ofere copiilor lor. Adresăm invitația tuturor celor care au responsabilități în domeniu să ni se alăture în acest demers extrem de important.

De altfel, Organizația de Femei a Partidul Social Democrat va mai iniția astfel de programe destinate femeilor și chiar avem în vedere, în viitorul apropiat, deschiderea unui nou centru de specialitate în Brăila. Acest lucru demonstrează dinamica și seriozitatea cu care acționează Organizația de Femei a Partidul Social Democrat în realizarea programelor adresate femeilor și a acțiunilor ce au drept obiectiv susținerea și întărirea familiei ca entitate fundamentală a societății.

Vă mulțumesc.

Ioan Miclea - intervenție intitulată Trădarea fratelui mai mic;

Domnul Ioan Miclea:

"Trădarea fratelui mai mic"

Nu odată de la tribuna Camerei Deputaților m-am pronunțat asupra coaliției PSD-UDMR că este una împotriva naturii. Orice partid politic care vine la putere are în vedere, neîndoielnic, nevoile țării, ale cetățenilor ei sau nevoilor alegătorilor lui. PSD, atunci când a câștigat alegerile, a găsit de cuviință să se alinieze în Parlament cu UDMR. Costurile acestei alianțe nu le-a știut decât UDMR.

Pe parcursul celor trei ani ce au trecut de la alegeri, doar UDMR a dat în vileag, sporadic, unele din condițiile care au stat la baza acestei alianțe.

Din puținul pe care l-am aflat, am putut trage concluzia că UDMR a urmărit interese mărunte, de grup, ipocrite, în totalitate îndreptate împotriva populației majoritare românești. Că aceste interese au depășit cadrul legal și bunul simț s-a dovedit încă de la început, dar cel mai mult au ieșit în evidență acum, cu ocazia scandalului amplasării statuii, zisă a "libertății", de la Arad și a constituirii Consiliului Național Secuiesc.

Dacă PSD, la presiunea partidelor politice și a societății civile, a făcut pasul înapoi în ce privește statuia criminalilor de la Arad și a Consiliului Național Secuiesc, UDMR continua să ducă o politică vădit antiromânească în această privință, susținându-și cu o stăruință demnă de o cauză mai bună, părerile inițiale.

Noi am atras atenția PSD despre nocivitatea politicii UDMR și despre substratul șovin, iredentist și fascist al acestei politici. Dar și PSD, cu o râvnă nejustificată, a făcut concesie după concesie, împotriva tuturor părerilor contrare și a intereselor majorității populației acestei țări.

Ne menținem părerea (care este și a marii majorități a populației românești) că instituționalizarea unei a doua limbi în justiție și administrație este profund dăunătoare și neconforme cu normele legale interne și internaționale în materie.

Rămânem la părerea că segregarea în învățământul preuniversitar, în cel universitar, că cedarea fără nici un temei legal a imobilelor din marile orașe către comunitățile religioase maghiare, că plăcuțele bilingve, care au cuprins în frenezia lor și transportul pe calea ferată etc. sunt tot atâtea lovituri aduse demnității naționale, unității și integrității țării noastre.

Cu toată strădania noastră, PSD nu s-a lăsat convins nici de argumente și nici de dovezi. Iată, însă, că acum culege roadele. Fratele mai mic, UDMR, îl trădează într-un moment greu, când Partidul Social Democrat dorește o coagulare a forțelor politice în scopul elaborării unei strategii unice pentru a traversa această perioadă dificilă de integrare în UE.

Vreți dovezi în acest sens? Iată-le:

Deși UDMR s-a dezis de cei care au format așa-zisul Comitet Național Secuiesc, în realitate mulți dintre cei care-l compun fac parte din elita acestei uniuni, cu binecuvântarea acesteia.

Că lucrurile sau așa, o dovedește și poziția dură luată de un senator, membru în conducerea Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, atunci când domnul Iorgovan a solicitat organelor abilitate să se autosesizeze în problema Consiliului Național Secuiesc. Senatorul în cauză a mers până la amenințări cu ruperea protocolului UDMR-PSD și cu pâra la organele europene.

UDMR a clamat pe toate drumurile că se dezice de regiunea secuiască și de comitetul ei. Dar iată, un deputat UDMR de Cluj, vorbind despre o presupusă deviere a traseului autostrăzii Budapesta-Brașov spunea textual: "Regiunea județelor secuiești a rămas... în afara drumurilor principale".

Iată că un alt membru marcant al UDMR vorbește despre "Regiunea județelor secuiești", în condițiile în care organizația sa a declarat că nu agreează așa-zisa Regiune Secuiască sau Ținut Secuiesc. De când sunt în România județe secuiești și ele sunt plasate într-o regiune secuiască?

Pentru știința acelui domn spun aici că scaunele secuiești au fost desființate de către strămoșii domniei sale încă la anul 1867, iar în România, astăzi, conform ultimului recensământ, nu mai există nici un secui declarat.

Dacă îi lăsăm pe acești iredentiști să vorbească și să facă vrute și nevrute, ne trezim azi, mâine, că și județele Cluj, Bihor, Satu Mare și altele în care sunt trăitori ce vorbesc ca limbă maternă maghiara, vor fi declarate secuiești, apoi vor declara o parte a țării drept Regiune Secuiască. Această parte a țării se numește Transilvania. Acesta este visul, iar în termeni reali el se numește Ungaria Mare. Pentru realizarea lui Uniunea Democrată a Maghiarilor din România a adoptat și urmează tactica pașilor mărunți.

Dar aliații PSD nu sunt nici măcar originali în înfăptuirea scopului lor. Ei urmează politica unui anume stat din Orientul Mijlociu, care a cumpărat pământurile băștinașilor pentru a-i cuceri și acum se găsesc cu ei într-un veșnic război.

Știți dumneavoastră, stimați colegi, că în Transilvania, la ora actuală, 3/4 din suprafața ei se găsește în mâna străinilor?

În încheiere aș dori să citez o altă declarație a unui senator UDMR: "...între PSD și UDMR colaborarea nu mai este strânsă, fiecare parte fiind influențată negativ din cauza neînțelegerilor în privința grupului statuar (de la Arad).

Nu mai avem încredere unul în celălalt, ceea ce se resimte și acum când discutăm bugetul".

Iată, domnilor din PSD, cât a costat loialitatea UDMR pentru dumneavoastră. O statuie, care reprezintă simbolul a 13 călăi ai poporului român. Atât și nimic mai mult.

Păcat, mare păcat!

Corneliu Ciontu - declarație politică cu titlul Vălul iluziei mediatice;

Domnul Corneliu Ciontu:

"Vălul iluziei mediatice"

În aceste zile am avut cu toții un contact acut cu acel văl al iluziei mediatice care se construiește în ultimii ani în România. Scopul acestui văl al iluziei este înlocuirea realității dureroase, contondente, cu o ficțiune alternativă. În ultimă instanță, România ultimilor ani cunoaște o ruptură dramatică între ceea ce se trăiește nemijlocit și ceea ce se spune despre asta în discursul politic. Sondajele de opinie din România, de pildă, sunt construite nu pentru a măsura opiniile populației, ci pentru a demonstra perpetua dezvoltare a unui singur partid. Statisticile despre creșterea economică, sărăcie și șomaj sunt alcătuite prin veritabile fraude logice, atestând o stare de fapt pe care nimeni nu o trăiește: românii sunt, pe hârtie, din ce în ce mai bogați și au din ce în ce mai multe locuri de muncă. În timp ce în realitate sărăcia crește, pe hârtie ea se diminuează cu nonșalanță.

Subiectul central al ultimelor zile ar fi trebuit să fie Raportul de țară al Comisiei Europene privind România. Acest raport de țară este, indubitabil, un eșec pentru Guvernul PSD. El atestă toate acele probleme pe care Partidul România Mare le-a semnalat în ultimii ani: incapacitatea de a edifica o economie de piață funcțională, corupția endemică, politizarea justiției, sărăcia extremă, iresponsabilitatea deciziei politice, incompetența și sfidarea regulilor jocului democratic. În ciuda tuturor acestor constatări prezente în raportul de țară, Executivul de la București a adoptat un ton triumfal; a proclamat, în maniera dezarmantă a comunismului brejnevian, un remarcabil succes; a desfăcut sticlele de șampanie pentru sărbătorirea statutului de economie de piață funcțională. În mod evident, aceasta a fost doar o cosmetizare iluzorie a unei realități dramatice, care ne așează în urma Bulgariei în cursa pentru integrarea europeană și care arată faptul că jumătate dintre români trăiesc în pragul sărăciei, că 90% din casele din mediul rural nu sunt racordate la rețeaua de gaze și canalizare, că aproape 100.000 de gospodării nu sunt electrificate. Ei bine - ne întrebăm retoric - cum pot crede liderii Uniunii Europene că fondurile destinate depășirii acestor realități și modernizării României vor fi folosiți în mod judicios, atâta timp cât aceste fonduri ale Uniunii sunt deturnate chiar de miniștri, atâta timp cât banii necesari dezvoltării rurale sunt alocați cu obstinație spre localitățile protejaților puterii?

Una din strategiile cu care Partidul Social Democrat a încercat să întâmpine raportul de țară al Comisiei Europene a fost dezlănțuirea unui atac disproporționat și vădit artificial la adresa principalelor forțe de opoziție. Ca din senin, primarul general al Capitalei a fost atacat ieri violent pentru o așa-zisă deturnare de fonduri, acuzație în mod vădit neîntemeiată. Ca din senin, a apărut un dosar dedicat de fosta Securitate lui Corneliu Vadim Tudor. Ca din senin, o ligă, fundație sau asociație anonimă a cerut, într-o manieră revoltătoare, nici mai mult nici mai puțin decât scoaterea PRM în afara legii. Cu câteva zile în urmă, partidul nostru atrăgea atenția asupra declanșării acestor atacuri, născute din dorința de a pune în umbră raportul de țară și din panica declanșată de eșecul de fond al Referendumului pentru modificarea Constituției.

Deși aceste acuzații sunt în mod evident ilare și calomniatoare, le vom răspunde grație responsabilității noastre în fața electoratului și grație disponibilităților pentru un dialog politic real. În primul rând, chestiunea dosarelor de securitate ale liderilor politici este una deja epuizată. În anul 2000, CNSAS și SRI au declarat în mod oficial: Corneliu Vadim Tudor nu a colaborat cu fosta Securitate și nu are dosar de informator. Astăzi, ca din senin, este descoperit totuși un dosar destinat lui Corneliu Vadim Tudor. Este acesta un dosar de informator? Nu! El este dosarul de urmărire al liderului PRM. El conține denunțuri privind persoana lui Corneliu Vadim Tudor. El mai conține note privind întâlnirile pe care Corneliu Vadim Tudor, în calitate de jurnalist Agerpres și personalitate publică, le-a avut cu unii lideri ai serviciilor de siguranță națională. În cursul acestor întâlniri, de cele mai multe ori, așa cum probele o demonstrează, Corneliu Vadim Tudor solicită repararea unor nedreptăți, a unor abuzuri comise de regimul comunist. Atât! Încercarea de a sugera orice altă interpretare este abuzivă. Verdictul CNSAS și SRI rămâne în picioare: senatorul Vadim nu a făcut niciodată poliție politică.

În privința ridicolei solicitări a unei neștiute ligi privind scoaterea Partidului România Mare în afara legii, subiectul este demult perimat. În fond, o suită de fundații anonime, lipsite de legitimitate, par a se fi specializat în dobândirea de publicitate gratuită pe baza unei astfel de solicitări periodice. Ei bine, acestei solicitări i s-a mai răspuns de către forurile competente: Partidul România Mare este un partid democratic, constituțional, adept și garant al pluripartidismului și economiei de piață. Nu ne îndoim că și acestei cereri a gălăgiosului domn Gușă i se va răspunde în aceeași manieră. Și asta pentru că toate acuzațiile acestuia reprezintă, efectiv, prostii. Toate documentele doctrinare ale Partidului România Mare sunt profund democratice. Partidul nostru a semnat documentele de aderare la UE și NATO, partidul nostru militează pentru pluralism, toleranță și economie de piață. Încercările de a face din câteva fragmente de pamflet scoase din context un cap politic de acuzare împotriva PRM sunt ridicole. Și este în același timp ridicol și extrem de grav faptul că un personaj obscur, lipsit de orice legitimitate publică, poate pune la îndoială opțiunile politice democratice a peste patru milioane de români, electoratul Partidului România Mare.

Închei asigurându-i pe alegătorii noștri de faptul că, în ciuda tuturor acestor atacuri injuste care țintesc chiar în demnitatea lor, Partidul România Mare rămâne un partid moral, democratic, aflat deasupra suspiciunilor de corupție. Începând din anul 2004, în perspectiva guvernării, ne vom onora toate angajamentele politice, ducând România Mare în Uniunea Europeană.

Dan Coriolan Simedru - intervenție intitulată Guvernarea fără suflet;

Domnul Dan Coriolan Simedru:

"Guvernarea fără suflet"

Recentul raport de țară al Comisiei Europene, și mai ales formula folosită pentru caracterizarea economiei românești, a făcut deja să curgă râuri de cerneală în privința traducerii exacte a frazei respective.

Pe de o parte, reprezentanții Guvernului și ai PSD țipă pe tot spațiul media din țară că avem economie funcțională de piață, iar, pe de altă parte, reprezentanții Uniunii Europene, în speță Jonathan Scheele, șeful Delegației Comisiei Europene la București, sau domnul Pasquarelli, negociatorul-șef cu România la UE, afirmă că acest statut nu a fost încă obținut.

Nu putem fi de acord cu afirmațiile aberante și neserioase ale premierului care separă succesele și împlinirile din acest raport de întârzieri și puncte slabe, încercând, prin binecunoscuta tehnică a invocării "dezastruoasei moșteniri", să inducă ideea că primele sunt ale executivului și ale Partidul Social Democrat, iar cele din urmă ale fostei guvernări și ale opoziției democratice.

Totodată, nu putem să ne stăpânim zâmbetul văzând întreaga risipă de energie a domnului Adrian Năstase în susținerea teoriei referitoare la "traducerea fără suflet" a raportului de țară. Îi sugerăm președintelui PSD să apeleze la "specialiști" dovediți în domeniul traducerilor și să caute foarte aproape în ograda proprie, poate îl observă pe domnul Beuran ascuns prin vreun ungher întunecos.

Dincolo de această polemică legată de jumătatea plină sau goală a paharului, invităm Guvernul să vină în Parlament cât mai curând și să-și asume răspunderea pe un program serios cu privire la accelerarea reformelor în vederea integrării europene. Acest program trebuie să pornească în mod necesar de la punctele slabe identificate prin raportul de țară și trebuie să stabilească foarte clar modalitățile de adoptare și implementare a cerințelor UE. După ce și-a asumat răspunderea pentru Codul muncii și pentru pachetul anticorupție considerăm că este imperios necesar ca Guvernul să dea un semnal clar că dorește să încheie negocierile cu UE în toamna anului următor. Iar dacă acest program este cu adevărat bun, rezultat în urma consultărilor cu partidele politice parlamentare, cu partenerii sociali și cu societatea civilă, Partidul Național Liberal îl va susține.

Ștefan Pășcuț - comentariu legat de un principiu după care P.S.D. înțelege să facă politică în România - Cine nu este cu noi, este împotriva noastră;

Domnul Ștefan Pășcuț:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

"Cine nu este cu noi, este împotriva noastră"

Acesta este principiul după care Partidul Social Democrat înțelege să facă politică în România.

În 18 și 19 octombrie, electoratul român a fost chemat la urne să-și spună părerea despre revizuirea Constituției. Au fost două zile de tristă amintire atât pentru Constituție, care a fost revizuită prin fraudă, cât și pentru P.S.D., care a fost aspru sancționat de electorat prin absenteismul în masă de la urne. Și dacă nu s-ar fi înregistrat un veritabil record, demn de Cartea recordurilor, acela care s-a petrecut între orele 18 - 20 ale zilei de 19 octombrie, când frecvența la vot a fost de un votant pe minut, atunci, sigur, revizuirea Constituției ar fi fost respinsă.

Intrați în alertă de cel mai înalt grad, reprezentanții partidului de guvernământ, asmuțiți de conducerea superioară în frunte cu președintele Adrian Năstase, nu s-au sfiit să recurgă la o multitudine de amenințări de genul: "Cine nu merge la vot nu va mai beneficia de ajutor social!", "Cine nu merge la vot nu va mai primi titlu de proprietate!". Au apelat la șantaj, la minciună, au mituit, au furat și au reușit să promoveze revizuirea Constituției.

Mare "succes", mare "bucurie". Remarcați vă rog ghilimelele!

Constituția revizuită a fost publicată în Monitorul Oficial și, odată cu aceasta, cetățeanul de rând spera că se va așterne liniștea și viața va intra în normal.

Nimic mai fals! Conștienți că au ieșit șifonați după referendum, în evidentă pierdere de imagine și de procente în sondaje, Partidul Social Democrat a trecut la represalii. Aruncă cu noroi în partidele de opoziție și în special în PRM. Îl atacă personal pe președintele partidului, senatorul Corneliu Vadim Tudor, prin intermediul acelei părți a presei aservite lor.

Și ca să nu se lase mai prejos față de șefii săi, primarul P.S.D. al orașului Lupeni face angajări de șomeri pe programul derulat prin A.J.O.F.M., dar cu condiția: "Ai fost la vot, te angajez. Altfel nu".

Ați depășit orice limită a bunului simț, este timpul să vă opriți.

Iosif Armaș - remember: împlinirea a 84 de ani de la primele alegeri parlamentare pe baza votului universal;

Domnul Iosif Armaș:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

S-au împlinit, la 9 noiembrie, 84 de ani de la primele alegeri parlamentare pe baza votului universal, la care, pentru prima oară, cetățenii din toate provinciile românești aleg un singur Parlament al României Mari. Principalele partide politice ale vremii au obținut următoarele rezultate: Partidul Național Român - 169 de deputați și 76 de senatori; Partidul Național Liberal - 103 deputați și 54 senatori; Partidul Țărănesc - 61 de deputați și 28 de senatori. Alte partide de pe listele electorale care au obținut mandate au fost: Partidul Țărănesc din Basarabia, Partidul Naționalist Democrat, Partidul Democrat al Unirii din Bucovina, Partidul Conservator Progresist, Gruparea maghiarilor, Gruparea sașilor, Gruparea șvabilor, Liga Poporului, Partidul Socialist, Partidul Țărănesc din Transilvania și Uniunea Națională din Banat.

Parlamentul rezultat în urma acestor alegeri a votat, la 29 decembrie 1919, legile de ratificare a unirii Transilvaniei, Crișanei, Maramureșului, Banatului, Bucovinei și Basarabiei cu România.

Din păcate, peste nici 30 de ani, istoria consemnează sfârșitul democrației în România. Se încheiase al doilea război mondial și comuniștii au ajuns la putere falsificând grosolan alegerile.

La 19 noiembrie 1946, au avut loc primele alegeri parlamentare postbelice. Ele au fost precedate de o susținută campanie electorală a Blocului Partidelor Democrate - coaliție în care se afla și partidul comunist, care a necesitat cheltuirea a miliarde de lei din bugetul statului, în timp ce propaganda electorală a Opoziției a fost limitată, anihilată și obstrucționată de autorități. După încetarea numărării voturilor, în condițiile prefigurării unei victorii categorice a Opoziției, la sugestia sovieticilor, guvernanții recurg la forță, alungând din centrele de votare pe reprezentanții Opoziției. Se întocmesc cu totul alte liste cu rezultatele votării, iar buletinele de vot au fost arse în întreaga țară, imediat după numărarea lor. Potrivit comunicatului oficial din 22 noiembrie 1946, rezultatul definitiv al alegerilor a fost următorul: din totalul de 414 mandate, Blocul Partidelor Democrate a obținut 347, Partidul Național Țărănesc 33, Uniunea Populară Maghiară 29, PNL 3,Partidul Țărănesc Democrat 2.

Guvernele american și englez au considerat rezultatul alegerilor "Complet fals"și au acuzat guvernul român "de implicare frauduloasă în alegeri", în total dezacord cu promisiunile făcute anterior.

Cu toate protestele, alegerile au fost validate și la 1 decembrie 1946 s-a deschis, la București, prima Sesiune a primului Parlament postbelic. De o anulare a alegerilor nu putea fi vorba, în condițiile controlului complet executat de Soviete în România.

Gheorghe Dinu - declarație politică Cine plătește pentru dezastrul produs de privatizările păguboase și interesate;

Domnul Gheorghe Dinu:

Declarație politică: "Cine plătește pentru dezastrul produs de privatizările păguboase și interesate".

Atunci când a început procesul de privatizare al întreprinderilor industriale românești, au fost invocate "câteva cauze care au determinat necesitatea acestei acțiuni: nerentabilitatea, "găurile negre", determinate de acumularea de datorii către bugetul statului și local, produse neperformante pe piața europeană sau chiar mondială, existența utilajelor energofage și învechite și enumerarea ar putea continua.

Prin intermediul APAPS, au fost scoase la privatizare toate întreprinderile, unele chiar fără să se țină seama de necesitățile pieței interne, și aici aș exemplifica cu Uzina Tractorul Brașov. Întreb acum și am întrebat și la vremea respectivă, oare agricultura românească nu mai are nevoie de tractoare? Cum îi mai susținem pe agricultorii autohtoni? Chiar vom importa toate produsele agricole necesare?

Modalitatea de privatizare a fost foarte diversă, unele întreprinderi au fost modulate pentru a putea fi vândute pe bucăți, altele au fost vândute pe de-a-ntregul sau unele au fost întâi "curățate" de tot ce se credea că ar fi "fier vechi" și datorii și apoi vândute etc.

În concluzie, APAPS, Guvernul și toți cei implicați în procesul de privatizare au făcut tot ce au crezut ca din aceste acțiuni să iasă cu niște beneficii considerabile, nu întreprinderile, nu acestora li s-a vrut binele, ci "investitorilor" și clientelei politice a momentului respectiv.

Privatizarea întreprinderilor industriale "zice-se" că s-a organizat conform legislației în vigoare prin: licitații, oferte, analiza bonităților etc., dar în final au câștigat tot cei preferați. Numai așa se explică eșecurile de la TEPRO Iași, Oțelul Roșu, Reșița, Hunedoara, INTFOR Galați, lista e mare, dar m-aș opri în special la cele 3 privatizări eșuate din județul Brașov, și anume: Nitramonia Făgăraș, Colorom Codlea și Hidromecanica Brașov.

  • Nitramonia Făgăraș - producător de îngrășăminte chimice, a fost cumpărată de Flechter Group LLC. În prezent revine în portofoliul APAPS. Aici mai trebuie menționat că neregulile produse de investitor s-au coroborat cu scumpirile periodice ale gazului metan, care este materia primă de bază a întreprinderii.
  • Colorom Codlea -unic producător de coloranți și pigmenți organici din România, are un contract de vânzare-cumpărare a pachetului majoritar de acțiuni de 69% tot cu Compania Flechter Group LLC, controlată tot de controversatul om de afaceri turc Fatih Kesser. În prezent revine în portofoliul APAPS, din aceleași motive ca și Nitramonia - nereguli financiare, imposibilități de, plată etc.
  • Hidromecanica Brașov - producător de subansamble și transmisii hidraulice, a fost cumpărată de Alexandru Crișan, cu un an în urmă. Datorită nerespectării clauzelor din contractul de vânzare-cumpărare și a datoriilor enorme către bugetul de stat și local, și aceasta revine în portofoliul APAPS.

Și mai trebuie să menționez că în cazul fiecărei întreprinderi privatizarea a fost făcută cu multe surle și trâmbițe și considerată de APAPS ca una din "privatizările de succes"!

La fiecare din cele trei întreprinderi, după instalarea noilor administrații, s-au așteptat:

  • mult promisa "relansare a activității", prin contracte benefice pentru întreprinderi, aduse de noii patroni;
  • investiții, dotarea cu utilaje și linii tehnologice noi, deci promisa retehnologizare și modernizare;
  • rentabilizarea economică;
  • crearea de noi locuri de muncă etc.

În realitate, nimic din acestea nu s-au realizat, ci:

  • activitatea unităților a fost restrânsă de la an la an;
  • forța de muncă a fost diminuată simțitor prin concedieri colective sau au existat perioade de luni de zile când salariații au fost trimiși acasă cu salarii diminuate sau în concediu fără plată;
  • utilaje, instalații - unele nu chiar de neglijat din punct de vedere tehnic - au fost dezmembrate și vândute, ilegal, la fier vechi, fără aprobările cerute de legislația în vigoare;
  • neplata datoriilor, pe care și le asumaseră la data achiziționării;
  • și, cel mai grav, acumularea de noi datorii la bugetul de stat și local, de ordinul a sute de miliarde de lei.

Deci, cele trei întreprinderi (și ca ele câte or mai fi în țară), au fost aduse de așa-zișii "investitori" într-o stare jalnică, dezastruoasă, și tehnic și financiar, pentru că aceștia nu au urmărit decât să le vandalizeze, să profite de pe urma lor, să-și umple conturile personale, iar când nu a mai rămas aproape nimic din ele se întorc la APAPS.

În fața acestei situații se pun câteva întrebări:

S-a făcut corect privatizarea acestor unități de către APAPS? A controlat și verificat APAPS bonitățile, credibilitatea și seriozitatea investitorilor doritori să cumpere unități economice în România? Nu a fost o grabă?

Ce face acum APAPS cu aceste întreprinderi, care sunt mai sărace, vandalizate tehnic, cu mai multe datorii? Cui le va vinde din nou? Și pe câți bani?

Cum se vor recupera prejudiciile aduse de acești "investitori" întreprinderilor administrate mult mai rău decât dacă rămâneau în proprietatea statului? În loc să micșorăm "găurile negre", ele s-au mărit!

Umflăm datoria publică cu sumele cu care și-au umplut buzunarele "investitorii"?!

Aruncăm datoriile "investitorilor" în spatele contribuabilului român?

Ce se va întâmpla cu masa de disponibilizați după expirarea perioadei de salarii compensatorii șiș șomaj? Vor pleca "cu toții la cules de căpșuni, roșii etc. sau vor trece să crească lipitori, melci, broaște, prepelițe etc.?

Domnilor guvernanți,

Opriți aceste privatizări frauduloase și păguboase!

Ce măsuri intenționați să luați în legătură cu dezastrul lăsat de privatizările interesate?

Cum veți stabili răspunderile și cum se va face recuperarea pagubelor aduse statului român?

Ștefan Giuglea - declarație cu titlul Sănătatea sănătății;

Domnul Ștefan Giuglea:

"Sănătatea sănătății".

La fundamentarea opțiunilor de reformă în sectorul sanitar s-a pornit de la prevederile Constituției României, care garantează dreptul cetățenilor la o viață sănătoasă și condițiile indispensabile igienei și sănătății publice, asigurând acces neîngrădit la asistența medicală tuturor cetățenilor țării.

Cu toate că România are o veche tradiție în organizarea și ființarea îngrijirilor medicale, că dreptul la asistență medicală este garantat fiecărui cetățean, sănătatea românilor este în prezent printre cele mai slabe, legislația financiară din domeniul medical nu a creat mecanismele operaționale pentru atingerea obiectivelor propuse în vederea îmbunătățirii sănătății publice.

Unitățile spitalicești din Constanța, ca în mai toate județele țării, au fost construite, după cum se știe, înainte de Decembrie 1989, în condițiile existenței în Constanța a unei populații mai reduse numeric. Spitalul clinic de urgență Constanța, punctul forte al medicinii constănțene, a fost proiectat în anul 1963, după un proiect comun cu cel al spitalelor de la Craiova și Baia Mare, stilul spitalului gigant, cu toate secțiile în aceeași locație, fiind una din puținele unități sanitare din Europa de această dimensiune, rezultând un gigant dificil de administrat.

Acesta a fost proiectat inițial pentru o capacitate normală de funcționare de 900 de paturi, iar în prezent numărul de paturi a crescut, fiind de peste 1300, existând pacienți internați peste numărul de paturi, pe canapele și în paturile înghesuite în saloane, spitalul fiind în permanență supraaglomerat. Un număr semnificativ de paturi din Spitalul clinic de urgență sunt ocupate de copii abandonați, cazuri sociale, persoane fără adăpost, cu probleme grave medicale, gen amputații, cangrene, infecții ale membrelor etc., are necesită îngrijiri speciale, numărul lor crescând în sezonul rece.

Dezvoltarea turismului, dar și integrarea în Uniunea Europeană și în NATO presupun alte standarde, mult mai ridicate, în asigurarea asistenței medicale a populației Constanței și, din păcate, Spitalul clinic județean de urgență nu le întrunește, din cel puțin două motive: capacitate și dotare. Pentru municipiul și județul Constanța, reforma sanitară, în viziunea DSPJ și a fostului ministru al sănătății, a însemnat "desființarea Spitalului clinic municipal Constanța", alături de alte importante unități pe plan naționale, unde managementul, probabil, era defectuos sau înregistrau importante pierderi.

În ceea ce privește Constanța, când, în perioada sezonului estival, populația municipiului și zonei stațiunilor, practic, se dublează, fără a lua în calcul cazații la particular, desființarea Spitalului clinic municipal reprezintă o gravă eroare, care necesită o urgentă corecție. Municipiul Constanța are un singur spital, cel județean, iar fostul spital clinic municipal devine secție exterioară a spitalului amintit.

Sezonul estival a fost nepregătit din punct de vedere al asigurării asistenței medicale de urgență. Astfel, punctele de prim ajutor au fost extrem de puține, prost dotate, amplasate în spații necorespunzătoare și cu personal insuficient. Implicarea conducerii DSPJ Constanța a constat în instalarea unor materiale de semnalizare pentru punctele de prim ajutor și așa insuficiente, ceea ce a dus la nerespectarea principiului conform căruia asistența medicală de urgență în România este gratuită, prin acordarea acesteia de către firme particulare.

Politica financiară din sistemul sanitar este, în continuare, principala problemă care conduce la situații deosebite în unele unități sanitare, lipsa acută a fondurilor la nivelul spitalelor se face simțită din ce în ce mai mult. Din acest motiv și din altele, la Spitalul clinic județean de urgență secția primire urgențe, deși are o bună organizare, are și foarte multe lipsuri, ceea ce impune înființarea unei linii de gardă separate, cu program 24 din 24, având medici cu specialitatea urgențe medicale, care să realizeze selectarea competentă a cazurilor de internare în spital, pentru a elimina aglomerarea nejustificată a secțiilor.

Tot din acest motiv, cea mai mare unitate sanitară din județ se confruntă, pentru a doua oară într-o perioadă relativ scurtă, cu o criză acută de materiale consumabile, mai ales la secția ortopedie. Mai mult decât atât, lipsa materialelor sanitare este cu atât mai gravă cu cât numărul pacienților din această secție este mult mai mare decât numărul de paturi. Toate acestea determină scăderea calității actului medical în detrimentul pacienților.

Ca principiu, reducerea numărului de paturi din Spitalul clinic județean de urgență, imperios necesară pentru o bună desfășurare a actului medical, nu trebuie făcută în detrimentul numărului de paturi pe ansamblul județului, ci prin crearea unor noi unități sanitare.

Acestea sunt câteva din realitățile de necontestat din municipiul și județul Constanța, motiv pentru care propun, în scopul soluționării, următoarele:

  1. Deoarece Spitalul clinic județean de urgențe nu mai corespunde din punct de vedere al capacității, dotării și condițiilor necesare desfășurării în bune condiții a actului medical pentru populația Constanței, propun alocarea de la bugetul de stat a sumei de 67 de miliarde lei, necesare renovării, dotării, redării funcționalității acestuia, propunere susținută de colegii mei în Comisia pentru buget, finanțe și bănci.
  2. Reînființarea și dezvoltarea Spitalului clinic municipal Constanța și dezvoltarea lui cu secții de chirurgie, neurochirurgie, traumatologie, terapie intensivă, cardiologie, secții prezente în orice spital municipal de talia municipiului Constanța.
  3. Construirea sau modernizarea unei clădiri existente, special pentru cazurile sociale, cu probleme medicale, acestea necesitând măsuri speciale de igienă și tratament. Transformarea unor spitale în unități medico-sociale.
  4. Construirea unui spital materno-infantil, cu secții speciale de ginecologie, obstetrică, neonatologie și pediatrie, calibrat pe noile necesități de număr de paturi și standarde medicale. În felul acesta, secțiile din etajele 6, 7,8 și 9 din actualul spital clinic județean vor funcționa în noua clădire și, atunci, secții supraaglomerate din spitalul clinic județean de urgență, precum neurologie, neurochirurgie, cardiologie, ortopedie, urologie, O.R.L, vor putea să se extindă, pentru evitarea supraaglomerării și să funcționeze în parametrii normali, care asigură o bună igienă și un act medical calitativ superior.
  5. În vederea creșterii responsabilității în coordonarea activității sanitare din județul Constanța, revin asupra propunerii mele adresate Ministerului Sănătății de a rezolva situația de interimat de la nivelul direcției de sănătate publică, prin organizarea unui concurs sub directa sa coordonare, la care să se prezinte echipe de directori și directori adjuncți, cu programe viabile de redresare a activității medicale.

Desigur, toate acestea necesită un mare efort financiar și uman și, de aceea, având în vedere mai ales suportul financiar, care nu poate fi suportat de o singură instituție sau de bugetul local, fac apel la factorii responsabili din domeniul sănătății, în special Ministerul Sănătății, Guvernul României, în vederea acordării ajutorului financiar sănătății constănțene, pentru însănătoșirea acesteia.

Raj-Alexandru Tunaru - declarație politică: În România mileniului III, încă nu a fost eradicată «sclavia»;

Domnul Raj-Alexandru Tunaru:

Declarație politică "În România mileniului III încă nu a fost eradicată <<sclavia>>"

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Nu îmi vine să cred că trăiesc astăzi în "România mileniului III" un coșmar care din păcate nu se întâmplă în visul meu, ci într-o realitate crudă și nedreaptă.

După cum știți cu toții, unii din mass-media, alții din teritoriu, în România încă mai sunt cumpărați oameni, în special tineret, (pentru că forța lor de muncă este mai mare), dar spre stupefacția mea și copiii minori, până la vârsta de 15 ani, sunt folosiți la munci brute, grele, precum animalele cumpărate din târgul de vite.

Cum este posibil așa ceva, oameni buni?

Oare cum vrem să intrăm în Europa, cu sclavi cu tot?

Aș dori să-l întreb pe ministrul administrației și internelor, domnul Ioan Rus, cum de este posibil ca acești minori să locuiască într-o localitate, la o anumită familie, pentru luni sau ani de zile, făcând munci de sclav, încălcându-se toate articolele Codului Muncii, Constituției veche și ale celei noi, regulile de bun simț ale omenirii încă de la Moise și de acest lucru să știe tot satul, numai tovarășul milițian și tovarășul de la Consiliul comunal sau tovarășii de la Direcția Muncii, împreună cu cei de la Direcția pentru Protecția Copilului, nu știau, până când nu a fost semnalat un caz din localitatea Gostinu-Giurgiu.

În România, munca la negru se pedepsește, angajatorul putând să fie chiar cercetat penal, dar când este vorba de un minor care este exploatat 24 de ore din 24 de ore, asigurându-li-se în unele cazuri condiții ca la animale, iar retribuția constând în cele mai multe cazuri în două-trei mese și câteva sute de mii de lei la părinți.

Faptele sunt incalificabile și, deși presa a semnalat și a oferit concret exemple de acest gen, nici până în prezent nu s-au luat măsuri pentru stoparea fenomenului de sclavie din România, ca de exemplu la Giurgiu, în comuna Gostinu, dar și în multe sate și orașe ale țării noastre.

Vă rog, vă implor, domnule ministru Ioan Rus, domnule Prim-ministru, domnule Președinte al României, opriți acest fenomen care, pe lângă faptul că este ilegal, este și un mare păcat, și fiecare zi care trece peste acești copii în postura de "sclavi" îi va afecta toată viața.

Și vă rog din tot sufletul meu să interveniți în instituțiile statului de creștere a acestor copii pentru a se reface fizic și psihic, pentru că părinții care au acceptat să facă această tranzacție primitivă nu mai merită să aibă bucuria de a-i mai vedea în casa lor.

În încheiere, condamn cu fermitate părinții copiilor, pe care îi exploatează în regim de sclavie, dar în aceeași măsură și pe cei care trebuiau să preîntâmpine acest fenomen și pe cei care i-am enumerat mai sus, și mă simt umilit că sunt contemporan cu ei.

Și mă simt umilit că fac parte dintr-un Parlament care acceptă sclavia în secolul XXI.

Vă mulțumesc.

Victor Bercăroiu - evocarea unei manifestări de înaltă ținută culturală - a cincea ediție a zilelor APLER;

Domnul Victor Bercăroiu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Vă voi prezenta astăzi un eveniment cultural petrecut în municipiul Câmpina în zilele de 7, 8 și 9 noiembrie 2003, și anume a cincea ediție a zilelor APLER, manifestare de înaltă ținută culturală.

Ediția din acest an a zilelor Asociației Publicațiilor Literare și Editurilor din România a reunit la Câmpina, județul Prahova, peste 80 de invitați, directori și redactori șefi ai unor importante edituri și reviste de cultură din București, Cluj, Iași, Constanța, Craiova, Arad, Oradea, Satu Mare, Piatra Neamț, Botoșani, Focșani și Galați.

Printre personalitățile prezente s-au numărat: academicianul Nicolae Breban, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România, omul de afaceri Ovidiu Tender, președintele Confederației patronale UGIR 1903, profesorul universitar Mircea Muthu de la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj, criticul literar Dan Cristea, directorul editurii "Cartea Românească", Dan Alexandru Condeescu, directorul editurii Muzeului Literaturii Române și al revistei Manuscriptul București, scriitorul Ion Vădan, directorul editurii Dacia, profesorul universitar Ion Tițoiu, directorul revistei "Tomis Constanța", Casian Maria Spiridon, directorul revistei "Convorbiri Literare Iași".

APLER a organizat sau susținut de la înființare importante manifestări de interes cultural național: Festivalul național de poezie și interpretare artistică a operei eminesciene "Porni Luceafărul" Botoșani, Festivalul scriitori și plasticieni pentru mileniul trei - Buciumeni și Mraconia, program pe termen mediu care vizează formarea unei elite culturale din rândul elevilor talentați în domeniul literaturii și al artelor plastice; Festivalul Internațional de Poezie și Salonul Internațional de Carte Oradea; Zilele revistei "Convorbiri Literare Iași", Nopțile de poezie de la Curtea de Argeș, organizate de Academia Orient - Occident.

Dezbaterile din acest an au vizat, într-o atmosferă de maximă responsabilitate, două teme importante - industria și cultura scrisă și Legea privind promovarea culturii, între intenție și realitate.

Trebuie să vă spun, stimați colegi, că sufletul acestei acțiuni de înaltă ținută a fost președintele în exercițiu al APLER, domnul Ioan Tomescu, iar marele absent al acestei manifestări a fost președintele de onoare al APLER, profesor universitar dr. Romul Munteanu, căruia îi urez multă sănătate, dânsul fiind bolnav în această perioadă.

Ion Mocioalcă - invitație la reflecție și judecată dreaptă pentru interesele țării.

Domnul Ion Mocioalcă:

Suntem de mult în mileniul III, dar mulți combatanți (politici, desigur) au rămas la practici de luptă perimate, purtând război în sunet de tam-tam și la adăpostul perdelelor de fum. Tobe, pentru a-și îndârji oștile de aderenți, fum mult pentru a mări confuzia. Sub protecția fumului se urzesc mai lesne diversiunile.

Culmea stupizeniei acestui inutil război este că se urmărește mascarea cu ceață densă a propriului nostru drum! Halucinant, este ca și cum inamicul nostru suntem noi înșine!

Cu privirea cruntă, agitându-i buzduganele de butaforie și râvnind amarnic la jilțuri voievodale, pașalele noastre politice - Stolojanii, Băseștii, Vadimii, iată, aleargă din urmă Constantineștii și alții, toți vor să-și repeadă soliile pe la Curțile bătrânei Europe, ca pe vremuri la Înalta Poartă. Cu intrigi, jalbe și pâre, cu gândul tulburat doar de firman domnesc, gâtuindu-l pe cel dinaintea lor...

Le pasă lor de treburile fierbinți ale Țării și ale celor mulți?

Vede o lumea întreagă: Senatul SUA însuși apreciază extraordinarul efort făcut de România pentru redresare, Comisia Europeană ne urmărește și ne apreciază obiectiv, ca un adevărat partener, constată evoluția constat pozitivă din ultimii trei ani în toate capitolele monitorizate pentru integrare. Ar fi de prisos să le punem la îndoială exigența, căci integrarea noastră în Uniunea Europeană nu este un gest de bunăvoință gratuită.

Opoziția noastră este singura care vede invers. Nimic nu-i bun. Scrie negru pe alb: Comisia Europeană recunoaște eforturile exemplare întreprinse de Guvern și de România în ultimele 12 luni, confirmă că țara este pe drumul cel bun în acțiunile pentru aderarea la Uniunea Europeană, dar Opoziția noastră numai că nu-i face mincinoși pe cei din Comisia Europeană care ne susțin în această dramatică întrecere cu timpul și cu noi înșine, ba cer chiar demisii de miniștri, chiar a întregului Guvern, care, vezi Doamne, s-a dovedit incompetent...

Jalnică constatare: un război al românilor contra României! Căci, ce alta înseamnă, atunci când, în momente cruciale pentru destinele țării întregi, se caută febril și se construiesc platforme și alianțe politice doar pe criteriul așa-zisului "dușman comun". Mai clar, "Cine este dușmanul PSD, este prietenul nostru!", așa înțeleg politica domnii mari de la PNL și PD. Nu o să ne mire (semnale sunt destule) dacă mâine-poimâine nu le vor deveni "prieteni apropiați" și Vadim Tudor și alți reșapați politicieni.

În loc de criteriul meschin al "dușmanului comun", de ce nu s-ar căuta o platformă de înțelegere politică întemeiată pe dorința de a construi împreună? De a găsi soluții de compromis pornind de la ce s-a realizat în acești ani, și nu de la ce s-a realizat încă!

Aceasta așteaptă oamenii obișnuiți și mulți din partea noastră. Nu interese electorale, nu orgolii personale care n-au ce căuta în politica unei țări întregi!

Sigur, sunt multe nemulțumiri întemeiate. În doar trei ani de guvernare, PSD n-a reușit să facă tot, are el însuși unele greșeli, ezitări pe care le recunoaște, le știe acum, dorește să le corecteze rapid.

Cum știți, de câțiva ani, Comisia Europeană întocmește anual "rapoarte de țară" pentru fiecare stat care a solicitat aderarea la Uniunea Europeană. Un lucru firesc, pentru că exigențele sunt mari și statele respective trebuie ajutate să știe unde se află în realizarea obiectivelor de integrare.

Vă cer permisiunea de a rezuma, încă odată, esența acestor "rapoarte de țară" prezente România din ultimii cinci ani. Evident, esența o constituie criteriul de realizare a economiei de piață funcțională.

În 1998, raportul de țară spune: "România nu a făcut progrese la acest criteriu".

În 1999, se constată "situația din România este foarte îngrijorătoare, fiind al treilea an consecutiv de recesiune".

În 2000, în raportul Comisiei Europene se spune: "România nu a realizat decât progrese prea limitate la acest criteriu". Tragem linie pentru că ne obligă la aceasta criticile nemeritate ale Opoziției.

În 2001 (primul an al guvernării PSD), "România nu îndeplinește încă acest criteriu, dar pentru prima dată a făcut progrese decisive pentru realizarea acestui obiectiv".

În 2002, Comisia Europeană constată: "România a continuat să facă progrese iar perspectivele se vor îmbunătăți".

În 5 noiembrie 2003, aceeași Comisie concluzionează: "România poate fi considerată economie funcțională de piață, odată cu continuarea decisivă a progreselor deosebite realizate."

Este cea mai bună cotație pe care România a avut-o până în prezent. Opoziția noastră se îndoiește, se joacă cu cuvintele, filosofează. "Este, dar nu este, sigur nu va fi cât la Putere este PSD"...

Raportul de țară precizează clar că Uniunea Europeană sprijină România (și nu PSD-ul) să finalizeze negocierile în 2004, să semneze Tratatul de aderare la Uniunea Europeană spre sfârșitul anului 2005, iar în 2007 să adere efectiv la Uniunea Europeană. În 2004, se propune și un plan-cadru pentru cei trei ani (2004-2007) pentru acțiuni și sprijin inclusiv financiar, pentru agricultura României, pentru dezvoltare regională etc.

Constatăm cu amărăciune că Opoziția nu vede aceste aspecte evidente. Ea împrăștie fum... vedeți dar cum merge alianța "Dreptate și Adevăr". Adevărul lor strâmb, dreptatea lor numai pentru căței.

Aproape că nu mai este nevoie de alte comentarii. Într-un șir de repere majore de după alegerile din anul 2000, raportul de țară din acest an este decisiv, și oricât s-ar zbate Opoziția, el nu poate fi separat de alte succese ale țării sub guvernarea PSD, cum sunt admiterea în NATO, dreptul de liberă circulație în spațiul european al tuturor românilor etc.

Aceste realizări ar trebui să ne unească, pentru că Raportul de Țară stabilește performanțele necesare pentru România, nu pentru Partidul Social Democrat.

Anul 2004 este an electoral. PSD este hotărât să aplice ferm prevederile acestui document nou, european, care presupune, știm toți, inclusiv măsuri care pot fi interpretate ca nepopulare, pe termen scurt, dar cu efecte pozitive majore în viața noastră viitoare. De fapt, aceasta așteaptă Opoziția: să sporească acest proces, pentru a compromite PSD.

Sperăm, credem sincer că electoratul va ști să aprecieze devotamentul pentru România a acestui Guvern, concret exprimat în măsurile ce vor urma în justiție, în administrație, în economie, dar și ameliorarea în 2004 a nivelului general de trai.

Cum deja se știe, bugetul pe 2004 are o foarte puternică componentă de protecție socială, în special pentru categoriile defavorizate ale populației, și nu numai pentru acestea.

Opoziția le critică și pe acestea, dar acest buget social-democrat oglindește și el faptul că economia românească este capabilă să-și susțină mai mult cetățenii.

Nu se poate însă să clădim și să gândim cu pumnii încleștați!

Cerem doar să fim lăsați să lucrăm temeinic. Chiar împreună.

Nu alegerile și ambițiile politicianiste ale unora au prioritate, ci problemele României!

Iată pentru care motive am dorit, și cu acest prilej, să vă rog să reflectați și să ne judecați pe fiecare după fapte.

 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc tuturor. Aici se încheie ședința dedicată declarațiilor politice. Vă doresc o zi bună în continuare!

 
   

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania tuesday, 10 december 2019, 4:24
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro