Petre Posea
Petre Posea
Ședința Camerei Deputaților din 3 februarie 2004
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.3/13-02-2004

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2004 > 03-02-2004 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 3 februarie 2004

  1. Intervenții ale deputaților:
  1.28 Petre Posea - declarație politică: "24 ianuarie 2004 - 145 de ani de la Unirea Principatelor";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

Domnul Petre Posea:

Declarație politică: "24 ianuarie 2004 - 145 de ani de la Unirea Principatelor".

Actul înălțării lui Alexandru Ioan Cuza pe tronul lui Ștefan cel Mare, la 5 ianuarie 1859, a intrat imediat în atenția Partidei Naționale din Țara Românească, antrenată în acel moment într-o luptă intensă pentru constituirea Adunării Elective ce urma să desemneze pe viitorul domn. În vederea alegerii lui Cuza ca domn și al Țării Românești, partizanii Unirii au acordat atenție deosebită popularizării domnului moldovean.

Chiar a doua zi de la memorabilul eveniment de la Iași, foaia liberal-radicală "Românul" a prezentat cititorilor săi o scurtă biografie a lui Cuza. Două zile mai târziu, un alt organ de informare, "Naționalul" lui Vasile Boerescu, a publicat și el o serie de date și fapte din viața domnitorului. Portretul moral, spiritual și politic al lui Cuza a fost bogat completat, pe măsură ce campania politică pentru formarea Adunării Elective s-a intensificat.

Prezentat în mod obiectiv, în lumina meritelor și a însușirilor sale, numele lui Cuza a devenit un simbol. Ca urmare, domnul moldovean, propus de Partida Națională să candideze și la tronul vechilor Basarabi, s-a bucurat de o adeziune deplină, numele său devenind repede cunoscut nu numai de către deputații din Adunarea Electivă, care i-au dat votul în unanimitate, ci și de cercurile largi ale maselor populare.

Manifestându-și imensa bucurie la vestea îndoitei alegeri, cetățenii l-au aclamat ca pe un domnitor nou, al unei singure țări, chemat să inaugureze o epocă de mari reforme, de afirmare a unității naționale și de întărire a independenței.

Actul Unirii Țării Românești cu Moldova poartă o dată memorabilă: 24 ianuarie 1859, dar recunoașterea oficială a acestei uniri de către toate puterile europene s-a făcut treptat, până în 1861, când și cele mai ostile cercuri externe au fost nevoite să recunoască acest act.

După cum declarase încă din momentul alegerii sale, Cuza nu a făcut din ocuparea tronului un scop personal, ci un mijloc de apărare a intereselor țării. Fiind conștient de această răspundere, el a putut să desfășoare o politică internă și externă de mare curaj, dar bine calculată. De câteva ori în cei șapte ani ai domniei sale, a planat imensul pericol al intervenției unor armate străine (turcești, austriece sau rusești), dar de fiecare dată pericolul a fost înlăturat datorită energiei cu care Cuza - puternic sprijinit de sfetnicii săi și de popor - a ripostat.

Demnă de luat în seamă este atitudinea fermă adoptată de Cuza față de tendințele acaparatoare ale marelui colos de la răsărit. Se știe că Rusia, deși adoptase o atitudine "binevoitoare" față de Unirea Principatelor, în dorința ei de a alunga cât mai grabnic pe otomani din Peninsula Balcanică, intenționa să-și mențină starea sa de "protectoare" asupra principatelor și să le folosească în scopurile sale expansioniste.

Călăuzit de cele mai înălțătoare țeluri față de nația română, ultimul nostru domn pământean a urmărit: realizarea unei structuri militare unitare; consolidarea Unirii și câștigarea deplină a independenței naționale; apărarea integrității teritoriului împotriva oricărei agresiuni; desfășurarea unei politici externe bazate pe principiul egalității etc. după ce a fost pecetluită de către toate marile Puteri europene, Alexandru Ioan Cuza a emis la 11 decembrie 1861, următoarea Proclamație:

"Români, Unirea este îndeplinită! Naționalitatea română este întemeiată! Acest fapt măreț, dorit de generațiile trecute, aclamat de corpurile legiuitoare, chemat cu căldură de noi, s-a recunoscut de Înalta Poartă, de Puterile garante, și s-a înscris în datinile Națiunilor. Dumnezeul părinților noștri a fost cu Țara, a fost cu noi. În zilele de 5 și 24 ianuarie (1859) ați depus toată a voastră încredere în Alesul națiunii, ați întrunit speranțele voastre într-un singur Domn. Alesul vostru vă dă astăzi o singură Românie. Vă iubiți Patria, veți ști a o întări. Să trăiască România!"

Vă mulțumesc.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 19 ianuarie 2020, 5:00
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro