Ștefan Baban
Ștefan Baban
Ședința Camerei Deputaților din 9 decembrie 2003
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.163/19-12-2003

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
11-12-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2003 > 09-12-2003 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 9 decembrie 2003

  1. Intervenții ale deputaților:
  1.8 Ștefan Baban - intervenție cu titlul "Economia de subzistență funcțională";

Domnul Corneliu Ciontu:

................................................

Dau cuvântul domnului Ștefan Baban. Va urma domnul deputat Gheorghe Ana.

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Economia de subzistență funcțională.

Indiferent dacă ni s-a acordat sau nu statutul de economie de piață funcțională, raportul de țară elaborat de Comisia Europeană, evidențiază eșecul autorităților de a impune disciplina financiară în economia românească și continuarea atitudinii de toleranță față de arierate și reorganizarea prelungită a companiilor oferite fără succes la privatizare.

De altfel, și F.M.I. a atras atenția autorităților românești că principalele probleme grave ale economiei naționale sunt reprezentate de arierate, indisciplina financiară, politica de salarizare la întreprinderile de stat, o politică a risipei, ineficienței.

De ce totuși nimeni după 1990 nu a reușit să taie capetele acestui balaur, care pe zi ce trece devine din ce în ce mai puternic și care pune în pericol chiar stabilitatea macroeconomică?

Problema principală în reducerea datoriilor neachitate nu a fost absența unor scheme sau programe adecvate care, culmea ironiei, au fost bine întocmite și bine primite de organismele internaționale, ci faptul că nici unul din guvernele postdecembriste nu au dus până la capăt aceste programe, nu au avut curajul să recunoască nerespectarea disciplinei financiare, legiferată prin numeroase acte normative și mai ales nu au avut curajul să aplice sancțiunile stabilite de legislația existentă.

Și acest guvern cade în capcana promisiunilor de ordine și întărire a disciplinei financiare, solicitând ministerelor de resort programe clare de reducere a arieratelor, deși prevederi legale există, aprobate chiar de actuala echipă guvernamentală, lipsind doar îndrăzneala de a le pune în aplicare.

Cazul societăților aflate sub monitorizare reprezintă cel mai bun exemplu în acest domeniu. Deși există un administrator special care trebuie să urmărească în special gradul de îndeplinire a obligațiilor către buget, rezultatul este tocmai contrar: creșterea arieratelor și asta se întâmplă pe an ce trece pentru tot mai multe societăți. Într-o economie cu adevărat funcțională, primele lucruri care sunt făcute în această situație o reprezintă executarea datornicilor și declararea stării de faliment.

În România, în schimb, guvernanții amână acest lucru considerând că este mai eficientă anularea datoriilor sau prelungirea perioadelor de reeșalonare decât tăierea răului de la rădăcină.

Dovadă că acest cuvânt are un impact negativ asupra guvernanților indiferent de culoarea și orientarea politică, o reprezintă faptul că de vreo 6-7 ani se caută un înlocuitor al cuvântului faliment, mai ales pentru domeniul bancar, acesta transformându-se în incapacitate de plată, lichidare judiciară, fără a se ține seama că indiferent de denumire, problema rămâne aceeași și anume: letargia societăților care nu pot supraviețui prin propriile forțe și care sunt ținute artificial în viață cu consecințe din ce în ce mai grave, care constau în primul rând în creșterea valorii datoriilor neachitate și în perpetuarea economiei de subzistență.

Economia de subzistență care în domeniul agriculturii, de exemplu, se manifestă printr-un trai de pe o zi pe alta a societăților de stat oferite la privatizare, dar care frizează bunul simț prin nivelul salariilor echipei manageriale.

Raportul de țară al Comisiei Europene trage de urechi atât guvernul cât și oamenii politici din România : dacă dorim cu adevărat o economie de piață funcțională și integrarea în U.E. trebuie să învățăm că falimentul nu are decât un singur înțeles care trebuie aplicat, deși este dureros. Dar nu poate fi sacrificată o economie națională pentru câteva societăți cu capital de stat doar de frica mișcărilor sociale sau a pierderii de voturi din partea cetățenilor acestei țări. În fond, răul de astăzi, suprimat cât nu e prea târziu, poate sta la baza unui viitor mai bun pentru o Românie de mâine.

Vă mulțumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București miercuri, 11 decembrie 2019, 20:04
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro