Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of November 25, 2003
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.155/05-12-2003

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2003 > 25-11-2003 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of November 25, 2003

  1. Intervenții ale deputaților:

 

Ședința a început la ora 9,25.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de către domnul Corneliu Ciontu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de către domnii Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, și Viorel Hrebenciuc, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistați de domnii Constantin Niță și Nicolae Leonăchescu, secretari.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineața, o zi bună la toată lumea!

Începem secvența declarațiilor. Mai avem puțin și atingem suta la înscrieri pentru declarații!

 
Pavel Târpescu - declarație politică cu titlul Creșterea economică și nivelul de trai;

Domnul Alexandru Octav Stănescu a depus la secretariat.

Domnul Pavel Târpescu și va urma domnul Dan Brudașcu.

 

Domnul Pavel Târpescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Creșterea economică și nivelul de trai".

Permiteți-mi să abordez, în intervenția mea, câteva aspecte ale politicii sociale promovate de Guvernul Adrian Năstase ca urmare a creșterii economice.

Încă de la începutul mandatului său, Executivul a considerat că revenirea la creșterea economică durabilă constituie singura cale prin care România poate deveni prosperă din punct de vedere economic și social, capabilă să se integreze eficient în structurile europene și euroatlantice. La preluarea mandatului, economia românească se afla într-o criză care a afectat nu numai bazele dezvoltării economice, ci și, ceea ce a fost mai grav, nivelul de trai al populației. Bilanțul primilor doi ani și jumătate de guvernare demonstrează că printr-un program realist, dar și prin preocuparea fermă de punere în aplicare a acestuia, se pot atinge obiectivele de dezvoltare și îmbunătățire a nivelului de trai.

Ca urmare a unei creșteri economice și constante, Guvernul Adrian Năstase a promovat o politică socială fundamentată pe schimbarea radicală în abordarea problematicii sărăciei și marginalizării, prin creșterea condițiilor minime de trai, încât cetățenii să poată participa efectiv la viața socială. Măsurile întreprinse în acești trei ani, conform celor mai recente estimări făcute de Banca Mondială, arată că nivelul de sărăcie al populației a scăzut de la 35% în 2000 la 29% în 2002, ceea ce reprezintă corelația clară dintre creșterea economică și protecția socială, având ca scop precis scăderea continuă a sărăciei. Fondurile bugetare destinate asistenței sociale, alocațiile, pensiile, ajutoarele și indemnizațiile pentru diferite categorii defavorizate cresc cu peste 15% în perioada 2001-2004, față de perioada 1997-2000.

Sistemul de protecție socială se adresează unui procent mare din populație, conform estimărilor Băncii Mondiale, dar măsurile active de ocupare a forței de muncă reprezintă cea mai importantă modalitate de combatere a sărăciei și de creștere a nivelului de trai. Prin implementarea Programului național pentru ocuparea forței de muncă, în anul 2002, s-a realizat încadrarea în muncă a peste 240 de mii de persoane. În programul aprobat pentru anul 2003, s-a prevăzut încadrarea în muncă a 300 de mii de persoane, iar în primele 9 luni, fiind încadrate circa 400 de mii.

Efectul politicilor active de ocupare se reflectă în scăderea, an de an, a numărului șomerilor, rata șomajului scăzând de la 10,5% în anul 2000, la 6,5% la sfârșitul lunii septembrie 2003, concomitent cu creșterea câștigurilor salariale.

Prin realizarea programului de guvernare în domeniul social, rezultă că solidaritatea și echitatea socială reprezintă obiective fundamentale pentru Guvernul Adrian Năstase.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Dan Brudașcu - referire la două evenimente istorice: împlinirea a 85 de ani de la Marea Unire din 1918; 14 ani de la evenimentele din decembrie 1989;

Dau cuvântul domnul Dan Brudașcu.

Domnul Aurel Gubandru este? Nu. Domnul Petre Posea va urma.

 

Domnul Dan Brudașcu:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Aș dori să mă refer la apropiatele evenimente din istoria națională. La 1 Decembrie, vom aniversa împlinirea a 85 de ani de la evenimentele de la 1 Decembrie 1918 și, ceva, mai târziu, împlinirea a 14 ani de la evenimentele din decembrie 1989.

După cum ați văzut, m-am abținut de a mă referi la evenimentele din '89 și de a le defini ca "revoluție", pentru că în România nu putem despre așa ceva. O revoluție înseamnă progres, înseamnă dezvoltare, înseamnă, mai ales, renunțarea la dictatură și practicile de tip dictatorial. Or, în România de după 1989 aceste lucruri nu au dispărut, ci, dimpotrivă, s-au intensificat.

În ciuda aparențelor, treptat, treptat și sigur, s-a revenit la situația de dinaintea anului 1989. Doar aparent, în țara noastră putem vorbi de democrație și libertăți democratice, de pluripartitism și de respectul legilor.

În loc să ducă țara spre progres și civilizație, spre secolul al XXI-lea și mileniul III, regimurile de după 1989 au aruncat-o în haos, au condamnat-o la subdezvoltare și sărăcie. Ba, mai mult decât atât, au readus-o la perioada Evului Mediu, întrucât, în peisajul național au reapărut "ținuturile", au apărut "baronii", instituții și titluri care au caracterizat Evul Mediu.

Principalele ramuri ale economiei naționale au cunoscut un regres sistematic: mii de fabrici au fost închise, milioane de oameni au devenit șomeri, pierzându-și locurile de muncă, nesiguranța zilei de mâine a devenit o realitate dură în România. Mai grav este faptul că țara este scoasă la mezat și vândută pe nimic, în cel mai fericit caz, pe un euro sau pe un dolar.

În locul dictatorului și al obiceiurilor sala faraonice au apărut zeci de minidictatori, pentru care se schimbă până și orarele de tren sau de avion. Amintesc, în acest sens, practicile din ultima perioadă, în care, pentru ministrul de interne al României se schimbă totul, inclusiv orele de plecare ale trenurilor din Gara Cluj.

Democrația "mercedesului cu girofar" e o realitate aspră, dură, dar și o sfidare a sacrificiilor umane din decembrie 1989, a sângelui vărsat acum 14 ani de entuziaștii din tânăra generație.

În România lui Constantinescu și Iliescu s-a reinstaurat teroarea, fosta securitate, chiar dacă acum i se spune altfel, e din nou la post, acționând ca o poliție politică, iar poliția propriu-zisă a devenit brațul înarmat al PSD. Violarea corespondenței, ascultarea telefoanelor, presiunea, amenințarea, șantajul sunt realități pe care nu le poate nimeni contesta.

Inclusiv parlamentarii, îndeosebi cei ai Opoziției, au devenit ținta acțiunilor de intimidare din partea reprezentanților serviciilor secrete și ai poliției. Un asemenea caz se află în fața dumneavoastră. Personal, sâmbăta trecută, am fost urmărit de către un echipaj al poliției, nu știu din ce cauză, până la biroul meu parlamentar. De asemenea, mi se sesizează că se fac presiuni incredibile asupra persoanelor cu care intru în contact, în speranța că, în felul acesta, mi se va închide gura. Vreau să vă informez, domnilor de la putere, că doar cu glonțul veți reuși să-mi închideți gura!

Frauda, corupția, ilegalitățile săvârșite cu seninătate de reprezentanții actualei Puteri au devenit o realitate în România postdecembristă. Se pare că ne aflăm sub blestemul sintagmei: "Fă-te că lucrezi, Mircea!" Mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Petre Posea - declarație pe tema Marea Unire;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Petre Posea, va urma domnul Ștefan Baban.

 

Domnul Petre Posea:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o: "Marea Unire".

Secole de-a rândul, poporul român a existat pe teritoriul Ardealului, Moldovei și Țării Românești, dezvoltarea conștiinței de neam și afirmarea conștiinței naționale dând un nou conținut și un puternic impuls luptei sale pentru făurirea statului național unitar român. Strânsele relații economice dintre țările române, apariția unei piețe interne incipiente, precum și lupta comună împotriva cotropitorilor străini au constituit elemente care au făcut posibile încercările de unificare politică a țărilor române încă din sec. al XVI-lea.

Încercarea izbutită la 1600, a lui Mihai Viteazul, de unificare, deși de scurtă durată, a avut o semnificație istorică deosebită, ea căpătând valoare de simbol pentru lupta ulterioară a poporului român: anul 1859, când cele două Țări Românești aveau să se unească sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza într-un singur stat național, România, precum și câștigarea independenței depline la 1877 devin momente de răscruce pe drumul realizării unirii noastre naționale.

O România modernă, în granițele sale firești, se va forma abia în 1918. Lupta poporului român pentru desăvârșirea unității sale statale se va desfășura în forme diverse, atât în teritoriile aflate sub dominație străină: Basarabia, Bucovina și Transilvania, cât și în vechea Românie, statul român constituind forța de susținere a luptei naționale, în jurul căruia se va realiza, la 1 Decembrie 1918, idealul unității noastre naționale.

Un prim pas din drumul lung parcurs pentru desăvârșirea unității statale realizate acum 85 de ani a fost făcut de Basarabia, străvechi pământ românesc, rupt din trupul țării în 1812, de către Rusia țaristă. Aici, la Chișinău, în memorabila zi de 27 martie 1918, Sfatul Țării, organ reprezentativ democratic al întregii populații dintre Prut, Nistru, Dunăre și Marea Neagră: "A hotărât - și pentru totdeauna - unirea cu Patria mamă".

La 25 noiembrie, același an, la Cernăuți, Congresul Național al Românilor din Bucovina, provincie românească ce fusese ocupată de Habsburgi în anul 1775, avea să proclame unirea necondiționată a acestei părți a Moldovei de Nord cu România.

În Transilvania, convocarea pentru 1 Decembrie, la Alba Iulia, în numele Marelui Sfat al Națiunii Române, a Marii Adunări Naționale Constituante a fost primită cu mare entuziasm de toate cercurile românești, indiferent de vederile lor politice și sociale. aici, în cetatea istorică a neamului românesc, în afară de cei 1228 de delegați aleși, au venit din toate colțurile țării, pe o vreme geroasă, lăsând pentru o zi grijile lor acasă, peste 100.000 de oameni, pentru a hotărî unirea Transilvaniei cu România.

"Adunarea Națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească - se preciza în primul punct al Rezoluției - adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia, în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tututor teritoriilor locuite de dânșii cu România."

A doua zi, Ion I. C. Brătianu, Președintele Consiliului de Miniștri și ministrul Afacerilor Străine ale României, avea să primească, la București, delegația ardelenilor, care aducea Actul Unirii Transilvaniei cu Patria-mamă. "De o mie de ani vă așteptăm și ați venit, ca să nu ne mai despărțim niciodată!", au fost cuvintele șefului Guvernului român, care a asigurat delegația ardeleană că în politica externă: "România va fi strâns legată de Aliați, acționând pentru deplina realizare a drepturilor neamului, sprijinite ,pe atâtea jertfe și exprimate cu hotărâre de toate ținuturile locuite de români".

Marele patriot și om politic român a glăsuit, testamentar: "Spuneți tuturor fruntașilor din Ardeal, aduceți la cunoștința întregii suflări românești din Transilvania că /din/ granițele României întregite, stabilite de comun acord cu Puterile Aliate și consfințite prin jertfirea a 800.000 de vieți românești (...) nu înțeleg să cedez o palmă de pământ, căci este un drept al nostru (...) și înțeleg să lupt din toate puterile mele ca drepturile noastre, care n-ar trebui să fie discutate, să nu fie câtuși de puțin știrbite".

Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 avea să fie ratificată prin decrete ale statului român independent și recunoscut de Tratatele de la Paris din anii 1919-1920, care ne-au făcut altceva decât să ia act de existența unui fapt împlinit: "Înfăptuirea marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 nu este, deci, un dar sau rodul unor conjuncturi interne sau internaționale. Unirea a făcut-o națiunea română."

Dar Marea noastră Unire, ce a configurat o Românie în granițele sale firești, nu a fost "pentru totdeauna", cum hotărât declara Sfatul Țării de la Chișinău la 27 martie 1918. Presiuni externe și dictate odioase au luat românilor ceea ce, cu atâta trudă, făuriră.

Astăzi, la a 85-a aniversare a Marii noastre Uniri, să ne aducem aminte, mai mult ca oricând, de aceste momente memorabile ale istoriei Patriei și să întâmpinăm marea noastră sărbătoare de la 1 Decembrie - Ziua Națională a României, cu încredere deplină că jertfele înaintașilor noștri nu au fost zadarnice. Să pășim împreună în mileniul III, într-o România unită și indivizibilă, democratică și prosperă, demnă de a intra în rândurile civilizației europene!

Domnule președinte, vreau să mai depun o declarație politică: "Alianța PNL-PD, demagogie și amatorism".

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Ștefan Baban - intervenție cu titlul Cultura românească în mediul rural;

Dau cuvântul domnului Ștefan Baban. Va urma domnul Dumitru Bentu.

 

Domnul Ștefan Baban:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Cultura românească în mediul rural."

Iarna, cu frig, ploaie, lapoviță și ninsoare, este sezonul de odihnă al țăranilor, după o vară și o toamnă încărcate de trudă și oboseală, pentru obținerea agoniselii zilnice pentru oameni și animale. Liniștea și pacea cadrului idilic aruncă aceste așezări într-o izolare, în comparație cu orașul, care este plin de viață și în acest anotimp.

Cu ce-și ocupă acum timpul țăranii? Tradiția milenară își spune cuvântul, prin organizarea de șezători, locul unde se manifestă o bogată viață spirituală și artistică, de basme, balade și terminând cu zicătorile populare.

Și, totuși, suntem în sec. XXI și nu se mai poate practica această tradiție arhaică, având în vedere că atât oamenii cât și timpurile s-au schimbat: unele sate s-au depopulat, altele se caracterizează prin fenomenul îmbătrânirii, iar nu multe s-au umplut cu o populație tânără și matură, care a lăsat orașul și s-a stabilit la țară.

Ce le oferă statul românesc în materie de cultură? Mai nimic din ceea ce, în vest, dacă tot vorbim de fiecare dată și la fiecare propoziție de aderarea la U.E., se investește enorm, pentru a se putea păstra și conserva tradiția spirituală a satului.

Dreptul la cultură este garantat de Constituție și, dacă avem în vedere cifrele de la referendumul de adoptare a noii legi fundamentale, trebuie să recunoaștem că țăranul român, indiferent de vârstă, așezare geografică și nivel de civilizație, a votat și pentru acest drept și dorește să-i fie respectat.

În ultimii 13 ani, cultura tradițională, mișcarea de amatori și cultura de mase au fost asimilată cu faimosul festival "Cântarea României", astfel încât nimeni nu a mai fost interesat de activitatea culturală de la sate, dar nici de funcționarea, vorba fie, a căminelor culturale. În aceste locuri, deși se află sub autoritatea și în subordinea autorităților locale, actul de cultură a fost total desființat, acum desfășurându-se activități mult mai practice: discoteci, nunți și... baruri, unele chiar non-stop.

Existența bibliotecilor comunale, altădată asaltate de cititori, a devenit peste noapte Fata Morgana, lipsa spațiilor adecvate, a fondului de carte, dar, mai ales, a grijii față de necesitățile cetățenilor din mediul rural au contribuit, toate, la golirea ultimelor lăcașuri de civilizație rurală, astfel încât, la ora actuală, copiii care merg la școală se mulțumesc doar cu ce au sau, la școală, pot împrumuta unii de la alții, iar tinerii preferă să ocupe scaunele din birturi și crâșme, pentru a-și umple timpul liber.

Reforma culturală la sate este doar un punct din programul actualului guvern și o Cenușăreasă pentru Ministerul Culturii și Cultelor. Țăranii nu trebuie să citească, nu au timp, trebuie să se uite doar la televizorul care prezintă numai emisiunile postului național, să facă politică pe banca din fața casei și să muncească de dimineață până seara, pentru recolte puține și de slabă calitate.

Uităm însă un lucru foarte important: spiritualitatea românească a fost marcată de ilustre persoane care-și au originile în satul românesc și care au militat, pe parcursul întregii lor vieți, pentru păstrarea și cultivarea spiritului arhaic și tradiționalist al acestui mediu. Avem o moștenire pe care trebuie să o păstrăm, dar, mai ales, să o îmbogățim.

Ce facem noi? Dăm totul uitării, pentru că, fie nu sunt bani, fie nu este timp, fie satul românesc se umple de kitsch-uri. Pentru că, așa cum am preluat din occident numai influențe nefavorabile, așa le-am preluat și pe acestea.

Doamnelor și domnilor colegi,

Satul românesc, indiferent de anotimp, rămâne același izvor de sacralitate și spiritualitate, dar, ca orice izvor, trebuie îngrijit. În stresul cotidian, să ne oprim o clipă și să ne aducem aminte că fiecare dintre noi își are originile la sat și, pentru ca să ni le păstrăm, trebuie să facem ceva și pentru menținerea neatinsă a comorilor sale. Pentru că, dacă ne pierdem originile, ne pierdem și sufletul și viața, și părinții și străbunii, dar și legătura cu acest pământ, înzestrat de Bunul Dumnezeu cu bogății.

Iar, pentru a nu pierde toate aceste lucruri, cred că a venit vremea ca și satul românesc, cu toate privațiunile actuale, începând de la așezarea geografică și terminând cu depopulările masive, să-și aibă "cota" lui de cultură (și nu mă refer numai la cea agricolă), pentru ca să ne putem alinia și noi, din acest punct de vedere, la cerințele bătrânei Europe.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Dumitru Bentu - declarație politică cu titlul Iluzia;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Dumitru Bentu, va urma domnul Iulian Mincu.

 

Domnul Dumitru Bentu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează: "Iluzia".

În ultima perioadă, județul Vaslui tinde să devină "polul" acțiunilor în teritoriu pentru partidele de Opoziție - al "DA", în special. Valuri de politicieni de toate calibrele se abat asupra legendarelor plaiuri vasluiene, cu o frecvență, dacă nu uimitoare, cel puțin suspectă.

Au fost în județ și doamna deputat Mona Muscă, și domnul senator Gheorghe Flutur, și domnul senator Paul Păcuraru, și nu puteau să nu spună "DA" cei doi președinți, domnii Traian Băsescu și Theodor Stolojan, ce asigură bicefalismul Alianței, pentru, mă rog, "Adevărul și Dreptatea" lor.

Pentru lideri, regia deplasărilor este aceeași: o baie de mulțime prin piețele orașelor vasluiene, care, după intensitatea dialogului, nu depășește consistența unui simplu duș. O întâlnire în săli de cinematografe, semn că "uzina de vise" le marchează existența. Și intervenții televizate, la care membrii proprii adresează întrebări gândite cu premeditare și-și exprimă bucuria nețărmurită pentru prilejul oferit de a-i vedea, hai să admitem, "la lucru".

Evident, suntem atacați, criticați, denigrați, cu argumentele fair-play-ului politic. Ulterior, suntem amenințați cu revărsarea cornului abundenței în județul nostru, atunci când, cred ei, vor reveni la putere. Am spus "vor reveni", pentru că, din nefericire, au mai fost, cu realizările bine cunoscute.

Nu identificăm, însă, în discursurile domniilor lor, soluții; nu decelăm cunoașterea problemelor reale din acest spațiu, în care declară că, totuși, se simt bine, deși, așteptările lor ar fi fost, poate, altele, din moment ce deplasarea îmbracă aspecte mentale exotice, demne de un episod din Discovery Travel.

Sunt surprinși că locuitorii votează masiv cu PSD-ul, surpriză cu alură de reproș, uitând că elementul care aduce voturi este încrederea și nu promisiunea generoasă, dar fără acoperire.

Și, pentru a-și completa cunoștințele despre județul Vaslui, despre realizările Guvernării PSD, vom prezenta doar câteva dintre ele, pentru a le oferi răspunsul la întrebarea obsedantă: "De ce câștigă mereu PSD-ul alegerile?"

Le câștigă pentru că politica partidului nostru, sintetizată în, de acum, axioma: "Aproape de oameni, împreună cu ei!", a fost percepută nu ca un slogan, ci ca o dovadă în plus de responsabilitate și implicare. În aceste condiții, se realizează acel atât de dorit feed-back, oamenii, alegătorii fiind alături de partidul care îi înțelege cu adevărat și se străduiește să le rezolve multiplele probleme cu care se confruntă.

Cu toată glacialitatea lor, cifrele vorbesc de la sine: în perioada 2001-2003, investițiile în județul Vaslui au crescut cu 21%, aproape în exclusivitate în sectorul privat; în aceeași perioadă, au fost privatizate 11 societăți comerciale, cu un capital de peste 81 miliarde de lei; exporturile au însumat 248 de milioane de dolari, față de 182 de milioane, în perioada 1997-2000; au fost încadrate în muncă peste 9 mii de persoane, astfel că numărul șomerilor s-a redus, de la 27 de mii de persoane în 2000, la 18.500 în prezent; au fost alocate ajutoare sociale în sumă de 92 de miliarde de lei, iar pentru încălzire 13,2 miliarde; au fost reabilitate peste 200 de școli; s-au alocat în agricultură subvenții și alte forme de susținere în valoare de 700 de miliarde de lei, iar pentru 2004 suma estimată depășește 340 de miliarde și exemplele ar putea continua.

Suntem obiectivi, suntem realiști: în județul Vaslui mai sunt multe de realizat, până la atingerea unui standard de viață, dacă nu ridicat, măcar decent. Sunt neîmpliniri care vin din amonte, sunt unele inconsecvențe datorate insuficienței fondurilor financiare, cunoaștem însă în profunzime aceste lucruri și nu am adoptat culoarea roz ca un simbol cromatic al guvernării noastre. De aceea, dialogăm permanent cu oamenii, de aceea suntem în mijlocul lor, de aceea ei ne creditează conștient mandat de mandat.

Argumentele noastre? Realizările de până acum.

Argumentele domniilor lor? Tot "realizările" de până acum. Pentru ceea ce au făcut, la nivel național, dar și în județul Vaslui, instanța supremă, alegătorul, nu va promova recursul în anulare! În ceea ce privește răsturnarea raportului de forțe în plan politic, au un singur aliat: iluzia! Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Iulian Mincu - intervenție referitoare la starea de corupție din România;

Îmi pare rău, profesore, că îți întrerup dialogul! Are cuvântul domnul deputat Iulian Mincu, va urma domnul Cristian Sandache.

Domnii deputați Codrin Ștefănescu, Aurel Daraban și Emil Rădulescu au depus declarațiile la secretariat.

 

Domnul Iulian Mincu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică se referă la starea de corupție din România.

John Fisher se exprima, nu demult, în "New York Times", despre "extraordinara mocirlă a corupției din România", considerată de unii ca fiind cea mai gravă din toate țările ce doresc să adere la Europa.

Organizația "Transparency International" declara, pe 7 octombrie 2003, că România ocupă locul 3 în Europa și locul 83 în lume în ceea ce privește corupția. De asemenea, se clasează pe primul loc în topul corupției din rândul statelor europene membre și candidate la Uniunea Europeană.

Valoarea indicelui de percepție a corupției din țara noastră a fost 2,6 puncte până în 2001 și este de 2,8 puncte, începând din 2002, nivel apropiat de cel al corupției endemice. Acest punctaj s-a elaborat pe baza a 12 sondaje independente, realizate de organizații internaționale ca: Banca Mondială, Open Society Institute, Comisia Europeană, Freedom House, Societatea Academică Română.

Indicele de corupție pornește de la valoarea 10, care este considerat maximum de integritate. Statele care au un scor mai mic de 2 sunt percepute ca fiind atinse de corupție endemică.

Acesta este primul an când indicele României înregistrează creșterea ușoară pe care am remarcat-o, de 2,8, după ce, în ultimii 4 ani, valoarea era așa de scăzută cum am spus.

Statele nordice sunt cele mai sigure. Cel mai mare punctaj îl are Finlanda, cu 9,7, urmată de Danemarca, Suedia, Olanda, Norvegia și Germania, pe locul 9 toate, cu 9,2. După care urmează Franța și Spania, pe locul 12, Italia, pe locul 18.

Dintre statele candidate la Uniunea Europeană, cea mai bine plasată este Cipru, pe locul 15, cu 6,1 puncte. Bulgaria, la egalitate cu Cehia, este pe locul 22. Ca să urmeze, după aceea, Letonia, Slovenia, Polonia, Turcia.

România este cea din urmă țară dintre cele candidate la Uniunea Europeană, iar locul pe care l-a obținut este singurul mai puțin de 3 puncte! La nivel mondial, după noi urmează Bangladesh, cu 1,3 puncte, și țări din Asia și America Latină.

Cât timp va exista corupția la noi, și șansele pentru Uniunea Europeană vor fi tot mai mici, oricât s-ar afirma acest lucru.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Cristian Sandache - intervenție intitulată Despre o altfel de bogăție;

Dau cuvântul domnului deputat Cristian Sandache, va urma domnul Mircea Ifrim.

 

Domnul Cristian Sandache:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Intervenția mea se intitulează: "Despre o altfel de bogăție".

A făcut destul de mult și, din punctul meu de vedere, inutil zgomot, publicarea celebrului top al celor 300 de bogătași din România. Presa i-a transformat pe unii dintre aceștia în VIP-uri sau, pur și simplu, modele ad-hoc pentru mulți români.

Semnificativă mi s-a părut reacția unei telespectatoare care a considerat drept o impietate publicarea și comentarea, pe alocuri, laudativă a topului celor 300, în condițiile în care mai există încă pensionari ce caută un colț de pâine printre gunoaie cu miros pestilențial ori copii malnutriți.

Am avut în istoria noastră boieri și mari proprietari, a căror bogăție a fost utilizată într-o anumită măsură nu numai pentru acte filantropice, ci și pentru a sluji interesul național. Unii dintre acești aristocrați prin naștere se remarcau printr-o vastă cultură, o surprinzătoare modestie și o sinceră frică de Dumnezeu. Bogăția lor nu era afișată obraznic și ostentativ, după cum nici în democrațiile consolidate de astăzi marii potentați nu sunt defel agresivi sau snobi.

Nu pledez împotriva bogăției, ci pentru o bogăție dobândită prin muncă onestă, într-un mediu concurențial real. Poate că ar fi fost mult mai educativ un top al celor 300 de români de mare valoare intelectuală și profesională care au făcut cel mai mult pentru țara lor în ultimii 50 de ani. Sau o listă a unor tineri merituoși, de mare potențial creator, care nu au posibilități financiare pe măsura harului lor.

Într-o societate ca a noastră, care își caută încă adevăratele valori, este bine să nu uităm că nu numai averea materială constituie barometrul succesului ori valorii unui om.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc. Vă mulțumesc și pentru concizie.

 
Mircea Ifrim - considerații asupra bugetului sănătății pe anul 2004; Domnul Mircea Ifrim, va urma domnul Becsek Garda Dezideriu.

Vă rog, domnule profesor.

 

Domnul Mircea Ifrim:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea de astăzi vizează bugetul sănătății pe anul 2004, care reprezintă un atentat fără precedent la existența biologică a populației României și, de asemenea, un pericol privind intrarea noastră în Uniunea Europeană.

Rezultă foarte clar, făcând comparație atât cu țările candidate pentru a intra în Uniunea Europeană, cât și cu țările Uniunii Europene, că bugetul sănătății în România este bugetul cel mai mic. În realitate, este vorba de 0,8% din bugetul de stat și de 3,2% din ceea ce se adună de la contribuabili, lucru care în alte țări nici nu se ia în calcul, fiind în exclusivitate pentru tratamente medicale. Minimum de procent din p.i.b. în țările europene este de 6%. Acest lucru este extrem de îngrijorător întrucât ne situăm în Europa printre țările cele mai afectate din punct de vedere al stării de sănătate: mortalitatea infantilă este cea mai mare din întreaga Europă, cifrându-se la 18,4 la mie, în timp ce în țările europene este între 4 și 6, decesele materne sunt 0,34 la suta de mii, în timp ce în țările europene sunt între 0,3 și 0,08, și pot să continuu.

Îngrijorător este faptul că acest buget este mai mic decât bugetul care s-a alocat sănătății în anii 1997-1998. Dacă aplicăm rata inflației bugetului din 1997, care era în valoare de 4016, astăzi ar însemna 35180, și dacă acest 35180 îl comparăm cu 14893, cât s-a alocat, rezultă evident faptul că lucrurile merg din ce în ce mai îngrijorător. Iar din acest 14893, dacă scoatem creditele nerambursabile și datoriile pe care le avem de plătit pentru aparatură, rămân 6537.

Dacă luăm bugetul Casei, apare același lucru, aplicând rata inflației față de anii 1999-2000.

Situația este îngrijorătoare și sub raportul evaluării noastre la intrarea în Uniunea Europeană, având în vedere că țările Uniunii Europene nu pot plăti costurile pentru repararea stării de sănătate a populației, grav afectată în ultimul timp, iar, pe de altă parte, situația din sistemul sanitar este din ce în ce mai îngrijorătoare: salariile medicilor sunt sub limitele decenței, iar posibilitatea de asigurare cu medicamente și cu tratamente a oamenilor bolnavi este, de asemenea, sub orice nivel.

Aș spune că faptele pe care le-am prezentat reflectă din plin că bugetul pe anul 2004 pentru sănătate este total inadecvat și nu se poate vorbi nicidecum de menținerea sau de promovarea stării de sănătate a populației. Și dacă ne gândim că stare de sănătate înseamnă tot și condiționează tot...

(Domnul Ionel Marineci vociferează din bancă.)

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă rog frumos, lăsați-mă să conduc eu ședința. Eu nu obișnuiesc să întrerup pe cei care dau declarații. Este dreptul meu să conduc ședința. Nu interveniți dumneavoastră din sală.

Nu are decât două minute. Poate vă deranjează ce spune.

 
 

Domnul Ionel Marineci (din bancă):

Nu.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Îmi pare rău că fac un dialog cu dumneavoastră, când nu era cazul. Îmi cer eu scuze.

 
 

Domnul Ionel Marineci (din bancă):

Și eu.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă rog, poftiți, domnule profesor.

 
 

Domnul Mircea Ifrim:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Sunt lucruri deranjante, dar sunt realități care reflectă o stare de fapt mai mult decât îngrijorătoare, și fac această declarație într-un moment în care poate se mai poate rezolva ceva.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Becsek-Garda Dezideriu Coloman - critici asupra Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2003 privind unele măsuri de întărire a pazei pădurilor proprietate a persoanelor fizice;

Îl invit pe domnul deputat Becsek-Garda Dezideriu. Va urma doamna Minodora Cliveti.

 

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Am fost uimit când am citit textul Ordonanței de urgență a Guvernului nr.98/2003 privind unele măsuri de întărire a pazei pădurilor proprietate a persoanelor fizice și pentru modificarea art.31 din Ordonanța Guvernului nr.96 din 1998 privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național, în care s-a precizat că Regia Națională a Pădurilor asigură paza pădurilor proprietate a persoanelor fizice care nu sunt administrate prin structuri silvice autorizate, în vedere menținerii integrității acestora.

Nu pun la îndoială bunăvoința celor doi miniștri care au semnat și au fundamentat această inițiativă legislativă. Nu neg faptul că în multe cazuri defrișările în aceste păduri nu reprezintă un grad de pericol pentru menținerea integrității fondului forestier național. Însă, după ce s-a modificat textul acestei ordonanțe de urgență în Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice din Camera Deputaților s-a ajuns la renaționalizarea pădurilor aparținând persoanelor fizice. Contractul de comodat neoneros impus de lege proprietarilor creează o stare de dependență față de Regia Națională a Pădurilor în domeniul forestier.

Mai mult chiar, se impune prin lege ca asigurarea pazei pădurilor de către Regia Națională a Pădurilor să fie suportată din bugetul de stat.

Mai concret, nu sunt bani pentru învățământ, sănătate, protecție socială, pentru cercetarea științifică, pentru agricultură, dar irosim banii contribuabililor pentru susținerea celor care, prin setea lor de îmbogățire, într-un deceniu au distrus vegetația forestieră aparținând persoanelor fizice.

Controalele efectuate în acest an de către Autoritatea de Control a Statului, cât și de Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și petiții din Camera Deputaților au dovedit că aceste păduri au fost distruse cu sprijinul personalului silvic aparținând Regiei Naționale a Pădurilor.

Nu înțeleg gândirea economică românească. Când suntem criticați la Bruxelles că nu avem o economie de piață, prin bugetul anului 2004 susținem ineficiența mastodonților în industrie, cu o creștere de la 260000 de miliarde de lei la 330000 de miliarde de lei.

În silvicultură, după apariția structurilor proprii, care nu numai că sunt eficiente, dar nici nu impun obligații financiare din partea bugetului de stat, este sprijinită Regia Națională a Pădurilor, care se bazează pe un sistem clientelar bazat pe promoții speciale și pe cunoștințe, prin care, după cele constatate în județul Harghita, sunt susținuți cei care distrug fondul forestier național.

Dacă textul ordonanței va fi votat în Senat în forma adoptată de Camera Deputaților, atunci ne vom putea mândri că am făcut un pas important spre distrugerea fondului forestier național.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

Domnii deputați Ioan Sonea, Adrian Moisoiu, Doru Dumitru Palade și Cristian Nechifor au depus la secretariat declarațiile.

 
Minodora Cliveti - prezentarea, pe scurt, a vizitei efectuate de Comisia juridică, de disciplină și imunități în Parlamentul Ungariei;

O invit la microfon pe doamna deputat Minodora Cliveti. Va urma domnul Gheorghe Dinu.

 

Doamna Minodora Cliveti:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

O delegație a Comisiei juridice, de disciplină și imunități, compusă algoritmic, răspunzând invitației comisiei omoloage din Adunarea Națională a Ungariei, a vizitat acum câteva zile Parlamentul ungar.

Scopul acestei acțiuni este cel care derivă din Protocolul semnat la începutul acestui an de către președintele Camerei Deputaților a României, domnul Valer Dorneanu, și președintele Adunării Naționale Ungare, doamna Katalin Szili, de colaborare la nivelul celor legislative, protocol care cuprinde la pct.5 menționată expres colaborarea comisiilor juridice.

Interesul celor două țări de a colabora în numeroase domenii este evident și în principal legat de perspectiva comună de a accede la Uniunea Europeană, perspectivă extrem de apropiată pentru Ungaria - mai 2004, ceva mai îndepărtată pentru România - 2007, dar ambele reale.

Membrii acestei delegații s-au pregătit așadar pentru o întâlnire de lucru la nivelul comisiilor de specialitate, așteptând un schimb de experiență cu juriștii parlamentari unguri.

Surpriza a venit de la începutul întâlnirii, când am fost onorați de prezența doamnei Katalin Szili. Președinta Parlamentului a deschis o reuniune de lucru a Comisiilor juridice și a participat la discuții mult mai mult timp decât am sperat.

Alături de această a doua personalitate a statului, au fost prezenți la întâlnire: secretarul general al Adunării Naționale, avocatul poporului pentru drepturile omului, ambasadorul României la Budapesta, președintele și numeroși membri ai Comisiei juridice.

Discuțiile au fost extrem de utile, colegii unguri prezentându-ne preocupările comisiilor lor legate de iminenta aderare la Uniunea Europeană, ceea ce presupune modificări radicale ale legislației - prevederi noi legate de statutul europarlamentarilor unguri etc.

Delegația noastră a înfățișat activitatea Comisiei juridice, de disciplină și imunități a Camerei Deputaților, insistând pe actele normative adoptate în aceeași perspectivă a aderării, precum și pe prevederile noii Constituții a României.

Mass-media a fost copios reprezentată. O conferință de presă a fost organizată, și cele mai importante cotidiene din Ungaria au dat știri despre întâlnire.

De ce am ținut să vorbesc despre această acțiune:

1. deși constituită algoritmic, delegația s-a manifestat unitar, interesul de a reprezenta bine comisia din care face parte, Camera Deputaților și România fiind esențial;

2. deși formată în majoritate din simpli membri ai comisiei, doar unul dintre secretarii acesteia făcând parte din grup, delegația a fost primită într-o zi de vineri de însăși președinta Parlamentului. Această împrejurare ne-a făcut să nu uităm că de fapt suntem membri ai Parlamentului României, calitate care presupune mai ales obligații, dar și dreptul de a fi respectați cel puțin pentru apartenența noastră la această instituție.

Sunt, oare, membrii Parlamentului Ungar demni de respect în totalitate? Cu siguranță că există și acolo persoane cu comportament criticabil, dar există și oameni de ispravă, și fiecare primește ceea ce merită - critici sau aprecieri.

În România, parlamentarii sunt doar criticați global.

Fac un apel la colegii mei parlamentari de a se bate pentru ameliorarea imaginii noastre globale.

Fac un apel la solidaritate, la seriozitate, la responsabilitate.

Parlamentul României trebuie să fie repus acolo unde îi este locul - între puterile fundamentale ale statului - și, în această întreprindere, parlamentarii au rolul determinant.

Cred că putem să fim și noi profeți în țara noastră.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Gheorghe Dinu - declarație politică intitulată Debranșații - la loc de cinste în topul celor mai săraci români;

Dau cuvântul domnului deputat Gheorghe Dinu. Va urma domnul deputat Metin Cerchez.

Domnii deputați Vlad Hogea, Eugen Nicolăescu, Napoleon Pop și Ion Mocioalcă au depus declarațiile la secretariat.

 

Domnul Gheorghe Dinu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează "Debranșații - la loc de cinste în topul celor mai săraci români".

Nu de mult, ziarele au consemnat cu satisfacție, studiind un top al milionarilor în dolari alcătuit de revista "Capital", că cei mai bogați 300 de români au agonisit 12 miliarde de dolari. Făcând abstracție de modul de dobândire a averilor, cât și de trecutul respectivelor personaje, aparent lucrurile merg bine: oamenii acumulează bogății, mulți oameni bogați înseamnă țară bogată.

Dar o țară bogată cu adevărat înseamnă cât mai puțini nevoiași, nu ca în România mileniului III, unde, pe lângă cele câteva sute de milionari în dolari, mai sunt vreo 20 de milioane de amărășteni, din care aproape o treime abia au după ce bea apă. Milioane de oameni săraci, dar onești, preferă să stea în frig decât să întârzie la plata impozitelor - și aceasta în condiții umilitoare, de stat ore întregi la coadă.

Realitatea crudă ne arată, din păcate, o polarizare extremă, care la noi nu este generată de economia de piață, ci chiar de stat, care nu și-a folosit cum trebuie pârghiile atât în privința săracilor, cât și a bogaților. În România, spre deosebire de Occident, nu prea avem o "meritocrație" a miliardarilor în lei autohtoni, adică a oamenilor care au dezvoltat o afacere numai cu muncă susținută și talent, fără să intre în relații de afaceri mai mult sau mai puțin dubioase cu statul. La fel, tot statul, adică conducătorii acestuia, în frunte cu Partidul Social Democrat, este vinovat de numărul mare de săraci existent la noi. În orice societate din lume există un segment de populație care a pierdut trenul și trebuie ajutat de stat. dar în Vest este vorba de 4-5% din populație, nu de 30%, ca la noi. O cauză a sărăciei, de exemplu, este și mituirea de către stat cu 20-30 de salarii a ortacilor și muncitorilor pentru ca să fie scoși din mine și fabrici, în loc ca acești bani să fie folosiți pentru reconversie profesională și pentru alte măsuri de protecție socială activă, pentru a evita marginalizarea socială a acestora.

Cu alte cuvinte, mulți dintre cetățenii României nu sunt bogați și săraci "adevărați" prin merite sau lipsuri proprii, ca în orice economie capitalistă așezată, funcțională, ci sunt creații ale "originalei" economii sociale de piață românești, a "reformelor" mimate de atâția ani de zile încoace de cei care s-au perindat la guvernare.

Dar nici un studiu al stării materiale a populației nu este complet dacă nu este alcătuit și un top al săracilor României.

Și, pentru că suntem în prag de iarnă, mă voi opri asupra unei categorii de săraci care ar putea să figureze pe un loc de cinste în acest top - debranșații. Nu este vorba de cei care s-au debranșat de la încălzirea centralizată pentru că și-au montat centrale de bloc, de scară sau de apartament, ci de cei care, din cauza sărăciei, au renunțat la căldură total sau parțial, sau care au fost debranșați pentru neplată.

Într-adevăr, de câțiva ani, debranșarea a devenit un "sport național" la români, ce înflorește sub "conducerea tehnică" a Partidului Social Democrat, un adevărat fenomen de masă ce a cuprins întreaga țară.

Oameni nevoiași, șomeri, pensionari, salariați, pe care creșterile succesive aproape lunare ale tarifelor la lumină, gaze, căldură i-au adus în pragul disperării, renunță la apa caldă, la căldură, desființează calorifere, cu toate măsurile cu caracter social-tehnic pe care Executivul se face că le ia, dar care nu sunt nici pe departe capabile să rezolve situația gravă a sărăcirii continue dată de prețurile care au luat-o razna.

Unele statistici arată că, la scara întregii Românii, peste un milion de calorifere sunt debranșate. La nivelul municipiului Brașov, printre ai cărui aleși în acest for legislativ mă număr, au fost debranșate de la sistemul de termoficare peste 10000 de apartamente, ceea ce înseamnă că, la un calcul extrem de aproximativ, cel puțin 30 de mii de brașoveni se vor încălzi în această iarnă la aragaz sau "cu o haină în plus"! pentru că nu toți cei debranșați au avut și banii necesari pentru a-și monta centrale termice proprii.

La cele peste 10000 de apartamente debranșate total se mai adaugă și alte mii de calorifere demontate ca urmare a debranșărilor parțiale făcute de cei săraci pentru a mai scădea din costurile facturii la întreținere.

Una peste alta, în această iarnă, care la Brașov ține cel puțin șase luni, vor cunoaște frigul cel puțin 15% din locuitorii Brașovului, ca una din "binefacerile" tranziției ce face ca acest oraș, mândru altă dată, să fie sufocat de sărăcie și șomaj.

Putem concluziona că debranșarea a devenit o componentă a vieții noastre, că face parte din existența noastră cotidiană. Este efectul sinistru al politicii "dregătorilor" incompetenți de până acum, luptători aprigi când este vorba de apărarea intereselor lor meschine și a agoniselii obținute prin "inginerii financiare" și alte "combinații" care de care mai frauduloase.

Debranșarea este, fără doar și poate, singura certitudine și dovadă a modului în care cei ce s-au perindat la putere au administrat țara în răstimpul celor 13 ani de "democrație originală", a așa-ziselor "reforme" de pe meleagurile noastre.

Pe când și "debranșarea" de la aer, apă, lumină, de la viață chiar, domnilor guvernanți?!

Nu a venit, oare, timpul, să fiți dumneavoastră "debranșați" de la Putere?

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Metin Cerchez - marcarea sărbătoririi bairamului de către musulmanii din întreaga lume;

Dau cuvântul domnului deputat Metin Cerchez. Va urma domnul deputat Alexandru Raj Tunaru.

Domnul Andrei Chiliman a depus declarația la secretariat.

Poftiți, domnule deputat.

 

Domnul Metin Cerchez:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor,

Astăzi, musulmanii din întreaga lume, turcii din România serbează bairamul, într-un context politic extrem de tensionat.

Pe această cale, le urez tuturor musulmanilor din România un "Bairam fericit!", dar nu putem uita că acest bairam este îndoliat de acte nesăbuite la câteva sute de kilometri de granița României.

Este un bairam poate puțin mai trist și din punct de vedere social, pentru că am avut ocazia, săptămâna trecută, atunci când am fost în teritoriu, să văd mii de etnici musulmani care nu au ce să pună pe masă în aceste zile de sărbătoare, în aceste zile asimilate sărbătorilor dumneavoastră - Paște și Crăciunul.

Nici măcar ajutorul acela social, conform Legii nr.416, de 300 de mii de lei, cu care puteau să cumpere cel mult un pui și câteva kilograme de zahăr sau de ulei, nu se dăduse în localitățile constănțene Castelu, Băneasa, Făurei, Dobromir, Văleni, Lespezi și pot continua la nesfârșit.

În acest context politic, când lumea este în pragul unui război confesional, nu știu de cine pus la cale, când musulmanii sunt arătați cu degetul și turcii din România devin de multe ori paria societății, fac un apel la pace, pentru ca, pe de o parte, musulmanii și, pe de altă parte, creștinii să se așeze, până nu este prea târziu, la masa tratativelor, și îmi este tare teamă ca și România să nu devină un scenariu trist al atentatelor teroriste. Spun acest lucru pentru că am semnale, și nu știu de ce le am eu, și nu le au serviciile secrete, că musulmani aparținând organizațiilor teroriste PKK sau "Lupii cenușii" au pătruns în toate sferele sociale, economice și chiar politice ale României, și nu este exclus ca, după alegerile din 2005, să ne întâlnim cu teroriștii aici, în sala Parlamentului, pentru că unii dintre ei sunt vicepreședinți de partide din România.

De câte ori am spus despre Keser Fatih că este un pericol pentru siguranța națională, nimeni nu a luat nici o măsură; ba, mai mult, deși are opt dosare penale extraordinar de grave la Parchet, Poliție, nimeni nu îl arestează, dar poliția arestează pe cel care fură un salam de foame.

L-au pus în libertate de câte ori l-au arestat pentru că este apărat de un avocat parlamentar, președinte al Comisiei juridice a Parlamentului.

Acest coleg parlamentar i-a mai apărat și pe alți teroriști membri PKK, membri de marcă ai unei organizații teroriste recunoscute de CIA, pentru sume mai mult decât oneroase.

Cine nu își dă seama de pericolul situației trebuie să se gândească doar că aderarea noastră la NATO este pusă în pericol numai prin faptul că un membru PKK a privatizat "Nitramonia" Făgăraș, de unde au dispărut 3000 de tone de azotat de amoniu poros, care se poate folosi numai pentru atentate teroriste.

Cine va fi răspunzător dacă undeva în lume sau, Doamne ferește, în România va fi un atentat și se va dovedi clar că acel azotat de amoniu poros provine din România? Nimeni nu mișcă.

I-am informat pe toți, începând de la președintele României, Ion Iliescu, continuând cu premierul Adrian Năstase, cu domnul Talpeș, cu Consiliul Suprem al Apărării, cu cine vreți dumneavoastră. Ori sunt toți mână în mână cu ei, și îi protejează pe bani frumoși, ori un lucru extraordinar de grav se coace în spatele acestei complicități.

Nu este posibil ca un musulman să nu aibă ce pune pe masă - un kilogram de zahăr sau un pui -, și un turc membru PKK să i se returneze din bani publici 39 de milioane de dolari, returnări ilegale de t.v.a., și nimeni să nu ia nici o măsură.

Este imposibil ca dosare să fie ascunse la Constanța, cu turci, cu membri ai fracțiunilor teroriste, și nimeni să nu ia nici o măsură. Sunt liberi, sunt așa-zișii oameni de afaceri. Ba, mai mult, socrul lui Keser Fatih, Marcu, a lucrat în serviciile de informații.

Oare domnul Talpeș, când era șef SIE, nu avea cunoștință de penetrarea vieții politice și sociale de către acești teroriști?

Oare ce se așteaptă?

Eu un lucru le spun, și închei cu aceasta: dacă ei cred că păcălesc pe cineva, și aceasta până la primii morți din România în atentate teroriste, este treaba lor, dar vă spun eu că pe americani nu îi păcălește nimeni; ei cunosc toate situația reală, adevărată, crudă, așa cum este ea, și nu ne vor ierta.

"Bairam fericit!" pentru toți turcii din România.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

Domnii deputați Aurel Gubandru, Constantin Selagea, Tiberiu Sbârcea și Adrian Ionel au depus declarațiile la secretariat.

 
Raj-Alexandru Tunaru - prezentarea a trei probleme privind imaginea României în mileniul III;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Alexandru Raj Tunaru. Va urma domnul Nicolae Vasilescu.

 

Domnul Raj-Alexandru Tunaru:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Voi aborda în declarația mea politică trei probleme care par diferite ca speță, dar care au ceva în comun - imaginea României în mileniul III.

Prima problemă pe care o supun atenției dumneavoastră, doamnelor și domnilor colegi, este una incredibilă, dar, din păcate, foarte adevărată. Este vorba de pensiile de mizerie care mai sunt în România secolului XXI, în special cele acordate foștilor salariați din agricultură, care, în multe cazuri, se scriu din maximum patru sau chiar din trei cifre, adică pensii mai mici de 100 de mii de lei sau chiar de râsul curcilor - mai mici decât cea mai mică monedă românească, cea de 500 de lei.

Un caz din multe altele a fost descris cu lux de amănunte de presa scrisă: cum un țăran fără nici un fel de venit primește o pensie de urmaș de numai 400 de lei. Practic, el nu poate primi această pensie deoarece nu există monedă pentru a efectua plata, decât în cazul în care statul român dă dovadă de multă generozitate și îi dă șpagă pensionarului din comuna Cladova 100 de lei.

"Oare nu ar trebui să ștergem cu buretele o formulă de calcul a pensiilor care este greoaie și foarte complicată?" Citez din răspunsul primit de la doamna ministru al muncii la întrebarea unui coleg de grup parlamentar referitoare la pensii diferite pentru doi oameni care au muncit în același loc și care au aceeași vechime. "Și să acordăm pensii după o formulă nouă și simplă, care să înceapă de la coșul zilnic și să fie suplimentată în funcție de costul taxelor localității în care își are domiciliul acea persoană, și mă refer aici la plata utilităților care sunt diferite în capitala București față de celelalte orașe din provincie sau de sate?

În acest caz, ar exista cinci-șase categorii de pensii, dar nici una să nu fie mai mică decât valoarea coșului zilnic ori 30 de zile ale lunii".

Stimați colegi,

Domnilor guvernanți,

Să rezolvăm această anomalie a secolului XXI înainte să intrăm în Uniunea Europeană cu pensii de câteva mii de lei, care nu ajung nici măcar pentru cumpărarea unei hârtii igienice.

O altă problemă ce trebuie rezolvată urgent este problema turismului românesc.

Am rămas stupefiat când am aflat din mass-media, cu ocazia vizitei președintelui României în Franța, că Oficiul pentru Turism al României din Paris nu are decât un singur angajat, care nu face altceva decât să răspundă la telefon.

Îmi aduc aminte de anii '80, și cred că și dumneavoastră la fel, când litoralul românesc era invadat de turiști. Francezii veneau la noi vara pentru plajă, iar toamna și primăvara pentru vestitele sanatorii balneare, în special la cele din Mangalia.

Pe lângă aceștia, ne mai vizitau foarte mulți scandinavi, polonezi, ruși, dar și israelieni și arabi.

Nu înțeleg cum după 1989, când turismul trebuia să fie ramura numărul 2, după agricultură, pentru bugetul României, am ajuns într-o situație dezastruoasă la acest capitol.

De exemplu, dacă egiptenii, care nu au decât Marea Roșie și un singur fluviu, Nilul, atrag un număr năucitor de turiști, nu înțeleg de ce la noi turiștii mai sus-menționați nu ne mai vizitează, în situația în care avem Marea Neagră, fluviul Dunărea, Delta Dunării, numită într-un interviu mai vechi "găina care face ouă de aur", dar și alt mare și real potențial - turismul religios - atât de variat, de la Bucovina și până în Oltenia, turismul sportiv și de vânătoare și, nu în ultimul rând, turismul istoric.

Ar trebui să scriu un roman în care să enumăr toate obiectivele turistice românești, iar noi avem, în țara cu cel mai mare număr de potențiali turiști pentru România, adică în Franța, un oficiu de turism cu un singur angajat.

Nu știm sau nu vrem să folosim această "Grădină a lui Isus", cum este numită într-un vechi proverb țara noastră.

Cum vrem să creștem nivelul de trai dacă nu folosim acest potențial la maximum, care, alături de agricultură și zootehnie, ar trebui să aducă sumele cele mai importante în formarea p.i.b.-ului?

Dacă o să-mi răspundeți că nu avem bani pentru oficii de turism cu mulți angajați în alte țări, care să promoveze turismul românesc într-un mod agresiv, eu vă spun, domnilor guvernanți, că vă scumpiți la tărâțe și vă ieftiniți la mălai, ca să rămânem în zona proverbelor românești. Și încă un proverb: așa ambasadori, așa imagine și promovare a României.

Ultima problemă pe care o voi aduce astăzi la cunoștința dumneavoastră, domnilor colegi, dar în special Executivului și autorităților locale, indiferent de culoarea politică, este legată de țăranul român, mai bine zis de igiena și sănătatea țăranului român. Am colindat multe sate din mai toate regiunile românești și am rămas de fiecare dată cu un gust amar de viața pe care o duc acești oameni, de la copii și până la bătrâni. Majoritatea o duc rău din punct de vedere al nivelului de trai.

În funcție de regiunea geografică, să vă dau un exemplu: ardelenii o duc ceva mai bine decât oltenii, dar tuturor le lipsesc, aproape cu desăvârșire, două servicii - serviciile stomatologice și băile comunale. Vă spun cu mâna pe inimă că, din cei cu care am stat de vorbă, de la elevi până la pensionari, nu am văzut pe cineva care să nu aibă cel puțin o carie, iar la cei peste 40 de ani dinții lipsesc în proporție aritmetică cu înaintarea în vârstă, până la dispariția lor totală. Din cultura mea generală, știu că bolile dentare sunt catalogate ca al treilea flagel mondial, după bolile de inimă și cele de cancer. De asemenea, i-am întrebat pe acești oameni ai satului de câte ori își fac baie pe săptămână. Majoritatea mi-au spus că nu au posibilități, iar satele mai izolate, mă refer la cele fără drum asfaltat sau fără cale ferată, o duc foarte greu și mulți dintre ei nu fac baie decât de Crăciun și de Paște, și atunci în condiții primitive.

Cred că, pentru mulți dintre dumneavoastră, domnilor colegi, în special cei care ați trăit copilăria la țară, aceste probleme nu vă sunt străine, dar sunt sigur că mulți dintre politicieni nu mă cred sau nici cel puțin nu-și imaginează că spusele mele pot fi adevărate.

În atare situație, când vrem să intrăm în lumea civilizată, ar fi timpul să încercăm să remediem și aceste probleme de nivel primitiv care generalizează satele românești. Ca soluții, pentru că e ușor să critici sau să arăți cu degetul și e foarte greu să faci sau măcar să dai o soluție, eu cred că trebuie înființate puncte stomatologice fixe ori mobile, adică mașini-laborator care să ajungă măcar o zi pe săptămână în acele sate izolate și înființarea de urgență sau reînființarea, acolo unde este cazul, a băilor comunale.

Domnilor colegi,

Este un an electoral și decât să-i amăgim pe oameni cu 1 litru de ulei, 1 kg de zahăr ori cu plase colorate, pixuri, brichete și calendare, să facem la sate, după posibilitățile fiecărui partid sau candidat, o baie comunală sau un punct stomatologic, măcar de tratat și plombat cariile dentare. Vă garantez că efectul va fi mult mai mare, iar efectele sociale, în special gradul de dificultate și rezistența organismului la boli a locuitorilor satelor românești vor fi mult mai ridicate.

Hai să facem o campanie electorală în care sloganul să fie: "fapte, nu vorbe".

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Nicolae Vasilescu - exemplificare a modului în care sunt eliminați reprezentanții partidelor politice de opoziție din administrația publică locală;

Dau cuvântul domnului deputat Nicolae Vasilescu. Va urma doamna Liana Naum.

Domnul Florin Iordache a depus la secretariat declarația.

Mai avem doar 10 minute. Și așa am depășit.

 

Domnul Nicolae Vasilescu:

Doamnelor și domnilor,

Remarcăm, din ce în ce mai des, intenția partidului aflat la guvernare de a timora sau de a elimina reprezentanții partidelor politice de opoziție din administrația publică locală. Chiar dacă aproape jumătate dintre aceștia nu au rezistat presiunilor și șantajului și au pășit în barca plină de avantaje a PSD, se pare că tot nu este suficient. Reprezentanții de frunte ai partidului-stat din teritoriu doresc probabil ca, până la alegerile locale viitoare, să-i raporteze tovarășului Cozmâncă încheierea campaniei de recoltare sau, mă rog, de racolare și că situația e sub control, alegerile putând fi organizate fără privirile curioase ale opoziției.

Mass-media semnalează tot mai des cazuri concrete, în care primarilor sau viceprimarilor opoziției li se fabrică dosare sau sunt șantajați până când cedează în fața presiunilor. În unele situații, însă, politrucii pesediști nici măcar nu se mai sinchisesc pentru a demonstra o brumă de legalitate. Este și cazul viceprimarului sectorului 5 al capitalei, domnul Mihai Coandă, care, sâmbătă, în cadrul unei ședințe banale de consiliu local, la punctul "Diverse", a fost demis. Halal fapt divers!

Schimbarea a fost pitrocită în noaptea de vineri spre sâmbătă, pe la ora 4 dimineața, oră de altfel foarte normală de lucru pentru primarul Vanghelie, un exponent de necontestat al inteligenței pesediste, care i-a adunat pe supușii săi consilieri și i-a pus să semneze o hârtie prin care cereau eliberarea din funcție a viceprimarului PRM, singurul reprezentant al opoziției din Executivul local care mai avea acces la niște documente. Destituirea s-a produs fără nici un fel de notă explicativă, iar acuzele aduse verbal țineau de domeniul science fiction, întrucât nici una dintre acestea nu puteau constitui argumente pentru demitere. Mai mult decât atât, viceprimarului i s-a reproșat neîndeplinirea unor sarcini care nu erau pe fișa sa de atribuții, ci pe cea a viceprimarului PSD.

Dându-și seama de penibilul situației, primarul creieros Vanghelie a venit cu un argument imbatabil: îl schimbăm la cererea SRI! Să mori tu, coane Vanghelie, ca să parafrazez o celebră întrebare, ți-a zis ție SRI să-l schimbi pe viceprimarul PRM?

Sigur, realitatea este că el trebuia să fie schimbat, pentru că știe prea multe. El știe că s-au plătit în avans, în decembrie 2002, 886 miliarde de lei pentru reabilitarea a 27 de străzi, la care, nici până în ziua de azi, nu s-a reabilitat nimic. El știe că Vanghelie și oamenii săi drenează către buzunarele lor sau către pușculița partidului bani din bugetul local via Administrația Domeniului Public, ultimul exemplu fiind amenajarea unor parcuri în care 3 WC-uri au costat 7 miliarde, un gazon 13 miliarde, iar pavelele 17 miliarde. El știa multe și de aceea trebuia să fie demis. Lui Vanghelie însă nu i-e frică de nimica, așa cum afirmă, de altfel, des, în primărie, pentru că, spune el: sunt protejatul lui Adrian Năstase și oricând am trecere și la Cabinetul nr.2. Așa o fi! Lui nu i-e frică, pentru că, așa cum reiese și din multe articole de presă, este protejat de mafia țigănească și de cei mai mari borfași din cartierele sectorului.

Mai nou, viceprimarul PRM a primit o depeșă în care i se aduce la cunoștință, ce-i drept, "cu respect", că nu mai are ce să caute în primărie, adică într-o instituție publică, liberă pentru oricare cetățean al României.

Partidul Social Democrat are, acum, prilejul să demonstreze că este într-adevăr democrat și că respectă legea și să dea de pământ cu ipochimenul din fruntea sectorului 5.

Reinstaurați, domnilor, legalitatea și lăsați în pace reprezentanții opoziției, pentru că lumea vă vede și s-ar putea ca, la alegerile viitoare, să vă ofere posibilitatea de a privi exercițiul administrației locale din parcurile situate în fața primăriilor, de pe gazoanele de miliarde de lei.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Liana Elena Naum - declarație intitulată Dobrogea, la o nouă aniversare;

O invit la microfon pe doamna deputat Liana Naum. Va urma domnul deputat Ion Mocioi.

Domnul Ionel Marineci a depus la Secretariat declarația.

 

Doamna Liana Elena Naum:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea de astăzi se intitulează "Dobrogea, la o nouă aniversare".

Dreptul de a ne uni toți românii într-un singur stat nu ni l-au dat războaiele sau tratatele, ci realitatea cea mai vie. "Granițele noastre nu au fost cuceriri, ci de restabilire a unui drept natural pe care toate popoarele europene l-au realizat, de la cele mai mari până la cele mai mici", afirma Lucian Blaga.

Fiecare națiune e îndreptățită să spere că va fi sortită să exprime, de la locul ei terestru, adevăruri de necontestat, precise, clare. În 1878, Dobrogea, prin mărimea unității sale de voință și de înfăptuiri, și-a ales acest destin, hotărând să meargă mai departe în istorie, alături de țara care-i reprezintă eternitățile. Pentru dobrogeni, ziua de 23 noiembrie reprezintă începutul unei noi istorii, continuitatea generațiilor care o alcătuiesc și aprofundarea caracterului care-i stă la bază.

Locuit din cele mai îndepărtate vremuri ale existenței omenirii pe aceste meleaguri de grupuri și societăți umane ascunse sub anonimat, pământul dobrogean a cuprins populații ce se înrudeau prin cultură și forme de civilizație cu populațiile ce trăiau pe teritoriile vecine cu el. Atunci când apar pentru prima dată în lumina istoriei scrise, pe la sfârșitul secolului VI înaintea lui Christos, locuitorii ținutului dintre Dunăre și Marea Neagră sunt identificați ca geți, "cei mai curajoși și mai drepți dintre traci", după cum spunea Herodot, adică de același neam cu dacii din Câmpia Dunării, din Moldova și din Transilvania.

În decursul istoriei, pe pământul Dobrogei, s-a produs o adevărată sinteză etnică românească. Aici s-au amestecat românii autohtoni cu cei veniți de pe malul stâng al Dunării, atât din Țara Românească sau Muntenia, cât și din Moldova și cu păstorii transilvăneni sau moldoveni coborâți cu turmele.

Dobrogea are o veche tradiție istorică, ale cărui începuturi de locuire umană se manifestă odată cu procesul de antropogeneză, adică din epoca paleolitică. Perioada medievală se manifestă prin evoluția civilizației românești, integrată inițial Țării Românești, până la sfârșitul domniei lui Mircea cel Bătrân, după care Dobrogea, timp de 400 de ani, a fost sub administrație otomană. Numeroase monumente de arhitectură relevă și această amprentă specifică epocii medievale. Dobrogea se va afirma, de-a lungul secolelor, în indisolubilă legătură cu istoria românilor, cu interesele lor comerciale și spirituale, ca o placă turnantă și ca o punte de confluență a civilizațiilor, nod important de comunicare, dar și comercial între Orient și Occident.

În urma războiului de independență din 1877, Dobrogea revine la patria-mamă, statul național român, iar prin Tratatul de la Berlin - 1878, se consacră cucerirea independenței de stat a României. Acest moment constituie adevărata renaștere ce se va înfăptui după războiul de independență și instalarea administrației românești, la 23 noiembrie 1878, în străvechea provincie a lui Burebista și Mircea cel Bătrân. De atunci și până astăzi, această dată este aniversată și animată de sentimentul solidarității naționale, anul acesta împlinindu-se 125 de ani de la marele eveniment istoric.

Revenirea Dobrogei în cadrul statal românesc a însemnat un prim moment important spre consolidarea statului național român și spre unificarea celorlalte provincii aflate sub o dominație străină. Dobrogea reprezintă o zonă geografică specifică. De aici se deschid orizonturile de apă către toate colțurile lumii, de aici pornește civilizația armonioasă a mai multor etnii, aici se intersectează culturi, religii, tradiții și obiceiuri. Totodată, însă, Dobrogea reprezintă și o prioritate strategică din punct de vedere geopolitic. În prezent, staționarea trupelor aliate pe parcursul războiului împotriva terorismului au constituit un moment forte în invitarea de aderare a țării noastre la NATO. Acum, când lupta antiteroristă continuă, prin punerea la dispoziție a bazelor militare aflate în județul Constanța, spațiul danubian pontic își demonstrează, încă o dată, importanța care concordă cu aspirațiile de integrare a României în structurile euroatlantice.

Această zonă a fost și este mereu actuală, prin poziționarea, dar și prin atitudinile sale întotdeauna hotărâte și certe și reprezintă un model de conviețuire și de armonie, fapt ce poate servi drept exemplu și îndemn spre prosperitate și stabilitate. România nu putea fi întreagă fără teritoriul pe care a propovăduit și a viețuit Sfântul apostol Andrei, cel care avea să devină ocrotitorul țării noastre.

Dobrogea e unică în felul ei, e un loc care a găzduit culturi, a generat o vie și frumoasă istorie, din cele mai vechi timpuri, a creat clădiri și mai ales lăcașuri de cult dintre cele mai diverse, iar dobrogenii se pot mândri că, încă din cele mai vechi timpuri, și-au manifestat fermitatea caracterului și a deciziilor, înfăptuind, astfel, un vis de aur al tuturor conaționalilor noștri: formarea cadrului statal românesc.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Ion Mocioi - intervenție cu tema Gânduri pentru Marea Unire;

Dau cuvântul domnului deputat Ion Mocioi. Va urma doamna deputat Maria Lazăr.

Domnul Ion Bozgă a depus declarația la secretariat.

 

Domnul Ion Mocioi:

Mulțumesc, domnule președinte.

"Gânduri pentru Marea Unire".

Intervenția mea de astăzi, la câteva zile până la sărbătorirea Marii Uniri din 1918, este evocarea pe scurt a unor preocupări ale marilor români bucovineni Mihai Eminescu și Nicolae Iorga, legate de acest eveniment istoric și de județul meu, Gorj, pentru a conchide cu o constatare.

Cel care a mlădiat ca nimeni altul o poezie în limba română, Eminescu, a auzit, în copilăria sa, de Unirea din 1859 a Moldovei cu Țara Românească. Ajuns elev la Cernăuți, a fost apropiat de istoria patriei de către profesorul său, Aron Pumnul, care a educat tinerele generații în spiritul unirii tuturor românilor, a provinciilor cu țara-mamă.

Entuziasmat de istorie, tânărul poet, aflat ca student la Viena, s-a preocupat, cu alți colegi, de sărbătorirea Mânăstirii Putna la 400 de ani de la întemeierea ei de către Ștefan cel Mare, ceea ce a fost, cum s-a spus, un preludiu al Marii Uniri a românilor, care întârzia. Venit la București, Eminescu a militat pentru independența țării și, desigur, pentru Marea Unire, dar nu a avut fericirea să trăiască și momentul marelui eveniment național din 1918.

Aș vrea să subliniez, aici, că, la un an după războiul din 1877, care a adus independența României, Eminescu s-a aflat la odihnă la conacul junimistului Nicolae Mandrea din Florești, din comuna Țânțăreni, județul Gorj. Acolo, poetul a tradus, în vara anului 1878, primul volum din istoria României, redactat de frații bucovineni Hurmuzachi, cărturari entuziaști pe care îi admira.

Celălalt român bucovinean, marele istoric Nicolae Iorga, copleșit de victoria românilor unioniști de la Alba Iulia, a organizat, în 1921, sărbătoarea de la Tg.Jiu dedicată centenarului Revoluției conduse de Tudor Vladimirescu. Eroul din Vladimirii Gorjului a fost recunoscut, de atunci, ca deschizător al unei noi ere în istoria românilor. Având model această festivitate, Tudor a fost sărbătorit anual, prin manifestări evocatoare, cum este aceea de la începutul fiecărei veri, desfășurată pe locul taberei din Câmpia Soarelui de la Padeș, unde a citit Proclamația din ianuarie 1821.

Să constatăm împreună că avem nevoie, și azi, de entuziasmul marilor români bucovineni Eminescu și Iorga, pentru a regândi revenirea Bucovinei și a celorlalte ținuturi românești la țara-mamă.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Maria Lazăr - referire la bugetul de stat și la bugetul asigurărilor sociale;

Invit pe doamna deputat Maria Lazăr.

Domnii deputați Costache Mircea, Ioan Miclea și Emil Boc au depus la secretariat declarațiile.

 

Doamna Maria Lazăr:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Mă voi referi, totuși, la buget. Bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale, instrumente fundamentale de punere în aplicare a programelor de reformă ale Guvernului pentru anul 2004, au fost adoptate de Camerele reunite ale Parlamentului.

Așa cum sublinia în deschiderea dezbaterilor premierul Adrian Năstase, Guvernul PSD s-a încadrat strict în termenul legal de prezentare în Parlament a bugetelor, asigurând condițiile necesare ale activității economice și sociale pentru anul 2004.

Bugetul reprezintă un echilibru între resurse și venituri, între necesitatea creșterii economice și asigurarea nevoilor sociale. Totodată, el este menit să asigure resursele necesare programelor de dezvoltare a țării, urgentând reformele structurale și instituționale, în vederea aderării țării noastre la NATO și integrarea în Uniunea Europeană.

Opoziția nu s-a dezmințit nici de această dată: prin votul negativ acordat bugetului de stat, motivând că acesta îndreptat împotriva intereselor naționale și același vot negativ pentru bugetul asigurărilor sociale, afirmând că acesta este nerealist, prin prevederile sale. Cum putem să interpretăm o asemenea atitudine, fără îndoială duplicitară și demagogică, pentru că, în timp ce nu mai contenesc să facă declarații îngrijorătoare, sforăitoare aș zice eu, în care deplâng nivelul de trai scăzut al populației, atunci când se pune problema adoptării unor măsuri certe, care să asigure rezolvarea acestor probleme, ei se opun.

Aș dori să le reamintesc colegilor din opoziție că bugetul de stat, prin componenta sa, este pronunțat social, la fel și bugetul de asigurări sociale, care se centrează pe problemele cele mai acute și prioritare în domeniul social. aceasta este o dovadă că Guvernul nostru acordă o atenție deosebită în ce privește problema nivelului de trai al populației.

Vă asigur, stimați colegi, că Guvernul nostru este pregătit și hotărât să înfăptuiască tot ceea ce s-a propus prin buget, nu așa cum s-a întâmplat în perioada 1996 - 2000, când actuala opoziție, din care a făcut parte PNL și PD, s-a aflat la guvernare, perioadă în care s-a produs cel mai mare dezechilibru în ce privește situația și nivelul de trai al populației.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Adrian Mărăcineanu - evocarea unui mare eveniment istoric - 85 de ani de la formarea României Mari;

Dau cuvântul domnului deputat Adrian Mărăcineanu.

Domnul Nicolae Enescu depune la secretariat declarația.

 

Domnul Adrian Mărăcineanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Se împlinesc, peste câteva zile, 85 de ani de la formarea României Mari. Constat cu tristețe că, în așteptarea evenimentului, oficialitatea vorbește doar despre Unirea Transilvaniei și Banatului la 1 decembrie 1918, însă, în același an, s-a unit cu Țara și Basarabia, la 27 martie, și Bucovina la 28 noiembrie. Este evident faptul că Basarabia și Bucovina nu sunt menționate pentru a nu-i supăra pe ruși, pe ucraineni sau pe comuniștii de la Chișinău.

Indiferent de atitudinea actualei puteri de la București, în Parlamentul României trebuie să se spună adevărul întreg. Pentru neamul românesc, aceeași valoare o are fiecare din teritoriile naționale, asupra fiecăruia avem aceleași drepturi istorice de posesiune, drepturi ce rămân intacte, indiferent de situația geopolitică, dintr-un moment sau altul. Se cuvine, de aceea, ca Parlamentul să îndrepte această eroare a guvernanților, aducând un omagiu tuturor acelora care au înfăptuit România Mare, din Basarabia, din Bucovina, din Transilvania, din Banat, din vechiul Regat.

Trebuie să învățăm și din atitudinea patriotică pe care, în momente cruciale, după 1989, a avut-o Parlamentul României. Unul din aceste momente a fost în toamna lui 1991. În contextul disoluției URSS, Ucraina a organizat un referendum pentru a-și proclama independența. În acel moment, la 28 noiembrie 1991, Parlamentul României a adoptat o declarație ce trebuie reactualizată. Se menționa: "Având în vedere că acest referendum ar urma să se desfășoare și pe teritoriile românești Bucovina de Nord, Ținutul Herța, Ținutul Hotin, precum și județele din sudul Basarabiei, Parlamentul României declară solemn că "aceste teritorii au fost rupte din trupul țării, iar Pactul Ribbentrop - Molotov a fost declarat nul și neavenit ab initio de URSS, la 24 decembrie 1989, și de Parlamentul României, la 24 iunie 1991. Desigur este dreptul Ucrainei să organizeze un referendum pentru independența sa, dar acest referendum nu poate avea valabilitate în privința teritoriilor românești anexate abuziv de fosta URSS, teritorii care nu au aparținut niciodată Ucrainei și sunt de drept ale României. Parlamentul României cere Parlamentelor și Guvernelor tuturor statelor care vor recunoaște independența Ucrainei să declare expres că această recunoaștere nu se extinde asupra teritoriilor românești menționate". Această declarație fermă a fost adoptată de Senat și Camera Deputaților în unanimitate.

Comparați această atitudine patriotică, demnă, cu aceea a celor aflați la putere în 1997, în frunte cu nevolnicul președinte Emil Constantinescu, de trădare a interesului național prin încheierea Tratatului cu Ucraina, tratat care a consfințit renunțarea la drepturile noastre istorice asupra Bucovinei de Nord. Atunci s-au opus acestui tratat reprezentanții PRM, PUNR și PDSR, actualul PSD, însă, ajuns la putere, în anul 2000, PSD-ul și domnul Ion Iliescu au confirmat granița nedreaptă cu Ucraina, părăsindu-i pe românii de dincolo de ea.

Doamnelor și domnilor,

La momentul de sărbătoare ce urmează, trebuie spus cu tărie că România Mare creată în 1918 a fost un act de dreptate istorică pentru toate regiunile unite cu țara. Indiferent dacă le place sau nu conducătorilor de astăzi de la București, omagiul nostru de recunoștință îl îndreptăm spre toți cei ce au luptat pentru înfăptuirea acestui țel major, inclusiv aceia care, prin jertfa lor, ne-au adus Basarabia și Bucovina. Datoria noastră față de acești înaintași este aceea de a lupta pentru refacerea țării, în granițele pe care ei le-au dat. O asemenea luptă este dreaptă, iar aceia care nu acceptă justețea dezideratului refacerii României Mari nu se pot numi români. Am convingerea că, mai devreme sau mai târziu, România Mare va fi din nou o realitate, când numele partidului din care fac parte va coincide cu numele țării noastre.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
 

(Următoarele declarații au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariat.)

 
Adrian Moisoiu - declarație politică: Numai în Partidul România Mare puteți avea încredere;

Domnul Adrian Moisoiu: "Numai în Partidul România Mare puteți avea încredere"

Nu a trebuit să treacă mai mult de o lună de la aprobarea referendumului de modificare a Constituției și deja Consiliul Național al Maghiarilor din Transilvania a anunțat public existența unui pachet legislativ prin care se vizează regionalizarea României și înființarea regiunii cu statut special care deja este cunoscută prin denumirea de Țara Secuilor, care ar trebui să cuprindă județele Covasna, Harghita și parțial Mureș și autonomia acesteia. Pachetul de legi cuprinde și o propunere ca limbile oficiale utilizate în acest areal să fie conform celor stipulate la articolele 120 și 128 ale noii Constituții, maghiara și româna, locuitorii putându-se adresa autorităților de pe teritoriul regiunii în limba lor maternă, orice funcționar public având obligația de a cunoaște ambele limbi. Potrivit aceluiași proiect de lege, toate inscripțiile publice, atât indicatoarele geografice, cât și denumirile de instituții, cele comerciale, vor fi inscripționate în mod obligatoriu bilingv. Conform proiectului, sistemul școlar va fi bilingv, organizat de preferință în instituții de învățământ separate. Totodată și justiția se va exercita în mod bilingv.

Cred că nu este cazul să mai insist asupra tuturor amănuntelor prevăzute de pachetul legislativ amintit, dar este cazul să pun întrebarea:

"Cetățeni ai României, atunci când Partidul România Mare v-a atras atenția asupra capcanelor pe care le prezintă modificările privind Constituția și v-a propus să nu vă prezentați la votarea acestora, de ce ați aplecat urechea la insistențele pesediștilor, a primarilor, a premierului Adrian Năstase și a președintelui Ion Iliescu, care v-au mai mințit și în alte repetate rânduri cu fel de fel de promisiuni? Vedeți cum ambalând niște mărgele sclipitoare, cu palavre referitoare la faptul că numai astfel Uniunea Europeană ne va primi în rândurile sale peste nu se știe câți ani, ați distrus viitorul copiilor dumneavoastră pe pământul nostru natal, aici unde au trăit moșii și strămoșii noștri, unde o istorie de mii de ani vorbește și trăiește românește?"

De unde să știe copilul lui Ion și al lui Vasile și a lui Gheorghe și a lui Mihai și al tuturor românilor să scrie și să citească în limba maghiară, dacă nu va urma școala în limba maghiară?

Cum va ocupa un post în administrația publică copilul dumneavoastră care va ajunge prin cine știe ce împrejurare să trăiască în zonă? Dar un medic va putea să se înțeleagă cu pacienții săi? Dar în poliție sau în jandarmerie va avea acces?

Sunt întrebări dureroase la care trebuia să ne gândim înainte de a merge la votarea unui referendum despre care prea puțină lume știa despre ce consecințe va avea!

Și dacă tot discutăm despre atitudinea unei minorități, care se dovedește deosebit de obraznică, cum apreciați faptul că aceasta nu permite mureșenilor în propria lor Patrie, în capitala de județ, municipiul Tg.Mureș, să ridice o statuie primului unificator de ȚARĂ, marelui domnitor Mihai Viteazul care la 1599 trecea prin Tg.Mureș. Ce vrea să se dovedească prin această poziție? Că Transilvania este un spațiu de complementaritate, după cum semna la Budapesta o declarație fostul rege Mihai și o clică de inconștienți?

Cetățeni ai României, viitorul nostru, al tuturor care trăiesc pe aceste plaiuri indiferent de etnie este aici, la noi acasă, în bună înțelegere și luând atitudine împotriva tuturor iredentiștilor, secesioniștilor, care dacă nu sunt mulțumiți cu drepturile pe care le au, care nu sunt dispuși să pună umărul la ridicare acestei Țări din situația jalnică în care a ajuns, nu au decât să plece unde vor! Dar să se știe clar, în România, românul este demn, stăpân și îngăduitor cu cel care i se declară leal. Numai în Partidul România Mare și conducătorul său se mai poate avea încredere. De aceea, în prag de zi aniversară, să urăm domnului senator Corneliu Vadim Tudor, președinte al acestui partid, multă sănătate, putere de muncă și împlinirea a tot ce și-a propus și doresc românii!

Eugen Gheorghe Nicolăescu - declarație cu tema Guvernare social - democrată?;

Domnul Eugen Gheorghe Nicolăescu:

"Guvernare social-democrată ?"

La trei ani de la câștigarea puterii, președintele PSD, dar în primul rând primul ministru al României, a reușit încă o dată să-și trădeze adevăratele simțiri în ceea ce privește problemele cetățenilor. Într-o guvernare social-democrată, care se declară de stânga, este aproape ilar, dar în același timp tragic să vezi cu câtă indiferență tratează, cele mai marcante figuri ale partidului, problemele cetățenilor care i-au votat și care au făcut greșeala să creadă într-o ameliorare a condițiilor lor de trai, urmare a promisiunilor nefondate din campania electorală.

Într-o manifestare ce ne duce cu gândul înapoi la perioada comunistă și la celebrele manifestări de pe 23 august, premierul Adrian Năstase a arătat că este încântat doar de fațadă și că nu îl interesează în realitate ce se întâmplă cu adevărat în țara pe care o guvernează. Astfel, la Timișoara, am asistat la o mascaradă, la o adevărată regie de teatru, în care oamenii au fost înșirați și obligați să asiste la manifestare, în care au fost scoși la lumină doar comercianții cu produse frumoase, în care prețurile au scăzut simțitor. Și toate astea pentru a-l face pe domnul prim ministru să se simtă bine, să creadă că totul în țară merge perfect și că lumea îl iubește ... parcă am mai trăit așa ceva, și gândul ne poartă fără știre către o altă pată neagră din istoria românilor.

Toate bune și frumoase, totul a mers bine, domnul prim ministru a fost încântat, până când oamenii nu au mai suportat această mascaradă și au început să spună ce îi doare. Luat prin surprindere, și fără să mai poată consulta vreun discurs scris înainte și bine studiat, Adrian Năstase a spus, poate pentru prima dată, ceea ce gândește. Oamenii au rămas surprinși de ignoranța și ironia cu care primul ministru a răspuns întrebărilor lor, în răspunsurile lui putând fi descifrate doar indiferența și nepăsarea. Am aflat pe această cale că de duminică după-masă a început reforma, cam târziu, după trei ani de guvernare. La fel, am aflat că cei ce au soluții în rezolvarea problemelor statului sunt așteptați la guvern pentru ca acestea să fie discutate. Dacă guvernul nu are nici o idee de cum să rezolve problemele cetățenilor, poate soluția cea mai simplă ar fi retragerea guvernului în favoarea celor care pot să facă ceva pentru România. Pensionarii au aflat tot sâmbătă că nu trebuie să se mai plângă de condițiile umilitoare de trai și de lipsa banilor, pentru că, probabil, îl deranjează pe domnul prim ministru.

Problema cea mai gravă, este că, deși guvernul este în criză de soluții la problemele cetățenilor, el nici nu acceptă soluții care vin de la celelalte partide politice sau de la cetățeni, chiar dacă o declară, formal, în spațiile de dezbatere publică.

Se pare că miraculoasa reformă a eșuat în ultimul an al guvernării PSD. Problema acestui partid nu este una de formă, ce poate fi rezolvată prin remanieri succesive, ci una de substanță, ce derivă din lipsă de rezolvări pentru problemele cetățenilor.

După toată incoerența lăsată de Guvernul PSD în legătură cu modificarea legilor electorale, dar și cu datele la care vor avea loc alegerile locale, parlamentare și prezidențiale s-a creat percepția că Guvernul este în mare criză de identitate și se agită cu fel de fel de propuneri.

După analize efectuate de analiști politici, ziariști editorialiști, reprezentanți ai clasei politice parlamentare s-a desprins concluzia că de fapt PSD-ul și Adrian Năstase au mai multe probleme legate de cum să-și perpetueze guvernarea coruptă și să scape de brațul unei justiții care pășește încet, dar sigur către independență.

PSD, prin reprezentanții săi, s-au jucat cu cetățenii, mizând pe faptul că politicienii și presa se vor ocupa de demontarea prostiilor spuse și astfel se vor putea întârzia adoptarea legislației electorale, punând în dificultate partidele politice, acestea neputându-și finaliza o strategie clară din lipsa finalizării legislației.

În același timp, cu o legislație imperfectă și permeabilă, PSD se gândește să exerseze frauda începută la referendumul pentru adoptarea revizuirii Constituției.

Am ferma convingere că PSD va utiliza cele mai josnice metode de intimidare și murdărie a candidaților opoziției, va fabrica dosare, va intoxica opinia publică, va calomnia și va folosi fondurile publice ca pe propriile resurse, având mentalitatea de partid-stat.

Dan Coriolan Simedru - declarație politică: Stagiul militar, de la prevederile constituționale la Ioan Rus;

Domnul Simedru Dan Coriolan:

"Stagiul militar, de la prevederile constituționale la Ioan Rus"

Noul proiect de lege privind satisfacerea stagiului militar, elaborat de ministrul administrației și internelor, domnul Ioan Rus, ne dovedește încă o dată că este un drum lung de la vis la realitate și că partidul din care face parte este duplicitar.

După ce toată luna octombrie reprezentanții puterii ne-au bombardat pe toate canalele media cu mesajul "Noua Constituție va elimina stagiul militar obligatoriu!", iată că la o lună de la intrarea în vigoare a noii legi fundamentale, ministrul Rus ne arată cum garantează Constituția ceva în guvernarea PSD.

PNL afirmă răspicat că este imoral, ilegal și aberant ca în locul satisfacerii stagiului militar, tinerii să fie obligați să plătească peste 40 de milioane de lei. Totodată, acest proiect, prin faptul că interzice tinerilor să fie membri ai unor formațiuni politice pe timpul stagiului militar și să fie asociați unici la societăți comerciale, încalcă principiile constituționale privind libertatea de asociere și înteprindere.

PNL respinge cu fermitate această modalitate care induce discriminare între tinerii cu posibilități materiale și cei fără aceste posibilități, celor din urmă fiindu-le răpită posibilitate de a opta în această privință, ei fiind condamnați, indubitabil, la satisfacerea stagiului militar. Când Raportul de țară al Comisiei Europene atrage atenția că, din totalul șomerilor, 24,2% sunt tineri sub 24 de ani și îndeamnă Guvernul să propună măsuri de sprijinire a acestora, această propunere a ministrului Rus este de un cinism care amintește de societatea multilateral dezvoltată.

PNL reamintește guvernanților că încă din luna februarie a depus la Camera Deputaților o propunere legislativă care reglementa satisfacere stagiului militar, pe o perioadă tranzitorie 2004-2007. Această inițiativă vorbește despre sprijinul acordat tinerilor care își satisfac stagiul militar (la sfârșitul perioadei de stagiu, tinerii ar fi primit in salariu mediu net pe economie), ca și de posibilitatea de a plăti între două și patru salarii medii nete pe economie pentru a nu merge în armată. De asemenea, în acest proiect se stabilește că stagiul militar este redus doar la perioada necesară tânărului să își însușească instrucția de bază, încercând să prevină apariția incidentelor din sistemul militar, incidente care, conform studiilor, apar după primele patru luni de viață cazonă.

PNL consideră că, prin fixarea acestei "taxe" pusă tinerilor pentru a fi scutiți de satisfacerea îndatoririlor militare, Guvernul nu face decât să ridice stacheta șpăgilor care se dau de către tinerii speriați de armată pentru a fi declarați inapți din punct de vedere medical și, pe termen lung, nu va face decât să transforme România dintr-o țară de asistați sociali într-o țară de alienați și debili mintal!

Ionel Marineci - declarație cu tema Anul 2003 - Anul european al persoanelor cu handicap;

Domnul Ionel Marineci:

"Anul 2003 - Anul european al persoanelor cu handicap"

Înlăturarea discriminării plus acțiunea pozitivă conduc la incluziunea socială, reprezintă viziunea care a conferit cadrul conceptual pentru acțiunile din anul 2003, la nivelul Comunității Europene, pe plan național, regional și local.

Reacția clară la Agenda Socială Europeană, adoptată în decembrie 2000 la Nisa, o constituie tocmai această inițiativă a Comisiei Europene de a organiza, în 2003, Anul persoanelor cu handicap.

A fost și este oportunitatea României de a scoate la lumină barierele și discriminările cu care se confruntă persoanele cu handicap și de a le ameliora viața.

Vechile abordări bazate în mare măsură pe milă și pe incapacitatea persoanelor cu handicap sunt, acum, considerate inacceptabile. Acțiunea cere modificarea atitudinii societății, astfel încât aceasta să poată face față nevoilor tuturor persoanelor, inclusiv a persoanelor cu dizabilități.

Declarația mea de astăzi dorește să evidențieze, în mod deosebit, preocuparea Guvernului PSD, a Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap, pentru înlăturarea barierelor sociale care conduc la discriminare și excludere socială. Stau mărturie, în primul rând, măsurile legislative - Legea nr.519/2002, ordinele ANPH și hotărârile de Guvern acompaniate de participarea activă a persoanelor cu handicap, a ONG-urilor și a societății în general în lupta împotriva prejudecăților și astigmatizării care mai există încă.

Sunt demne de remarcat măsurile financiare cuprinse în Legea bugetului de stat și Legea bugetului asigurărilor sociale pe 2004, precum și serviciile acordate persoanelor cu handicap care promovează viața independentă, în concordanță cu modelul european al solidarității.

Este nevoie să se ajungă la educația inclusivă și doresc să sensibilizez Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului în abordarea mai îndrăzneață a acestui proiect, în școlile, liceele și universitățile noastre.

Este foarte important că România a învățat Directivele Europene și modul în care poate profita de procesul de aderare, de viitorul statut de membru al Uniunii Europene, pentru a ameliora situația persoanelor cu dizabilități.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Iosif Armaș - scurt comentariu pe marginea adoptării Legii bugetului de stat pe anul 2004;

Domnul Iosif Armaș:

Domnule președinte,

Stimați colegi deputați,

Aș dori, cu permisiunea dumneavoastră, să spun câteva cuvinte despre adoptarea, în cursul săptămânii trecute, a Legii bugetului de stat pe anul 2004.

Faptul că această lege, extrem de importantă, a necesitat o dezbatere de numai două zile denotă, după părerea mea, muncă eficientă și responsabilă la nivelul comisiilor și, în egală măsură, conștientizarea, de către partidul de guvernământ, a faptului că țara are nevoie, la timp, de Legea bugetului. Adoptarea de către Parlament a legilor bugetare va permite derularea, în condiții de normalitate și eficiență, a vieții economico-sociale în România. Mă bucur să constat - și nu sunt singurul - că este pentru a treia oară consecutiv de când Executivul înaintează Parlamentului proiectul de buget, conform legii, astfel încât, de la 1 ianuarie, să avem un buget consolidat. Până la acea dată se pot pune la punct și bugetele locale, astfel încât fiecare ordonator de credite va ști pe ce bani poate să conteze. Vă mai aduceți aminte nebunia de acum câțiva ani, când bugetul se analiza în Parlament pe la mijlocul anului, încât nimeni nu mai știa câți bani are sau dacă are. Fără îndoială că, și din acest punct de vedere, am intrat în normalitate.

Ar fi multe de spus despre discuțiile din Parlament pe marginea bugetului pe anul viitor. Ele s-au derulat extrem de rapid, poate și din cauza faptului că mulți dintre parlamentarii opoziției au absentat, renunțând, în acest fel, să-și mai susțină amendamentele care fuseseră respinse în comisiile de specialitate.

Miercurea trecută, premierul a prezentat legislativului principalii indicatori ai bugetului, precizând că obiectivele pe care Guvernul le-a avut în vedere la elaborarea proiectului au fost continuarea reducerii fiscalității (îndeosebi a celei asupra forței de muncă), alocarea resurselor publice în raport de prioritățile stabilite și încadrarea într-un deficit bugetar pentru care sunt asigurate surse neinflaționiste de finanțare.

Votul negativ a fost dat, firesc, de parlamentarii din opoziție prezenți la dezbateri, care și-au explicat decizia prin faptul că proiectul bugetului de stat pe anul 2004 ar avea un puternic conținut electoral, nefiind luate în calcul elementele critice cuprinse în Raportul de țară al Comisiei Europene. În replică, domnul Adrian Năstase a arătat că "votul negativ al opoziției la buget este aproape o practică, pentru că a aproba bugetul în forma propusă de Guvern înseamnă, până la urmă, a accepta programul și strategiile de guvernare". Evident că Opoziția nu avea cum să accepte politica noastră în acest domeniu. Faptul că partidele de Opoziție au votat împotriva adoptării bugetului nu este, în opinia mea, de condamnat. În fond, poziția lor face parte din esența jocului democratic.

Nu doresc să intru în alte amănunte de ordin statistic, care își au, desigur, importanța lor, dar semnalez, în încheierea declarației mele politice de astăzi, că cea mai aprinsă discuție pe tema bugetului a fost cea privind fondurile alocate unor proiecte de integrare economică și culturală între România și Republica Moldova. Parlamentul a acceptat un amendament prin care se elimină alineatul referitor la fondurile destinate special promovării unor proiecte de integrare cu Moldova, transferând suma de 135 de miliarde de lei alocată inițial acestui scop, la Departamentul Românilor de Pretutindeni. Deși unele voci au contestat acest demers, eu cred că reprezintă un punct de vedere just, dată fiind orientarea actuală a conducerii de la Chișinău.

Nicolae Enescu - prezentarea unor cazuri de privatizare ce denotă o manieră neglijentă a puterii pesediste;

Domnul Nicolae Enescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Modul în care s-au făcut privatizările de către puterea pesedistă denotă o manieră neglijentă, dezinteresată, grăbită și la comandă a celor care conduc destinele țării. Și efectele acestora n-au întârziat să apară.

Mă refer la demonstrația angajaților de la HIDROSIB Sibiu care au ieșit în curtea întreprinderii cerând drepturile salariale care nu le-au fost date de două luni. Noua conducere a întreprinderii a refuzat, până la intervenția Guvernului și autorităților locale, să discute cu oamenii aflați în stradă, zile în șir.

O altă situație, mai gravă a avut loc la fosta uzină Republica din București, recent privatizată, soldată cu ieșirea oamenilor în stradă, care au blocat drumurile forțând autoritățile să anuleze contractul de privatizare, urmând să ia măsurile necesare, pe care le consider, în primă instanță, ca o formă de "naționalizare" mascată. Nu cred că doresc același lucru și la HIDROSIB.

Am atras, în multe rânduri, atenția asupra faptului că Autoritatea pentru Privatizare nu s-a implicat în procesul de post-privatizare, uitând deliberat că acesta presupune soarta miilor de oameni aruncați la discreția unor investitori care inițial promit marea cu sarea și care, în final, rămâne doar sarea lacrimilor celor care se văd în prag de iarnă și în apropierea sărbătorilor Crăciunului fără un ban în buzunar, care să le permită să pună ceva pe masa copiilor lor.

Domnilor guvernanți, vă rog să vă revizuiți modul în care luați hotărârile când este vorba de o problemă care implică responsabilitate, seriozitate și profesionalism.

Renunțați, odată pentru totdeauna, să vă jucați cu soarta oamenilor!

Partidul România Mare este pentru privatizare, dar noi, peremiștii, considerăm că trebuie făcută în deplină cunoaștere a fiecărei situații și în urma unor analize foarte serioase.

Emil Boc - formularea unor concluzii pe marginea programului de guvernare referitor la dezvoltarea turismului;

Domnul Emil Boc:

În toate declarațiile și programele politice ale partidului de guvernământ, turismul este pomenit ca una dintre priorități, ca domeniu prin sprijinirea căruia se speră la dezvoltarea țării și la creșterea nivelului de trai.

În afară de palmieri și proiectul Dracula Land, mort încă dinainte de a se naște, Guvernul Năstase nu contribuie cu nimic la concretizarea frumoaselor declarații ale reprezentanților săi și la principiile enunțate în programul de guvernare.

Recent, șeful Biroului Român pentru Turism de la Londra și-a dat demisia cu doar câteva zile înainte de începerea Târgului de Turism, manifestare de amploare pe piața turismului internațional, la care participă anual aproape 5.000 de operatori de turism din 180 de țări. Motivul demisiei reprezentantului României, domnul Dan Găman, a fost faptul că Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului - struțo-cămilă ineficientă și cu preocupări legate de cu totul alte domenii decât cele date în grijă - a organizat participarea la acest eveniment într-un mod neprofesionist, care nu punea în valoare nici unul dintre atuurile țării noastre, cum ar fi turismul rural sau mănăstirile.

Situația nu este unică: în urmă cu nici o săptămână, oamenii de afaceri români din Franța i-au atras atenția președintelui Ion Iliescu asupra faptului că Biroul de Turism al României din Paris nu are decât un singur angajat, care nu face altceva decât să răspundă la telefoane și nu este în măsură să ofere nici un fel de informații persoanelor interesate.

Doresc să citesc, în continuare, câteva fragmente din capitolul din programul de guvernare referitor la dezvoltarea turismului:

"Obiectivul strategic al Programului de guvernare în acest domeniu este relansarea rapidă și durabilă, acordând o atenție specială locului turismului în cadrul economiei naționale, astfel încât să devină un sector prioritar prin acțiunea concertată a organismelor legislative, guvernamentale și ale administrației publice locale".

Guvernul își mai propunea "realizarea proiectelor care pun în valoare turistică elementele patrimoniului național (situri și monumente istorice, rezervații naturale, viața comunităților tradiționale și a comunităților de artizani, factori naturali cu potențial balneo-climateric)", precum și "susținerea proiectelor care pun în valoare turistică obiective și evenimente culturale și spirituale românești" sau "inițierea și susținerea proiectelor de dezvoltare și modernizare a dotărilor de agrement din stațiunile turistice".

De asemenea, Guvernul se angaja, în anul 2000, să creeze "zone turistice "speciale": litoral, Delta Dunării, stațiuni balneoclimateric care vor beneficia de un regim special în ceea ce privește proiectele noi de investiții și facilitățile fiscale acordate agenților economici, care vor investi în dezvoltarea turismului din aceste zone".

Un alt angajament era cel potrivit căruia "promovarea proiectelor și programelor de dezvoltare și modernizare a bazei turistice se va realiza prin alocarea unor resurse financiare din fondul de dezvoltare și promovare în turism, alte fonduri publice de investiții sau fonduri private, din finanțări internaționale, asistență și consultanță de specialitate".

Lecturând aceste angajamente și comparându-le cu realitățile de la Londra și Paris, putem trage concluzia fie că este vorba despre programul altui guvern, fie că se referă la altă țară, fie, mult mai probabil, că Guvernul Năstase a uitat sau nu poate să facă ceea ce s-a angajat să facă.

Ion Bozgă - declarație politică cu privire la constituirea Consiliului Național al Secuilor;

Domnul Ion Bozgă:

Declarație cu privire la constituirea Consiliului Național al Secuilor

Îmi exprim îngrijorarea față de tendințele unor cercuri extremiste de autonomizare a teritoriului țării pe criterii etnice. O asemenea politică este total contrară documentelor și practicilor europene în materie. De aceea resping și condamn constituirea unui așa-zis Consiliu Național al Secuilor. În plus, proiectul de autonomie teritorială și administrativă a "Ținutului Secuiesc" reprezintă o încălcare gravă a Constituției României, un atentat inadmisibil la adresa unității și integrității teritoriale a țării.

În condițiile în care România se pregătește pentru integrarea în Uniunea Europeană - structură economică și politică modernă - reînvierea unor forme de organizare feudală din secolul al 13-lea este nu numai absurdă, dar și contrară legii.

România a aderat, după Revoluția din Decembrie 1989, la toate documentele internaționale referitoare la protecția drepturilor fundamentale ale omului, inclusiv a cetățenilor aparținând minorităților naționale.

Țara noastră este considerată, pe bună dreptate, ca un model european atât pentru legislația în materie, cât și pentru punerea acesteia în aplicare. Prin promovarea unei politici euro-conforme, se asigură identitatea culturală și lingvistică a cetățenilor aparținând minorităților naționale, inclusiv a minorității maghiare. Prevederile Constituției revizuite a României lărgesc și garantează protecția acestor drepturi.

România promovează o politică consecventă de descentralizare și apropiere de cetățeni, de autonomie locală, administrativă și financiară, precum și de dezvoltare echilibrată a tuturor regiunilor țării. Din acest punct de vedere, crearea la inițiativa Uniunii Europene a celor 8 regiuni de dezvoltare economică, având ca obiectiv gestionarea fondurilor comunitare, se înscrie în această politică de dezvoltare cu prioritate a unor zone rămase în urmă. această politică nu urmărește crearea de enclave teritorial-administrative pe criterii etnice. Ne îndreptăm spre europenizarea regiunilor, în sensul asigurării unei dezvoltări economico-sociale accelerate a acestora, și nu spre regionalizarea Europei pe criterii etnice.

Este limpede că autonomia teritorială pe criterii etnice nu are nimic de a face cu principiul subsidiarității și integrarea europeană, cu făurirea unei Europe Unite. Uniunea Europeană nu sprijină și nu încurajează o asemenea politică, având în vedere că, la nivel european, există deja un set coerent de documente, care asigură protecția cetățenilor aparținând minorităților naționale.

Florin Iordache - intervenție pe tema: 1 Decembrie - sărbătoarea tuturor românilor;

Domnul Florin Iordache:

"1 Decembrie - sărbătoarea tuturor românilor"

La 1 Decembrie 1918, a prins viață un vis din totdeauna al românilor, acela de unitate.

În acest an, în toată țara, se vor sărbători 85 de ani de la Marea Unire de la Alba Iulia. Este momentul ca noi, clasa politică, să dăm un semnal de unitate și solidaritate, deoarece, în ultima perioadă, succesele pe care România le-a obținut sub conducerea Guvernului Adrian Năstase, care este un Guvern PSD, colegii din Opoziție au căutat sensuri noi ale cuvintelor, tocmai pentru a diminua rezultatele obținute. Ar fi normal ca opoziția să fie fair-play, pentru că și dumnealor au fost la guvernare și să recunoască starea de normalitate în care se află România din 2000 încoace.

După 1 Decembrie 2003, invit Opoziția ca simbolul unității naționale să fie mai presus de orice, deoarece, din 2004, ne așteaptă o perioadă de recunoaștere a realizărilor noastre, ale tuturor, când vom accede în NATO și UE.

Ionel Adrian - apel la vigilență în privința terorismului internațional;

Domnul Ionel Adrian:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În pofida cooperării intense pe plan internațional, în domeniul luptei antiteroriste, iată că membrii grupărilor criminale au încă forța de a planifica și lansa atacuri ucigașe, chiar la porțile Europei.

Deși în prezent terorismul internațional se concentrează asupra lumii islamice, unde are drept ținte cetățenii occidentali și guvernele considerate trădătoare, este vital să fim atenți și în ceea ce ne privește, ca o consecință a evenimentelor recente care au lovit Turcia.

Este nevoie de o strategie comună a statelor democratice, concretizată prin decizii curajoase și prin deschiderea a cât mai multor punți de legătură între toate guvernele, pentru a putea forma un front comun împotriva răului de acest gen. Evenimentele recente din Turcia demonstrează faptul că nu poate fi eradicat numai prin demonstrații de forță.

Războiul antiterorist este unul fără sfârșit, dacă va fi dus numai pe plan militar. Terorismul este, în mare parte, o consecință a discrepanțelor dintre societățile moderne și cele care au rămas la un nivel rudimentar.

De aici decurg toate neînțelegerile din care iau naștere intențiile de pedepsire și răzbunare, precum și dorința teroriștilor de a-i judeca pe toți într-un singur mod.

Războiul antiterorist a deschis era conflictelor asimetrice. Noul inamic este pretutindeni și nicăieri, supermobil, transnațional, nu este un stat anume, o națiune, o ideologie sau o religie.

Din nefericire, terorismul a devenit un pol al noii ordini mondiale și nici un stat nu mai poate fi socotit invulnerabil. Astfel, deși concluziile desprinse în urma analizelor de ultimă oră conduc la aprecierea că gradul de amenințare teroristă în România se menține la un nivel scăzut, aceste riscuri și amenințări trebuie identificate din timp. În plus, România și-a asumat, și din acest punct de vedere, angajamente pe care trebuie să le respecte, din perspectiva realizării unor obiective majore de politică externă. Prin urmare, să fim atenți la ceea ce se întâmplă între granițele noastre și să colaborăm strâns cu partenerii noștri externi, pentru a ține cât mai departe de acest flagel monstruos al secolului 21.

Tiberiu Sergius Sbârcea - punctarea unor aspecte legate de agricultură și potențialul ei economic;

Domnul Tiberiu Sergius Sbârcea:

"Potențialul economic al agriculturii în creștere"

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Potențialul economic al agriculturii reprezintă complexul de resurse naturale, materiale, umane, științifice, tehnologice de care dispune, la un moment dat, și care exprimă posibilitățile de dezvoltare și progres ale acesteia.

În principal, potențialul economic al agriculturii depinde de:

  • mărimea suprafeței agricole, calitatea solului, structura de folosință, configurația geografică, condițiile climatice;
  • populația ocupată în agricultură, structura ei pe grupe de vârstă, nivel de calificare, grade de ocupare;
  • mărimea și varietatea aparatului tehnic de producție;
  • calitatea materialului biologic;
  • nivelul de dezvoltare a infrastructurii specifice;
  • nivelul de dezvoltare a învățământului și cercetării de profil;
  • condițiile politice, sociale și culturale.

Agricultura României dispune de un potențial economic remarcabil, dacă avem în vedere faptul că suprafața agricolă reprezintă 14.857 mii hectare, din care 63,2% este teren arabil, iar populația ocupată în agricultură se ridică la peste 3,5 milioane persoane.

După anul 1989, în agricultură au apărut fenomene și cerințe noi, pe lângă cele existente la sfârșitul economiei de comandă, a apărut formarea unui nou sistem agrar compatibil cu economia de piață, prin decolectivizare, dezetatizare și privatizare, în centrul căruia se situează proprietatea privată, formarea unui nou sistem de organizare economico-socială a producătorilor și producției agricole; constituirea piețelor agricole libere; schimbarea rolului statului și al pieței.

Datorită supraaprecierii rolului pieței libere în reglarea activității economice, au existat momente când s-a instaurat haosul în economie, dar mai ales lipsa țintelor rațional gândite și cuprinse într-o politică adecvată pentru diferite orizonturi de timp. Ca urmare și agricultura a fost marcată de o serie de procese macroeconomice: declinul produsului intern brut; nivelul înalt al șomajului; procesul inflaționist; blocajul financiar.

Dezvoltarea agriculturii României este indisolubil și condiționată de dezvoltarea economiei naționale. Strategia națională de dezvoltare economică a României pe termen mediu, a pus pe prim plan asigurarea creșterii economice, astfel încât ritmurile medii anuale de creștere a PIB să se situeze, în perioada 2001 - 2005 între 4 și 6%. Astfel, au urmat sporirea PIB-ului în 2001 cu 5,3%, în 2002 cu 5,7%, în 2003 cu 5,2%, iar în 2004 și 2005 se prognozează o creștere a PIB-ului cu peste 5%.

Realizarea acestor ritmuri generează modificări în cererea și oferta de produse, în ocuparea și veniturile populației, în rata șomajului și inflației, de care beneficiază și va beneficia și agricultura, în mod direct sau indirect.

Făcând abstracție de acțiunea factorilor naturali, imprevizibili și greu de contracarat, în agricultură și în politica agrară, în mod deosebit după 2000, au apărut fenomene noi, favorabile relansării dezvoltării agriculturii atât în cultura mare, cât și în creșterea animalelor și în horticultură.

Hotărâtoare în creșterea potențialului economic în agricultură este creșterea dimensiunii exploatațiilor agricole, prin concentrarea suprafețelor de teren și a efectivelor de animale în exploatații mai mari, familiale și nefamiliale, cu caracter comercial, capabile să folosească tehnici și tehnologii performante și să obțină randamente superioare. Există un cadru legislativ corespunzător.

Avem exploatații agricole în toate județele țării, și multe dintre ele de succes și provin atât din rândul exploatațiilor mari - asociații, societăți agricole, exploatații bazate pe arendarea sau concesionarea terenurilor - cât și din rândul exploatațiilor familiale. Ele obțin randamente superioare, apropiate de cele din țările Uniunii Europene, folosesc mijloace tehnice și tehnologice avansate, realizează cifre de afaceri ridicate și indicatori de performanță, sunt capabile să facă față concurenței produselor străine pe piața internă și internațională. Existența și înmulțirea unor astfel de unități ne demonstrează, la modul cel mai concret, posibilitățile și potențialul economic de dezvoltare a agriculturii în viitor.

De asemenea, trebuie să nu uităm să nominalizăm factorii decisivi în creșterea potențialului economic din agricultură, ca: reabilitarea sistemului de irigații, acordarea de sprijin producătorilor sub formă de alocații, subvenții, despăgubiri pentru calamități, contracararea concurenței neloiale care invadează piața internă, înființarea Agenției SAPARD și folosirea eficientă a fondurilor nerambursabile alocate României.

Aceste aspecte ne întăresc convingerea că agricultura este pe un drum bun și că potențialul ei economic este și va urma creșterii.

Constantin Selagea - evocarea unei zile sfinte pentru țara noastră - 1 Decembrie;

Domnul Constantin Selagea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Peste câteva zile, ochii întregii națiuni se vor îndrepta asupra unui oraș-simbol al românilor, în care fiecare piatră vorbește despre istorie: Alba Iulia.

An de an, de 1 Decembrie, această "capitală de suflet" a neamului românesc se îmbracă în straie de sărbătoare și își deschide larg porțile pentru toți cei care doresc să pășească pe un pământ sfânt, stropit cu sângele martirilor Horea, Cloșca și Crișan sau să urce în cetatea medievală pe urmele marelui domn Mihai Viteazul, care, tot la Alba Iulia, și-a împlinit "pohta ce-a pohtit-o", unind, pentru prima dată, cele trei provincii românești surori.

Alba Iulia este, așa cum spune poetul", "Mecca noastră", a celor ce simțim românește, loc de închinăciune în catedrala spiritualității unui neam care a reușit să-și păstreze identitatea, în pofida vremurilor potrivnice ce au trecut peste el.

Făurirea României Mari, prin voința Marii Adunări de la Alba Iulia, în prima zi a lui decembrie 1918, este împlinirea unui vis, la care românii nu au renunțat niciodată. Este un act de reparație morală, dedicat celui care a fost răpus pe Câmpia Turzii, pentru îndrăzneala de a dori să-și vadă neamul reîntregit.

Ziua de 1 Decembrie va rămâne mereu o zi sfântă pentru țara noastră și cred că, nu întâmplător, a fost aleasă ca zi națională a României. Anul acesta se împlinesc 85 de ani de la Marea Unire și de aceea sărbătoarea ce se pregătește la Alba Iulia în cinstea celor două importante evenimente va fi cu totul deosebită.

Pentru ca Alba Iulia să se prezinte așa cum se cuvine în fața națiunii, Guvernul României a alocat 250 de miliarde de lei, din care cea mai mare parte au avut ca destinație reabilitarea unor importante obiective istorice. Deși Partidul Social Democrat s-a implicat în organizarea acestui măreț eveniment, considerăm că sărbătoarea de la Alba Iulia aparține tuturor românilor, indiferent de opțiunea lor politică, iar membrii săi vor participa la manifestările dedicate Marii Uniri și Zilei Naționale a României, la fel ca toți ceilalți cetățeni, având speranța că și celelalte partide vor face la fel.

Vă invit, așadar, la Alba Iulia, pentru ca, împreună, să ne cinstim eroii, să-i omagiem pe făuritorii României Mari, să sărbătorim cei 85 de ani de "unire în cuget și-n simțire" și Ziua Națională a României, prilej de reînnoire a legământului de credință față de țară și popor și de valorile democrației pe care, cu toții, trebuie să le respectăm și să le apărăm. Le datorăm acest lucru atât înaintașilor noștri, cât și celor ce vor veni după noi.

Aurel Gubandru - declarație politică cu titlul Bugetul anului 2004 - un buget pentru fiecare cetățean al României;

Domnul Aurel Gubandru:

"Bugetul anului 2004 - un buget pentru fiecare cetățean al României"

Este pentru a treia oară când Guvernul PSD condus de domnul Adrian Năstase reușește să obțină votul bugetului în luna noiembrie, adică așa cum trebuia s-o facă fiecare dintre guvernele anterioare.

Este rezultatul muncii, dar și al inteligenței unui Guvern responsabil, preocupat continuu pentru destinul României, pentru soarta fiecăruia dintre cetățenii ei, este o probă evidentă a demersului permanent de a asigura o cheltuire rațională a banului public, cu rezultate favorabile atât în domeniul social, cât și al eficienței din sectorul economiei reale.

Evoluțiile pozitive la nivel macroeconomic în perioada 2001 - 2003 și nivelul proiectat al creșterii economice în 2004 vor conduce la o creștere economică a produsului intern brut (PIB) de 24,5% în perioada 2001 - 2004.

În acest fel, se compensează descreșterea economică aferentă guvernării anterioare (CDR - PD - PNL), permițând țării noastre ca, la finele anului 2004 - începutul lui 2005, să realizeze un produs intern brut echivalent cu cel al anului 1989.

Consolidarea stabilității macroeconomice și progresul important al reformei sectoriale vor asigura condițiile ca, în anul 2004, rata inflației să se situeze, pentru prima oară după 1989, la un nivel cu o singură cifră, adică 9%, reprezentând o scădere de 3,3 ori față de inflația anului 2000.

Prin bugetul anului 2004, se realizează reducerea presiunii fiscale, prin scăderea cotelor suportate de angajatori, ca 2,5% la fondul de pensii și cu 0,5% la fondul de șomaj.

T.V.A.-ul se va reduce de la 19%, cât a fost stabilită de guvernarea de tristă amintire, la 9%, pentru medicamente și serviciile de turism, asigurându-se creșterea puterii de cumpărare a populației, pe de o parte, dar și dinamizarea activității în domeniul turismului și al sectoarelor asociate acestuia.

Partidul Social Democrat își respectă angajamentele pe car eși le-a luat prin programul de guvernare:

  1. Cheltuielile pentru asistență socială, alocații, pensii, ajutoare și indemnizații vor fi de 10,8% din P.I.B., astfel:
    1. recorelarea pensiilor 5.000 miliarde lei
    2. dublarea pensiilor pentru agricultori 7.000 miliarde lei
    3. alocații complementare pentru familiile cu mai mulți copii și alocații pentru familii monoparentale 5.000 miliarde lei
    4. majorarea ajutoarelor pentru încălzirea locuinței în sistem centralizat 850 miliarde lei
    5. finanțarea suplimentară a persoanelor cu handicap și susținerea protecției copilului 2.000 miliarde lei
  2. Cheltuieli pentru susținerea agriculturii 2,1% din P.I.B. față de 1,1% în 2003 vor fi îndreptate către:
    1. acordarea a 2 milioane lei/ha până la suprafețele până la 5 ha inclusiv
    2. prime pe produs la unele culturi vegetale importate și în zootehnie
    3. ajutor pentru plata primelor de asigurare a culturilor agricole
    4. achiziții de instalații de irigat din producția internă
  3. Bugetele locale vor avea în 2004, venituri totale de 147.000 miliarde lei, reprezentând 7% din p.i.b., în creștere semnificativă față de anul precedent.

Doamnelor și domnilor deputați,

Prin calitatea finanțelor publice și coerența politicii fiscal-bugetare, PSD, prin Guvernul său, va realiza obiectivele generale ale dezvoltării economice pe termen mediu și lung, contribuind în mod determinant la menținerea unui ritm ridicat de creștere economică, un ritm care să permită României să reducă decalajele care o separă de țările dezvoltate.

Andrei Ioan Chiliman - declarație politică intitulată De la democrație originală la economie nefuncțională de piață, dar originală;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

"De la democrație originală la economie nefuncțională de piață, dar originală"

În 1995, reprezentantul firmei IKEA, o corporație suedeză de talie mondială din domeniul mobilei, "făcea cunoștință" cu pumnii și picioarele sindicaliștilor unei fabrici din Codlea. Pe atunci, dictonul "Nu ne vindem țara!", lansat prin 1990 de comuniștii "democratizați" ai PDSR-ului, era politică de stat. Ca urmare, IKEA este astăzi prezentă în toate țările foste comuniste, inclusiv la Moscova, mai puțin în România. A urmat, în perioada 1999 - 2001, cel mai mediatizat conflict între un investitor străin și un sindicat din România, conflictul de la Tepro Iași, care s-a încheiat cu izgonirea firmei cehe "Zelezarny Veseli" și anularea privatizării întreprinderii. În 2001, izbucnea conflictul de la Combinatul Siderurgic Reșița, între - cine altcineva!? - sindicatul de acolo și patronul american, Societatea Noble Ventures Inc. Atunci, premierul Adrian Năstase îi avertiza pe sindicaliști că, în nici un caz, combinatul nu va reveni în proprietatea statului.

Astăzi, Combinatul se află din nou în portofoliul APAPS, urmând a fi scos din nou la privatizare, în vreme ce americanii de la Noble Ventures Inc. au ajuns să se plângă în Congresul american despre corupția mediului de afaceri din România, și în instanță, unde cer nu mai puțin de 353 milioane de dolari americani ca despăgubiri statului român, acuzându-l că a încălcat Tratatul bilateral dintre România și Statele Unite cu privire la garantarea reciprocă a investițiilor.

În sfârșit, săptămâna trecută, un nou scandal a ținut prima pagină a ziarelor, și anume revolta violentă a sindicaliștilor de la "Republica" împotriva patronilor ruși. Anunțată în momentul semnării contractului de privatizare ca o preluare solidă și de succes de către un consorțiu de firme importante rusești, iată că astăzi sindicaliștii de la "Republica" au forțat Guvernul, prin APAPS, să renaționalizeze "Republica". Mă întreb ce societate mai urmează: poate "Roman" Brașov?

Morala acestei povești este că România este încă foarte departe de a îndeplini criteriul unei economii de piață funcționale. Ne place sau nu ne place, trebuie să recunoaștem că, astăzi, România este mai degrabă un rai al sindicaliștilor, ai căror reprezentanți de frunte au fost răsplătiți de PSD, probabil pentru câștigarea bătăliilor cu Noble Ventures sau IKEA, cu funcții în Guvern și Parlament.

România este, astăzi, acuzată, într-o instanță internațională, de nerespectare a legilor internaționale în materie de comerț și de tratament incorect acordat investitorilor străini. Această imagine doar și este de ajuns pentru a izgoni definitiv orice potențial investitor serios din România.

Aceasta este, din păcate, fața economiei de piață "funcționale" pe care PSD o arată Europei și lumii, în care autoritățile statului nu intervin pentru apărarea proprietății private și, în destule cazuri, chiar a integrității corporale a proprietarilor, făcând sluj în fața sindicatelor, cu care au tot felul de pacte politice, care slujesc interesele liderilor sindicali și, în nici un caz, nu apără interesele oamenilor muncii.

Sindicatele din România, spre deosebire de patronate, au pătruns puternic în Guvernul Năstase și în majoritatea parlamentară, destabilizând complet trilaterala Guvern - sindicate - patronate în defavoarea patronatelor.

Cu o justiție coruptă, greoaie și aservită puterii, cu sindicatele alături, este evident că Guvernul Năstase nu va lua măsuri pentru un mediu normal și corect de afaceri, pentru aplicarea corectă a legilor și a tratatelor internaționale la care România este parte, pentru apărarea proprietății private astăzi garantată și de Constituție. Și mă întreb încă o dată: ce fel de economie de piață funcțională este aceea în care sindicatele fac legea? Cum își închipuie acest Guvern, care se pretinde social-democrat de tip european, că vor veni investitori străini serioși în România, pentru ca sindicatele românești să le toace nervii și banii? Când se va sesiza Ministerul de Interne, atunci când investitorii străini sunt bătuți, violentați, sechestrați sau amenințați? Sunt curios ce măsuri va lua contra celor care l-au lipsit de libertate pe administratorul rus de la "Republica"?

Această variantă "surogat" de economie de piață funcțională, cu care se mândrește PSD, este de tot plânsul. De la "democrația originală" a domnului Președinte Iliescu, din anii '90, pe care PSD se străduie, și astăzi, din greu, să o aplice, am ajuns la o economie nefuncțională de piață, însă la fel de originală, marca PSD. Chiar presupunând că, în raportul de țară pe 2003, s-ar fi spus, fie și voalat, că am avea o economie de piață funcțională, sunt convins că ar fi fost mai onorant ca Guvernul PSD, privind realitatea cu curaj, să nu recunoască acest statut și să arate că mai sunt multe de făcut până a ajunge acolo. Însă onoarea nu este ceva cunoscut actualilor guvernanți.

Napoleon Pop - atenționare asupra politizării și pesedizării majorității palierelor societății românești și în special a sindicatelor;

Domnul Napoleon Pop:

Timp de trei ani, Partidul Național Liberal a atras atenția, de nenumărate ori, asupra politizării și, în ultimul timp, a pesedizării fără precedent a majorității palierelor societății românești. Sectorul sindical a cunoscut poate cea mai negativă transformare, prin afilierea directă a unor reprezentanți la politica guvernamentală.

Un exemplu în acest sens este acordul de colaborare între CNSLR Frăția cu PSD și Pactul pentru stabilitate socială în 2004. De altfel, putem spune că, de o manieră cel puțin îndoielnică, cele două părți semnatare și-au atins fiecare scopul: PSD-ul încearcă să își cumpere liniștea preelectorală, iar reprezentanții CNSLR să-și asigure eventualele poziții politice, mai puternice, pentru viitoare negocieri.

Reacția negativă a Confederației Naționale Sindicale - Cartel Alfa la acordul CNSLR Frăția - PSD este demnă de luat în seamă, dar, din păcate, ea vine să demonstreze, cu o mare întârziere, adevărul manipulării.

Da, stimați cetățeni, membri ai Cartel Alfa, protocolul CNSLR Frăția - PSD este un afront la democrația reală, la responsabilitatea unei reprezentări neutre și benefice tuturor sindicaliștilor din România, iar acest lucru nu s-ar fi întâmplat fără ascensiunea, deloc dezinteresată, a atâtor lideri sindicali, membri PSD, în ierarhia de partid.

Îngrijorător este însă faptul că CNSLR Frăția a ales, în mod voluntar, abdicarea de la principiile tradiționale sindicale care presupun apărarea și promovarea intereselor lucrătorilor. În schimb, acceptându-se politizarea mișcării sindicale, interesele au devenit obiect de troc politic cu puterea. Iată cum se subminează din interior solidaritatea mișcării sindicale, care ar putea deveni cu adevărat un partener de dialog social.

Cum se poate explica contradicția între cei doi semnatari ai acordului de colaborare în ceea ce privește stabilirea salariului minim pe economie. În timp ce liderii CNSLR susțin majorarea salariului minim la 150 de Euro, probabil pentru a justifica în fața propriilor membri trocul politic, Guvernul asigură un salariu minim mult mai mic, chiar și decât cel actual, de numai 70 de Euro!!!

Partidul Național Liberal atrage din nou atenția asupra faptului că interesele cetățenilor, angajați ai unităților economice și ai instituțiilor sunt mai bine reprezentate dacă în România se dezvoltă sindicate autentice, depolitizate.

Sindicatele autentice, nepolitizate știu că negocierile încep cu patronatele, și nu cu Guvernul, iar ca urmare a acestui adevăr nici un act normativ care reglementează organizarea și atribuțiile sindicatelor sau a patronatelor nu poate conține obligații imperative pentru cealaltă parte, întrucât acest lucru limitează, de la bun început, libertatea de negociere. Singurele obligații asumate de către o organizație sindicală sau patronală, în raport cu cealaltă parte, în afara celor de respectare a legilor țării, pot apărea doar din negocierea directă.

Ion Mocioalcă - comentariu politic: Nevoia de consens național;

Domnul Ion Mocioalcă:

"Nevoia de consens național"

Sunt de actualitate (și cu siguranță vor mai dura încă) disputele politice în jurul datelor de desfășurare a alegerilor din anul 2004.

Partidele care își doresc puterea, mai ales Alianța PNL - PD, dar nici PRM nu face excepție, au împins până la limite de bruiaj strident, supărător, atacurile politice la adresa partidului de guvernământ. Ca în campania electorală demnă de pana lui Caragiale.

Sigur, în orice democrație, alternanța la guvernare le dă acestor partide nu doar dreptul, ci și speranța la victorie în alegeri, dar la noi această speranță a devenit o crâncenă obsesie, care întunecă adesea judecăți elementare.

Se urmărește cu pumnii încleștați însemnarea cu bilă neagră a oricărui gest și acțiune a actualei puteri, scopul fiind nu posibile corecții și găsirea de alternative mai bune, ci, evident, sporirea propriei imagini a Opoziției.

Apelez, în susținerea acestei afirmații, la câteva recente "întâmplări" în politica noastră internă:

Când s-a băgat de seamă că Referendumul pentru noua Constituție ar putea fi un câștig pentru imaginea PSD, Opoziția, deși coautoare a multor modificări validate de Referendum, a trecut la un atac demolator. Absurd, s-ar fi bucurat dacă oamenii Țării n-ar fi validat acest act fundamental! Jenant și meschin! Cu scuze pentru comparație, "..să moară capra PSD-ului!

A urmat, la mică distanță, Raportul de țară pe acest an al Comisiei Europene, un nou prilej de a acuza, a murdări, a minimaliza contribuția actualei Puteri.

Tot Opoziția conduce tirul aproape cu pietre spre bugetul țării din 2004. Că ar fi un buget electoral, uitând că el este parte a Programului de Guvernare Social-Democrat, aprobat de Parlament la învestirea Guvernului.

Mai mult, reprezentantul PD al grupului parlamentar declară (jenant!) că "România este o societate de întreținuți", referitor la cei 10,8% din P.I.B. alocați protecției sociale. Judecați dumneavoastră, dacă social-democrația înseamnă această insultă adresată celor în dificultate sau o alunecare spre remorca liberală?

În acest moment, miza integrării în Uniunea Europeană a devenit pentru PSD un pariu și o provocare pe care noi, social-democrații, nu avem voie, în numele țării întregi, să o ratăm. Acest fapt am vrea să vă fie dumneavoastră, tuturor cetățenilor, cât mai clar.

Dorim să opunem intervențiilor pline de tupeu, suficiență și agresivitate ale Opoziției, argumente concrete, și nu vorbe. Sigur, există pericolul ca PSD să fie atras de conducătorii Opoziției în dispute verbale, acide, adesea mitocănești.

Este cunoscută sintagma "cel mai deștept cedează". Este o filozofie a luptei. Nu vom ceda oricum, nu vom lăsa brațele jos. Această filozofie presupune continuarea luptei: "Cedez, pentru a învinge!" Cedez, deci ripostez, nu cu forța - zic ca și forța vorbei acide, ci perseverând în demonstrarea adevărului nostru.

Acum, România are nevoie, mai mult ca oricând, nu de aruncarea anatemei de la un partid la altul, ci de dialog. România are nevoie de consens național, în acest an 2004, an electoral, dar și an hotărâtor prin dimensiunile lui politice privind îndeplinirea condițiilor de integrare în Uniunea Europeană Avem nevoie toți de consens național, pentru soluții realiste și viabile.

Am dori sincer să renunțăm toți la păgubitoarea politică a provocării, a atacurilor la persoană, a incriminărilor cu orice preț. Să părăsim politica "anti-tot". Sigur, fără a anula sau îngrădi dreptul și datoria morală de a denunța ilegalități și abuzuri.

Una este, să spunem, să negociezi, să discuți cu Traian Băsescu, pozând în "miștocar" vulgarizator al oricărei teme, și alta să discuți cu Theodor Stolojan. Preferăm declarația celui din urmă care promite că va participa la discuții cu Președintele României , dar: "Cu un ton mult mai ascuțit ca până acum". Să zic ascuțit, dar constructiv!

Dialogul și consensul național în problemele majore ale țării nu sunt ușoare, dar există exemplul anului 1995, acel "Spirit de la Snagov", când, în momentul crucial al admiterii țării în NATO, consensul politic a fost posibil. În ce ne privește, avem hotărârea de a fi realiști, flexibili și dinamici, toleranți chiar, toleranța fiind asociată oricărei politici înțelepte.

Nici în cel mai sumbru scenariu de viitor, nu putem accepta să ratăm șansa unică și irevocabilă, în felul ei, aceea de a încheia negocierile cu UE înainte de sfârșitul lunii octombrie 2004, data expirării mandatului Comisiei Europene actuale, și semnarea Tratatului de aderare în trimestrul I 2005.

Acesta este bilanțul care, avem convingerea, va reuși, cu toate dificultățile anului electoral viitor, să pună interesul național al nostru, al tuturor, înaintea intereselor partizane.

Să nu uităm că, totuși, în UE se va integra România, și nu un partid sau altul. Persistă încă multe disfuncționalități, dar suntem mai aproape ca oricând de un real statut european.

Dacă, nici acum, partidele din Opoziție nu vor dovedi, prin compromis necesar, separarea interesului electoral de cel general și nu vor sta pe platformă comună în demersul nostru european, să ne judece pe toți țara.

Vlad Gabriel Hogea - relatarea impresiilor pe marginea unui eveniment cultural de excepție: Expoziția de autografe celebre - Colecția Corneliu Vadim Tudor;

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

După 9 luni de la inaugurarea, la Senatul României, a Expoziției de autografe celebre - Colecția Corneliu Vadim Tudor, probabil că a venit și momentul unei scurte retrospective de ordin statistic. Periplul prin țară, realizat în perioada februarie - noiembrie 2003, a inclus 37 de localități importante (municipiul București și 36 de municipii-reședință de județ), fiecare dintre acestea găzduind expoziția timp de o săptămână (singura excepție: Cluj-Napoca, unde acțiunea s-a extins pe durata a două săptămâni, în perioada sărbătorilor de Paști). După estimările noastre, peste 150.000 de vizitatori au "cercetat" exponatele, iar alte 8 - 9 milioane de persoane au luat cunoștință despre conținutul și importanța colecției, în urma reportajelor Radio-TV și a articolelor apărute în presa locală. Mass-media a dovedit o receptivitate ieșită din comun, contribuind, printr-o reflectare obiectivă (în mai multe rânduri chiar elogioasă!), la reușita popularizării acestui eveniment cultural de excepție.

La vernisajele organizate în țară au participat, alături de parlamentarii, consilierii, membrii și simpatizanții PRM, și o serie de notabilități locale de alte orientări politice: prefecți, subprefecți, președinți și vicepreședinți de consilii județene, parlamentari, primari și consilieri aparținând altor partide. Nu au lipsit nici personalitățile de marcă ale orașelor respective: academicieni, profesori universitari, conducători de instituții culturale, alți intelectuali de elită.

La trei vernisaje (cele de la București, Craiova și Constanța), prezentarea expoziției a fost făcută chiar de domnul Președinte Corneliu Vadim Tudor, la altele zece, de vicepreședintele Senatului, prof.univ.dr.Gheorghe Buzatu, iar în celelalte 22 de orașe, de subsemnatul și de revoluționarul Nica Leon, consilierul președintelui PRM.

Din punct de vedere logistic și organizatoric, am primit sprijinul colegilor noștri de partid din filialele care au găzduit, succesiv, Expoziția de autografe celebre.

De remarcat faptul că numărul pieselor a crescut permanent și constant, în fiecare săptămână: au fost, inițial, doar 82, ajungând, în prezent, la 213. Aceasta a determinat și o modificare continuă, din punct de vedere cronologic și tematic, a sistemului de expunere (care inițial presupunea numai 10 vitrine, iar acum necesită peste 20 de vitrine și 10 panouri), în conformitate cu recomandările domnului președinte. Cea mai veche piesă datează din 1558 - o cărticică în ediție bilingvă (franceză și latină) cuprinzând Psalmii regelui David și Proverbele Regelui Solomon, iar cea mai nouă este din zilele noastre - o scrisoare de mulțumire adresată domnului senator Corneliu Vadim Tudor, Președintele Partidului România Mare, de către Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite, Kofi Annan. Iată și lista celor mai mediatizate exponate (Perlele Coroanei care au făcut deliciul presei și al publicului), scrisorile lui Napoleon Bonaparte și Victor Hugo, documentul purtând semnătura lui Robespierre, autograful lui Constantin Brâncoveanu, masca mortuară a Poetului Național, Mihai Eminescu, Cazania lui Varlaam, catalogul de învățător al lui Ion Creangă, fragmentele păstrate din ultima lucrare a savantului Nicolae Iorga, protocolul de retrocedare a Bricului "Mircea", ultima scrisoare a Mareșalului Ion antonescu și lucrarea omagială "Floarea Darurilor", dedicată lui Nicolae Ceaușescu.

Expoziția a fost organizată în spații adecvate unei asemenea manifestări speciale: biblioteci municipale, județene și universitare, muzee militare, de istorie sau de artă, teatre, case de cultură.

Pretutindeni, efectul a fost cel scontat, iar uneori a depășit chiar așteptările noastre, ceea ce dovedește că apetitul românilor pentru cultură nu a dispărut și că, la semnalul cuvenit, compatrioții noștri știu să reacționeze ca atare. Entuziasmul unora dintre cei care au vizitat și au admirat expoziția a fost transcris și pe hârtie, mărturie stând consemnările din cele câteva volume ale Cărții de impresii.

Bineînțeles, încununarea acestei ample acțiuni de anvergură națională, care s-a întins pe 38 de săptămâni, va fi dată de înființarea în București, cât de curând, a Muzeului Fundației "România Mare", care va include atât autografele celebre, cât și alte rarități aparținând președintelui PRM (precum cele incluse în colecția domniei sale de biblii și în aceea de monede) și a altor împătimiți de cultură, care vor urma, poate, gestul domnului senator Corneliu Vadim Tudor, de o generozitate unică pentru societatea românească. Este pentru prima dată când o colecție privată de asemenea dimensiuni, realizată cu mari eforturi de-a lungul unor decenii de căutări, a fost încredințată publicului. Iată o inițiativă nobilă care trebuie salutată așa cum se cuvine.

Doru Dumitru Palade - comentariu asupra unui subiect de actualitate - sistemul de termoficare a municipiului București;

Domnul Doru Dumitru Palade:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Sistemul de termoficare al municipiului București a fost gândit pentru a acoperi suprafețe mari, în care erau înghesuite blocuri de locuințe cu mii de apartamente, conductele prin care agentul termic primar era adus de la centrale la punctele termice de distribuție, întinzându-se pe zeci de kilometri.

Realizate cu economii drastice, conductele de transport ale agentului termic nu au beneficiat de o proiectare corespunzătoare normelor tehnologice contemporane - tunel de vizitare, izolații termice - și nici de o întreținere care să ducă la pierderi minime de căldură pe traseu.

Rezultatul a fost că, după 10 - 15 ani de exploatare, pierderile de căldură în sistemul de transport al agentului termic să atingă cote de zeci de procente din cantitatea de căldură transportată, ceea ce face ca sistemul să devină neeconomic.

Criza acută din sistemul de termoficare din capitala țării a început să fie percepută de populație cu mult înainte de 1989, lipsa de căldură inumană din apartamente era datorată nu numai livrării de agent termic la temperaturi sub limitele normale, dar și pierderilor pe traseul conductelor de distribuție. Mai mult, sistemul era proiectat cu alimentare pe verticală a apartamentelor din blocuri, și nu pe scară, contorizarea cantității de căldură a agentului termic și a apei calde menajere punând probleme de modificare majoră a rețelelor de distribuție la nivelul subsolului și a fiecărui etaj.

Este adevărat că statul socialist subvenționa cu larghețe multe activități cu pierderi economice, deci nici termoficarea nu făcea excepție.

Era normal ca, după 1989, sistemul de termoficare să fie contestat și reevaluat după modelul practicat în țările vest-europene, cu trecerea pe centrale de cvartal sau de bloc, cu mențiunea păstrării termoficării, doar în zonele învecinate cu centrale electrice echipate cu turbine cu abur, unde procesul tehnologic cere un transfer termic de acest tip.

Totodată, în noile condiții, trebuia clarificată contribuția statului la suportarea pierderilor pe traseele de distribuție până la consumator și problemele legate de investițiile necesare introducerii contorizării consumului de căldură și de apă caldă menajeră.

Nimeni nu s-a deranjat prea mult și numai după explozia prețului la energia termică au început agitații în rândul populației, privind posibilitatea de a nu mai suporta de către beneficiarii sistemului de termoficare a pierderilor pe rețelele de distribuție. Politica de eliminare a subvențiilor, impusă de organismele internaționale care ne monitorizează tranziția a dus la fenomenul negativ de imposibilitate a suportării cheltuielilor de plată a încălzirii locuințelor pe timpul iernii, la sărăcia bugetelor majorității românilor, adăugându-se, cu pondere însemnată, și acest capitol.

Ce a făcut administrația centrală - Guvernul, ce a făcut administrația locală - primăria? Mai nimic. ca de obicei, fenomenul a prins nepregătite cele două instituții și asistăm, în prezent, la un haos generalizat; la nivelul întregului București, mii de cereri de debranșare urmate de cereri de rebranșare, instalări de centrale de apartament cu tot cortegiul de amenajări privind alimentarea cu gaz metan; noi rețele de țevi, regulatoare de presiune, contoare, aceste ultime elemente mărind considerabil pericolul deflagrațiilor accidentale de care capitala nu duce lipsă.

Intervenția Guvernului asupra unei regii din subordinea primăriei, decapitată de urmările unor afaceri ilicite, nu a dus la nici un rezultat; bătaia de joc cu ajutoarele de încălzire vis-a-vis de modul de majorare continuă a prețului la energie (cu cele mai negre estimări) au făcut din problema termoficării o posibilă bombă socială, mai periculoasă decât isteria posibilelor atentate teroriste.

Nu mai punem în discuție problema contorizării căldurii la blocurile de locuințe, la care nu am scăpat prilejul să ne facem de râs în fața organismelor europene, lucrare mult întârziată și la care societățile care au câștigat licitațiile nu prea sunt preocupate cu finalizarea, șpaga s-a dat și primăria nu mai poate cere respectarea termenelor convenite prin contracte.

Este clar că actuala guvernare și actuala administrație a capitalei nu sunt în stare să stăpânească fenomenul, care a atins cote de haos generalizat.

În anul 2004, electoratul capitalei va trebui să pretindă forțelor politice angajate în competiție rezolvarea acestei probleme printr-un program de reabilitare pe termen scurt și mediu a sistemului de termoficare a municipiului București.

Grigore Emil Rădulescu - prezentarea câtorva date privind indicele puterii de cumpărare în România;

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Un studiu realizat de Consodata Marketing Intelligence (Germania) situează România pe ultimul loc în Europa în privința indicelui puterii de cumpărare (16), care este de aproape șase ori mai mic decât media europeană a indicelui (100) și de peste 12 ori mai mic decât cel din Elveția. Studiul arată că locuitorii din nord-estul țării sunt cu 86% mai săraci comparativ cu europenii cu standardul mediu de viață. În această zonă a țării se înregistrează cei mai mulți șomeri și persoane fără ocupație.

Conform datelor acestui studiu, salariul mediu, de 1,51 euro, primit de un angajat în România, pentru o oră de lucru, este de 15 ori mai mic decât media consemnată în statele din Uniunea Europeană, de 22,7 euro.

Potrivit celor de la Bruxelles, costul orei de muncă varia în Uniunea Europeană, în anul 2000, de la 8,15 euro, în Portugalia, la 28,56 euro, în Suedia.

Bulgarii iau mai puțin ca noi pe ora de lucru - doar 1,31 euro, dar ne depășesc cu un punct la indicele privind puterea de cumpărare.

Prin puterea de cumpărare se înțeleg mijloacele bănești care stau la dispoziția unei persoane, iar calculul puterii de cumpărare se face luând în considerare datele statistice existente la nivelul terților privind veniturile și consumul înregistrat în fiecare țară în parte.

Dintre țările candidate la UE, cel mai ridicat indice al puterii de cumpărare se înregistrează în Slovenia (74), unde, conform Eurostat, salariile se apropie cel mai mult de cele din Uniunea Europeană (slovenii primesc 8,98 euro/oră de muncă). După Slovenia, se situează Cehia (cu 56 indice al puterii de cumpărare), Ungaria (36), Polonia și Estonia (ambele cu indice 36).

Dacă punem în balanță momentul 1 ianuarie 1990 și 1 ianuarie 2004, prezentul nu ne face deloc cinste. După 14 ani de construire a capitalismului, puterea de cumpărare a românului este la pământ. În momentul prăbușirii comunismului, aveam un salariu mediu de 3.000 de lei, din care puteam cumpăra cam 1.500 franzele de 2,20 lei. În zilele noastre, însă, avem un salariu mediu de 4.250.000 lei, din care putem cumpăra doar vreo 800 de pâini.

Cât privește transportul în comun, cu 3.000 de lei puteam face aproape 2.480 de călătorii, la un preț de 1,25 lei biletul, în vreme ce astăzi, la 8.000 de lei biletul, abia dacă ne permitem 530, din salariul mediu pe economie. Seria cumpărăturilor ar putea continua cu telefonul public, la care puteai vorbi cu 25 de bani, cu concediile la mare și la munte, dar mai bine ne oprim aici, ca să nu murim de inimă rea.

Românii ar fi dus-o cu mult mai bine astăzi, dacă nu erau întârzierile în stârpirea găurilor negre din economie și dacă nu s-ar fi furat milioane și miliarde de dolari, prin tot felul de inginerii financiare.

Studiul amintit mai sus ne arată că, în special în țările candidate la Uniunea Europeană, se înregistrează oarecare tendințe de îmbunătățire a puterii de cumpărare, însă ultimele analize economice din țara noastră relevă faptul că, în România, puterea de cumpărare a oamenilor este în scădere.

Cristian Nechifor - scurt comentariu pe marginea dezbaterilor cu privire la organizarea și stabilirea datei alegerilor;

Domnul Cristian Nechifor:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Dezbaterile și discuțiile din ultima perioadă cu privire la organizarea și stabilirea datei alegerilor - locale, parlamentare și prezidențiale - au generat o stare de spirit agresivă în zona opoziției, care nu înțelege, nici acum, că legile și Constituția României trebuie respectate.

Ce-i sperie cel mai mult pe domnii din opoziție? data și perioada de desfășurare a campaniei electorale. Partidul Democrat a susținut că sunt de preferat 45 de zile, în loc de 30, deoarece "partidele din opoziție nu au la dispoziție infrastructura locală a partidului de guvernământ".

Curios este ca partidele de opoziție (mă refer aici, în special, la liberali și democrați) descoperă că nu au resurse interne reale doar în apropierea alegerilor. Mai rămâne să recunoască că nu dețin nici personalități politice credibile, care să poată prelua responsabilitatea formării unui Guvern. Așa că PSD-ul ar trebui să-i mai aștepte încă puțin, pentru că ei se află încă în plină campanie de vânătoare a potențialilor miniștri.

În ciuda atacurilor și a criticilor virulente la adresa noastră, ca partid de guvernământ, PD și PNL, luate ca entități separate, nu pot juca un rol important în viața politică a României. Iar asumarea de către aceste partide a unei curse electorale individuale s-ar solda cu un adevărat eșec. Le place sau nu, dar nici Alianța PNL - PD nu este atât de solidă, așa cum și-ar fi dorit liderii celor două partide. Deși sunt plini de entuziasm, atunci când e vorba de demontarea inițiativelor noastre, entuziasmul este înlocuit de disperare atunci când e vorba de apropierea alegerilor. Și asta deoarece domnii din opoziție își dau seama, din ce în ce mai bine, că gălăgia nu poate ține locul faptelor, la fel cum bătutul cu pumnul în piept nu ține de foame și nici de sete.

Toată această zarvă legată de data alegerilor nu e altceva decât un nou foc de paie al opoziției, care încearcă să facă din nisip bici, cu speranța că acest bici o să mai și pocnească!

Slabă nădejde! De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere... Să-i lăsăm, deci, în pace, pe stimații noștri creatori de zgomote, cu speranța că, odată și odată, vor ajunge, totuși, la mintea de pe urmă a românului.

Aurel Daraban - declarație politică cu titlul Indiferența, ca un bumerang;

Domnul Aurel Daraban:

"Indiferența, ca un bumerang"

Doamnelor și domnilor,

Suntem, aproape zilnic, martorii unor întâmplări neverosimile, în care violența în rândul tinerilor sau asupra lor se manifestă cu o nepermisă îngăduință. Stai și te întrebi cum este posibil ca un elev de gimnaziu să fie agresat fizic, în plină zi, de un alt elev, ceva mai în vârstă? Cum este posibil ca un tânăr să mânuiască cu mare dexteritate un corp ascuțit și să-și înjunghie, cu sânge rece, prietenul? Numărul tot mai mare de asemenea fapte ar trebui obligatoriu să dea de gândit nu numai instituțiilor direct răspunzătoare de destinul tinerilor, cât mai ales opiniei publice, nouă, tuturor.

Din nefericire, una din bolile lungi ale tranziției noastre este indiferența. Ne este indiferent când unui semen de-al nostru - o cunoștință, un vecin, un coleg - i se face o nedreptate. Tratăm faptul respectiv cu îngăduință, ca și când nu ne-ar privi și pe noi.

Indiferența a devenit aproape maladivă și ea îi afectează nu numai pe cei lași, ci și pe oamenii curajoși. Aceștia din urmă, văzând că nimănui nu-i pasă, nu mai au, nici ei, putere de reacție sau intră în conul indiferenței. Nimeni nu vrea să mai aibă complicații, pentru că, din păcate, atunci când cineva a intervenit într-o situație s-a trezit cel puțin admonestat, dacă nu respins vehement... Din acel moment, intervine nepăsarea care, manifestându-se la nivelul opiniei publice, devine extrem de păguboasă pentru spațiul social.

Din nefericire, zeci de tineri sunt agresați zilnic. S-a ajuns ca jandarmii să păzească porțile liceelor, să patruleze pe lângă curțile școlilor, pentru a preveni fenomenele de agresivitate la adresa tinerilor. S-a ajuns ca parcurile să fie, și ele, supravegheate, căci indivizi cu comportament ciudat, nu numai că smulg într-o fugă nebună geanta de pe umărul unor tinere, dar se dedau și la periculoase scandaluri. Tocmai de aceea trebuie acționat. Violența în spațiul social naște altă violență. Iar lipsa de curaj a oamenilor, apatia socială, față și de un singur caz, sunt, repet, nu numai păguboase, dar pot avea efectul unui bumerang care se întoarce împotriva fiecăruia dintre noi, împotriva chiar a copiilor noștri.

Codrin Ștefănescu - marcarea apropierii sărbătoririi Revoluției române anticomuniste din decembrie 1989;

Domnul Codrin Ștefănescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Peste câteva zile, aniversăm 14 ani de libertate postcomunistă, 14 ani în care, din păcate, mai există persoane care știrbesc, prin atitudinea lor, memoria celor care au murit pe baricadele din Decembrie 1989.

Care este motivul pentru care aceștia susțin cu înverșunare existența unei lovituri de stat nu îl cunoaștem, însă discursul lor neagă, practic, voința unui popor întreg, manifestarea lui, clar exprimată, din acele zile sângeroase ale lui Decembrie.

Și dacă ar fi fost, într-adevăr, vorba de o lovitură de stat, cum se face că primul oraș liber din România a fost, și nu fără vărsare de sânge, Timișoara? Dacă prin argumentele utopice pe care le aduc în susținerea loviturii de stat, aceasta era prevăzută pentru începutul lui ianuarie 1990, putem deduce că în România a avut loc o lovitură de stat la o altă lovitură de stat?!

Este absurd și jignitor un astfel de raționament, într-un moment în care, la acea vreme, nimeni nu știa nimic, în afară de faptul că ne doream cu toții libertatea, fiind excluse, în nebunia și furia de atunci, acțiuni planificate de înlăturare a cuplului conducător. Starea de nemulțumire a națiunii a condus la Revoluția Română, un act al poporului nostru, legitimat de voința generală și intrat în cărțile de istorie, un act cu care ne mândrim la nivel internațional.

Important este faptul că, în inimile noastre și ale celor care au rămas fără cei dragi, în sufletele mamelor care au rămas fără copii, ale copiilor rămași fără părinți sau ale răniților invalizi pe viață, în Decembrie 1989 s-a consumat Revoluția Română anticomunistă, declanșată și continuată din dorința de schimbare și promovată de o națiune întreagă, dovadă numărul mare de orașe din țară în care au avut loc mișcări revoluționare.

Este păcat ca circul și gălăgia create în jurul acestui subiect, în mod suspect reiterate abia acum, să întunece memoria celor care au plătit cu propria viață libertatea de care ne bucurăm acum, cu toții.

Cert este că nu ne putem nega propria istorie, iar cei care fac acest lucru sunt, pur și simplu, niște detractori care pun într-o lumină nefavorabilă un fapt cunoscut și demonstrat chiar la nivel internațional.

Alexandru-Octavi Stănescu - intervenție cu titlu Demilitarizarea structurilor Ministerului Administrației și Internelor;

Domnul Alexandru-Octavi Stănescu:

Intervenție cu titlul "Demilitarizarea structurilor Ministerului Administrației și Internelor"

Trecerea polițiștilor și a personalului din aparatul central al Ministerului Administrației și Internelor din rândul cadrelor militare în categoria funcționarilor publici cu statut special a reprezentat una dintre principalele preocupări în planul managementului resurselor umane ale acestei instituții, expresie a concepției actualei puteri executive, întemeiată pe Programul de guvernare 2001 - 2004, în care este prevăzut un asemenea obiectiv major, necesar a fi îndeplinit în contextul eforturilor globale de restructurare și reformă a administrației publice în România.

Materializarea preocupărilor în această materie s-a realizat în intervalul 2002 - 2003, perioadă care a fost marcată, din acest punct de vedere, de două momente de referință, respectiv adoptarea Legii nr.360/2002 privind statutul polițistului, intrată în vigoare la data de 24 august 2003, și O.U.G. nr.179/2002 privind demilitarizarea unităților aparatului central al Ministerului de Interne și a structurilor subordonate acestuia, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr.108/2003.

Adoptarea noului cadru normativ a fost urmată de un amplu proces de implementare, care a fost realizat cu succes, în primul rând sub aspectul conștientizării rolului și responsabilităților polițistului, funcționar public cu statut special, în raporturile sale profesionale cu societatea civilă. Aceste noi raporturi dintre polițistul funcționar public cu statut special și societatea civilă au fost axate pe trei mari coordonate care au constituit fundamentul îmbunătățirii și eficientizării activităților structurilor polițienești.

Prima dintre aceste coordonate a vizat accentuarea aspectelor privitoare la caracterul de serviciu public al activității polițienești. Astfel, polițistul își desfășoară activitatea în interesul și în sprijinul persoanei/cetățeanului, comunității și instituțiilor statului, exclusiv pe baza și în executarea legii, cu respectarea principiilor imparțialității, nediscriminării, proporționalității și gradualității în exercitarea atribuțiilor profesionale.

Cea de-a doua coordonată a vizat creșterea profesionalismului acestei categorii de funcționari publici cu statut special. În acest sens, au fost stabilite noi criterii privind recrutarea, selecționarea, formarea, încadrarea, obținerea gradelor profesionale, promovarea și evoluția în cariera profesională a polițiștilor, criterii fundamentate pe principiile competenței, eficienței, profesionalismului și specializării acestora.

A treia coordonată fundamentală a constituit-o instituirea obligației polițistului, funcționar public cu statut special, de a respecta drepturile și libertățile fundamentale ale omului, respectiv a răspunderii acestuia, în condițiile legii, pentru modul în care își execută atribuțiile de serviciu.

Referitor la acest proces de redefinire și înțelegere a rolului și responsabilităților polițistului, în raporturile sale cu cetățenii, trebuie subliniat faptul că a fost urmat de o reacție pozitivă în conștiința publică. Astfel, s-a evidențiat o schimbare progresivă de atitudine din partea societății civile, concretizată printr-o redimensionare a percepției rolului acestuia în continuare și, implicit, printr-o disponibilitate mai mare de dialog și o eficientizare a colaborării între membrii acesteia și polițist.

Nu în ultimul rând, trebuie evidențiat faptul că extinderea procesului demilitarizării și în rândul personalului din aparatul central al Ministerului Administrației și Internelor a fost determinată, în mod firesc, de necesitatea asigurării unei finalități reale a implementării acestei noi concepții de reformă instituțională bazată pe asigurarea unui sistem ierarhic și structural, care să fie maleabil și eficient, precum și a unui grad corespunzător de transparență, la nivelul standardelor existente în societățile democratice ale statelor europene.

Ioan Sonea - declarație intitulată: România la... țară;

Domnul Ioan Sonea:

Declarație intitulată "România la...țară"

În așteptarea Zilelor Rebreanu, răsfoiam o biografie al lui scriitorului, de la a cărui naștere se împlinesc în curând, la 27 noiembrie, 118 ani (n.1885 - m.1944) și reciteam discursul de primire în rândul «nemuritorilor» academicieni, alături de ceilalți năsăudeni - «Laudă țăranului român».

Mă întrebam cum a evoluat viața acestui lucrător urmărit de «blestemul pământului» " Astăzi aproape 10 milioane de suflete constituie populația rurală a României și mare parte dintre aceștia reprezintă o gravă problemă socială, a cărei rezolvare depășește în dificultate problema pensionarilor și a șomerilor " Situația se datorează lipsei unei politici coerente pentru agricultură și pentru locuitorii satelor. Țăranii au fost într-un război continuu începând din 1990. Superficialitatea studiată a legilor de retrocedare, creșterea intenționată și nejustificată a prețurilor la utilajele agricole și combustibili, indiferența conducătorilor față de rezultatul muncii țăranului, prin susținerea importurilor și lipsa unei minime protecții a produselor agricole românești, reducerea dramatică a numărului de animale, subvenționarea formală și mai degrabă propagandistică în raport cu alte state vecine etc. au fost componente ale războiului dus de chiar ministerele agriculturii și de guvernele de după 1990.

La toate relele omenești s-au mai adăugat și urgiile naturii. Și când natura a oferit țăranilor condiții climatice generoase, adversari au devenit căutătorii de comori, adică acei care, fără muncă, doreau obținerea de profituri. Dezvoltarea serviciilor în mediul rural este strict dependentă de completarea și modernizarea infrastructurii, domeniu vital pentru operațiunile comerciale, cât și în cel al atractivității investitorilor străini pentru noi obiective economice. Obiectivul principal pare a fi absorbția uriașului excedent de forță de muncă de la sate. Dar de ce se vorbește de acest excedent din moment ce suprafețe uriașe rămân nelucrate, sau sunt exploatate sub potențial? Toate piedicile puse în calea activității țăranului au fost bine regizate și puse în practică, exact cu scopul de a determina renunțarea la pământ în ultimă instanță, pentru ca acesta să fie apoi acumulat la prețuri minime de viitorii latifundiari, care vor ajunge la reintroducerea șerbiei sau a proletariatului agricol,cu aceeași soartă ca și cel muncitoresc.

Deocamdată se vorbește despre dezvoltarea activităților neagricole în mediul rural , tocmai pentru ca soarta populației de la sate să depindă de mila demagogică a guvernului, de forma "milionul si pogonul", de comasarea, la ordin, a terenurilor agricole în asociații gen întovărășire, de fondurile SAPARD. Indiscutabil, viața la țară depinde de urbanizarea satelor, prin intrarea acestora în sfera producției de servicii și industrie mică. Acest fapt nu se va produce prin simple promisiuni în campania electorală, ci prin declanșarea unui program politic sănătos și ambițios, care trebuie să cuprindă elemente ca : - facilități fiscale; facilități majore pentru investitori; reabilitarea învățământului la sate; reducerea dependenței față de cercurile politice județene, de baronii locali;redistribuirea alocațiilor bugetare pentru agricultură din sfera consumului în sfera dezvoltării, dar nu trebuie să determine fuga de pământ, ci depășirea etapei agriculturii de subzistență. Acesta va fi semnalul ieșirii țării din marasmul economic al tranziției. Este clar că rezolvarea agriculturii, a problemei rurale, poate ajuta la rezolvarea situației altor ramuri ale economiei românești aflate în colaps și implicit la cea a asistaților sociali.

PRM, prin conducerile comisiilor pentru agricultură, deține date privind erorile grosolane și consecințele lor pe termen lung pentru economia României. Totodată, prin Programul pentru agricultură, PRM propune o serie de soluții practice, iar prin inițiativele legislative se dorește îmbunătățirea cadrului juridic din domeniu. Chiar dacă au trecut 100 de ani de la "Răscoala" povestită de Rebreanu și țăranul are, în parte, o altă condiție, la munca pământului se manifestă la fel și este tratat la fel de guverne și conducători. Tot mai mulți copii abandonează școala, încep să se manifeste atitudini de tip rural, desigur, cele negative, se uită tradițiile culturale, morala și decența care constituiau odată emblema satului românesc. Nu se mai poate vorbi de o implicare a intelectualilor, câți mai sunt, în viața satului.

Propuneam două inițiative legislative prin care doream încadrarea învățământului primar și a cabinetelor medicale cu persoane calificate, provenite dintre tinerii localnici, prin acordarea de burse de către consiliul local, acești oameni având responsabilitate, s-ar fi simțit datori față de comunitate, dar nu am avut succes, în fața avalanșei de binefaceri ale guvernului. Din păcate, mai degrabă se găsesc bani pentru deplasări și afaceri decât pentru susținerea unor domenii ca învățământul și sănătatea la țară.

Dacă Rebreanu ar putea scrie un roman al țăranului român de astăzi, Ion și Ana s-ar cunoaște la discotecă, Petre ar provoca revolta pentru prioritate la obținerea de fonduri din străinătate, iar zestrea nu ar mai fi câteva hectare de pământ sau pădure, ci "făina" de import consumată cu seringa. Drama ar avea același final, prin secure, ștreang sau "glonț". Și, la urma urmei, finalul contează. Este clar că este nevoie de o altă normalitate în România.

Petre Posea - declarație politică intitulată: Alianța P.N.L. - P.D. - DA = demagogie și amatorism.

Domnul Petre Posea:

Declarație politică intitulată: "Alianța P.N.L - P.D. - D.A. = Demagogie și amatorism"

Stimați colegi,

Vă rog să mă credeți că nu-mi face nici măcar plăcere să redactez rândurile de față, dar sunt forțat de o împrejurare petrecută cu ceva timp în urmă pe meleagurile natale, iar pentru a-mi înțelege pledoaria v-aș ruga să aveți răbdarea de a mă asculta câteva minute.

În apropierea anului electoral, partidele de opoziție, care mai de care, concep strategii care să le maximizeze șansele de reușită în alegeri. În acest context, PNL și PD au realizat, pe 28 septembrie 2003, o alianță preelectorală, considerând că astfel se creează o alternativă la actuala guvernare. Liberalii au comandat chiar și un sondaj care să le arate ce poate însemna posibila alianță cu PD pe scena politică românească.

Pentru beneficiari, rezultatele sunt considerate satisfăcătoare, 27% la alegeri i-a impulsionat pe liderii celor două formațiuni politice să se așeze la masa tratativelor.

În opinia cyborgilor Stolojan și Băsescu, aceștia consideră că nu există o pereche mai potrivită și amândoi au câte ceva extraterestru în minte și în trup, amândoi fiind nesimțiți când e vorba de educație, amândoi având experiență în șmecheriile politice. Mai mult, amândoi sunt atât de previzibili - de unde și certitudinea că sunt roboți - și vă asigurăm că știm ce ar face dacă ar putea să se mai vadă măcar o singură dată la guvernare. A doua zi ar uita complet de electorat, s-ar pândi unul pe altul încă de la prima oră a dimineții și și-ar lua gâtul.

Și asta fiindcă nu sunt decât niște persoane rătăcite printre oamenii politici, niște poluatori care au viciat viața politică și au dat societatea peste cap. La câte rele a făcut Băsescu în București și după cum s-a purtat odinioară cu foștii săi subordonați din marină, dar și cu colegii din PD, nu suntem siguri dacă va avea măcar un loc de veci în capitală și e posibil ca și apele să refuze să-l înghită.

Celălalt, Teodor Stolojan, reprezentând aripa impusă de eminența cenușie Valeriu Stoica - în urma schismei apărute în sânul liberalilor, a călcat la fel de strâmb printre oameni și nu vedem de ce nu ar avea aceeași soartă. Dar să nu anticipăm, să-i lăsăm pe cei doi să-și facă de cap, să-și rupă gâtul, treaba lor, iar noi, la alegerile de anul viitor să le sărbătorim insuccesul. La ce altceva poți să te aștepți de la așa ipochimeni.

Ceea ce refuză să priceapă, sau numai se fac a nu pricepe aceștia, este faptul că partidul aflat acum la guvernare a reușit să echilibreze mersul țării spre democrație și normalitate, după dezastrul din perioada 1996-2000, cei mai negri ani ai democrației românești postrevoluționare.

Refuză să accepte că din 2000 încoace, România este tot mai bine văzută în politica europeană și mondială, că actuala guvernare este credibilă și eficientă. Demagogia, populismul ieftin, falsul și minciuna fac din aceste personaje dornice de putere niște "păcălici" fără vlagă, niște Pinocchio în politica românească, victime sigure ale cutremurelor ce-i așteaptă.

Este adevărat că în negurile istoriei, PNL a fost cotat ca un partid serios, dar ceea ce ni se înfățișează astăzi este de tot râsul.

Eminența cenușie, așa cum îi place să i se spună, Valeriu Stoica, despre care se spun multe lucruri urâte (numai jumătate dacă sunt adevărate și avem de-a face cu un monstru), vrea din nou președinția PNL. Omul din spatele alianței PNL-PD, DA, adică "Demagogie și Amatorism", s-a retras din Parlament pentru a-și pregăti temeinic preluarea efectivă a puterii în PNL, din perspectiva alegerilor locale și generale, mai ales dacă prezidențiabilul "Stolo" ar câștiga fotoliul de șef al statului.

Intenția acestei figuri deloc vandabile electoral, este aceea de a controla listele electorale pentru Consiliile județene, baza locală pentru viitoarele alegeri, eventual și a sa, din nou în fruntea partidului.

Dinu Patriciu sapă, nici el nu știe la ce și de ce, Cataramă, ăl mai tare din parcare, se visează președintele țării, are ăsta față de președinte cum are Leana (Pârțag) chip de fată mare, Cerveni a dat bir cu fugiții, iar Quintus își alină reumatismul cerebral, făcând ce știe el mai bine, epigrame. Cu toate astea, liberalii fierb în suc propriu și se visează din nou pe cai mari.

Cum spuneam la început, cândva liberalii au însemnat ceva. Astăzi, acest jalnic partid este alcătuit din oportuniști (care liberali, care aperiști), din carieriști fără scrupule și din afaceriști de trei parale.

Alianța celor două formațiuni politice este în avantajul președintelui PD, partid care se dizolvă ușor în PNL, pierzându-și ideologia, dar ai cărui conducători vor cu tot dinadinsul să mai ocupe un loc într-un posibil guvern. Astfel, prin formarea alianței, Traian Băsescu nu mai trebuie să explice de ce nu și-a atins procentul propus la alegerea sa ca președinte.

Revenind la planurile lui "Stolo" de a lărgi numeric rândurile PNL după algoritmii proprii de contabil, par de domeniu "science fiction", prestațiile liberalilor, atât la guvernare, cât și în opoziție fiind lamentabile, fără un suport credibil.

Oricum, liberalii autentici abia așteaptă ca "Stolo" să clacheze în demersurile sale pentru a crea o nouă imagine PNL-ului, săgeata putând deveni oricând un proțap la care urmează a fi perpelit. Așa zisa charismă și putere de tracțiune a sa este doar aceea de a-l trage în piept pe Băsescu.

Poate vă întrebați: "ce l-a apucat pe deputatul Posea să facă o radiografie a unei șubrede alianțe, atâta timp cât sunt chestiuni mai arzătoare la ordinea zilei?"

Domnilor colegi,

Rândurile de față nu s-ar fi născut niciodată dacă nu aveam de-a face cu nerușinarea unui personaj căruia nu-i mai ajunge "mapamondul politic" și care cu ceva timp în urmă a avut tupeul să poposească în urbea mea natală, orașul Nehoiu, fapt pentru care am considerat că acest lucru nu poate rămâne netaxat.

Personajul Teodor Meleșcanu - o altă nemulțumire a liberalilor seniori "istorici" care s-a pricopsit cu funcția de prim-vicepreședinte al PNL - este o persoană puțin agreată în rândul membrilor partidului, un provenit dintr-o altă formațiune politică.

Nefiind altceva decât cutia de rezonanță a doamnei Felicia, care este atât soția, cât și soțul acestei familii și care și-a propus cu orice preț să-și vadă jumătatea, dacă nu șef al statului, măcar ceva mai "barosan." Urechilă-Meleșcanu le-a încercat pe toate, fiind succesiv, comunist-fesenist-aperist, iar acum liberal. Nu putem pune mâna în foc că se va opri aici degringolada stimabilului.

Tot mai multă lume a început să priceapă că marele câștig al PNL, după fuziunea cu ApR, nu rezidă în personalitatea blajin-competentă de colonel-pensionat a domnului Meleșcanu, ci într-o redutabilă resursă de cadre, rectific "viespi", cu care se va prezenta în debutul campaniei electorale de anul viitor.

În timp ce membrii PNL trudesc din greu la fel de fel de stratageme care să-i facă victorioși și lecturează liniștiți diverse sondaje de opinie, "Mele" are grijă ca în rândurile partidului să fie infiltrată o așa zisă echipă de campanie, numai a sa, de fapt, "acele" înveninate ale doamnei Felicia, și nu putem trece peste nume ca Andra Râșnoveanu, George Scutaru, Victor Șraer și alții. Doar o neînsemnată mențiune - Andra a părăsi PD-tul în anul 1998, cei rămași în PD n-au reușit nici până astăzi să dea de urma unor fonduri care au evadat tot pe atunci.

Multă cerneală ar trebui să curgă pentru a creiona cât mai fidel caracterul domnului "Mele", dar întrucât nu mi-am propus să fac așa risipă în van, vreau să mai spun că sus-amintitul, la Nehoiu, a reușit să capaciteze un auditoriu de câteva zeci de "tăietori de frunză la câini, de pe sub castani", plus câteva "opțiuni" cu care vrea să iasă la înaintare pentru alegerile locale de anul viitor, oricum personaje șterse pe plan local.

Cu promisiuni tentante pentru neinițiați, dar fără nici un dram de acoperire, a reușit ca într-un timp record (cam cât stă trenul în gară) să-și facă numărul exersat și impus sub cupola alianței" Demagogie și Amatorism", și să plece satisfăcut că a mai câștigat o bătălie dintr-un război în care el și cobeligeranții oricum nu au sorți de izbândă.

Ce nu știe dumnealui despre comentariile pe care le-a stârnit, încerc să-i spun eu acum: Toți, la unison, se întrebau cum se face că stimabilul, pe lângă alte aberații, s-a dovedit a fi cu totul amnezic, spunând că se află pentru prima dată în orașul nostru, deși a mai fost și în anul 2000, când era un falnic aperist. "La așa minte scurtă cum poți avea încredere în tot ce ne-a îndrugat?"

Deci, domnilor, cam aceasta este impresia pe care o lasă unele fantome ale trecutului, pe unde acestea mai bântuie.

În încheiere, deși cunoașteți foarte bine, mă simt obligat să repet că alianța PNL-PD, decisă de forurile de conducere ale celor două partide, demonstrează eșecul acestor formațiuni politice de a deveni prin forțe proprii o alternativă la guvernarea actuală a României.

Departe de a fi un succes, nou alianță este certificatul unui eșec. Această decizie duce segmentul de dreapta al politicii românești înapoi în anii '90.

Vă mulțumesc.

   

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania thursday, 14 november 2019, 10:21
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro