Adrian Moisoiu
Adrian Moisoiu
Sittings of the Chamber of Deputies of February 24, 2004
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.18/04-03-2004

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
12-06-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2004 > 24-02-2004 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of February 24, 2004

  1. Intervenții ale deputaților:
  1.3 Adrian Moisoiu - intervenție cu tema "250 de la nașterea lui Gheorghe Șincai";

 

Domnul Corneliu Ciontu:

  ................................................

Dau cuvântul domnului Adrian Moisoiu. Va urma domnul Virgil Popescu.

Vreau să vă informez că domnii deputați Pavel Târpescu, Florin Iordache și Gheorghe Popescu au depus la secretariat și avem înscriși 60 de doritori să facă declarații politice. Două concluzii de aici: folosiți și secretariatul și mai multă concentrare în prezentarea mesajului politic.

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

"250 de ani de la nașterea lui Gheoghe Șincai (28 februarie 1754-2 noiembrie 1816)"

A doua jumătate a secolului al XVIII-lea a fost caracterizată prin apariția în Transilvania a unui curent de luminare a poporului, curent cunoscut sub numele de Școala Ardeleană, ce a avut în frunte trei corifei: Samoil Micu Clain, Gheorghe Șincai și Petru Maior.

Viețile acestor mari învățați ardeleni au fost deosebit de frământate, cu deplasări când la Blaj, când la Roma, când la Viena, când la Buda, când la Sibiu, fiind împărțite între profesiunea pe care o iubeau și prigoana la care au fost supuși.

Intervenția mea de astăzi doresc să fie un omagiu pe care îl dedic lui Gheorghe Șincai, de la a cărui naștere se împlinesc, în 28 februarie, 250 de ani.

S-a născut în Râciu de Câmpie, județul Mureș, iar cursurile școlare le-a urmat la Șamșud (astăzi Șincai), Săbed, Oșorhei (astăzi Târgu Mureș), Cluj și Bistrița. În anul 1773 este profesor de poetică și retorică la Blaj, iar în 1774 ajunge la Roma, locul unde începe să se materializeze ideea ce-i încolțise în minte încă de la Târgu Mureș și Cluj: ideea originii latine și a continuității neîntrerupte a neamului său pe pământul românesc. După absolvirea studiilor superioare de teologie și filozofie la Roma, în 1779 pleacă la Viena, unde îl întâlnește pe Samoil Micu Clain și de care îl va lega o strânsă prietenie. Împreună cu acesta publică în 1780 "Elementa linguae daco-romanae sive valachicae", un manifest prin care demonstrează originea latină a limbii române.

Reîntors în Ardeal (1781) devine director al școlilor naționale greco-catolice din Transilvania, calitate în care înființează 376 de școli, publică o serie de manuale în limba română și lucrează la opera sa de bază "Hronica Românilor și a mai multor neamuri". În 1794 intră într-un conflict direct cu episcopul Ion Bob, este întemnițat în groaznica închisoare de la Aiud , iar după eliberare, în 1796, este urmărit și persecutat de autoritățile austro-ungare. Continuă să scrie, publică o serie de cărți, unele de știință popularizată, dar în același timp își finisează lucrarea de istorie, de mari proporții, "Hronica Românilor și a mai multor neamuri".

Gheorghe Șincai este istoricul care a făcut nu doar istoria domnilor și domniilor, ci a fost atent și la convulsiile sociale ale vremilor, la reacțiile de nemulțumire ale maselor oprimate sub jugul greu al obligațiilor și dărilor de tot felul. Pentru prima dată în istoriografia românească legarea iobagului de pământ era văzută drept punctul culminant al "exploatării țărănimii'.

Ducând o viață de muncă, înnobilată de cel mai generos și măreț crez, acela de a găsi o cale prin care să dovedească drepturile legitime ale poporului român din Ardeal, Gheorghe Șincai duce o existență grea și tristă prin Oradea, Blaj, Alba Iulia, purtând permanent cu el în desagă "Hronica ...". Sunt superbe versurile pe care G. Sion le-a scris referitor la această lucrare:

"

Cronica lui Șincai este un tezaur,
Scump la tot românul cel adevărat:
A sa apariție n-are preț de aur,
Are preț de viață, merit nestemat!
Originea noastră de glorificată,
Faptele antice lumei dovedesc
Ce au fost strămoșii noștri altă dată
Și ce merit are neamul românesc!"

Cu dorința neîmplinită de a-și publica lucrarea pe care cenzura stăpânirii scrisese "Opus igne, auctor patibulo dignus" adică "Opera de demnă de foc, iar autorul de spânzurătoare", moare la 2 noiembrie 1816 la Sinea, lângă Košice în Cehoslovacia, departe de pământul străbun pe care l-a iubit cu ardoare, lăsând în urma sa o istorie a neamului scrisă cu o deosebită trudă, de înaltă erudiție, dar netipărită ....

Edgar Quinet în lucrarea sa istorică "Les Roumains" ("Românii", 1857), scria: "Se pare că în nici o epocă istorică din evoluția lor, românii n-au avut un temperament infantil, iar pe de altă parte, se găsește la scriitorii lor cei mai vechi un spirit critic prematur. Faptul se adeverește mai ales în cazul lui Șincai, care este, înainte de toate, prin maturitatea sa, prin sensul general al gândirii sale, un om al secolului al XIX-lea. Calitățile cele mai rare și cele mai necesare ale domeniului său el le posedă: spirit de ordine, de metodă, de căutare perseverentă; un discernământ admirabil în marile ca și în micile lucruri; arta de a pune ordine și de a aduce lumină în haosul cel mai mare; nici o tentativă de epatare sau de efect, dar o dorință excesivă de adevăr demonstrat, și toate acestea într-un limbaj ingenuu, original, brusc, viu, popular, verde și de o simplicitate aproape rustică... El a făcut pentru România ceea ce Muratori a făcut pentru Italia, benedictinii pentru Franța și ceea ce lipsește încă la o națiune orgolioasă de trecutul său și de prezentul său ..."

Un moment important în procesul valorificării istorice a operei lui Gheorghe Șincai l-a constituit discursul de recepție la Academia Română al lui Al. Papiu Ilarian, rostit la 14 septembrie 1869, împreună cu răspunsul lui George Bariț. A fost prima mare recunoaștere a meritelor istoricului și gânditorului. La rândul său, Heliade Rădulescu, președintele Academiei, a exclamat la sfârșitul discursului lui Papiu: "Astăzi de ziua cea mare, în care se eterniză memoria lui Gheorghe Șincai, unul din cei mai mari români, martir al românismului. Să trăiască România!"

La împlinirea unui veac și jumătate de la trecerea în neființă, Academia Română la omagiat într-o ședință solemnă, iar Geo Bogza într-un moment inspirat a scris: "Nu cred că pe aceste pământuri, în istoria cărora se întâlnesc atâția martiri ai sângelui și atâția ai ideii, să poată apare vreodată o generație care să ridice din umeri, fără riscul unei grave breșe morale, în fața unei vieți și a unei morți ca a lui Gheorghe Șincai".

Se cuvine, ca acum, la împlinirea a 250 de ani de la nașterea sa, în Parlamentul României să ne plecăm frunțile și să aducem un omagiu celui care a fost un noncomformist, care și-a păstrat libertatea de gândire chiar în cadrul strâmt al confesionalismului acceptat și a dovedit o iubire enormă și constantă de neam, căreia I-a subordonat totul: tinerețea, poziția socială, liniștea sufletească, viața întreagă. Să încheiem ca și Heliade Rădulescu: "Să trăiască România!"

Vă mulțumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania tuesday, 18 june 2019, 6:50
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro