Sever Meșca
Sever Meșca
Ședința Camerei Deputaților din 3 februarie 2004
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.3/13-02-2004

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2004 > 03-02-2004 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 3 februarie 2004

  1. Intervenții ale deputaților:
  1.7 Sever Meșca - comentarii pe marginea "modei șefilor de campanie";

Domnul Corneliu Ciontu:

................................................

Va urma domnul deputat Gheorghe Ana.

Domnul Sever Meșca:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor colegi,

Îmi face plăcere să ne întâlnim din nou la început de sesiune parlamentară și să vă urez un sincer "La Mulți Ani!".

În calitatea mea de deputat independent (după clasificarea din Regulamentul Camerei), dar și în aceea de președinte al Partidului Socialist Unit (după realitatea înscrisă în Registrul partidelor politice), îmi permit să mă refer la o modă care face furori în lumea politică românească: moda șefilor de campanie electorală aduși de pe alte meridiane și a campaniilor de imagine realizate de firme străine.

Au nevoie oamenii politici români de translatori străini pentru a se face înțeleși de propriul popor? Eu cred că nu, dar aceasta este moda!

Scopul declarat al acestor persoane fizice sau juridice străine ar fi să vândă cumpărătorilor români (a se citi electoratul României) produsele (a se citi - partide politice românești și personalități politice românești sau mesajul lor). Este clar că această strategie de marketing înscrie un punct prin faptul că a mai fost încercată de alții, care ar fi fost mulțumiți de rezultate. La fel de adevărat însă este că la noi, în România, pentru moment această practică nu se potrivește. Și am să explic de ce.

Dacă în S.U.A., de ani de zile, lumea cam știe ce vor republicanii și ce vor democrații, iar campaniile trebuie, într-adevăr, să se centreze pe "imaginea" unuia sau altuia dintre candidați, fără a se atinge de ideile de bază ale fiecărui partid în parte, la noi s-au găsit unii care, pentru a-și atinge obiectivul, ocuparea de către liderul lor favorit a fotoliului de președinte al țării, vor să schimbe, aparent, partidul. E treaba lor, dar este posibil?

Un anume domn ar trebui, după câte înțelegem noi, să ajute un partid să convingă electoratul de justețea măsurilor sale social-democrate și a intențiilor sale.

Un alt domn ar trebui să convingă electoratul că discursul social-liberal este cel just, și candidatul acestei zone politice este cel mai bun.

În sfârșit, dar nu mai puțin important, un alt domn ar trebui să convingă pe români că discursul naționalist este cel just și, nici mai mult, nici mai puțin, așa cum scrie în documentele partidului, trebuie să se ajungă la idealul partidului, alipirea Basarabiei, Bucovinei, Ținutului Herței și Insulei Șerpilor la Țara-Mamă, pentru a se obține în final România Mare.

Sunt înclinat să cred că acești trei domni sunt de bună credință, sunt buni analiști politici, și cred realmente în șansele clienților lor. Adică sunt înclinat să cred că, preocupați de soarta României, nu numai de banii (dolari) proveniți de la o zonă sau alta a politicii, cei trei specialiști în marketing, cred, fiecare, în justețea cauzei pe care o susțin. Altfel, ar fi tragic, ar însemna că, urmărind numai bani câștigați ușor, ar încerca să vândă românilor numai iluzii, care se vor dovedi într-un final "iluzii pierdute".

Îi creditez pe cei trei cu inteligență, moralitate și măcar stimă (dacă nu dragoste) pentru poporul român.

Ajung cu analiza, din nou, însă, la Partidul România Mare, declarat naționalist, de centru stânga și capitalist popular, pe care, la sfatul consilierului de relații externe, Neti Meir (slab cunoscător de limba română, dată fiind proaspăta lui cetățenie în patria lui Eminescu) și-a luat șef de campanie pe domnul Eyal Arad, coreligionar al domnului Meir. În mintea mea se produce această apropiere Eyal - Meir - Vadim - România Mare, care îmi impune să mă gândesc la faptul că, mai nou, domnul Vadim s-a aliat (în sensul românesc) cu Eyal și cu Meir și vor să facă România Mare! Ce grozav, vor spune mulți români! Ce bine! Să-l votăm pe Vadim! Să-l facem președinte și să-l așezăom pe scaunul lui Mihai Viteazu!

Analizând însă presa, vedem că domnii Eyal, Meir și Vadim vor să facă altceva, un "Partid România Mare" care se dezice de Antonescu, cu Vadim la Zidul Plângerii, cu Vadim la Muzeul Holocaustului, și care să susțină necesitatea introducerii Holocaustului în Biblie. Nu, nu "Holocaustul culturii române", la care făcea referire în cartea sa senatorul P.R.M., Mihai Ungheanu, ci "Holocaustul" numit de prietenul lui Vadim, Jean-Marie Le Pen, "un detaliu al celui de-al doilea război mondial". Și cum francezii ne învață că "les amis des amis sont des amis", iată cum ajung prieteni domnul Eyal, domnul Meir (știți care, proaspătul membru al P.R.M., patriot român care e credincios, care ține Shabath-ul, care nu mănâncă porc), domnul Vadim și domnul Jean-Marie Le Pen!

Mare e grădina Ta, Doamne!

Proști îi mai cred unii pe români!

Dar nu este așa, și lucrul acesta se va vedea încă în acest an. Nu mai e mult!

Domnul Corneliu Ciontu:

Da, mulțumim pentru grija pe care ne-o purtați.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București miercuri, 22 ianuarie 2020, 4:20
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro