Plen
Ședința Camerei Deputaților din 18 noiembrie 2003
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.149/28-11-2003

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
19-11-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2003 > 18-11-2003 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 18 noiembrie 2003

  1. Intervenții ale deputaților:

 

Ședința a început la ora 8,20.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de către domnul Puiu Hașotti, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de către domnul Valer Dorneanu, președintele camerei deputaților, asistați de domnii Constantin Niță și Borbely Laszlo, secretari.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Bună dimineața, doamnelor și domnilor,

Vă doresc o zi bună. Începem ședința consacrată intervențiilor deputaților.

Pentru a nu pierde vremea, sunt foarte multe declarații politice, ca de obicei, intrăm în obiectul acestora.

 
Pavel Târpescu - declarație politică cu titlul România și Uniunea Europeană;

Domnul Pavel Târpescu. Poftiți, domnule deputat.

 

Domnul Pavel Târpescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "România și Uniunea Europeană".

Societatea românească parcurge o etapă de profunde transformări pentru a fi capabilă să-și asume obligațiile ce-i revin în calitate de viitori membri ai Uniunii Europene pentru trecerea la o etapă calitativ superioară de dezvoltare economico-socială, asigurarea unui trai decent pentru poporul român. Încă de la începutul mandatului, Guvernul Adrian Năstase și-a înscris în agenda de priorități problematica integrării europene, prin accelerarea pregătirilor pentru aderare, concentrându-se asupra definitivării documentelor de poziție.

La sfârșitul anului 2002, România avea deschise negocieri la toate cele 30 de capitole, dintre care 16 au fost închise provizoriu. În anul 2003, s-au înregistrat progrese semnificative în pregătirea internă privind criteriile economice de aderare, oferindu-se argumente pentru obținerea statutului de economie de piață funcțională. De altfel, rezultatele Raportului de țară din 5 noiembrie 2003 recunoaște, pentru prima dată, că România poate fi considerată o economie de piață funcțională, recomandându-se continuarea reformelor pentru consolidarea acestui important criteriu de aderare. Tot în acest raport se precizează că Uniunea Europeană sprijină România să semneze Tratatul de aderare cel mai târziu la sfârșitul anului 2005, negocierile finalizându-se înainte de acest termen.

Efectele de reformă internă, precum și aprecierile pozitive înregistrate din partea Uniunii Europene, reprezintă un semnal încurajator că finalizarea negocierilor în 2004 și aderarea la Uniunea Europeană în 2007 sunt obiective fezabile.

Aceste obiective pot fi atinse numai prin continuarea efortului de pregătire internă, prin realizarea reformelor necesare în vederea atingerii convergenței pieței românești cu cea a Uniunii Europene. De aceea, Guvernul Adrian Năstase consideră că este necesară responsabilizarea tuturor factorilor de decizie cu privire la soluțiile identificate și urmărirea interesului național.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumim, și noi, domnule deputat.

 
Dan Brudașcu - intervenție pe tema Un buget nociv - al subdezvoltării;

Îl rog pe domnul deputat Dan Brudașcu să poftească la microfon. Se pregătește domnul Cristian Dumitrescu, sau domnul Iosif Armaș, sau domnul Cristian Nechifor.

 

Domnul Dan Brudașcu:

Bună dimineața!

Domnule președinte,

Declarație politică "Un buget nociv, al subdezvoltării".

Miercuri, 19 noiembrie a.c., vor începe în Parlament dezbaterile pe marginea proiectelor Legii bugetului de stat pe 2004 și Legii asigurărilor de stat pe 2004. Până în prezent, comisiile buget, finanțe, bănci ale celor două Camere au luat în dezbatere 465 de amendamente depuse de partidele politice, din care PRM - 211, PD - 85, P.N.L. - 75, P.S.D. - 64, UDMR - 28 și Minorități - 2. Din păcate, nici în acest an, partidul de guvernământ nu a vrut să țină cont de solicitările, justificate și realiste, ale parlamentarilor. De altfel, acest proiect de buget neglijează, dar nu pentru prima dată, o serie de acte normative. Executivul ar fi trebuit să prevadă, în mod explicit, resursele financiare necesare aplicării Legii moților, Legii creditului agricol, Legii 9 privind despăgubirile în bani pentru persoanele ce s-au refugiat din județele Cadrilater, Caliacra și Durostor etc.

PSD a preferat să elaboreze o lege care încurajează consumul și care asigură resurse deosebit de mari pentru campania electorală pentru promovarea imaginii guvernanților. Aceasta cu prețul sacrificării deliberate a interesului național. Bugetul de stat pe anul 2004 neglijează investițiile și condamnă țara la stagnare și subdezvoltare. Cu toate că, prin continuarea politicii nocive pe care o promovează, și în 2004 zeci de mii de oameni își vor pierde locurile de muncă datorită modului defectuos în care este concepută și realizată reforma, nu se prevede crearea altora noi. Cel puțin la nivelul celor sacrificate la comanda unor organisme externe.

La întâlnirile avute cu reprezentanții Ministerului de Finanțe și ai altor ministere a reieșit clar că actualii guvernanți nu sunt conștienți care sunt, în diverse domenii de activitate, prioritățile reale ale României în anul viitor nici la nivel național, nici al județelor. Aceasta pentru că nici chiar ministrul Mihai Nicolae Tănăsescu nu a reușit să demonstreze că acest buget este rezultatul unei fundamentări credibile, serioase și responsabile.

În locul argumentelor, la fel ca și în anii precedenți, s-a preferat să se invoce sărăcia. Din păcate, trebuie să constatăm că avem de-a face cu o sărăcie dirijată și încurajată prin politica de stat promovată de actualul partid de guvernământ. Să fie clar, sărăcia invocată este chiar rezultatul nemijlocit al proastei gestionări a treburilor publice de către alianța PSD-UDMR.

Proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2004 se dorește impus, pe cât posibil, fără absolut nici o modificare. PSD este hotărât să excludă dialogul politic între partidele parlamentare care se văd astfel în imposibilitatea de a sluji interesul general.

Spre cinstea lor, înșiși parlamentarii partidului majoritar subliniază imperfecțiunile bugetului pe anul viitor. Cele 64 amendamente depuse de aceștia scot în evidență modul superficial, excesiv birocratic, de fundamentare a proiectului de lege aflat în dezbatere.

Dacă PSD ar lucra cu adevărat în interesul țării și n-ar fi angajat într-un proces propagandistic de tip hei-rupist, de imagine, proiectul Legii bugetului de stat pe 2004 și proiectul Legii asigurărilor de stat pe 2004 ar trebui retrase, iar cele 465 de amendamente depuse de parlamentari analizate nu în raport de culoarea politică a autorilor lor, ci de semnificația și importanța lor pentru nevoile reale ale dezvoltării economico-sociale a țării într-un an decisiv pentru destinul ei european.

Cu un buget cum este cel actual, un buget nociv, al subdezvoltării planificate, se periclitează însuși procesul de integrare europeană și euro-atlantică, neasigurându-se condiții minime pentru surmontarea decalajelor ce separă România de viitorii săi parteneri vest-europeni.

Bugetul ce urmează a fi dezbătut de plenul Parlamentului este bugetul unei colonii, al unui stat ce și-a pierdut demnitatea, independența și suveranitatea, bugetul unei țări ce-și sacrifică, deliberat și conștient, viitorul, condamnată la stagnare și anchilozare. Cu un asemenea buget, al sărăciei și umilinței, România se va distanța și mai mult, periculos de mult, de aspirațiile justificate ale întregului popor român, după trei ani de nefericită și neinspirată guvernare social-democrato-udemeristă.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Mulțumim și noi.

 
Iosif Armaș - afirmarea necesității unor măsuri radicale de lobby politic în vederea aderării României la Uniunea Europeană;

Domnule deputat Iosif Armaș, vă rog.

Aș îndrăzni să vă reamintesc, stimași și distinși colegi, că o declarație politică nu trebuie să depășească 3 minute.

 

Domnul Iosif Armaș:

Domnule președinte,

Stimați colegi deputați,

Raportul de țară adoptat recent la Bruxelles, la nivelul Comisiei Europene și a Parlamentului European, a fost analizat, din toate punctele de vedere, atât de către clasa politică, cât și de către presă.

Premierul Adrian Năstase a precizat, imediat după ce acest document a fost dat publicității, că Raportul de țară este, pentru Uniune, o veritabilă prezentare a națiunii, surprinzând corect evoluția în principalele domenii ale societății românești, dinamica pregătirilor pentru aderare și capacitatea autorităților române de a acționa eficient în vederea aderării la Uniunea Europeană.

Dacă Raportul de țară s-a aflat în centrul atenției, nu același lucru se poate spune despre Documentul de strategie care a însoțit Raportul de țară, mult mai important, în opinia mea, întrucât aici se spune clar ce mai are de făcut România pentru a adera la Uniunea Europeană în 2007. În Documentul de strategie apar, pentru prima dată, și consider acest lucru extrem de important, precizări privitoare la obiectivele financiare ale României.

Este, desigur, îmbucurător faptul că Uniunea Europeană, așa cum a promis summit-ul de la Tesalonic, se află deja în faza pregătirii acestui scenariu financiar pentru România. Reamintesc faptul că scenariul financiar pentru statele care vor adera anul viitor a fost elaborat în 1999. Deci aceste țări au avut o perioadă mai lungă decât vom avea noi la dispoziție de abordare a politicilor referitoare la capacitatea administrativă legată de buget și de finanțare. Dincolo de acest aspect, mult mai important mi se pare faptul că, în actuala strategie, se spune clar că României i se vor aplica aceleași principii și metode de evaluare care s-au aplicat și altor 10 state. Este un lucru pe care noi l-am susținut tot timpul. Întotdeauna am dorit ca modelul Copenhaga să fie aplicat și țării noastre. De data aceasta, documentul o spune foarte clar, iar faptul că Uniunea Europeană lucrează deja la pachetul financiar-bugetar ce va fi aplicat României reprezintă pentru noi o încurajare. Concret, Uniunea Europeană ne trasează pașii pe care trebuie să-i facem în perioada imediat următoare.

Aș mai vrea să atrag atenția asupra faptului că cel ce va reprezenta cu adevărat decizia Uniunii Europene în privința României este Consiliul European de la Bruxelles din 12 decembrie a.c. Acolo este o miză politică a acestui an. Raportul de țară a fost, evident, un moment important, dar miza politică reală o reprezintă concluziile cu privire la România din Comunicatul final al Consiliului European. Din această cauză, cred că sunt necesare măsuri radicale de lobby politic, imediat și în perioada imediat următoare.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Mulțumim și noi.

 
Ștefan Pășcuț - comentariu asupra politicii bugetare pentru Valea Jiului;

Îl invit la microfon pe domnul Cristian Nechifor. Urmează domnul Paul Magheru. Nu este, urmează domnul Ștefan Pășcuț.

Poftiți dumneavoastră, domnule deputat.

 

Domnul Ștefan Pășcuț:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

De mâine încep dezbaterile în plenul Camerelor reunite a Proiectului Legii bugetului de stat pe anul 2004.

Ca în fiecare an, proiectul de buget naște vii dispute. Fiecare parlamentar dorește să aducă bani de la bugetele de stat pentru județele de unde provin. De o atenție specială a avut parte, în acest an, județul Hunedoara, și, în special, Valea Jiului. Această zonă, puternic industrializată până în anul 1989, a devenit o zonă puternic defavorizată. Restructurarea și apoi reducerea drastică în domeniul extracției de cărbune, fără dezvoltarea unor alternative de ocupare a forței de muncă disponibilizată din minerit, a aruncat Valea Jiului într-o sărăcie lucie. Ei, minerii, care scoteau cărbune pentru a produce lumină și căldură, au ajuns să trăiască în frig. Peste 14.000 de locuințe au fost debranșate de alimentarea cu energie electrică, foarte multe apartamente au fost debranșate de la sistemul de încălzire centrală. Motivul: oamenii nu au bani să plătească aceste servicii de strictă necesitate, care au devenit un mare lux.

Blocajul financiar, în această zonă, lovește puternic și administrațiile locale care și-au fundamentat bugetul pe baza impozitelor și taxelor preconizate a fi încasate de la Compania națională a huilei, precum și pe baza cotei defalcate din impozitul pe salariu al angajaților companiei, care trebuia virată de la bugetul de stat în conturile primăriilor. Or, acești bani nu au mai ajuns la primării, astfel încât acestea au rămas cu mari datorii, în special către Societatea comercială "Electrica" SA, ajungând în situații penibile, precum decuplarea lor de la alimentarea cu energie electrică, debranșarea iluminatului stradal, blocarea conturilor.

Spuneam că această zonă a beneficiat de o atenție "specială". S-a întocmit un plan de relansare economică și socială a Văii Jiului, pentru implementarea căruia s-a numit un guvernator cu rang de ministru secretar de stat și lansată de însuși primul-ministru Adrian Năstase, în vara anului trecut. În vara acestui an, a venit personal în Valea Jiului, ca să inaugureze Uzina de preparare Coroiești. Valea Jiului a mai fost vizitată de o serie de miniștri ai Cabinetului Năstase, iar la începutul acestei toamne de chiar președintele țării. Rezultatul atenției speciale: trei primării sunt din nou în situația de a fi decuplate de la rețeaua de alimentare cu energie electrică - Primăria Uricani, Primăria Petrila și Primăria Aninoasa.

Acel program de relansare economico-socială a Văii Jiului nu a reușit să se lanseze nici măcar de pe hârtie, darmite să relanseze această zonă. Marele datornic este Compania Națională a Huilei, companie care a fost restructurată, redimensionată, retehnologizată și încă mulți astfel de "re", dar rezultatul este că, în afară de producția mare de șomeri, altceva nu a reușit.

Politica bugetară pentru Valea Jiului este deficitară, iar anul 2004, prin Legea bugetului de stat, nu aduce nimic nou. Deși zona a fost declarată zonă defavorizată, investitorii nu se înghesuie să vină. Locuri de muncă nu apar, doar acele locuri de muncă pe perioadă determinată și prost plătite create de Agenția județeană de ocupare a forței de muncă pentru efectuarea unor lucrări comunitare nu au cum să rezolve problemele grave create de lipsa locurilor de muncă sigure și bine plătite.

Singurul efect urmărit este cel electoral. Scopul vizitelor din Valea Jiului, atât ale premierului cât și președintelui țării, nu au decât un scop propagandistic, că doar suntem în an preelectoral.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Mulțumim și noi.

 
Petre Posea - declarație politică: Nicolae Iorga, un erou martir;

Înțeleg că domnul deputat Cristian Nechifor nu este. Domnul Adrian Ionel nu este. Domnul deputat Aurel Gubandru nu este.

Domnul Ștefan Baban nu este. Domnul Costache Mircea nu este. Domnul Ioan Sonea nu este. Atunci, domnul deputat Garda Dezideriu, după domnul deputat Posea.

 

Domnul Petre Posea:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi,

Declarația politică de azi am intitulat-o "Nicolae Iorga, un erou martir".

Cu 63 de ani în urmă, în noaptea zilei de 27 noiembrie 1940, o bandă de legionari l-a ridicat, de la domiciliul său, pe istoricul de renume mondial Nicolae Iorga, sub pretextul unor cercetări. A doua zi, cadavrul său a fost găsit aruncat pe o miriște de lângă localitatea Strejnic din județul Prahova.

Asasinând pe autorul unei opere științifice de mari proporții și de o excepțională valoare, pe profesorul și savantul care a avut o contribuție masivă și decisivă la cunoașterea trecutului neamului său, pe unul dintre cei mai remarcabili îndrumători ai vieții spirituale și culturale românești, Garda de Fier și-a vădit, încă o dată, adevăratul ei chip, ca organizație teroristă de tip fascist, opusă intereselor și aspirațiilor poporului român.

După cum afirmă doctorul Florin Constantiniu, organizația legionară a fost o buruiană crescută din sămânța urii și cultivată de fascismul internațional, în primul rând de nazism, pentru a-i folosi roadele otrăvite împotriva României.

Viața lui Nicolae Iorga se înscrie între două date: 5 iunie 1871, când s-a născut, și 27 noiembrie 1940, când a fost asasinat. Viața sa nu este însă ca oricare altă viață umană, ci cuprinde o copilărie tristă, o adolescență severă, cu maturitate precoce și o jumătate de secol de cea mai ilustră incursiune științifică, nelipsind din nici un sector al zbuciumului intelectual, politic și moral. În întreaga sa activitate, oglindită în cele 1.300 de volume și broșuri și peste 25.000 de articole, intelectual și politic el a strălucit minunat. A adus contribuții fundamentale în toate domeniile studierii trecutului societății umane: istorie, economie politică, militară, instituțională, culturală, fapt ce l-a determinat pe George Călinescu să-l numească pe Iorga un specialist total, un istoric care a sorbit apa tuturor.

Nicolae Iorga a fost un gânditor și un spirit uman, un mare patriot, corect și drept cu neamul său, care a luptat pentru progresul, înălțarea și încadrarea poporului român în idealurile mari ale omenirii, fără a călca sau umbri măcar interesele juste și demnitatea oricărui alt popor. Viața lui închinată omului și opera sa multilaterală dedicată înțelegerii faptelor omenești nu pot fi cuprinse astăzi de o altă minte omenească oricât de sclipitoare ar fi.

La 1 noiembrie 1894, când foarte tânărul profesor de istorie universală își începe cursul la Universitatea din București, dădea studenților următoarea definiție: "Istoria e expunerea sistematică, fără scopuri străine de dânsa, a faptelor de orice natură dobândite metodic, prin care s-a manifestat, indiferent de timp și loc, activitatea omenirii".

Mai târziu, Nicolae Iorga va vorbi, în diferite împrejurări și către auditori deosebiți, și despre necesitatea cunoștințelor istorice. Niciodată nu a făcut-o însă mai clar și mai sintetic decât cu prilejul celei dintâi lecții la Școala de Război, actuala Academie Militară.

"Istoria nu dă rețete pentru viața practică, ea preface sufletele celor ce se pătrund de învățămintele ei. Ea dă simbolul realității lucrurilor și ajută cu judecăți drepte. Ea privește azi pe oricine, căci oricine participă la viața publică și o determină".

Bun cunoscător al trecutului poporului român, Nicolae Iorga a știut, mai bine decât oricine altul, că istoria nu este numai un trecut care se reconstituie de către istorie, ci și un prezent care devine istorie și că, în plămada ei, istoricul poate și trebuie să joace un rol de seamă ca educator al poporului, ca stimulator al patriotismului său, ca militant politic. Marele exemple ale înaintașilor au dobândit o forță mobilizatoare, în zilele de restriște din timpul primului război mondial, când dușmanul bătea la porțile Moldovei, singurul colț de țară rămas liber.

Nicolae Iorga a rostit în Parlament cuvintele lui Petru Rareș: "Vom fi ce am fost și mai mult decât atât!", expresie în resorturile profunde ale unui popor care, așezat în calea răutăților, nu s-a temut de ele, ci le-a înfruntat cu bărbăție.

Apărarea integrității României a fost, pentru marele cărturar, o îndatorire sacră, căreia i-a consacrat întreaga sa forță intelectuală. Neastâmpărul științei l-a adus pe cele mai variate domenii și lucrări. În ultima sa lecție de deschidere a cursului universitar din 1940, intitulată "Istoria, marea judecată, în sens moral, a statelor și națiunilor", ajunge la concluzia că "istoria este o necesitate pentru conștiința umană". Este folositoare pentru sensul ei moral și este una din marile metode pe care le poate întrebuința spiritul uman pentru a ajunge la adevăr. E îngrozit de eforturile depuse de unele națiuni ostile, afirmând că "popoarele care se încordează nu trăiesc mult. Sunt ca atleții de circ". Peste tot, în această ultimă lecție, sunt aluzii la forțele ostile care au provocat al doilea război mondial și la setea sa neștirbită de pace și umanitate.

Această viață de intensă trăire intelectuală, acest suflet atât de uman și iubitor de adevăr, acest intelectual, savant în sensul cel mai pur al noțiunii, rar întâlnit în cultura universală, a fost curmată prin 9 gloanțe trase de criminalii reprezentanți ai organizației legionare.

În Garda de Fier, Nicolae Iorga a văzut maimuțăreala periculoasă a lucrurilor din afară, care nu puteau fi introduse la noi și care nu se puteau aclimatiza aici. El nu s-a lăsat înșelat de agitația gălăgioasă din baze și localuri, care se încrâncenau să acrediteze ideologia fascistă profund iresponsabilă.

Nicolae Iorga a smuls veșmântul patriotard al legionarilor și l-a arătat în toată goliciunea lui: un biet papagal repetând frânturi de idei, vorbe înălțate la școala nazismului. Totodată, el a avertizat asupra caracterului nefast al politicii de expansiune a Germaniei hitleriste care, invocând un pretins spațiu vital, pregătea un măcel mondial pentru a-și instaura hegemonia.

Lupta curajoasă a lui Nicolae Iorga împotriva hitlerismului și fascismului român i-a atras ura înverșunată a căpeteniilor naziste și a adepților lor în România. Ilustrul învățat a fost ținta unor numeroase atacuri injurioase și amenințări care nu l-au intimidat, nu l-au putut abate de la ceea ce considera a fi de datoria unui patriot. Ca urmare, viața marelui luptător național și savant de faimă mondială a fost curmată printr-o crimă abjectă care ne umple de aceeași oroare și astăzi, la peste 6 decenii de la săvârșirea ei.

Nicolae Iorga a fost martirizat pentru că a luptat pentru demnitatea și libertatea omului, pentru libertatea și demnitatea națiunilor. După cum declara C.Rădulescu Motru, președintele Academiei Române, în anul 1941: "Profesorul Nicolae Iorga a fost o figură de legendă, încă din timpul vieții, care, odată cu trecerea timpului, va crește în grandoare".

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumim și noi.

 
Becsek-Garda Dezideriu Coloman - reiterarea nerespectării legislației în vigoare în domeniul silvic;

Domnul deputat Becsek-Garda Dezideriu. Se pregătește domnul deputat Iulian Mincu.

 

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Ne-am obișnuit, în ultima vreme, că, la Regia Națională a Pădurilor, abuzurile în serviciu, nerespectarea legislației în vigoare, implicarea personalului silvic în protejarea furturilor de mase lemnoase, să fie cercetate în mod selectiv, în favoarea acelora care sunt implicați în afaceri ilegale legate de distrugerea fondului forestier național. Cu toate acestea, este curios că la Regia Națională a Pădurilor referitor la Hotărârea de Guvern nr.1105/25 septembrie 2003 privind concurența neloială a personalului silvic angajat se cer declarații în conformitate cu Codul penal, potrivit art.292. După completarea declarațiilor, am observat cu stupoare că, la Ocolul Silvic Gheorgheni, există un număr de 3 firme sub denumirea de asociații, unde personalul silvic al Ocolului Silvic Gheorgheni desfășoară, în timpul programului de muncă, o activitate paralelă legată de silvicultură. Astfel, firma SC Compos Exim Sa pentru care se organizează licitații false, prin cumpărarea masei lemnoase la un preț redus, din pădurea statului sau din fondul forestier național, care face obiectul Legii nr.400/2002.

În cadrul SC Compos Exim SA, își desfășoară activitatea, în frunte cu domnul tehnician Szakács István, responsabil cu resurse umane de la Ocolul Silvic Gheorgheni și sprijinit din umbră de domnul inginer Melles Elöd, FSC România, care a făcut împăduriri pe terenurile forestiere ale Ocolului Silvic Gheorgheni și cumpără terenuri forestiere de la composesoratele din zonă, care este contrar atât Statutului personalului silvic, cât și legislației în vigoare referitor la composesorate.

Domnișoara directoare inginer Laczkó Terézia, figură proeminentă a promoției de aur, împreună cu domnul inginer Melles Elöd, au înființat Asociația Pro Silva, al cărui președinte este tatăl decedat al domnișoarei directoare, de 46 de ani a Direcției Silvice Miercurea Ciuc și domnul Melles Géza, tatăl șefului de Ocol Gheorgheni. Asociația Pro Silva cumpără terenuri forestiere pentru exploatarea, debitarea și comercializarea masei lemnoase. Cele 3 firme căpușe concurează pentru ca personalul silvic să-și poată desfășura o activitate în cadrul activităților silvice.

Domnule Director General Ion Dumitru,

Până când veți tolera acest mod de încălcare a legislației în vigoare referitoare la concurența neloială a personalului silvic din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor?!

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Și noi vă mulțumim.

 
Iulian Mincu - referire la analfabetismul din România anilor 2000-2003;

Domnul deputat Iulian Mincu. Se pregătește domnul deputat Napoleon Pop.

 

Domnul Iulian Mincu:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

În declarația mea politică de astăzi mă voi referi la analfabetismul din România anilor 2000 - 2003.

La începutul anului 2000, existau 778.000 de analfabeți având peste vârsta de 10 ani, care reprezentau circa 4% din populație. Bazele de date sunt cuprinse în raportul autorităților române către UNESCO pentru Conferința "Educația pentru toți în Europa și America de Nord" ce a avut loc la Varșovia, în perioada 6 - 8 februarie 2000.

Cea mai mare rată a adulților care nu știu să scrie și să citească se înregistrează în cazul femeilor, 75% din totalul femeilor și a persoanelor având vârsta peste 65 de ani, peste 52% din totalul analfabeților la acea dată. La grupa de vârstă sub 34 de ani, rata cea mai mare se întâlnește la cei cu vârstele de 15 - 19 ani.

Abandonul școlar era, la acea dată, de 0,9%, de la 0,6% cât era în 1993. Datorită, în primul rând, sărăciei, peste 70% din abandonul școlar se înregistrează mai ales în mediul rural.

În 2003, Ministerul Învățământului nu cunoaște cu exactitate numărul analfabeților. Din statisticile recensământului din martie 2002, reiese că numărul acestora se ridică la 1.083.935 persoane, dintre care 688.803 sunt femei. Cei mai mulți analfabeți provin din mediul rural - 760.432 de cazuri, față de 323.503 în mediul urban.

Numărul cazurilor de abandon școlar a crescut. Mai ales după clasele II și IV, în raport cu 1993, în anul 2003, se găsește peste 10%. Motivele abandonului: starea precară a familiei, folosirea copiilor la munci diverse, printre care muncile agricole primează, localități îndepărtate de școală.

Ceea ce trebuie însă reținut este că, la nivel național, nu există un program al Ministerului Învățământului, al inspectoratelor județene privind combaterea analfabetismului. Astfel de măsuri s-au luat numai în penitenciare. De remarcat și rapoartele comisiilor de recrutare, care atrag atenția că foarte mulți recruți sunt respinși din cauza intelectului scăzut și a analfabetismului.

Se cunoaște, de asemenea, Ordinul nr.3510/29 martie 2003 de eradicare a analfabetismului, prin care se cere inspectoratelor județene și Ministerului Învățământului numărul de analfabeți din fiecare localitate, adresele și vârstele acestora. Din păcate, acestea nu există.

Lipsa de preocupare în acest sens este de fapt deosebit de grav într-un moment ca acesta când dorim să intrăm în Uniunea Europeană. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumim și noi, domnule deputat.

 
Napoleon Pop - referire la bugetul de asigurări sociale de stat pe anul 2004;

Domnul deputat Napoleon Pop, se pregătește domnul deputat Cristian Sandache.

 

Domnul Napoleon Pop:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Aș vrea să mă refer la bugetul de asigurări sociale de stat pe anul 2004.

Din nou, pentru o mare parte a cetățenilor acestei țări, Bugetul asigurărilor sociale de stat urmează să le distribuie o sărăcie puțin ameliorată sub impactul creșterii PIB-ului, reducerii inflației și puținei relaxări fiscale în zona contribuțiilor care alimentează acest buget.

Din păcate, tot ce este bun la nivel macroeconomic, încă nu se răsfrânge imediat și direct asupra pensionarilor și asistaților sociali, ceea ce înseamnă că performanțele prezente, bune propagandistic, nu afectează și în bine pe cei implicați.

Ceea ce este curios este că deși acest buget are în vedere tocmai unii indicatori de performanță, transferul efectului benefic al acestora nu se produce decât cu țârâita, iar timpul pensionarilor noștri și celor asistați sub alte forme este numărat.

Problema de fond a asigurărilor sociale de stat, mai ales în materie de pensii și indemnizații de șomaj, este una structurală, profundă și veche pe care tocmai politicile de protecție socială abuzive și cu scopuri electorale o conservă, iar predilecția exclusivă a acestora de a consuma fonduri nu este acompaniată cu măsuri suficiente de stimulare a economiei, singura resursă de alimentare neinflaționistă și mai îndestulătoare a unui buget al asigurărilor sociale de stat.

Corelații simple ne demonstrează că o creștere economică reală de 5% nu pare să fie reflectarea unor profunde modificări în mediul economic, dacă numărul salariaților crește de abia cu 81.000 de persoane în 3 ani fără să răstoarne raportul subunitar între contribuabilii activi și beneficiarii acestuia. Chiar cu estimarea unei creșteri a numărului de salariați în 2004 cu peste 120.000, numărul pensionarilor depășește cu 1,2 milioane persoane pe cei care alimentează fondul de asigurări sociale de stat, ceea ce înseamnă că în problema ineficienței veniturilor pensionarilor are bătaie lungă, în timp ce din urmă vine tăvălugul unor greșeli care privesc întreaga clasă politică. Iată numai câteva:

  • completa etatizare a bugetului de asigurări sociale de stat, deși ar fi trebuit administrat ca un fond privat al cetățenilor, cu efecte aproape devastatoare constând, în principal, în devalorizarea acestui fond contrar intereselor contribuabililor;
  • amestecarea acestui fond în trezoreria statului fără nici un randament pentru beneficiar;
  • deturnarea excedentelor din anii anteriori către alte destinații, în mod indirect către găuri negre;
  • anihilarea efectelor reformelor în domeniul sistemului de pensii de către excesul costurilor preocupărilor pur administrative (sedii, autoturisme, salarii mari etc.)
  • pensionarea în avans haotică și preferarea plăților compensatorii în schimbul unei politici ferme de creare de locuri de muncă stabile și de stimulare a oportunităților economice.

S-a ajuns în situația în care un fond de natură privată să nu poată asigura o pensie medie măcar cât valoarea unui punct de pensie, în ciuda unor decizii bune că atât cât se colectează să fie distribuit, și că acest fond trebuie ajutat cu ceva transferuri de la bugetul de stat.

Rămânem tributari însă bucuriei meschine că bugetul de stat este alimentat la venituri cu 10% din contribuțiile de asigurări sociale (pe departe cel mai mare procent în impozitarea directă), când nici n-ar trebui să fie evidențiate acolo, în timp ce ne lăudăm că cele 5% creștere a PIB-ului aduce impozite pe profit reprezentând abia 1,6% (realizări în 2003) în veniturile bugetare.

Ne punem întrebarea: când structurile executive care se ocupă de sistemul asigurărilor sociale o să fie în măsură să dezvolte un concept nou de stimulare și susținere a unui sistem de pensii național, stabil și remuneratoriu, fără să se ascundă în spatele viitorului încă incert al schemelor private de pensii, care să asigure un nivel decent de trai pensionarilor acestei țări?

Mulțumesc.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc.

 
Cristian Sandache - intervenție intitulată Un proiect antinațional și antieuropean, așa-zisul Ținut secuiesc autonom; Domnul deputat Cristian Sandache. De la PRM, domnul deputat Ștefan Baban nu este. Domnul deputat Costache Mircea. Urmați dumneavoastră, citiți sau depuneți? Domnul deputat Ioan Sonea nu este, domnul deputat Eugen Pleșa nu este, domnul deputat Radu Ciuceanu. Depuneți la secretariat. Atunci urmează după domnul deputat Cristian Sandache doamna deputat Leonida Lari Iorga.
 

Domnul Cristian Sandache:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Intervenția mea de astăzi se intitulează "Un proiect antinațional și antieuropean, așa-zisul Ținut secuiesc autonom". Un grup de rătăciți, de pescuitori în ape tulburi a avut inițiativa de a propune apariția unei fantasmagorii, a unei imposibilități juridico-istorice, numită "Ținut secuiesc autonom", în numele principiilor europene ale descentralizării, dar mai ales invocându-se niște tradiții istorice zonale care aparțin Evului Mediu timpuriu, o perioadă care nu poate fi în nici un fel considerată drept model de democrație interetnică.

Aberația inițiatorilor pornește din chiar titulatura organismului lor de conducere: Consiliul Național al Secuilor. Ne întrebăm însă, pe drept cuvânt, există națiunea secuiască? Nici un cercetător serios nu a reușit până acum să răspundă tranșant la o asemenea întrebare, iar numeroși istorici din Ungaria îi consideră pe secui parte a națiunii maghiare, având anumite caracteristice lingvistico-etnografice proprii. Mai mult chiar, fondul originar, lexical al secuilor este suficient de sărac, doar câteva sute de cuvinte actualmente, restul pierzându-se în masa limbii maghiare. Ce-i drept, originea apariției secuilor este discutabilă, dar ei au fost utilizați drept avangarda trupelor maghiare invadatoare în Transilvania, istoria lor împletindu-se cu istoria maghiarimii în ciuda unor episoade în care reprezentanți ai secuimii s-au alăturat românilor.

Terra siculorum, în traducere latină "țara sau pământul secuilor" apare într-adevăr în documente oficiale de cancelarie ale feudalismului transilvănean, dar aceasta nu echivalează în nici un fel cu un certificat veșnic, conform cu realitatea. Chiar dacă în zonele actualelor județe Harghita și Covasna au fost colonizați de către regii Ungariei, cei mai numeroși secui, caracterul originar, etnic al acestor regiuni a fost și este unul românesc. Mai mult decât atât, în epoca dualismului austro-ungar, cercetătorii au relevat faptul că limba română, obiceiurile fundamentale și, nu în ultimul rând, tradițiile românilor au influențat semnificativ pe secui. A invoca astăzi, în anul 2003, principii juridice medievale în numele principiilor europene reprezintă o gravă eroare și un gest inamical față de România.

De ce nu se cere, după aceeași logică, și reinstituirea vechilor legiuiri ungurești din Transilvania, "Codul lui Verböczi", cel scris cu sânge de român, după cum se exprimau cei din vremea respectivă, "Aprobatele" sau "Compilatele"? De ce nu doresc domnii inițiatori ai Ținutului secuiesc și reapariția principiului celor trei națiuni privilegiate, ungurii, sașii, secuii, principiul parafat printr-un document oficial la 1437?

În anul în care se împlinesc 85 de ani de la Marea Unire a Transilvaniei românești cu patria mamă, un astfel de proiect mi se pare revoltător și incalificabil. Nu astfel se realizează armonia interetnică, prin recursul la realități ale feudalismului din vremuri în care cei mai umiliți și mai urgisiți erau românii transilvăneni, înaintașii celor care au cunoscut temnițele de la Buda și Pesta, ori, ulterior, au semănat cu neaua osemintelor proprii câmpul de luptă ale primului război mondial. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc.

 
Leonida Lari Iorga - relevarea unui eveniment de ucigătoare tristețe - reocuparea Basarabiei de către imperiul rus; Urmează doamna deputat Leonida Lari Iorga și după aceea, domnul deputat Raicu.
 

Doamna Leonida Lari Iorga:

Stimați colegi,

Ceea ce am să vă spun eu, pe românii adevărați o să-i întristeze, pe falșii români nicidecum. A început marea ofensivă slavă. Probabil că ați auzit toți comunicatul: "Tovarășul Vladimir Putin despre federalizarea Basarabiei". Deci, se va numi de acum încolo, nu Republica Moldova, ci Republica Federativă Moldova, cu limba rusă limbă de stat și limba română sau cum o numesc ei, așa-zisă "limbă moldovenească", la bucătărie sau la coada vacii.

Toate aceste atacuri aberante ale imperiului rus asupra acestei palme înlăcrimate de pământ, se întâmplă și din cauză că România a pornit cu pași clari și buni către NATO și Uniunea Europeană. Ce și-au zis cei de la Kremlin: acu-i acu, până în 2007, să fărâmițăm această bucată de pământ, să măcinăm moral și chiar să distrugem liderii Mișcării de eliberare și reîntregire națională din Basarabia, precum au făcut și în 1992, în timpul războiului transnistrean, și în felul acesta, Basarabia - pământ românesc - va fi pentru totdeauna al Rusiei. Deci, aceasta este voința și dorința lor. Acum, dacă în 1940, Basarabia a fost cotropită cu trupele sovietice, precum vedem cu toții, în 2003, se face pe cale pașnică. Cu acordul acestor garanți, Rusia, Ucraina, OSCE, România a fost scoasă din joc. Așadar, ne pomenim cu un tablou foarte interesant; lupii sunt paznici la oi. Adversarii României pentru reunificarea Basarabiei și a Bucovinei cu țara mamă, anume adversarii României sunt garanții Republicii Moldova.

Mai mult ca atât, șeful OSCE, Hill, și toți membri OSCE sunt la fel de partea Rusiei și a Ucrainei, deci, împotriva intereselor României. Hai să ne amintim. Cu câțiva ani în urmă, cum șeful contraspionajului american a fost cumpărat de agentura rusă din America, cine mai garantează că și membrii OSCE nu au fost la fel cumpărați? Altfel, nu se explică poziția OSCE în acest caz. Ce face țara mamă, România? Așteptam ca după aceste anunțuri repetate și ieri și azi, o reacție cât de mică din partea Ministerului de Externe, în frunte cu Mircea Geoană, din partea Președinției, din partea partidelor politice. Nimic, tăcere mormântală! Așteptam măcar presa, poate scrie ceva în legătură cu acest eveniment, pentru România foarte grav. Presa nimic, nici "Naționalul", nici "Evenimentul", nici un ziar din țara aceasta, nimic, parcă s-au sfătuit cu toții să păstreze o tăcere mormântală.

Întrebarea mea ar suna așa: De ce? De ce? Poate și în București avem vreo agentură rusească care apasă pe butoane și dă porunci și "Naționalului" și "Evenimentului Zilei" și altor ziare, dar sigur ceva este, pentru că dacă au ajuns rușii în America, de ce nu ar ajunge în România care este la o aruncătură de băț.

În 1990, stimați colegi, și în 1991, de când România nu mai avea hotar cu URSS, dar cu Republica Moldova se putea face, foarte simplu și foarte frumos, unirea, pentru că majoritatea parlamentarilor din Parlamentul Republicii Moldova erau unioniști, am fost și eu în audiență și la domnul Iliescu, au fost delegații și la domnul Roman, am trimis delegații peste delegații. Ni se spunea mereu, e prea devreme, e prea devreme, e prea devreme, iar acum, precum vedem noi toți, devine târziu. Eu vă spun cu mâna pe suflet și cu rațiunea destul de lucidă că ceea ce se întâmplă acum este de o gravitate excepțională pentru România, excepțională pentru că dacă în 1940-41 a venit cu trupele și se vedea clar ca bună ziua că este un sistem de ocupație, acum, din păcate, se merge cu hârtiile și aceste hârtii sunt semnate de factorii de decizie români și ce este scris cu penița nu tai cu bărdița.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Dacă sunteți amabilă să concluzionați, doamna deputat.

 
 

Doamna Leonida Lari Iorga:

De ce să fiu amabilă cu dumneavoastră? Nu am înțeles.

Vă rog, repetați!

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Dacă sunteți amabilă să concluzionați, pentru că ați depășit cu mult timpul de 3 minute.

 
 

Doamna Leonida Lari Iorga:

Poate mă mai răbdați o leacă. Mai am un minut.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Eu rabd, colegii sunt nerăbdători, poate.

 
 

Doamna Iorga Leonida Lari:

Și ei sunt foarte răbdători.

Deci, procesul de îndepărtare a Basarabiei de către țara mamă a ținut din 1989 și până acum, încununându-se în sfârșit cu succes pentru Rusia și în defavoarea României, dar în văzul tuturor românilor de bună-credință are loc un eveniment de ucigătoare tristețe, reocuparea Basarabiei de către imperiul rus. Deocamdată, statul român nu a avut nici o reacție, Parlamentul la fel.

Eu consider că măcar Parlamentul României trebuie să ia o atitudine normală românească. Mulțumesc.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumim, doamna deputat.

 
Romeo Raicu - intervenție pe tema de ce pleacă tinerii din România; Domnul deputat Romeo Raicu, urmează domnul deputat Tiberiu Sbârcea.
 

Domnul Romeo Raicu:

Intervenția mea se numește "De ce pleacă tinerii din România".

Potrivit statisticilor oficiale, la începutul anului 2003, în România, 250.000 de șomeri - dintre cei 850.000 în total - sunt tineri. Aproape 60% dintre cei care pleacă să muncească în străinătate au vârsta sub 30 de ani, iar aproape jumătate dintre ei au studii superioare.

De ce pleacă tinerii din România? Iată o întrebare gravă dar cu un răspuns relativ ușor, aproape comandat: în orice caz, nu de prea mult bine își iau lumea-n cap. Dacă președinții României post-ceaușiste, (atât Emil Constantinescu, cât și Ion Iliescu), au declarat, cu diferite ocazii, că nu-i nici o tragedie în exodul tinerilor, considerăm că amploarea fenomenului trebuie să ne îngrijoreze, dacă ne gândim la viitorul acestei țări. Pentru a veni în sprijinul tinerilor am depus o propunere legislativă cu soluții concrete pentru a limita acest fenomen grav cu care se confruntă societatea românească, emigrația în rândul tinerilor, cât și stoparea creșterii numărului șomerilor în rândurile lor.

Prin propunerea de respingere a acestui proiect de lege, Comisia pentru buget, finanțe și bănci, având în componență reprezentanți ai tuturor partidelor parlamentare, ne demonstrează că în România nu se poate face nimic pentru tineri.

Își permite România, o țară sărăcită și rămasă în urmă, să piardă tinerii instruiți în țară, cu multe cheltuieli de la bugetul de stat, pentru ca alții să le folosească aptitudinile și talentul?

Oricât de gravă este situația, se pare că nu alarmează pe marea majoritate a politicienilor acestei țări.

Cu toate că Guvernul susține promovarea acestui proiect de lege, Comisia pentru buget, finanțe și bănci justifică respingerea acestei propuneri legislative, invocând politica Comisiei Europene privind schemele de eliminare a ajutoarelor de stat acordate sub formă de facilități fiscale, neluând în calcul că, aceleași scheme ale politicii Comisiei Europene sunt încălcate prin uriașele sume de bani aruncate în "găurile negre" din economie, în toți cei 14 ani de la Revoluția tinerilor din Decembrie 1989. Numai datoriile societăților comerciale mari, inclusiv reeșalonările, însumează 192.000 miliarde lei, adică 60% din veniturile totale ale bugetului de stat pentru 2004 (!!!).

Mulți datornici, toți clienți politici ai partidelor aflate vremelnic la guvernare, au avut "șansa" să scape de executarea obligațiilor față de stat prin bunăvoința politicului care a emis o serie de reglementări ulterior constatării debitelor, pentru scutiri de plată, neținând cont de politica Comisiei Europene.

Multe din subvențiile, reeșalonările, amânările de la plata datoriilor către bugetul de stat, "nu reprezintă nici un impediment în procesul de aderare a României la Uniunea Europeană și nici nu sunt un pericol în implementare a acquis-ului comunitar și a finalizării procesului de aderare". Acestea sunt concluziile pe care le putem trage din raportul Comisiei pentru buget, finanțe și bănci asupra propunerii legislative privind încurajarea tinerilor întreprinzători, prin acordarea de facilități în desfășurarea actelor și faptelor de comerț.

Tineretul României trebuie privit ca aport enorm de forță în construcția națională și europeană și nu ca o problemă suplimentară ce trebuie gestionată, așa cum se întâmplă acum. Tinerii trebuiesc priviți ca un interes național.

Numai o politică națională pentru tineret, de sprijinire efectivă a tinerilor întreprinzători, poate fi o demonstrație practică a priorităților și direcțiilor pe care România le înțelege să și le asume. Această politică trebuie să stimuleze și să provoace tineretul în acțiunile pe termen mediu și lung care asigură dezvoltarea economiei naționale.

Proiectele referitoare la dezvoltarea României sunt sortite eșecului dacă nu au ingredientul numit "entuziasmul tinerilor", inclusiv adeziunea lor la ansamblul valorilor pe care le promovează aceste proiecte și pe care se bazează.

Acum când nu este prea târziu, trebuie să elaborăm, să susținem și să promovăm un pachet de legi care să ofere - în mod real - o totală susținere pentru tineri, indiferent de preocupările lor, pentru cei întreprinzători - în scopul potențării creativității, puterii lor de muncă și de creare de noi locuri de muncă, pentru tinerii care muncesc - prin impozitare diferențiată, pentru familiile tinere - în scopul obținerii de locuințe, facilități acordate în desfășurarea actelor și faptelor de comerț etc.

Nu putem continua să scoatem de pe băncile școlii tineri bine pregătiți pentru care statul alocă sume importante pregătirii lor, fără a le acorda o șansă de realizare în țară.

Ceea ce vă solicit este o vedere de ansamblu, care este calitatea politicului, pentru schimbarea controlată în sensul dorit și hotărârea ca voința politică, pentru a utiliza cu efecte benefice maxime potențialul uman reprezentat de tineret.

Sper ca această declarație să dea de gândit tuturor celor care acceptă să nu facă nimic, doar pentru a nu sprijini inițiativele altora pentru tineri. Tinerii vor fi și mai dezamăgiți, și mai asociali și mai dornici să plece, lăsând în urmă gustul amar al unei oportunități promise, dar niciodată oferite de cei care au puterea. Aceștia vor lăsa România pradă crahului sistemului de asigurări sociale, senilității și acelor politicieni care vor puterea numai pentru ei, pentru familiile lor și pentru acei tineri care consimt să fie ai lor.

Într-o dimineață, tinerii vor pleca definitiv, la propriu și la figurat, părăsind somnoroasa și înghețata Românie în proiectul tranziției către un obiectiv deja uitat. Mulțumesc.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumim și noi.

 
Tiberiu Sergius Sbârcea - declarație politică intitulată Siguranța cetățeanului în atenția Consiliului Suprem de Apărare a țării; Domnul deputat Tiberiu Sbârcea, urmează apoi, tot de la PSD, pentru că de la PRM văd că nu este nimeni, domnul deputat Kanty Cătălin Popescu și domnul deputat Cristian Dumitrescu.
 

Domnul Tiberiu Sergius Sbârcea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea se intitulează "Siguranța cetățeanului în atenția Consiliului Suprem de Apărare a Țării".

Personal, așa cum toți cetățenii României s-au bucurat de mesajul dat de recenta ședință a CSAT-ului cu privire la infracțiunile ce afectează siguranța cetățeanului, îl consider binevenit. La această ședință, membrii Consiliului Suprem de Apărare a Țării au solicitat Ministerului Administrației și Internelor, precum și celorlalte instituții responsabile, să-și intensifice eforturile și să continue prin măsuri ferme pentru prevenirea și combaterea infracțiunilor care afectează siguranța cetățeanului, inclusiv prin cooperarea eficientă cu instituțiile specializate internaționale și din țările vecine și membre ale Uniunii Europene.

În cadrul ședinței, ministrul administrației și internelor, Ioan Rus, a prezentat concepția de organizare și acțiune a ministerului în situație de criză și a informat despre stadiul reorganizării poliției, activitățile pentru prevenirea și combaterea acestor infracțiuni care afectează siguranța cetățeanului, activitățile pe linia descoperirii și cercetării abuzurilor și a altor ilegalități comise în domeniul privatizării, producerii și comercializării alcoolului, precum și combaterii infracționalității transfrontaliere.

De asemenea, ministrul apărării naționale, Ioan Mircea Pașcu, a prezentat misiunile specifice armatei adaptate la cerințele viitoarelor armate ale statelor membre NATO. CSAT a apreciat că acestea sunt elaborate în conformitate cu direcțiile prioritare de acțiune, recomandările și cerințele statuate în directiva ministerială NATO. La fel s-a aprobat concepția privind apărarea aeriană integrată a României și măsurile ce trebuie întreprinse până la integrarea în Alianța Nord-Atlantică, precum și după acest moment.

Activitatea instituției atașaților de afaceri interne și a ofițerilor de legătură aflați în misiune în afara țării în unele state europene a fost apreciată de către CSAT ca fiind bună, impunându-se necesitatea acesteia și în statele vecine României.

De asemenea, membrii Consiliului, miniștri și șefi ai instituțiilor cu atribuții în domeniul aplicării prevederilor strategiei de securitate națională a României, au prezentat informări și rapoarte cu privire la activitatea pentru urmărirea aplicării Rezoluției nr.1373/2001 a Consiliului de Securitate a ONU privind combaterea terorismului internațional, aplicarea Convenției privind interzicerea armelor chimice, exporturile de arme convenționale, eficiența folosirii fondurilor alocate de organismele financiare internaționale pentru dezvoltarea programelor economice, sociale și de infrastructură.

Impactul nerespectării normelor de mediu, efectele negative ale procesului de degradare a acestuia asupra securității naționale, starea agriculturii, efectele negative în domeniul securității alimentației populației, precum și starea locurilor de detenție a persoanelor aflate în penitenciare. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumim și noi.

 
Kanty Cătălin Popescu - intervenție legată de atitudinea domnului primar general al Bucureștiului; Domnul deputat Cătălin Popescu, urmează domnul deputat Cristian Dumitrescu și apoi domnul deputat Dumitru Bentu.
 

Domnul Kanty Cătălin Popescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Intervenția mea este legată de atitudinea domnului primar general al Bucureștiului și președinte al Partidului Democrat Traian Băsescu față de modul în care domnia sa înțelege să respecte Legea privind publicarea declarației de avere.

Am citit cu interes acum câtva timp un reportaj în mass-media despre vila domnului Băsescu și am fost surprins să constat că primarul general se lăuda cu faptul că achiziția acesteia îl costase suma de 280.000 de dolari și asta în condițiile în care știm cu toții salariile aleșilor locali.

Doresc însă să atrag atenția asupra unui fapt de o mare gravitate. Vila domnului Traian Băsescu nu figurează în declarația acestuia de avere, așa cum este ea prezentată pe pagina de internet a Primăriei Capitalei. Domnul primar cunoaște acest lucru, deoarece Partidul Social Democrat i-a atras deja atenția în mod repetat că nu respectă legea. Iată însă că la 10 zile de când a devenit publică nerespectarea legii de către domnul Băsescu, acesta nu a schimbat nimic în declarație. Am aici declarația domniei sale din pagina de internet, așa cum apărea ea în dimineața zilei de ieri, nici o schimbare.

Domnul Băsescu ar trebui să știe că legea îl obligă să le arate celor care l-au votat proprietățile imobiliare pe care le deține, cu atât mai mult cu cât vila și-a cumpărat-o în timpul mandatului de primar, lucru care ridică o serie de întrebări cel puțin cu privire la legalitatea obținerii sumei de 280.000 de dolari. Mă întreb dacă domnia sa a strâns banii din profitul Fabricii de înghețată ori din salariul de primar și dacă are o explicație sunt sigur că toată lumea ar dori să o audă pentru a putea să profite de experiența domnului Băsescu în domeniul tranzacțiilor imobiliare.

În condițiile în care primarul general sfidează legea și pe bucureștenii care l-au votat, nu cred că-i rămâne decât un singur lucru de făcut, să demisioneze. O demisie deși tardivă i-ar aduce domnului Băsescu puțină onoare de care pare a avea atâta nevoie. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc și eu.

 
Cristian Sorin Dumitrescu - câteva considerente legate de respectarea jocului democratic; Domnul deputat Cristian Dumitrescu.

Stimați colegi, mai avem 12-13 minute și sunt încă destui colegi care ar trebui să vorbească, v-aș ruga să ne încadrăm în cele 3 minute.

 

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Vă mulțumesc. O să încerc, domnule președinte.

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Una din știrile calde preluate de mass-media cu notă de ironie este cea potrivit căreia importanți lideri ai Opoziției au intrat în tagma prezicătoarelor sau mai precis a proorocilor, mama Omida și alte asemenea ei, fără să mai vorbim despre profesorul Brucan, au rămas în urma capacităților unor astfel de politicieni de a anticipa evenimentele și nu orice fel de evenimente, ci doar acelea care sunt esențiale pentru perioada care urmează.

Trec peste previziunea de-a dreptul patriotică referitoare la faptul că statul român va pierde procesul cu firma americană Noble Venture și mă refer exclusiv la afirmația potrivit căreia vom avea de-a face cu o campanie electorală murdară.

Singurul exemplu la care s-a recurs în susținerea acestei afirmații este trecerea unui număr important de primari, este adevărat, de la alte partide la PSD.

Ce este murdar aici? aș întreba eu. Am putea să amintim că mulți membri, spre exemplu ai PNL-ului, au făcut parte din alte numeroase formațiuni politice, iar faptul, cel puțin mie, nu mi se pare a fi imputabil.

Viața noastră politică, din păcate, nu s-a stabilizat încă într-o asemenea măsură încât să nu existe un flux continuu migratoriu între partide.

Sigur că aș putea să dau și o serie de alte exemple și nu este în intenția mea să recurg la procese de intenție, dar, așa cum se desfășoară lucrurile, elementele unei campanii nu tocmai curate apar chiar în rândurile unor personalități ale opoziției când fac tot felul de afirmații nefondate, multe din ele procese de intenție cum ar fi catalogarea bugetului pe anul viitor drept un buget electoral.

În ceea ce ne privește pe noi, social-democrații, considerăm că țara noastră nu are nevoie de o campanie electorală nici prematură și nici murdară și nu vom cădea în capcana care ni se întinde. Nu vom răspunde cu vulgarități, cu acuzații nefondate, cu manevre oculte. Ne vom susține propriile programe în cei mai riguroși termeni cu putință.

Nu vă considerăm, stimați colegi din Opoziție, nici dușmani, nici adversari, ci competitori. Să respectăm regulile jocului democratic, ale comportamentului civilizat, să evităm tot ceea ce ar putea duce la o campanie electorală murdară.

Iată, acesta este mesajul meu și poate că nu aș fi făcut această declarație dacă nu ar fi fost acesta cel mai bun prilej de a ne aminti că a existat în Parlamentul României un mare om politic în perioada post-decembristă, senatorul Ionel Stoica, care, cu adevărată previziune politică, a lansat încă din 1993 Codul deontologic al parlamentarului, adevărată cartă a comportamentului omului politic în viața politică post-decembristă care, de atunci și până acum, nu încetează iată, să devină extrem de actuală. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumim și noi.

 
Dumitru Bentu - marcarea Anului Cantemir și a personalității cărturarului român;

Domnul deputat Dumitru Bentu. Urmează domnul deputat Radu Ciuceanu.

 

Domnul Dumitru Bentu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea se intitulează "Dimitrie Cantemir".

Până la sfârșitul său, anul 2003 rămâne, printre altele, pentru noi, românii, și "Anul Cantemir". Se împlinesc 330 de ani de la naștere și 280 de ani de la moartea sa.

S-a născut la 26 octombrie 1673, al doilea fiu al viitorului Domn Constantin Cantemir și al Anei Bantaș, tatăl trăgându-se dintr-o familie de răzeși din ținutul Fălciului, actualmente județul Vaslui.

Studiază din copilărie limbile greacă, latină și slavonă, iar în 1688 este trimis ca ostatec la Istanbul, la cererea sultanului. În capitala Imperiului Otoman, are prilejul de a studia la Academia Patriarhiei Ortodoxe, cu renumiți cărturari ai timpului: Alexandru Mavrocordat, Hrisant Nottara și alții.

Alături de studiile clasice greco-latine, își însușește cunoștințe de filozofie, geografie, medicină, istorie, folclor, muzică, limbi orientale, devenind un adevărat erudit.

Decesul tatălui său, survenit la 13 aprilie 1693, îi determină pe boieri să-l urce pe Dimitrie pe tronul Moldovei. Domnia a fost însă de scurtă durată, deoarece turcii n-au trimis firmanul de recunoaștere, iar intrigile boierești au contribuit și ele la insuccesul acestei prime domnii.

Revine la Constantinopol și-și continuă studiile. Preocupările sale filozofice se concretizează prin publicarea lucrării "Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea, sau giudețul sufletului cu trupul".

În perioada 1700-1705, după mazilirea fratelui său Antioh Cantemir, Dimitrie revine la Constantinopol și elaborează lucrări de o mare valoare științifică: Imaginea științei sacre cu neputință de zugrăvit, Compendiu despre sistemul logicii generale, Învățătura generală despre fizica lui Johannes Baptista Van Helmond, Explicarea muzicii teoretice pe scurt, Istoria hieroglifică.

Această ultimă lucrare subliniază în mod satiric rivalitățile dramatice dintre partida brâncovenilor și cea a cantemireștilor, venalitatea marii boierimi și racilele semilunii otomane.

Victoria lui Petru cel Mare, țarul Rusiei, la Poltava asupra lui Carol al XII-lea, regele Suediei, determină pe turci să-l mazilească pe Mihail Racoviță și să pună pe tronul Moldovei un om de credință. Astfel, la 14 noiembrie 1710, Dimitrie Cantemir este numit domn de către sultan, până în iulie 1711.

Prin intense acțiuni diplomatice, se ajunge la semnarea Tratatului cu Rusia, în localitatea Lutk din Volenia, la 13 aprilie 1711, în care se stipulau: sprijin militar din partea țarului în lupta antiotomană, autonomia Moldovei, domnie ereditară pentru familia Cantemir și, premoniție, azil politic în Rusia, în cazul unei înfrângeri.

Această ultimă prevedere avea să fie transpusă în fapt în urma Bătăliei de la Stălinești pe Prut, de la 18-22 iulie 1711. Împreună cu familia și cu câțiva boieri fideli, printre care și cronicarul Ion Neculce, s-au exilat în Rusia. În cei 12 ani de exil, a desfășurat o bogată activitate politică și culturală, bucurându-se de aprecierile țarului, care i-a dăruit moșii în Ținutul Harcovului și l-a numit principele serenisim al Rusiei.

Între 1714 și 1716, a elaborat lucrările: Interpretarea naturală a monarhiilor, Descrierea Moldovei, Creșterea și descreșterea Curții Otomane, Viața lui Constantin Cantemir. În 1717 începe Hronicul vechimii româno-moldo-vlahilor, care integra istoria poporului român în contextul european.

Descrierea Moldovei a fost scrisă la cererea Academiei din Berlin și, pe lângă informații geografice, istorice și lingvistice, exprimă și idealul său politic de domnie autoritară, sprijinirea pe păturile mijlocii ale populației și dobândirea independenței țării.

Lucrarea a fost tradusă în limbile greacă, germană, rusă și română în 1825 de către Banul Vasile Vârnav, sub titlul Scrisoarea Moldovei.

În această perioadă, Dimitrie Cantemir a participat intens și la viața politică din Rusia, sprijinind reformele lui Petru cel Mare, drept recompensă, țarul numindu-l consilier secret și membru al Senatului. Însă, boala de care suferea - diabetul - se agravează și, la 21 august 1723, se stinge din viață, la vârsta de 50 de ani.

La împlinirea a 330 de ani de la naștere și a 280 de ani de la trecerea în neființă, aprecierile făcute de criticul Pompiliu Constantinescu sunt cât se poate de relevante: "Prin scrisul său, Cantemir a adus neamului o glorie mai mare și mai durabilă decât a armelor: conștiința europeană românească". Scriind cu predilecție în latinește, limba universală a savanților, s-a adresat tuturor oamenilor de știință din vremea lui, membrilor Academiei din Berlin, organizatorilor Academiei Rusești. Cantemir este primul român tradus și citit în Europa.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumim și noi.

 
Radu Ciuceanu - comentariu legat de amplasarea Monumentului Eroilor Comuniști;

Domnul deputat Ciuceanu. Urmează domnul deputat Aurel Daraban.

 

Domnul Radu Ciuceanu:

Domnule prezident,

Stimați colegi,

Hotărârea Guvernului nr.922/2003 a dispus înființarea Secției de Memorialistică a Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului, urmând ca, în cadrul acestei secții, să fie inclus și ansamblul fostului "Monument al Eroilor Comuniști". Acesta s-a decis să fie transferat din Parcul Carol I, unde se află acum, în Parcul Tineretului, pe viitoarea locație a sus-zisei secții de memorialistică.

Reamplasarea menționată este exprimată fără echivoc în art.2 al hotărârii de Guvern, care precizează că această operație este necesară pentru a se elibera terenul în vederea construirii Catedralei Mântuirii Neamului, precum și a conservării ansamblului considerat de hotărârea de Guvern ca având o remarcabilă valoare artistică.

Precizăm totodată că monumentul este necesar a fi conservat și pentru importanța sa muzeistică, în care context vă informez cu privire la faptul că, prin adresa nr.541, anul acesta, am stabilit cu Consiliul Local al sectorului 4 al Municipiului București, ca, după predarea în totalitate a monumentului, acesta să fie transferat în administrarea spre folosință pentru a se afla acolo unde îi este locul, potrivit dispozițiilor Hotărârii Guvernului nr.922, art.3, care prevede integrarea monumentului în cadrul unui viitor ansamblu ce să constituie Secția de Memorialistică a Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului.

Suntem informați, însă, că există intenția de a nu se respecta hotărârea de Guvern mai sus citată, avansându-se varianta potrivit căreia ansamblul ar trebui dezasamblat și, eventual, reasamblat în Parcul Tineretului.

Motivația adusă de susținătorii acestei acțiuni contrare hotărârii de Guvern constă în aceea că această modalitate preconizată ar fi mai puțin costisitoare.

Argumentul este totalmente fals. Se poate demonstra, după cum s-au exprimat specialiștii consultați de noi, că prin desfacerea marmurei placate pe monument, demolarea structurii de beton armat a celor cinci coloane de 51 m înălțime și a soclului circular nucleu înalt de 10 m - mai corect 12,10 m -, dezafectarea fundației, precum și transportul materialului recuperat, la care se mai adaugă reconstruirea integrală a ansamblului de aceleași dimensiuni și cu materiale noi de calitate identică, toate aceste operațiuni vor ridica costurile la sume care depășesc substanțial pe cele estimate a fi necesare operațiunii de translație. Precizez faptul că, din informațiile pe care le avem, placajul monumentului este realizat din marmură procurată din Suedia. Calitatea acestui placaj, dimensiunile mari ale fiecărei plăci, precum și locul de procesare constituie argumente serioase în legătură cu viitoarele costuri ale unei replici a monumentului.

Aceste observații ale noastre ar putea fi suficiente pentru a demonstra că este categoric de preferat soluția de translație a monumentului, chiar și în ipoteza că operațiunea de dezafectare, recuperarea marmurei, se vor desfășura într-o manieră ideală, fără nici o pierdere, ceea ce este o imposibilitate tehnică, după cum pot confirma specialiștii în domeniu.

În concluzie, în fața acestor argumente, se cuvine să se analizeze, de urgență și cu obiectivitatea de care noi nu ne îndoim, necesitatea respectării Hotărârii Guvernului nr.922/2003, precum și natura propunerilor de a nu fi respectată această hotărâre.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc.

 
Aurel Daraban - despre o semnificativă realizare economică în Portul Constanța;

Domnul deputat Daraban și apoi urmează doamna deputat Liana Naum.

 

Domnul Aurel Daraban:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Din fericire, în aceste luni premergătoare unei campanii electorale care se anunță destul de electrizantă, sunt locuri în țara noastră unde faptele oamenilor încununează în plan economic eforturi materiale și financiare deosebite, cu implicații sociale din cele mai serioase.

După ce în plan politic România și-a adjudecat o recunoaștere regională și internațională pe deplin meritată, lucrurile încep să se miște foarte serios și în plan economic, iar recent, un Raport de țară al Comunității Europene argumentează că suntem pe drumul cel bun al unei economii de piață funcționale.

Din păcate, nu știm îndeajuns să facem cunoscute nouă, dar și partenerilor externi, succesele și izbânzile noastre. Nu știm să mediatizăm în mod corect și onest eforturile ce le depunem.

La ce vreau să mă refer în mod deosebit? Ieri, în Constanța, la Administrația Portuară, s-a consumat un fapt cu semnificații deosebite pentru economia constănțeană, dar și pentru economia țării: a fost inaugurat cel mai mare terminal de conteinere de la Marea Neagră, cea mai mare investiție din '90 încoace, care s-a realizat într-un an și jumătate.

Evenimentul are o importanță deosebită pentru ambițiile României, care dorește să joace rolul de placă turnantă pentru fluxurile de mărfuri dintre Asia și Europa.

Terminalul de pe Molul II creează premisele ca Portul Constanța să devină platforma de distribuție a mărfurilor containerizate pentru piața Mării Negre și pentru tranzitul pe Canal și Dunăre.

La potențialul actual de circa 200 de mii de conteinere pe an al portului, noua investiție adaugă o capacitate de 325 de mii de conteinere. Terminalul va permite operarea navelor per conteiner de 3.000-5.000 de conteinere.

Pentru realizarea obiectivului, Banca Japoniei pentru Cooperare Internațională a venit cu o participație de 104,6 milioane de dolari, restul de 25% din valoarea acesteia fiind contribuția Guvernului României. Investiția se ridică la circa 92 de milioane de dolari, din circa 50 de milioane reprezintă lucrările de construcții-montaj realizate de Compania Penta Ocean Construction, iar restul echipamentelor furnizate de Consorțiul Mitsubishi Heavy Industries Corporation.

Această realizare economică reprezintă indubitabil o recunoaștere a staturii, dar și a credibilității pe scena internațională pe care o are România la ora actuală.

De altfel, procesul decizional și strategiile regionale sunt greu de conceput fără aportul României de azi în sud-estul european, vecinătatea Uniunii Europene și NATO extinse, bazinul Mării Negre și ansamblul geopolitic al Orientului Mijlociu.

Dar, odată dobândit acest statut, el solicită din partea noastră o atitudine de conștientizare a responsabilității ce o avem în plan economic și politic.

Consider că ar fi imperios necesar ca întreaga clasă politică, societatea civilă, mijloacele mass-media să facă binecunoscute și asemenea realizări, pentru că, la urma urmei, este vorba de interesul național al României.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumim și noi.

 
Liana Elena Naum - declarație intitulată: Teatrul Ovidius din Constanța, pur și simplu teatru sau teatru național?;

Doamna deputat Liana Naum. Urmează domnul deputat Emil Rus.

 

Doamna Liana Elena Naum:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Teatrul Ovidius din Constanța, pur și simplu teatru, sau teatru național?"

"Cultura este al doilea și cel mai solid teritoriu al patriei", afirma George Călinescu - și avea deplină dreptate, dacă privim situația din unghiul Teatrului Ovidius din Constanța, un teatru extrem de apreciat, care nu poartă încă numele de teatru național, deși aspiră și merită acest calificativ, de mai multă vreme.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, în Constanța, la inițiativa omului de cultură și animator de teatru, Petru Vulcan, ia ființă prima Societate de Cultură Dobrogeană Ovidius, principala formă de manifestare a acestei societăți culturale fiind teatrul.

Motivația amatorilor a fost extrem de profundă și, cu timpul, activitățile societății au fost încununate de mari succese.

În acest fel, la Constanța ia ființă Teatrul profesionist Ovidius. De atunci și până în prezent, aici au loc 310 premiere, piesele aparținând unor mari scriitori clasici, atât români, cât și străini.

Teatrul constănțean a efectuat numeroase turnee și a participat la importante festivaluri internaționale, unde s-a bucurat de largi aprecieri.

De asemenea, a întreprins diferite schimburi culturale în țări europene, precum: Anglia, Spania, Turcia, Bulgaria și Iugoslavia, promovând astfel cultura românească.

Prin creația culturală, un individ își prelungește personalitatea, prin operele create pătrunde în viața umanității, iar un teatru care le afirmă, constituie și creează spiritualitatea. De aici, de pe scena dobrogeană, au îmbogățit viața culturală nume celebre, precum: Toma Caragiu, Ștefan Iordache, Melania Cârje, Daniela Anencov, Petre Lupu, George Bănică, Remus Mărgineanu și mulți alții, Teatrul din Constanța consolidându-le astfel debutul în teatrul românesc.

Am făcut această introducere pentru a vă prezenta succint câteva din extraordinarele realizări ale Teatrului Ovidius din Constanța și, totodată, pentru a-mi exprima deplina solidaritate pentru împlinirea unui vechi deziderat al dobrogenilor, și anume acordarea statutului de teatru național Teatrului Ovidius.

Luna aceasta, Dobrogea împlinește 125 de ani de la alipirea la patria-mamă și acesta este un prilej de remarcabile manifestări și importantă sărbătoare la Constanța. Dar, dincolo de rațiuni administrative și politice, teatrul constănțean își justifică aspirația atât prin prestația sa artistică, cât și prin pasiunea și dăruirea cu care slujitorii ei au făcut pionierat, aducând teatrul românesc pe aceste meleaguri încă de pe vremea eliberării de sub stăpânirea otomană.

Având în vedere că Dobrogea este singura provincie istorică românească în care nu există un teatru național, consider pe deplin justificat demersul conducerii Teatrului Ovidius și nu cred că există un prilej mai bun decât acela de a acorda, cu ocazia aniversării a 125 de ani de la revenirea Dobrogei în cadrul statal românesc, acest statut de teatru național.

Un teatru național la Constanța ar însemna un plus de imagine pentru dimensiunea culturală a orașului care reprezintă într-o oarecare măsură imaginea țării noastre pe perioada estivală. Orice cultură adevărată este prospectivă. Prin urmare, ea nu trebuie să fie o evocare sterilă a unor lucruri moarte, ci trebuie să continue să descopere un elan creator și inovator, totodată, care să se transmită din generație în generație și să încălzească în același timp.

Teatrul Ovidius a emanat destulă luminozitate pentru a primi un titlu pe care, numai prin realizări apreciate și pline de succes, l-ar merita. Se aspiră către ceva meritoriu, către ceva demn de toată măreția anilor, pieselor și numelor adunate într-un premiu, cu siguranță câștigat: "Teatrul Național". Căci, prin urmare, scopul final al tuturor disciplinelor spirituale este, fără îndoială, același: desăvârșirea și valoarea omului. Toți cei care au debutat, au muncit și au creat, în cadrul Teatrului Ovidius, în mod cert, au sperat la momentul când meritele lor vor fi remarcate, apreciate și răsplătite. Cultura merită uneori mai multă atenție și chiar un loc de frunte pe lista priorităților, deoarece, după cum spunea Simion Bărnuțiu, "Cultura unui popor e măsura fericirii și securității lui".

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumim și noi, doamnă deputat.

 
Emil Rus - despre responsabilitatea legiferării;

Domnul deputat Emil Rus. Urmează domnul deputat Mihai Baltă.

Vă rog foarte mult să vă restrângeți cât se poate declarațiile, pentru că am depășit timpul.

 

Domnul Emil Rus:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea se referă la un aspect care ar trebui să dea de gândit tuturor parlamentarilor asupra necesității de a acționa cu responsabilitate maximă pentru prevenirea adoptării de reglementări, al căror conținut ridică semne de întrebare cu privire la constituționalitatea lor.

Oare sunt posibile asemenea situații?

Din păcate, da. Am în vedere un exemplu recent, mai precis Legea bancară nr.58/1998, ale cărei modificări și completări aprobate de curând în Parlament mențin și dezvoltă chiar reglementări care, cel puțin teoretic, suscită discuții cu privire la respectarea prevederilor constituționale.

Concret, este vorba de prevederile art. 71, art. 83, art. 83 alin. 1 și art. 83 alin. 2 din lege. Astfel, art.71 prevede că aplicarea sancțiunilor prevăzute la art.69, alin.2, lit.d) și lit.e), respectiv "retragerea aprobării date conducătorilor și/sau administratorilor băncii" - lit.d) - și "retragerea autorizației băncii" - lit.e) -, este de competența Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României.

Nimic de zis, numai că art.83 din aceeași lege prevede că aceste sancțiuni pot fi contestate, în termen de 15 zile de la comunicarea lor, - unde credeți? Tot la Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României, care se pronunță prin hotărâre în termen de 30 de zile de la data contestării.

Deci, legea reglementează (caz unic în legislația românească) judecarea contestației unei sancțiuni de către același organism - care a și aplicat-o.

La același articol se prevede că hotărârea Consiliului de administrație poate fi atacată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în termen de 15 zile de la comunicare.

Dar, la art.83 apare o nouă surpriză, prevăzându-se expres că: "Banca Națională a României este singura autoritate în măsură să se pronunțe asupra considerentelor de oportunitate, evaluărilor și analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale. În cazul contestării în instanță a actelor Băncii Naționale a României, instanța judecătorească se va pronunța asupra legalității acestor acte".

Cu alte cuvinte, nimeni - nici chiar instanța supremă - nu poate să se pronunțe asupra justeței măsurilor și hotărârilor Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României.

Înalta Curte de Casație și Justiție poate doar să se pronunțe asupra legalității actelor Băncii Naționale a României, mai direct spus, să confirme dacă banca avea sau nu competența de a lua deciziile respective.

Este, cred, evident că prevederile menționate sunt cel puțin în situația de a ridica serioase semne de întrebare cu privire la respectarea art.24 din Constituția României, pe care îmi permit să-l reproduc în întregime: "Dreptul la apărare este garantat". "În tot cursul procesului părțile au dreptul să fie asistate de un avocat ales sau numit din oficiu".

Aceeași lege conține prevederi care dau dreptul Băncii Naționale a României de "a stabili, prin reglementări și alte criterii specifice de evaluare a calității, activității și experienței persoanelor desemnate în calitate de conducător sau administrator al unei bănci, precum și alte reguli și norme etice și profesionale pentru personalul bancar" (art.25 alin.2) sau "de a stabili prin reglementări și alte criterii specifice de evaluare a calității acționariatului unei bănci" (art.25 alin. 3), decât cele prevăzute de lege.

Deci, Banca Națională a României are dreptul să emită norme pentru completarea legii, nu numai pentru aplicarea ei.

Consider că avem de-a face cu o situație destul de periculoasă, care generează și încurajează arbitrariul, deschide larg poarta abuzurilor, săvârșirii de ilegalități, se poate spune chiar stimulării actelor de corupție.

Nu neg necesitatea unor legi ferme, clare, eficiente pentru întărirea ordinii și disciplinei în activitatea bancară.

Sub acest aspect, Legea bancară nr.58/1998, cu modificările și completările aduse, poate fi apreciată ca un act normativ reușit, conținând măsuri salutare pentru asigurarea respectării legalității, precum și a prevenirii și combaterii corupției.

Dar, carențele subliniate pot conduce la efecte perverse, imprevizibile, cu consecințe total opuse dezideratelor care au stat la baza filosofiei legii. Aceasta cu atât mai mult cu cât în România există precedente care cer o deosebită atenție pentru prevenirea unor astfel de cazuri, inclusiv în mediul bancar.

Desigur, în combaterea punctului de vedere expus mai înainte se poate invoca alinierea legislației naționale la legislația comunitară.

Dar, atrag atenția că o motivație de această natură trebuie demonstrată concret, ceea ce îmi permit să spun că este imposibil de realizat, pentru simplul motiv că în țările comunitare este exclusă o astfel de contradicție între prevederile unei legi, oricare ar fi ea, și prevederile constituționale.

Chiar dacă ar exista poarta spre arbitrariu, abuzuri, corupție nu s-ar putea deschide atât de ușor ca în România zilelor noastre.

De asemenea, s-ar mai putea invoca și faptul că, parte din reglementările la care m-am referit au fost aprobate în trecut de Parlament.

Este adevărat, numai că precedentele constatate pun în lumină, o dată mai mult, eroarea făcută, dezvăluind atât nefirescul procedurilor aprobate, cât și, mai ales, efectul lor nefast. Nu pot fi sub nici o formă adeptul menținerii unei erori vecine cu reaua-credință și de aceea, susțin cu tărie necesitatea de a urmări cu deosebită atenție aplicarea acestor reglementări, singura modalitate care ne permite prevenirea unor situații extrem de neplăcute, de neînțeles și de neacceptat.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc și eu.

 
Mihai Baltă - intervenție politică intitulată România și implementarea programelor UNESCO;

Domnul deputat Mihai Baltă. Urmează domnul deputat Bozgă Ion.

 

Domnul Mihai Baltă:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Intervenția mea de astăzi este intitulată "România și implementarea programelor UNESCO".

În luna octombrie, în cadrul Conferinței Generale UNESCO de la Paris, a fost lansată Rețeaua I.P.U. (Uniunea Interparlamentară) de parlamentari reprezentanți (Focal Points) pentru UNESCO.

Instituirea Rețelei I.P.U., formată din parlamentari reprezentanți pentru UNESCO, a fost aprobată de Consiliul de Cooperare I.P.U. în aprilie 2003, iar Conferința de la Ottawa din iunie 2003 a oferit ocazia examinării modalităților de cooperare între UNESCO și grupurile parlamentare, având ca document de analiză "Priorități strategice pe termen mediu ale UNESCO".

Scopul principal al rețelei propuse este încurajarea parlamentarilor de a adăuga Strategia UNESCO pe termen mediu la agenda lor și de a include câteva din componentele sale în programul lor normal de lucru. Aceasta ar implica o relație în două sensuri, pentru care UNESCO speră să dobândească sprijin de la parlamentele naționale pentru programele și acțiunile sale, dar în același timp poate spera ca activitățile sale să fie examinate în Parlament.

La rândul său, UNESCO poate oferi expertiză internațională pentru diverse domenii, parlamentarii urmând să elaboreze legi și să ratifice convenții în domenii-cheie, cum ar fi: educație, etică în cunoaștere, diversitate culturală, apă și ecosisteme, bioetică etc.

Rolul esențial al persoanelor desemnate (Focal Points) este acela de a face schimb de informație și de a oferi consiliere între parlamente, birouri pe domenii ale UNESCO, comisii naționale UNESCO și I.P.U., pentru inițiative parlamentare naționale și internaționale ce includ activități și programe UNESCO și pentru consecințele pe plan mondial ale implementării Strategiei pe termen mediu a UNESCO.

Persoanele desemnate au următoarele responsabilități: disiminarea datelor despre UNESCO în Parlament și sporirea gradului de înțelegere a metodelor de funcționare și lucru al organizației; schimb de informație între participanții-cheie din cadrul parlamentelor, comisiilor naționale și UNESCO privind legislația în domeniile educație, știință, cultură și comunicare; menținerea legăturilor cu guverne, universități, mass-media, ONG-uri în scopul de a obține sprijin pentru implementarea Strategiei UNESCO pe termen mediu; promovarea unui dialog între parlamentari și UNESCO; informarea Uniunii Interparlamentare asupra punerii în aplicare a rezoluțiilor și inițiativelor din sfera și competența UNESCO și, în același timp, informarea parlamentelor asupra activităților conduse de I.P.U. în domenii de interes pentru UNESCO, sau realizate în parteneriat cu UNESCO.

La reuniune au participat parlamentari, reprezentanți ai 144 de țări, membri ai consiliilor naționale UNESCO, reprezentanți ai Consiliului Europei, ai Uniunii Interparlamentare.

În cadrul reuniunii au rostit alocuțiuni: Koichiro Matsuura, director general UNESCO, Sergio Paez Verdugo, președintele Uniunii Interparlamentare.

Au fost supuse atenției participanților (auditoriului) următoarele două teme: "Priorități UNESCO pe termen mediu" de către domnul M.Ahmed Sayyed, director general pentru relații externe și cooperare UNESCO, și "Parteneriat între UNESCO și parlamentari în cadrul rețelei viitoare de cooperare UNESCO/I.P.U.", de către domnii M.Sayyed și Anders M. Johnsson, secretar general al Uniunii Interparlamentare.

La Conferința Generală UNESCO de la Paris, dezbaterile pe secțiuni au confirmat încă o dată că România este angajată major în susținerea Programului UNESCO, acțiunile sale în acest plan consolidând statutul României de membru al Uniunii Europene din anul 2007.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumim și noi.

 
Ion Bozgă - declarație legată de INTAGRA 2003, cea mai mare expoziție internațională din domeniul agriculturii;

Domnul deputat Ion Bozgă. Urmează domnul deputat Nicolae Leonăchescu, ultimul vorbitor, dar nu cel din urmă, bineînțeles.

 

Domnul Ion Bozgă:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Declarația mea politică se intitulează "INTAGRA 2003, cea mai mare expoziție internațională de echipamente și produse din domeniul agriculturii, zootehniei și industriei alimentare".

Complexul expozițional ROMEXPO a găzduit în perioada 12-16 noiembrie 2003 cea de-a VIII-a ediție a INDAGRA- expoziție internațională de echipamente și produse din domeniul agriculturii, zootehniei și industriei alimentare, a VII-a ediție a EXPO-DRINK, expoziție internațională de vinuri, băuturi alcoolice, răcoritoare și echipamente de producție, și a V-a ediție a ALPAG - expoziție internațională pentru ambalaje, materiale, mașini și echipamente specifice. Au fost unite în același pachet 3 expoziții la o sărbătoare de toamnă. Eveniment important în etalarea realizărilor și proiectarea viitorului agriculturii românești, a zootehniei și industriei alimentare.

Actuala ediție a reunit un număr de 450 de firme, dintre care 290 românești și 160 străine. Au participat firme din 24 de țări, din Europa și America. Un aspect de noutate l-a constituit Salonul de Eco-agricultură, organizat sub patronajul Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului. Pentru prima dată au fost expuse produsele obținute din agricultura ecologică, certificată a României. Aceasta înseamnă atenția foarte mare pe care Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului o acordă acestui sector de activitate prin ceea ce a făcut și a ceea va întreprinde în viitor pentru agricultura ecologică. Prezența primului ministru, respectiv a domnului Adrian Năstase, la aceste evenimente evidențiază modul cum se implică Guvernul României pentru dezvoltarea agriculturii în România. Felicit Ministerul Agriculturii și Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București pentru această reușită.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumim și noi.

 
Nicolae Leonăchescu - prezentarea scrisorii trimise către Reuniunea O.S.C.E, 1-2 decembrie 2003, Maastricht - Olanda;

Urmează domnul deputat Nicolae Leonăchescu, dar, doamnelor și domnilor, permiteți-mi ca înaintea alocuțiunii domnului deputat Nicolae Leonăchescu să anunț, așa cum se cuvine, că următorii colegi au depus declarațiile la secretariat: Alexandru Octavi Stănescu, Cristian Nechifor, Adrian Ionel, Aurel Gubandru, Ștefan Giuglea, Gheorghe Roșculeț, Codrin Stefănescu, Florin Iordache, Paul Magheru, Costache Mircea, Ioan Sonea, Eugen Pleșa, Ștefan Lăpădat, Emil Rădulescu, Vlad Hogea, Eugen Nicolăescu și Andrei Chiliman.

Vă mulțumesc.

Poftiți, vă rog, domnule deputat Leonăchescu.

 

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Permiteți-mi să dau citire unei scrisori pe care o trimit către Reuniunea Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, OSCE, 1-2 decembrie 2003, Maastricht - Olanda.

Mandatul misiunii O.S.C.E. din Republica Moldova, stabilit în anul 1993, este acela de a promova "reglementarea politică a conflictului prin consolidarea independenței, a suveranității și a integrității teritoriale a Republicii Moldova și, în același timp, o înțelegere referitoare la un statut special al regiuniitransnistrene".

Din informațiile care au apărut în presa internațională rezultă că acest mandat n-a fost onorat pentru că, în prezența Armatei a XIV-a a Federației Ruse, independența, suveranitatea și integritatea Republicii Moldova nu pot fi promovate.

O.S.C.E. și Federația Rusă pun astăzi în discuție nu statutul Transnistriei, ci statutul Republicii Moldova.

Domnul William Hill, șeful misiunii, discută cu diferiți reprezentanți ai Rusiei și Ucrainei un proiect de federalizare a Republicii Moldova fără să-i întrebe și pe moldoveni. Nu dorim o nouă ediție a pactului Stalin - Hitler (Ribbentrop - Molotov)!

Cunoaște O.S.C.E. comportamentul antidemocratic al grupării de la Tiraspol? Cunoaște O.S.C.E. acțiunile violente și discreționare la adresa populației românești care reprezintă 40% din totalul populației din zona transnistreană aflată sub controlul ilegal al Tiraspolului!? Pentru populația română din Transnistria, promovează O.S.C.E. o etnoregiune?

Știe O.S.C.E. că militarii ruși din Armata a XIV-a se integrează în trupele administrației de la Tiraspol?

Cunoaște O.S.C.E. că Școala Românească Nr. 19 din Tighina a fost izolată într-o pădure și este subvenționată de autoritățile de la Chișinău?

Știe O.S.C.E. că reprezentanții administrației din zona ocupată de Armata a XIV-a și-au făcut 1400 vile în Varnița, ocupând prin forță terenul acestei localități?!

Știe O.S.C.E. că în zona disidenților de la Tiraspol se prelucrează materiale radioactive aduse din zona Cernobâl?!

Permanentizarea prezenței în Republica Moldova a trupelor rusești de ocupație elimină șansele unei evoluții democratice, stabile, în zonă și încurajează acțiunile antistatale ale unor elemente declasate.

Din această perspectivă, federalizarea Republicii Moldova reprezintă un proces contrar tendințelor istorice de unificare a Europei, promovate de Uniunea Europeană și de Consiliul Europei.

O.S.C.E. sprijină, oare, procesele de fărâmițare a statelor europene pentru ca nostalgicii comuniști să-și refacă imperiul, cu prețul altor milioane de victime?

În calitatea mea de universitar și deputat, am cunoscut foarte bine realitățile din Republica Moldova și din Transnistria; cunosc starea de spirit a populației adusă la sărăcie și disperare.

Îmi fac o datorie de cetățean al Europei în a vă atrage atenția că federalizarea, ca model exportat și impus cu armele, nu este o soluție pentru Republica Moldova. Susține O.S.C.E. modelul comuniștilor ruși al existenței poporului moldovean și al limbii moldovenești, model clasificat de lumea științifică drept "cea mai mare mistificare culturală a secolului al XX-lea"?!

Respectați mandatul din 1993 și nu terorizați populația română majoritară prin acceptarea cererilor aberante ale unor nostalgici comuniști puternic sprijiniți de Armata a XIV-a a Federației Ruse!

În Europa de mâine, modelele impuse cu tunul sunt contraproductive și condamnă locuitorii Republicii Moldova la sărăcie și sclavie.

Din aceste motive, cer să publicați urgent proiectul de acord stabilit în diferite cercuri spre a-l cunoaște și populația Republicii Moldova.

Nu hotărâți soarta apelor Nistrului fără să-i întrebați și pe locuitorii de pe malurile lui!

Semnează, prof. univ. dr. ing. Nicolae Leonăchescu, deputat,Secretar al Biroului Permanent al Camerei Deputaților. București, România.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumim, domnule deputat, domnule profesor.

 
 

(Următoarele intervenții au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de ședință.)

 
Eugen Gheorghe Nicolăescu - solicitarea retragerii OUG nr.111/2003;

Domnul Eugen Gheorghe Nicolăescu:

Guvernul Adrian Năstase a continuat seria abuzurilor legislative și activității antidemocratice prin emiterea Ordonanței de Urgență nr.111 din 24 octombrie 2003 pe care am considerat-o neconstituțională, fapt dovedit prin încălcarea a patru articole din Constituție. Am crezut că Guvernul nu se va grăbi și va avea un dram de decență, însă ne-am înșelat și, în 14 noiembrie 2003, în Monitorul Oficial a fost publicată hotărârea de guvern în aplicarea ordonanței respective.

Astfel, fondurile existente în conturile Trezoreriei statului la data publicării hotărârii de guvern se vor folosi pentru achitarea datoriilor câtorva societăți: USG Govora, "Republica" București, "Nitramonia" Făgăraș, Chimcomplex Borzești, "Fortus" Iași către furnizorii de utilități care au devenit acționari la societățile menționate în contul datoriilor existente. Prin acest act normativ, miniștrii finanțelor publice, economiei și comerțului și președintele APAPS vor stabili în următoarele 15 zile modalitatea de decontare a sumelor prevăzute.

De altfel o serie din aceste societăți mai beneficiază și de o altă prevedere legală înscrisă în legea bugetului ds stat pe anul 2004, adică anulări, eșalonări și reeșalonări de impozite și taxe.

Se poate înțelege clar că anumite societăți sunt sprijinite cu bani publici pentru că sunt în sfera de influență a PSD, că au acționari din aceeași zonă politică sau se așteaptă curățarea acestor societăți pentru a fi oferite clientelei politice.

De aceea și pentru alte aspecte imorale am solicitat retragerea ordonanței din cauza arbitrariului pe care-l introduce, primele măsuri demonstrând că banii publici sunt folosiți în scop clientelar și electoral, promovând posibile acte de corupție guvernamentală în viața publică, lucru inacceptabil pentru o societate democratică.

Andrei Ioan Chiliman - declarație intitulată După Revoluția furată, democrația furată!;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

"După Revoluția furată, democrația furată!"

Mult timp după 1989, opoziția și reprezentanții societății civile l-au acuzat pe actualul președinte și tovarășii domniei sale de partid, că au furat Revoluția Română, înțelegând prin aceasta că au deturnat-o de la țelurile ei și au monopolizat-o strict în folosul lor. Iată că, acum, după 14 ani, expresia "Revoluția furată", atât de adevărată și frustrantă totodată, este pe cale să se schimbe în democrația furată. În loc să se apropie, pe măsura aspirațiilor naționale, de valorile și modelele democrației occidentale, de democrația liberală așa cum este definită de politologi, cea din țările occidentale, PSD în frunte cu președintele său de partid și cu al său președinte de țară, au hotărât, la ceas de taină, că României i s-ar potrivi mai degrabă, o "democrație" tip Azerbaidjan, Turkmenistan, Uzbekistan sau Kirghizstan. Teza președintelui Iliescu, rostită încă de la referendumul pentru Constituție, că "statul n-ar mai trebui să cheltuiască de-acum înainte banii publici decât pentru cei care vin la vot și singurii care ar trebui să conteze la votare sunt cei care vin", a dat aripi PSD-ului, care se teme din ce în ce mai tare de pierderea alegerilor în 2004. Ca atare, la ședința de taină de la Cotroceni din 10 noiembrie 2003, liderii PSD au hotărât deja, doar în favoarea lor, modul cum se vor desfășura alegerile locale și generale de acum încolo și, prin urmare, cum va arăta democrația românească, varianta originală Iliescu-Năstase.

Deși nemulțumit de prezența la vot a românilor, distinșii șefi ai PSD-ului și-au dat totuși seama că nehotărâții nu vor vota în nici un caz pentru liota de baroni locali ai PSD și "le-au mai dat o șansă să meargă la vot": alegerile generale vor fi în 12 decembrie, în plină iarnă și când toată lumea se pregătește de Crăciun și de o vacanță lungă pe care, fără îndoială, că și la anul, guvernul le-o va dărui salariaților.

Cum nu mai e nevoie de campanie electorală, chipurile pentru că astfel s-ar mai reduce din cheltuielile pe care le-ar face partidele, campania electorală se va reduce, pentru a doua oară, de data asta de la 45 zile la 30 zile. Chiar așa: ce nevoie mai au cetățenii să cunoască oferta altor partide, când PSD își urlă de trei ani propaganda deșănțată în ziare, la radio și pe ecranele televizoarelor !? Cum spunea o lozincă din anul 2000: "Votăm PDSR !", azi PSD, cu toții !

Cea mai interesantă propunere a PSD este de departe și cea mai stupidă, ca să repet chiar declarația domnului premier referitoare la aceasta. Până și pe vremea comuniștilor, când se alegea șeful pionierilor și erau mai mulți candidați, se organiza al doilea tur de scrutin între primii doi clasați; este o normă universal stabilită pretutindeni când se organizează alegeri serioase. Domnul Năstase a dus însă "raționamentul" până la capăt, cum s-a exprimat și a demontat ca stupidă această normă democratică a turului II între primii doi cei mai bine clasați candidați. Cu aceasta, democrația tip PSD va înlocui democrația occidentală ! Pretextul că, astfel, s-ar cheltui nejustificat mai mulți bani publici pentru cetățenii care nu se prezintă la vot este periculos: pe aceleași criterii, începând de mâine, primarii nu vor mai consulta prin referendum cetățenii pentru cheltuirea banilor comunității că tot nu se prezintă la vot, de poimâine se va sătura și Guvernul de referendum-uri cetățenești de care se teme și "dacă ducem raționamentul până la capăt" cum zice domnul premier, urmează ca și schimbarea guvernului și a Parlamentului să se facă fără alegeri și fără campanie, din economie ! Îi punem pe domnul Iliescu Președinte pe viață și pe domnul Năstase prim-ministru pe viață și am rezolvat ieftin și repede problema alegerilor !

În afara faptului că este profund nedemocratică, această idee a eliminării turului II generează și un alt gen de probleme specifice României. Eliminarea turului II nu ajută în fapt decât două partide în alegerile care vor urma: PSD, care va fi ajutat în aspirațiile sale de a deveni partid unic, și UDMR, care, profitând de dezbinarea românilor la urne, va câștiga alegeri în unele orașe ca Satu Mare prin votul bloc al comunității maghiare, posibil și cu 20 % în unele localități ! Se va ajunge ca, paradoxal, localități din Ardeal care nu au mai cunoscut dinainte de Marea Unire primari aparținând minorității maghiare, să aibă parte acum, grație politicii PSD, de această incredibilă șansă. PNL nu are nimic împotriva primarilor UDMR, însă lucrurile trebuie privite dintr-o altă perspectivă, care se prefigurează amenințătoare la orizont: accentele naționaliste tot mai pregnante din Ardeal, abia de acum înainte vor fi copios alimentate de PRM. Mai trebuie să continui pentru ca PSD să înțeleagă cât de mult este în stare să pericliteze interesul național pentru a și-l satisface pe cel propriu ?

Nu pot să nu reiau înainte de final o frază des repetată de domnul Adrian Năstase în perioada 1996-2000, când conducea opoziția în Parlament: "Democrația are un cost și trebuie să ne asumăm acest lucru."

În final, adresez o cerere oficială Uniunii Europene. Dacă principalul motiv pentru care PSD vrea să atenteze la valorile democrației de tip occidental este costul prea mare din bani publici, solicit oficial, pe această cale, reprezentanților Uniunii Europene în România, ca din banii pe care controalele oficialilor europeni au cerut să fie returnați, să se acorde României sumele necesare pentru organizarea turului II de scrutin, pentru că altfel, democrația românească este în pericol și integrarea sa europeană pusă sub semnul întrebării.

Andrei Ioan Chiliman - declarație politică: În curtea P.S.D., corupția a ajuns cât casa. Trăiască Internaționala Socialistă!;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

"În curtea PSD, corupția a ajuns cât casa. Trăiască Internaționala Socialistă !"

Domnul prim-ministru nu a prididit în toate declarațiile făcute în fața Parlamentului României cu ocazia diferitelor moțiuni sau asumări ale răspunderii Guvernului (căci cu alte ocazii nu binevoiește să apară în fața Parlamentului țării), să atace corupția miniștrilor Convenției Democrate; cu toate acestea, interesul pentru dezvăluirea corupției regimului Constantinescu l-a ocupat atât de mult, încât abia în 19 aprilie 2003 își asuma răspunderea pentru așa-zisul pachet anti-corupție. Cât de util este acesta ? Tot pe atât de util ca și Parchetul Național Anticorupție; pericolul atunci când vrei să prinzi corupții altora este că riști să ajungi și la corupții tăi - și când ai tăi reprezintă grosul capturii... faci cum a făcut premierul; devii brusc amnezic și îi trimiți pe oficialii străini la căutat corupți prin țară. Ce contează că raportul oficial al CIA-ului prezintă o situație din ce în ce mai îngrijorătoare a corupției în România? Ce contează că, în Congresul american, sindicaliști români prezintă cazuri de corupție care înrăutățesc și mai mult imaginea țării? Dacă nu sunt prinși, corupții... nu există. Și corupții nu sunt prinși din mai multe motive: baronii locali sunt lăsați să-și facă de cap pentru a strânge, pe lângă bani pentru ei și banii necesari PSD-ului; justiția română, ajunsă o cvasi-afacere de familie (de conflictul de interese în care se află câteva familii de demnitari PSD-iști, inclusiv doamna ministru a Justiției s-a uitat), este manevrată politic sau i se dă intenționat mână liberă.

În ultima vreme a devenit evident - corupția pornește din chiar birourile ministeriale. Cât despre Legea 161/2003, arma de luptă contra corupției a Guvernului Năstase, s-a dovedit până acum pe deplin că este doar un surogat de lege anticorupție, bună pentru incompatibili, dar complet inofensivă pentru cei aflați în situații de conflict de interese.

Acum o lună de zile, după "aranjarea" Referendumului, demisia celor trei miniștri demiși nu a făcut decât să dezvăluie cangrena corupției din Guvernul Năstase, unde zilnic apar noi dezvăluiri la Ministerul Administrației și Internelor, la Ministerul Transporturilor, al Industriilor și al Justiției. Presa nu a încetat să le dezvăluie. Ce a făcut domnul prim-ministru, când presa i-a nominalizat, așa cum domnia sa ceruse, pe corupți? S-a înscris, de data asta cu ajutorul prietenilor socialiști, în Internațional Socialistă, lucru care îi permite să-și mai facă puțină imagine pe banii publici. PSD-ul ar trebui să le mulțumească și să scandeze într-un glas: trăiască Internaționala Socialistă !

Cât despre lupta Guvernului Năstase contra corupției și completarea Legii 161/2003 cu prevederi clare și drastice în privința conflictului de interese, cred că va trebui să aștept demisia actualului guvern, cu toate că nu cred în miracole...socialiste.

Asta nu mă împiedică însă să cer din nou conducerii PSD să accepte completarea Legii 161/2003 cu prevederi clare privind conflictul de interese și să îi pun la dispoziție setul de amendamente pe care l-am înregistrat la Camera Deputaților sub nr. 388 din 18 iulie 2002.

Eugen Gheorghe Nicolăescu - formularea unor critici la adresa Cabinetului condus de Adrian Năstase;

Domnul Eugen Gheorghe Nicolăescu:

Ineficiența Cabinetului condus de Adrian Năstase nu mai este o noutate, viața de zi cu zi a cetățenilor este tot mai grea, iar economia suferă dezechilibre impuse de incoerența măsurilor guvernamentale. Cu atât mai gravă este lipsa de reforme și menținerea în funcții a celor care au demonstrat că fie nu știu ce au de făcut, fie se ocupă de rezolvarea unor probleme personale în detrimentul celor pentru care sunt plătiți.

De fiecare dată, primul ministru și-a exprimat încrederea în competența profesională, în integritatea morală și în modul în care o serie de miniștri au soluționat aspectele din domeniile lor de activitate. Au fost revocați în vară mai mulți miniștri, ulterior au fost demiși trei miniștri, iar în prezent alți miniștri sunt în atenția opiniei publice și a organelor abilitate ale statului.

Cu o aroganță de nedescris, domnul Adrian Năstase își apără miniștrii suspecți de corupție, de conflict de interese, de trafic de influență, precum și de o gestionare necorespunzătoare a domeniilor în care activează. De ce oare primul - ministru se situează pe o poziție dură, contrară celor care critică cu argumente, cu dovezi și nu înțelege că prestația domniei sale trebuie pusă în slujba cetățeanului și nu a propriilor colegi de partid ?

Este o atitudine de neacceptat pentru un prim - ministru și pentru un șef de partid, care prin această abordare se pune în afara cerințelor statului de drept, a independenței și obiectivității și se include în categoria celor care nu mai au încrederea populației și care pune sub semnul întrebării dorința de a lupta împotriva corupției.

În această situație, demisia primului - ministru este singura cale prin care își poate arăta solidaritatea cu cei compromiși, membrii PSD care guvernează pentru ei înșiși și nu pentru o Românie mai prosperă și în interesul tuturor românilor.

Ioan Sonea - declarație cu titlul Ce știe toată lumea...;

Domnul Ioan Sonea:

"Ce știe toată lumea..."

În timpul dialogului dintre cei ce nu pot sau nu vor să se audă, colaboratorii de bază ai PSD la guvernare, adică UDMR, se poartă în audiențe la Sfântul Scaun. Trimite UDMR prin ambasadorii săi și ai președintelui Marko Bela știri despre victoria limbii maghiare asupra limbii române în sate locuite de ceangăi "ca urmare a introducerii învățământului în limba maghiară în două sate, statul român recunoscând dreptul folosirii limbii materne de către ceangăii maghiari". S-a supus atenției Sfântului Părinte și scrisoareaAsociației Regele Sfântul Ștefan din Pustina, însoțită de cele 200.000 de semnături strânse de ceangăi, privind folosirea limbii materne , adică a limbii maghiare, în biserici, lucru cu care episcopia din Iași nu este de acord și de aceea trebuie anatemizată de către Sfântul Scaun. Dar de ce trebuie să învețe ceangăii ungurește dacă ei susțin că sunt români, nu ne spune nimeni, nici măcar Statul Român, care ar trebui să-i apere de agresiunea maghiară. Halal Stat. O fi vrând Papa războaie lingvisto - religioase în Moldova ? Credem că Vaticanul se bucură că pacea s-a reinstaurat în sânul Uniunii. Conducerea Uniunii s-a împăcat cu reprezentanții Consiliului Național Secuiesc după ce și-a amintit că încă la congresul de la Brașov, din 1992, UDMR a inclus în programul său diferitele forme ale autonomiei. Președintele organizației UDMR din sudul județului Trei Scaune (?), a asigurat că UDMR nu va lua nici o măsură împotriva membrilor UDMR - iști ai Consiliului Național Secuiesc, "atâta timp cât această structură nu acționează împotriva UDMR". Că lucrează mână în mână este sigur , dar nu știam că există județul Trei Scaune, terminologie utilizată de presa maghiară.

Dar înțelegerea și colaborarea este perfectă între toți ungurii din lume. Mai ales că se vor întâlni în curând la Oradea la conferința intitulată "Maghiarimea în societatea informațională" "Obiectivulacțiunii este unificarea maghiarimii din Bazinul Carpatic, deocamdată pe criterii științifice. Se anunță participarea unor persoane importante: Kovacs Kalman, ministrul ungar al Informaticii și Comunicațiilor , Adriana Țicău, secretar de stat la ministerul român al Comunicațiilor si Tehnologiei Informației, Marko Bela, președintele UDMR, Kovacs Laszlo, ministrul ungar al Afacerilor Externe, Szabo Vilmos, secretar de stat cu probleme politice la Oficiul Primului Ministru, reprezentanți din Voivodina, Slovacia, Moravia, Austria, Ucraina Subcarpatică, precum și Hamos Laszlo, președintele Fundației Maghiare pentru Drepturile Omului din SUA. Se va vorbi despre birourile informaționale maghiare de peste hotare. Lume bună și multe informații. Puțini români. Și vorbind de informații, "Maghiarii din Voivodinanu mai cer, ci pretind dubla cetățenie, pentru că revendicarea lor este legitima". Au ocazia unui schimb de experiență la Oradea mai ales că, tot la Oradea, a avut loc începutul campaniei electorale a cercurilor civicedin Ardeal cu sloganuri ca "Forza Ungaria, Forza maghiari!", "Forza Ardeal, forza Oradea!". S-a intonat vechiul imn secuiesc, s-a amintit si Horthy Miklos. Pastorul Tokes Laszlo a fost ovaționat.

Și cum politica ungară se face și în Ardeal, Nemeth Zsolt, președintele Comisiei de politica externa a parlamentului ungar, a expus la Zalău "Despre relațiile între Ungaria și comunitatea maghiară din Ardeal" și a subliniat că prin Legea statutului, s-a încercat asigurarea fundalului juridic al unificării, în acest sens punându-se și problema dublei cetățenii. A salutat constituirea Consiliului Național Maghiar din Voivodina siaConsiliului Național Secuiesc din Ardeal spunând că «dacă obiectivele sunt identice, este numai o problemă de timp ca si condițiile colaborării să fie create». Că nu este nici o diferență semnificativă o confirmă Marko Bela la Timișoara,unde s-a întâlnit cu funcționarii autoguvernărilor județene si locale: «Autoguvernările puternice înseamnă primul pas în atingerea obiectivului pentru care UDMR a acționat și până acum și va acționa și în viitor, acesta fiind autodeterminarea comunității maghiare din Ardeal». Deja se folosesc termeni specifici separatismului. Și ca nu cumva cineva din România să se gândească să se manifeste împotriva acțiunilor UDMR, ni se spune că Mișcarea Tineretului celor 64 de Comitate, cu sediul la Budapesta,"urmărește cu îngrijorare cum puterea română amenință și atacă tot mai brutal Consiliul Național Secuiesc, respectivmembrii și activitatea acestuia"și că dacă "persoanele care acționează pentru autodeterminarevor fi supuse atrocităților", Mișcarea va apela la opinia publică internațională și "va da un răspuns dur București-ului" prin Rețeaua Maghiară de Asistență Juridică din SUA și Canada. Și ca lucrurile să fie clare , vor organiza o mișcare de protest în fața Consulatului general român din orașul Seghedin și vor înmâna o petiție șefului reprezentanței externe. În acest timp, după răsunătorul succes de la Bruxelles, Puterea de la București se odihnește și ne spune că putem dormi și noi liniștiți că totul este sub control. Adevărat, dar sub controlul celorlalți.

Ionel Adrian - despre P.D. și social-democrație;

Domnul Ionel Adrian:

Recent, românii au putut constata că Partidul Democrat a fost singurul partid care a votat împotriva admiterii partidului Social Democrat în Internaționala Socialistă. Nimic nou.

Domnii de la Partidul Democrat au încercat în permanență să instituie un monopol al social-democrației în România, însă ceea ce nu au învățat acești domni, așa-ziși sociali democrați, este faptul că, în ultimă instanță, caracterul social-democrat al unui partid este decis de concordanța dintre acțiunea politică și principiile afirmate.

Partidul Social Democrat a dovedit prin tot ceea ce a făcut, că a acționat de pe poziții social-democrate, urmărind prin politica sa o tranziție cât mai suportabilă pentru cetățeni, respingând acel gen de reformă care generează sărăcie, prin care se distrug locuri de muncă, și care duce implicit la polarizare socială.

Partidul Democrat afirmă că este mai social-democrat decât noi, dar a avut întotdeauna o politică duplicitară. Să ne aducem aminte că, în 1996, prin asocierea sa la guvernare cu partidele de dreapta adunate sub sigla CDR, a subscris fără rezerve la un program de guvernare bazat pe formula "terapiei de șoc".

Ne aflăm în 2003, și corabia democraților, sub conducerea marinarului Băsescu, nu-și găsește nici acum direcția, umblând în derivă și punând la cale tot felul de alianțe, amintind de "monstruoasa coaliție" CDR. Se pare însă că Partidul Democrat este un partid de stânga doar când este vorba de admiterea Partidului Social Democrat în Internaționala Socialistă.

Faptul că liderii PD au declarat că, după regulile Internaționalei Socialiste, PSD nu va fi admis, chiar dacă un singur membru al Internaționalei se va opune, s-a dovedit a fi un semn de infantilism politic, imprimat chiar de liderul "folcloric" al PD, Traian Băsescu.

Partidul Social Democrat a considerat întotdeauna că disputele politice și diferențele de idei reprezintă esența oricărei democrații. Totuși, aceste dezbateri nu trebuie să afecteze interesele naționale, iar admiterea partidului nostru în Internaționala Socialistă nu reprezintă doar un succes al partidului, ci și o decizie care servește interesului național: din 2000 până în prezent, PSD a obținut aderarea României la NATO, iar integrarea țării noastre în Uniunea Europeană nu mai reprezintă un miraj, întrucât României i s-a fixat deja o dată de integrare.

Toate acestea arată că marea familie social democrată știe să discearnă între membrii ei serioși și fiii rătăcitori, care bat pe la toate ușile, dar numai pentru a mai face puțină gălăgie.

Cristian Nechifor - despre critici și responsabilități în urma publicării raportului de țară;

Domnul Cristian Nechifor:

Publicarea raportului de țară a generat numeroase reacții critice din partea opoziției, la adresa guvernului și a partidului nostru.

Pe bună dreptate, domnul prim-ministru Adrian Năstase i-a numit pe liberali și democrați "forțe hibride care nu au la activ decât dezastrul național din guvernarea 1996-2000" și care "mizează pe o amnezie publică".

Într-adevăr, cetățenii României nu ar trebui să uite că actuala opoziție, liberalii și democrații, au preluat în 1996 o Românie cel puțin stabilă, și au lăsat, în 2000, o Românie a haosului și a vidului de autoritate. În guvernarea anterioară s-au înregistrat eșecuri, pe toate fronturile: Fondul Monetar Internațional, eliminarea vizelor, NATO, aderarea la Uniunea Europeană.

Cât de prost a stat România în perioada în care liberalii și democrații au fost la putere nu o supunem numai noi, ci și Economic Survey of Europe, 2002, nr.2, o lucrare a Comisiei economice pentru Europa a ONU, din care îmi permit să citez: "România a ajuns în 2000 pe unul dintre ultimele locuri între țările candidate. În 1999, România avea un produs intern brut la nivelul a 78% față de cel din 1989, situându-se pe penultima poziție, în fața Bulgariei cu 76,4%". La capitolul inflație găsim aceleași rezultate dezastruoase: 40,6 la sută în 1998 și 54,8 la sută în 1999 (cel mai mare procent posibil din țările fostului lagăr comunist!).

Guvernul Năstase a reușit însă într-un timp scurt, 2001-2002, să promoveze o creștere a produsului intern brut cu circa 11% față de anul 2000, susținută în special de sporirea cu 16% a valorii adăugate în industrie, cu peste 21% în agricultură și aproape 13% în construcții.

Fără modernizarea economiei românești și fără o reformă cu adevărat reală, nu era posibilă creșterea exporturilor cu peste 15% în fiecare an, reducerea inflației de la 40,7% în 2000, la 17,8% în 2002, sau majorarea investițiilor cu circa 9% anual.

Atunci când ne critică, domnii din opoziție, și în special liberalii, ar trebui să-și amintească faptul că Guvernul Năstase a orientat pregătirile negocierilor spre capitolele esențiale legate de cele patru libertăți fundamentale: Libera circulație a mărfurilor, Libera circulație a persoanelor, Libera circulație a capitalului, Libera circulație a serviciilor, capitole care nu au fost abordate deloc de guvernarea anterioară, cu componență liberală.

Din păcate, cei care încearcă să ne dea lecții astăzi o fac pe sfinții în opoziție și nu au nimic ce să-și reproșeze. Până nu-i vor cere public scuze și nu-și vor asuma responsabilitatea pentru prostiile programelor guvernamentale care au adus în 2000 România în lumea a treia, a subdezvoltării, până atunci nu au dreptul să ne critice.

Grigore Emil Rădulescu - comentariu pe marginea raportului Băncii Mondiale, prezentat la București;

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

România este cea mai nevoiașă țară dintre toate candidatele la integrare în Uniunea Europeană, se arată în raportul Băncii Mondiale, prezentat la București, în 4 noiembrie 2003.

Cu o rată a sărăciei de 29% (6,5 milioane de persoane), iar neoficial de 60%, țara noastră este surclasată de Bulgaria (26%), Lituania (23%), Polonia (18%) și Ungaria (8%). În această categorie a săracilor intră etnicii rromi, familiile monoparentale, cele cu un nivel scăzut de educație, șomeri și majoritatea celor care trăiesc în mediul rural. Capitolele la care țara noastră stă foarte prost, în comparație cu celelalte state, sunt venitul mic pe cap de locuitori și puterea scăzută de cumpărare.

La ora actuală, potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, populația României numără 21,6 milioane de persoane. Dintre acestea, doar 4,5 milioane sunt active.

Cei mai mulți săraci locuiesc în zona de nord-est a țării (Moldova), majoritatea nu beneficiază de servicii sociale și medicale, raportul Băncii Mondiale remarcând și diferența dintre săracii mediului urban și cei de la sate.

Deplasarea resurselor către sectoarele relativ neproductive, în special agricultura, reprezintă o problemă importantă pentru România, în perspectiva integrării în Uniunea Europeană, se arată în raportul Băncii Mondiale.

România a urmat o evoluție unde ponderea ocupării forței de muncă în industrie și agricultură a scăzut semnificativ după 1990. "În România, în schimb, ponderea industriei în totalul ocupării s-a redus masiv, de la 38% la 23%, în timp ce a agriculturii a crescut nu mai puțin spectaculos, de la 29% la 41%" se precizează în Raport.

Potrivit datelor Comisiei Europene, media populației ocupate în agricultură în țările membre, se situa, la sfârșitul anului 2001, la 4,2%.

Autorii documentului amintesc și faptul că "ruralizarea" mai accentuată a forței de muncă a avut loc în aceeași perioadă în care a fost înregistrată și îmbunătățirea populației.

Florin Iordache - declarație politică cu titlul Raportul de țară - motiv de dispute politice;

Domnul Florin Iordache:

"Raportul de țară - motiv de dispute politice".

Raportul de țară prezentat de curând la Bruxelles în fața Parlamentului European atestă progresul înregistrat de România de când Comisia Europeană monitorizează România anual.

În acest raport se precizează pașii importanți care s-au făcut, dar și ceea ce trebuie să întreprindem în viitor.

Nemulțumirea colegilor din opoziție este evidentă, când încearcă să schimbe sensul cuvintelor "poate" cu "nu poate" și "considerăm" cu "nu considerăm".

Raportul surprinde evoluțiile din economia noastră, dinamica pregătirilor pentru aderare, capacitatea de a acționa eficient pentru aderarea la Uniunea Europeană.

Este important pentru toți, indiferent de partid sau de orientarea politică, să ne concentrăm și să facem totul pentru aderarea la Uniunea Europeană.

Adversarii noștri politici ar trebui să uite cărei formațiuni politice aparțin și să-și dea mâna într-un demers comun de susținere a României în exterior, pentru ca visul nostru în 2007 să devină realitate ca membri ai marii familii europene.

Ștefan Giuglea - intervenție pe tema Dobrogea - ținut al istoriei;

Domnul Ștefan Giuglea:

"Dobrogea - ținut al istoriei"

Integrând istoria Dobrogei la istoria României, se revarsă aceleași elemente de cultura materială și spirituală, cuprinzând toate perioadele de dezvoltare a societății omenești. Teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră a cunoscut de-a lungul timpului numeroase perioade de înflorire economică și comercială care au alternat cu perioade de asupriri și distrugeri violente. Acesta a fost locuit din cele mai vechi timpuri și a reprezentat prin poziția sa geo-strategică o zonă aprig disputata de marile puteri antice și medievale, care căutau să-și exercite influența și să controleze bazinul Mării Negre și gurile Dunării.

Primele informații despre spațiul Dunăreano - Pontic sunt relatate de autori greci (începând cu sec. VIII-VII a. Hr.). Grecii au fost atrași de bogăția naturală a zonei și de eficiența schimburilor comerciale cu autohtonii (traco-geții), fapt ce a determinat colonizarea țărmului vestic al Pontului Euxin începând cu a doua jumătate a sec. VII. a. Hr., moment ce coincide cu fondarea Histriei, cel mai vechi oraș de pe teritoriul României. Cultura materială și spirituală a geților a fost influențată în mare măsură de elini.

Odată cu ocuparea, anexarea și integrarea Dobrogei la imperiul roman, între anii 29-27 a. Hr., această provincie românească cunoaște o perioadă de mari prefaceri în plan economic, politici și religios. În urma unei noi reforme administrative a provinciilor romane, spațiul getic aparține începând cu anul 46 p. Hr. provinciei Moesia; începe opera oficială de romanizare a Dunării de Jos.

Formarea poporului roman și a limbii române constituie o parte a unui proces istoric complex și îndelungat desfășurat pe întreg continentul european la granița dintre epoca antică și cea de mijloc.

Romanizarea spațiului daco - moesian, fundamentat încă din primele secole ale erei creștine, se consolidează datorită continuării stăpânirii romano-bizantine până în secolul VII p. Hr., când pe baza omogenizării etnice și lingvistice se va desăvârși procesul de formare a limbii române și a poporului român.

În ultimele secole ale primului mileniu creștin și la începutul celui de-al doilea, românii făuresc o civilizație unitară pe întreg teritoriul carpato - danubiano - pontic.

Având o viață socială tradițională, locuitorii Dobrogei se ocupau cu activități economice specifice unei populații sedentare: agricultura, creșterea animalelor, olăritul, torsul, țesutul, negoțul etc.

În sec. XI-XII se cristalizează primele formațiunii politice, iar două veacuri mai târziu între Varna și Mangalia exista o formațiune politică cunoscută sub denumirea de Țara Carvunei, recunoscută de Imperiul Bizantin. Mircea cel Bătrân este primul domnitor român care își dă seama de importanța strategică și comercială a Dobrogei și o alipește Țării Românești în anul 1389, creând în acest mod ieșirea la Marea Neagră. În decursul sec. al XV-lea, stăpânirea otomană își face simțită prezenta pe aceste meleaguri, devenind o provincie distinctă de posesiunile balcanice.

S-a urmărit transformarea ei într-o bază de ofensivă împotriva statelor creștine de la nordul Dunării, de supraveghere a Țărilor române și totodată a fost folosită ca teatru de operațiuni militare în conflictele care au izbucnit între Marile Puteri de-a lungul timpului și mă refer aici mai ales la războaiele ruso-turce.

Pe toată perioada dominației otomane, locuitorii au fost crunt exploatați și asupriți, Dobrogea reprezentând alături de celelalte principate românești "chelarul" Imperiului otoman.

În urma războiului de independență din 1877-1878, străvechea provincie este alipită României preluându-se administrația Dobrogei la 14/26 noiembrie 1878. De acum, se trece hotărât la redresarea economică, politică și socială.

Se construiesc drumuri, căi ferate, podul de la Cernavodă, au loc lucrări de extindere și dezvoltare a infrastructurii portuare maritime, se înființează Serviciul maritim român, se revigorează comerțul maritim, iar școlilor și bisericilor, foste principale instituții în lupta pentru drepturi naționale în perioada de asuprire otomană, li se acordă o importanță deosebită. În drumul spre integrarea europeană, Dobrogea reprezintă unul din "motoarele" economiei românești și poate fi dată exemplu în ceea ce privește toleranța relațiilor interetnice.

Aurel Gubandru - declarație cu titlul Mai aproape de america, prin cultură;

Domnul Aurel Gubandru:

"Mai aproape de America, prin cultura"

Teatrul "George Ciprian" din Buzău, înființat la 05.04.1995 este unicul teatru de proiecte din România.

În acest an a realizat primul spectacol de music-hall profesionist din Europa Centrală și de Sud - Est.

Tânărul sau director, Răzvan Ioan Dinică, un om dedicat în totalitate profesiei pe care o slujește cu mult drag a reușit, împreună cu regizorul american Calvin Mc Clinton, în coregrafia lui Edie Cowan, să monteze "GODSPELL", reunind în distribuție artiști de renume, printre aceștia nelipsind: Aurelian Cornel Temișan, Adrian Enache, Rocsana Marcu, Luminița Anghel sau Laura Stoica.

Realizată în stil "Broadway" dar căutând specificul României, music-hall-ul "Godspell" își propune să ofere publicului roman o formulă de spectacol de mare succes peste ocean, cu certitudine, un eveniment de mare clasă.

Premiera oficială a avut loc la Palatul Cotroceni în prezența Președintelui României, domnul Ion Iliescu, la eveniment participând, de asemenea, Răzvan Theodorescu, ministrul culturii și cultelor, conducerea Județului Buzău, personalități marcante ale culturii românești.

Spectacolul reprezintă o formulă noua în România, un cadou oferit iubitorilor de teatru, o punte între două culturi, română și americană, rareori tangente.

Așadar, România se apropie de America și viceversa, nu numai prin integrarea în NATO, prin recunoașterea de către partenerul de peste ocean ca la noi, "există economie de piață funcțională", prin creșterea tot mai accentuată a schimburilor economice dar, ceea ce este foarte important, și "prin cultura".

Paul Magheru - declarație politică: Regrete... post mortem;

Domnul Paul Magheru:

"Regrete... post mortem,"

De câteva zile, două orașele din județul Bihor, Aleșd și Beiuș, au devenit un loc al durerii, tristeții și lacrimilor după morții noștri, ai românilor pe frontul din Afganistan. Un lunetist taliban, fanatic și absurd, a secerat două vieți tinere la întoarcerea dintr-o misiune militară pentru "Libertatea durabilă" în Afganistan. Un destin nefericit a făcut ca primul tribut de sânge al participării României la o operațiune internațională de menținere a păcii să-l fi dat doi militari din județul Bihor: Iosif-Silviu Fogorași și Mihai Anton Samuilă. Pentru noi, bihorenii, Afganistan și Kandahar de-acum înseamnă moarte. Iosif-Silviu Fogorași este primul soldat căzut pe câmpul de luptă sub culorile drapelului național după 58 de ani, de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial.

Ca o ironie a sorții, cei doi luptători au fost uciși în preajma zilei lor de naștere: Iosif-Silviu Fogorași mai avea 4 zile până la împlinirea vârstei de 33 de ani, iar Mihai Anton Samuilă și-a sărbătorit cu 5 zile în urmă 35 de ani de viață. Cei doi eroi lasă în urmă familii îndoliate, soții, copii, părinți, frați, rude, prieteni. Despărțirea de colegii de luptă, în sicrie înfășurate în drapelul național, și primirea pe pământul natal, s-a făcut cu onoruri militare și ceremonii religioase. Ambii sergenți-majori, colegi și prieteni, au fost înaintați post-mortem la gradul de sublocotenent.

Partidul România Mare, alături de toate partidele politice parlamentare și-a asumat răspunderea politică a trimiterii unor contingente românești în Afganistan pentru menținerea păcii și statornicirea unei libertăți durabile în această încercată țară. Dreptul la pace, libertate, securitate creează obligații de luptă împotriva terorismului mondial, oriunde s-ar manifesta el, care, din păcate, face și victime.

Înmormântarea lui Iosif-Silviu Fogorași s-a făcut vineri, la Aleșd, iar a lui Mihai Anton Samuilă, duminică, în Cimitirul Eroilor din Beiuș, cu aceleași onoruri militare și cuvenitele ceremonii religioase. Au participat reprezentanți din partea M.Ap.N., a Statului Major General, atașatul militar al Statelor Unite la București, oficialități locale, familia, rude, colegi, prieteni.

Ministrul Ioan Mircea Pașcu a prezentat mesaje de condoleanțe din partea președintelui României, Ion Iliescu, și din partea Președintelui SUA, George W. Bush. Președintele Republicii, Ion Iliescu, le-a conferit post-mortem celor doi sublocotenenți Ordinul "Virtutea Militară", în grad de cavaler, cu însemne de război, cea mai înaltă distincție militară din România. Mii de locuitori ai celor două orașe, ai satelor și comunelor învecinate au umplut străzile, bisericile și cimitirul, au participat, ca semn de impresionantă solidaritate omenească, cu durere și capetele aplecate la înmormântarea militarilor români. Prezentă la ceremonie, o delegație a filialei PRM-Bihor a depus coroane de flori, cu tricolorul, și a prezentat familiei îndoliate condoleanțe din partea lui Corneliu Vadim Tudor.

Dar nici o compasiune, nici un regret, nici un onor sau consolare creștină, nici cele mai înalte distincții nu pot anihila durerea unor familii cu capurile secerate. Ne rugăm ca cestea să fie ultimele victime, iar celor plecați dinte noi un pios omagiu și Dumnezeu să-i odihnească-n pace!

Gheorghe Roșculeț - declarație având ca temă România în contextul extinderii europene -2007;

Domnul Gheorghe Roșculeț:

"România în contextul extinderii europene - 2007"

Publicarea rapoartelor Comisiei Europene privind România și Bulgaria a prilejuit, în ultimele zile, dezbateri controversate în legătură cu ritmul diferit de desfășurare a renegocierilor de aderare pentru fiecare dintre cele două țări. În ceea ce privește România "s-a bătut monedă" pe faptul că țara noastră, mai bine zis Guvernul, nu și-ar fi respectat angajamentele asumate față de instituțiile europene, încercându-se a se acredita ideea că, spre deosebire de Bulgaria, pașii făcuți pe drumul integrării în Uniunea Europeană sunt nesemnificativi. Mai mult, s-a afirmat că programul de aderare al celor două țări se va modifica, vecinii de la sud de sud de Dunăre având, în opinia criticilor de ocazie, un avans considerabil față de noi.

Pentru a nu lăsa loc de speculații, înalți oficiali ai Uniunii Europene au ținut să sublinieze că România și Bulgaria vor avea un parcurs comun în vederea integrării în Uniunea Europeană. De altfel, lucrurile erau tranșate încă din iunie 2003, când Consiliul European de la Salonic stabilise că "Bulgaria și România fac parte din același proces de lărgire inclusiv și ireversibil. Uniunea își fixează ca obiectiv să primească Bulgaria și România ca noi state membre ale Uniunii Europene în 2007".

În acest context aș dori să fac referire la întâlnirea dintre primul ministru al României, Adrian Năstase, și omologul său bulgar, Simeon de Saxa Coburg-Gotha, întâlnire care a prilejuit precizarea, din nou, a poziției comune a României și Bulgariei față de acest subiect.

S-a reafirmat faptul că aderarea împreună a României și Bulgariei în 2007 este un obiectiv aprobat de Uniunea Europeană și susținut de cele două țări.

** De asemenea, a fost reconfirmată dorința celor două țări de a semna, cât mai curând posibil, tratatul de aderare. Trebuie să amintim faptul că în documentul de strategie publicat în același timp cu cele două rapoarte de țară, Comisia Europeană precizează: "Pentru ca aderările să poată avea loc în 2007, un tratat de aderare comun pentru România și Bulgaria trebuie să fie semnat cel mai târziu până în toamna lui 2005, ceea ce implică ca negocierile să fie încheiate cu suficient timp înainte".

Este important de reținut că guvernele celor două țări susțin ferm principiul semnării unui tratat de aderare comun încă din primul semestru al anului 2005, ținând seama de progresele înregistrate de cele două țări la toate capitolele de integrare.

Așa cum s-a precizat și în iunie, la Salonic, fiecare țară va fi evaluată conform meritelor proprii. Tocmai de aceea, negocierile de aderare ale României și Bulgariei se pot desfășura și încheia în ritmuri diferite.

În același spirit s-a pronunțat și comisarul european pentru extindere, Gunther Verheugen, care, la Forumul European de la Berlin, a declarat că "dacă România și Bulgaria vor continua pregătirile de aderare în același ritm ca și până acum, cele două țări vor adera în 2007. Actualul proces de extindere nu va fi încheiat decât după aderarea României și Bulgariei". Oficialul european a mai adăugat că este foarte important ca România și Bulgaria să semneze tratatul comun de aderare până la sfârșitul anului 2005.

Așa cum a afirmat și premierul Adrian Năstase, ne așteaptă o perioadă foarte dificilă din punctul de vedere al respectării calendarului de aderare. Tocmai de aceea, ar fi necesar ca disputele sterile să fie lăsate deoparte, toate eforturile trebuind să fie concentrate pentru îndeplinirea unui deziderat al României, și anume integrarea în Uniunea Europeană.

Codrin Ștefănescu - declarație politică: O Românie curată înseamnă și o Românie fără violență;

Domnul Codrin Ștefănescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

"O Românie curată înseamnă și o Românie fără violență".

Violența în familie este astăzi, unul dintre fenomenele care, prin gravitatea, amploarea și consecințele sale, poate fi foarte bine comparat cu cel al consumului de droguri, al vânzărilor de copii sau al prostituției.

Nu trebuie ignorat, stimați colegi, un fenomen cu care se confruntă zilnic mii sau chiar sute de mii de femei și care afectează în mod dezastruos nu numai individual, ci și familia sau o întreagă comunitate. Este absolut inimaginabil, cum aflăm, în fiecare zi, prin scrisorile, petițiile sau plângerile acestor femei primite la Comisia pentru cercetarea abuzurilor, la Guvern, chiar și la sediile noastre de partid, de adevărate maltratări, umilințe, grave abuzuri fizice și psihice la care au fost supuse fiice, soții sau mame.

În analizarea cauzelor violenței în familie, s-a obișnuit ca vina să fie aruncată dintr-o parte în alta, sau, în cel mai bun caz, împărțită, fărâmițată în așa fel încât răspunderea nu mai aparținea în final, nimănui.

La ce mai folosesc centrele de tratament și adăposturile pentru femeile cu astfel de probleme, deschise de către Guvernul actual în toată țara, dacă noi, parlamentarii, nu acordăm atenția cuvenită solicitărilor venite în județe de la diferite ONG care au ca obiect de activitate combaterea violenței în familie?

Vina ne aparține în întregime, stimați colegi parlamentari, din opoziție sau nu, pentru că avem posibilitatea, mijloacele, puterea și forța să punem în aplicare programe de combatere și prevenire a fenomenului, dar nu acționăm proporțional cu gravitatea acestuia.

Stimați colegi,

Consider că este momentul să ne implicăm prin toate mijloacele legale de care dispunem, să colaborăm la modul cât mai serios și eficient posibil, cu toate instituțiile abilitate, pentru a contracara această maladie a societății, ale cărei efecte, în plan fizic și mai ales psihic, depășesc cu mult imaginația oricărui individ.

În acest sens, se impun cu necesitate organizarea de forumuri, seminarii și dezbateri publice, editarea de broșuri, cursuri de pregătire a personalului specializat în tratarea cauzelor, atât în plan fizic, cât și psihic, atât pentru informarea publicului, cât și pentru formarea unui spirit civic și crearea unei educații familiale sănătoase.

Asistăm, de ceva vreme, la o intensificare fără precedent a violenței domestice, fără să ne dăm seama că ea este nu numai cauză a anumitor conjuncturi, dar, mai ales, sursă imediată pentru declanșarea și dezvoltarea altor fenomene grave ale societății românești, multe dintre ele generând în infracționalitate: copii care fug de acasă și ajung pe străzi sau în mâinile traficanților de carne vie, prostituție, vagabondaj. Trebuie menționat însă aspectul, poate cel mai dureros al acestui fenomen, și anume efectele inevitabile, pe termen lung, chiar pentru toată viața, care se răsfrâng asupra femeilor abuzate: traumele psihice care desființează, practic, latura umană a acestora.

În acest sens, este în mod cu totul greșit culpabilizată mass-media, pentru că ar prezenta constant, la un nivel cât se poate de realist, de altfel, uneori chiar înfricoșător, filme cu tente violente sau consecințele violenței în familie, cazuri, mărturii, declarații ale unor femei care au avut curajul să se destăinuie. Prezentarea lor nu face altceva decât să conștientizeze publicul asupra gravității fenomenului.

În altă ordine de idei, este o realitate tristă faptul că multe dintre persoanele supuse acestui regim de viață refuză să ceară sprijin în rezolvarea problemelor cu care se confruntă, din varii motive, însă acest lucru ne face să ne punem întrebarea: oare care este adevărata amploare a violenței în familie în România, dacă cifrele cunoscute, oficiale, sunt, oricum, alarmante?!

Eugen Pleșa - apel pentru calea toleranței, a cooperării pentru îndreptarea condițiilor de viață și normalitate în România;

Domnul Eugen Pleșa:

În ultima perioadă de timp, mai ales după referendumul din 18-19 octombrie 2003 se observă o intensificare a atacurilor împotriva PRM ca partid în viață și mai ales a liderului său, senatorul Corneliu Vadim Tudor.

Este o revărsare de activitate demonstrativă a ceea ce înseamnă curajul turmei în care indivizi copleșiți de infantilism simt că le fuge pământul de sub picioare, cauză din care se coalizează peste tot în presă, televiziune, radio, făcând cea mai elocventă demonstrație a disperării din teamă.

Degradarea vieții sociale pentru tot mai mulți români îi sperie că vor fi tot mai mulți aceia care își vor lega speranța supraviețuirii de doctrina PRM și a liderului său.

Dar ceea ce-i sperie cel mai mult nu-i corectarea abuzurilor, stoparea degradării vieții românilor, ci teama de a fi puși să restituie tot ce au jefuit din această țară și și-au burdușit averi nicicând visate, pe seama dezordinii și infatuării celor care vremelnic au condus în România, a toleranței față de infractori și mai ales prin mutilarea justiției de către "Experți în Dreptul Infractorilor", susținuți de naivi și proști ce se cred personalități creatoare ale justiției române.

Comisia de cercetare a abuzurilor, corupției și petiții trebuie să analizeze această campanie ce trebuie demascată și desființată, în spiritul încurajării democrației autentice, singura cale de salvare a majorității covârșitoare a cetățenilor din România.

Dar proverbul "De ce ți-e frică de aia nu scapi" se va materializa și la noi, dezvăluind adevăratele intenții și acțiuni antisociale cu care sunt striviți românii!!

Acestei rușinoase coaliții, renăscute după 3 ani de conservare de la ultimele alegeri prezidențiale, va trebui să-i demonstrăm că PRM nu este numai un partid cu un lider ce trebuie respectat pentru calitățile sale, dar a devenit un val al supraviețuirii.

Cu cât vor face mai multe mese rotunde, simpozioane și conspirații cu atât poporul se va lumina și va avea o vizibilitate reală asupra celor care-l umilesc și-l exploatează nemilos!

Iar când cineva nu mai are nimic de pierdut va fi imposibil să mai fie stăpânit!

Renunțați la conspirația rușinoasă și cultivați calea toleranței, a cooperării pentru îndreptarea condițiilor de viață și normalitate în România!!

Nu PRM este vinovat de degradarea vieții sociale, de scumpirea nejustificată a energiei de orice fel de la noi, de jefuirea bunurilor acumulate în România, ci nepăsarea și uneori complicitatea oamenilor aflați la putere, care au asigurat dezvoltarea accelerată a jafului ca stare predominantă. În nici o țară din lume nu este atâta nepăsare pentru bunurile statului ca în România, în paralel cu tolerarea cu complicitate a existenței justiției corupte! Aici căutați adevărul!

Ștefan Lăpădat - declarație politică: Între poate și trebuie să avem o economie de piață funcțională;

Domnul Ștefan Lăpădat:

"Între poate și trebuie să avem o economie de piață funcțională".

Contrar speranțelor descătușate după Revoluția din decembrie 1989, România, un stat cu economie prosperă și concurențială, cu datoria externă "0" și cu un surplus valutar considerabil, cu o rată de ocupare a forței de muncă de 100%, cu sănătate, învățământ și cultură stabile și gratuite în care delicvența era ridicolă și corupția insignifiantă, drogurile inexistente și fraudele drastic sancționate, a cărui unitate, independență și suveranitate erau respectate de întreaga lume, a ajuns în coada statelor candidate pentru Uniunea Europeană.

Au adus-o aici corupția, hoția, impostura, jaful economic și evaziunea fiscală, minciuna și manipularea, sărăcia și birocrația, toate ridicate la rang de hoție de stat prin implicarea unor grupuri din guvernările postdecembriste, mânate numai de interese acaparatoare de putere, avere, parvenitism. În beneficiul unor aventurieri din țară și de peste hotare cu haine de politicieni și investitori strategici, românii au ajuns să se mănânce între ei și să se culpabilizeze reciproc, uitând interesele majore ale națiunii.

Actuala putere politico-administrativă a partidului - stat, care vrea să se eternizeze la conducerea, jefuirea, vânzarea și ruinarea României, face și desface scenarii, confecționează dosare compromițătoare pentru oamenii politici incomozi. Diversiunea puterii de abatere a atenției electoratului este declanșată prin atacuri, atât asupra PRM și a președintelui domnul senator Corneliu Vadim Tudor, cât și a Coaliției PD-PNL.

Probabil, la comanda politică, domnii Bogdan Niculescu Duvăz, Cosmin Gușă, Dinescu și Patapievici se străduiesc, fără succes, să înlăture din confruntarea pentru câștigarea viitoarelor alegeri a candidaților redutabili, între care un loc special în revine domnului senator C.V. Tudor. Unii analiști politici, la emisiunile TV și Radio, manifestă aceeași ostilitate incriminând entitatea triumfală a PRM în scopul izolării acestuia de electorat. Să fie clar, PRM-ul nu are nici o vină pentru nerecunoașterea economiei de piață funcțională exprimată în Raportul de Țară pentru România, având ca argument neparticiparea la actul de guvernare în perioada celor 14 ani postdecembriști, iar inițiativele legislative ale parlamentarilor PRM-iști, au fost blocate în întregime de "mașina totalitară de vot" PSD -UDMR...

În sfârșit, țin să apreciez sinceritatea afirmației domnului Vasile Pușcaș, ministrul integrării europene și negociator șef pentru România în relația cu Uniunea Europeană, precum și că acesteia nu i s-a acordat statutul de economie de piață funcțională, după un timp de explicații confuze ale unor oficiali ai guvernării, dezamorsate și de agențiile de presă internaționale, în special cele din SUA și Franța. Inițiativa domnului președinte Ion Iliescu de a avea întâlniri cu toate partidele eșichierului politic actual este oportună și favorabilă îndeplinirii criteriilor de aderare a României la Uniunea Europeană în 2004 și de încheiere a negocierilor în 2005, numai că inițiativa să devină realitate.

Vlad Gabriel Hogea - despre mijloace de propagandă totalitară, șovină, revizionistă la Budapesta;

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

În țara vecină și neprietenă, polițiștii umblă pe străzi în uniforme leit celor sovietice din vremea lui Stalin și mai au și pistoalele la vedere, bălăngănind la centură, dar nimeni nu s-a gândit să interpreteze aceste amănunte sinistre ca pe o piedică în drumul Ungariei către Uniunea Europeană.

Dimpotrivă, ni se cere nouă, românilor, să demilitarizăm structurile Ministerului de Interne (lucru pe care, de altfel, l-am și făcut), fără ca aceleași standarde și criterii să fie valabile pentru toate statele fostului Tratat de la Varșovia. Și, în timp ce, în România, statuile Mareșalului Ion Antonescu sunt făcute praf cu barosul, în capitala Ungariei sunt comercializate, fără opoziția autorităților (ba, îndrăznesc să afirm, cu largul concurs al acestora!) obiecte de propagandă totalitară, șovină, revizionistă. Nu mă folosesc de surse livrești, ci mă raportez chiar la experiența proprie. În buricul Budapestei, pe strada Iozsef Attila (colț cu Petöfi Sandor), am intrat într-un magazin care comercializa exclusiv produse de propagandă extremist-revanșardă (obiectele descrise mai jos se găsesc și în multe alte locuri din capitala ungară; pentru concizia relatării, voi apela doar la acest caz, care poate fi lesne generalizat).

Am găsit acolo cărți, broșuri și reviste care condamnau consecințele Tratatului de la Trianon și îndemnau la restabilirea situației anterioare - scrierile erau în limba maghiară, inaccesibilă mie; totuși, din titluri și din grafica de pe coperți am dedus despre ce era vorba.

Celelalte "suveniruri" erau, însă, mai pe înțelesul turiștilor străini, grupul-țintă căruia îi erau destinate, în principal, mesajele otrăvite (după vechea tehnică de manipulare: "Nu știi istorie? Lasă, că te învățăm noi!"). Se găseau, la prețuri modice, autocolante cu harta "Ungariei Mari", pe fond roș - alb - verde și cu un "H" mare (de la "Hungary") în mijloc, dar și multe insigne bine imprimate, cu forma dată de același contur al granițelor statale din vremea dualismului (1867-1918), în care așa-zisă "Ungarie - Mică" din zilele noastre era marcată diferit, cu alb sau cu gri foarte deschis, în schimb provinciile considerate "sub ocupație străină" aveau parte de culori vii, pentru a ieși cât mai mult în evidență.

Amintesc, în context, că jocul acesta ciudat (dar eficient!) al colorării diferite, în funcție de interes, a fost folosit de unguri și înainte de Diktatul de la Viena, când aglomerările etnice românești din Ardeal aveau nuanțe pale, iar centrele maghiare aveau culori aprinse, ceea ce a dus, alături de alte "argumente", la manipularea unor factori de decizie, în sensul luării unei hotărâri dezastruoase pentru români, dar care, la urma urmei, s-a dovedit păguboasă și pentru cei care realizaseră nedemnul "arbitraj"!

Să revenim la insigne. Pe aceeași... obsedantă hartă (acum decupată) a "Ungariei Mari" - vulturul regal, cu aripile desfășurate, în semn de renaștere și de biruință, dar și sloganuri incitatoare de tipul "Igy volt, igy lesz!". Una dintre cele mai interesante insigne are "eterna" hartă așezată pe o cruce, sub care se găsește "Sacra Corona" - "Coroana Sfântă" a maghiarimii, cea expusă în Parlamentul de la Budapesta, în aceeași sală cu statuile celor 12 mari bărbați de stat ai "Ungariei milenare"; cel puțin 3 dinte ei sunt de origine română: Ștefan cel Sfânt (pe care îl chemase Vaic, adică Voicu), Iancu de Hunedoara și Matei Corvin.

Sub reprezentarea miniaturală, de pe insignă, a coroanei regale, stă scris: "Nem, nem, soha!" ("Nu, nu, niciodată!" - în sensul că ungurii nu acceptă "îngroparea" Imperiului și, ca atare, nu vor renunța nicicând la visul retrocedării, pe orice cale, a tuturor provinciilor asupra cărora pretind că ar avea "drepturi istorice"). La vânzare erau și tricouri (nu puține la număr!) cu aceleași însemne ca acelea de pe insigne; de asemenea, o sumedenie de hărți vechi, retipărite, având o "legendă" comună ("A Magyar Szent Orszagai 1914! - partea maghiară a Imperiului Austro-Ungar) și descriind cu precizie - localitate cu localitate, ținut cu ținut, comitat cu comitat - teritoriile aflate, la acea dată, sub autoritate ungurească, ca și cum s-ar referi la o realitate incontestabilă și oricând ușor de refăcut!

O carte poștală comercializată în tiraje de masă îl are, în centrul ei ("Ungaria Mică" de azi) pe un "chinuit" soldat ungur, în uniformă de husar (cizmele spun totul!), pecetluit în lanțuri, care înalță, neputincios, pumnul către dușmanii fioroși care vin târâș, "hoțește", dinspre România, Ceho-Slovacia și Iugoslavia.

Acestora li se adaugă... o pasăre de pradă (apar pe hartă niște gheare) simbolizând Austria și un urs (!) în care recunoaștem Imperiul Rus. Ținta mesajului propagandistic este, în mod clar, "nedreptatea" făcută prin ajustarea hotarelor Ungariei după primul război mondial, ca rezultat al urzirii unei "conspirații oculte"!.

O altă carte poștală se raportează nu la trecutul neguros, ci la un presupus viitor: cătanele maghiare vizibil satisfăcute le dau picioare în fund vecinilor, gonindu-i din provinciile, "vremelnic" ocupate; spre România fug doi țărani (dovada urii purtate "valahilor", dar și, deopotrivă, dovada însemnătății noastre ca popor!), ambii cu desagii în spate: unul, cu ochii holbați de groază, gonește spre București, iar celălalt, călare pe un țap (?!), trece munții, în Moldova.

În centrul "Ungariei Mari", eliberate de "cotropitori", strălucește "Sfânta Coroană" bătută cu pietre scumpe - fetișul unor descreierați isterici, care au dat în mintea copiilor...

A treia carte poștală este dublă ca mărime și dă amănunte asupra provinciilor pierdute în 1920: 102.181 km și 1.704.000 de etnici unguri în Ardealul românesc, 63.497 km și 563.000 de unguri în Iugoslavia, 63.004 km și 1.084.000 de unguri în Cehoslovacia, respectiv 4.026 km și 64.000 de unguri în Austria. Cu litere de-o șchioapă, scrie în engleză și maghiară: "Dreptate pentru Ungaria!", adică, altfel spus, retrocedarea acestor uriașe suprafețe la care nostalgicii tânjesc de peste 80 de ani!

Am lăsat special la urmă două brelocuri cu conținut revanșist. Primul are, pe o parte, același contur al "Ungariei Mici" în centrul "Ungariei Mari", iar pe verso statistica pierderilor din 4 iunie 1920 (Trianon), dar, de această dată, socotindu-se toți locuitorii din provinciile cu pricina (nu numai locuitorii de origine maghiară), ceea ce duce la umflarea numărului celor "părăsiți" la... 13.321.000 de persoane!!!

În fine, al doilea breloc este, de fapt, copia unei monede de 5 pengo, din 1943, cu figura dictatorului șovin Miklos Horthy. Da, în Ungaria de azi, în țara care, din 2004, va fi membru de drept al Uniunii Europene, o baborniță de 80 de ani (de-o vârstă cu Trianonul!) vinde, în centrul capitalei, porcării fascistoide de extracție extremist-totalitară și nimeni n-o bagă la închisoare.

În România, care mai că nu merge de-a-bușilea (ca țăranii din cărțile poștale ungurești!) ca să adere la Uniunea Europeană, Antonescu (care nici nu se compară cu Horhy, din toate punctele de vedere!) este prigonit de peste tot: din cimitire, din biserici, din școli și, mai rău, din manualele de istorie.

În librăriile "Ungariei europene" se găsesc puține, foarte puține cărți în limbi străine (prăpastie civilizațională și culturală imposibil de acoperit în timp scurt!), dar nu lipsesc traducerile infamei cărți a lui Salman Rushdie, "Versetele satanice", în engleză, franceză, germană, italiană, spaniolă și rusă! Chiar trebuia popularizată în toate limbile de circulație internațională o astfel de tipăritură submediocră care defăimează o religie în ansamblu?

Ca român și ca ortodox, cred că e la fel de ticăloasă atacarea Islamului (de către un ins cu nume morbid: rush = grabă, to die = a muri) ca și atacarea, de către unii exaltați, a creștinismului, în numele dezlănțuirii unor "războaie sfinte contra necredincioșilor". Ura naște, din păcate, ură, iar bătaia de joc mai rău incită spiritele. Și toate acestea la Budapesta, "capitală europeană", "pol al civilizației"... Ce bine mă simt că sunt român și că nu mă fac părtaș la asemenea mișelii, unele săvârșite în numele "Ungariei mari", altele în numele "Cruciadei împotriva terorismului"...

Alexandru Stănescu - marcarea eforturilor României în domeniul securizării frontierelor;

Domnul Alexandru Stănescu:

Concretizarea eforturilor României în domeniul securizării frontierelor, cu relevanță deosebită sub aspectul eliminării regimului obligativității vizelor Schengen pentru cetățenii români.

Justiția și Afacerile Interne reprezintă unul dintre cele mai importante domenii în care țara noastră a făcut eforturi deosebite de implementare a valorilor europene, în contextul derulării negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană, pe segmentul Capitolului XXIV, în perioada cuprinsă între anul 2001 și sfârșitul anului curent.

Una dintre direcțiile primordiale pe care s-au axat aceste eforturi în domeniul JAI îl constituie securizarea frontierelor, ca segment de referință în domeniul controlului fenomenului migrator, cu relevanță deosebită pentru țara noastră în contextul în care granița de vest a României urmează să devină, de la data aderării, frontieră externă a Uniunii Europene.

De asemenea, demersurile întreprinse de țara noastră pe acest segment au fost destinate, în egală măsură, eficientizării controlului pe întreaga frontieră română, în vederea prevenirii și combaterii manifestării fluxurilor migratorii ilegale care ar putea traversa țara noastră, având ca destinație statele membre ale Uniunii Europene.

Acest proces complex de securizare a frontierelor naționale a cunoscut progrese semnificative și constante în decursul perioadei de referință, progrese fundamentale pe asigurarea prealabilă a unui cadru legislativ corespunzător, concretizat prin adaptarea de către Parlament și de către Guvernul României a unor acte normative definitorii:

  • O.U.G. nr.104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră române (aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.81/2002);
  • O.U.G. nr.105/2001 privind frontiera de stat a României (aprobată prin Legea nr.2143/2003, cu modificările și completările ulterioare);
  • Modificările succesive aduse la O.G.nr.65.1997 privind regimul pașapoartelor în România (aprobată prin Legea nr.216/1998);
  • O.U.G. 194/2002 privind regimul străinilor în România (aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.357/2003);
  • H.G.nr.943/2001 privind înființarea Grupului Interministerial pentru Managementul Integrat al Frontierei de Stat, cu modificările și completările ulterioare;
  • H.G.nr.482/2003 pentru aprobarea Strategiei managementul integrat al frontierei de stat în perioada 2003-2006.

De asemenea, țara noastră a încheiat acorduri de readmisie cu toate statele membre ale Uniunii Europene și cu majoritatea statelor a căror populație manifestă o pronunțată tendință de emigrare, astfel cum au fost acestea identificate de structurile specializate din cadrul Uniunii Europene (instrument juridic a cărui eficiență a fost demonstrată prin scăderea semnificativă a cazurilor de cetățeni români care rămân în mod ilegal pe teritoriile statelor europene, respectiv a străinilor pe teritoriul României), precum și acorduri privind regimul vizelor și circulația persoanelor, cu statele vecine României și cu alte state, conform angajamentelor asumate de țara noastră prin documentul de poziție la Capitolul XXIV.

O realizare deosebit de importantă în acest context o constituie și punerea în circulație a unor noi pașapoarte românești, precum și a unor documente de călătorie care se eliberează străinilor de către autoritățile române, având un grad de securitate, potrivit standardelor europene în această materie.

Profesionalizarea personalului operativ din cadrul Poliției de Frontieră Române, precum și asigurarea tehnico-materială corespunzătoare în punctele de trecere a frontierei și a unităților având ca misiune paza frontierei de stat, constituie un alt domeniu în care progresele înregistrate s-au materializat în realizarea unei diminuări certe și semnificative a migrației în România.

Procesul securizării granițelor, potrivit condițiilor impuse de forurile europene, urmează să fie definitivat în cursul anului viitor și până la data aderării la Uniunea Europeană, prin finalizarea demersurilor de informatizare a tuturor punctelor de trecere a frontierei (sistemul SIF), precum și de implementare a sistemului "Viza on-line" care va putea fi interconectat, după aderare, la Sistemul de Informații Schengen (SIS - sistem de urmărire internațional asistat pe calculator).

Garanția concretizării în mod eficient și conform cu condițiile impuse țării noastre în această materie o constituie Uniunea Europeană la aceste demersuri. Astfel, Consiliul miniștrilor de justiție și ai afacerilor interne din Uniunea Europeană (Consiliu JAI), reunit la Bruxelles la data de 7 decembrie 2001, a votat în unanimitate ridicarea obligativității vizelor pentru cetățenii români.

Această decizie (denumită oficial "Regulamentul conform căruia solicitanții români vor putea, începând cu 2 ianuarie 2002, să călătorească fără viză în spațiul Schengen pentru perioade de până la trei luni") nu a fost însoțită de nici un fel de restricții și nici de perioade de probă, așa cum s-a întâmplat în cazul Bulgariei.

Hotărârea Consiliului JAI a fost, de altfel, confirmată de către Consiliul European reunit la Laeken în perioada 13-14 decembrie. Demersurile constatate întreprinse de autoritățile române pentru menținerea acestei facilități și-au manifestat, până în prezent, eficiența, decizia Consiliului JAI fiind precedată, pe plan intern, de adoptarea a două reglementări menite să asigure exercitarea dreptului la liberă circulație a cetățenilor români în spațiul Schengen, respectiv O.U.G. nr.144/2001 privind îndeplinirea de către cetățenii românilor, la ieșirea din țară, a condițiilor de intrare în statele membre ale Uniunii Europene și în alte state (aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.177/2002) și Ordinul Ministrului de interne nr.177/2001 pentru stabilirea cuantumului sumei minime în valută liber convertibilă pe care cetățenii români trebuie să o dețină la ieșirea din țară, când călătoresc în scopuri particulare în statele membre ale Uniunii Europene sau în alte state.

Aprecierile pozitive ale forurilor europene cu privire la progresele României în domeniul de referință, au fost de curând confirmate și prin concluziile Delegației Comisiei Europene, cuprinse în Raportul de țară pentru anul 2003, în conținutul cărora, la secțiunea "Acquis", se precizează că "s-au înregistrat progrese legislative în cele mai multe sectoare din domeniul justiției și afacerilor interne, în special în ceea ce privește migrația, combaterea crimei organizate... etc".

Costache Mircea - intervenție cu titlul Guvernările postdecembriste, politica falimentului total al națiunii române sau triumful antiromânismului.

Domnul Costache Mircea:

Guvernările postdecembriste, politica falimentului total al Națiunii Române sau Triumful antiromânismului.

Toți cei preocupați de preluarea puterii cunoșteau bine economia și societatea românească în general. Cu toții cunoșteau componentele de conducere și de management care aveau nevoie de corecții. Știau bine ce ar fi menținut economia în funcțiune, cum am fi păstrat piețele pentru producția industrială și agricolă, știau ce trebuie făcut pentru progresul științei, cercetării, învățământului, sănătății, pentru optimizarea justiției, internelor și apărării. Și cu toate astea, Țara a luat-o pe alt drum.

Cu ajutorul mijloacelor moderne de intoxicare și manipulare a opiniei publice s-a reușit aducerea la cârma treburilor publice a unor oameni dispuși să facă abstracție de realitatea românească, de potențialul economic, cultural și uman deosebit și să împingă societatea românească pe panta declinului plenar. Tirul dezinformărilor și diversiunilor plăsmuite în laboratoarele antiromânismului au transformat Națiunea Română într-o populație în stare să înghită orice samavolnicie, într-o masă de manevră orbită de minciunile cu lustru doct al ciocoiului nou lacom și apatrid. Așa au fost înstrăinate importante obiective precum Romtelecom-ul, Sidex-ul, Romcim-ul, Roman Brașov, Tractorul.

Au existat și români lucizi care vedeau că vânzarea la fier vechi, dezindustrializarea forțată nu sunt o soluție în favoarea României. Astfel de oameni au fost eliminați prin mijloace, așa-zis democratice, cu presa, cu șantajul, sau au fost uciși precum VIRGIL SĂHLEANU, liderul sindical de la Tepro Iași.

Țara a fost adusă în pragul falimentului total. Pulverizarea patrimoniului public către oricine și pe mai nimic, tehnica preluării arieratelor la datoria publică, devalizarea băncilor, defrișarea pădurilor, falimentarea complexelor zootehnice, i-au îmbogățit pe unii și i-au dezmoștenit pe alții. Culmea ironiei, acum încep, încet-încet, să ni se prezinte drept reușite ale politicii falimentului total, drept o mare realizare faptul că ar exista în România 300 de milionari în dolari. Diversiune deșteaptă până la un punct. Parte a uriașei manipulări care a năucit și sărăcit cetățeanul, care a distrus o țară cu un potențial apreciat de toți observatorii onești. Așteptăm lista celor 3000 de multimiliardari în lei, a celor 300 de mii de mari proprietari de palate vile, hoteluri, limuzine, pontoane, iahturi etc. și a celor 3 milioane de șpăgari, de magistrați, polițiști, cămătari, proxeneți, traficanți de alcool, funcționari guvernamentali, patroni de cazinouri, și în general, de infractori care acumulează averi mobiliare și imobiliare colosale care repatriază valuta, sau o țin în locuri tăinuite și nu plătesc un leu la Statul Român, nici măcar curentul electric.

Pe acest fundal al mizerie, sărăciei și debusolării, vin unii să ne convingă că Țara suferă un proces de modernizare.

Poate de demolare și de înstrăinare! Hoția fără margini, nesimțirea revoltătoare au făcut din români un popor de asistați: Lăsați fără muncă, fără satisfacții profesionale și fără speranță în viitorul copiilor, mulți își pun capăt zilelor.

Aceasta e Țara reală și aceasta e "lista" reală a celor ce suportă cinismul oligarhiei îmbogățite peste noapte în dauna celor mulți și umiliți. Terorismul mediatic a produs cu succes o mare VICTIMĂ: Poporul Român în pragul dispariției, federalizării, neputinței unificării și supraviețuirii în Istorie.

Cine ne-a urât atât de mult și cum a reușit așa de ușor să se răzbune rămân întrebări, deocamdată, fără răspuns.

Succes în alegeri, stimați terminatori ai Destinului Național!

În alegeri, în fața gloatelor care așteaptă să le aruncați cârnați în praful drumului și alcool din sfeclă din zona Cernobâl. Cât despre reacția autorităților la recentele Comunicate privind federalizarea Republici Moldova, cu limbă oficială rusa și transformarea ei în gubernie demilitarizată, izolată de lumea civilizată, ce să mai zicem ? La ce ne-am putea aștepta când însăși gureșa presă a Minciunii Naționale tace ca mormântul !

"Oh, oh, vai de Țară" se căina cronicarul. Am ajuns din nou acele vremi.

Doamne apără și ocrotește Poporul Român !

Notă: Anexez o solicitare a unei familii de români cinstiți aduși în pragul disperării de actuala stare de lucruri din Țară.

"Domnului deputat PRM de Buzău - prof. Mircea Costache.

Subsemnații Nicolae Mara - Luminița, ingineră și Nicolae Emil - subinginer, domiciliați în Municipiul Buzău, Aleea Industriei nr.1, bloc I, Et.10, Ap.50, oficiul poștal nr.7 Buzău, cod poștal 120224, prin prezenta vă aducem la cunoștință cele de mai jos, spre competenta și urgenta soluționare din partea dumneavoastră personal.

Situația noastră este tragică și numai o intervenție rapidă din partea dumneavoastră ne mai poate salva. De mult timp, nu avem serviciu, nu avem alte surse de venituri, nu deținem pământ în proprietate și suntem muritori de foame.

Suntem căsătoriți din anul 1991, nu avem copii, nu avem antecedente penale. Suntem cinstiți, corecți, inteligenți, intransigenți și perseverenți.

1. Subsemnatul Nicolae Emil am vârsta de 44 ani, sunt absolvent al Liceului Industrial "Unirea" - București, în anul 1978, cu specializarea Electronist pentru automatizări. Am efectuat stagiul militar. Sunt absolvent al Facultății de Elctronică și Telecomunicații București, secția subingineri zi. Din 23 octombrie 1984 și până în data de 1 octombrie 1991 am lucrat în industrie ca subinginer electronist. După 1 octombrie 1991, am predat în învățământ. Pentru activitatea desfășurată în învățământ am obținut calificative de "foarte bine".

2. Subsemnata Nicolae Mara-Luminița, sunt născută în anul 1958 (am împlinit vârsta de 45 ani), în orașul Buzău. Mama mea Anghel D. Elena a fost profesoară emerită de fizică și a predat fizica la liceul Pedagogic Buzău. (unde a fost și directoare) și a predat peste 25 de ani la Liceul de Matematică - fizică "B. P. Hașdeu" Buzău (unde a fost mulți ani șefa Catedrei de fizică-chimie).

Subsemnata Nicolae Mara-Luminița am absolvit Liceul de matematică-fizică a Liceului "B. P. Hașdeu" - Buzău. Sunt absolventă a Facultății de Mecanică București, secția Utilaj Tehnologic (chimie), ingineri-zi). În perioada 1985-1992 subsemnata am lucrat ca inginer mecanic (utilaj tehnologic chimic) în proiectare-tehnologie și am obținut calificative de "foarte bine". După aceea, am lucrat ca educatoare în învățământ și am obținut calificative de "foarte bine" și recomandări de continuitate în învățământ. Am fost membră a Partidului Socialist al Muncii - Buzău până în luna septembrie 2003 (după care, PSM-Buzău a fuzionat cu PSD-Buzău.)

3. Pentru a obține un loc de muncă, subsemnații am depus sute de cereri de angajare, am depus sute de CV-uri, dar totul a fost în zadar. Prin efortul nostru financiar, atât eu cât și soțul meu am urmat cursurile de calificare în meseriile: manager comercial-conducători unități comerciale, ospătar, barman, bucătar, operator pc, administrator de condominiu și am obținut diplomele respective numai cu calificative de "foarte bine".

4. Subsemnatul Nicolae N. Emil subinginer, consider că aș putea să desfășor și următoarele activități:

  • administrator la o Asociație de Proprietari (bloc) - am diploma de "administrator condominiu" nr. 1154/22.09.2003 emisă de Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Buzău;
  • funcționar într-o instituție de stat (posed cunoștințe PC, am diplomă de manager comercial emisă de Grupul Școlar Economic - Buzău și am diplomă de subinginer electronist);
  • Factor poștal la "C.N. Poșta Română" (am cunoștințe PC, am diplomă de subinginer electronist);
  • agent vânzări (am cunoștințe PC și am diplomă de manager comercial);
  • Vânzător produse electronice și tehnică de calcul (am diplomă de subinginer electroniști curs de manager comercial);
  • agent de pază și protecție (am 1,80 m, am statură atletică);
  • bibliotecar - am lucrat în învățământ, am cunoștințe de pedagog, psihopedagogie și am obținut calificative de "foarte bine" în învățământ;
  • arhivar (am cunoștințe PC, am lucrat la Rodipet - Buzău, îmi place ordinea și disciplina);
  • ospătar, barman (posed diplomă de alimentație publică);
  • bucătar sau ajutor de bucătar (posed diplomă de alimentație publică);
  • operator calculator (certificat nr.52/27 august 2003 care atestă că posed cunoștințe de Word, Excel, Explorer, Tehnoredactare);
  • asistent social (sunt înscris la un curs de asistenți sociali);
  • funcționar civil în cadrul Inspectoratului de Poliție Buzău (deja sunt luat în evidență din luna iunie 2003);
  • încasator pe mijloace de transport local sau de Renel sau la RAM sau la Distrigaz sau la un post de televiziune prin cablu);
  • încasator la Administrația financiară Buzău;
  • încasator la Direcția Economică de pe lângă Primăria Buzău;

5. Subsemnata Nicolae Mara-Luminița, consider că aș putea să desfășor următoarele activități:

  • bucătăreasă la o cantină școlară sau la un spital;
  • administrator la o Asociație de Proprietari (bloc) - posed diplomă de "administrator de condominiu" nr.1153/22.09.2003 emisă de Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Buzău și am lucrat ca vânzător gestionar la Rodipet - Buzău);
  • asistent social (sunt înscrisă la un curs de asistent social);
  • asistent maternal;
  • funcție tehnică (am diploma de inginer);
  • secretară (posed cunoștințe PC);
  • operator calculator (am certificat nr.53/27.august 2003 care atestă că posed cunoștințe de Word, Excel, Explorer, Tehnoredactare);
  • arhivar (am cunoștințe PC, am lucrat la Rodipet - Buzău);
  • bibliotecară - pedagog, sunt fiică de cadre didactice, am lucrat pe învățământ și am obținut calificative de "foarte bine";
  • infirmieră;
  • încasatoare pe mijloace de transport local sau la Renel sau la RAM sau la Distrigaz sau la un post de televiziune prin cablu);
  • încasatoare la Administrația financiară - Buzău;
  • încasatoare la Direcția Economică de pe lângă Primăria Buzău;
  • funcționară într-o instituție de stat (am diplomă de inginer, am cunoștințe de PC, am scris caligrafic și îngrijit);
  • factor poștal al "CN Poșta Română" (am diplomă de inginer și am cunoștințe PC);
  • oficiantă la "CN Poșta Română" (am cunoștințe PC);
  • agent ghișeu CEC;
  • funcționar civil în cadrul Inspectoratului de Poliție Buzău sau funcționar civil la Serviciul Român de Informații Buzău;
  • vânzătoare (exclus tarabă) - am cunoștințe PC și am lucrat ca vânzător - gestionar la Rodipet Buzău.

6. În consecință, vă solicităm următoarele:

6.1. Să analizați foarte atent prezenta cerere;

6.2. Să găsiți o soluție umanitară (știm că dați dovadă de multă înțelegere, înțelepciune și spirit de dreptate) și vă rugăm să ne sprijiniți pentru a ne găsi un loc de muncă; la cpt. 4. și 5 ale prezentei cereri v-am expus ce activități am putea desfășura.

Prin bunăvoința dumneavoastră, așteptăm un răspuns scris prin scrisoare recomandată.

Vă mulțumim anticipat 14 (paisprezece) noiembrie 2003. Semnături...

Vă mulțumesc.

   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 19 noiembrie 2019, 23:28
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro