Domnul Napoleon Pop: Domnule președinte, Stimați colegi, Am să încerc să vorbesc despre dimensiunea parlamentară în politica de securitate și apărare europeană. Modul în care problematica politicii de securitate și apărare europeană a ajuns să fie reflectată în tratatul constituțional pentru Europa Unită a constituit subiectul unor largi și aprofundate dezbateri ale ultimului an în cadrul Adunării Uniunii Europei Occidentale, atât în reuniunile sale în plan, cât și la nivelul comisiilor. În ciuda tuturor contribuțiilor și recomandărilor făcute Consiliului European și guvernelor statelor participante, pe parcursul elaborării și dezbaterii Tratatului Constituțional, se constată, chiar în pragul unei noi conferințe interguvernamentale, că scrutinul parlamentelor naționale asupra proceselor decizionale ducând la crearea viitoarelor instituții europene nu se regăsește explicit în nici o clauză a noii Contituții. Acest lucru are un efect cu atât mai negativ cu cât în domeniul securității și apărării, responsabilitatea parlamentelor naționale este aproape exclusivă, ceea ce înseamnă refuzul de principiu al statelor Uniunii Europene ca apărarea lor să fie obiectul unei decizii comunitare sau să se supună regulii votului unanim în procesul decizional comunitar. AUEO, acționând ca o adunare interparlamentară pentru securitatea și apărarea europeană, a arătat în rapoartele sale că problema apărării europene a fost confuz și contradictoriu asociată cadrului instituțional al Uniunii Europene prin Tratatul Constituțional. Mai mult, această problemă, având o natură major strategică, deci nu instituțională, viitoarea conferință interguvernamentală ar fi trebuit să cadă de acord asupra unor formule inclusive, mai bine definite decât cele la care a ajuns Convenția în ceea ce privește controlul democratic ce trebuie realizat prin parlamentele naționale în domeniul apărării și securității. AUEO, deși a acumulat 50 de ani de expertiză și experiență în domeniul securității și apărării europene, se află în situația de a fi exclusă, fără perspective, de la un proces fundamental privind viitorul Europei în fața noilor riscuri, fiindu-i practic negată capacitatea sa de reprezentare a cetățenilor europeni și de a exercita controlul parlamentar necesar. Pledoaria pentru formele inclusive nu se dorește exclusiv pentru prelungirea vieții acestei adunări, poate cea mai îndrituită și la îndemână, cât mai ales ca viitoarea conferință interguvernamentală să mențină și să dezvolte în cadrul proiectului Tratatului Constituțional un mecanism de informare, consultare și dialog între Consiliul European și un corp interparlamentar format din reprezentanții parlamentelor țărilor membre în toate domeniile în care se aplică un proces interguvernamental, securitatea și apărarea fiind unul din acestea. Având în vedere Rezoluția nr.117 a celei de-a 49-a sesiuni AUEO (Paris, 1-3 decembrie a.c.) și calitatea subsemnatului de membru al delegației parlamentare române la această adunare, adresez rugămintea reprezentaților guvernamentali români participanți la următoarele conferințe interguvernamentale de definitivare a Tratatului Constituțional să promoveze, chiar din poziția de observator, soluția scrutinului parlamentar ca cea mai democratică cale în legitimarea angajamentelor Uniunii Europene în domeniul securității și apărării europene. Vă mulțumesc pentru atenție.
|