Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of February 24, 2004
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.18/04-03-2004

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2004 > 24-02-2004 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of February 24, 2004

  1. Intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,20.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și , în a doua parte, de domnul Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, asistați de domnii Puiu Hașotti și Alexandru Albu, secretari.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineața și o zi bună!

Începem ședința de astăzi cu intervențiile deputaților.

 
Maria Lazăr - intervenție în legătură cu vizita efectuată de o delegație a Camerei Deputaților în Republica Populară Chineză;

S-o invităm pe doamna Maria Lazăr, va urma domnul Posea.

 

Doamna Maria Lazăr:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Aș dori să prezint pe scurt o declarație în legătură cu vizita efectuată de o delegație a Camerei Deputaților în Republica Populară Chineză.

În perioada 12-19 februarie, o delegație a Camerei Deputaților, condusă de domnul președinte Valeriu Dorneanu, a efectuat o vizită oficială în China, la invitația președintelui Adunării Naționale Populare Chineze. Din delegație au făcut parte deputați din toate partidele politice ale Camerei Deputaților.

Pe parcursul vizitei, au avut loc numeroase întâlniri și convorbiri cu reprezentanți din conducerea partidului și statului la nivel înalt, cu președintele Comitetului Conferinței Consultative și președintele Adunării Naționale a Republicii Populare Chineze.

Au fost efectuate o serie de vizite în zone și parcuri industriale, în mari centre administrative, economice și culturale.

Membrii delegației române au avut prilejul să se informeze cu realizările deosebite obținute de poporul chinez, ca urmare a aplicării programului de reforme economice, sociale după anul 1980.

Pe tot timpul vizitei, dar mai ales în cadrul convorbirilor, s-au subliniat bunele relații existente între cele două popoare și între parlamentele lor.

Noua conducere a Chinei acordă o atenție deosebită relațiilor cu România, în care vede un prieten devotat și un sprijin al ei în Europa și în special în Europa de sud-est.

Chiar dacă între România și China sunt diferențe în ce privește natura politică a societății din punct de vedere economic, cultural, turistic, s-au creat condiții pentru identificarea unor noi relații, iar parlamentele din această țară au un rol deosebit în intensificarea acestora.

O direcție în care se poate acționa este cea în planul administrației locale, pe baza organizării parcurilor industriale și a dezvoltării economice și în ce privește atragerea, mai ales a investitorilor străini, dar și interni. Din punct de vedere legislativ, sunt de interes modalitățile de elaborare a legilor în domeniul economic în special, cele care facilitează dezvoltarea economică, accesul firmelor în zonele industriale și în activitatea economică, precum și elaborarea programelor și a strategiilor de dezvoltare.

În cadrul programelor de colaborare, China va începe din acest an construcția unui pod peste Dunăre în zona Brăila-Galați, care va lega Tulcea de această zonă.

De asemenea, au fost stabilite, în cadrul discuțiilor și contactelor care au avut loc cu oamenii de afaceri care au fost în această perioadă în China, pentru a stabili noi relații privind dezvoltarea economică, dezvoltarea comerțului, schimburile economice și comerciale.

Au fost stabilite multe domenii de colaborare. În viitor, se vor intensifica relațiile de prietenie și colaborare pe multiple planuri, China reprezentând un prieten statornic și de bază pentru România.

Apreciez că vizita care s-a efectuat în China a avut un succes deplin. Ea a creat posibilitatea deschiderii în continuare a unor relații bune, de prietenie. De asemenea, de colaborare reciprocă, ceea ce va deschide în continuare noi perspective pentru noi și în special pentru Parlamentul României.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Petre Posea - declarație politică Politica socială - o prioritate a guvernării P.S.D.;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Petre Posea. Va urma domnul Adrian Moisoiu.

 

Domnul Petre Posea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Politica socială - o prioritate a guvernării Partidului Social Democrat"

Este bine cunoscut că oferta electorală de guvernare a Partidului Social Democrat propunea, la sfârșitul anului 2000, în conformitate cu viziunea social-democrată, un amplu pachet de măsuri pentru relansare economică, reînnoire și modernizare, iar politica socială, respectiv solidaritatea și echitatea socială, reprezintă obiective fundamentale pentru doctrina sa.

Politica socială este cu atât mai importantă cu cât ignorarea acesteia în timpul guvernării din perioada 1997-2000 a condus la prăbușirea fără precedent a nivelului de trai și la creșterea gradului de sărăcie a populației țării. Consolidarea rolului politicii sociale ca factor productiv a fost complet ignorată în guvernarea amintită, ceea ce a contribuit la scăderea dramatică a pib-ului și a veniturilor celei mai largi categorii sociale, în jurul valorii de 4 miliarde de dolari.

În concepția de ansamblu a demersului său, Executivul consideră că politica socială reprezintă o parte importantă a reformei și nu o piedică în calea acesteia. Tranziția eficace este numai acea tranziție care se bucură de sprijinul și participarea majorității cetățenilor. În toate hotărârile și acțiunile sale, Guvernul aplică principiul director al politicii sociale a Uniunii Europene, respectiv consolidarea rolului politicii sociale ca factor productiv, conștient că cea mai mare parte a cheltuielilor sociale, destinate educației și sănătății, înseamnă investiții în resurse umane, cu efecte economice pozitive și în același timp cu rol benefic în creșterea în viitor a nivelului de trai.

Politica socială promovată de Guvernul PSD urmărește asigurarea unui nivel corespunzător de protecție socială, servicii sociale cât mai accesibile întregii populații, șanse reale pentru toți cetățenii. Diferența este ca de la pământ la cer între prezent și experiența în domeniu a PNL în perioada guvernării sale, când cea mai numeroasă categorie de pensionari, cei pentru limită de vârstă și stagiu complet de cotizare, și-au văzut pensia medie reală exprimând puterea de cumpărare, scăzând cu 31%. De acest context, nu ne mai miră remarcile domnului liberal Eugen Nicolăescu, expert întru totul și toate care reușește să contrarieze orice persoană cu bun-simț, prin declarațiile de presă referitoare la pensionari.

În ceea ce-l privește pe domnul Theodor Stolojan, în scurta perioadă în care a condus Guvernul României (1991-1992) și-a demonstrat cu prisosință "capacitatea" de a asigura pensii decente. În perioada respectivă a reușit performanța de a scădea, ca putere de cumpărare, pensia medie reală cu 18%.

Prin procesul de recorelare a pensiilor, Guvernul PSD a reușit să compenseze în mare măsură daunele produse pensionarilor de o guvernare iresponsabilă. Prin cele patru etape de recorelare și prin indexarea pensiilor, guvernarea PSD a asigurat o creștere a pensiei medii nete de asigurări sociale de stat, de la echivalentul a 39 de dolari, cât era în 2000, la 59 dolari în septembrie 2003. În aceeași perioadă, pensia medie de asigurări sociale de stat pentru limită de vârstă și stagiu complet de cotizare a crescut de la 52 dolari la 81 dolari. Ca putere medie de cumpărare, pensia medie reală a crescut în perioada 2000 - septembrie 2003 cu 20,5%.

În anul 2004 se vor aplica ultimele două etape de recorelare a pensiilor care reprezintă 40% din efectul global al procesului. Peste 16.200 miliarde lei vor fi plătite pensionarilor în 2004 numai datorită procesului de recorelare. Eforturile Guvernului PSD au drept obiectiv eliminarea marilor discrepanțe și inechități produse sistemului de pensii, de către guvernarea anterioară și realizarea unor pensii cât mai bune și care pot fi susținute din punct de vedere financiar. Tot benefice se dovedesc și măsurile Executivului aplicate până în prezent, chiar dacă nu au răspuns în totalitate așteptărilor populației, privind dublarea pensiilor agricultorilor, demonstrând încă o dată angajarea fermă a acestuia în atingerea obiectivelor asumate în domeniul social.

În fine, pentru a veni în sprijinul pensionarilor, premierul Adrian Năstase a propus demnitarilor și aleșilor din România să participe la un fond de recapitalizare a caselor de ajutor reciproc. Participarea se face din bani personali, dar cei care sunt foarte darnici cu vorbe goale au refuzat să participe la acest fond chiar și cu o sumă modestă. Refuzul liberal de a contribui material la acest gest de dreptate și solidaritate ilustrează modul în care înțelege PNL să-și asume răspunderi politice sau personale față de soarta pensionarilor din România.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Adrian Moisoiu - intervenție cu tema 250 de la nașterea lui Gheorghe Șincai;

Dau cuvântul domnului Adrian Moisoiu. Va urma domnul Virgil Popescu.

Vreau să vă informez că domnii deputați Pavel Târpescu, Florin Iordache și Gheorghe Popescu au depus la secretariat și avem înscriși 60 de doritori să facă declarații politice. Două concluzii de aici: folosiți și secretariatul și mai multă concentrare în prezentarea mesajului politic.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

"250 de ani de la nașterea lui Gheoghe Șincai (28 februarie 1754-2 noiembrie 1816)"

A doua jumătate a secolului al XVIII-lea a fost caracterizată prin apariția în Transilvania a unui curent de luminare a poporului, curent cunoscut sub numele de Școala Ardeleană, ce a avut în frunte trei corifei: Samoil Micu Clain, Gheorghe Șincai și Petru Maior.

Viețile acestor mari învățați ardeleni au fost deosebit de frământate, cu deplasări când la Blaj, când la Roma, când la Viena, când la Buda, când la Sibiu, fiind împărțite între profesiunea pe care o iubeau și prigoana la care au fost supuși.

Intervenția mea de astăzi doresc să fie un omagiu pe care îl dedic lui Gheorghe Șincai, de la a cărui naștere se împlinesc, în 28 februarie, 250 de ani.

S-a născut în Râciu de Câmpie, județul Mureș, iar cursurile școlare le-a urmat la Șamșud (astăzi Șincai), Săbed, Oșorhei (astăzi Târgu Mureș), Cluj și Bistrița. În anul 1773 este profesor de poetică și retorică la Blaj, iar în 1774 ajunge la Roma, locul unde începe să se materializeze ideea ce-i încolțise în minte încă de la Târgu Mureș și Cluj: ideea originii latine și a continuității neîntrerupte a neamului său pe pământul românesc. După absolvirea studiilor superioare de teologie și filozofie la Roma, în 1779 pleacă la Viena, unde îl întâlnește pe Samoil Micu Clain și de care îl va lega o strânsă prietenie. Împreună cu acesta publică în 1780 "Elementa linguae daco-romanae sive valachicae", un manifest prin care demonstrează originea latină a limbii române.

Reîntors în Ardeal (1781) devine director al școlilor naționale greco-catolice din Transilvania, calitate în care înființează 376 de școli, publică o serie de manuale în limba română și lucrează la opera sa de bază "Hronica Românilor și a mai multor neamuri". În 1794 intră într-un conflict direct cu episcopul Ion Bob, este întemnițat în groaznica închisoare de la Aiud , iar după eliberare, în 1796, este urmărit și persecutat de autoritățile austro-ungare. Continuă să scrie, publică o serie de cărți, unele de știință popularizată, dar în același timp își finisează lucrarea de istorie, de mari proporții, "Hronica Românilor și a mai multor neamuri".

Gheorghe Șincai este istoricul care a făcut nu doar istoria domnilor și domniilor, ci a fost atent și la convulsiile sociale ale vremilor, la reacțiile de nemulțumire ale maselor oprimate sub jugul greu al obligațiilor și dărilor de tot felul. Pentru prima dată în istoriografia românească legarea iobagului de pământ era văzută drept punctul culminant al "exploatării țărănimii'.

Ducând o viață de muncă, înnobilată de cel mai generos și măreț crez, acela de a găsi o cale prin care să dovedească drepturile legitime ale poporului român din Ardeal, Gheorghe Șincai duce o existență grea și tristă prin Oradea, Blaj, Alba Iulia, purtând permanent cu el în desagă "Hronica ...". Sunt superbe versurile pe care G. Sion le-a scris referitor la această lucrare:

"

Cronica lui Șincai este un tezaur,
Scump la tot românul cel adevărat:
A sa apariție n-are preț de aur,
Are preț de viață, merit nestemat!
Originea noastră de glorificată,
Faptele antice lumei dovedesc
Ce au fost strămoșii noștri altă dată
Și ce merit are neamul românesc!"

Cu dorința neîmplinită de a-și publica lucrarea pe care cenzura stăpânirii scrisese "Opus igne, auctor patibulo dignus" adică "Opera de demnă de foc, iar autorul de spânzurătoare", moare la 2 noiembrie 1816 la Sinea, lângă Košice în Cehoslovacia, departe de pământul străbun pe care l-a iubit cu ardoare, lăsând în urma sa o istorie a neamului scrisă cu o deosebită trudă, de înaltă erudiție, dar netipărită ....

Edgar Quinet în lucrarea sa istorică "Les Roumains" ("Românii", 1857), scria: "Se pare că în nici o epocă istorică din evoluția lor, românii n-au avut un temperament infantil, iar pe de altă parte, se găsește la scriitorii lor cei mai vechi un spirit critic prematur. Faptul se adeverește mai ales în cazul lui Șincai, care este, înainte de toate, prin maturitatea sa, prin sensul general al gândirii sale, un om al secolului al XIX-lea. Calitățile cele mai rare și cele mai necesare ale domeniului său el le posedă: spirit de ordine, de metodă, de căutare perseverentă; un discernământ admirabil în marile ca și în micile lucruri; arta de a pune ordine și de a aduce lumină în haosul cel mai mare; nici o tentativă de epatare sau de efect, dar o dorință excesivă de adevăr demonstrat, și toate acestea într-un limbaj ingenuu, original, brusc, viu, popular, verde și de o simplicitate aproape rustică... El a făcut pentru România ceea ce Muratori a făcut pentru Italia, benedictinii pentru Franța și ceea ce lipsește încă la o națiune orgolioasă de trecutul său și de prezentul său ..."

Un moment important în procesul valorificării istorice a operei lui Gheorghe Șincai l-a constituit discursul de recepție la Academia Română al lui Al. Papiu Ilarian, rostit la 14 septembrie 1869, împreună cu răspunsul lui George Bariț. A fost prima mare recunoaștere a meritelor istoricului și gânditorului. La rândul său, Heliade Rădulescu, președintele Academiei, a exclamat la sfârșitul discursului lui Papiu: "Astăzi de ziua cea mare, în care se eterniză memoria lui Gheorghe Șincai, unul din cei mai mari români, martir al românismului. Să trăiască România!"

La împlinirea unui veac și jumătate de la trecerea în neființă, Academia Română la omagiat într-o ședință solemnă, iar Geo Bogza într-un moment inspirat a scris: "Nu cred că pe aceste pământuri, în istoria cărora se întâlnesc atâția martiri ai sângelui și atâția ai ideii, să poată apare vreodată o generație care să ridice din umeri, fără riscul unei grave breșe morale, în fața unei vieți și a unei morți ca a lui Gheorghe Șincai".

Se cuvine, ca acum, la împlinirea a 250 de ani de la nașterea sa, în Parlamentul României să ne plecăm frunțile și să aducem un omagiu celui care a fost un noncomformist, care și-a păstrat libertatea de gândire chiar în cadrul strâmt al confesionalismului acceptat și a dovedit o iubire enormă și constantă de neam, căreia I-a subordonat totul: tinerețea, poziția socială, liniștea sufletească, viața întreagă. Să încheiem ca și Heliade Rădulescu: "Să trăiască România!"

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Virgil Popescu - declarație politică ce are ca subiect introducerea serviciului de telefonie mobilă Busola de către operatorul MOBIFON;

Dau cuvântul domnului Virgil Popescu. Va urma domnul Pavel Cherescu.

Domnii deputați Ștefan Baban, domnul Tiberiu Sbârcea și doamna Olguța Vasilescu au depus la secretariat.

 

Domnul Virgil Popescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi are ca subiect introducerea serviciului de telefonie mobilă "Busola" de către operatorul "MOBIFON".

În urmă cu o săptămână, unul dintre cei mai mari operatori de telefonie mobilă din România a introdus în exploatare serviciul de afișare către utilizatori a locației stației de bază disponibile teritorial, prin care se pot efectua legăturile de telecomunicații pentru utilizatorii aflați în aria sa de acoperire. Apare, astfel, avantajul orientării utilizatorilor mobili autohtoni turiști sau străini aflați în arii geografice nestrăbătute în mod curent și posibilitatea observațiilor sau eventual a reclamațiilor privind calitatea serviciului în anumite zone identificate, ceea ce poate conduce la îmbunătățirea traficului în telefonia mobilă.

Serviciul poate fi activat și utilizat sau neactivat printr-o simplă selecție din meniul aparatului care are un astfel de program. Cu toate acestea, nu puține au fost reacțiile negative din partea unor utilizatori care au interpretat acest serviciu a cărui utilizare se află la dispoziția și decizia lor, ca fiind o încercare de identificare a deplasării lor zilnice și a localizării lor într-un anumit moment. Suspiciunea față de un operator privat de telefonie mobilă cu un statut și reglementările legislative foarte precise a fost extinsă imediat asupra serviciilor de informații și în special asupra Serviciului Român de Informații, a căror corectitudine, în stricta aplicare a legilor, a fost pusă la îndoială.

Serviciul GSM este utilizat în țările europene din 1992, în urma deciziilor luate de Conferința Europeană de Poștă și Telecomunicații, susținute și de Comisia Europeană, iar specificațiile tehnice, pe baza cărora funcționează, însumează peste 6 mii de pagini.

În 1993, erau deja 70 de țări semnatare pentru aplicarea sistemului GSM. Comentariile în necunoștință de cauză, suspiciunile absolut nefondate, acuzele nejustificate ne plasează ca o țară care a utilizat telefonia mobilă în scopul de interceptare ilegală, în afara practicii europene asupra utilizării serviciilor.

În consecință, aprecierea europeană asupra responsabilității cu care tratăm normele europene pe care le-am acceptat în momentul aderării României la grupul țărilor utilizatoare nu poate fi foarte favorabilă. Dar nu numai respectarea înțelegerilor, normelor și standardelor internaționale din acest mediu al telecomunicațiilor este apreciată negativ.

Suspiciunea iresponsabilă, absolut nefundamentată și gratuit dirijată către serviciile de informații ale statului poate ridica semne de întrebare pentru un observator extern, cu atât mai mult cu cât este propagată din interior și, uneori, din zona unor funcții sau preocupări politice.

Dacă din mulțimea observatorilor externi ne referim numai la investitorii străini care vor să se implice în economia românească, trebuie să recunoaștem realul deserviciu asupra climatului de siguranță pe care-l pot avea intervențiile de acest fel.

Dacă ne referim la posibilele aspecte politice ale neîncrederii și acuzelor exprimate prin diverse opinii asupra serviciilor de informații, efectul defavorabil, voit sau nu, este mult mai important și demn de analizat.

Atât timp cât manualele de utilizare descriu cu rigoare tehnică serviciile în cauză și chiar aparatele mobile le conțin în mod clar, se poate pune reacția și în contul unui anumit nivel de înțelegere al utilizatorilor.

Totuși, înlăturând acest aspect real, dar restrâns, este evident util să evaluăm consecințele susținerilor nejustificate, acuzelor nefondate și defavorabile poziției și prestigiului serviciilor de informații, precum și coincidența apariției lor într-un an politic intern și internațional deosebit de important pentru țara noastră.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Pavel Cherescu - intervenție legată de hotărârea Sfântului Sinod de a interzice clerului să se implice activ în viața politică a țării;

Dau cuvântul domnului Pavel Cherescu. Va urma domnul Liviu Bara.

 

Domnul Pavel Cherescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Intervenția mea este legată de recenta hotărâre a Sfântului Sinod de a interzice clerului să se implice activ în viața politică a țării.

Vreau să vă arăt că și astăzi fruntași ai partidelor politice vorbesc în disprețul legii față de această chestiune. Citiți și vă cruciți de câtă ignoranță dau dovadă! Citiți ziarul "Ziua" de astăzi.

Revoluția din decembrie 1989 a adus în viața tuturor românilor un dar neprețuit - libertatea - și, odată cu ea, în speranța că vom edifica o Românie democratică, un stat de drept în care drepturile și libertățile cetățenești, înscrise în Constituție, să fie respectate cu sfințenie.

Între cei care au ținut să-și arate atașamentul față de noile valori ale democrației au fost și ierarhii Bisericii Ortodoxe Române care, apoi, ani de zile, nu au scăpat prilejul de a face cunoscute lumii întregi suferințele și nedreptățile pe care clerul și credincioșii ortodocși le-au îndurat în cei aproape cincizeci de ani de comunism ateu. Am crezut atunci că, asumându-și greșelile trecutului - prin celebra expresie "N-am avut curajul să fim martiri" - ierarhii Bisericii Ortodoxe Române au înțeles că a sosit vremea ca și clerul, în baza principiului simfoniei, a bunelor relații între Stat și Biserică, să împlinească porunca Mântuitorului Hristos: "Dați Cezarului cele ce sunt ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu" (Mt. 22, 21). Și aceasta în virtutea faptului că preoții ortodocși, mai mult decât toți ceilalți, au slujit și sunt slujitori ai Bisericii strămoșești și ai Neamului românesc.

De la Revoluția din decembrie 1989 a trecut peste un deceniu, timp în care clerul ortodox - ierarhii și preoții deopotrivă - s-a implicat și în viața politică românească promovând, cu devotament și profundă responsabilitate, binele tuturor cetățenilor țării. Ultima manifestare majoră a responsabilității civice asumate de Biserica Ortodoxă Română s-a consunmat la Referendumul național pentru revizuirea Constituției (19 octombrie 2003), când ierarhii, preoții și credincioșii au votat noua lege supremă a țării, care aduce România mai aproape de structurile euroatlantice.

Sunt fapte ce fac cinste Bisericii strămoșești care, de-a lungul zbuciumatei noastre istorii, a împărtășit mereu idealurile poporului și despre care Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a afirmat: "Principiile democrației și mai ales cele ale libertății fiindu-i proprii, Biserica Ortodoxă Română, majoritară în România, a sprijinit și sprijină, alături de celelalte culte recunoscute, demersurile țării noastre, ale Guvernului, pentru integrarea României în structurile europene și aderarea la NATO".

Sunt cuvinte înțelepte, pline de adevăr, care însă, după recenta hotărâre a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de a interzice clerului - sub aspra pedeapsă a caterisirii - să se implice în viața politică a țării, ne demonstrează că faptele nu sunt totdeauna pe măsura declarațiilor, că ierarhia superioară a Bisericii Ortodoxe Române a alunecat sau este împinsă cu abilitate din umbră (în timpul desfășurării lucrărilor sinodului a fost instigată, cu multă patimă, prin afirmații calomnioase difuzate în paginile ziarelor "Ziua" și "Evenimentul zilei") pe panta unui fundamentalism periculos, ce deschide între ierarhi și preoți o prăpastie greu de trecut. Această gravă tentativă de suprimare a drepturilor și libertăților cetățenești are loc în momentul în care - și poate chiar ca urmare a acestui fapt - în toate sondajele de opinie date publicității în ultima vreme, Biserica, dintre toate instituțiile care își desfășoară activitatea în România, se bucură de cea mai mare încredere în rândul cetățenilor. Măsura luată de Sfântul Sinod nu are corespondent în întreg trecutul Bisericii Ortodoxe Române, de un asemenea act ferindu-se chiar și fostele și atât de hulitele autorități comuniste, cu sprijinul cărora unii ierarhi au fost aleși în Marea Adunare Națională. (Și atunci erau valabile invocatele canoane, care astăzi "nu se negociază".)

Gestul Sfântului Sinod echivalează cu o întoarcere de bună voie a Bisericii Ortodoxe Române în catacombe, cu o scoatere de bună voie în afara legii, cu o autoexilare la periferia societății.

Acestea sunt motivele pentru care ne simțim datori să subliniem că, în virtutea faptului că Biserica Ortodoxă Română își desfășoară neîngrădit activitatea în cadrul unui stat de drept, respingând mereu, prin natura ființei sale, ideea de a deveni un stat în stat și membrii Sfântului Sinod sunt obligați să respecte legile țării, drepturile și libertățile cetățenilor - categorie în care sunt incluși și preoții - care sunt consfințite în Constituție.

Potrivit art.1 (3) din Constituție: "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989 și sunt garantate".

Privitor la drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor, art.15 din Constituție stipulează că "Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea".

Conform art.16 din Constituție, (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. (2) Nimeni nu de mai presus de lege. (3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară ... (4) În condițiile aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii Uniunii care îndeplinesc cerințele legii organice au dreptul de a alege și de a fi aleși în autoritățile administrației publice locale".

Art.20 (1) din Constituție prevede că: "Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile".

Art.37 (1) din Constituție consfințește dreptul cetățenilor de a fi aleși, precizând că: "Au dreptul de a fi aleși cetățenii cu drept de vot care îndeplinesc condițiile prevăzute la art.16 alin.3, dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit art.40, alin.3".

Art.40 (3) precizează că: "Nu pot face parte din partidele politice judecătorii Curții Constituționale, avocații poporului, magistrații, membrii activi ai armatei, polițiștii și alte categorii de funcționari publici stabilite prin lege organică".

Potrivit art.57 din Constituție: "Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți".

Art.53 din Constituție stabilește condițiile și modul în care poate fi restrâns exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți: (1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale; ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății".

În final, se impune să precizăm că, potrivit art.61 (1 și 2) din Constituția României, Parlamentul - alcătuit din Camera Deputaților și Senat - "este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării".

În lumina prevederilor constituționale prezentate, se impun următoarele concluzii:

1. Recenta hotărâre a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de a interzice clerului să se implice activ în viața politică a țării este o măsură arbitrară, un act de încălcare a prevederilor Constituției, suprema lege a statului român.

2. Clerul ortodox (la fel ca slujitorii celorlalte culte care își desfășoară legal activitatea în România) nu face parte din categoria funcționarilor publici și se bucură de drepturile și libertățile înscrise în Constituție, inclusiv de cel de a alege și a fi ales.

3. Măsurile de îngrădire a acestor drepturi și libertăți pot fi luate doar de către Parlament, printr-o lege organică.

4. Datoria Parlamentului este de a veghea ca România - în perspectiva aderării la NATO și a integrării în Uniunea Europeană - să nu se transforme într-un Afganistan al Europei. Este regretabil faptul că, de la tribuna Parlamentului României, reprezentanții partidelor parlamentare nu au îndrăznit să apere prevederile Constituției.

Dimpotrivă, reprezentanți ai Partidului Național Liberal au adoptat o atitudine condamnabilă, instigând cu inconștiență la încălcarea drepturilor constituționale ale cetățenilor, prin lansarea unui așa-zis apel prin care cer tuturor cultelor religioase să adopte o poziție similară cu cea a Bisericii Ortodoxe Române și să interzică slujitorilor lor implicarea în viața politică a țării.

De aceea, în numele slujitorilor Bisericii - care sunt pe cale de a fi transformați într-o minoritate lipsită de drepturi constituționale - țin să le reamintesc tuturor că, potrivit art.15 (2) din Constituția României, nimeni nu de mai presus de lege, motiv pentru care cerem imperios Guvernului României, Parlamentului, Ministerului Justiției, Avocatului Poporului, Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și tuturor organizațiilor care au ca scop protecția drepturilor omului să se sesizeze în acest caz.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Radu-Liviu Bara - intervenție referitoare la vizita domnului Theodor Stolojan în județul Sălaj;

Îl invit pe domnul deputat Liviu Bara.

Va urma domnul deputat Iulian Mincu.

Domnii deputați Mihai Tudose, Codrin Ștefănescu, Vasile Miron și Ilie Merce au depus declarațiile la secretariat.

 

Domnul Radu-Liviu Bara:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Intervenția mea de astăzi este "Vizita domnului Theodor Stolojan în județul Sălaj".

Aflate într-o scădere vertiginoasă în sondajele efectuate de toate firmele de specialitate, PNL și PD s-au hotărât să se "căsătorească" și să-și spună Uniunea Dreptate și Adevăr.

Uitând de doctrinele lor, dacă au existat cândva, dar în primul rând de promisiunile făcute în alegeri, cele două partide - liberal și, respectiv, așa-zis social liberal democrat - s-au asociat, crezând că celor 12 procente ale liberalilor se vor aduna imediat cele 10 procente ale PD și, nu-i așa? Cu 22 de procente poți să speri.

Că socoteala de acasă nu de niciodată ca cea din târg, se vor convinge în curând. Odată Uniunea realizată, s-a stabilit și conducerea bicefală: Theodor Stolojan la dreapta și Traian Băsescu la stânga.

După multiple certuri, s-a hotărât: Theodor Stolojan va candida la funcția de Președinte al României, postură în care acesta a început să umble prin țară.

Așadar, în perioada 10-12 februarie 2004, Theodor Stolojan a vizitat frumosul și ospitalierul județ Sălaj. Acest eveniment evidențiat de întreaga presă sălăjeană, a avut drept scop - după relatările oaspetelui - "cunoașterea realităților din județul Sălaj, pe de o parte, iar, pe de altă parte, lansarea candidaturilor pentru primari, în localități, cum ar fi: Zalău, Șimleul Silvaniei, Creaca, Năpradea, Gâlgău, Cristolț, Ileanda, Surduc și vizitarea unor obiective economice ca Silcotub, Fortrans și Simex.

În conferința de presă organizată, domnul Theodor Stolojan a atenționat pe mai multe probleme, dintre care: sărăcia, sistem fiscal și sănătate, afirmând că sărăcia, deși este în descreștere de la 34% la 29%, aceasta s-ar realiza pe seama unor subvenții "populiste".

Din păcate, pentru noi, sălăjenii, știm cum era cu "sărăcia" din perioada 1996-2000, când la putere era Guvernul PNL-PD-PNȚCD. În acei ani, mii de societăți comerciale private au dat faliment tocmai pentru că nu aveau nici un sprijin guvernamental. Coroborată cu fiscalitatea practicată, acestea i-au adus pe mulți în sapă de lemn.

Cât despre fiscalitate, finanțistul Stolojan a uitat să ne explice "rațiunea", dacă a fost o rațiune, a "naționalizării valutei", măsură luată de domnia sa în calitate de fost prim-ministru.

O afirmație gravă adusă la adresa PSD a fost aceea în care îl implică pe Adrian Năstase: "primul-ministru, împreună cu un grup apropiat lui, a transformat adopțiile de copii în trafic de influență, situație în care îi dau dreptate baroanei Emma Nicholson".

Că în România există "cozi de topor", știam, dar că domnul Stolojan este în această calitate nu știam, dar am aflat.

Una din inepțiile debitate de viitorul "fost candidat la Președinție" a fost legată de "creșterea pensiilor agricultorilor", afirmând că aceasta s-a realizat datorită presiunilor făcute de PNL în Parlament.

Domnul Stolojan a uitat sau se face că uită, că în Parlament, grupul PNL nu este interesat decât de legile care pot aduce profituri clientelei sale politice.

De altfel, trebuie spus că, în perioada 1996-2000, Guvernul din care PNL a făcut parte n-a emis nici o lege favorabilă țărănimii. Dar domnia sa nu are de unde să știe această situație, pentru că în acei ani era la Banca Mondială și nu-l prea interesa soarta românilor.

Un singur lucru a fost de apreciat în vizita domnului Stolojan în județul Sălaj, și anume faptul că a refuzat antemergătorul oferit de Poliție, precum și sprijinul unor gărzi de corp.

Dar mă întreb: de cine s-ar fi ferit acesta? Pentru că vizita domnului Stolojan a fost extrem de discretă, mai bine zis, nu l-a băgat nimeni în seamă.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Mulțumesc.

 
Iulian Mincu - referire la învățământul universitar din România;

Dau cuvântul domnului Iulian Mincu. Va urma domnul Puiu Hașotti.

 

Domnul Iulian Mincu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Mă voi referi în declarația politică de astăzi la învățământul universitar în România, în perioada 2003-2004, și problemele pe care le ridică.

Pe data de 17 februarie 2004, în raportul privind starea învățământului superior din România pe perioada 2001-2003, Ministerul Învățământului dorește să demonstreze progresul deosebit al acestui sector în perioada guvernării P.S.D.

Astfel, raportul precizează că din 140 de facultăți existente în 2001, în prezent, au rămas 107 universități de stat și particulare, între care 56 universități de stat plus 7 cu profil militar.

În ceea ce privește numărul de studenți, de la 832 la 100.000 de locuitori în 1990-1991, s-a ajuns în anul 2002-2003, la 2800 la 100.000 de locuitori. Trebuie să menționăm însă că din cei 450.000 de studenți la universitățile de stat în anul 2002-2003, peste 190.000 de studenți, aproape jumătate, plătesc taxe, depășind cifra celor de la universitățile particulare, care sunt 146.815.

Dau un exemplu: în A.S.E. sunt 25.000 de studenți cu taxă, în Universitatea București, 12.000, la Politehnică, 1500, la Construcții, 1000, la Școala Superioară de Studii Politice, 6000 și aceasta numai în București.

Tactica Guvernului este de a escamota adevărul. Deși învățământul este o prioritate națională, gratuit, conform legii, statul român nu arată o grijă deosebită pentru dezvoltarea lui și mai degrabă se pretează la o afacere în domeniul educației.

De fapt, din 1990, încoace, în România se finanțează cam aceeași cifră de școlarizare, de aproximativ 60.000 locuri pe an.

Ceea ce este însă cu totul condamnabil din punct de vedere moral este că la Conferința de la Berlin din 19 septembrie 2003, ministrul învățământului a susținut fără jenă că România alocă pentru finanțarea învățământului universitar 4% din p.i.b., ignorând cu bună știință că această sumă este prevăzută pentru tot învățământul din România, învățământului universitar revenindu-i numai 0,8% din p.i.b., iar pentru cercetare s-a alocat numai 0,18% din p.i.b.

Din cele 2000 de burse oferite pentru studenții din mediul rural, doar 600 de tineri au venit în universități în anul 2002-2003. Reamintesc că, din păcate, din mediul rural, devin absolvenți ai unei facultăți sub 1%, la o populație care depășește 47% din numărul de locuitori ai țării.

În schimb, în același mediu avem în prezent peste 1 milion de analfabeți, iar numărul abandonurilor școlare este în creștere.

Numărul de cadre didactice este, într-adevăr, în creștere. Față de 1990, numărul profesorilor universitari a crescut cu 10,4%, iar la conferențiari, cu 12,7%, dar vreau să dau un citat, așa cum reiese dintr-o formă foarte recentă scrisoarea adresată Academiei Române, pe data de 30.I.2004, de către profesor-doctor Laurențiu Filipescu, conducătorul unei universități, să remarcă folosirea plagiatului pentru obținerea titlului de doctor și promovarea până la gradul de profesor universitar a 3 membri ai corpului didactic universitar postdecembrist, la Facultatea de Chimie.

Se ridică unele semne de întrebare și asupra unora din ceilalți promovați.

Vă mulțumesc.

 
Puiu Hașotti - declarație politică cu titlul Dorește oare PSD integrarea României în Uniunea Europeană?;

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Puiu Hașotti. Va urma domnul deputat Becsek-Garda Dezideriu.

Domnii deputați Cristian Sandache, Cristian Nichifor, Adrian Rădulescu au depus la secretariat declarațiile.

Insist încă o dată asupra concentrării declarațiilor, că au fost 60 de înscrieri la cuvânt.

 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc. Sper să mă încadrez, domnule președinte.

Declarația mea se intitulează, "Dorește oare PSD integrarea României în Uniunea Europeană?"

Precizez că această declarație politică nu este o reacție la declarația nerușinată a Despinei Neagoe, purtătoarea de cuvânt a Guvernului Năstase. Este o declarație care exprimă incertitudinea ce frământă tot mai mulți observatori ai evoluției României.

Țara noastră se află astăzi într-o situație ce ar fi fost incredibilă acum patru ani - a ajuns în mod oficial în urma Bulgariei în cursa pentru Europa. Ceea ce nimeni nu ar fi crezut, s-a întâmplat. Oficialii europeni au abandonat calea observațiilor subtile, diplomatice. Numai că, în fiecare zi, România, și nu PSD, primește o nouă lovitură. Declarațiile tot mai puțin diplomatice, tot mai tranșante, vin atât din partea Uniunii Europene, cât și din partea Statelor Unite ale Americii.

Cum s-a ajuns aici? Cum a reușit România, în doar patru ani, să se afle în situația în care să se discute oficial despre suspendarea negocierilor de aderare?

Răspunsul lui Adrian Năstase poate fi pentru cei neavizați incredibil pentru un prim ministru. Președintele PSD a vorbit mai întâi despre un complot internațional în favoarea intereselor Turciei și a ajuns acum să pună totul pe seama "nervozității" oficialilor europeni, intervenită bineînțeles din cauze exterioare României. Pe scurt, nu există probleme reale, iar singurele "mici" disfuncționalități sunt Opoziția, presa și neseriozitatea parlamentarilor europeni, insuficient și incorect informați.

Există însă și o altă posibilă explicație. Poate că nu numai corupția și incompetența ne-au adus în această situație. Poate că personajele oculte din PSD au hotărât că este mai importantă conservarea stării de lucruri actuale aducătoare de beneficii materiale: administrația publică acaparată în totalitate, județe întregi înfeudate, viața economică aservită intereselor pesediste, justiția - un soldat disciplinat al partidului, pe scurt tot ce mișcă în România mișcă doar la comandă pesedistă. Integrarea în Uniunea Europeană ar însemna reguli stricte, legalitate, ordine, onoare, toate contrare esenței PSD.

Se pune așadar întrebarea: au decis oare Adrian Năstase și colaboratorii săi intimi să obstrucționeze procesul de integrare europeană? Întrebarea are o rațiune. doar în acest mod s-ar putea explica toate acțiunile acestui partid - întârzierea negocierilor, unde România nu are nici un capitol închis definitiv, neaplicarea acquis-ului comunitar adoptat deja, încălcarea moratoriului asupra adopțiilor internaționale, refuzul reformelor. Am putea înțelege atunci, și noi și oficialii europeni, de ce Guvernul PSD a înșelat sistematic Europa.

Poate că PSD a înțeles că integrarea în Uniunea Europeană va zdruncina din temelii întreaga "familie" pesedistă. Justiția va deveni dreaptă și mult mai independentă, presiunile asupra presei și agenților economici se vor diminua considerabil, administrația publică ar deveni cu adevărat "publică", alegerile nu ar mai putea fi fraudate, minciuna sfruntată nu ar mai fi politică de stat iar, cel mai important, legea va începe să fie respectată și aplicată. Dacă au înțeles cât au de pierdut, este posibil să fi decis să lupte pentru interesele lor, nu pentru interesele României. Nu ar fi pentru prima oară!

Există însă o certitudine: fie că este vorba despre incompetență, fie că este vorba despre rea-voință, Guvernul Năstase lucrează împotriva intereselor naționale. Iată de ce trebuie să plece!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Becsek-Garda Dezideriu Coloman - revenire la bătălia împotriva mafiei lemnului; Dau cuvântul deputat Domnul Becsek-Garda Dezideriu. Va urma domnul Ilie Neacșu.
 

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În bătălia împotriva mafiei lemnului, trecerea inspectoratelor teritoriale de regim silvic și cinegetic în subordinea autorității naționale de control, era deosebit de fructuos. Aceste structuri cu personalitate juridică din cadrul gărzii de mediu, în ultimele luni, erau în măsură să asigure autoritatea controlului de stat în mod echidistant față de structurile silvice publice ori private de administrare a fondului forestier național.

Activitatea de control s-a concretizat numai în anul 2003 prin constatarea și aplicarea unui număr de 9991 de contravenții, cu o valoare de 12,89 miliarde lei. A fost confiscat un volum de 6961 m.c.de masă lemnoasă, în valoare de 8,9 miliarde lei. Au fost verificate 581 sesizări, luându-și măsurile prevăzute de lege.

În urma controalelor efectuate, au fost depistate și recuperate creanțe de peste 156 miliarde lei, la Regia Națională a Pădurilor, ROMSILVA, iar prin acțiunile de combatere a tăierilor în pădurile afectate de fenomenul de deșertificare, a fost identificată la nivel național o suprafață de 82.587 ha pădure defrișată parțial și o suprafață 15.321 ha defrișate total.

Unele cercuri de interese încearcă să desființeze aceste structuri silvice de control, afirmând că nu de nevoie de menținerea acestor inspectorate.

Stimate domnule ministru, Ionel Blănculescu, vă rog să interveniți ca aceste structuri silvice, de control, să fie menținute și consolidate ca instituții cu personalitate juridică, în subordinea Gărzii Naționale de Mediu, cu autonomie față de orice influență a autorităților locale.

Numai această instituție poate salva Fondul forestier național de jaful mafioților.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Ilie Neacșu - declarație referitoare la intenția de a se construi Catedrala Mântuirii Neamului în Parcul Libertății;

Îl invit pe domnul deputat Ilie Neacșu la microfon. Va urma domnul Victor Bercăroiu.

Domnii deputați Anton Marin, Eserghep Gelil și Mircea Costache au depus la secretariat declarațiile.

 

Domnul Ilie Neacșu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Din avalanșa de evenimente care mențin fierbinte atmosfera politică românească, am ales pentru declarația de astăzi, unul singur. El se referă la dorința capilor Bisericii Ortodoxe Române de a construi Catedrala Mântuirii Neamului într-un amplasament ocupat de un monument cu recunoscute conotații politice.

Așadar, stimați colegi, sunt nevoit să-mi exprim și pe această cale indignarea față de insistențele conducerii Bisericii Ortodoxe de a ridica un important edificiu religios, este vorba de Catedrala Mântuirii Neamului, în Parcul Libertății, exact în spațiul ocupat în prezent de mausoleul "Socialiștii români", un grandios și reușit monument de arhitectură contemporană.

Ca parlamentar, ca ortodox și ca socialist, îmi de greu să înțeleg entuziasmul înaltelor fețe bisericești de a demola simbolul unei etape din istoria României și peste ruinele acestuia să ridice un edificiu religios.

Partidul Socialist Unit respinge și dezavuează atât decizia Guvernului 468 din 18 aprilie 2003, cât și acceptul Patriarhiei de a construi un simbol religios în locul unui monument cu declarate conotații politice.

Guvernul și Patriarhia creează un precedent periculos și vor purta întreaga răspundere. Peste ani, când scena politică va arăta altfel, să nu fim surprinși dacă îi va veni cumva ideea de a dărâma o biserică și în locul acesteia să ridice sediul nu știu cărui partid politic.

Înaltele fețe bisericești, bine hrănite și bine dispuse în ultimii ani, în contrast cu sărăcia enoriașilor, cu disperarea și nesiguranța românilor, profită din plin de slăbiciunile unor politicieni efemeri, care adoptă de multe ori decizii nechibzuite.

Nici unul din liderii noștri religioși nu se complică să abordeze probleme precum analfabetismul în creștere, prostituția, consumul de droguri, starea infracțională, șomajul, sinuciderile, abandonarea nou-născuților, întreruperile de sarcină, nivelul general de trai scăzut etc. Ei nu văd această realitate.

În schimb, capii Bisericii ortodoxe construiesc cu sârg mănăstiri pe tot cuprinsul patriei, și cu cât numărul acestora crește, cu atât se diminuează numărul întreprinderilor economice. Parcă Guvernul și Patriarhia ar lucra în tandem, pentru a-i muta pe toți românii în unități monahale îmbrăcați în haine călugărești.

Partidul Socialist Unit invită atât Guvernul, cât și Patriarhia la o analiză lucidă asupra proiectului Catedralei Mântuirii Neamului. Fără îndoială, este nevoie chiar în aceste vremuri de sărăcie, să construim un edificiu religios grandios, care să reziste peste secole, dar locul acestuia nu este cu siguranță în Parcul Libertății, unul din cele mai frumoase locuri de agrement din Capitală, cu arhitectură specială, unde zilnic își refac tonusul zeci de mii de bucureșteni. În plus, construcția Catedralei Mântuirii Neamului nu trebuie să genereze nemulțumirea unei însemnate părți a populației. Altfel, de la mântuire, am ajunge la discordie, la ură.

Partidul Socialist Unit consideră că pe tot cuprinsul țării trebuie să-și găsească locul diversele însemne ale frământărilor istoriei noastre. Suntem surprinși, de exemplu, că nici Președinția, nici Guvernul, nici Parlamentul, nici partidele politice, nici chiar Biserica Ortodoxă nu au luat atitudine față de demolarea monumentului închinat țăranilor uciși de guvernul liberal în 1907.

Presupun că cei 11.000 de țărani uciși la ordinele regelui Carol I și ale lui Ionel I.C.Brătianu, nu erau liberali, nu erau nici social-democrați, dar, mai mult ca sigur, erau creștini ortodocși în marea lor majoritate.

Considerând că amplasarea Catedralei Mântuirii Neamului este o problemă mult prea importantă pentru a fi lăsată doar pe seama Guvernului și a Patriarhiei, Partidul Socialist Unit propune, în numele a peste 8000 de membri din Capitală, organizarea unui referendum în Municipiul București, unde cetățenii să se pronunțe în cunoștință de cauză.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Victor Bercăroiu - evocarea vizitei pe care a făcut-o în județul Prahova ministrul învățământului;

Dau cuvântul domnului deputat Victor Bercăroiu. Va urma domnul Emil Rus. Domnii deputați Ion Mocioalcă, Ioan Sonea, Nicolae Vasilescu și doamna Smaranda Ionescu au depus la secretariat declarațiile.

 

Domnul Victor Bercăroiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea de astăzi se dorește a fi o evocare a vizitei pe care a făcut-o în județul Prahova ministrul învățământului, cercetării și tineretului, domnul Alexandru Athanasiu, în data de 19 februarie 2004.

Împreună cu parlamentarii P.S.D. de Prahova, cu prefectul județului Prahova, Georgică Diaconu, cu reprezentanții Consiliului județean, ai Inspectoratului școlar, s-a trecut în revistă obiectivele de investiții din Municipiile Ploiești și Câmpina. La fața locului, s-a constatat cu satisfacție implicarea tuturor factorilor, constructori, primării, consiliul județean, inspectoratul școlar, în realizarea la termen și de bună calitate a sălilor de sport de la Colegiul "Nicolae Grigorescu" din Câmpina și "Caragiale" Ploiești, a Școlii generale nr.2 din Câmpina, precum și acceptarea pentru cofinanțare a o serie de obiective precum: reparația capitală la Școala nr.23 Ploiești, în valoare de 700 mii de euro; construcție sala audiție la Liceul de artă din Ploiești; introducerea reparației capitale pe bază de programe externe a Grupurilor școlare Teleajen și Boldești; rețeaua de calculatoare pentru Școala Centru de excelență "Sfânta Vineri" din Ploiești; dotarea sălilor de sport cu mobilier aferent; modernizarea a încă șase centrale termice pentru a putea fi autorizate; mobilier, săli de sport pentru Școala generală nr.2 din Câmpina și Colegiul "Nicolae Grigorescu".

De asemenea, atât la Câmpina, cât și la Ploiești, au fost organizate întâlniri cu cadre didactice și conducerile liceelor și școlilor generale, unde s-au abordat teme legate de organizarea în bune condiții a examenelor naționale. Testele naționale pentru clasa a VIII-a, examenul de bacalaureat, concurs național pentru titularizare profesori, programele de salarizare a cadrelor didactice, probleme de legislație, învățământ obligatoriu de 10 ani, învățământ universitar; metodologia pentru examenul de concurs, pentru directorii de la școlile generale și pentru licee; proiecte pentru învățământul rural.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu. Vă mulțumesc și pentru concizie.

 
Emil Rus - atenționare asupra stării dezastruoase a învățământului românesc;

Dau cuvântul domnului Emil Rus. Va urma doamna Iulia Pataki.

 

Domnul Emil Rus:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Doresc ca prin declarația mea politică de astăzi să atrag, cu toată responsabilitatea, atenția Guvernului, a primului ministru, domnul Adrian Năstase, și a ministrului educației, cercetării și tineretului, domnul Alexandru Athanasiu, asupra stării dezastruoase a învățământului românesc, a educației în general a tineretului școlar, care reprezintă viitorul țării și după cum evoluează lucrurile din rău în mai rău, chiar dacă vom fi admiși în Comunitatea Europeană în 2007 sau când vom fi, va trebui ca aceasta să ne excludă ulterior pentru că nu de nevoie în această uniune de oameni pregătiți sumar, cu un nivel de civilizație sub semnul întrebării la care se va adăuga masa răufăcătorilor.

De ce evoluția învățământului și educației are un asemenea sens negativ ? Prima explicație este sărăcia României, lipsa de bani, sumele prea mici alocate din bugetul țării pentru educație și de aici urmează toate celelalte, profesori dezinteresați, alții nepregătiți, elevi care nu au motivația învățăturii, care nu frecventează școala, libertinajul exagerat la care se adaugă învechita bază materială a învățământului.

Am să susțin cele afirmate cu câteva exemple recente : la un liceu din Deva, la balul bobocilor, câteva cupluri s-au dezbrăcat și au simulat actul sexual; în alte școli au fost bătuți și terorizați profesorii, acte agresive duse până la crimă s-au desfășurat sub ochii neputincioși ai cadrelor didactice, fetele nasc la vârsta când ar trebui să învețe, fete minore și-au ucis copiii sau i-au abandonat după naștere, au avut loc amenințări cu arme, cu bombe.

Veți zice da, sunt cazuri extreme și astea nu caracterizează învățământul românesc. Așa o fi, dar sunt prea frecvente, abaterile grave și ele rănesc profund ființa neamului și îi pun în pericol viitorul.

Un control al Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului a vizitat recent 369 de unități școlare, 193 din mediul urban și 176 din mediul rural pe tema stării învățământului profesional, de arte și meserii. Inspectorii semnalează că: nu sunt fonduri pentru consumabilele utilizate în pregătirea practică, fonduri pentru echiparea corespunzătoare a locurilor de instruire; lipsesc mijloacelor uzuale de comunicare : telefon, internet, copiatoare; sunt cadre didactice fără pregătire de specialitate iar domenii de pregătire profesională nu au acoperire în locuri de muncă și multe altele.

Un alt studiu al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în sănătate reliefează că numărul adolescenților care consum alcool, fumează și se droghează s-a dublat în ultimii ani : 65% din liceeni beau; 20 % își injectează sau prizează heroină, cocaină și de; un sfert dintre ei își procură stupefiantele din discoteci și baruri. Situația de dureros de alarmantă.

Și acum iată, domnilor, un alt caz - directorul Liceului pentru Educație Fizică și Sport din Bistrița, care strigă în pustiu, vorbește în numele a 106 cadre didactice, peste 1800 de elevi și cu o recoltă, numai în anul 2003, de 195 de medalii, dintre care 60 obținute în competiții internaționale, el cere fonduri materiale și bănești pentru că ceea ce i s-a dat de la primărie și învățământ este insuficient, ajunge pe câteva zile, pentru că: la sala polivalentă din municipiu chiria este enorm de mare și banii nu ajung pentru alimentație și deplasări care se realizează cu mijloace ce amenință sănătatea elevilor; cazările sunt făcute în internate friguroase; îmbrăcăminte sumară iar vitaminele și medicamentele nu și le pot asigura.

Acești elevi și profesori, din fericire, muncesc bine, au realizat lucruri extraordinare, și-au înțeles misiunea și idealul, doresc să continue cu bune rezultate și la învățătură, dar și la sport, însă sunt puși într-o situație demobilizatoare.

Eu adaug, și faptele sunt de față, învățământul și educația sunt în plină criză. Cu un pahar de lapte și un corn, învățământul nu se susține, eventual cornul și laptele îmbogățesc pe unii și se știe care.

Problemele învățământului sunt dintre cele mai grave și ele nu suportă amânare, domnule prim-ministru, domnule ministru al educației, și mi-de greu să înșir întreaga titulatură - a ministerului pentru că nu prea are acoperire pe planul faptelor.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Iulia Pataki - intervenție pe tema importanței promovării drepturilor femeilor și egalității de gen; O invit la microfon pe doamna deputat Iulia Pataki. Va urma doamna Liana Naum.
 

Doamna Iulia Pataki:

Domnule președinte, stimați colegi,

Prin intervenția mea de astăzi doresc să atrag atenția dumneavoastră și a opiniei publice asupra importanței promovării drepturilor femeilor și egalității de gen. O problemă serioasă pentru o societate serioasă. O societate democratică. O societate europeană. Spun acest lucru deoarece dezvoltarea democratică a unei societăți se măsoară și prin egalitatea de șanse existentă între femei și bărbați.

În România, asemenea țărilor Europei de Sud-Est, egalitatea de șanse între femei și bărbați există de jure. Avem garanție constituțională, legi speciale - Legea 202/2002 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați și Legea pentru combaterea discriminării - care garantează egalitatea șanselor în societate, în viața publică, chiar și posibilitatea luării unor măsuri de discriminare pozitivă pentru a asigura prezența echilibrată a femeilor în viața publică, în viața politică.

Ceea ce lipsește, cred eu, este voința factorilor politici de a implementa de facto egalitatea de gen, ca o garanție a evoluției țării noastre spre o adevărată democrație, integrată în familia statelor civilizate europene. Dezvoltarea unei societăți este indispensabil legată de folosirea tuturor factorilor umani, atât a femeilor cât și a bărbaților, care cu experiențele lor diferite contribuie la soluționarea problemelor și pregătirea unui viitor care să satisfacă cerințele tuturor cetățenilor.

Dar pentru a contribui în egală măsură la modernizarea societății a cărei majoritate o constituim, noi, femeile, trebuie să ne implicăm activ în promovarea și implementarea normelor și comportamentelor nediscriminatorii, pentru asigurarea și garantarea climatului partenerial între femei și bărbați, precum și în susținerea acțiunilor și măsurilor legislative și instituționale necesare pentru realizarea unor progrese vizibile în promovarea egalității de gen.

Avem aceiași răspundere în construirea unei societăți viabile și dorim să fim parteneri activi în asumarea acestei răspunderi. Dorim să fim implicate în luarea deciziilor privind problemele multiple ale societății noastre - politice, sociale, economice -, decizii care ne influențează viața de zi de zi. Credem că interesele noastre, aspirațiile noastre, nevoile noastre pot fi reprezentate numai de către noi femeile. Și mai credem că prezența noastră în politică proporțional cu prezența noastră în societate va echilibra viața publică în folosul tuturor.

Este imperios necesar să acționăm coerent și continuu pentru înființarea unui mecanism național de promovare a egalității de gen, care va elabora și implementa legislația și politicile de gen.

Și încep cu Camera Deputaților. Este inadmisibil ca după aproape 2 ani de zile Comisia pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați nu s-a înființat încă. Iar la Senat această procedură nu a depășit o lună. Să fie oare colegii noștri senatori mai realiști și mai toleranți decât cei de la Cameră? Indiferent dacă este vorba de nepăsare sau lipsă de voință politică solicit conducerii Camerei Deputaților să ia măsurile regulamentare pentru ca această comisie să-și înceapă activitatea în cel mai scurt timp pentru a se putea implica în procesul legislativ.

Mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Elena Liana Naum - declarație politică cu titlul De partea cui este adevărul?;

O invit pe doamna deputat Liana Naum. Va urma domnul deputat Ioan Miclea.

 

Doamna Elena Liana Naum:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se numește "De partea cui este adevărul?"

Vorbim mereu că România are nevoie de o clasă politică competentă care să fie capabilă să conducă țara pe calea democrației europene. Vorbim despre adevăr, despre dreptate, dar, din păcate, ne țin distanțați, cât mai departe de aceste noțiuni.

Alianța P.N.L.-P.D. și-a început deja campania prin același stil de negare absolută și atacuri virulente, nerespectând nici măcar acele reguli de etică obligatorie în orice democrație. Minciuna în discursurile politice ale Alianței P.N.L.-P.D. este evidentă.

Cei care au condus țara la dezastru în perioada 1996-2000 și s-au făcut cunoscuți în fața întregii lumi prin lipsă de credibilitate, amatorism și prăbușirea sistemului economic, vorbesc acum despre dreptate, despre adevăr, despre respectarea legii și ridicarea nivelului de trai. Dar oare românii au uitat cine i-a dus la disperare, cine i-a sărăcit și cine le-a luat orice încredere în mai bine? Oare acești politicieni faliți consideră că în doar trei ani românii au putut să uite dezastrul la care au fost aduși?

Cert este că România trebuie să se afle cu un pas înainte pe cale integrării europene, iar nu cu atâția ani înapoi cum a lăsat-o fosta guvernare. Constatăm cu regret că ne aflăm în situația de a-i suspecta de rea-credință și de nedorința de a încheia capitole importante de integrare, căci astfel nu se explică pasivitatea și menținerea situației economice la limită în perioada de acum patru ani.

Considerăm că toate regresele și insuccesele sunt generate doar de neatenția foștilor guvernanți, de unele momente deosebit de importante din dezvoltarea țării noastre. Tocmai cei care au ridicat acum cu înflăcărare problema adopțiilor internaționale, se fac că au uitat că, în perioada 1997-2000, Valeriu Stoica aproba plecarea, nu se știe unde, a miilor de copii din România.

Diferența s-a făcut clar: românii au observat indiferența implicării fostei guvernări în rezolvarea problemelor vitale ale lor și, pe de altă parte, au trăit momente de demnitate după anul 2000. datorită ineficienței fostei puteri, România nu a putut face parte din grupul celor 10 țări care au demarat la acel moment negocierile de aderare. Astfel că acum, guvernarea P.S.D. trebuie să recupereze anii pierduți cu nonșalanță de cei care critică astăzi cu vehemență partidul de guvernământ.

Menționez că P.S.D. tratează cu foarte multă seriozitate, cu responsabilitate și cu simț al performanței, semnalele critice care sunt prezentate din partea oficialilor europeni. Acest lucru nu înseamnă însă că politicienii români care nu au respectat și nu au îndeplinit nimic la vremea lor, au acum dreptul de a aduce critici partidului cu cele mai multe realizări pe plan național și internațional.

Acei oameni care s-au afirmat prin minciună și promisiuni nerealizate iau acum o altă înfățișare și pornesc în campanie electorală dând lecții despre cum se guvernează. Criticile aduse PSD-ului evidențiază lipsa minimă de etică și de respect pentru țara noastră.

PNL-PD demonstrează, încă o dată, că nu interesele țării primează, ci cele de grup. Și, dacă cineva are dreptul de a comenta guvernarea PSD, atunci, cu siguranță, acest drept nu aparține nici lui Stolojan, nici lui Băsescu.

Ca o concluzie, aș vrea să relev faptul că PSD va continua, în ciuda tuturor acestor piedici nebinevenite din interior, să se concentreze pe capitolele de integrare, la fel cum a făcut-o și până acum, astfel ca obiectivul de încheiere a negocierilor și de aderare în 2007 să fie îndeplinite.

Vom continua să lucrăm la nivel parlamentar, al diplomației parlamentare, la nivel politic și guvernamental pentru îmbunătățirea situației existente, acolo unde considerăm că sunt necesare rafinări suplimentare.

Mesajul este clar: avem de îndeplinit câteva obligații față de poporul român, și ni le vom îndeplini, ținându-ne de calendarul pe care l-am promis României și Europei.

Regretul nostru este, însă, că acest lucru, necesar și așteptat de toți românii, se va întâmpla atât de târziu, când el putea să fie anticipat, dacă nu ar fi fost perioada '96-2000, când țara noastră a fost condusă și destabilizată de un grup de politicieni, preocupați doar de funcții și interese proprii. Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Ioan Miclea - declarație politică cu titlul Drepturile minorităților în România, o problemă rezolvată mai mult decât bine;

Domnul deputat Ioan Miclea are cuvântul.

Va urma domnul deputat Dumitru Bentu.

Domnii deputați Dan Brudașcu, Emil Crișan, Eugen Nicolaescu și Gheorghe Pribeanu au depus la secretariat declarațiile.

 

Domnul Ioan Miclea:

Mulțumesc, domnule președinte.

"Drepturile minorităților în România, o problemă rezolvată mai mult decât bine".

Deoarece se mai încearcă de către iredentiștii maghiari compromiterea eforturilor noastre de a accede în Uniunea Europeană, este mai mult decât îmbucurător faptul că personalități de prim rang din Uniunea Europeană apreciază la modul laudativ felul în care am rezolvat problemele minorităților în România.

Despre acest lucru am vorbit, și se pare că am vorbit prea mult, dar nu fără folos. Atunci când cineva din exterior analizează această problemă, și ne apreciază pentru tot ce am făcut, se găsesc minoritari, mai ales din rândul maghiarilor, care să născocească probleme și lucruri, că doar, doar vom primi o notă proastă de la Uniunea Europeană și ne vor exclude de la integrare.

Pentru că în presa din Transilvania nu este zi în care extremiștii maghiari să nu inventeze câte ceva care să păteze prestigiul în exterior, am să prezint în această declarație politică modul cum este percepută problema în discuție, din exterior.

Iată ce declara, în acest sens, domnul Gheorghe Olteanu, directorul Biroului de sprijin pentru românii din Germania: "Cum este posibil ca, prin complicitatea clasei politice românești, să se tolereze timp de 14 ani epurarea și discriminarea etnică în inima țării, manifestări șovine, antiromânești, cum sunt cele de la Odorhei, Miercurea-Ciuc, Izvorul Mureșului etc., educația în spirit iredentist în școlile populației majoritare din zonă, distrugerea siturilor arheologice de mare valoare pentru istoria României (Jigodin, Păuleni, Ciomortani etc), ridicarea de monumente unor rasiști iredentiști, cum este cel al lui Albert Vass, Aita Seaca etc., și în același timp să fie asociată la conducerea țării o formațiune politică strict etnică, responsabilă de toate cele de mai sus, care nu a votat niciodată Constituția țării, deci nu o recunoaște, și care are înscris în programul politic autonomia pe baze etnice, contrar principiilor Uniunii Europene.

Cel care pune această dureroasă întrebare nu este membru PRM, nu este naționalist, nu este un fost pensionar, ci este un român, reputat om de cultură, stabilit cu mulți ani în urmă, în Germania, și care percepe evenimentele din exterior, obiectiv, fără influențe partinice.

Răspunsul la această întrebare nu poate să-l dea decât Guvernul și PSD; poate electoratul român la alegerile din acest an. Vă mulțumesc.

 
Dumitru Bentu - declarație politică ce poartă titlul Atitudini;

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit pe domnul deputat Dumitru Bentu.

Va urma doamna Mihaela Ionescu.

Domnul deputat Cornel Popa a depus la secretariat declarația.

 

Domnul Dumitru Bentu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică poartă titlul "Atitudini".

Miercuri, 18 februarie 2004, în sala "Drepturilor Omului", Comisiile reunite pentru politică externă și apărare ale celor două Camere ale Parlamentului României au dezbătut raportul comun la proiectul de Lege pentru aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949.

A fost prilejul pentru a se sublinia, încă o dată, consensul tuturor forțelor politice care, pe parcursul mai multor ani, au acționat pentru atingerea acestui obiectiv major, de politică externă a statului român.

În același timp, s-a subliniat sprijinul constant și consistent venit din partea populației, care a înțeles că aderarea la NATO este cea mai bună soluție pentru securitatea României. România devine astfel primul filtru de neutralizare a fenomenelor negative și primul blocant al fluxurilor destabilizatoare, orientate spre interiorul Alianței.

S-au evidențiat avantajele, beneficiile, obligațiile și răspunderile ce revin țării noastre, într-un amplu spațiu geopolitic reprezentat de Europa Centrală și de Sud-Est, Coridorul energetic Caspico-atlantic și zona Mării Negre.

Prin noul său statut, România devine o platformă de proiectare și influență a NATO în această regiune complexă.

Țara noastră merita să adere încă din 1997, dar în 2004 este mult mai bine pregătită să facă față tuturor provocărilor. A fost evidențiat faptul că este primul proiect politic ce unește întregul spectru politic românesc și un real privilegiu pentru orice parlamentar de a participa la scrierea unei pagini de istorie.

Privilegiul respectiv nu a ajuns, însă, să fie exprimat și de reprezentanții Partidului Democrat, care au absentat, motivat sau nu, de la ședința respectivă. O atitudine care demonstrează, încă o dată, și nu mai era nevoie, că decuplarea acestei formațiuni politice de la marile obiective ale României devine tot mai mult o certitudine, iar nimbul neantizării se substituie unui simbol floral sugestiv - un trandafir trist și singur. Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Mihaela Ionescu - exprimarea nemulțumirii față de întârzierea intrării în vigoare a Hotărârii nr.24 privind înființarea Comisiei pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați;

O invit pe doamna deputat Mihaela Ionescu.

Va urma domnul deputat Valentin Iliescu.

 

Doamna Mihaela Ionescu:

Cu un an în urmă, în 2003, și anume pe 18 noiembrie, Camera Deputaților emitea Hotărârea nr.24 privind înființarea Comisiei pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați, hotărâre publicată în Monitorul Oficial al României nr.823/20 noiembrie 2003, adică după două zile.

La nivel declarativ, prin textul ei, la art.1 se stipulează că domeniul de activitate al comisiei ar fi: eliminarea oricăror forme de discriminare după criteriul de sex; îmbunătățirea condiției femeii în societate; integrarea principiului egalității de șanse între femei și bărbați în inițiativele legislative, în politicile și programele ce interesează atât femeile, cât și bărbații; urmărirea aplicării prevederilor referitoare la egalitatea de șanse și tratament între femei și bărbați, din documentele internaționale ratificate de România.

Cuvinte frumoase, care sună bine atât în țară, cât și în special acolo, în Europa, unde dorim să ne integrăm cu un pas înainte și 10 înapoi. Până la punerea lor în practică, este o cale foarte lungă.

Un Parlament în care nici o femeie nu are o funcție de conducere, într-un astfel de Parlament nu se putea decât să se amâne punerea în aplicare a sus-numitei comisii de pe un an pe altul, căci art.3 vine ca un duș rece, care te readuce la realitate: "Prezenta hotărâre intră în vigoare din sesiunea următoare". Și pentru confirmare semnează președintele Camerei Deputaților, domnul Valer Dorneanu.

Sesiunea următoare a început. A trecut o zi, au trecut două, a trecut o săptămână, două, mai multe săptămâni. Tăcere mormântală, tabu. Acest tabu se perpetuează, perpetuând și discriminarea pe criterii de sex; acest tabu nu permite îmbunătățirea condiției femeilor, obstrucționează integrarea principiului egalității de șanse între femei și bărbați, în inițiativele și programele parlamentare, ne depărtează cu un an, o săptămână, două de îndeplinirea standardelor de integrare.

În schimb, primim la casetă o invitație de a ne întâlni în cadru informal la Clubul Parlamentului cu o distinsă doamnă parlamentar de prin străinătate. Ce să-i spunem noi despre noi?

La Senat, certurile de culise pe tema: "Cine-i mai bărbată dintre femei" ca să conducă această comisie, nu a existat, căci conducerea a fost atribuită PRM-ului, și Comisia s-a înființat de facto. La Parlament această problemă nu a fost rezolvată și suntem în plină ilegalitate.

Hotărârea nr.24, tocmai din 18 noiembrie 2003, nu este în vigoare nici acum, în preajma Zilei Femeii.

Rog, de aceea, conducerea Camerei Deputaților, să intre în legalitate și să hotărască cine este mai femeie dintre femei, sau ce bărbat este mai femeie ca să conducă această comisie, care rămâne un dureros exemplu de diferență între vorbă și faptă, între hotărâre și executarea ei.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc. Și am reținut, în numele Biroului, doleanțele exprese ale colegelor noastre.

 
Valentin-Adrian Iliescu - prezentarea unei scrisori deschise adresate Președintelui României;

Dau cuvântul domnului deputat Valentin Iliescu.

Va urma domnul deputat alexandru Tunaru.

 

Domnul Valentin-Adrian Iliescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Vă rog să-mi permiteți să vă prezint conținutul unei scrisori deschise, adresate președintelui României, domnul Ion Iliescu.

"Stimate domnule președinte. Mă adresez dumneavoastră într-un moment de criză gravă pentru România. Un moment sesizat din plin de milioanele de români, care așteptau o ameliorare a condițiilor de trai, care din păcate nu s-a produs, și totodată o atenționare foarte severă, drastică, din partea oficialilor europeni, în privința ineficienței combaterii corupției la nivel politic, a încălcării independenței justiției, a lipsei de reformă din administrație și a încălcării libertății presei, elemente care aduc importante prejudicii imaginii României în lume și procesului de integrare în Uniunea Europeană.

Mă folosesc de acest prilej pentru a vă adresa rugămintea de a veni în plenul Camerelor reunite ale Parlamentului României și de a prezenta un raport privind starea națiunii, raport care să evidențieze, din perspectiva prezidențială, principalele cauze și măsuri necesare a fi luate pentru contracararea acuzelor aduse României în Raportul de Țară și în Raportul Comitetului pentru Afaceri Externe al Parlamentului European.

Problema integrării europene este o problemă a tuturor forțelor politice din România, așa cum - din păcate - nu înțelege Guvernul României, care într-un dispreț total față de realitate, față de regulile democratice și într-o permanentă goană după imagine, nu se sfiește să afirme că toate realizările sunt, integral, meritul actualei guvernări, și toate eșecurile sunt consecința "cumplitei moșteniri" lăsate de fosta guvernare.

Tocmai de aceea vă solicit ca, odată cu prezentarea raportului dumneavoastră privind starea națiunii, toate partidele parlamentare, în mod egal, 30 - 60 de minute să prezinte un punct de vedere oficial privind integrarea României în Uniunea Europeană, propunând totodată noi măsuri pentru relansarea negocierilor cu oficialii europeni în vederea îmbunătățirii imaginii României pe plan extern și finalizarea procesului de integrare la 1 ianuarie 2007.

Doresc, domnule președinte, să-mi argumentez această solicitare cu următoarele argumente:

1. Contrar așteptărilor dumneavoastră, legate de adoptarea Pachetului de legi anticorupție în primăvara anului trecut, grație lacunelor legislative ale acestuia, semnalate de la bun început de reprezentanții Partidului Democrat, și mai ales datorită reținerii și intimidării reprezentanților instituțiilor abilitate de a instrumenta și judeca multe cazuri de corupție semnalate public și comise de unii din liderii centrali și locali ai Partidului Social Democrat, fenomenul corupției a proliferat, căpătând dimensiuni îngrijorătoare, cu consecințe dezastruoase asupra imaginii României în lume.

2. În ciuda criticilor tăioase și fără echivoc formulate de Comitetul pentru Afaceri Externe al Parlamentului European la adresa autorităților române privind lipsa progresului în îndeplinirea criteriilor politice pentru aderarea României la Uniunea Europeană, premierul Adrian Năstase a adoptat o atitudine arogantă și negativistă asupra acestui raport, acuzând presa că a interpretat greșit raportul, pe de altă parte acuzând Uniunea Europeană pentru că nu cunoaște adevărata situație din România, și nu în ultimul rând Opoziția, pentru greaua moștenire lăsată.

O asemenea atitudine arogantă, rigidă și lipsită de soluții, fără o recunoaștere autocritică sinceră și deschisă a realității, nu va face decât să altereze și mai mult percepția României de către oficialii Uniunii Europene și să creeze o atitudine de o și mai mare respingere și sancționare a României în procesul de aderare.

3. Cel de-al treilea motiv pentru care am solicitat prezența dumneavoastră la Parlament este că România are nevoie, mai mult decât oricând, de o relansare a dialogului politic în Forumul cel mai important de dezbatere și analiză a țării, în Parlamentului României.

Din păcate, în ultimii ani, primul-ministru Adrian Năstase și membrii cabinetului său, în spiritul aceleiași aroganțe și dispreț manifestate față de forul legislativ, au evitat să vină în fața acestuia și să răspundă la întrebările și interpelările formulate de parlamentari, și care vizau exact acuzele aduse României astăzi de parlamentarii europeni.

În speranța înțelegerii depline a acestei situații și a unei decizii favorabile acestei solicitări, vă mulțumesc anticipat".

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Alexandru Raj Tunaru - declarație politică care face vorbire de salariul minim pe economia din România;

Dau cuvântul domnului deputat Alexandru Tunaru.

Va urma domnul deputat Ioan Mocioi.

Au mai depus la secretariat declarațiile domnii deputați Gheorghe Duțu și Iriza Scarlat.

 

Domnul Alexandru Raj Tunaru:

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică de astăzi face vorbire de salariul minim pe economia din România.

Am fost unul dintre acei parlamentari care a acceptat testul de supraviețuire al postului TV ANTENA 1. Deși mă consider printre parlamentarii care cunosc bine realitatea și care știu că nu se poate trăi într-un mod minim decent cu 400.000 lei/săptămână, am trăit o săptămână grea, în care fiecare zi a fost mai grea decât cea precedentă. Și, mă gândesc la vorbele spuse de un telespectator, care spunea că ar trebui să trăim așa până la De, cel puțin, nu o săptămână, cred că are dreptate.

Și, de asemenea, vă aduc la cunoștință că sunt foarte mulți români care trăiesc de ani buni cu un salariu minim pe economie, și vă mai spun că este foarte, foarte greu. Noi am fost avantajați, eu, cel puțin, deoarece sunt sănătos, fac sport, și mi-a fost ușor să merg pe jos, față de un bătrân care nu mai poate merge pe jos distanțe mari, care are nevoie de medicamente și care trebuie să se culce în frig și să se trezească în frig, așa cum mi-a scris o doamnă pensionară din Techirghiol, care are o pensie de 1.500.000 lei.

Ieri, mi-a scris o altă doamnă, din Dâmbovița, cu o pensie lunară de 800.000 lei, ai cărui părinți au fost patroni pe vremea lui Gheorghiu-Dej, și nu-și poate revendica bunurile imobiliare, deoarece nu are bani pentru avocați și simte cum corabia pe care trăiește este în derivă și-mi trimite de două sau de trei ori un SOS disperat.

Cei ce-mi scriu zilnic, 10 scrisori, sunt foarte mulți spun că din păcate, din această sumă, 1.600.000 lei, mai au de crescut și unul, doi, trei sau patru copii, care mai adaugă și ei la bugetul familiei câteva sute de mii de lei fiecare.

Cum credeți că se simt acești părinți, când copiii lor inocenți le cer și nu le pot oferi nimic. Viața lor se rezumă la ce vor pune pe masă a doua zi. A doua zi, la ce vor pune pe masă a treia zi. Și, tot așa, ani la rând, până când vor pleca în lumea celor drepți.

Eu nu pot să înțeleg de ce oamenii s-au schimbat, de ce oamenii s-au schimbat atât de mult și nu mai există acea solidaritate între ei, acea solidaritate pe care toți politicienii o promit, în special în campanie electorală?

Eu, fiu de țăran, știu un singur lucru: când tatăl meu, care era șofer, făcea un ban într-o zi, prima lui grijă era să cumpere mâncare, strictul necesar, și cu banii rămași se gândea și la alte investiții necesare.

Același lucru ar trebui să-l facă și cei care au decizie în această țară și toți cei care vor urma de acum înainte, să asigure fiecărei familii traiul decent, asta însemnând mâncare, căldură, medicamente și apoi altele.

O autostradă, o sală de sport este foarte importantă, sau Catedrala neamului, dar numai după ce asigurăm hrana necesară familiei noastre. Guvernul - oricare ar fi el - nu crește copii. Familiile da. Guvernul poate ajuta familiile să ducă o viață mai bună și să crească copii sănătoși și inteligenți, cei ce vor fi viitorul de mâine al țării noastre.

Dacă îmi va ajuta Dumnezeu să fiu acela care va lua decizii, voi face salariul minim pe economie 6.900.000, bani care azi ar ajunge unei singure persoane pentru a duce un trai decent, să scape de grija de a nu mai ști ce să pună pe masă a doua zi. Vă mulțumesc. (Rumoare, râsete.)

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Ion Mocioi - declarație cu titlul PSD împotriva democrației;

Îl invit pe domnul deputat Ion Mocioi.

Va urma domnul deputat Ioan Timiș.

 

Domnul Ion Mocioi:

Mulțumesc, domnule președinte.

Sub titlul "PSD împotriva democrației", declarația mea de astăzi pune în evidență atitudinea antidemocratică a unor "baroni" PSD, de felul celor din Gorj, care împiedică parlamentarii partidelor din opoziție de a se întâlni cu alegătorii lor, prin porunci date primarilor, cât și directorilor de școli și cămine culturale, de a se opune accesului parlamentarilor în sălile de dialog cu publicul.

Astfel, președintele PSD din Gorj, președinte al Consiliului județean, a dat ordin ca parlamentarilor PRM să nu li se aprobe folosirea acestor săli pentru întâlnirile cu alegătorii.

Mie mi s-au interzis în această lună întrunirile organizate pentru cetățenii din comunele Turburea, Plopșorul și Padeș. La Padeș, de pildă, mi-au impus să plătesc 4 dolari/metru pătrat la o oră, adică vreo 300 dolari pentru două ore, dar, și în această situație, directorul școlii a fost îndemnat să fugă cu cheile.

La Turburea, deși Consiliul local mi-a aprobat folosirea sălilor, directorilor li s-a interzis să-mi predea sălile, și aceștia au plecat intenționat din localitate.

Apreciez aceste fapte ca abuzuri politice, care trebuie sancționate de Parlament și de Guvern. Subliniez că este nevoie să se intervină prin aceste instituții pentru a se stabili sălile de dialog social-politic în fiecare localitate, folosite cu program de parlamentari, de partidele politice, de alte cadre de știință și cultură, pentru toate localitățile, astfel impunându-se o adevărată democrație în țară, ca dialog cu publicul. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Ioan Timiș - despre șansele României de aderare la Uniunea Europeană în anul 2007;

Îl invit pe domnul deputat Ioan Timiș.

Va urma doamna deputat Constanța Popa.

 

Domnul Ioan Timiș:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Un sondaj de opinie, realizat cu câteva zile în urmă de prestigioasa Agenție Reuter, relevă faptul că atât România, cât și Bulgaria au șanse reale să se alăture Uniunii Europene în 2007, conform agendei convenite în cadrul Consiliului European de Iarnă, de la Bruxelles.

Faptul în sine, dincolo de dimensiunea jurnalistică remarcabilă, conferită de apariția pe fluxul de știri al cunoscutei Reuter, este plin de semnificații. Din câte cunosc, nu multe au fost cazurile anterioare, în care mass-media internațională să fie obiectivă când relatează despre o situație privind România.

Este adevărat că în sondajul menționat, Bulgaria este creditată cu 75% șanse de aderare, în comparație doar cu cele 63% ale României, dar asta este cu totul altă problemă. Explicația o dau tot analiștii de la Reuter: în vreme ce Bulgaria a fost lăudată pentru progresele importante în direcția aderării în 2007, România s-a dovedit mai înceată în privința adoptării reformelor vitale.

Cu toate acestea, se pare că lucrurile țin să reintre în normal, după șocul declarațiilor-bombă ale parlamentarilor europeni Arie Oostandler și Emma Nicholson, ultimul chiar raportorul pentru România, în care aceștia se pronunțau cât se poate de clar pentru suspendarea negocierilor țării noastre cu Uniunea.

În ultimul moment, însă, a intervenit o modificare profundă: raportoarea Emma Nicholson și deputatul Arie Oostandler au renunțat să ceară suspendarea negocierilor, având în vedere că această idee a fost respinsă, practic, de toate grupurile parlamentare. În schimb, cei doi au cerut ca strategia de aderare să fie reorientată, pentru a ajuta cu prioritate România în edificarea statului de drept.

Majoritatea amendamentelor cer Guvernului român să acționeze cu prioritate în trei direcții: combaterea corupției, reforma justiției în sensul asigurării independenței față de factorul politic și reglementarea situației copiilor instituționalizați.

Eurodeputații au cerut, de asemenea, întărirea rolului Parlamentului în procesul legislativ și decizional. Un capitol asupra căruia s-a insistat foarte mult a fost cel privind asigurarea libertății presei.

Consider că o eventuală suspendare a negocierilor cu România, dacă amendamentul Nicholson și Oostandler s-ar fi adoptat, ar fi fost fatală pentru noi, în contextul în care Comisia Europeană a adoptat deja bugetul comunitar pentru perioada 2007-2013, când debutează un nou exercițiu bugetar.

Acesta a fost realizat într-o variantă extrem de optimistă, în utilizarea fondurilor fiind prinse atât România, cât și Bulgaria. Una este să beneficiezi de acest exercițiu bugetar, ca membru plin al Uniunii, și alta ca stat candidat.

Dincolo de problema financiară foarte importantă, desigur, întrucât de ea depinde direct standardul de viață al românilor, alte și alte neajunsuri, pe care acum le resimțim din plin, ar continua să se manifeste în viața noastră de zi cu zi: dreptul de a călători și munci liber prin toată Europa ne-ar fi fost în continuare refuzat, inflația nu s-ar putea reduce, și în consecință am rămâne tot departe de zona Euro, întreprinderile ineficiente vor continua să beneficieze, în lipsa unei privatizări responsabile, de fonduri importante de la buget, care să afecteze echilibrul bugetar.

Altfel spus, vom continua să existăm într-o zonă a continentului în care nu se întâmplă nimic. În mod cert, nu acolo este locul nostru. Chiar dacă Raportul de Țară, din 5 noiembrie anul trecut, aducea vestea proastă că statutul de economie de piață funcțională se lasă așteptat, nici o clipă nu s-a pus, până acum trei-patru săptămâni, problema declarării, a suspendării sau reorientării calendarului de negocieri. Cu atât mai mult, a luat prin surprindere solicitarea celor doi parlamentari europeni. Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Constanța Popa - exprimarea nemulțumirii față de modul în care instituțiile statului răspund la întrebările parlamentarilor;

O invit pe doamna deputat Constanța Popa.

Va urma domnul deputat Emil Boc.

 

Doamna Constanța Popa:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Constituția României și Regulamentul Camerei Deputaților prevăd dreptul deputaților de a adresa întrebări Guvernului și membrilor săi.

În virtutea acestui drept, am adresat, în data 18 noiembrie 2003, o întrebare Ministerului Sănătății privind situația punerii în funcțiune a aparaturii medicale achiziționate din fonduri publice.

Întrebarea a fost generată de situația aparaturii medicale de înaltă tehnologie, achiziționată din fonduri publice și care, din diverse motive, fie lipsesc spațiile adecvate, fie fondurile necesare punerii în funcțiune, fie specialiștii care să le folosească, se degradează fizic și moral în unitățile sanitare, plătită cu bani grei din buzunarul cetățenilor, fără ca ei să poată beneficia de serviciile medicale oferite de această aparatură.

Răspunsul Ministerului Sănătății a fost următorul: în perioada interimatului domnului ministru Blănculescu au fost efectuate controale în spitalele din țară, ce au avut drept scop verificarea gradului de funcționalitate al aparaturii medicale existente în dotare.

În urma controalelor au fost identificate trei categorii: aparatură medicală achiziționată din fondurile obținute prin derularea creditelor externe, care a fost deja montată și funcționează la parametrii optimi; aparatură medicală care nu a fost montată, dar care în viitor va fi pusă în funcțiune odată cu alocarea fondurilor destinate procedurilor de instalare; aparatură medicală sosită în țară și care se află în vamă, urmând a pleca spre destinație de îndată ce vor fi finalizate procedurile de vămuire.

Este incredibil că un astfel de răspuns poate fi dat de către o instituție, Ministerul Sănătății, forului legislativ, Parlamentului României, și nu poate avea, în opinia mea, decât două cauze: incompetența unui funcționar care a redactat răspunsul, sau sfidarea Parlamentului României de către un Guvern PSD, tot mai arogant, care se consideră și se comportă ca singura putere în stat și care este tot mai departe de cetățean și nevoile lui.

Dacă Parlamentul României primește un astfel de răspuns, ce răspuns ar primi un simplu cetățean care ar dori să afle, în virtutea legii transparenței, cum se folosesc banii publici.

Este de neînțeles pentru mine un astfel de răspuns, mai ales că acest raport există. Este un document public și extrase din el au fost publicate în presa medicală.

Am putut afla, astfel, că există 119 aparate neinstalate, din care 62 vor fi instalate în anul 2004 și a căror valoare de instalare este de aproximativ 470 de miliarde de lei. Este vorba de aparatură de diagnostic radiologic, echipamente de radioterapie și instalații de sterilizare.

Un răspuns concret, documentat și serios așteaptă cetățenii României de la instituțiile statului, indiferent cum se numesc ele.

De ce am primit un răspuns evaziv, caricatural, pentru că avem aparatură de diagnostic radiologic, dar care nu este pusă în funcțiune, iar numărul bolnavilor de boli pulmonare este tot mai mare.

Avem instalații de sterilizare de înaltă tehnologie, dar nu sunt puse în funcțiune și avem un procent mare de boli transmise printr-un instrumentar medical incomplet sterilizat.

Avem aparatură de înaltă performanță, dar nu merităm, ca cetățeni, să știm nici când va fi pusă în funcțiune, nici cât va costa punerea ei în funcțiune și nici câte din aceste aparate sunt deja uzate fizic și moral, până la punerea lor în funcțiune.

Cer Ministerului Sănătății, în numele cetățenilor care m-au trimis în forul legislativ, să răspundă cu maximă seriozitate întrebărilor adresate de către deputații din Parlamentul României, să respecte Constituția și statul de drept.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Emil Boc - despre supraviețuire în România de astăzi; Îl invit pe domnul deputat Emil Boc. Va urma doamna Eugenia Moldoveanu.
 

Domnul Emil Boc:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică pe care o prezint se referă la situația pensionarilor și din perspectiva experienței pe care am avut-o săptămâna trecută.

Promisiunile făcute pensionarilor de către P.S.D. în campania electorală, în mai bine de 3 ani de guvernare, s-au dovedit vorbe la fel de goale ca și sacoșele cu care cetățenii de vârsta a treia ai României se duc și se întorc zilnic de la piață sau de la magazine.

În afara politicii de recorelare simbolică a pensiilor, în unele cazuri cu echivalentul unei jumătăți de covrig, pensionarilor li s-au aruncat doar fumigene în ochi, ochii împăienjeniți de foame și lipsa medicamentelor compensate, datorită crizei fără precedent din sistemul de îngrijire a sănătății. În rest, doar promisiuni.

Dacă nu a fost să fie în 2002, sigur va fi în 2004, apoi au apărut alte termene: 2005 sau chiar 2007, semne ale paranoiei care îi face pe guvernanți să se vadă la putere până la sfârșitul lumii. Singurul demers concret în favoarea pensionarilor a fost umilitoarea cutie a milei, orchestrată de Guvernul Năstase, care s-a gândit că sutele de baroni ai P.S.D. se pot lipsi fiecare de câteva milioane de lei, care să fie aruncate pensionarilor cerșetori la porțile stăpânilor.

Rezultatele? Pensionarii au ajuns să fie umiliți până la punctul de a se simți o povară pentru stat, în ciuda faptului că acest stat administrează fonduri la care și vârstnicii de astăzi și-au adus contribuția, iar o bună parte din contribuțiile acestora se regăsesc în buzunarele potentaților partidului de guvernământ.

Mii de pensionari din toată țara au ajuns să ia credite de la Casa de Ajutor Reciproc pentru a-și plăti întreținerea sau pentru a-și cumpăra medicamentele necesare pentru a supraviețui.

Securitatea alimentară a pensionarilor este grav pusă în pericol. Cea mai mare parte a lor nu-și pot asigura minimul de calorii necesare. În condițiile în care consumul alimentar din ziua de astăzi, a cetățeanului, este comparabil cu cel pe care statul i l-ar asigura pe bază de rații sau cartele în cazul declanșării unui război, în unele cazuri chiar mai mic și oricum extrem de mic în raport cu recomandările Organizației Mondiale a Sănătății privind alimentația rațională, cel mai mult de suferit au pensionarii.

Iată câteva exemple privind consumul mediu pe cap de locuitor, cunoscut fiind faptul că în cele mai multe cazuri pensiile sunt cu mult mai mici decât veniturile medii.

Consumul mediu zilnic de carne al unei persoane este de 100 grame, în timp ce rația de război, stabilită printr-un ordin din 200, al Oficiului central de stat pentru probleme speciale, ar fi cu foarte puțin mai mică, de 76 grame.

În privința consumului de lapte, Organizația Mondială a Sănătății recomandă o cantitate de 316 ml pe zi, consumul mediu este de 197 ml persoană, iar rația de război ar fi de 185 ml.

Rația de cartofi în caz de război, de 157 grame pe zi ar fi mai mare decât consumul mediu actual, de 145 grame, dar cu mult mai mică decât cantitatea recomandată de Organizația mondială a sănătății.

La fel, în caz de război, cetățenii ar beneficia de mai multă pâine decât consumă în prezent, 380 grame de persoană, față de 325 grame de persoană și rația de zahăr ar fi mai mare, potrivit statisticilor.

Concluzia: mâncăm ca la război!

Având în vedere aceste cifre, imaginați-vă din ce s-ar putea compune meniul unui pensionar care trăiește dintr-un milion, un milion și jumătate lei pe lună, bani din care cea mai mare parte este nevoit să o dea pe medicamente.

Am experimentat săptămâna trecută traiul unui astfel de om, fiind nevoit să mă încadrez cu toate cheltuielile pentru alimente în suma de 57.000 lei pe zi.

Mulți cetățeni nu au la dispoziție nici măcar atât! Pot să spun acum că nu cred că există o umilință mai mare decât să-ți petreci toată ziua scotocind mărunțișul din buzunar și căutând cele mai ieftine soluții de supraviețuire.

Grija zilei de mâine îți acaparează cu desăvârșire viața și te transformi dintr-o ființă umană într-o ființă biologică.

Din fericire pentru mine experimentul la care am participat a durat doar o săptămână. Pentru milioane de oameni, în marea lor majoritate pensionari, această viață de cerșetori este viața lor obișnuită și sunt puși în situația de a nu mai vedea nici o ieșire din sărăcia cruntă la care au fost aruncați, din nepăsare, din lăcomia guvernanților, preocupați doar de averile lor.

Solicit Guvernului să-și facă o prioritate absolută, de prim rang, prin adoptarea urgentă a măsurilor necesare pentru aducerea pensiilor la un nivel decent de cel puțin 100 de euro, din respect față de acești oameni.

Majorarea tuturor pensiilor, în așa fel încât cea mai mică pensie să nu fie sub 4 milioane, ar trebui să constituie un prim pas, înainte de a avea în vedere alte măsuri, indiferent dacă acestea poartă numele de recorelare, reașezare, recalculare sau alte nume, inventate în birourile confortabile din ministere, pe care mulți cetățeni nici măcar nu le înțeleg.

O pensie din care nu-ți poți cumpăra nici măcar alimentele pe care statul le consideră potrivite pentru o rație de război, nu poate fi numită pensie, ci în cel mai bun caz ajutor de supraviețuire.

Iar dacă rația de tranziție a milioane de români este mai mică decât rația de război, acesta este semnul că România se află în plin război: cel al Guvernului cu proprii cetățeni.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Eugenia Moldoveanu - la aniversarea Operei Naționale;

O invit pe doamna deputat Eugenia Moldoveanu. Va urma doamna Rodica Nassar.

 

Doamna Eugenia Moldoveanu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În aceste zile, Bucureștiul trăiește un eveniment cultural de excepție.

"Opera Națională" împlinește 50 de ani de existență, în aceeași clădire, renovată în întregime prin efortul Ministerului Culturii și Cultelor.

Întregul colectiv, dar și oaspeții străini, au oferit publicului o săptămână întreagă de spectacole care au culminat cu premiera operei "Meffistofelle" de Arrigo Boito. Această lucrare a beneficiat de montare și scenografie modernă, dar și de tineri interpreți elogiați de critica de specialitate. Tuturor, le spun un călduros și sincer "Bravo!".

Anul 1953 a fost anul în care "Opera Română" a beneficiat pentru prima dată de un local propriu, deși fusese instituționalizată încă din 8 decembrie 1921, în timpul ministeriatului lui Octavian Goga.

Istoria teatrului liric românesc consemnează anul 1885, an în care compozitorul George Ștefănescu reușește cu propria trupă să ofere publicului primul spectacol de operă din România.

În acest mod, trupele italienești vor fi concurate de trupa de teatru liric românesc, în care se cântă în limba română.

Încet, intră în conștiința românilor existența unui teatru liric românesc, multă vreme funcțional pe lângă "Teatrul Național".

Vor veni ani mulți, în care artiștii de operă români își vor îmbogăți repertoriul, își vor construi o stagiune permanentă și își vor asigura continuitatea în apariții. Hariclea Darclée, Florica Cristoforeanu, G. Niculescu-Basu, Gheorghe Folescu și mulți alții vor deveni mari artiști ai timpului, făcând cunoscută și admirată în toată lumea școala românească de canto.

Și să nu uităm că, în anii care au urmat, lărgirea și diversificarea repertoriului de spectacole vor conduce la apariția spectacolelor de balet și a unei veritabile școli de dans clasic.

Din anul 1943, "Opera Română" va avea orchestră proprie, la pupitrul căreia vor dirija George Enescu, Egizio Massini, Constantin Silvestri, Alfred Alecssandrescu și mulți alți mari muzicieni.

50 de ani de existență a "Operei Naționale", în clădirea care pentru mine, ca și pentru mulți dintre colegii mei, a însemnat a doua casă și în care am slujit scena aproape 30 de ani.

"Opera Națională" din București a dat lumii nume strălucite de cântăreți, dirijori, balerini, scenografi și regizori, a căror carieră a făcut cunoscută și a înnobilat imaginea României.

Astăzi, țara noastră se situează în primele locuri, alături de Statele Unite și Rusia, în obținerea de premii la concursurile internaționale de canto.

Ieri seară, mulți din colegii mei au primit înalte decorații din partea președintelui României. Instituția "Operei Naționale" a primit, de asemenea, o decorație.

Am fost alături de ei și cu emoție și admirație vreau să le mulțumesc pentru sacrificiile făcute, pentru eforturile și pasiunea care le-au încoronat cariera și pentru că astăzi mai sunt printre noi.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu pentru momentul de spiritualitate.

 
Rodica Nassar - exprimarea dezaprobării față de atitudinea ostilă a doi deputați democrați în problema Pieței Obor;

Îi dau cuvântul doamnei deputat Rodica Nassar. Are onoarea de a finaliza această ședință a declarațiilor politice.

 

Doamna Rodica Nassar:

Mulțumesc, domnule președinte.

Prin prezenta declarație doresc să transmit plenului Camerei Deputaților dezaprobarea mea față de misiunea în forță și atitudinea vădit ostilă a doi deputați P.D., manifestată în ședința Consiliului Local al Primăriei Sectorului 2, din data de joi, 19 februarie a.c.

Doamna Anca Boagiu și domnul Valentin Iliescu, deputați P.D., însoțiți de un grup de tineri au încercat în repetate rânduri să perturbe ședința Consiliului Local al Sectorului 2, dorind să deturneze bunul mers al lucrărilor într-o direcție paralelă cu subiectele aflate pe ordinea de zi.

Potrivit legislației în vigoare, orice persoană care nu este membru al Consiliului Local poate lua cuvântul, doar dacă, prin vot liber exprimat, consilierii aprobă acest lucru.

Conform art. 54 din Legea nr. 215/2001 la lucrările Consiliului Local pot asista și lua cuvântul, fără drept de vot, prefectul, președintele Consiliului Județean sau reprezentanții acestora, deputații și senatorii, miniștrii și ceilalți membri ai Guvernului, secretarii și subsecretarii de stat, șefii serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale din unitățile administrativ-teritoriale, în probleme ce privesc domeniile de responsabilitate ale acestor servicii, precum și persoanele interesate, invitate de primar.

Președintele de ședință a arătat că punctul la care se solicită cuvântul din partea celor doi deputați se referea la programul de asfaltare a perimetrului Pieței Obor. Constatând atitudinea ostilă și comportamentul de intimidare manifestat de deputații Anca Boagiu și Valentin Iliescu și că solicitarea făcută nu se încadrează în prevederile legale, cererea lor a fost supusă la vot și respinsă de majoritatea prezentă în sală.

Cu toate acestea, de-a lungul ședinței, cei doi parlamentari au cerut insistent să intervină, făcând uzanță de calitatea lor oficială și încercând prin vociferări permanente să intimideze asistența.

Primarul sectorului 2 a avut săptămânal discuții cu reprezentanții comercianților din Piața Obor și au convenit ca întregul program de modernizare să fie condus împreună și să se facă, oferind o alternativă mulțumitoare pentru toate societățile comerciale, astfel încât nici un salariat să nu rămână fără loc de muncă.

Cu toate acestea, cei doi deputați i-au instigat pe comercianți, intervenind violent, inclusiv în ședința Consiliului Local, admonestând consilierii care nu împărtășeau părerea lor.

Dânșii au dorit să fie respins studiul de fezabilitate pentru modernizarea Pieței agroalimentare Obor, proiect de mare importanță, aflat pe ordinea de zi.

Nenumăratele plângeri venite din partea cetățenilor, materialele din presă, întotdeauna negative, despre aspectul necorespunzător din cea mai mare piață din țară, au determinat conducerea Primăriei sectorului 2 să se implice puternic în rezolvarea acestei probleme.

Din luna aprilie Primăria Sectorului 2 va demara un amplu program, ce prevede transformarea pieței într-o zonă modernă și civilizată.

Referitor la acest proiect, parlamentarii P.D. au încercat din răsputeri să fie respins și actuala stare de fapt din piață să se perpetueze la nesfârșit.

Îmi manifest dezaprobarea față de atitudinea ostilă a celor doi și consider că prin acțiunea lor au umbrit imaginea Parlamentului României, prin transformarea ședinței Consiliului Local al sectorului 2 într-un loc al disputelor politice, implicând astfel legislativul în jocuri de interese obscure, care vizează consolidarea acțiunilor ilegale din cea mai mare și importantă piață din București.

În final, vă informez că studiul de fezabilitate a fost aprobat de marea majoritate a consilierilor Consiliului Local al Primăriei sectorului 2 și programul de modernizare a Pieței Obor poate fi realizat.

Vă mulțumesc.

 
    (Următoarele intervenții au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de ședință.)  
  Nicolae Vasilescu - declarație politică: Corupția - fenomen psihosocial care afectează societatea sub toate aspectele ei;

Domnul Nicolae Vasilescu:

Declarație politică: "Corupția - fenomen psihosocial care afectează societatea sub toate aspectele ei"

Am ilustrat de nenumărate ori sărăcirea românilor (falimentarea României) produsă deliberat sub guvernarea PSD, încât astăzi am să încerc doar o analiză generală a conceptului corupției. Din păcate, jaful din averea statului a ajuns așa de vizibil, încât îl văd și orbii, numai guvernanții noștri, nu. "Nici usturoi nu au mâncat, nici gura nu le miroase".

În ciuda proceselor de democratizare și transparență, în viața social-politică a țărilor aflate în tranziție, se înmulțesc tot mai mult actele de corupție. Ele devin un fenomen ce poate infecta o întreagă generație și poate fi un real obstacol în calea dezvoltării economice, sociale și politice a unei țări.

Corupția reprezintă expresia unor manifestări de dereglare economică, normativă și morală. Din punct de vedere sociologic, fenomenul corupției include ansamblul de activități imorale sau ilicite, realizate de diverse grupuri, organizații, indivizi cu funcții de conducere, în scopul obținerii unor avantaje materiale sau morale, sau a unui statut social superior, prin utilizarea unor forme de constrângere (șantaj, înșelăciune, mită, etc). Se creează relații de complicitate, tăinuire și acoperire reciprocă, în scopul satisfacerii unor interese materiale și morale, publice sau private.

Fenomenul este tot atât de vechi ca și Puterea. Elementele de continuitate vizează menținerea unor disfuncții instituționale și politice preluate din vechiul sistem, precum și a unor factori de risc ce potențează actele de corupție în diferite sfere ale vieții economice. Având în vedere amploarea și complexitatea fenomenului de corupție în societatea românească, este imperios necesară analiza diferitelor criterii de estimare și evaluare a acestui fenomen, din perspectivă juridică dar și sociologică, în vederea identificării dimensiunii reale de manifestare a corupției la diferite nivele. Corupția, de obicei, se acutizează în perioade de criză generalizată, de slăbire a autorității legilor și instituțiilor statului. Proliferarea ei adâncește inechitățile, polarizează bogățiile și accentuează paralizia instituțiilor, legalității și moralității. Corupția tinde să devină o structură organizată, personalizată și specializată până la cele mai înalte niveluri de decizie ale politicului, legislativului, justiției și administrației.

Guvernul, cu întregul său aparat administrativ, populat cu oameni care, în mare poate, acționează împotriva intereselor vitale ale românilor pentru a-și vedea satisfăcute veleitățile de parvenire uită că, odată cu alegerile, vine și scadența celor 4 ani de guvernare.

După 1989, în România se constată apariția unor noi forme ale corupției, prin deteriorarea patrimoniului public, bancrute frauduloase, transferuri ilegale de bunuri și capital, falsuri în documente financiar - contabile, trafic de influență, scoaterea din țară a unor importante bunuri aparținând patrimoniului cultural, ș.a.m.d. Iată câteva dintre principalele cauze care afectează societatea românească sub toate aspectele ei: fiscalitate sufocantă, inflație excesivă, instabilitatea sistemului bancar, instabilitatea legislativă, precaritatea piețelor de capital, tolerarea corupției etc. Corupția poate fi sistematizată în: corupție economică, ce include acțiuni ilicite comise de diverși agenți economici; corupție profesională, ce include acte și fapte imorale și ilegale comise de funcționarii publici; corupția politică, include comportamente care deviază (moral și ilegal) de la îndatoririle oficiale ale unui rol public sau politic, sau care transgresează normele juridice, privind exercitarea anumitor forme și tipuri de influență, în scopuri personale. Tot în cadrul corupției politice pot fi incluse și activitățile de finanțare ilegală, directă sau indirectă, a campaniilor electorale a unor partide, politizarea funcțiilor administrative, promovarea pe bază de criterii politice și de partid a anumitor funcționari în posturi cheie, etc.

Clasa politică poate fi cel mai propice mediu de dezvoltare a corupției și de manipulare a maselor. Mulțimea neinformată, constituie mina de aur a politicienilor corupți din România. Politicianul își ia în fața mulțimii neștiutoare dar credule, angajamente pe care nu se gândește niciodată să le aducă la îndeplinire și folosește așteptările acestora în interes personal. "Lupta împotriva corupției" este leit-motivul salvator al agendei electorale, pe care de fiecare dată politicienii îl afișează în campaniile electorale. Mai nou, prim-ministru vorbește de un proiect de anvergură națională, denumit "România curată". Cea mai "curățită" este însă populația României, care ocupă unul dintre primele locuri în Europa la mortalitate, din cauza curbelor de sacrificiu la care sunt supuși în mod sistematic.

Ne convingem, pe zi ce trece, că actuala guvernare și-a epuizat toate resursele de atac împotriva corupției, fără ca măcar să acționeze pentru eradicarea acesteia. În prezent, corupția constituie principala piedică în calea unui proces reformator, capabil să garanteze dezvoltarea societății și nu regresul acesteia. PSD, în aroganța lui, nu ține cont de scăderea opțiunilor de vot ale populației în contul partidului, datorate erodării politice în primul rând, a pierderii bazei sociale "tradiționale" din cauza imaginii de partid corupt, și nu în ultimul rând, a promisiunilor neonorate. Necazurile poporului îl îndreaptă pe cetățean spre un partid ca PRM, pe care îl simte apropiat de năzuințele sale. Vă mulțumesc.

  Emil Crișan - declarație politică cu titlul PSD contra PSD;

Domnul Emil Crișan:

"PSD contra PSD"

Marți, 17.02.2004, zi de lucrări pe comisiile din cadrul Camerei Deputaților. La Comisia pentru muncă și solidaritate socială se discută o inițiativă legislativă ai cărei autori sunt 5 deputați PSD, printre care și ministrul sănătății și familiei, domnul Ovidiu Brînzan.

Prin inițiativa legislativă se dorea modificarea art. 99 din Legea 19/2000, în sensul creșterii indemnizației pentru femeile aflate în perioada de maternitate, de la 85% la 100% din salariul avut la data nașterii. O măsură de protecție socială, nimic de zis, numai că la votarea acestei inițiative legislative cei care au votat pentru au fost deputații PRM: Maria Apostolescu, Emil Crișan și Costel Eugen Popescu.

Membrii PSD în Comisia pentru muncă și solidaritate socială au votat respingerea inițiativei colegilor lor, marcând în premieră o victorie a PSD contra PSD.

Morala: când 2 grupări de PSD-iști se bat, câștigă PRM-iștii.

  Ioan Sonea - declarație politică intitulată Listele rușinii;

Domnul Ioan Sonea:

"Listele rușinii"

Întotdeauna aveam impresia că muncitorii, oriunde ar lucra ei, o fac pentru bani, bani cu care să achite obligații civice, obligații față de familie, față de cei nevoiași care de ajutați, să plătească pentru o serie de bunuri care să-i facă viața mai ușoară și, dacă se poate, să mai pună ceva pentru zilele bătrâneților. Totdeauna credeam că nu este plătit corespunzător, că poate mai mult de trei sferturi din valoarea pe care o produce intră în visteria statului, a patronului, a asigurărilor, a pensiilor etc. Nu credeam că este normal, dar știam că așa se întâmplă în toată lumea. Eram de acord cu revolta muncitorilor, dar vedeam că altfel nu se poate construi o școală, un spital, un drum, etc. Vedeam și bătălia continuă pentru un loc de muncă, pentru schimbarea cu un loc mai bine plătit, pentru o altă muncă. Îmi spuneam că din jumătate suma pe care nu o primește se fac rezerve pentru materii prime, pentru proiecte noi, pentru crearea de noi locuri de muncă.

O privare simplistă, nu-i așa? Toată filosofia aceasta se dovedește astăzi fără logică. Acum se duce bătălia între muncitori nu pentru un loc fruntaș pe lista celor care doresc un loc de muncă, ci pentru un loc între primele pentru a elibera un loc de muncă. Se duce bătălia pentru disponibilizare. De ce toate acestea ? Dacă ne aplecăm cu oarecare atenție asupra celor ce se întâmplă, vedem că, cel puțin la întreprinderile de stat, salariile sunt mici, amenințarea șomajului este precum sabia lui Damocles, și toată lumea gândește că nu mai "apucă" doi ani în slujba pe care o are. De ce doi ani? Pentru că se "aude" că disponibilizații primesc aproximativ 150 de milioane de lei pentru doi ani, adică intre șase și opt milioane de lei lunar net ,indemnizație de șomaj și venit de completare, pentru ca să stai acasă. Și pentru ca binefacerea să fie deplină, disponibilizatul are servicii medicale gratuite, fără să plătească ceva la asigurările de sănătate, iar această perioadă de doi ani este considerată ca vechime, la calcularea pensiei. Deci, dacă nu ai garanția că peste doi ani mai ai slujba cu un salariu de 4 milioane este tocmai bine să primești 8 milioane din taxele și impozitele celorlalți contribuabili. Cu opt milioane și timp liber poți petrece numai prin cele străinătăți. Că este bine așa o spun cei peste 82 000 de disponibilizați de anul trecut, pentru care s-au folosit 7.000 de miliarde de lei... Și totuși anul trecut au fost disponibilizați 370.522 de angajați, din care doar 82.471 au beneficiat de binefacerile O.U. nr. 8/2003. Rețeta este oferită de actualul guvern și anul acesta, prin amendarea aceleiași ordonanțe, astfel că disponibilizații colectiv vor beneficia de veniturile de completare si de indemnizația de șomaj chiar daca se vor reangaja. Cu condiția sa nu se reangajeze la o întreprindere de stat " De 2004 sunt prevăzuți 8000 miliarde pentru plata nemuncii. De unde provin aceste sume este mai puțin important deocamdată. Dar ne punem, ca naivii, întrebarea: de ce nu se pot folosi măcar o parte din aceste sume pentru crearea de locuri de muncă în domenii în care sunt atâtea de făcut ? Nu ar putea trăi și "disponibilizații" cu patru milioane lei pe lună, muncind pentru ei, la fel ca și alții ? Vai, dar cum îndrăznesc să pun astfel de probleme, să fie luați banii de la gura omului care stă la gura sobei și așteaptă ziua votului pentru a-și arăta recunoștința față de binefăcătorul guvern care se gândește la cei mulți și sărmani , lăsați pe drumuri, mai mult decât la acei care lucrează pe salarii de mizerie și din care trebuie să plătească taxele și impozitele. Faptul că acei care lucrează acceptă astfel de situații, reflectă teama și teroarea sub care sunt ținuți de conducerile de întreprinderi, de legi și de sistemul polițienesc și politic al zilelor noastre. Culmea este că patronii gândesc într-un fel, sindicatele în altul, chiar și statul, adică guvernanții, oferă o viziune proprie, asupra acestui sistem de protecție socială. Desigur că statul trebuie să se preocupe de soarta cetățenilor săi, dar fără a crea discriminare și diferențieri fără a institui categorii sociale controlabile și exploatabile politic. La sumele fantastice care reprezintă datoria externă a României la această dată, acumulată într-un timp relativ scurt, adăugând acest sistem de utilizare a fondurilor pentru protecție socială doar pentru a cheltui banii, se produce un fenomen care reprezintă un pericol imens pentru România acum când " lumea bună " este cu ochii pe noi. Neavând ce să mai dăm , rămâne să ne vindem sufletele și să facem pact cu diavolul pentru a ieși din infern.

Vă mulțumesc.

  Gelil Eserghep - declarație politică cu titlul Sărăcia României - încotro?;

Domnul Gelil Eserghep:

"Sărăcia României - încotro?"

Sărăcia a devenit în România un termen nu numai cunoscut de mulți, dar și trăit de foarte mulți români, o realitate care-i urmărește pas cu pas pe cei care sunt nevoiți să trăiască lună de lună, zi de zi, din salariul minim pe economie.

Urmărind datele statistice, nu cele oferite de actuala guvernare, în care nu mai putem avea încredere, ci cele oferite de forurile internaționale, suntem codașii Europei, cu un salariu minim pe economie de neimaginat pentru un simplu cetățean al Uniunii Europene. Dacă la noi putem vorbi doar de 66,6 euro pe lună, Ungaria are un salariu minim de 206,6 euro, Cehia - 365 euro, Slovacia - 200 euro, iar Malta - 533 euro. Doar Portugalia are cel mai mic salariu pe economie dintre țările membre ale Uniunii Europene, dar acesta este de 800 de euro!

Dacă s-a propus ca valoarea acestui salariu minim să fie de cel puțin 100 de euro, guvernanții noștri nu pot asigura decât ridicola sumă de 2.800.000 lei, și aceea "recomandată", deci ne putem aștepta ca suma să fie și mai mică.

M-am întrebat mai întâi cum poate un cetățean să supraviețuiască cu această sumă, mai ales în această perioadă de iarnă, când în foarte multe situații plata la întreținere a unei familii depășește însuși venitul acestei familii pe luna respectivă. Nu cred că mai este cazul să amintesc că plata întreținerii nu este singura grijă financiară a oamenilor, ci și mâncarea, cheltuielile pentru educația copiilor și îmbrăcăminte, plata energiei electrice și multe alte obligații împovărătoare pentru cel care, deși muncește peste 8 ore pe zi, nu le poate face față. Nu-i mai amintesc pe șomeri și pe pensionari, căci astfel realitatea devine mult mai sumbră.

M-am mai întrebat cum de de posibil ca cei ce sunt acum la guvernare să nu fie în stare să facă nimic pe această temă. Și am observat un cerc vicios, în care se învârt acești guvernanți, în lipsa unei soluții viabile, bine gândite și sistematice. Indexarea salariilor și a pensiilor implică creșterea impozitului pe salariu, diferența netă în buzunarul salariatului fiind ridicolă. Creșterea vizibilă a prețurilor, în ciuda inflației în scădere anunțată de guvern, nu face decât să dispară acest spor de salariu. În această situație, ridicarea nivelului de trai și promisa bunăstare a cetățeanului nu sunt decât vorbe goale.

Și mă mai gândesc acum la ce se poate face și unde este adevărata problemă.

Lipsa investițiilor străine și a unui program susținut de încurajare a investițiilor străine este una din cauzele ratei crescute a șomajului. Însă consider că acordarea de facilități mai ales micilor sau marilor investitorilor români în domenii de interes al economiei naționale ar fi benefică pentru economia României pe termen lung.

Importurile în România depășesc exporturile. Dacă valoarea importurilor pe anul 2003 a fost de 19569,2 milioane euro, exporturile au atins doar valoarea de 15613,7 milioane euro. Acest deficit al exporturilor față de import poate fi redus doar prin stimularea producției românești și acordarea de fonduri, resurse și facilități întreprinderilor mici și mijlocii din România. Însă, în momentul actual, IMM-urile sunt împiedicate să se dezvolte și astfel să contribuie la dezvoltarea economiei românești, datorită nerespectării cadrului legal și a corupției din birocrația românească.

Investițiile românești și străine, precum și încurajarea exporturilor vor crea noi locuri de muncă, iar sprijinul acordat întreprinderilor mici și mijlocii va spori productivitatea autohtonă și va reduce volumul de import actual.

Rezultatul final va fi reducerea ratei șomajului și creșterea salariului minim pe economie, salariu care la ora actuală este sub pragul minim admis de subzistență.

Rămâne o singură întrebare: mai poate actualul guvern să mai facă ceva în această privință? Eu mă îndoiesc. Promisiunile făcute nu se ridică la nivelul faptelor concrete și reale, pe care cetățenii le trăiesc în fiecare zi. Vă mulțumesc.

  Iosif Armaș - referire la Raportul Parlamentului European pentru România;

Domnul Iosif Armaș:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Mă voi referi și astăzi, cu permisiunea dumneavoastră, la Raportul Parlamentului European pentru România, votat săptămâna trecută, joi, în noua sa formă, de către Comisia de afaceri externe. Problema este extrem de importantă și trebuie tratată cu toată seriozitatea, tocmai pentru a se evita surprizele neplăcute.

O bună parte a presei și a clasei politice românești au văzut în documentul adoptat la Bruxelles un eșec de proporții al partidului de guvernământ în ceea ce privește strategia de aderare și au cerut, în consecință, demisia întregului cabinet Adrian Năstase. Eu cred - dacă-mi este îngăduită o opinie - că raportul are un caracter mai degrabă constructiv. Așa se explică de ce Comisia europeană a înlocuit, în ultimul moment, amendamentul care prevedea "suspendarea" negocierilor cu "reorientarea" lor. Altfel spus, este mai util și mai important pentru Uniunea Europeană să sprijine România în procesul de aderare, decât să suspende negocierile și să blocheze mecanismul de discuție și consultare care tratează toate aspectele pe care le presupune acquis-ul comunitar. Această atitudine este cu adevărat una obiectivă și rațională, exprimând clar scopurile majore ale politicii europene.

Documentul menționat solicită Comisiei Europene și Consiliului European să reorienteze strategia de aderare a României, astfel încât să acorde o prioritate maximă susținerii țării noastre pentru instaurarea statului de drept, ceea ce constituie cel mai important criteriu politic de la Copenhaga. A dispărut, prin urmare, solicitarea formulată de autoarea raportului, doamna Emma Nicholson, și de europarlamentarul creștin-democrat olandez Arie Oostandler, de suspendare a negocierilor cu România.

Raportul notează că finalizarea negocierilor de aderare în 2004 și aderarea propriu-zisă în 2007 nu vor fi posibile dacă România nu îndeplinește pe deplin condiții esențiale: combaterea corupției, reforma în justiție, reglementarea situației copiilor instituționalizați, libertatea presei etc.

Faptul că ultima formă a Raportului pune un accent deosebit pe "strategia de aderare" este un alt aspect pe care doresc să-l subliniez ca fiind pozitiv, deoarece suntem acum în faza finală a negocierilor de aderare. De aceea este foarte important, este vital, ca aplicarea acquis-ului comunitar în România să se realizeze sistematic și complet, să dovedim seriozitate și consecvență. Toate acestea nu reprezintă noutăți pentru noi și nici eforturi suplimentare. Nu trebuie să facem altceva decât să respectăm calendarele conform angajamentelor pe care ni le-am asumat, datele cuprinse în foaia de parcurs, despre care vorbește toată lumea. Este clar pentru toți că o aplicare cât mai adecvată a acquis-ului comunitar va avea rolul de a facilita negocierile, dar și de a evita eventuale neînțelegeri sau aprecieri negative la adresa țării noastre.

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Victor Dobre - declarație cu titlul Furtul instituționalizat;

Domnul Victor Dobre:

"Furtul instituționalizat"

Ultimii trei ani au adus pe scena politică românească o practică nouă, care în mod normal nu s-ar încadra la categoria actelor politice, ci în textele Codului Penal: furtul politic. Cu toate acestea, am fi privit-o ca pe o chestiune legată de morală, dacă beneficiarul final ar fi fost cetățeanul, dacă s-ar fi făcut în interesul superior al acestuia.

Multe dintre inițiativele opoziției și mai ales ale reprezentanților PNL în Parlamentul României, au fost tergiversate, clasate sau respinse, ca ulterior, să observăm același proiect, dar cu alți inițiatori (aceștia purtând sigla PSD !) se află în dezbaterea Camerei sau Senatului.

Furtul instituționalizat de idei și proiecte a fost confirmat, chiar zilele trecute, de o nouă inițiativă pe care și-o asumă administrația PSD: bursele private.

Deși reprezentanții PSD prezintă acest proiect ca pe o noutate, le aducem aminte că în data de 28 octombrie 2002, PNL a depus la Camera Deputaților propunerea legislativă privind regimul acordării burselor private, unul dintre inițiatori fiind chiar liderul grupului parlamentar liberal. După ce mai bine de un an a trenat în dezbaterea comisiei de specialitate, în decembrie 2003 a fost respinsă de plenul Camerei.

Iată că, la numai două luni, reprezentanții puterii își asumă ceea ce au respins anul trecut doar pentru că era o inițiativă a opoziției. Acest fapt demonstrează încă o dată că partidul de guvernământ funcționează după principii clientelare și nu are în vedere interesul superior al cetățeanului, în cazul de față, al tinerilor studenți.

Mai mult, proiectul vehiculat nu are în vedere nevoile reale cu care se confruntă studenții și nu oferă o alternativă coerentă la condițiile de mizerie în care sunt condamnați să trăiască în special cei cazați în căminele studențești.

  Eugen Gheorghe Nicolăescu - despre confuziile pe care guvernanții le mențin în opinia publică românească în legătură cu reorientarea strategiei de integrare europeană;

Domnul Eugen Gheorghe Nicolăescu:

A trecut aproape o săptămână de la reorientarea strategiei de integrare europeană a României și suntem agresați de confuziile pe care le mențin în opinia publică românească guvernanții.

Adrian Năstase și miniștrii săi se poartă hamletian: a minți sau a spune adevărul. Adrian Năstase a ales din păcate aceiași modalitate de a face politică pe care o practică de trei ani: minciuna.

Adrian Năstase și miniștrii săi se laudă cu realizări imaginare, iar Parlamentul European atrage atenția că dacă nu se continuă reformele, integrarea în 2007 devine imposibilă.

Guvernanții se pare că nu mai înțeleg nici o limbă reală care cuprinde critici și semnalează neîmpliniri, restanțe sau devieri de la problemele de rezolvat.

Guvernanții sunt extaziați numai în fața propriilor laude, în altoirea realităților care trebuie să semene cu ceea ce ar dori să se întâmple.

Guvernul PSD este tot mai departe de cetățeni, de interesele lor și cărora le induce ideea că nu Uniunea Europeană este importantă, ci faptul că este campanie electorală și PSD are grijă să le dea ceea ce au nevoie și mai ales să aibă grijă cu voturile.

Guvernul este incapabil să-și asume orice răspundere pentru întârzierile în realizarea programului de reforme pentru că sistemul corupt, limitarea libertății de exprimare, nerespectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor pot asigura menținerea la putere, altfel PSD s-ar dezintegra.

Guvernul Adrian Năstase este dator să răspundă la multe întrebări, dar câteva sunt deosebit de importante.

De ce guvernul a încălcat moratoriul privind adopțiile internaționale și cine din afara țării a impus asemenea situații și de ce guvernul a acceptat?

De ce guvernul nu luptă efectiv împotriva corupției, ci se mulțumește să afirme că a luat unele măsuri, dar care nu se aplică?

De ce guvernul a permis ca ziariștii să fie bătuți, maltratați, amenințați, iar anumite instituții de presă sunt ținute datoare la buget, de fapt sunt încurajate să aibă datorii dacă scriu bine de PSD și luptă cu opoziția?

De ce guvernul nu recunoaște că a nu a luat cele mai potrivite măsuri pentru a asigura un mediu de afaceri corect, fără discriminări, în care licitațiile publice să nu fie trucate, în care fondurile publice să fie transparente, în care plățile bugetare să se facă la timp și să nu creeze probleme agenților economici, în care anumite prevederi legale să fie corelate cu realitățile din țară etc.?

De ce guvernul nu discută serios cu reprezentanții Uniunii Europene și face declarații ciudate, demagogice, de minimizare a importanței Parlamentului European față de Comisia Europeană după obiceiul dâmbovițean prin care Parlamentul României a ajuns anexă a Executivului?

De ce guvernul se servește de televiziuni și radiouri pentru a manipula opinia publică în sensul transformării eșecului de la Bruxelles într-o realizare imaginară?

De ce guvernul nu spune ce diferență există între reorientarea strategiei și suspendarea negocierilor?

De ce guvernul nu exprimă îngrijorarea că din cauza activității sale necorespunzătoare s-ar putea ca data integrării europene să fie alta?

Întrebările pot continua, dar o întrebare mai trebuie pusă: guvernul este cu adevărat conștient că de modul în care va trata situația creată în relațiile cu Uniunea Europeană depinde destinul României pentru mulți ani de acum înainte?

Vă mulțumesc.

  Ion Mogoș - câteva considerații pe marginea Raportului Comisiei de politică externă a Parlamentului European privind România;

Domnul Ion Mogoș:

În cursul săptămânii trecute, Comisia pentru politica externa din cadrul Parlamentului European a prezentat un raport în care se cere "reorientarea strategică" a negocierilor cu România. Dacă inițial, amendamentul referitor la România se referea la "încetarea negocierilor", se poate afirma cu certitudine ca reformularea acestei cerințe indica prezervarea angajamentului Uniunii Europene în ceea ce privește lărgirea ca un proces inclusiv si ireversibil.

Cu toate acestea, raportul sus-menționat reprezintă un semnal de alarma tocmai prin gravitatea implicațiilor conceptuale dar si practice. Mai precis, se arata implicit ca România înregistrează încă probleme la nivelul îndeplinirii criteriului politic. Consiliul European de la Helsinki din 1999 sublinia îndeplinirea criteriului politic de catre România si, pe aceasta baza, s-a decis începerea negocierilor de aderare cu România. La Luxembourg de 1995, Consiliul European sublinia caracterul evolutiv al procesului de lărgire, apreciere reluata de concluziile consiliilor europene ulterioare. Or, sintagma "reorientare strategica" pare sa demoleze acest model.

Trebuie înteles ca procesul de largire ramîne unul evolutiv, insa de funcție de meritele proprii fiecărei tari. Finalizarea negocierilor la o anumita data si integrarea nu sint garantate si nu constituie un lucru implinit.

Domeniile mentionate de legatura cu reorientarea strategica nu reprezinta o noutate. De altfel, raportul de tara al Comisiei Europene din noiembrie 2003 evalueaza generalizarea coruptiei de Romania, fapt care submineaza eforturile din majoritatea domeniilor vietii economice si sociale. De de, Comisia considera ca masurile luate la nivel inalt pentru a rezolva aceasta problema au avut pina acum doar un efect limitat. Desi reforma sistemului judiciar si a administratiei publice a inceput, aceste domenii ramin vulnerabile, de special de ceea ce priveste lipsa independentei justitiei si transparenta si capacitatea administrativa reduse ale serviciului public.

Toate aceste deficiente se regasesc si de raportul comisiei Parlamentului European. Diferenta consta de faptul ca ultimul raport nu se limiteaza la a le sublinia, ci contine o formula coercitiva de de Romania. Este un semnal de alarma tocmai datorita perspectivei de coercitie din partea Uniunii Europene cu posibile implicatii asupra modalitatii de continuare a negocierilor. Consider ca acest fapt, a atrage atentia asupra neindeplinirii satisfacatoare a criteriului politic, este un pas inapoi pentru integrarea Romaniei de Uniunea Europeana.

De fapt, se afirma vointa Uniunii Europene de a nu tolera lipsa de credibilitatea a autoritatilor romane.

Este de interesul societatii romanesti ca toate formatiunile politice din Romania sa adere de mod coerent si unitar la sprijinirea integrarii Romaniei. Totusi, raportul comisiei de politica externa a Parlamentului European atrage atentia asupra credibilitatii guvernului de a lua masurile necesare pentru finalizarea negocierilor cu UE.

Va multumesc,

  Costache Mircea - declarație politică cu titlul Corupția la români în viziunea creatorului Partidului Delicvenței Social Democrate din România (PDSR);

Domnul Mircea Costache:

"Corupția la români în viziunea creatorului Partidului Delicvenței Social Democrate din România (PDSR)"

De:

"Dacă nu vă ies actele de înregistrare a FDSN-ului de la Tribunal până la alegeri, nu vă mai rămâne decât să vă vărsați în partidul lui Dide"(Ion Iliescu, într-o casă conspirativă din București,1992)

Nu demult, dl. Ion Iliescu a șocat opinia publică românească afirmând că fenomenul corupției la români este vechi de 150 de ani. Oamenii simpli care nu și-au pierdut simțul umorului, în ciuda vitregiei vremurilor iliesciene, au interpretat faptul ca pe o nouă emanație a unuia care se simte cu musca pe căciulă. Dacă tot a vrut să arunce pisica moartă din propria ogradă politică în curtea altor epoci, de ce nu s-o fi dus înapoi cu 2050 de ani, la înființarea primului stat centralizat trac, sau mai departe în urmă, spre Homo sapiens fosilis investigat cu C14, pentru a se depista străvechimea genei infracționale a umanoidului care, vorba lui Toma Caragiu, cu doi solzi de dinozaur, îl promova pe colegul de Neanderthal din postul de Sisif 4 la serviciul "Mișcarea bolovanilor" în acela de șef de peșteră.

Dar domnul președinte nu se referă de loc la prima sa epocă de glorie, la anii 1950-1980 ai secolului trecut pentru a face o paralelă între aceasta și cea de a doua epocă de glorie iliesciană, 1989 - 2005. Atunci ar fi constatat că în prima sa perioadă, când era mai mic în ierarhie, s-a construit o economie care producea bunuri atât pentru consumul intern cât și pentru export, când s-au construit cartiere de locuințe, s-a lichidat analfabetismul, s-a electrificat țara , s-au urbanizat multe localități rurale, s-a edificat o politică externă rațională și eficientă, când demnitatea statului român era unanim respectată și apreciată. Cum stăteam cu corupția înainte de 1989, domnule președinte? Unde sunt palatele cu turnulețe, " pagodele ", pontoanele, debarcaderele, ambarcațiunile, vilele, limuzinele, conturile din străinătate și latifundiile corupților acelei perioade ? Șefii de stat de atunci luau, oare, cu ei, în avionul prezidențial pe alde Tender, Haisam, Omar, Cristescu, Medințu, Iacobov, să-i plimbe prin lume drept mostre de întreprinzători fruntași în demolarea României ?

Ne-ați spus la televizor că după 1989 țăranii și-au distrus cooperativele agricole de producție, IAS-urile, SMA-urile, livezile, podgoriile, pădurile, complexele zootehnice, pentru că așa au vrut ei. Tot așa, fabricile au fost falimentate, dezmembrate și vândute la fier vechi, de către muncitori pentru că așa au vrut ei. Probabil că energia electrică și carburanții s-au scumpit că așa au vrut ei, minerii, muncitorii și ceferiștii au fost disponibilizați că așa au vrut ei, hoții au furat că așa au vrut ei, maeștrii combinațiilor și ingineriilor financiar bancare au jefuit că așa au vrut ei, mafioții au măsluit actul de justiție că așa au vrut ei și în general, întreaga panoramă a dezastrului românesc post decembrist este opera unor maeștri ai corupției care au procedat așa fiindcă așa au vrut ei. În cazul acesta, dumneavoastră ce ați vrut, domnule președinte ?

Părerea celor mai mulți români este că amploarea fenomenului corupției dezvoltat în România anilor 1989-2005 este fără precedent în istoria națională și că ravagiile acestui flagel au drept cauză principală prezența în fruntea statului român a două personaje: unul de paie și altul de iască. Nu-i numesc fiindcă oricine poate azi să-i recunoască. Lipsa de autoritate, complexele, incultura oportunismul, beția puterii cu orice preț, lipsa de luciditate și de patriotism autentic au aruncat țara dezindustrializată, deșertificată, secătuită, debusolată și înfometată, în rândul țărilor lumii a treia. Iluzia contaminării cu performanțe economice și de organizare socială prin simpla juxtapunere țărilor civilizate, fără venirea la conducerea treburilor publice a unor caractere puternice, incoruptibile și patriotice , întârzie revenirea noastră la normalitate.

Așa stând lucrurile, stimați filosofi ai istoriei corupției la români, cărați-vă că s-a făcut târziu, și s-au furat cam multe ! " De noapte și de frig, seniori!" (Laurențiu Fulga)

  Marin Anton - argumente ce dovedesc că Guvernul nu este preocupat serios de dezvoltarea unui sector precum cel al IMM-urilor;

Domnul Marin Anton:

La începutul guvernării ni s-au prezentat unele măsuri care, trebuie să recunoaștem, erau de tip liberal, respectiv măsuri de susținere a pieței libere prin întărirea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii.

Pe măsură ce a trecut timpul, guvernul s-a întrecut pe sine, cum ne-a obișnuit în multe situații, doar în prezentarea unei imagini prin care a dorit să demonstreze că este interesat de dezvoltarea activității IMM-urilor.

Așadar, întreprinzătorii mici și mijlocii n-au avut motive de bucurie pentru că facilitățile fiscale acordate prin lege au fost anulate, precum și șansa mediului de afaceri de a deveni predictibil, iar tot ceea ce a constituit motiv de mândrie a sfârșit în anul 2002.

Pentru încă trei ani au mai scăpat microîntreprinderile, care au reușit să supraviețuiască în condițiile în care peste jumătate din numărul lor a acumulat pierderi și nu profit și probabil acestea vor sfârși prin a fi lichidate.

Constatăm deci că politicile adoptate au fost în cea mai mare parte lipsite de rezultate concrete și au avut numai caracter propagandistic.

Negocierea Capitolului 10 privind impozitarea s-a făcut fără profesionalism și fără a evalua corect impactul aplicării unor măsuri fiscale care compromit dezvoltarea IMM-urilor.

Fiscalitatea dură aplicată IMM-urilor a fost o măsură care s-a luat ca urmare a pretinselor impuneri din partea Uniunii Europene.

În felul acesta, guvernul României subminează și subestimează această alternativă de creștere economică, de asigurare a unui număr tot mai mare de locuri de muncă, de descurajare a economiei subterane etc.

În contextul atâtor disfuncționalități este greu de crezut că sectorul IMM-urilor va ajunge ceea ce trebuie să fie: motorul economiei românești și consolidarea speranței că în țara noastră se poate trăi mai bine.

Cred că atât faptele, cât și acțiunile legislative întreprinse stau mărturie că acest guvern nu este preocupat serios de dezvoltarea unui sector precum cel al IMM-urilor și că toată agitația este numai de ochii lumii.

Aproape că aș putea crede că guvernului îi este teamă de dezvoltarea acestui sector, îi este teamă de o economie liberă și necontrolată administrativ pentru că atunci și oamenii ar deveni liberi din punct de vedere economic ceea ce le va schimba, în mare parte, și orientarea politică.

  Mihai Tudose - declarație privind Intrarea României în NATO - moment istoric;

Domnul Mihai Tudose:

Declarație politică privind: "Intrarea României în NATO - moment istoric".

România accede la cea mai puternică garanție de securitate existentă din toate timpurile, Alianța Nord-Atlantică. României i se oferă acum șansa de a contribui deplin la procesul aliat de decizie privind securitatea euro-atlantică și rolul NATO în secolul XXI.

Drumul României spre NATO nu a însemnat doar un proces de decizii politice. Au existat patru Planuri Naționale de Aderare, cu participarea la peste 3300 de activități ale Parteneriatului pentru Pace și cu contribuția la toate misiunile NATO după încheierea războiului rece, care au condus la această realizare. Este, totodată, un rezultat al performanțelor pe care armata română le-a reușit în procesul de restructurare, modernizare și reformă, pentru a atinge inter-operabilitatea cu structurile Alianței Nord-Atlantice.

Pe lângă toate acestea, o contribuție importantă a fost reprezentată de parteneriatul Parlament-Guvern, în favoarea demersurilor de integrare, ceea ce a condus la urgentarea ratificării protocolului de aderare, fapt realizat în 11 luni în loc de 18 luni.

Nu trebuie însă să uităm de acele elemente esențiale reprezentate, pe de o parte, de munca și devotamentul exemplar al militarilor români în misiunile asumate, iar, pe de altă parte, de impresionanta investiție de încredere a societății românești.

Datorită acestui proces încheiat cu succes, România va beneficia din partea altor țări, în calitate de membru al Alianței, de "o mai mare încredere", fapt cu implicații importante și pe plan economic.

Succesul pe care îl marcăm acum înseamnă atât o confirmare a demnității noastre, ca membri respectați ai familiei euro-atlantice, cât și o dobândire a unei încrederi sporite pe drumul reformelor, o energie înnoită, pentru ca acesta să însemne beneficii pentru cetățenii României.

  Scarlat Iriza - intervenție legată de conflictul de muncă din Bazinul carbonifer Oltenia;

Domnul Scarlat Iriza:

Intervenția mea de astăzi se referă la conflictul de muncă din Bazinul carbonifer Oltenia.

Încă din luna ianuarie a.c., sindicatele din Bazinul carbonifer al Olteniei au formulat revendicări privind creșterea salariilor, elaborarea și aplicarea unei strategii clare pentru industria minieră, crearea de noi locuri de muncă în zonele miniere afectate de disponibilizarea de personal, renunțarea la înființarea Complexelor energetice Rovinari, Turceni, Craiova etc. Întrucât aceste revendicări nu au putut fi satisfăcute în totalitate, iar contractul colectiv de muncă expira la 3 februarie a.c., sindicatele miniere din zonă au declanșat o grevă de avertisment, urmată de o grevă generală pe durată nedeterminată.

Această grevă s-a declanșat în ciuda unor negocieri îndelungate între patronat și sindicate, a angajamentului Guvernului ca, până la finele lunii februarie a.c., să aprobe strategia de restructurare a industriei miniere, a stabilirii unui program de acompaniament social, inclusiv de plăți compensatorii substanțiale, a majorării salariilor cu 9% în continuare, în funcție de creșterea productivității muncii.

Din totalul minerilor din cadrul Companiei Naționale a Lignitului Oltenia, 88% s-au declarat în scris pentru grevă generală, principala lor revendicare, exprimată de 56% din participanții la sondaj, s-a referit însă la necesitatea apariției de noi locuri de muncă.

Eșuarea negocierilor, declanșarea grevei generale și contestarea de către sindicate, la Tribunalul București, a Hotărârii de Guvern privind înființarea complexelor energetice, scot în evidență o lipsă flagrantă de comunicare și de concesii reciproc admisibile în astfel de situații. Prin declanșarea acestui conflict, toate părțile au pierdut. Astfel, producția de lignit va fi afectată substanțial, reorganizarea Campaniei Naționale a Lignitului Oltenia va fi întârziată, cu toate consecințele privind rentabilizarea acestui sector, salariile și locurile de muncă vor fi, de asemenea, afectate. În ultimă instanță, suferă întreaga economie și perspectivele de ameliorare a nivelului de trai pentru cei mulți și săraci.

Singura concluzie viabilă constă în reîntoarcerea părților implicate în conflict la masa tratativelor și găsirea unor soluții realiste, acceptabile pentru ambele părți. Fără îndoială, problema cea mai stringentă constă în crearea de noi locuri de muncă.

Îmi exprim speranța că deputații din județele Regiunii de Dezvoltare SUD-VEST și îndeosebi cei din Gorj și Dolj vor sprijini autoritățile centrale și locale cu sugestii pertinente, pentru elaborarea unor proiecte de investiții care să poată participa cu succes la licitațiile privind atragerea unor surse de finanțare externă: PHARE, ISPA, SAPARD, menite să contribuie la crearea de noi locuri de muncă, precum și la ameliorarea nivelului de dezvoltare economică și socială a zonei.

  Ion Mocioalcă - declarație cu titlul C.S.R, final de coșmar;

Domnul Ion Mocioalcă:

Declarație Politică: "C.S.R., final de coșmar".

Ca și politica pe plan național, în politica județului nostru se vântură o mulțime de povești, menite să forțeze cumva norocul și, de ce nu, buna-credință a electoratului. Suntem martorii unui fel de ping-pong politic, care, în loc să limpezească apele, va da, cu siguranță, multă bătaie de cap celor care vor fi chemați la urne, pentru ca, prin voturile lor, să aleagă noile structuri de conducere locale sau naționale. Rămâne de văzut dacă și electoratul, desigur, majoritatea acestui electorat, va "înghiți" asemenea "finețuri politice".

Până una alta, guvernarea actuală, Partidul Social Democrat, își vede de treabă. Când ai atâta de lucru, n-ai timp prea mult de vorbe. De aceea și profită politicienii cu poziție. Ei n-au acum de lucru. Și ar vrea...

Este la mare modă imaginea! Pe lângă purtătorii de cuvânt, iată, apar "purtătorii de imagine"! Domnul Stolojan își declară calitățile: "Integritate, corectitudine și cinste"! Desigur, cum de turcul, și pistolul! Adică, toți peneliștii sunt ca "șefii".

Intransigentul și a toate știutorul Băsescu trebuie să fie prototipul pedist. El a și hotărât, poate fi orice, și Președintele României, acceptă să fie și prim-ministru, ba chiar și primar general al Capitalei! Ba ne și amenință: dacă nu va fi ales, pleacă și ne lasă cu ochii în soare! Măcar să se țină de cuvânt, deși n-aș crede!

Pozând în "Biciul lui Dumnezeu" (adevărată blasfemie!), Vadim Tudor uită și de partidul lui. PRM-ul de doar un decor pentru măscările lui. Am trăit să auzim și pe aceasta: "Poporul de nu mai ascultă decât de mine!"... Doamne ferește!

Până și Lia Roberts, o româncă americană, reprezentanta republicanilor din Nevada-SUA, ar vrea să ne bage pe gât imaginea ei roz-bombon și să ne fie, bineînțeles, președinte de țară și, după aia, mai vedem noi!

Nu pe realizări, pe fapte concrete și benefice colectivității se bazează discursul lui politic, ca și intervențiile reprezentanților acestora în acest județ, cât pe imagine. Principalul este să-i știe lumea. Ei vorbesc peste tot, la radio, la televizor, vorbesc și în ziar, vorbesc și la fierul de călcat! În năvala vorbelor, noi, cei mulți, trebuie să-i amețim și să uităm ce s-a întâmplat, să zicem, chiar aici, în Reșița, sau în județ, cu câțiva ani în urmă, când ei, cu sculele puterii în mână, se "sacrificau", ca să ne fie nouă bine...

Așa au dat ei Reșiței, Combinatului Siderurgic în speță, în loc de mâncare... imagine! În loc de siguranță, miros de țepari "strategici", vezi Doamne, din prospera Americă!

Nu doar țărănistul - azi, anchetat penal - Radu Sârbu, fost șef al F.P.S.-ului, ci tot Guvernul, cu liberalii și democrații lui Roman și Băsescu, sunt responsabili de ce s-a întâmplat atunci la C.S. Reșița! Promisiunile de investiții în combinat, de zeci de milioane de dolari, făcute într-un contract de privatizare mai mult decât superficial, de către o firmă obscură, fără garanții, fără clauze asiguratorii, au fost supervizate de însuși prezența domnului lider democrat, Petre Roman, la semnarea contractului! Ați uitat, domnilor vechi guvernanți?

John Michael McNut și-a tras repede o leafă lunară de 24.000 USD, în combinat n-a intrat nici un cent! Guvernul PSD trebuia să repare gravele greșeli, pe când escrocul McNut era acoperit de contract. Oamenii combinatului n-aveau ce mânca! Era de înțeles: pe ei îi interesa mai puțin textul iresponsabil al contractului cu firma fantomă americană. Ei voiau loc de muncă, salariu câștigat cinstit! Către cine să-și îndrepte protestul? McNut se refugia în America. Mai aproape era Guvernul PSD, pus în situația de a repara legal catastrofala prestație a fostului Guvern. La 45 de milioane de dolari se ridică gaura financiară din C.S.R. (să nu-i spunem jaf!), pe care, acum, actuala guvernare trebuie să o acopere!

Spre satisfacția lipsită de de a opoziției, mânia oamenilor a fost dirijată spre PSD: demonstrații, greva foamei, blocări de drumuri, chiar și pietre în geamurile prefecturii și ale sediului PSD! Culmea cinismului, deputați și lideri politici din județ, ai Opoziției, declarau atunci în presă că au soluții de rezolvare..., că ei sunt de partea greviștilor, plângându-și soarta, ca și cum, vorba aceea, "nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase"!

Catastrofalele prevederi ale acelui contract iresponsabil obligau Guvernul actual să aștepte termenele lungi acceptate pentru investițiile promise. N-am putut decât să acordăm ajutoare sociale de peste 100 de miliarde de lei acestor oameni năpăstuiți și, mai recent, salarii compensatorii celor disponibilizați.

După atâtea serioase demersuri de clarificare juridică și de selectare a altor investitori, salutăm cu satisfacție recentul succes clar al actualului Guvern, al Agenției de Privatizare, în perfectarea contractului de cumpărare al C.S.R. de către Grupul TMK, cel mai mare producător de țevi din Rusia și al doilea din lume! 25 de milioane de dolari - aport de investiții și acoperire de datorii, contract clar, transparent, peste 1.500 de locuri de muncă asigurate.

Iată, vin și la Reșița marii investitori! Parcă auzim oferta domnului Spătaru, candidat, probabil, PNL la Primăria Reșița, care promite 20.000 de locuitori în plus în Reșița, adică, măcar 7-8.000 de locuri de muncă! De ce nu s-a întâmplat "minunea" asta în guvernarea veche?

Oamenii Reșiței au, din nou, o perspectivă bazată pe fapte reale, nu pe promisiuni cu acoperire îndoielnică. Reprivatizarea C.S.R.-ului deschide calea trecerii rapide a platformei fostului combinat cocso-chimic din Țerova în administrația Consiliului Local Reșița și a demarării acțiunilor complexe de realizare a unui parc industrial la dispoziția investitorilor, o soluție de viitor apropiat pentru alte, atât de necesare sute, poate mii de locuri de muncă, într-un oraș greu lovit de tranziție și reformă.

De aceea, spuneam mai înainte, poate am greșit atunci când, prinși în treburile multe ale unei guvernări temeinice, responsabile, n-am avut timp de vorbe și nu am ripostat la loviturile sub centură ale Opoziției.

Serios este și contractul de privatizare al U.C.M. Reșița. Timpul lucrează în favoarea noastră. Măsurile de perspectivă, împreună cu cele necesare, de protecție socială, în această etapă, sunt "cartea de vizită" a PSD, răspunsul nostru la vorbele și promisiunile, altminteri, de neevitat, ale Opoziției, într-o democrație adevărată.

Și pentru că tot veni vorba de C.S.R., să recunoaștem măcar acum, cum puteau veni în Reșița investitori serioși din țară sau din afară când Reșița, ani la rând, a fost cunoscută ca un oraș nesigur, cu puternice tensiuni sociale, cu radicalism sindical - nu al oamenilor, ci al liderilor de la "Vatra"? Și care, recent, deși știau că în câteva zile se va semna contractul cu firma rusească, au mai organizat un protest la Prefectură și o amenințare cu pichetarea Guvernului. Să-și întărească cumva șubrezita poziție de lider sindical! Vezi, Doamne, el, liderul, a grăbit privatizarea...

Sper că mulți au priceput. Nu tot ce zboară se mănâncă! Și nu toate vorbele sunt adevărate...

Închei, exprimându-mi o neclintită convingere: bunul simț al oamenilor obișnuiți este greu de clintit! Electoratul este mai deștept decât își închipuie majoritatea politicienilor! Vă mulțumesc.

  Grigore Emil Rădulescu - semnalarea drasticului dezechilibru social în domeniul pieței muncii;

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Reducerea numărului de salariați este principala problemă cu care se confruntă societatea românească din 1990 încoace. În doar 14 ani, potrivit datelor publicate de Institutul Național de Statistică, numărul locurilor de muncă a scăzut de la 8,2 milioane în 1990 la 4,7 la sfârșitul anului trecut. Paradoxal, avem din ce în ce mai puțini șomeri, în condițiile în care forța activă a României este de 10 milioane de oameni.

Dacă raportăm numărul de salariați din România la numărul de persoane care nu sunt încadrate în muncă, ajungem la o constatare uluitoare: fiecare salariat român întreține alte cinci persoane, prin contribuția la asigurările sociale și nu numai. Asta și pentru că, după 1989, foarte mulți angajați au ieșit la pensie, pentru că nu au făcut față tulburărilor economice sau au profitat de neclaritățile legislative. Înainte de 1989, raportul era de patru salariați la un pensionar, iar acum este de 1,6 pensionari la un salariat.

Ultimul sondaj realizat de CURS arată că peste 86% din români consideră că statul este dator să le asigure un loc de muncă. Lunar, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) scoate la bătaie cel puțin 18.000 de joburi, în cele mai diverse domenii. Dar, potrivit reprezentanților ANOFM, la bursa locurilor de muncă șomerii refuză slujbele oferite, deoarece mulți le consideră sub demnitatea lor, mulțumindu-se astfel cu pomenile date de stat.

Controalele declanșate de către inspectorii de muncă în scopul depistării muncitorilor care lucrează ilegal au descoperit că doi din cinci patroni încearcă să fenteze bugetul statului, prin folosirea "muncii la negru". Potrivit oficialilor din MMSSF, numărul celor care lucrează la negru este de ordinul milioanelor. Anul trecut, erau înregistrate 3.600.000 de convenții civile, dintre care în jur de 50.000 s-au transformat în contracte de muncă, după apariția noului Cod al Muncii. În evidențele Casei de Pensii, numărul contribuabililor rămâne cantonat în jurul cifrei de 4,7 milioane, în condițiile în care forța activă a României este de 9,4 milioane.

  Tiberiu Sergius Sbârcea - despre programul actual de susținere a agriculturii;

Domnul Tiberiu Sergius Sbârcea:

Nu cred că mai este cazul să afirm că agricultura reprezintă o ramură importantă pentru economia națională. Că România a optat ferm pentru integrarea în Uniunea Europeană și că realizarea acestui deziderat politic și economic major depinde în mare măsură de nivelul cantitativ și calitativ de dezvoltare a agriculturii și industriei alimentare. Guvernul Năstase consideră agricultura ca fiind ramură economică de primă importanță în procesul de relansare economică a României. Că obiectivele prioritare urmărite prin programul Guvernului sunt creșterea productivității și a calității, creșterea veniturilor producătorilor agricoli și dezvoltarea durabilă a zonei rurale, în concordanță cu cerințele protecției mediului înconjurător, în scopul creării unui sector competitiv, care să răspundă cerințelor pieței comunitare.

La această dată putem vorbi de atingerea unor obiective concrete în domeniul agriculturii, și anume:

  • în anul 2004 vom atinge nivelul de producție din 1989, dar pe o structură privată;
  • producția agricolă a crescut cu 25% față de anul 2000, în vreme ce pe Guvernarea CDR-PNL-PD a scăzut cu 15%;
  • între anii 2000 și 2003, populația ocupată în agricultură a scăzut de la 42% la 33,5%, pe fondul creșterii producției;
  • sectorul zootehnic s-a redresat, cunoscând o creștere de 9% numai în primele luni ale anului 2003, comparativ cu o scădere de 15% în guvernarea anterioară;
  • s-au creat și modernizat structuri agricole performante prin asociere, arendare, concesiuni, vânzare-cumpărare și, ca urmare, avem peste 3 milioane de hectare în forme asociative;
  • de asemenea, progres mare în realizarea programului de îmbunătățiri funciare, achiziționarea echipamentelor de irigat, reabilitarea amenajărilor de îmbunătățiri funciare, privatizarea sistemelor de irigații;
  • gradul de utilizare a suprafețelor irigate a crescut constant de la 2,7% în anul 1999 la 10,3% în anul 2001, la 15,4% în anul 2002, iar în anul 2003 la 26%.

Este foarte important să arătăm că programul de susținere a agriculturii pentru anul 2004 se ridică la suma de 37.443,9 miliarde de lei, față de realizarea din anul 2003, de 13.778 miliarde de lei, de 9.483,2 miliarde de lei în anul 2002, de 9.175,5 miliarde de lei în anul 2001 și de 6.884,1 miliarde de lei în anul 2000.

Ținând cont de realizarea obiectivelor prevăzute pentru această perioadă, este limpede că bilanțul guvernării PSD este pozitiv și că oferta electorală din alegerile anului 2000 a fost îndeplinită, prin transpunerea în practică a Programului de guvernare.

Bilanțul celor trei ani de guvernare justifică încrederea electoratului la votul din 2000.

Succesele obținute atât pe plan extern, cât și pe plan intern, demonstrează că doctrina social-democrată de guvernare este cea mai potrivită pentru România.

Vă mulțumesc.

  Cornel Popa - despre situația de dificultate financiară a medicilor veterinari;

Domnul Cornel Popa:

Declarație politică privind situația de întârziere continuă a plăților către medicii veterinari concesionari.

Prin întrebarea din 5.11.2001, am adus în atenția Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor situația de dificultate financiară a medicilor veterinari, situație constând în restanțe, scadente încă din luna aprilie 2001, la plata sumelor reprezentând drepturile bănești cuvenite în baza contractelor de concesiune de servicii veterinare încheiate cu statul, în condițiile impuse de acesta.

În adresa nr. 22918/16.11.2001, domnul ministru Ilie Sârbu ne răspundea că: "Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor se preocupă pentru rezolvarea situației de dificultate financiară apărută prin neplata medicilor veterinari". Și, în acest sens, se angaja la onorarea obligațiilor pecuniare menționate, până în ianuarie 2002.

Ulterior, prin întrebarea din 25.03.2002, am fost nevoiți să revenim, deoarece angajamentul nu fusese respectat, fiind achitată doar o mică parte din suma promisă.

În răspunsul nr. 32206/9.04.2002, domnul ministru Ilie Sârbu ne anunța că: "S-au achitat toate restanțele anului 2001, în acel moment fiind achitate inclusiv deconturile medicilor veterinari concesionari pe lunile ianuarie și februarie 2002".

Din păcate, în ciuda promisiunilor dumnealui, această deficiență a continuat să persiste și în anul 2003, când am fost nevoiți să revenim cu o nouă întrebare, în data de 10.06.2003, deoarece medicii veterinari nu primiseră banii pentru serviciile prestate din luna martie.

În răspunsul nr. 23538/24.06.2003, domnul ministru ne informa că: "Procedura de decontare a acestor activități presupune un decalaj firesc", angajându-se că: "Pentru viitor, Direcția de buget finanțe din MAPAM va acționa pentru o rezolvare mai rapidă a efectuării plăților".

Iată, însă, că nici în anul 2004 situația din teren nu corespunde cu angajamentele, medicii veterinari concesionari sesizându-se că nu au primit nici un ban din luna mai a anului trecut până în decembrie, când le-au fost virate sumele aferente activităților prestate în lunile iunie, iulie și august și că abia la începutul lunii februarie 2004 le-au fost decontate activitățile din lunile septembrie și octombrie 2003.

În condițiile în care medicii veterinari concesionari sunt obligați , conform contractului, să presteze la timp activitățile de sezon, iar deconturile, depuse de ei la sfârșitul fiecărei luni, sunt achitate din De în Crăciun, apare firească întrebarea dacă Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului nu are nici o obligație, fie ea și morală, față de această categorie profesională, de care depinde sănătatea alimentară a întregii populații.

Constatând că această întârziere nejustificată a plăților a devenit un fapt curent, ce ține de normalitate, și că factorii de decizie din Ministerul Agriculturii Pădurilor, Apelor și Mediului nu arată nici cea mai mică intenție de a pune capăt acestor sincope păguboase, cerem domnului ministru Ilie Sârbu să se țină de cuvânt și să ia măsuri rapide și concrete, pentru a evita, pe viitor, apariția acestor probleme.

  Vasile Miron - intervenție intitulată: Centrul PSD de relansare economico-socială a Văii Trotușului;

Domnul Vasile Miron:

"Centrul PSD de relansare economico-socială a Văii Trotușului"

În declarația politică de marți, 9 februarie 2004, v-am prezentat momentul creării Centrului PSD de relansare economico-socială a Văii Trotușului și obiectivele sale, cuprinzând pe cele specifice fiecărei localități și 6 obiective comune, dintre care 3 în curs de realizare, celelalte 3 urmând a fi realizate până la finele anului 2004.

În cadrul întâlnirilor de lucru din octombrie-decembrie 2001, octombrie-decembrie 2002 și ianuarie 2004 cu reprezentanții consiliilor locale, primăriilor, învățământului, sănătății, pazei și ordinii, silviculturii, patronatelor și sindicatelor, s-au adăugat celor 6 obiective comune și altele, printre care și implementarea unui program turistic în zonă și dotarea unităților de învățământ cu aparatură performantă (calculatoare, xerox-uri, fax-uri, televizoare color etc.).

În ceea ce privește primul obiectiv, din domeniul turismului, fac precizarea că există toate condițiile necesare elaborării unui program pentru finanțare externă, care, pe lângă faptul că va face cunoscută în țară și peste hotare această zonă, considerată "o vale a Loirei în variantă moldovenească", va crea un număr mare de noi locuri de muncă, care vor suplini o parte din numărul locurilor de muncă diminuate substanțial în ultimii ani, în domeniul mineritului, exploatării și prelucrării lemnului și al extracției petrolului.

Pentru al doilea obiectiv, din domeniul învățământului, ne-am alăturat inițiativei Guvernului de a dota școlile cu calculatoare, pregătind elevii și cadrele didactice din școlile gimnaziale în cadrul unor cursuri cu plata modică (circa 300.000 lei pe o perioadă de pregătire de o lună de zile), cursuri în urma cărora cei care le-au frecventat au primit atestate.

Iată doar alte câteva exemple din activitatea "Centrului", ai cărui membri se conduc după dictonul "Face, dar nu tace", prezentându-vă dumneavoastră și mass-mediei obiective propuse, obiective realizate sau în curs de realizare și obiective de viitor.

  Cristian Nechifor - semnalarea unor aspecte ale activității filialei Partidului Democrat de la Iași;

Domnul Cristian Nechifor:

Cred că se observă destul de clar deja că situația unor partide, la nivelul întregii țări și implicit la nivel local, este deplorabilă. S-a ajuns la situații în care membrii de partid cu funcții de conducere au demisionat în grup sau au plecat, la perioade scurte de timp, din partidele în care au stat în ultimii ani sau în care au ajuns prin peregrinajul politic de care au dat dovadă în diferite perioade de timp. La Iași, ca de altfel în mai toate filialele Partidului Democrat, situația a ajuns să fie tragi-comică. Membrii de partid, care mai există, nu participă în nici un fel la deciziile pe care le iau șefii, șefii sunt dictați de alte filiale sau de șefii de la centru.

Toate luptele care se duc acum în interiorul PD Iași relevă clar o situație care era de prevăzut - lupta pentru locurile pe liste și pentru influență. Or, în cele mai multe cazuri, foștii candidați la diferite funcții în Parlament sau în consiliile locale sau județene, nu au fost în stare să adune destule voturi pentru a ajunge acolo unde își propuseseră. În acest context, acum negociază sau încearcă să facă acest lucru, în timp ce sondajele și previziunile le arată clar că nu mai au nici o șansă. Din această cauză, s-a ajuns la soluția aducerii de la București a unui șef de filială. Tot din această cauză, cei din conducerea partidului fug încotro apucă. Din aceeași cauză, vizita lui Traian Băsescu la Iași s-a soldat cu un eșec evident. Nimeni nu a fost desemnat de Partidul Democrat să candideze la primăria orașului și nici nu au fost lămurite anumite lucruri care de fapt determinau această de către alte partide.

În acest context, este de remarcat faptul că debusolarea care i-a cuprins pe simplii membri sau pe simpatizanții partidului, despre care am vorbit mai înainte, este un efect normal al acțiunilor șefilor.

Oamenii care acum conduc Partidul Democrat la Iași nu au fost în stare să se așeze la o masă, să discute coerent și să pună la punct situația cu care se confruntă.

La ce s-ar putea aștepta alegătorii în cazul în care aceștia ar ajunge să conducă destinele orașului în care locuiesc sau să acceadă la funcții de răspundere în Parlamentul țării? Pierderea credibilității este, așadar, un efect clar și real, determinat de fuga de răspundere serioasă a celor care își doresc cu disperare funcții pe care nu le pot suporta. În același timp, este un efect al demersurilor acerbe îndreptate într-un singur sens - funcții care să le asigure pârghiile de care au nevoie pentru a prospera financiar.

Aceasta este singura concluzie credibilă care poate descrie situația încordată și haotică pe care, voit sau nu, șefii din Iași ai Partidului Democrat au asistat-o ca niște chirurgi neputincioși sau nespecialiști, de la începutul anului și până acum. Sunt convins că cetățenii vor penaliza drastic aceste bâlbâieli și incoerențe flagrante care ar putea duce la un dezastru în cazul în care ar fi trecute cu vederea. Vă mulțumesc.

  Ștefan Baban - declarație cu titlul: Carte frumoasă... cinste cui te citește!;

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Carte frumoasă ... cinste cui te citește!"

S-a vorbit mult și cu dreptate despre criza cărții provocate de aplicarea de la 01.01.2004 a cotei de 9% TVA. O criză ce afectează în special editorii și librăriile, dar în egală măsură și pe cetățeanul de rând, al cărui drept la cultură este garantat de Constituția României.

Criza cărții diminuează puterea de cumpărare a românului, făcându-l să se simtă stingher în librării, să le răsfoiască și apoi, ca la muzeu, să se uite cu jind, fără speranță, la titlurile interesante de pe de. Asta în condițiile în care doar câteva milioane din întreaga populație a țării își permiteau să mai cumpere într-un an 10-15 cărți, marea lor majoritate manuale, dicționare, ghiduri etc.

Această criză survine pe fundalul unui fenomen mai grav, care este criza lecturii, și care reprezintă reducerea, diminuarea reflexului și a practicii lecturii. Nu de nevoie cred să mai amintesc de analfabetismul real care bântuie această țară care a dat destui cărturari și oameni învățați, de persoanele școlarizate cu acte care nu știu să scrie sau să citească prea corect, sau chiar de persoane cu pretenții, adică cu studii superioare, care se exprimă defectuos sau nu pot să susțină o banală conversație.

Trist este că familiaritatea cu cartea o mai au doar adulții și bătrânii care îi mai țin ochii. Trădătorii sunt reprezentați de tânăra generație, care nu a deprins drumul spre carte, reflex căpătat altădată la școală sau în familie, chiar și de persoane care proveneau din mediul rural și muncitoresc.

Mulți dintre noi ne aducem aminte de figura învățătorului, bunicilor sau părinților și automat asociem aceste chipuri cu fascinația primelor povești ale Humuleștilor, Pupăza din Tei, Făt Frumos din Lacrimă, Gavroche, Micul Prinț, Alice în Țara Minunilor etc.

Există însă și o categorie de persoane pentru care cartea reprezintă pâinea cea de toate zilele, caracterizându-se ca o necesitate profesională și una intelectuală pentru care, din lipsa acută a banilor, singura alternativă rămâne biblioteca, indiferent dacă este școlară, sătească sau publică.

Din păcate, sistemul bibliotecilor la care se poate apela ridică mari probleme, deoarece foarte puține dintre ele și-au actualizat fondul de carte în ultimii 10 ani. Spații mici, sedii deplorabile, ca și personalul insuficient, fac ca imaginea izvoarelor de carte să fie apăsătoare, în loc să recreeze și să bine dispună. Dacă la toate acestea adăugăm și absența calculatoarelor, situația nu este deloc favorabilă celor dornici să-și îmbogățească spiritualitatea.

Pretutindeni în această țară, problema cea mai arzătoare, mai presus de orice, rămâne funcționarea bibliotecilor. La toate nivelele te izbești de lipsa spațiilor de depozitare și manipulare, de accesul greoi la multe dintre titluri, de insuficiența fondurilor de achiziții, de ritmul lent și necorespunzător de împrospătare cu titluri noi. Este adevărat că sunt și instituții de acest fel care par a exista în condițiile actuale, la toți parametrii: și-au îmbogățit fondul de carte, și-au modernizat sistemele de informare, de accesare și de deservire a cititorilor.

Cultura la care au dreptul toți românii reclamă de urgență reabilitarea bibliotecilor, de la spațiile destinate la fondul bibliografic rulat și periodic înnoit. Dar, din păcate, vremurile ce vin nu se anunță deloc bune. Ca și când toate acestea nu ar fi fost de ajuns, noul Cod fiscal anulează avantajele editorilor care făceau donații bibliotecilor, aceștia nemaifiind scutiți de la plata impozitului cu suma respectivă, plus 2% profit. Nemaiavând nici un avantaj, într-o societate cu fiscalitate financiară imensă, agenții economici nu mai sunt cointeresați în acte de binefacere, pentru că nu mai sunt scutiți nici de impozitul pe profit, nici de TVA.

În aceste condiții, având în vedere greutățile cotidiene cu care se confruntă cultura românească, este nevoie de o acțiune amplă de salvare a bibliotecilor, dar și de o strategie funcțională pentru redimensionarea cărții în viața spirituală a cetățeanului și a filologului. Astfel, problema va rămâne de nerezolvat, antrenând o creștere a analfabetismului real și a inculturii cetățeanului român. Vă mulțumesc.

  Smaranda Ionescu - intervenție cu privire la creșterea sărăciei sub actuala guvernare a PSD;

Doamna Smaranda Ionescu:

Decizia Comisiei de politică externă a Parlamentului European, de reorientare a negocierilor de aderare cu țara noastră, adică monitorizarea României de către Uniunea Europeană, constituie un eșec lamentabil al politicii europene a tandemului Iliescu-Năstase și este fără precedent pentru negocierile de aderare, atât ale țării noastre, cât și în istoria Uniunii Europene.

Să ne amintim, totuși, că România a mai fost monitorizată de Consiliul Europei și tot în timpul mandatului prezidențial al lui Ion Iliescu și al mandatului legislativ al aceluiași partid de guvernământ ca și astăzi.

Actuala hotărâre de monitorizare severă a României de către Uniunea Europeană este determinată de neîndeplinirea criteriilor politice de către guvernarea Năstase, căreia îi sunt imputabile deficitul de democrație și legalitate, lipsa de reformă și de independență a justiției, corupția generalizată, lipsa libertății de opinie și a mass-media, privatizări dubioase, nepotism, nerespectarea moratoriului privind adopțiile internaționale, neaplicarea acquis-ului comunitar, starea de mizerie și sărăcie generalizată din România etc.

La capătul a trei ani de guvernare Iliescu-Năstase, România nu mai îndeplinește condițiile politice fundamentale ale democrațiilor europene. Decizia Comisiei de politică externă a Parlamentului European este un avertisment grav pentru actuala guvernare, care, prin politica de minciuni și neîndeplinire a propriilor angajamente pe plan intern și internațional, întârzie și pune chiar în pericol integrarea europeană a României și viitorul țării noastre.

De aceea, este cu atât mai lamentabilă și demagogică reacția guvernanților români față de hotărârea Parlamentului European, pe care o consideră ca o victorie a Guvernului Năstase.

Această apreciere, pe cât de ridicolă, este, în același timp, jignitoare la adresa poporului român, care s-a pronunțat în marea sa majoritate, pentru aderarea țării la Uniunea Europeană.

De altfel, însuși Guvernul Năstase a declarat că integrarea europeană a României constituie o prioritate absolută, dar pe care nu a respectat-o însă, înșelând atât poporul român, electoratul său, cât și organismele europene.

Este evident astăzi, după decizia Comisiei de politică externă a Parlamentului European, că România nu este un stat cu adevărat de drept și nici cu o economie de piață funcțională. Judecând după tiparul guvernanților săi de astăzi, România este, din nefericire, considerată atât la Bruxelles, cât și în alte părți ale lumii, drept o țară de oameni mincinoși, fără rușine și fără onoare, ceea ce este o umilință pentru poporul român, iar în această situație nefericită ne-a adus politica externă duplicitară și antinațională a actualei guvernări Năstase.

Și pe plan economic și social, politica Guvernului Năstase este antiromânească și antidemocratică. Justiția este politizată, nereformată și coruptă, iar nepotismul este în floare; corupția a atins cote alarmante în toate sferele politicului și administrației, încât a atras atenția forurilor europene, inclusiv a diplomaților acreditați la București, care au cerut în mod public Guvernului să ia măsuri de stopare a acestui flagel; poliția este și ea politizată, ineficientă și coruptă, mass-media prezentând zilnic noi cazuri de mită, trafic de pașapoarte, de carne vie, crime, violuri, furturi etc. patronate de polițiști; impozitele și taxele sunt printre cele mai mari din Europa; multe dintre privatizări au fost netransparente și ar trebui revizuite, așa cum cerea recent și ambasadorul american; șomajul se menține la cote ridicate, iar o parte a forței de muncă lucrează în economia subterană, ce deține o pondere importantă în economia generală a țării; sănătatea și învățământul se află în criză acută; sărăcia și mizeria au atins cote alarmante; niciodată cetățenii României nu s-au aflat în situația disperată ca astăzi, ajungând să se sinucidă, deoarece nu-și mai pot plăti cheltuielile de întreținere și asigura medicamentele și alimentele de bază, strict necesare traiului zilnic, datorită pensiilor și salariilor de mizerie, precum și măririi permanente a prețurilor; legile în România de astăzi se aplică în funcție de clientela politică; licitațiile pentru străzi și drumuri sau alte unități publice se dau tot pe criterii clientelare, astfel încât banul public ajunge, în mare parte, în pușculița partidului de guvernământ (doar se apropie alegerile), iar lucrările sunt de cea mai slabă calitate și trebuie refăcute tot din banii contribuabililor; lipsa de profesionalism și eficiență este evidentă în toate sferele administrației, datorită politicii de relații și nepotism a actualului Guvern.

În puținele mijloace de informare în masă independente, care au rămas neaservite Guvernului, oameni simpli își manifestă zilnic nemulțumirea și indignarea față de politica guvernanților, afirmând că nu au făcut mai nimic pentru popor, ci doar și-au umplut buzunarele și s-au ghiftuit, asigurând bunăstarea doar pentru clientela lor.

Țara nu se dezvoltă, iar sărăcia a crescut mult pe plaiurile mioritice, sub actuala guvernare a PSD.

  Lia Olguța Vasilescu - propunerea unor măsuri pentru îmbunătățirea controlului parlamentar asupra activității CNA;

Doamna Lia Olguța Vasilescu:

Parlamentarii Partidului România Mare din Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă din Camera Deputaților și Senat au sesizat în repetate rânduri gravele încălcări ale legii, precum și caracterul arbitrar și discreționar în care președintele CNA, domnul Ralu Filip, înțelege să-și exercite atribuțiunile.

Din păcate, se confirmă votul negativ dat de reprezentanții PRM la ședința de alegere a domnului Ralu Filip în funcția de președinte al CNA. Deși chemat în repetate rânduri în fața Comisiilor de cultură ale Parlamentului pentru a răspunde la gravele încălcări ale legii, domnul Ralu Filip a continuat să trateze sfidător controlul parlamentar.

Întrucât Legea audiovizualului nr.504/2002 nu oferă Parlamentului instrumentele necesare pentru demiterea membrilor CNA care săvârșesc încălcări ale legii, membrii PRM din Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă din Camera Deputaților și liderul Grupului parlamentar al PRM au inițiat și depus, astăzi, 19 februarie a.c., un proiect de Lege privind modificarea Legii audiovizualului, proiect menit să confere posibilitatea Legislativului de a-i demite pe acei membri ai CNA care săvârșesc astfel de încălcări.

PRM speră că în acest mod controlul Parlamentului va deveni mult mai eficient și se vor putea lua măsurile necesare împotriva tuturor celor care săvârșesc fapte abuzive.

  Florin Iordache - declarație intitulată: PSD - sigurul partid capabil să conducă România în UE;

Domnul Florin Iordache:

"PSD - singurul partid capabil să conducă România în Uniunea Europeană"

Sfârșitul săptămânii trecute a fost marcat de reacția Alianței PNL-PD în care se cerea demisia Guvernului.

Această Alianță de tristă amintire din perioada '96-2000 încearcă să-și atragă simpatia populației în vederea apropiatelor alegeri locale și generale.

Nu se amintește nimic de faptul că întârzierea României se datorează lipsei de profesionalism a Guvernului CDR-PNL-PD, adopțiilor internaționale dubioase din perioada "Valeriu Stoica", a afacerilor SAFI sau FNI.

Actualul Guvern Adrian Năstase a demonstrat că este singurul capabil să ducă România înainte. În luna aprilie vom avea statutul de membru cu drepturi depline în NATO, românii circulă fără vize în Europa, iar în acest an Guvernul va finaliza negocierile pentru aderarea la Uniunea Europeană.

S-a demonstrat încă o dată că Guvernul, chiar dacă a moștenit o situație grea de la precedenta guvernare, știe ce are de făcut și ne dă garanția că în acest an vor fi finalizate negocierile cu Uniunea Europeană, iar la 1 ianuarie 2007 România va face parte din marea familie europeană.

  Gheorghe Popescu - declarație politică intitulată: România în viața internațională;

Domnul Gheorghe Popescu:

"România în viața internațională"

Prezența României în viața internațională s-a distins prin: inițiativă în promovarea proiectelor ce pot aduce beneficii pentru securitatea și prosperitatea țării; rigoare în îndeplinirea obiectivelor strategice și a angajamentelor asumate; demnitate în susținerea intereselor noastre naționale; construcție solidă și de încredere în relațiile cu partenerii noștri, în primul rând cu țările din spațiul euroatlantic, de care sunt legate profund prioritățile externe ale țării noastre.

În anul 2001, în plan diplomatic, an în care România a deținut președinția OSCE și președinția Comitetului mixt al CEFTA, Bucureștiul s-a afirmat în repetate rânduri ca un centru de interes pentru Europa și pentru întreaga lume, găzduind evenimente majore în viața internațională, precum: Conferința Ministerială a OSCE, Reuniunea Regională a Pactului de Stabilitate pentru Sud-Estul Europei, Summit-ul CEFTA și Summit-ul pentru Mediu și Dezvoltare Durabilă, reuniuni regionale ale cooperărilor din domeniul economic sau în domeniul combaterii amenințărilor neconvenționale, crimei organizate.

Acțiunile externe au promovat cu profesionalism interesele economice ale țării noastre în primul rând prin asigurarea deschiderilor politice necesare pentru pătrunderea pe noi piețe de desfacere a produselor românești, o bună reprezentare a intereselor noastre economice și a oportunităților de afaceri și investiționale din România.

În centrul politicii externe promovate de Guvernul României s-a aflat și se află susținerea și apărarea intereselor directe ale cetățeanului român, precum și siguranța, prosperitatea și demnitatea sa.

  Adrian Ionel - considerații pe marginea evoluției politice a lui Petre Roman;

Domnul Adrian Ionel:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Credeți că românii mai au nevoie de încă un partid politic? Credeți că cetățenii acestei țări mai vor doctrine care să nu se respecte și care nu au nici cea mai vagă sămânță de adevăr și de dorință de a crea și aprecia adevărate valori? Sunt oameni, chiar colegi de-ai noștri parlamentari, care asta cred. Sau care nu cred asta, dar se prefac și se servesc de oportunitățile pe care le oferă viața politică pentru a penetra în sfere în care nu și-au găsit niciodată locul.

După un periplu prin Frontul Salvării Naționale, a trecut la procreare și așa s-a născut Partidul Democrat. L-a folosit și pe acesta pentru a-și consolida pozițiile, însă a dat peste un căpitan de vas care l-a secondat o perioadă, după care l-a aruncat peste bord.

Cine este? Petre Roman, liderul în pulover, omul popular care și-a arătat calitățile în fața publicului, pentru ca, în particular, să servească interese obscure cu iz de mascaradă. Acum încearcă să treacă la altă etapă. Nu la o etapă politică mă refer eu, ci la o etapă bine definită în mintea lui. La etapa în care renaște din propria cenușă și apare ca un salvator al națiunii cu o așa-zisă Forță Democrată la care nu pot să adere decât cei care vor poziții politice privilegiate, vor putere, vor să jecmănească.

Ce alt scop ar avea demersurile politice ale unui om care a lăsat baltă partidele atunci când colegii lui i-au descoperit adevărata față și intențiile murdare?

Cine îl poate crede acum pe Petre Roman că se va schimba? Eu cred că nimeni. Cei care fac un pas în față și aderă la astfel de jocuri nu pot să fie decât apropiați ai acestui om care, pe diferite căi, a reușit să îi atragă. În nici un caz pe căile pe care se face intrarea unui om politic integru, care poate accede pe ușa din față și poate ieși tot pe acolo, dacă de cazul.

Logica celor care îl fac, mai mult sau mai puțin conștient, jocurile murdare ale lui Petre Roman, derivă din dorințele perverse ale unor afaceriști.

Este clar că aceștia speră că, intrând în politică pe ușa din dos, printr-un concurs de elemente în care principalul rol îl joacă norocul chior, vor avea puterea de a-și ascunde trecutul deloc glorios și de a-și dezvolta, mult mai repede și lejer, afacerile cu iz penal de care sunt încântați. Nu pot decât să îmi arăt dezaprobarea și dezgustul pentru astfel de elemente nocive, care nu vor avea niciodată coerența unui cetățean normal, care merită toată aprecierea și sprijinul nostru.

Cred că toți își pot da seama de aceste lucruri și că tentativele acestui om vor rămâne la stadiul de tentativă sau vor ajunge, cel mai departe, la stadii care să nu poată afecta integralitatea românilor.

  Codrin Ștefănescu - critici la adresa intenției opoziției de a înainta o moțiune de cenzură;

Domnul Codrin Ștefănescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Intenția opoziției de a înainta o moțiune de cenzură la Camera Deputaților este, dincolo de ridicolul produs de necunoașterea exactă a semnatarilor ei - PRM, Alianța PD-PNL, ambele sau cine mai știe -, lipsită de sens și finalitate.

Campioni absoluți în depunerea de moțiuni, membrii Alianței propun teme din ce în ce mai absurde, ilogice, doar de dragul de a-și motiva lor și opiniei publice existența în Parlamentul României.

Trecând peste ineficiența și lipsa oricărei șanse de adoptare a unor astfel de moțiuni, Alianța PD-PNL persistă în promovarea unei politici care nu construiește nimic, ba, mai mult, în contextul actual, aduce grave prejudicii imaginii României, la nivel politic.

Atâta vreme cât eșecul acestor moțiuni este determinat chiar de voturile împotrivă ale membrilor opoziției, în ciuda comenzilor primite de la Centru, probabilitatea existenței unei opoziții viabile și coerente este nulă.

Aceasta ar fi însă mult mai credibilă dacă și-ar rezolva propriile neînțelegeri interne sau dacă ar renunța în a-și pedepsi membrii care, prin lobby-ul promovat în străinătate, chiar doresc să facă ceva pentru România.

Domnilor din opoziție, până a ajunge la această dovadă a maturității politice, care va da și girul necesar înaintării unei moțiuni de cenzură, lăsați Guvernul să aducă la îndeplinire dezideratele care, în perioada guvernării CDR, au rămas la stadiul de promisiuni electorale.

  Pavel Târpescu - intervenție cu titlul Disperarea Alianței PNL-PD;

Domnul Pavel Târpescu:

"Disperarea Alianței PNL-PD"

Dorința de a se impune pe scara politică a celor din Alianța PNL-PD este extrem de puternică. Nereușind să-și construiască un program-alternativă cu adevărat serios și de substanță, domniile lor lansează o serie întreagă de acuzații în direcția PSD și a Guvernului Adrian Năstase, încercând pe această cale să capteze simpatia românilor. Numai că, argumentele echipei Stolojan-Băsescu aparțin mai mult sferei demagogiei pure decât corectelor judecăți de valoare.

Theodor Stolojan pare că s-a contaminat de stilul agitat și "contondent" progresat de către Traian Băsescu și nu prea mai știe exact ce profil politic personal mai are.

În același timp, PD se împuținează de la zi la zi printr-o serie întreagă de dezertări spectaculoase. Această alianță vorbește, pe de altă parte, despre dorința ei de a guverna România, cu o uimitoare siguranță.

Ne gândim, în acest sens, să-i dăm un răspuns scurt, utilizând un vechi (dar mereu actual) proverb românesc: "vrabia mălai visează" ...

  Tudor Mohora - intervenție referitoare la Necesitatea sporirii investițiilor în regiunile mai puțin dezvoltate din România;

Domnul Tudor Mohora:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor deputați,

Intervenția mea de astăzi se referă la "Necesitatea sporirii investițiilor în regiunile mai puțin dezvoltate din România"

După cum este cunoscut, potrivit foii de parcurs stabilită de Uniunea Europeană, România se apropie din ce în ce mai mult de 1 ianuarie 2007, dată la care, îndeplinind criteriile stabilite, va deveni membru cu drepturi depline al acestei uniuni.

Apropierea acestui termen obligă România să facă față unei mari provocări privind accentuarea creșterii PIB/locuitor, condiție esențială pentru reducerea decalajelor economice și sociale care ne despart de țările membre ale Uniunii Europene.

Dacă analizăm însă situația actuală internă a dezvoltării economico-sociale a României, vom constata că între cele 8 regiuni de dezvoltare ale țării noastre există și se mențin, de asemenea, decalaje foarte mari.

Astfel, potrivit datelor statistice oficiale, dacă în anul 2001, față de nivelul mediu al PIB/locuitor pe țară, cel realizat în Regiunea nord-est, cuprinzând județele: Suceava, Botoșani, Iași, Neamț, Bacău și Vaslui era de numai 70%, în timp ce în Regiunea centru, cuprinzând județele: Alba, Mureș, Sibiu, Brașov, Harghita și Covasna, era cu 7% peste media națională, iar în Regiunea București era de peste 2 ori mai mare (206,8%).

Existența acestor decalaje economice se explică și prin volumul relativ redus al investițiilor brute pe locuitor în Regiunea nord-est, care a reprezentat numai 31% față de media pe țară, în timp ce în Regiunea București a fost de 3,5 ori mai ridicat. Nu întâmplător, în aceste condiții, cea mai ridicată rată a șomajului, de 10,6%, s-a înregistrat în Regiunea nord-est, față de media pe țară de 8,8%, respectiv numai 4,7% în Regiunea București.

Șeful Delegației Comisiei Europene în România, domnul Jonathan Scheele, declara de curând că în țara noastră există, în cadrul unui potențial economic subexploatat în multe zone ale țării, multe oportunități de dezvoltare, în special în agricultură, turism și tehnologie.

Ținând seama de aceste oportunități, de importantele surse de finanțare externă - PHARE, ISPA, SAPARD, oferite de Uniunea Europeană, precum și de experiența noastră, dobândită în ultimii ani, este necesar să se acorde o atenție sporită reducerii decalajelor economice între regiunile de dezvoltare ale României.

În acest scop, ar fi necesar:

  1. să se asigure o foarte bună cooperare între diferitele niveluri ale autorităților locale, precum și între diferitele niveluri ale autorităților centrale și locale;
  2. acordarea atenției corespunzătoare pentru preîntâmpinarea unor conflicte de interese între contractorii pentru serviciile de proiectare și contractorii privind verificarea și evaluarea proiectelor, asigurându-se o totală transparență pentru aceste operațiuni;
  3. elaborarea din timp și în mod calificat a proiectelor necesare pentru participarea la licitațiile în vederea obținerii surselor de finanțare externă oferită de Uniunea Europeană;
  4. contractarea operativă a lucrărilor pentru care s-au obținut sursele de finanțare, precum și respectarea strictă a termenelor stabilite cu privire la finalizarea și darea în funcțiune a acestora;
  5. alocarea unor fonduri suplimentare de la buget pentru dezvoltarea infrastructurii, îndeosebi a drumurilor naționale și a celor județene din Regiunea nord-est, în scopul valorificării uriașului potențial economic și turistic de care dispune această regiune;
  6. încurajarea de către autoritățile publice centrale a atragerii unor investitori străini majori în Regiunea nord-est în vederea dezvoltării potențialului industrial, agricol, turistic și cultural al acesteia, inclusiv pentru crearea de noi locuri de muncă și reducerea șomajului.

În cadrul Regiunii de dezvoltare nord-est, județul Suceava a dovedit prin fapte preocuparea sa constantă pentru elaborarea unui mare număr de proiecte de investiții competitive, participarea la licitații și adjudecarea într-o mare măsură a acestora. Astfel, din 57 de obiective de investiții cu surse de finanțare externă au fost adjudecate 49, restul fiind în derulare.

Toate obiectivele adjudecate sunt în curs de execuție.

Este un exemplu, cred, concret de implicare în direcția reducerii decalajelor economice între regiunile de dezvoltare și implicit a României, care merită atenție, în vederea generalizării.

Succesul unor astfel de acțiuni depinde într-o măsură importantă, și fac un apel în acest sens, pentru conjugarea eforturilor autorităților centrale și locale și mai ales pentru manifestarea seriozității și competenței maxime pentru alocarea judicioasă a resurselor în vederea reducerii decalajelor economice între regiuni, precum și pentru finalizarea și darea în funcțiune la termenele stabilite a obiectivelor de investiții respective.

  Ilie Merce - atenționare asupra unor abuzuri și ilegalități deosebit de grave care se produc, de mai mult timp, în cadrul Societății Române de Radiodifuziune;

Domnul Ilie Merce:

P.R.M. constată, cu deosebită îngrijorare, împreună cu țara întreagă, că, după mai mult de 3 ani de la instalare, actuala Putere continuă, în mod sfidător și cinic, politizarea și distrugerea tuturor structurilor funcționale din economie, din administrație și chiar din mass-media.

Astăzi, aș vrea să atrage atenția asupra unor abuzuri și ilegalități deosebit de grave care se produc, de mai mult timp, în cadrul Societății Române de Radiodifuziune, din care cauză, în această instituție s-a ajuns la o situație mai mult decât îngrijorătoare față de care factorii de decizie continuă să manifeste o indiferență cel puțin suspectă.

Astfel, managementul la vârf din această societate este absolut contraproductiv, în contradicție flagrantă cu principiile integrării în Uniunea Europeană și cu cele mai elementare norme pe care le presupune o democrație autentică.

Și când spun management la vârf, mă refer la Consiliul de Administrație, Comitetul Director și, mai ales, la președintele - director general, domnul Dragoș Șeuleanu, care vrea "să facă și să desfacă" totul în Radio.

Este de notorietate cum a fost impus domnul Dragoș Șeuleanu în fruntea unei instituții căreia a reușit cu brio să-i știrbească prestigiul și să-i provoace o vertiginoasă scădere a audienței.

Vă reamintesc că pe 17 aprilie 2002, prin președintele comisiei noastre, domnul deputat Radu Ciuceanu, am solicitat Camerelor reunite să ia în considerare propunerea de a se amâna alegerea domnului Șeuleanu, considerând că existau "suficiente semne de întrebare privind exercițiul de autoritate a funcției de Director general interimar, exercitată de domnul Dragoș Șeuleanu. S-a propus atunci trimiterea întregului material aflat la dispoziția comisiei la Curtea de Conturi a României și la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, concomitent cu solicitarea Inspectoratului General al Poliției de a dispune o serioasă analiză a aspectelor sesizate".

Din păcate, plenul Camerelor reunite n-a ținut cont de cererea noastră și l-a votat pe domnul Dragoș Șeuleanu, înscăunându-l Președintele Societății Române de Radiodifuziune. Probabil că mulți dintre cei care l-au votat au sperat, atunci, că noul ales va lua act de cele întâmplate și va încerca măcar să respecte legea și să nu mai dea motive cuiva să se plângă de deciziile luate. Din păcate, realitatea dovedește că n-a procedat așa, ci dimpotrivă!

Mai mult, petenții veniți în audiență se plâng că domnul Șeuleanu este susținut în ilegalitățile săvârșite de președintele Comisiei pentru cultură, căruia i-a subvenționat, din banii Radioului, o serie de acțiuni ale Teatrului "Masca", condus de distinsul actor, deputatul Mihai Mălaimare.

Din numeroasele materiale și memorii depuse la Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții (unele semnate, altele nesemnate, de frica atitudinii discreționare a președintelui director general!) reiese că, de fapt, pentru Dragoș Șeuleanu legea a devenit ceva nesemnificativ, derizoriu, în nici un caz ceva care trebuie respectat.

Dar să cităm din memoriile înregistrate: "Actuala conducere a SRR, în frunte cu Dragoș Șeuleanu, un personaj arogant și infatuat, obsedat să se afirme politic, este cea mai mare decepție pentru colectivul de salariați, clanul Șeuleanu devenind de nesuportat chiar și pentru protejații lui"; "Prin acțiunile sale ca manager, președintele director general a reușit ca, de la un profit de circa 60 miliarde în 2001, SRR să ajungă, în 2002, la un profit de doar 5 miliarde, iar în iunie 2003, societatea să fie în pericol de a nu avea bani de salarii"; "Domnul Dragoș Șeuleanu emite o serie de ordine, printre care Ordinul 35 și Ordinul 36/12.01.2004, invocând dispozițiile Hotărârii Consiliului de Administrație al Societății Române de Radiodifuziune din 8.01.2004, prin care dispune, în mod ilegal, reorganizarea Studioului Regional de Radio Timișoara", cu următoarele consecințe: postul local de radio Reșița iese din structura postului regional de radio Timișoara; studioul local Reșița va fi transformat în postul regional de radio Reșița.

De asemenea, propune modificarea structurii organizatorice a conducerii, cu următoarele efecte: înființarea câte unui post de "Director adjunct la nivelul celor două studiouri regionale; înființarea unui post de "Director coordonator al celor două studiouri regionale"; desființarea postului de Director al Studioului teritorial de radio Timișoara.

Or, aceste ordine și măsuri reprezintă o gravă încălcare a Legii nr.41/1994 de organizare a Societății Române de Radiodifuziune, cu grave efecte pe plan economic și social. Și totul a fost făcut, cum reiese din memoriul domnului Mihai Anghel, director la Radio Timișoara, pentru că doar așa spera domnul Șeuleanu că poate schimba conducerea Studioului de radio Timișoara, ignorând total că, în conformitate cu legea, propunerea de reorganizare a unei unități autonome ar trebui să vină de la comitetul director al acesteia și nicidecum de la vârf, adică de la domnul Șeuleanu.

"Organigrama aprobată de Consiliul de Administrație al SRR, prin Hotărârea din 30.12.2003, desființează Departamentul Studiourilor teritoriale și locale intrând în contradicție cu art.32, alin.3, din aceeași Lege nr.41/1994 și făcând, deci, printr-o hotărâre ilegală, să dispară autonomia legală a studiourilor locale"; "Un alt episod al șirului de ilegalități este cel consemnat în Decizia Comitetului Director al SRR sub nr.27/02.10.2003. Respectiva decizie hotărăște scoaterea la concurs a posturilor de conducere, deși acestea erau deja ocupate prin concurs, iar titularii erau, majoritatea, angajați pe durată nedeterminată...dar mulți dintre ei nu erau de acord cu ilegalitățile președintelui director general și deveniseră deci indezirabili". Și aici, un aspect mai mult decât demn de reținut este faptul că jurista Societății Române de Radiodifuziune a refuzat să semneze decizia în cauză. Domnul Șeuleanu, însă, a găsit soluția: a angajat o firmă privată de avocatură - MITEL - pe care o plătește cu 10.000 de euro pe lună pentru a-i "legalizat ilegalitățile" și a-l apăra de salariați, dacă cumva, anturajul să-i contrazică în vreun fel.

"Domnul Dragoș Șeuleanu aprobă concursuri de promovare profesională doar când îi convine, nu când este necesar, a eliminat profesioniștii care nu-i erau pe plac, a intervenit aberant în politica editorială, a cheltuit după bunul plac banii instituției (simpozioane, majoritatea inutile, plecări preferențiale în străinătate, școli de vară, prime de 1000 de euro pe ascuns și pe alese etc.), a angajat un număr enorm de consilieri, remunerați cu sume importante, dar fără utilitate; foști directori, redactori șefi, realizatori, protejați ai clientelei politice, care au ieșit la pensie, au fost reangajați consilieri. Au fost angajate rude apropiate ale sale sau ale unor persoane din conducere, apropiate președintelui - director general, "care n-au venit niciodată la serviciu"; "Și-a angajat fiul soției sale ca șef al Protocolului Societății Române de Radiodifuziune, care, cu echipa sa de fini și cumetri, acoperă cheltuielile familiei, face tot felul de plăți absolut nejustificate din bugetul instituției".

În sprijinul a ceea ce susține în memorii, vine și adresa nr.1185/14.08.2003, trimisă comisiei noastre de președintele Curții de Conturi, în care se arată clar că, "referitor la calitatea gestiunii economico - financiare și modul de administrare a patrimoniului Societății Române de Radiodifuziune, inclusiv a studiourilor teritoriale, au fost constatate o serie de nereguli".

În acest context, mă simt obligat, ca deputat P.R.M. și cetățean al acestei țări prea oropsite, să atrag atenția celor competenți și responsabili și, nu în ultimul rând, Comisiei pentru cultură, că situația într-o instituție atât de importantă ca Societatea Română de Radiodifuziune se impune a fi evaluată corect și, fără îndoială, îndreptată, pentru că ceea ce se întâmplă te face să te întrebi: încotro se îndreaptă societatea românească tot mai copleșită de impertinența unor personaje care uită că au fost învestite cu o autoritate ce se cere onorată și, mai ales, respectată.

  Cristian Sandache - declarație politică cu titlul Un document nesincer și superficial: platforma-program a Alianței PNL-PD;

Domnul Cristian Sandache:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

"Un document nesincer și superficial: platforma - program a Alianței PNL - PD".

O lectură atentă a platformei-program a alianței P.N.L.-P.D. provoacă o nedisimulată dezamăgire. Ai senzația că unele afirmații și prevederi le-ai mai citit undeva, că ele îți sună destul de familiar. Spiritul documentului este asemănător celebrului "Contract cu România" din 1996, inspirat din "Contractul cu America" al Partidului Republican din S.U.A.

Principiile enunțate sunt în general generoase, numai că ambele formațiuni politice membre ale alianței au mai fost la guvernare și te întrebi ce-au făcut de fapt atunci.

Altminteri, cineva venit din afara României și necunoscător al istoriei sale post-decembriste ar crede că atât P.N.L, cât și P.D. au apărut pe scena politică după anul 2000... Se afirmă undeva că alianța susține sporirea funcției stimulative a statului, numai că, așa ceva nu s-a realizat între 1997-2000.

Aserțiunea potrivit căreia alianța militează pentru "depolitizarea structurilor economice", ni se pare o glumă de un cinism debordant, fie și numai dacă ne amintim de ingineriile financiare ale unor veritabili baroni așa-zis "europeni", atât din P.D., cât și din P.N.L. Nu putem uita în acest sens impresionanta desfășurare logistică din campania prezidențială a domnului Theodor Stolojan bunăoară, cu marile sale afișe agățate ca niște personaje din "Pădurea Spânzuraților" de toți stâlpii. Bani, nu glumă!

De ce nu au aplicat liberalii și democrații lui Băsescu toate aceste măsuri în anii 1997-2000? Nu cred că Partidul Național Țărănesc Creștin - Democrat îi intimida atât de mult. Dimpotrivă, dacă ne gândim cum s-a comportat Partidul Democrat în cadrul fostei alianțe, asemenea unui "Gică - contra - agitat", nu prea îi mai putem bănui pe țărăniști de dictatură... În fapt există o singură caracterizare pentru acest document programatic: este unul populist, lipsit de orice sinceritate reală.

  Ștefan Valeriu Zgonea - declarație politică intitulată Integrarea europeană, o importantă problemă de politică internă;

Domnul Ștefan Valeriu Zgonea:

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Integrarea europeană, o importantă problemă de politică internă".

Problematica integrării europene nu mai este o componentă exclusiv a politicii externe. Ea se încadrează, substanțial, în zona de interes a politicii interne.

Ne confruntăm, acum, cu o problematică socială de un tip deosebit, generată de schimbările esențiale, structural-pozitive în fond, intervenite în România post-2000. Nevoia de adoptare a unor decizii globale, a căror componentă geostrategică este deosebit de puternică, se suprapune dorinței românești de accedere în structurile europene la termen.

Specificul anului 2004, ca și al guvernării care va urma după alegerile generale și prezidențiale, este dat de faptul că, în etapele următoare, vor trebui rezolvate, integral, pe de o parte, problemele generic cunoscute sub numele "integrarea în Europa" și, pe de altă parte, cele specifice valului de populație tânără care intră în viața politică și pe piața forței de muncă, ținându-se cont pregnant, în același timp, de nevoia conservării și afirmării identității noastre naționale.

În mod curent, în discursul politic se produce, într-un anumit fel, o cvasifracturare, deoarece "integrarea europeană" se asociază cu discursul strategic, în timp ce problemele sociale interne se plasează la nivel tactic. Partidele trebuie să armonizeze aceste discursuri și politici diferite, cea ce constituie o sarcină deosebit de importantă pentru orice formațiune politică, în special pentru P.S.D., partidul de guvernământ. Orice abordare populistă poate constitui un pericol echivalent unei frânări neașteptate.

Integrarea europeană trebuie tratată ca un ansamblu de probleme interesând, prioritar, principalele instituții publice. România trebuie să decidă cu fermitate asupra modului de acțiune în sensul asigurării funcționalității instituțiilor construite, asupra tipului de politici de personal și asupra criteriilor de performanță utilizate de acestea, asupra direcțiilor de urmat în dezvoltarea economică, asupra modelului de societate ce se dorește a fi fundamentat și dezvoltat.

Nu ne putem baza programele și proiecțiile de viitor strict pe incontestabila importanță geostrategică a României. România nu se integrează în Europa prin declarații politice populiste, tip campanie electorală, ci printr-un set de politici care să facă societatea noastră compatibilă cu societățile europene și cu principalele tendințe care le caracterizează. Doar în aceste condiții problemele sociale de la noi vor putea primi soluții optime, mai clar, folosind și resursele integrării europene pentru a le rezolva.

Astăzi, nu se pune problema dacă Europa urmează să se schimbe în anii ce vor urma, ci în ce direcție evoluează această schimbare și cum trebuie să reacționăm noi în fața schimbării.

Trăim într-un sistem de piață mondială, guvernată de regulile concurenței, unde organismele financiare internaționale dispun de capacități de influență și de decizie la nivel global. Trebuie să învățăm să gândim în termenii pieței mondiale și ai legăturii cu mediul extern: aceasta este cea mai bună abordare națională, în spiritul intereselor naționale.

Șirul problemelor la care trebuie să răspundem prin decizii pragmatice este lung. Este vorba despre probleme reale, adevăratele probleme ale societății noastre. De aceea, cea mai mare eroare ar fi să definim problemele pornind de la o colecție de teze și texte doctrinare.

O astfel de eroare, dintr-un trecut deloc îndepărtat, a făcut ca o serie de tendințe din viața politică românească, mă refer aici la perioada 1990-2000, dincolo de discursul lor modernizant, să presupună aceeași structură a resurselor, tehnologiilor și calificării, specifice unei societăți industriale semidezvoltate. Procedeul, specific deceniul deja amintit, s-a bazat pe simpla extrapolare.

Marea problemă a României nu datează de acum și nu este strict "economia funcțională de piață". Adevărata problemă este cea a modelului de dezvoltate. Legat de modelul de dezvoltare, lipsa unui răspuns adecvat în perioada 1996-2000 este responsabilă pentru multe dintre blocajele pe care guvernarea a trebuit să le rezolve în perioada 2000-2004.

Trebuie să trăim în ritmul instituțiilor europene cu vocație continentală. De aceea, răspunsurile pe care guvernarea de după 2000 le-a dat problemelor sunt, trebuie și vor rămâne realiste.

  Nicu Spiridon - declarație politică: Un nou gest iresponsabil al Alianței Da - Dezastru și Amnezie;

Domnul Nicu Spiridon:

Declarație politică: "Un nou gest iresponsabil al Alianței «DA» - Dezastru și Amnezie"

Consecvenți politicii de demolare a României, demonstrată din plin în perioada cât au fost la guvernare în cadrul coaliției C.D.R., reprezentanții P.D. și P.N.L., acum uniți în Alianța "DA", adică "dezastru și amnezie", supărați că nu s-au blocat negocierile cu Uniunea Europeană, au cerut demisia Guvernului, amenințând cu o moțiune de cenzură. Într-un moment când întreaga clasă politică ar trebui să-și canalizeze forța pentru a ajuta Executivul în realizarea scopului comun, finalizarea negocierilor până la sfârșitul anului 2004 și pregătirea temeinică a României pentru aderarea în 2007 la Uniunea Europeană.

Alianța "DA" (uitând că, deși am fost una din primele țări care a semnat tratatul de asociere cu Uniunea Europeană, guvernele coaliției din care a făcut parte, au adus România, în anul 2000, pe ultimul loc în procesul integrării), promovează o politică falimentară, duplicitară, contrară intereselor poporului român, aducând grave prejudicii țării atât în plan intern, cât și extern.

A cere demisia unui guvern care, prin eforturi constante și consecvente, a făcut ca România să se apropie foarte rapid de momentul încheierii negocierilor și să primească confirmarea de primire în Uniunea Europeană pentru 1 ianuarie 2007, o dată care în urmă cu trei ani părea neverosimilă, a finalizat un acord cu FMI, a relansat creșterea economică, a adus România în familia NATO, a redat românilor demnitatea de a circula liber în spațiul Schengen, a relansat România pe calea modernității și revenirii la normalitate, este un act iresponsabil care trebuie dezavuat.

Adevărul este că România ar fi putut îndeplini obiectivele integrării cu câțiva ani mai devreme, dacă nu ar fi avut ghinionul să fie condusă, timp de patru ani, între 1997-2000, de "un grup de politicieni puși pe căpătuială", adică aceeași care astăzi cer cu fervoare demisia actualului Executiv, crezând că trei ani de zile sunt suficienți pentru ca oamenii să uite dezastrul economic prin care țara a fost sărăcită cu peste 4 miliarde de euro și răul imens pe care l-au produs în toate domeniile de activitate.

Așa cum era și normal, ca răspuns la nesăbuința alianței de conjunctură, lipsită de un program bazat pe valori politice compatibile, care este Alianța "DA", Guvernul României a emis un comunicat în care, exprimându-și consternarea și dezaprobarea față de atitudinea celor două partide, arată că nu va părăsi conducerea țării doar pentru că "un grup de politicieni faliți și condamnați la uitare, chiar de votul popular, se încăpățânează să vocifereze în fața națiunii" și că va continua să-și facă datoria față de cetățeni, față de România, pentru a nu înșela speranțele milioanelor de oameni care cred în P.S.D.

Susțin această poziție și adresez chemarea tuturor colegilor parlamentari, indiferent de culoare politică, să se alăture eforturilor pe care Guvernul României le face pentru îndeplinirea principalului obiectiv al acestei perioade, aderarea la Uniunea Europeană.

Vă mulțumesc.

  Gheorghe Pribeanu - declarație cu titlul Accelerarea piedicilor mediative;

Domnul Gheorghe Pribeanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

"Accelerarea piedicilor mediative"

Asistăm la derularea unor evenimente din ce în ce mai precipitate, care amplifică stresul în mediul politic românesc. Prezențele tot mai diversificate și viu colorate, promotoare de politici care promovează, care mai de care, cele mai declarativ-democratice principii, se luptă să câștige prin orice mijloace încrederea electoratului român.

Întregul arsenal mediatic este lansat în lupta acerbă de convingere a cetățeanului român să voteze, încă o dată, cu speranța că mâine va fi mai bine decât ieri. Așa cum v-am obișnuit, vă arătăm cum este înțeleasă democrația de către puterea social-democrată.

Anul electoral 2004, din început demonstrează iar că Puterea, ca, de fapt, toate guvernările post-decembriste, sub masca unei guvernări democratice, acționează în detrimentul populației. Susțin pe față sau mascat interese de grup, alimentând corupția, dovedind încă o dată, că una spun și alta fac.

Asistăm la un spectacol grotesc pus la cale de toți cei vinovați de susținerea interesată a puterii P.S.D. - iste făcând așa-zisul joc putere-opoziție (democrată) unde în funcție de interese partinice se mimează un joc derutant pentru bietul cetățean scârbit de atâta "Dreptate" și "Bunăstare".

Este batjocorită demnitatea umană, în unele localități este fructificată și sărăcia unor cetățeni, cărora li se distribuie pungi cu alimente în schimbul carnetului de membru P.S.D., trimis cu poștașul (exemplu Bogda, județul Timiș). Așa constatăm că puterea fură cu carul și distribuie cu punga sub însemnele P.S.D.- iste. Să mai spună cineva că baronul cel mai mare al agriculturii timișene nu-și iubește iobagii P.S.D.- iști.

S-a format după cum vedeți o dictatură a dezinformării dirijate, care duce la dezastrul național. Singura forță politică ce nu se abate de la realizarea obiectivelor sale în folosul neamului românesc și luptă neabătut pentru binele majorității cetățenilor României, este boicotată prin orice mijloc, atât de Partidul-Stat, cât și de așa-zisa "opoziție democratică" participantă de mai multe ori la guvernare în diferite variante.

Puterea jonglează cu banii publici și cu datoriile la buget pentru a subjuga, condiționa și constrânge posturile de radio și televiziune, o mare parte a presei centrale și chiar locale să difuzeze știri, emisiuni numai așa cum convin actualei guvernări.

Se ascund adevăruri, se prezintă trunchiat știri, se împiedică prezentarea realității, căutând cu orice preț să pună într-o lumină proastă activitatea principalei și unicei forțe politice de opoziție, Partidului România Mare și a liderului său, senatorul, doctor în istorie, Corneliu Vadim Tudor.

Inteligența națiunii române va trebui să exprime mai ales la alegerile viitoare prin votul dat ca o sancțiune a actualei Puteri. Fie ca proverbul referitor la "Mintea românului cea de pe urmă", să primeze și de data aceasta. Pentru edificare, vă prezint pe scurt situația financiară a câtorva posturi de televiziune, transformate în unelte mediatice ale Puterii, care au întărit sloganul "Mințim poporul cu televizorul", astfel: Postul TVR 1, cu un profit de 5,5 milioane dolari și încasări din abonamente de 49 milioane dolari, bani luați cu japca de la populație, datorată votului dat de tăvălugul antidemocratic în Parlament (monstruoasa coaliție) P.S.D.-U.D.M.R., prin care plătim taxe pe ce nu vedem și nu auzim, prezintă numai activități pro-putere și pro-președinție, foarte puțin despre P.N.L. și P.D., iar P.R.M. nu este amintit.

Dacă la toate conferințele de presă ale P.R.M. participă și TVR 1, niciodată nu transmite nimic, căutând cu orice preț să prezinte dacă se poate numai știri ce ar dăuna acestui partid și împotriva președintelui său, senatorul Corneliu Vadim Tudor, dovedind prin aceasta embargoul mediatic privitor la activitatea P.R.M.

PRO TV, un post de televiziune care datorează statului român 7 milioane dolari, iar ca să fie reeșalonată sau iertată datoria din bani publici, cântă în strune Puterii, distorsionând realitatea, prezentând numai știri pro - Putere, câteva apariții, 3 Partidul Național Liberal și 2 Gigi Becali. Nici o mediere pe acest post a liderilor P.D. și P.R.M. Se constată că acest post TV difuzează cu regularitate știri despre violență.

PRIMA TV, un post îndrăgostit de activitatea puterii, pe care o slujește, deoarece are datorii la stat de 7,7 milioane dolari (TVA și impozite pe salarii). Știrile FOCUS sunt centrate pe imaginea duiosului cuplu părintesc, Președinte și Premier. Nici vorbă de vreo apariție a liderului P.R.M.

Postul de televiziune ANTENA 1 aparține liderului P.U.R., Dan Voiculescu. Știm noi cu ce bani l-a luat. Antena 1 a început să critice ușor Puterea numai după ce a divorțat P.U.R. de P.S.D. Datorii la stat de peste 2 milioane dolari pentru plata cărora se acordă înlesniri. INTACT S.A., legată tot de postul Antena 1, este datoare la statul român cu peste 1,5 milioane dolari.

Dacă acești bani datorați statului ar fi bine gospodăriți, situația nivelului de trai ar fi alta. Pe lângă acest rău provocat românilor, barierele puse adevărului aduc și mai multe prejudicii poporului român, democrației, bagatelizând rolul legislativului în stat.

Atenție CNA, nu mai susțineți revenirea la dictatură!

   

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
  Vă mulțumesc și dumneavoastră, tuturor. Vă urez o zi mai bună sau cel puțin o zi obișnuită.  
     

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania monday, 26 august 2019, 0:19
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro