Plen
Ședința Camerei Deputaților din 2 martie 2004
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.22/09-03-2004

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
12-11-2019
04-11-2019 (comună)
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2004 > 02-03-2004 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 2 martie 2004

  1. Intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,20.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de domnii Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, și Constantin Niță, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistați de domnii Tudor Mohora și Nicolae Leonăchescu, secretari.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineața.

Stimați colegi,

Începem prima parte a ședinței de astăzi cu intervențiile deputaților.

 
Radu Liviu Bara - intervenție cu titlul: Lansarea candidaturii doamnei Lia Roberts;

Domnul Liviu Bara este primul pe listă. Va urma domnul Ștefan Baban.

 

Domnul Radu Liviu Bara:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Titlul intervenției mele de astăzi este "Lansarea candidaturii doamnei Lia Roberts".

Anunțând cu surle și trâmbițe că este dispusă să cheltuiască milioane de dolari pentru a ajunge președinta României, doamna Lia Roberts și-a ales ca loc al lansării sale în cursa pentru Cotroceni sala "Arcub" pentru a cărei închiriere este nevoie de cel mult 2000000 de lei pe oră.

În fața a cel mult 200 de persoane trecute prin diverse partide din defuncta Convenție Democratică, doamna Roberts, îmbrăcată într-un deux-piecs alb și-a început discursul printr-un ritual electoral științific elaborat. Apelând la emoții, la nevoi simple, la o simbolistică nesofisticată, ea a insistat pe faptul că nu a avut niciodată de-a face cu politica: "Partidul este poporul meu" a spus doamna Roberts.

Discursul a fost oarecum atipic pentru români, fiind structurat pe întrebări retorice adresate asistenței, și a avut ca element cheie cuvântul "schimbare": "După 14 ani de la Revoluție, s-a schimbat ceva în bine la români, nu? Și știți și dumneavoastră acest lucru. Eu sunt persoana care reprezintă altceva, care reprezintă schimbarea și care nu a avut nici o legătură cu clasa politică din România."

După ce a făcut referire la unele probleme sociale - "Muncitorii trebuie să aleagă între căldură și hrană", "Tinerii sunt nevoiți să plece din țară", "Serviciile medicale nu sunt bune", Lia Roberts a afirmat că, odată ajunsă la Cotroceni, corupția va fi eradicată și investitorii străini, deja contactați, vor veni în România siguri de instaurarea normalității în țară.

Deși afirma că va candida ca independent, doamna Roberts mulțumește PUR-ului, respectiv domnului Voiculescu pentru sprijinul pe care îl vor acorda și apreciază că va lua voturi de la toate partidele, pentru că acestea sunt slabe și aflate pe un nisip mișcător sau chiar în mlaștină.

Ar mai fi de spus câte ceva despre "bâlbele" doamnei Roberts sau despre mentorul acesteia, Dick Morris, care a excelat prin necunoașterea realităților din România, fapt ce i-a iritat și pe reprezentanții ambasadei SUA din România, dar mă opresc aici, încercând însă să fac o scurtă analiză a poziției candidatei.

Principalul electorat căruia i se adresează doamna Roberts este cel urban, educat, interesat de Occident și motivat de succesul într-o țară ca America. Unui astfel de electorat se adresează și PNL. Pensionarii sau cei situați în mediul rural, care votează cu precădere PSD, s-ar putea să nu fie prea impresionați de soluții generate de o persoană, ci mai mult de soluții generate de stat. Dar PNL și aliații săi, în lupta pe care o dau cu PSD, au părăsit de mult mesajele dreptei și ale clasei de mijloc, orientându-se spre pensionari sau chiar femei fără serviciu.

Având în vedere că, în general, cei ce nu doresc ca PSD să câștige alegerile nu au dorit aceasta niciodată, fiind deja în barca altor partide, mesajele doamnei Roberts sunt orientate spre cei care au dubii, care sunt nedeciși sau dezamăgiți și care sunt dispuși să asculte și o altă ofertă pentru a opta în final.

În aceste condiții, noi considerăm că doamna Roberts nu are experiență politică sau profesională care să o reprezinte, iar prin necunoașterea realităților din România nu are cum să reprezintă o candidatură serioasă.

Cu mesaje de genul "Vreau să redau zâmbetul pe buzele oamenilor" sau "Voi aveți nevoie de mine, eu am nevoie de voi", doamna Roberts nu are cum să reușească într-o campanie dură, balcanică, în care nimeni nu va cruța pe nimeni.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Ștefan Baban - declarație cu titlul: Caruselul plăților compensatorii;

Domnul Ștefan Baban. Va urma domnul Petre Posea.

 

Domnul Ștefan Baban:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea este intitulată:

"Caruselul plăților compensatorii".

Aproape 500 de milioane de dolari au fost cheltuite în ultimul an de către Guvern pentru a-i plăti pe muncitorii disponibilizați. O sumă enormă, având în vedere că în fiecare an tot acest Guvern, la prezentarea Proiectului de buget de stat, afirma că trebuie să fie un buget de austeritate, în care cheltuielile să fie drastic reduse. Cifra pe care am menționat-o mai sus, în afară de restricționarea severă a unor sectoare economice și sociale, nu va avea nici un rezultat îmbucurător în viitorul apropiat pentru economia românească; ba, s-ar putea ca efectul de bumerang să apară cât de repede.

Toți acești bani au fost acordați la presiunea Fondul Monetar Internațional printr-o ordonanță de urgență a Guvernului menită, după spusele celor care au redactat-o și promovat-o, să împace și capra și varza din economia românească. Pe de o parte, Executivul s-a achitat exemplar de condițiile impuse de Fondul Monetar Internațional, și anume disponibilizările stabilite pentru anul trecut, dând impresia lumii întregi că suntem pe drumul cel bun în aplicarea reformelor, iar, pe de altă parte, limitarea efectelor sociale negative pe care le generează de obicei aplicarea acestei măsuri.

Având în vedere că trebuiau să respecte promisiunile făcute, dar și apropierea anului electoral, guvernanții au hotărât că plățile compensatorii sunt formula ideală pentru a se spăla de păcate. Ca urmare, prin aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.8/2003, disponibilizații vor primi plăți compensatorii între 6 și 8 milioane de lei lunar net (indemnizație de șomaj plus venit de completare) pe o perioadă de 20-24 luni, în funcție de vechime, perioadă ce este considerată vechime la calculul pensiei, beneficiind și de servicii medicale gratuite, fără a mai cotiza la fondul asigurărilor de sănătate. Această ofertă pare, la prima vedere, extrem de generoasă, capabilă să ofere o șansă, o alternativă frumoasă muncitorilor și familiilor lor nevoite să trăiască la limita sărăciei.

Analizând însă această problemă din punct de vedere economic și social, situația nu este chiar așa de roză pe cât ne-o prezintă guvernanții. Și iată câteva din motivele care mă fac să cred că în viitorul apropiat disponibilizații își vor da seama că au fost păcăliți.

În acest moment, tentația banilor care vin lunar și atât de ușor, fiind chiar mai mulți poate decât cei ridicați pe statul de plată acolo unde lucrează, este foarte mare pentru toată lumea.

Promisiunile financiare pentru o perioadă de aproape doi ani au redus la tăcere masa nemulțumirilor sociale. Întrebarea este dacă după expirarea acestei perioade cei în cauză își vor mai găsi locuri de muncă. O parte dintre cei disponibilizați sunt tineri, dar cea mai mare parte au deja peste 40 de ani, iar găsirea unui loc de muncă în acest răstimp are șanse minime. Dacă coroborăm și cu faptul că zonele în care trăiesc și muncesc sau au muncit acești oameni sunt monoindustriale, avem un tablou sumbru al molimei latente ce se constituie la nivelul țării.

Nimeni nu le-a propus acestor oameni să înceapă o afacere cu banii pe care îi primesc. Nimeni nu le-a explicat că se pot recalifica și în alte meserii, pentru că programele de reconversie profesională sunt foarte puține și foarte scumpe, iar în acest moment, piața forței de muncă este într-o continuă suferință. Nimeni nu a încercat să le explice acestor disponibilizați că pot face și altceva cu banii primiți decât să îi cheltuie.

Guvernanții sunt mulțumiți că au respectat termenii acordului cu Fondul Monetar Internațional și că și-au asigurat pacea socială, iar oamenii că au asigurat traiul zilnic cel puțin doi ani. Așa încât, stai să te întrebi dacă toți acești bani nu ar fi putut fi folosiți mai eficient în altă parte.

Evident, plățile compensatorii nu oferă o alternativă pe termen lung sau mediu, pentru că, indiferent cine va conduce această țară în următorii ani, se va confrunta cu grave probleme economice și sociale, determinate de plătirea cu milioane de lei pe lună a statului acasă. Cei care vor suferi din nou vor fi contribuabilii de rând, care vor fi nevoiți să achite taxe și impozite mai mari pentru a asigura o pace socială în an electoral. Cu toții știm că nu majorarea fiscalității va duce la relansarea sectorului privat, care, până una alta, a devenit și el producător de șomeri, a investițiilor și creării de noi locuri de muncă.

A venit timpul să aplicăm corect politicile economice și financiare specifice țării noastre și regiunii europene în care existăm și să nu copiem modele sau instrucțiuni impuse din exterior, care nu întotdeauna sunt adaptabile la condițiile perioadei de tranziție pe care o străbatem de ceva ani buni. Rețetele impuse de Fondul Monetar Internațional și de Banca Mondială nu sunt întotdeauna potrivite pentru boala țării respective, iar exemplul Argentinei este cel mai concludent din ultimul timp.

Guvernanții înșiși, la discuțiile cu Fondul Monetar Internațional, ar trebui să spună lucrurilor pe nume și chiar să analizeze mai profund măsurile pe care acest organism sau alte instituții financiare internaționale le solicită să le aplice, pentru ca economia românească să devină cu adevărat competitivă la nivel mondial.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Petre Posea - declarație politică intitulată: Tandemul păgubos;

Dau cuvântul domnului Petre Posea. Va urma domnul Adrian Moisoiu.

Domnul Gheorghe Popescu și domnul Florin Iordache au depus declarațiile la secretariat.

 

Domnul Petre Posea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi se intitulează "Tandemul păgubos".

Un adevăr de regulă nerostit este acela că atunci când celor care guvernează le merge rău, opoziției îi merge bine. Șansele opoziției de a ajunge la putere sunt cu atât mai mari cu cât guvernanții nu reușesc să rezolve problemele cu care se confruntă țara.

Însă recentul bilanț al guvernării PSD în perioada 2000-2003 este pozitiv, cu un ritm de creștere economică de peste 5%, cu cel mai scăzut nivel al inflației de după 1989 - 9,6%, reducerea deficitului bugetar, scăderea nivelului de sărăcie. Acestea sunt numai câteva din obiectivele realizate cuprinse în oferta electorală a PSD și în Programul de guvernare.

Nimeni nu vrea să ascundă problemele care încă mai există în diverse domenii de activitate. Este totuși aproape imposibil să concepi că toate nerealizările societății românești se pot rezolva doar într-un singur mandat, după ce în perioada 1997-2000 țara a cunoscut un declin economic catastrofal.

Progresele făcute de Guvernul Adrian Năstase îngrijorează Opoziția. Dacă lucrurile continuă tot așa, cu rezultate bune pentru noi, la alegerile din acest an va fi foarte greu pentru aceasta să obțină o creștere a numărului de mandate în Parlament, iar despre revenirea la putere nici nu poate fi vorba.

Pe bună dreptate, analiștii de pretutindeni au remarcat că Opoziția este foarte slabă în România. Este și firesc să fie așa, întrucât atât PD, cât și PNL și-au demonstrat totala incompetență chiar și atunci când au fost la guvernare. Și parcă pentru a se umple de tot ridicolul, în perspectiva alegerilor din acest an, stimabilii lideri ai Opoziției românești au devenit în ultima vreme extrem de agresivi, lovind orbește în stânga și în dreapta, înfigându-și colții în tot ce mișcă - adversari sau aliați, procedeu pe care îl punem pe seama neputinței acestora.

Pretutindeni în lume, în asemenea perioade este firesc ca fiecare partid să-și prezinte oferta electorală. Oamenii pot să compare ofertele electorale, respectiv promisiunile fiecărui partid, și pot decide pe cine să voteze. Dar ceea ce este penibil și realmente dezgustător în contextul actual este tupeul fără margini, de troacă, al liderilor formațiunilor PD și PNL, care strigă pe toate drumurile și pe toate vocile, aruncă cu noroi fără nici un scrupul în adversari, în dorința de a mai fi votați încă o dată în 2004.

După patru ani de guvernare imbecilă, de jaf și bătaie de joc la adresa populației, acești extratereștri cu labe lungi și buzunare uriașe vor să prindă iarăși ciolanul și să-l țină strâns cu ambele mâini, de parcă nu le-ar fi fost de ajuns că timp de patru ani au deținut ministerele cele mai importante în guvernele Ciorbea, Radu Vasile și Isărescu.

Întrucât prestațiile liberalilor atât la guvernare, cât și în opoziție au fost și sunt lamentabile, i-aș sugera "vajnicului" lider "Stolo" s-o lase mai moale cu planurile sale de campanie electorală care sunt de domeniul SF-ului și, ca un "liberal vopsit în galben" ce se află, să mediteze mai bine la crima economică săvârșită împotriva industriei românești din perioada cât a fost secretar de stat, ministru și apoi prim-ministru. Să lase la o parte aspirațiile prezidențiale și să-și deruleze prin minte chipurile de muncitori, tehnicieni și ingineri ai industriei românești care, muncind zile și nopți, sâmbăta și duminica, de Paști și de Crăciun să facă producție pentru export, pentru a scăpa țara de datoria externă, pe care i-a făcut șomeri și cu cât a contribuit dumnealui la necazurile lor. Sau poate să mediteze la lovitura dată industriei românești prin mărirea importurilor cât a fost "pe cai mari", cu toate că cele mai diversificate mărfuri importate se fabricau în România.

Numai pentru aceste fapte, dar și pentru altele, nespuse, bunul Dumnezeu va face ca "Stolo" să clacheze în demersurile lui politice și atunci vom vedea săgeata transformându-se în proțapul la care urmează a fi perpelit.

În ceea ce îl privește pe Traian Băsescu, omul devine pe zi ce trece mai astenic, aruncă cu vorbe grele în jur, împuținează numeric PD-ul, colcăie în propria sa vomă morală și dă exasperat din coate, doar i-o mai rămâne ceva din "capitalul politic" acumulat numai și numai prin scandal.

Rânjetul său permanent sau izbucnirea violentă într-un râs total nesănătos sunt primele semne că omul și-a epuizat "arsenalul politic". Băsescu nu este decât unul din "intrușii" care au invadat viața politică de după 1989 și va trebui ca asemenea specimene să dispară definitiv din rândul politicienilor adevărați. Mai nou, o ghicitoare profesionistă ne-a șoptit că în urechea dreaptă a lui Băsescu, cea care asculta valurile când era matroz, s-ar fi instalat un spiriduș care-i tot șoptește - apropo de flota României - "Scoate drace ce-ai furat", piesă ce nu poate fi interpretată decât cu acompaniament PNA.

De aici încolo, omul va intra în anonimatul din care a apărut, în bezna unui ocean de salivă.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Adrian Moisoiu - intervenție intitulată: Fără îndurare pentru cei care sfidează legile!;

Domnul Adrian Moisoiu. Va urma domnul Ioan Timiș.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Intervenția mea de astăzi este intitulată "Fără îndurare pentru cei care sfidează legile!"

Într-o Românie în care fiecare face ce vrea, iredentiștii au mai făcut un pas: "Kárpátok Népe Egyésület", în traducere "Asociația Poporul din Carpați", cu sediul la Debrețin, împreună cu organizația "Erdélyi Magyar Ifjak", în traducere "Organizația Tinerilor Maghiari din Ardeal", care activează ilegal în România, cu sprijinul nemijlocit al editurii "Mentor", aparținând senatorului Markó Béla, al radioului "GaGa", unde senatorul Frunda György este acționar principal, al cotidianului de limbă maghiară din Târgu-Mureș "Népújság" și al altora, au trecut la acțiunea "Omagiu lui Wass Albert". Aceasta a constat în citirea concomitentă non-stop în 19 orașe din șapte țări din Europa și din Statele Unite, timp de 24 de ore, câte 15 minute fiecare voluntar, din opera criminalului de război Wass Albert. În România, lectura s-a desfășurat în cinci orașe: Cluj-Napoca, Târgu-Mureș, Odorheiul Secuiesc, Satu Mare și Oradea, în data de 20/21 februarie a.c.

Alături de scopul declarat, de a intra în Cartea Recordurilor, acțiunea are o bătaie mult mai lungă: de a pregăti declanșarea unei campanii de reabilitare a criminalului de război Wass Albert, condamnat la moarte în 13 martie 1946 de către Tribunalul Poporului din Cluj, sentință confirmată de Tribunalul Internațional pentru Crime de Război, pentru crime săvârșite pe timpul ocupației hortyste din Ardeal.

Pretextul reabilitării este că ar fi fost un mare scriitor, în pofida legii române care interzice glorificarea criminalilor de război.

Acțiunea va fi promovată în justiție de către avocatul-senator Frunda György.

Pentru a se da o mai mare greutate acțiunii, în fiecare oraș s-a ales un juriu cât mai bine titrat. La Cluj-Napoca, din acesta a făcut parte deputatul Vekov Károly, iar la Târgu-Mureș - deputatul Makkai Gergely.

Oricât de plin de har ar fi, mesajul pe care îl poate transmite prin opera sa un scriitor cu un profil moral de asasin este murdar! Oare ungurii nu au și alți scriitori?

După cum se cunoaște, groful Wass Albert a instigat la omorârea a patru oameni - doi români și două evreice - la Sucutard, județul Cluj, și a 11 oameni la Mureșenii de Câmpie, pentru "vina" de fi de o altă naționalitate și religie decât el.

Din păcate, în afara acestor crime dovedite clar prin depozițiile unor martori care mai sunt și astăzi în viață, din cauza presiunilor mari făcute la toate nivelurile și a faptului că autorii crimelor s-au refugiat pe teritoriul Ungariei, nu s-a putut duce până la capăt cercetarea privind implicarea grofului din Sucutard și în masacrul evreilor de la Sărmașu de Câmpie, județul Mureș.

Oamenii din partea locului mai plâng și astăzi când își amintesc de măcelurile din 22, respectiv 23 septembrie 1940 din Sucutard și respectiv Mureșenii de Câmpie, și mai spun și acum "Doamne Feri!" când aud numele grofului Wass. Durerea, groaza nu i-au părăsit niciodată. Au rămas cu sufletele schingiuite pentru tot restul vieții.

Ordonanța de urgență nr.31 din 13 martie 2002 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omeniei prevede:

"Art.5. Promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unei infracțiuni contra păcii și omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propagandă, săvârșită prin orice mijloace, în public, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și interzicerea unor drepturi.

Art.6. Contestarea sau negarea în public a Holocaustului ori a efectelor acestuia se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și interzicerea unor drepturi."

Implicarea în "Recitalul Wass" îi acuză pe deputații Vekov și Makkai și îi face pasibili de închisoare de la 6 luni la 5 ani. Dar oare protocolul dintre P.S.D. și U.D.M.R. nu va reuși să îi absolve de orice vină? Teamă îmi este că se vor găsi subterfugii pentru a se mușamaliza totul!

Aparținătorii celor care au fost uciși fac o invitație pe care o transmit atât domnului avocat al familiei Wass, Frunda, cât și altora din aceeași echipă, care doresc reabilitarea grofului-scriitor: "Să vină aici să le spunem noi ce s-a întâmplat. Mulți dintre cei de atunci care au văzut au murit. Dar tot satul știe. Așa ceva nu se uită."

Voi încheia cu vorbele Mariei, astăzi de 66 de ani, fata lui Ioan Câțiu, unul dintre cei doi bărbați uciși la Sucutartd, căreia i s-au oferit despăgubiri în Ungaria: "Nouă nu ne trebuie nimic, nici bani, nici pământ, aibe-le ei când or muri! Numai atâta mă rog la Dumnezeu: să nu se mai întoarcă! Să stea la ei în Ungaria! Să nu se mai întoarcă cât îi lumea!"

Domnule Procuror General al României, Ilie Botoș, vă rog să vă sesizați și să dispuneți aplicarea legii!

Domnule Președinte al României, Ion Iliescu, numai în urmă cu câteva zile spuneați că Uniunea Europeană așteaptă fermitate în aplicarea legilor! Ce mai așteptați?

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Ioan Timiș - comentarii cu privire la depunerea de către aripa radicală a UDMR a Propunerii legislative privind autonomia Ținutului Secuiesc;

Îl invit la microfon pe domnul Ioan Timiș. Va urma domnul Ștefan Lăpădat.

Domnii deputați Cristian Nechifor, Adrian Ionel, Dumitru Bentu și Rodica Nassar au depus declarațiile la secretariat.

Vă anunț că sunt 61 de înscriși. La ora 9,30 voi opri ședința.

 

Domnul Ioan Timiș:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

După cum se știe, săptămâna trecută șase parlamentari maghiari aparținând așa-numitei "aripi radicale" a UDMR au depus la Camerei Deputaților Propunerea legislativă privind autonomia Ținutului Secuiesc.

Inițiativa radicalilor maghiari privind înființarea Ținutului Secuiesc a fost anunțată de colegul nostru, domnul Toro Tibor, la ședința de marți 24 februarie a Grupului parlamentar al UDMR de la Camera Deputaților, acesta afirmând că este mandatat de Consiliul Național al Secuilor pentru depunerea propunerii legislative.

Din capul locului, țin să precizez că demersul celor șase parlamentari nu are nici o legătură cu linia politică generală a UDMR. De altfel, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România a anunțat, prin intermediul unui comunicat difuzat joi, săptămâna trecută, că nu susține propunerea legislativă a radicalilor.

"Într-un an electoral, de la debutul campaniei, această inițiativă poate conduce la un singur rezultat: va da apă la moară extremismului naționalist și va amplifica retorica antimaghiară", se spune negru pe alb în comunicatul menționat.

Pe de altă parte, legat de conținutul propriu-zis la inițiativei legislative, Grupurile parlamentare ale UDMR reclamă la fel de just că textul, în forma sa actuală, este neadecvat pentru a transpune în practică un concept modern al autonomiei, bazat pe principiile și practicile europene.

Într-o declarației acordată în aceeași zi Agenției ungare de presă MTI, domnul Toro Tibor a respins poziția UDMR, precizând că în campania actuală partidele politice românești nu mai joacă pe cartea naționalismului, ci își vor îndrepta atenția asupra soluționării criticilor formulate de Uniunea Europeană.

Domnul Toro dă dovadă de abilitate politică. Greșeala nu este a lui - ci este una de fond, în ceea ce privește ansamblul problemei.

Voi încerca să arăt de ce. în primul rând, este clar pentru toată lumea că motorul întregii acțiuni a radicalilor este capul înfierbântat al episcopului Tokes Laszlo, al cărui țel în viață pare să fie crearea în interiorul României a unei enclave maghiare pe care apoi să o conducă după propriile sale reguli, în nici un caz după cele ale democrației și statului de drept.

În al doilea rând, este la fel de clar că proiectul de autonomie teritorială administrativă a Ținutului Secuiesc nu are nici o șansă de a fi aprobat în Parlament. Nu este în interesul minorității maghiare, și nu este nici benefic pentru atmosfera lipsită de tensiuni etnice dintre majoritate și minoritate.

Pe de altă parte, Guvernul de la Budapesta nu dorește să sprijine sub nici o formă tendințele de dezbinare în rândul maghiarilor din România, ceea ce spune iarăși foarte mult.

Pe cale democratică, proiectul radicalilor maghiari nu poate fi promovat. Dacă se urmează calea democrației, a alegerilor, Consiliul Național al Maghiarilor nu se poate exprima din punct de vedere instituțional înainte ca România să se integreze în Uniunea Europeană, adică într-o structură teritorială în care autonomia regiunilor este o stare de fapt. Este adevărat însă că autonomie cum vrea domnul Tokes, mai aproape de realitățile secolului al XIX-lea, nu are nimic de-a face cu actualul context european. Poate că radicalii lui Tokes nu doresc să urmeze calea democratică.

În al treilea rând, Consiliul Național al Maghiarilor, a cărui constituire reprezintă în sine un abuz, este în momentul de față o necunoscută care complică și mai mult ecuația politică, într-un context destul de delicat pentru România, în care integrarea noastră europeană este revizuită în ceea ce privește orizonul ei de așteptare.

Președintelui Consiliului Național al Secuilor, domnul Csapo Ioszef, a declarat recent că asociația pe care o conduce, apropiată ca orizont politic de Consiliul Maghiarilor, va solicita ca aderarea României la Uniunea Europeană să fie condiționată de acordarea autonomiei Ținutului Secuiesc.

În al patrulea rând, este posibil ca, prin apariția Consiliului Național al Maghiarilor, dacă se va înscrie ca partid politic și va participa la alegeri, ceea ce este mai mult decât probabil, UDMR să nu mai poată atinge pragul electoral. În felul acesta, vom asista la o simplificare periculoasă a scenei politice românești.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Ștefan Lăpădat - declarație politică intitulată Adevărul istoric trebuie respectat;

Dau cuvântul domnului Ștefan Lăpădat. Va urma domnul Constantin Avramescu.

Domnii deputați Victor Dobre, Napoleon Pop și Andrei Chiliman au depus declarațiile la secretariat.

 

Domnul Ștefan Lăpădat:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarație politică intitulată: "Adevărul istoric trebuie respectat".

Înfăptuirea reformei agrare din 1864 a declanșat procesul de diferențiere a țărănimii, ceea ce a dus pe de o parte la creșterea proprietății moșierești și chiaburești, iar pe de altă parte la pierderea pământului de către păturile de jos ale țărănimii.

După unele statistici ale anilor 1903 și 1905, în vechiul Regat, 91,9% din populație trăia la sate, din care 7790 de mari proprietari funciari posedau odată și jumătate mai mult decât 957287 de gospodării țărănești luate la un loc, 423403 familii aveau până la 3 hectare, iar 300000 de familii de țărani nu avea pământ deloc.

Lipsa de pământ, creșterea exploatării țăranilor prin instituirea unui șir nesfârșit și împovărător de obligații și privațiuni de tot felul, setea de liberate a acestora au declanșat la 8/21 februarie 1907 marea răscoală în satul Flămânzi din nordul județului Botoșani, ce avea să cuprindă întreaga Moldovă, Muntenia și Oltenia, limita de vest fiind satul Flămânda din județul Mehedinți.

Guvernul liberal, sprijinit de primul-ministru Dimitrie A. Sturza, a reprimat violent răscoala, folosindu-se chiar și artileria pentru pacificarea unor sate. Numărul victimelor este dificil de precizat cu exactitate.

Ion I.C. Brătianu menționa în Parlament numărul de 419 țărani uciși. Ziarele patronate de Constantin Mille - "Adevărul" și "Dimineața" dau cifre de 12000 - 13000 de victime. Regele Carol I declara ministrului Angliei la București că era vorba de mai multe mii.

Contra intervenției violente au protestat intelectuali de seamă ai vremii, între care Nicolae Iorga, Ion Luca Caragiale, Constantin Stere, Radu Rosetti, Constantin Dobrogeanu Gherea și alții.

Marea răscoală de la 1907 a constituit o impresionantă mărturie a capacităților și a potențialului de energie revoluționară a țărănimii noastre, a prilejuit o puternică manifestare a rolului hotărâtor pe care l-a avut de-a lungul veacurilor, la plămădirea poporului român și la făurirea istoriei patriei.

În discursul de recepție rostit cu prilejul primirii în Academia Română, Liviu Rebreanu afirma: "Destinul nostru, ca neam și ca purtare culturală, atârnă în cantitatea de aur ce se află în sufletul țăranului, ".. de felul în care va fi utilizat și transformat acest aur în valori externe." La rândul său, Mihail Sadoveanu, evidențiind rolul îndeplinit de țărănime în tot cursul experienței poporului român, spunea următoarele: "Ne dă pâine și ne apără de dușmani. Nu întâmplător, cuvântul - țăran - provine de la - țară, iar țăranii au fost socotiți de-a lungul veacurilor talpa țării."

Consider ca fiind impardonabilă atitudinea unor autori de manuale școlare de istorie de a insera în doar câteva rânduri marele eveniment cu repercusiuni sociale, economice și politice de mare anvergură în societatea românească de la începutul secolului al XX-lea, fie pentru a ascunde adevărul istoric, pentru că aparțin politic de partidul care se afla la guvernare în preajma anului 1907, fie din necunoștință de cauză, datorită unei pregătiri superficiale și, de ce nu, deținători de doctorate obținute în perioada de tranziție.

Distrugerea statuii "Țăranului răsculat de la 1907" din fața "Halelor Obor" din București, un monument al martirilor, denotă lipsa de respect față de istoria națiunii. Asemenea monumente se găsesc în toate zonele de extindere a răscoalei, dar sunt supuse degradării, urmare a indiferenței crase din partea administrațiilor locale și a instituțiilor de cultură și învățământ.

Este momentul ca Uniunea Europeană să cunoască adevărul istoric despre neamul românesc, fără falsuri, subiectivisme și părtiniri politice.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Constantin Gheorghe Avramescu - critici la adresa emiterii Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 121/2003;

Dau cuvântul domnului Constantin Avramescu. Va urma domnul Szilagyi Zsolt.

Domnii deputați Ion Mocioalcă, Marian Motoc, Mihai Tudose, Cristian Sandache, Aurel Gubandru, Eugen Arnăutu, Ioan Sonea și Ioan Miclea au depus declarațiile la secretariat.

 

Domnul Constantin Gheorghe Avramescu:

Stimați colegi,

Prin Legea nr.21/1996 se preciza modul de alcătuire a Consiliului Concurenței, format din 10 membri cu un mandat de 5 ani, numiți de catre Președintele României, la propunerea Comisiilor reunite de politică economică ale celor două Camere.

Prin documentul de poziție al României, la cap.6, "Concurența și ajutorul de stat", adoptat la 31 iulie 2000, și completat cu Documentul de poziție nr.11 din 7 noiembrie 2002, se menționează ca România acceptă în întregime acquis-ul comunitar, reglementările după care ne conducem fiind cele prevăzute în Legea nr.21/1996.

Vreau să precizez că, în conformitate cu această lege și a modificărilor ulterioare, precum și cu acquis-ul comunitar, acordarea ajutorului de stat se poate acorda numi cu avizul Consiliului Concurenței. Prin ajutor de stat se înteleg subvențiile, amânările și radierile de la plata datoriilor către stat.

În viziune europeană, ajutorul de stat se acordă unor agenți economici de importanța deosebită, dar numai o dată și numai în măsura în care există certitudinea că respectivul agent se va redresa prin ajutorul acordat.

Pentru a evita abuzurile, organismele de concurență trebuie să fie independente de executiv, care administrează resursele bugetare.

Dupa cum se știe, în țara noastră acordarea ajutoarelor de stat a devenit de mulți ani un fenomen endemic, cu diferite motivații - sectoare strategice, probleme sociale, crearea condițiilor de privatizare și așa mai departe.

În aceste condiții, Guvernul a emis Ordonanța de urgență nr.121 din decembrie 2003, deci recentă, prin care se prevede că membrii Consiliului Concurenței nu se mai propun de catre Parlament, ci de către Guvern. Pentru că legea prevede că o ordonanță se pune în aplicare de la data publicării, înainte de trecerea ei prin Parlament, s-a și trecut la înlocuirea președintelui și a unuia dintre vicepreședinți.

O primă întrebare care se pune este: ce s-ar întâmpla dacă Parlamentul ar respinge aceasta ordonanță? S-ar reveni la numirile facute?

Nu este o noutate că Guvernul trece peste autoritatea și competențele Parlamentului. Substratul este însă altul. Efectuarea numirilor de către Guvern trece practic Consiliul Concurenței în subordinea Guvernului, astfel că acest Consiliu își pierde independența, călcându-se principiile comunitare.

Sunt convins că aceasta manevră tipică politicii noastre dâmbovițene nu va trece neobservată, ca atâtea alte practici antieuropene.

Nu ne-a fost suficientă neacordarea statutului de economie de piața funcțională, și nici ultimele evaluări privind imixtiunea politicului în justiție, corupția generalizată etc.

Venim acum cu o nouă dovadă că dorim să ne încadrăm în Uniunea Europeană, fără însă a respecta regulile acestea și continuăm pe același drum care ne-a condus la situarea pe ultimul loc dintre statele care aspiră la cooptarea în Uniune. Nu întâmplător este faptul, de exemplu, că investițiile străine pe cap de locuitor să fie, în Bulgaria, de aproape trei ori mai mari ca la noi. Am ținut să relev acest aspect al politicii împotriva intereselor naționale ale Guvernului, prin practicarea unor șmecherii care nu mai pot induce pe nimeni în eroare și în primul rând pe cei care decid asupra acceptării noastre în Uniunea Europeană, care se conduce, după cum știm, după alte reguli dificile pe care le practică Guvernul nostru.

Nu vreau să fiu o Cassandră, dar continuarea pe acest drum ne blochează intrarea în Uniune în anul 2007. Considerentele politice care îndeamnă statele europene de a încadra în Uniune și România au o limită și ultimele documente o dovedesc: că nu se poate trece, la infinit, peste multe neîndepliniri pornite din rea-credință și rea-voință.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Szilagyi Zsolt - despre un atentat la valorile democratice europene;

Dau cuvântul domnului deputat Szilagyi Zsolt. Va urma doamna Liana Naum.

Deputații Aurel Daraban, Codrin Ștefănescu, Eugen Arnăutu, Nicolae Vasilescu și Emil Rădulescu au depus la secretariat declarațiile.

 

Domnul Szilagyi Zsolt:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Sâmbătă, 28 februarie 2004, ziaristul maghiar Bayer Szolt a fost oprit să intre în țară. Oficialii Poliției de frontieră au refuzat motivarea interdicției susținând că nu cunosc motivul acesteia. Mulți suntem în această țară care am crezut că asemenea practici sunt de neînchipuit într-o societate democratică. Mulți suntem cei care am sperat, în decembrie 1989, că metodele binecunoscute ale sistemului vechi nu mai au nici o șansă. Dar iată că nu este așa.

În săptămâna în care Parlamentul României a ratificat Tratatul de aderare la NATO, un ziarist nu mai este lăsat să intre în România. Atentează la siguranța națională sau, pur și simplu, nu mai este pe placul unora? A fost o decizie de partid decizia de a-l exclude sau instituțiile abilitate cu apărarea siguranței naționale au decis trecerea ziaristului Bayer Szolt pe lista neagră?

La fel s-a întâmplat și înainte de 1989. Mulți dintre etnografii, lingviștii, cercetătorii, studenții care vizitau, pe vremea comunismului, Transilvania, ceangăii, sau mergeau în Ținutul secuiesc au fost expulzați fără să li se comunice motivul real al interdicției de a mai intra în țară. La fel ca și înainte, nici acum nu se comunică oficial nimic. Prin aceasta se încalcă Legea privind regimul străinilor în România. Art.8, alin.4 zice clar: "Măsura nepermiterii intrării în România se motivează de organele Poliției de frontieră și i se comunică imediat persoanei în cauză și Direcției Relații Consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe".

Stimate domnule ministru de interne Ioan Rus, de ce nu a fost respectată această lege? De ce nu se aduc la cunoștința persoanei în cauză și a publicului motivele ce au stat la baza acestei decizii? Sau are cineva ceva de ascuns? România proaspăt invitată în NATO credeți că trebuie să se teamă de gândurile unui ziarist? Credeți că nepermiterea intrării acelor ziariști în țară ce nu scriu pe placul Guvernului duc mai aproape România de Europa? Credeți că expulzarea ziariștilor poate opri gândurile lor la graniță? Credeți că puteți aresta articolele, cărțile la graniță? Ce sugerează această temere, stimate domnule ministru Rus, că autoritățile se tem de libertatea de exprimare, că se tem de gândurile unui jurnalist, că singura soluție de a contracara ideile jurnalistului care nu scrie pe placul dumneavoastră este de a nu-l lăsa să intre în țară, de a-i restricționa libertatea de mișcare? Nu știu, domnule ministru, dacă această măsură a fost luată la cerere sau din inițiativă proprie, cer însă să analizați legalitatea deciziei, având în vedere, îndeosebi, convențiile internaționale privind drepturile omului la care România este parte. Dacă nu ați fost informat de luarea acestei decizii, cer să porniți o anchetă și să investigați dacă nu s-a comis un abuz de serviciu.

Presa română a relatat pe larg despre cazul ziaristului Victor Roncea, care nu mai este primit în Ucraina, pentru că a criticat încălcarea drepturilor românilor din această țară. Analogia vorbește pentru sine.

Cer Societății Civile, jurnaliștilor din România, colegilor din Parlament, cer tuturor care cred în forța rațiunii, în libertatea cuvântului, în drepturile omului și în libertatea și prosperitatea națiilor ce trăiesc în această parte a Europei să fie solidari, să nu lase să se întâmple asemenea lucruri. Să fim solidari cu cei care au de suferit pentru că au curajul să spună ceea ce gândesc și să scrie ceea ce văd și aud, să-și ridice vocea pentru cei care sunt într-o situație gravă. Asta vă cer și dumneavoastră, domnule ministru, să fiți solidari cu valorile democratice europene, să acceptați și să respectați diversitatea de opinii, să acceptați că, în Europa, spre care zicem că ne îndreptăm, diversitatea opiniilor nu înseamnă atentat la siguranța națională. Vă solicit ridicarea interdicției de intrare în țară a ziaristului Bayer Szolt și a celor care nu sunt lăsați să intre în țară, pentru că, la fel ca și Victor Roncea cu românii din Ucraina, sunt solidari cu maghiarii din România.

Dacă România va expulza ziariștii din Europa, Europa va expulza România. În acest caz, niciodată nu vom ajunge în rândurile țărilor care îndeplinesc criteriile de la Copenhaga, în rândul țărilor care nu numai declarativ, dar și în practică respectă drepturile omului.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Liana Elena Naum - declarație cu titlul Despre critici;

Dau cuvântul doamnei deputat Liana Naum. Va urma domnul Mircea Ifrim.

 

Doamna Liana Elena Naum:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se numește "Despre critici".

Înlăturarea fenomenelor sociale controversate considerate uneori nedrepte nu se poate face decât prin arătarea cauzelor reale și propunerea de soluții concrete pentru depășirea lor, iar nu prin înăbușirea acestora, astfel cum încearcă să procedeze Alianța PNL - PD, dar și mai vechiul PRM. Acestea în loc să fie cât mai mult preocupate de problemele sociale și de rezolvarea lor s-au transformat în critici ai Partidului Social Democrat. Or, politica într-o societate democratică nu se face în acest fel. În mod normal, opoziția trebuie să fie cel puțin la fel de activă ca și cei care dețin puterea. Din contră, opoziția din România doar dezaprobă propuneri, nu acceptă proiecte și condamnă continuu situația actuală din țară.

Campania negativă pe care liderii Coaliției PNL - PD au înțeles s-o facă prin declarații politice, pe marginea reorganizării Guvernului, demonstrează clar intențiile de a stopa România din calea integrării europene. Acest lucru pare însă a fi de neînțeles pentru liderii opoziției care văd, în orice acțiune întreprinsă de PSD și de Guvernul Adrian Năstase, o eventuală teamă pentru a aduce critici, pentru a se afirma astfel în fața electoratului.

România are, în fața ei, posibilități nelimitate, dar nimic nu poate fi realizat, câtă vreme nu recunoaștem importanța celor ce s-au făcut acum și nu suntem uniți nici măcar în momentele cruciale. Solidaritatea de care au dat dovadă parlamentarii români nu a durat decât o zi, când s-a votat, în unanimitate, Proiectul de Lege privind aderarea României la NATO. În acest ultim moment, toți au fost de acord cu cea mai mare realizare a Guvernului Adrian Năstase, nu au mai existat critici, ele însă s-au manifestat a doua zi, prin tot felul de atacuri virulente la adresa PSD. Esența acestei situații se poate desprinde cu ușurință. Criticile adresate Partidului Social-Democrat intervin în toate aceste cazuri pentru acțiune, iar nu pentru pasivitate. Or, la noi aceasta se mai numește și invidie, stimați colegi din opoziție.

Deducem cu ușurință că edificiul prezentului românesc se consolidează pe temeliile acțiunilor întreprinse de actuala guvernare. Alianța PNL - PD este constituită din partide care încearcă să inducă populația în eroare, partide care, aflându-se la guvernare între '97 - 2000, au întârziat procesele de integrare europeană, inventând tot felul de pretexte scandaloase pentru a se menține în atenția publicului. Cu siguranță, aceste atacuri antiguvernamentale, fără mesaj și lipsite de conținut, departe de dreptate și adevăr, promovate iresponsabil de liderii noului CDR, adică actuala Alianță PNL - PD, vor îndepărta chiar și propriul electorat de ele, căci nu este chiar atât de ușor să uiți eșecurile de care a "beneficiat" România din 1997 până în 2000. De asemenea, alți critici ai partidului de guvernământ, PRM, inițiază doar moțiuni și nu întreprind nici o acțiune proprie în favoarea binelui societății. În cazul tuturor acestora, nu se poate vorbi de nici un fapt concret, ci doar de vorbe goale și atacuri virulente, fără nici un sens.

De ce sunt tocmai acum PNL și PD îngrijorate de îngrădirea libertății de expresie a presei, de situația adopțiilor internaționale de copii, de fenomenul corupției? Și de ce nu s-au preocupat pe perioada când au fost la guvernare și au deschis capitolele de integrare europeană și de ce au determinat ca România să nu adere la structurile NATO la momentul Madrid? Să fi uitat acești critici atât de repede gravele eșecuri ale lor? Altă explicație nu ar exista, căci oricine critică planul de măsuri pentru aderarea la Uniunea Europeană, se întoarce împotriva propriei țări, uitând cu ușurință ce au făcut sau mai bine zis ce nu au făcut.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Mircea Ifrim - semnalarea unor grave situații în domeniul sanitar;

Dau cuvântul domnului Mircea Ifrim. Va urma domnul Viorel Coifan.

 

Domnul Mircea Ifrim:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Ne simțim obligați de a lua atitudine față de cele întâmplate în ultimul timp la Spitalul de psihiatrie pentru măsuri de siguranță Poiana Mare - Dolj, considerând că această situație nu este singulară și reprezintă o stare de fapt a multor spitale de boli cronice.

Spitalul de psihiatrie pentru măsuri de siguranță Poiana Mare se află actualmente în subordinea Ministerului Sănătății, fiind unitate sanitară unde sunt internați bolnavi psihici fără discernământ care au comis infracțiuni aflate sub incidența Codului penal art.114. Condițiile insalubre de cazare, proastă alimentație și lipsa medicamentelor au contribuit la decesul a 101 pacienți internați în numai 14 luni, din care 17 au murit în ultimele două luni, știut fiind, așa cum afirmă prestigioși psihiatri, că nu se moare de boli psihice, ci se moare de condiții insalubre în spital și de alte boli asociate. Această stare de lucruri perpetuează, de fapt, ceea ce se întâmpla în spital înainte de 1989, când aici erau trimiși la reeducare dizidenții politici. Situația gravă a acestui spital este în atenția forurilor internaționale, cum sunt Amnesty International și Comitetul European pentru Prevenirea Torturii și Pedepselor. Aceste fapte au fost posibile datorită situației că, în anul 2003, bugetul global a fost de 43 de miliarde la acest spital, 97% fiind asigurate prin contractul cu Casa de Asigurări Dolj, iar 2,2 de Ministerul Sănătății, condiție în care, din 600 de persoane, cât trebuie să fie angajații acestui spital conform normativelor, sunt în jur de 300, din lipsă de salarii, iar, în aceste condiții, medicația pentru un bolnav pe zi ajunge la maximum 18.000 de lei. Subliniez acest fapt, deoarece ne aflăm, de asemenea, într-un vid legislativ. Deși Parlamentul a elaborat și a făcut Legea sănătății mintale, după aproape 3 ani, încă nu există instrucțiuni de aplicare, făcând astfel legea inoperantă. Situația este de o gravitate excepțională, fiind de nivelul celei privind adopțiile, întrucât, de data aceasta, ne aflăm în condițiile în care ne comportăm astfel față de acești bolnavi psihici care trebuie să aibă toate drepturile.

Mă adresez domnului prim-ministru și doamnei ministru a justiției, pentru a lua măsuri urgente privind această situație, întrucât ea va constitui, foarte curând, al doilea mare impediment, alături de adopții, în integrarea noastră în Uniunea Europeană.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și pentru concizie.

 
Viorel Gheorghe Coifan - declarație intitulată Îmbunătățirea actului politic și economic de guvernare - o cosmetizare inutilă;

Dau cuvântul domnului Viorel Coifan. Va urma domnul Tiberiu Sbârcea.

 

Domnul Viorel Gheorghe Coifan:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Îmbunătățirea actului politic și economic de guvernare" - o cosmetizare inutilă.

Recent, primul-ministru Adrian Năstase a prezentat domnului Günther Verheugen, la Bruxelles, agenda priorităților executivului până în luna iunie.

Documentul se vrea a fi un proiect ambițios care să conducă la obținerea unor rezultate concrete și de substanță în pregătirea României pentru aderare. În realitate însă măsurile preconizate reprezintă un amalgam - neaoșul nostru talmeș-balmeș - de intenții de modificări structurale și măsuri punctuale, de-o naivitate dezarmantă.

În vederea ameliorării criteriului politic, în cadrul reformei justiției, se dorește ca în paralel cu ambițiosul proiect de adoptare a unui pachet legislativ pentru reforma justiției să se instaleze și o linie telefonică specială în cadrul Secretariatului General al Guvernului, pentru ca cetățenii, sub rezerva anonimatului, să informeze instituțiile implicate în lupta împotriva corupției. Să concluzionăm că buturuga mică, adică linia telefonică specială, va răsturna carul mare al corupției?

Tot din document aflăm că Parchetul Național Anticorupție nu și-a putut exercita mandatul, adică să prindă pe marii corupți, datorită lipsei de personal și a resurselor financiare adecvate. Dar cum stăm, atunci, că debirocratizarea și cu economiile la buget?

Putem, în continuare, cita copios din paragraful dedicat reformei administrației publice.

Guvernul dorește să adopte o strategie revizuită, actualizată privind reforma administrației publice și care să se bazeze pe o "Carte Albă". Același guvern, cu mici excepții, își propunea, în cadrul Programului de guvernare, capitolul 9, intitulat "Reforma administrației publice centrale și locale. Dezvoltarea regională" ca, printre altele, până în anul 2001, să elaboreze Codul Administrativ, Codul de procedură administrativă și Codul Electoral. Nu a produs nici una dintre aceste legi.

În februarie 2003, în cadrul "Cărții albe a guvernării PSD - bilanțul primilor doi ani de guvernare", cap. XXXIV este dedicat tot reformei administrației publice, care este ilustră, dar lipsește cu desăvârșire. Parafrazându-l pe P.P. Carp care, mâhnit, afirma că "Românii nu de inteligență duc lipsă, ci de caractere", putem spune că Guvernul Năstase nu de cărți albe duce lipsă, ci de voința de-a concretiza conținutul lor.

Se amestecă măsuri pur administrative, ca și identificarea și separarea competențelor Cancelariei Primului-ministru, ale Secretariatului General al Guvernului, ale Ministerului Administrației și Internelor cu opțiuni strategice privind descentralizarea, cuprinse într-o singură lege. Cu titlu de exemplu, amintim că în Franța, în 1982, atunci când s-a început descentralizarea, au fost adoptate simultan mai multe legi cuprinse într-un pachet legislativ ce viza acest important proces.

Dacă guvernul actual ar fi manifestat coeziune și consistență, atunci ar fi propus concomitent două pachete de legi privind reforma, atât cea din justiție cât și cea din administrație. Guvernul dorește însă să atenueze șocul propagat de Parlamentul European prin măsuri nerealiste și insuficient elaborate.

Suntem în martie, iar alegerile locale vor avea loc peste trei luni, în 6 iunie. Să credem că guvernul actual, emanația partidului-stat atât de ahtiat de-a câștiga lozul cel mare la alegeri, și-a schimbat brusc prioritățile? Nu, el încearcă să prezinte Bruxelles-ului aceeași Mărie cu altă pălărie. O Mărie obosită, fardată violent, cu o pălărie ponosită, ale cărei pene de struț nu mai încântă pe nimeni.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Tiberiu Sergius Sbârcea - intervenție politică cu tema Gheorghe Șincai - unul din cei trei mari corifei ai Școlii Ardelene;

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Tiberiu Sbârcea. Va urma domnul Emil Rus.

Domnul deputat Pavel Târpescu a depus la Secretariat.

 

Domnul Tiberiu Sergius Sbârcea:

Vă mulțumesc.

Intervenția mea se intitulează "Gheorghe Șincai - unul din cei trei mari corifei ai Școlii Ardelene".

Domnule președinte,

Stimați colegi,

S-au împlinit 250 de ani de la nașterea lui Gheorghe Șincai - uriașă personalitate a neamului nostru care și-a legat numele de fapte istorice nemuritoare.

Născut pe meleaguri mureșene, în comuna Șincai, județul Mureș, Gheorghe Șincai a avut parte de un destin remarcabil, ca întemeietor de școală românească și colaborator al lui Samuel Micu Klein și care, împreună cu Petru Maior, au fost cei trei corifei ai Școlii Ardelene.

Părinte a mult apreciatei "Hronici", pe care a purtat-o în desagii de pe umeri, visând la gloria și viitorul istoriei române, el este cel care a scris o pagină remarcabilă din epopeea istorică a neamului nostru. Documentele lucrărilor capitale ale lui Șincai l-au determinat pe Kogălniceanu să afirme: "atâta vreme cât această operă atât de mare și de prețioasă nu va fi publicată, românii nu vor avea istorie".

Viața lui a stat întotdeauna sub semnul jertfirii de sine, sub stindardul "Școlii Ardelene" și a regretului că nu a înfăptuit mai mult pentru mult adorata lui limbă și cultură română.

Istorici și filologi, de-a lungul timpului, și-au revendicat dreptul de a aduce în actualitate, prin studii, referate, volume de literatură istorică și filologică, opera de cărturar valoros și fecunda activitate de înviere culturală desfășurată de Șincai în spațiul transilvănean.

Ca un omagiu adus marelui cărturar la Târgu Mureș, în perioada 23 - 28 februarie 2004, a avut loc Simpozionul Național "Gheorghe Șincai, sub semnul istoriei", sub egida Ministerului Culturii. La această manifestație, au dat curs invitației istorici renumiți, cadre universitare de înaltă ținută academică, directori de așezăminte culturale și pedagogice, distinși scriitori și cercetători specializați în științe socio-umane.

Susținerea referatelor și comunicărilor au avut loc în Sala mică a Palatului Culturii și în inegalabila și impresionanta Sală de Oglinzi a Palatului Culturii din Târgu Mureș.

Voi enumera câteva din comunicările înscrise și susținute din programul simpozionului:

  • Sensuri actuale în viața lui Gheorghe Șincai, susținut de Mircea Tomuș;
  • Gheorghe Șincai - un destin în lumea cărții, de Gheorghe Buluță;
  • Gheorghe Șincai și Oradea, de Constantin Mălinaș;
  • Gheorghe Șincai în contextul vieții sociale, naționale și culturale din Transilvania, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, de Mircea Regneală;
  • Gheorghe Șincai și problemele limbii române literare, de Iulian Boldea;
  • Interesul lui Gheorghe Șincai pentru Școala românească din Ardeal în lumina unor mărturii documentare 1784 - 1790, de Iacob Mârza.

Aceste zile de istorică sărbătoare s-au încheiat în ziua de 28 februarie 2004, pe parcursul unui pelerinaj prin localitățile din județul Mureș, unde a văzut lumina zilei, a copilărit și a învățat Gheorghe Șincai, respectiv satul Săbed - comuna Voiniceni, comuna Șincai și comuna Râciu.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Emil Rus - prezentarea unui caz de localitate defavorizată;

Dau cuvântul domnului Emil Rus. Va urma domnul Vasile Miron.

 

Domnul Emil Rus:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

De la o zi la alta, pe masa noastră de lucru, au apărut și continuă să apară proiecte de legi referitoare la înființarea de noi comune, orașe și municipii și acest caz face obiectul declarației mele de astăzi.

Sigur că aceste înființări prin legi sunt binevenite acolo unde se cer, acolo unde este cazul și unde comunităților respective li s-au făcut cândva nedreptăți, neținându-se seama de condițiile de comunicare ale oamenilor, de doleanțele firești ale acestora, cu motivația lor evidentă.

În urmă cu aproape 2 ani, guvernul PSD - UDMR, prin domnul ministru Octav Cozmâncă a lansat ideea că, pe baza unor studii, se va iniția un program având ca finalitate un proiect de lege prin care să fie constituite peste o mie de comune, așa că opoziția să stea cuminte că lucrurile se rezolvă de la sine.

Proiectul nu s-a înfăptuit, au venit alte restructurări guvernamentale, ca și cele de acum și lucrurile au evoluat pe un alt făgaș avantajos pentru putere, prin care s-au înființat comune, orașe, municipii, vorba cuiva, "într-o hemoragie veselă". Nu a mai contat, uneori, nici dacă oamenii vor sau nu; unii, chiar după actul de constituire, se întrebau: de ce să aibă de susținut funcționari, de ce au ei nevoie de poliție în localitate, de ce să plătească impozite mai mari ca până acum?

E curioasă modalitatea cum, din unele comune cu ceva de peste 3.000 de locuitori, prin scindare, s-au dublat, cum localitatea Malnaș va împuia și din ea se vor desprinde trei comune.

Întreprinderea aceasta a fabricării de noi comune este rentabilă pentru putere, pentru că ea numește un primar interimar (membru PSD), până la alegeri; firește că el fiind organizatorul și având viitorul aparat administrativ al comunei în mână (tot membri PSD), nu se poate ca alegerile să fie pierdute, așa că rândurile puterii sporesc și pe această cale, alături de racolările în masă ale PSD-ului.

Acolo unde șansele partidelor puterii nu erau prea sigure, nu s-au făcut asemenea demersuri.

Aduc în fața dumneavoastră un caz, pe undeva dureros, al localității Vinerea, județul Alba, comunitate umană cu istorie care s-a evidențiat de-a lungul timpului prin hărnicie, unitate și conducere obștească elevată, cu ambiții de dezvoltare și cu împliniri de seamă. Această localitate, fiind în vecinătatea Cugirului, s-a aflat mereu cu aceasta într-o concurență în care balanța succesului înclina în favoarea lui, până ce s-au pus bazele unei industrii care firește a ridicat Cugirul și, în anii comunismului, a devenit centru economic puternic cu salariați recrutați din toată țara.

Soarta Vinerei a fost decisă de conducerea partidului comunist, a devenit suburbie cu cei peste 5.000 de locuitori și la drepturi era socotită ca localitate rurală, iar la îndatoriri urbană.

După revoluție și până în prezent, s-a încercat revenirea ei la forma inițială de comună, prin voința unanimă a locuitorilor. Nu s-a dat câștig de cauză acestora, întrucât Cugirul a devenit zonă defavorizată și urma să vină investitorii cu nemiluita.

Marile fabrici au fost când în administrația Ministerului Apărării, când a APAPS-ului, până ce s-a distrus totul.

Vinerenii încă își cer dreptul de-a deveni localitatea lor comună, dar nu ei hotărăsc, ci referendumul care, firește, solicită și locuitorii Cugirului, cărora, în situația în care se află, le e greață să mai trăiască. Așa că, atunci când localitatea a fost alipită la Cugir, nu a ținut cont de voința locuitorilor nimeni, iar acum, când cer revenirea lor, la fel nu îi aude nimeni și nu depinde de voința lor.

Aceasta e legea, aceasta e puterea, iar oamenii în cauză pot muri cu dreptul în mână.

Mulțumesc.

 
Vasile Miron - declarație legată de Evenimentul istoric al anului 2004;

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit pe domnul deputat Vasile Miron să ia cuvântul. Va urma domnul Mircea Costache.

Domnii deputați Virgil Popescu și Eugen Nicolăescu au depus la Secretariat declarațiile.

 

Domnul Vasile Miron:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Evenimentul istoric al anului 2004"

În anul 2004, comemorăm 500 de ani de la trecerea în neființă a celui care a fost cel mare și sfânt, domnitorul Ștefan al Moldovei. O tăcere regretabilă s-a așternut în ultimul timp cu privire la acest mare eveniment. Regretabile sunt și articolele apărute în presă, prin care se aduc critici partidului de guvernământ pentru alocarea unei sume necesare pregătirilor în vederea celebrării evenimentului.

A cinsti cum se cuvine memoria înaintașilor noștri, mai ales când este vorba de o personalitate ca Ștefan cel Mare, este un act de demnitate națională, de profund respect pentru contribuția sa la neatârnarea neamului. Pentru faptele sale de arme în apărarea creștinătății, pentru credința sa concretizată prin construirea de biserici și mănăstiri, prin post și rugăciune, poporul român, în înțelepciunea sa, l-a numit pe Ștefan cel Mare, iar Biserica l-a așezat la loc de mare cinste, în rândul sfinților. Se cuvine ca, și în sediul Parlamentului României, respectiv Camera Deputaților, bustul marelui voievod să fie așezat în locul pe care-l merită, și nu în grupajul Unirii. Nu are nici o treabă Ștefan cel Mare cu Unirea Principatelor. Acest grupaj este situat pe holul de la S-1 Intrare deputați. În locul său, în acest grupaj, ar trebui pus bustul Regelui Ferdinand, de numele căruia se leagă Marea Unire de la 1918.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Costache Mircea - intervenție pe tema Cineva trebuie să se simtă vinovat pentru toate bucuriile noastre ucise;

Dau cuvântul domnului Mircea Costache. Va urma domnul Nicolae Leonăchescu.

 

Domnul Costache Mircea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor,

Cineva trebuie să se simtă vinovat.

Se pare că nu mai avem chef de viață și că ne-a pierit gustul victoriei. Ni s-au diminuat dramatic coeziunea și sentimentul mândriei naționale, animat în răstimpuri de reușitele sportivilor care performau sub tricolor. În ultima vreme însă, nici atleții, nici fotbaliștii nu mai reușesc să reaprindă încrederea și bucuria colectivă. De guvernanți ce să mai zicem? victoriile lor pe tărâmul chiverniselii proprii au întunecat atât de mult orizontul de așteptare al cetățenilor încât societatea românească paralizată de corupție, sărăcie și mizerie nu mai reacționează la nimic. Dacă țipă careva de pe afară, deranjat cine știe cum și de ce de adopțiile internaționale sau de alte inginerii mafiote autohtone, se mai face ceva agitație ca la noi, 3 zile, în jurul vreunui subiect.

În lipsa unor impulsuri din afară, pot puternicii noștri, care pot orice, fără să-i oprească nimeni, să-i facă pe micuții traficați la negru hamburgeri, că tot nu reacționează nimeni, nici societatea civilă, nici societatea militară, nici cea interlopă că doar ei îi merge bine. Am asistat cu 2 ani în urmă, după anunțarea la Praga a aprobării cererii României de aderare la NATO, la mimarea imbecilă a bucuriei colective de un ridicol fabulos și de un tragism scelerat.

Copiii și adolescenți ca niște flori erau puși să cânte și să danseze și să zburde prin piețele marilor orașe, chipurile de bucurie că a intrat țara lor într-un bloc militar. Bieții copii, nu era vina lor, dar autoritățile, conducerile școlilor ar fi trebuit să știe dacă erau sănătoși la cap că așa ceva nu se serbează de către îngerii neprihăniți care au alte visuri decât înzestrarea armatei cu bombardiere rachete și tehnică de distrugere. Doar o societate normală reacționează normal, ceea ce nu este și cazul nostru.

Pe 26 februarie a.c. am asistat sub cupola Parlamentului la cea mai anostă manifestare din cei 14 ani apocaliptici. Atunci, Camerele reunite au aprobat proiectul Legii pentru aderarea țării noastre la Alianța Nord - Atlantică într-o atmosferă de plictis general, de sporovăială și dezinteres acru care spune totul despre starea în care a fost adusă nu numai populația, ci și eterogena noastră clasă politică, reprezentanții aleși ai poporului.

În timpul discursurilor pe care nu le asculta nimeni, cei prezenți se întrețineau doi câte doi, în tete a tete-uri șoptite, însoțite de gesturi lascive ori de căscături lacrimogene. Vorbea președintele cu premierul, ministrul transporturilor maxi-taxi și al construcțiilor de vile ANL cu ministrul gazoductelor și rafinăriilor falimentare datoare cu sutele de milioane de dolari la buget, ministrul controlului cu cel al administrației, ministrul agriculturii cu cel al învățământului, ministrul apărării cu cel de externe, ministrul de finanțe cu cel de interne, asta la prezidiu, în sală, așișderea, doi câte doi membrii Parlamentului, colegii noștri schimbau impresii, gesticulau. Ce erau să facă dacă subiectul nu mai interesează pe nimeni? Ce să mai zică bieții noștri concetățeni, când lor, aderarea la NATO și la Uniunea Europeană nu le țin de foame, ba mai mult, o accentuează.

Aceste victorii a la Pirus, realizate cu atâtea victime colaterale, cu atâtea pierderi și distrugeri, și-au pierdut semnificația. Chiar așa, domnilor stimați și atât de iubiți, care v-ați sacrificat pentru binele patriei în acești 14 ani, nu puteam noi intra în NATO și cu industrie, cu agricultură, cu o economie funcțională? Nu puteam fi membrii ai Alianței Altantice fără mafii, fără hoți, fără corupție? Nu ne primeau ei fără șomeri, cu mai puțin săraci, fără homeless, fără haita analfabeților cu jeep-uri și cu palate cu turnulețe orientale? Nu ne primeau fără tagma jefuitorilor cu conturi fabuloase, fără hoție fără margini care a secătuit vlaga națiunii, ce valoare mai au aderarea la NATO, la Uniunea Europeană pentru un popor îngenuncheat de corupție, de mizerie și de sărăcie, din care peste 30% suferă azi de depresie psihică din lipsa coeficientului de siguranță socială. În felul acesta, puteți să vă amăgiți că slujiți binele public românesc cât poftiți, puteți să începeți de pe acum negocierile pentru aderarea la Sahara, că starea de spirit a populației și starea economiei arată că pentru acea zonă am fost pregătiți cu asiduitate în toți acești ani. Ați mințit și ați furat atât încât pe dezmoșteniții sorții nu-i mai impresionează nici dacă le promiteți integrarea în Eden, în grădina Raiului postum.

Sondaje cretine de ultimă oră arată însă că vreo 149% din cetățeni dorm cu poza domnului Geoană sub pernă, visând râuri de lapte dulce pe vale și de unt pâraie, țărmuri de mămăligă moală, de pogăci și de pite și mălaie ca în raiul eroilor lui Budai Deleanu, vis care li se va împlini în curând conform instruirii de la Sinaia, unde guleraților li s-a cerut să meargă cu sacoșa cu bunătăți din ușă în ușă, fără limuzine, ci cu NOVA de la Parlamentul săracilor. Totuși, vorba poetului Florea Miu: cineva trebuie să se simtă vinovat pentru toate bucuriile noastre ucise. (Aplauze.)

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Nicolae Leonăchescu - relatarea unei înscenări primitive la care a fost supus poetul și luptătorul Vasile Tărâțeanu din Cernăuți; Domnul Nicolae Leonăchescu, va urma domnul Gheorghe Dinu.
 

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Am aflat cu surprindere dintr-o declarație politică făcută astăzi de un coleg al nostru că România este amenințată de expulzare din Europa, că vom fi integrați într-un spațiu asiatic, probabil, sau african. Mă surprinde punctul domniei sale de vedere, cum, de altfel, mă surprinde și poziția pe care o are în problema ceangăilor, acești români catolici care, după unii iredentiști, ar trebui să devină nu știu ce și nu știu cum fără ca ei să fie consultați, fără să se țină cont de punctul de vedere al cercetătorilor științifici români și maghiari în ceea ce privește originea, cultura, civilizația ceangăilor, acești români care s-au salvat de la maghiarizare în ultima clipă. Dar în ce privește lipsa de informații a colegului nostru care ia dorințele drept realități, aceasta este o altă problemă și este pur personală.

Onorat auditoriu,

În ziua de miercuri, 25 februarie 2004, poetul Vasile Tărâțeanu din Cernăuți a fost ținta unei înscenări primitive, de tip comunist.

Patru milițieni i-au controlat mașina în căutare de arme și droguri. Negăsind nimic din ceea ce și-au propus a găsi, și-au cerut scuze și au încercat să scrie procesul verbal de constatare. Au mai apărut însă și alți milițieni care au reluat verificarea mașinii. Totul a durat trei ore, după care tovarășii milițieni au început să chestioneze locatarii din bloc pe teme referitoare la marele patriot român.

O provocare josnică, primitivă, caracteristică barbariei din perioada stalinistă!

Miliția lui Kucima continuă opera macabră a celor care l-au ucis în mod bestial pe Ilie Motrescu, poetul român din Crasna.

Provocarea a avut rolul de a-l intimida pe marele patriot român ca să nu-și depună candidatura pentru funcția de președinte al Societății pentru Cultura Românească "Mihai Eminescu", cea mai puternică organizație a românilor din regiunea Cernăuți.

Capacitatea de luptă și realizările sale ca scriitor îl recomandă pentru o asemenea funcție, dar autoritățile ucrainene nu-l vor. Ele se tem de un luptător de talia lui Vasile Tărâțeanu care n-a putut fi anihilat prin uciderea, în condiții acuzatoare, a fiului său.

Ne-am oprit asupra acestui caz, pentru că el nu este doar un exemplu în lungul șir al românilor martirizați la ei acasă în spațiul legendarei Bucovine cotropită de armatele rusești! Cazul lui Vasile Tărâțeanu scoate în evidență dimensiunile aberante pe care le-a atins politica ocupanților ucraineni în sinistra lor operă de deznaționalizare a românilor.

Provocarea de tip stalinist a miliției din Cernăuți la adresa lui Vasile Tărâțeanu demonstrează că între vorbele și faptele politicienilor ucraineni există o imensă prăpastie. Noi oferim minorității ucrainene și rutene de la noi, privilegii și drepturi care depășesc standardele europene; guvernanții de la Kiev și slugile lor din Cernăuți oferă minorității române din regiune numai ură și perspectiva asimilării forțate. Acolo, în regiunea Cernăuți, în cenușa cinicului Imperiu Sovietic, se dezvoltă cancerul urii interetnice impus cu brutalitate de miliție!

Acolo, în martirizatul spațiu românesc al Bucovinei ocupate, scriitorii români sunt victime ale provocărilor și actelor de intimidare de toate felurile.

Acolo, cultura română este în lanțuri, iar poeții se află sub controlul jignitor al unor ignoranți cu pistol în loc de creier.

Până când?! Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Gheorghe Dinu - despre aspecte contradictorii din domeniul transportului feroviar; Dau cuvântul domnului Gheorghe Dinu și ultimul vorbitor Ludovic Mardari.
 

Domnul Gheorghe Dinu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor,

De ce nu sunt bani pentru revendicările salariale ale ceferiștilor? Angajații căii ferate au declanșat un conflict de interese în cadrul căruia deja luni, 1 martie 2004 s-a desfășurat o grevă de avertisment de 2 ore, urmând ca după 5 zile să declare greva generală.

Feroviarii cer mărirea salariilor cu 12%, Guvernul le-a oferit doar 3%, ceea ce nu acoperă nici măcar inflația, stoparea concedierilor colective, asigurarea echipamentelor de protecție și a unor condiții decente de muncă, precum și acordarea tichetelor de masă.

Negocierile cu administrațiile societăților CFR și cu Ministerul Transporturilor nu au dus până acum la nici un rezultat pe motiv că nu sunt bani pentru satisfacerea tuturor revendicărilor, dar să vedem cum sunt cheltuiți banii, mulți, puțini de care dispune calea ferată. Nu demult s-a aflat în dezbaterea Camerei Deputaților Legea pentru ratificarea Acordului de garanție între România și Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare, Acord semnat la București la 4 aprilie 2003 pentru împrumutul de 24 milioane de euro, acordat de BERD Companiei Naționale de Căi Ferate, CFR S.A.

Discuțiile privind garantarea de către statul român a acestui împrumut mi-a reamintit faptul că CFR S.A. mai are două credite externe în derulare, respectiv creditul contractat cu Banca Națională a Greciei din care s-a decontat numai în anul 2003 - 131 de milioane de lei, precum și cel acordat de Credit Suisse Boston din care s-a prevăzut a se deconta în cursul anului 2004 - 24,6 milioane de dolari, ambele pentru proiectele aprobate prin HG nr. 1254 din 2002 și modificat cu HG nr. 870 din 2003 privind reabilitarea unor stații de cale ferată.

Recentul scandal avându-l ca erou principal pe Mihai Nicolaiciuc, fostul director general al Companiei Naționale de Căi Ferate, CFR S.A., cercetat penal la cererea OLAF, organism al U.E. ca și alte semnale apărute în mass - media, mă fac să cred că toate aceste împrumuturi, până la urmă, nu numai garantate, dar și suportate de bugetul de stat, sunt complet nejustificate, iar termenii pompoși folosiți pentru motivarea lor; reabilitare, modernizare, îmbunătățire, modernizarea oportunităților, etc. sunt meniți să acopere irosirea unor însemnate resurse bănești în scopuri ascunse de îmbogățire a unor firme private, vezi renovarea stației Iași de exemplu, ce fac parte din clientela politică a partidului de guvernământ.

Nu trebuie să fii neapărat cunoscător din interior a situației actuale a CFR-ului, ca să-ți dai seama că uriașa sumă de 24 milioane de euro se va consuma pe obiective mărunte, nesemnificative, spații comerciale în gări, în loc ca acești bani să fie folosiți pentru înlocuirea instalațiilor și aparatajului de dirijare a traficului, de siguranță a circulației, care conform standardelor tehnice, trebuiau de mult înlocuite, astăzi nemaiprezentând securitate în exploatare, putând chiar să ia foc în orice moment.

Oare acum la calea ferată chiar este nevoie de irosirea slabelor resurse de care dispune Compania Națională CFR S.A. pe termopane, acoperișuri de tablă ondulată, pavele și dale ornamentale, aparate de aer condiționat, toate aduse din import pe bani grei, acum când volumul traficului feroviar este în cădere liberă, când prin politica de tarife și orare, călătorii sunt dirijați sau chiar forțați să aleagă transportul rutier, sector unde companiile private au exclusivitate și este teren și mai propice pentru clientelism, corupție, evaziune, concurență neloială, acum când se preconizează închiderea multor linii așa-zise neinteroperabile, când se anulează într-o veselie trenurile populare, adică personale și curse de navetiști în favoarea trenurilor de lux rapide și intercity, transportul feroviar pierzându-și tot mai mult rolul de serviciu social.

Oare acum ar fi nevoie de reabilitarea căii ferate în întregul ei și nu doar a câtorva stații? Ce pot să zică ceferiștii despre aceste cheltuieli în timp ce ei au fost sau urmează să fie disponibilizați cu zecile de mii, pe motiv că nu sunt bani pentru plata salariului, iar pentru cei rămași se oferă o majorare a salariului de numai 3%. Personal consider că greva salariaților feroviari nu este benefică nici pentru călătorii transportați, nici pentru beneficiarii transportului feroviar al mărfii, cu atât mai puțin pentru bugetul feroviar care va suferi extrem de mult pe perioada întreruperii lucrului, dar în același timp, consider că modul în care acționează Ministerul Transporturilor, cum gestionează Ministerul Transporturilor acest important segment al economiei naționale, lipsa de responsabilitate privind administrarea și exploatarea căilor ferate, nu prevestește nimic bun în continuare.

Cui ajută faptul că vom avea eurogări, cum le place să spună diriguitorilor actuali ai transportului feroviar, cu săgeți albastre, remorcate de locomotive Diesel importate în timp ce locomotivele electrice românești stau la gară? Cui ajută aceste aerogări când până și aceste "săgeți albastre" nu vor mai avea cine să le conducă, mecanicii de locomotive, revizorii de vagoane, electromecanicii S.C.B., impiegații de mișcare fiind disponibilizați după o logică greu de înțeles.

Ca feroviar cu peste 32 de ani de activitate în acest sector, de la această înaltă tribună am avertizat de foarte multe ori că politica aplicată sectorului feroviar este total greșită. Nu am fost nici măcar ascultat, iar acum, domnilor guvernanți, începeți să culegeți roadele. Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Ludovic Mardari - declarație cu titlul Politica bramburistă a PSD în domeniul locuințelor; Ultimul vorbitor, domnul deputat Ludovic Mardari, domnul Valentin Iliescu depune la secretariat.
 

Domnul Ludovic Mardari:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi are titlul "Politica bramburistă a PSD în domeniul locuințelor".

Guvernele care s-au perindat la conducerea țării, începând cu anul 1990 până în prezent, n-au acordat importanța necesară construirii de locuințe. Dimpotrivă, măsurile luate au constituit o frână în desfășurarea acestei activități. Fabricile de ciment, deși erau foarte profitabile, au fost privatizate, ajungându-se ca unul dintre cele mai importante materiale utilizate în construcții să se vândă pe piața internă cu 80 dolari tona, mult mai scump decât la export unde se practică un preț de 24 dolari pe tonă. Nimeni nu a intervenit pentru a stopa acest fenomen aberant. Cele mai multe dintre materialele de construcții se importă, producerea lor în țară nefiind stimulată prin măsuri de protecție adecvate.

În anul 2000, după preluarea puterii de către PSD, s-a creat iluzia unei relansări în construcția de locuințe prin înființarea unui Minister al Locuinței, chiar dacă simultan cuprindea și Transporturile. S-a demarat realizarea de locuințe prin ANL, efectul fiind nesemnificativ în comparație cu solicitările existente, în special la categoria închirieri, spre deosebire de cumpărări, unde nu oricine poate face față prețurilor ridicate. Iluzia menționată anterior a fost spulberată în anul 2002 prin adoptarea Legii nr.345 care introducea TVA - ul în construcții. Prin această prevedere cheltuielile cu manopera au crescut cu 19%. S-a ajuns ca în prezent, construirea sau cumpărarea unei locuințe să rămână doar în domeniul viselor, pentru majoritatea celor care sunt nevoiți să se gândească la un astfel de proiect.

Bomboana pe colivă va fi pusă în aprilie, a.c., când expiră termenul privind evacuarea chiriașilor din casele naționalizate în conformitate cu Legea nr.10/2001 (OUG nr.40/1999). Problemele sociale privind spațiile locative vor exploda, cei mai mulți dintre chiriași, datorită veniturilor reduse, neputând să-și cumpere sau să închirieze o altă locuință. Grav este că Guvernul PSD n-a făcut nimic în ceea ce privește construirea de locuințe sociale, deși au trecut peste trei ani de la adoptarea Legii nr.10/2001, dând dovadă de totală iresponsabilitate. Ce vor face năpăstuiții de soartă? Vor rămâne sub cerul liber? Soluția oferită, relativ recent, de Președintele României, domnul Ion Iliescu, privind prelungirea termenului de evacuare a chiriașilor, este anticonstituțională, încălcând dreptul la proprietate. Nu se poate emite un act legislativ prin care să se impună unui cetățean cum să-și exercite dreptul la proprietate. Nu exclud faptul că unii proprietari ar putea să-și dea acceptul în legătură cu prelungirea contractelor de închiriere, stimulați prin plata de către Guvern a unor subvenții care să acopere diferența dintre chiria la nivelul pieței și cea practicată de către stat, idee care ar putea sta la baza unui text de lege. Chiar dacă se va găsi formula constituțională de redactare a unei astfel de legi, se va ajunge doar la o diminuare a problemelor sociale, deoarece mulți proprietari doresc să intre în posesia imobilelor care le aparțin și nimeni și nimic nu-i mai poate opri.

Practica promisiunilor neonorate, deși puternic mediatizate, este ceva obișnuit pentru Guvernul PSD. În anul 2003, cu doar câteva luni înainte de adoptarea noului Cod Fiscal, domnul ministru al Finanțelor, Mihai Tănăsescu, a lansat ideea deducerii a 20% din cheltuielile făcute de persoanele fizice pentru construirea sau cumpărarea unei locuințe, aceasta însemnând diminuarea corespunzătoare a impozitării venitului global. A uitat însă promisiunea făcută, înaintând proiectul Codului Fiscal la Parlament, fără această măsură care ar fi fost binevenită.

Guvernul PSD are un talent deosebit în a băga în ceață unele prevederi legislative care ar fi trebuit de mult să-și facă efectele, fiind indiferent față de consecințele negative asupra populației. Hotărârea de Guvern nr.36/2002, modificată prin HG nr.561/2003, oferă posibilitatea cetățenilor să-și repare locuințele, beneficiind de reducerea cu până la 100% a impozitului pe clădiri pentru anul fiscal următor, fiind vorba de reparații care nu necesită autorizații de construire. Această facilitate este anulată prin punctul 214 din normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, în care se menționează că reducerea impozitului este posibilă numai dacă s-au luat credite pentru executarea lucrărilor și există autorizație de construire. Nu mai contează că Legea privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor nr.50/1991 nu prevede necesitatea obținerii autorizațiilor de construire în cazul reparațiilor curente. Guvernul și-a atins scopul. Au fost anulate, dintr-un condei, niște facilități care, oricum, nu grevează semnificativ bugetul de stat.

Codul Fiscal, adoptat în luna decembrie 2003, prevede, la art.86 alin. c, deducerea din venitul anual global a cheltuielilor pentru reabilitarea termică a locuinței de domiciliu, în limita a 15 milioane lei anual. Se poate spune că este doar un text mort pentru că n-a fost emisă, încă, hotărârea de guvern care să stabilească procedura de aplicare. Rămâne de văzut când va găsi Guvernul actual timpul necesar pentru a emite respectiva hotărâre.

Deocamdată Guvernul este imperturbabil față de toate aceste probleme, neavând nici o reacție la plângerile Federației Asociațiilor de Locatari și la criticile apărute în mass-media.

Din cele expuse rezultă că există suficientă justificare în alegerea titlului pentru declarația mea politică de astăzi. Vă mulțumesc.

 
   

(Următoarele intervenții au fost consemnate conform materialelor depuse de către deputați la secretariatul de ședință.)

 
  Eugen Lucian Pleșa - transmiterea câtorva observații-sugestii în problema chiriașilor;

Domnul Eugen Lucian Pleșa:

În legătură cu ultima "exprimare" în problema chiriașilor, făptuită de Președintele României, domnul Ion Iliescu, doresc să transmit câteva observații-sugestii.

  • S-a ajuns în situația degradantă de astăzi, datorită slăbiciunii, toleranței și complicității unor conducători contemporani care și-au dat mâna pentru avantajarea unor indivizi - potențiali cotizanți în valută, în detrimentul unor nevinovați chiriași - contribuabili autentici la toate "realizările" poporului român.

    Printr-un "troc politic", puterea actuală a certificat Legea 10/2001 și OUG 40/1999, "normative ale rușinii", în schimbul renunțării la "incriminarea Jimbolia".

  • Mai mult, incapacitatea morală a unor conducători ai actualei puteri a tolerat tratarea în derizoriu a Legii 112/1995, neabrogată - "opera" PDSR-ului, în favoarea Legii 10/2001 - o paralelă legislativă a acesteia, infestată de interesele grotești ale "mafiei imobiliare".

    "Organizatorul" Valeriu Stoica a reușit să-și dreseze în "subalterni conceptuali", mulți oameni grei ai puterii actuale, după care s-a ascuns în opulența dobândită printr-un time-out parlamentar.

    Astfel, unicat în lume, în România, contractele de cumpărare, realizate de autorități ale statului, în baza Legii 112/1995, sunt desființate disprețuitor de judecători corupți, indiferenți la tragediile generate, orbiți de lăcomie. Mai mult, declarațiile de bun simț din anul 2000 ale unor lideri PSD, cum că "pentru imobilele vândute sub litera Legii 112/1995 nu se mai schimbă nimic", s-au transformat într-o batjocură asupra cumpărătorilor pe lege !

    Adevărații profitori în problema caselor naționalizate sunt avocații specializați, "judecătorii preferați" și salariații din primării, complici la jaf. Revendicatorii, cei mai mulți, după victoriile obținute astfel în instanțe, și-au valorificat imobilele -le-au vândut pur și simplu imediat, și s-au întors în țările de unde au venit după ciolan, lăsând aici familii distruse, fără nici o speranță de la țara în care trăiesc și muncesc !

    Nu s-a realizat nici o analiză în legătură cu finalitatea structurilor special constituite prin Legea 112/1995.

    Ce sume s-au strâns din vânzarea locuințelor și ce destinație au luat acei bani?

    Care a fost "Raportul" Comisiilor patronate de Prefecturi la nivelul fiecărui județ și care a fost efectul pe țară al muncii oamenilor angrenați în acele comisii, special constituite prin Legea 112/1995?

    Dar, unic și foarte grav, chiar rușinos pentru un popor civilizat, este că la noi restituie imobile și terenuri oricine are acces la puterea locală sau justiția coruptă.

    Numai în România se restituie tot, indiferent de situația actuală a țării și prin cel puțin TREI CĂI paralele:

    • Legea 112/1995 (cea mai rezonabilă și îngrijită),
    • Legea 10/2001, și
  • Decizii preferențiale ale unor complete de judecată. Iar aici trebuie semnalat că, dacă în București mai există și judecători corecți, adevărate personalități, în provincie este jaf, judecătorii nu au nici o jenă în a favoriza impostorii și avocații acestora.

    Cu regret, constat că Ministrul Justiției a devenit un personaj tot mai "decorativ" și tot mai puțin "conducător" în impunerea respectării Legii. Imaginea Ministrului Justiției de azi este cea a nepăsării, a evitării, a neimplicării, a persoanei lipsite de responsabilitățile firești ale acestei funcții. "Găștile din Justiție", constituite sub patronajul lui Valeriu Stoica, funcționale și astăzi, sunt nepăsătoare, indiferente, chiar disprețuitoare la personalitatea actualei doamne Ministru al Justiției - tropăind nonșalant în materializarea celei mai negre corupții.

    Este o situație inacceptabilă, asupra căreia Președintele României și Primul-ministru trebuie să-și îndrepte atenția pentru că deja s-a ajuns prea departe, iar răspunderea pentru gestionarea vieții românilor contemporani nu va putea fi evitată niciodată.

    Dacă Președintele României, domnul Ion Iliescu, este preocupat de soarta chiriașilor, ar trebui ca, în limitele prerogativelor funcției sale, să impună gestionarea în litera și spiritul legii (începând cu Legea 112/1995) a problemei caselor naționalizate, fără discriminări între cei care erau chiriași la 1 ianuarie 1990.

    O analiză profundă și măsuri ferme pot da substanță intervenției și interesului, declarate, ale Președintelui României, pentru că Tema și Situația chiriașilor sau a proprietarilor deveniți în baza legii, sunt de mare gravitate și profunzime și nu se pot rezolva doar printr-o compătimire sau mângâiere pe creștet.

    Așteptăm, în timpul scurt al lunii martie, o dovadă a maturității recunoscute a Președintelui României.

  •   Ion Mogoș - despre obligațiile și drepturile ce decurg din actul aderării României la NATO;

    Domnul Ion Mogoș:

    Aprobarea în unanimitate de către Parlamentul României a legii aderării României la NATO marchează un moment de împlinire a intereselor naționale ale României. Este în asentimentul tuturor forțelor politice din România faptul că aderarea la NATO reprezintă un moment istoric.

    In 1993, România își depunea candidatura pentru aderarea la NATO. In 1994, odată cu lansarea Parteneriatului pentru Pace, România a fost prima țara care a aderat la această structură. În acest cadru, militari români au participat și continuă să participe la operațiuni de menținere a păcii în Europa și în lume. In 2002, la reuniunea de la Praga, România a primit invitația oficială de a adera la NATO. Este de remarcat faptul că dintre statele invitate, țara noastră a avut cea mai mare contribuție la NATO.

    Pentru prima dată în istorie, România primește garanții autentice de securitate. Forțele politice din România consimt că, în acest mod, vom putea să ne promovam mai bine interesele naționale. De asemeni, pentru prima dată in istorie, România este furnizor de securitate atât la nivel sub-regional si regional, cât și, în contextul perspectivei asumării de către NATO a unui rol global, la nivel mondial. Este, în fapt, vorba despre acordarea de credibilitatea României ca țară stabilă. Prin urmare, este un moment semnificativ, în primul rând, pentru imaginea României în lume.

    Dincolo de definirea limitativă a NATO ca o alianță militară, trebuie subliniat faptul că NATO reprezintă înainte de orice o comunitate de valori și principii, o alianță a statelor care aderă la democrație și libertatea individuală, la respectul drepturilor omului si a statului de drept. Din această perspectivă, afirm cu convingere că procesul de aderare a României la NATO cât si obligațiile derivate din calitatea de membru cu drepturi depline reprezintă cadrul propice pentru consolidarea democrației. Totuși, statutul de membru al NATO nu trebuie considerat ca fiind ceva definitiv, încheiat, care ar permite deplasarea procesului de reformă si a alinierii la principiile stipulate în tratatul de la Washington. Dimpotrivă, votul de încredere acordat României angrenează în primul rând obligația, si chiar, mai mult, datoria de a acționa în mod responsabil.

    Dincolo de orice, momentul aderării reprezintă depășirea unor bariere psihologice pentru statul român și pentru cetățenii României. Importanța acestui moment nu poate fi percepută în mod clar și deplin decât de cei care au trăit peste 40 de ani cu amenințarea intervenționismului sovietic. Nu poate fi înțeles pe deplin decât de cei care timp de aproape o jumătate de secol au trăit cu sentimentul de a fi fost obiectul unui troc și care, acum, au sentimentul redobândirii demnității istorice ca națiune.

    Vă mulțumesc.

      Florin Iordache - relatarea situației lucrărilor de investiții din județul Olt;

    Domnul Florin Iordache:

    Factori de răspundere din județul Olt, printre care prefectul județului, președintele Consiliului județean, primari din municipiile și orașele județului, au analizat timp de câteva ore, împreună cu domnul Sergiu Sechelariu, ministrul secretar de stat al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, stadiul lucrărilor de investiții finanțate de ANL, precum și a sălilor de sport finanțate de C.N.I.

    A fost vizitată cea mai modernă sală de sport din județ, cea de la Liceul "Mihai Viteazul", cu o capacitate de aproximativ 1000 locuri.

    Au fost analizate proiectele de alimentare cu apă în 14 localități din mediul rural și 39 proiecte executate de programul SAPARD, a căror valoare se ridică la circa 40 milioane de euro.

    Investițiile realizate începând cu anul 2001 sunt mai multe decât cele realizate în primii ani după Revoluție, astfel încât totalitatea lucrărilor de investiții plasează județul Olt pe un onorant loc șapte din totalul de 41 de județe.

    În prezent, în județul Olt, sunt în diverse stadii de execuție sau proiectare 906 unități locative, iar 300 de locuințe se vor da în folosință în municipiul Slatina, iar în iunie vor fi date în folosință 20 de apartamente sociale în Caracal.

    O atenție deosebită se va acorda și locuințelor care se vor construi prin credit ipotecar pe o suprafață de 5 hectare puse la dispoziția A.N.L.

    Întâlnirea s-a încheiat cu o conferință de presă în care secretarul de stat, domnul Sergiu Sechelariu, a afirmat că presa locală prezintă realitatea, așa cum este ea, cu bune și cu rele, comparativ cu presa centrală, care, de cele mai multe ori, prezintă numai aspectele negative.

      Gheorghe Popescu - declarație politică cu titlul Programe în domeniul mediului;

    Domnul Gheorghe Popescu:

    Domnule președinte,

    Stimați colegi,

    Declarația mea politică se intitulează "Programe în domeniul mediului".

    Principalele probleme în domeniul mediului sunt: armonizarea structurii instituționale din țara noastră cu cea din Uniunea Europeană, și anume: departament de mediu, agenție națională pentru protecția mediului; agenții regionale pentru protecția mediului și agenții locale pentru protecția mediului; asigurarea în anul 2004 a fondurilor necesare realizării angajamentelor asumate prin Documentul de poziție în valoare totală de 53,554 milioane euro.

    Valoarea propusă a fi asigurată prin proiectul de buget de stat pe anul 2004, și aprobată, a fost de 19,750 milioane euro; asigurarea resurselor financiare în valoare de 35 miliarde euro, necesare pentru transpunerea în practică a Capitolului 22 - Protecția mediului; legislația specifică din domeniul protecției naturii a fost armonizată în totalitate cu prevederile Directivelor Uniunii Europene din acest domeniu, urmând să înceapă punerea în practică a planurilor de implementare, în special pentru realizarea Rețelei ecologice europene Natura 2000.

    Aceasta presupune asigurarea cadrului instituțional și a resurselor financiare necesare inventarierii sit-urilor de importanță comunitară în vederea transmiterii Listei naționale până la data aderării. Până în prezent, în România s-au realizat 11 depozite ecologice de deșeuri; incinerarea deșeurilor; promovarea Ordinului pentru aprobarea zonării interioare a parcurilor naționale și a parcurilor naturale.

      Dumitru Bentu - declarație politică intitulată Concret;

    Domnul Dumitru Bentu:

    Domnule președinte de ședință,

    Stimați colegi,

    Declarația mea politică poartă numele "Concret".

    Aderarea oficială la NATO a șapte noi membri, inclusiv România, a fost confirmată pentru data de 2 aprilie 2004.

    Ceremonia oficială de primire va avea loc la Cartierul General al Alianței, în prezența a 26 de miniștri ai Afacerilor Externe. În acest mod, unul din marile obiective de politică externă ale României, incluse în agenda de priorități și a Guvernului Adrian Năstase, devine realitate.

    Este însă evident că integrarea în structurile euroatlantice nu poate să debalanseze raporturile cu celălalt obiectiv cardinal, integrarea în Uniunea Europeană.

    Dimpotrivă, îndeplinirea obiectivelor de parcurs în conformitate cu angajamentele asumate, a impus mobilizarea exemplară a factorilor de decizie. În acest sens a fost elaborată "Agenda priorităților Executivului până în iunie" și care a fost prezentată de premierul Adrian Năstase comisarului european pentru extindere Gunther Verheugen, la 25.02.2004, la Bruxelles.

    Ferm decis să finalizeze negocierile în 2004 și să devină membru cu drepturi depline în 2007, Guvernul va obține rezultate concrete în mai multe domenii:

    1. În justiție, reforma vizează: adoptarea până în iunie 2004 a Legii privind organizarea judecătorească, a Legii privind Consiliul Superior al Magistraturii și a Legii privind Statutul Magistraților; redefinirea rolului Ministerului Justiției; întărirea autonomiei Consiliului Superior al Magistraturii; eliminarea oricăror posibile imixtiuni ale politicului în justiție.
    2. Măsuri anticorupție: întărirea rolului P.N.A.; asigurarea autonomiei acestuia în exercitarea atribuțiilor; combaterea corupției mici; utilizarea testelor de integritate în sistemul administrativ; adoptarea legii falimentului.
    3. Libertatea presei: eliminarea din Codul Penal a prevederilor care sunt percepute ca factori limitativi ai libertății presei; aplicarea fermă a Legii privind liberul acces la informațiile de interes public.
    4. Protecția drepturilor copilului: adoptarea pachetului de legi pentru protecția copilului; reorganizarea instituțională a Agenției pentru protecția copilului; adoptarea legislației secundare în cooperare cu grupul de Experți ai Comisiei Europene.
    5. În domeniul administrației publice: continuarea procesului de descentralizare; creșterea rolului Institutului Național de Administrație; elaborări proiecte de legi privind corpul profesionist al prefecților; evaluarea solidă a opțiunilor pentru Legea salarizării.

    Sunt, totodată, prevăzute și criterii economice care împreună cu cele enumerate vor permite obținerea unor rezultate de substanță în pregătirea pentru aderarea la Uniunea Europeană.

    Întregul document elaborat de Guvernul Adrian Năstase stă sub egida "Concret".

      Andrei Ioan Chiliman - declarație politică cu titlul Ciomăgarii Puterii;

    Domnul Andrei-Ioan Chiliman:

    Domnule președinte,

    Stimați colegi,

    Declarația mea politică se intitulează "Ciomăgarii Puterii".

    Recent, președintele Ion Iliescu, care a ținut în ultimii trei ani să-și "schimbe la față" relațiile personale și ale administrației sale cu cetățenii, ziariștii și reprezentanții societății civile, a demonstrat că toate acestea sunt doar un joc de imagine. În structura sa, actualul președinte rămâne același dinainte de 1996, cu vorbe dure și idei nepotrivite pentru un reprezentant al unei democrații de tip occidental.

    În aceste condiții, ultimele declarații referitoare la "ciomăgarii care instigă Opoziția" din România sunt soră geamănă cu binecunoscuta expresie prezidențială "Măi, animalule!". Astfel, într-un acces de furie și deranjat de interesul ziariștilor privind poziția sa față de criticele dure aduse Guvernului P.S.D. de către Uniunea Europeană, președintele Iliescu, la fel ca și primul-ministru, a spus că vinovați pentru problemele cu care se confruntă țara noastră sunt reprezentanții Opoziției și, bineînțeles, guvernarea 1996-2000. Se pare că pentru cei trei ani și ceva de guvernare P.S.D. ineficientă, corupție și dezinteres față de problemele cetățenilor este vinovată din nou, "greaua moștenire" și, în nici un caz, administrația P.S.D.

    Așa cum i s-a întâmplat de mai multe ori, președintele Ion Iliescu a început să folosească expresii necontrolate, catalogându-i drept "ciomăgari" pe cei care îi pun P.S.D.-ului oglinda în față, oglindă în care se văd adevărurile despre prostul mers al justiției, corupție și celelalte probleme care ne afectează țara.

    Pe această cale, îi sugerăm domnului președinte Iliescu să ne spună dacă îi consideră "ciomăgari" și pe membrii Comisiei de Afaceri Externe a Parlamentului European, în frunte cu raportorul pentru România al Parlamentului European, Emma Nicholson, și Are Ooslander, pe Pat Cox, Preșdintele Parlamentului European, pe Gunter Verheugen, Comisarul pentru Integrare, și pe toți ceilalți care, ca și opoziția din România, au îndrăznit să critice ineficiența guvernării P.S.D., corupția, fuga de reformele cerute de Uniunea Europeană, dar promise cu iresponsabilitate de Guvernul P.S.D.

    În aceste condiții, afirm public să mă înscriu în categoria "ciomăgarilor", alături de personalitățile publice din România la care a făcut referire preșdintele Iliescu, alături de Emma Nicholson, Are Ooslander, Gunter Verheugen, Pat Cox etc.

    Ca român, însă, îi solicit pe această cale președintelui României să își ceară oficial scuze față de toți cei pe care i-a jignit tratându-i drept ciomăgari, și să înceapă cu scuzele adresate distinșilor reprezentanți ai Uniunii Europeane, Emma Nicholson, Are Ooslander, Gunter Verheugen, Pat Cox etc.

    Oricum, cu scuze sau fără, imaginea și credibilitatea României în Uniunea Europeană tot nu se va schimba prea repede, deoarece Guvernul P.S.D., de fapt, nu vrea să facă reforme clare și profunde, așa cum fac de câțiva ani buni vecinii noștri, bulgarii.

      Eugen Arnăutu - declarație politică: Asocieri periculoase;

    Domnul Eugen Arnăutu:

    Declarație politică: "Asocieri periculoase"

    Se poate observa cu ușurință cum în ceea ce privește opoziția românească reprezentată de Alianța PNL-PD, lucrurile pot lua o turnură neașteptată pentru un public hrănit doar prin temerare declarații de presă, care satisfac doar apetența pentru injurii ale Alianței, turnură motivată totuși de interesele de moment.

    Vehemența cu care reprezentanții Alianței respingeau orice posibilitate de negociere între aceasta din urmă și un partid extremist precum România Mare, este înlocuită acum de vehemența justificării acestui demers al asocierii în vederea demiterii actualului Guvern.

    Brusc cei care se erijau în apărători ai valorilor democratice se aliază cu un partid a cărui ideologie este antinațională, care a făcut dovada maladiei antagonismului de care suferă prin trecerea fără nici un fel de probleme morale de la un antisemitism fățiș și rușinos la un filosemitism care nu-l va caracteriza niciodată.

    Găsirea unui aliat în PRM de către Alianță este desigur un lucru periculos, pentru că el aduce un mesaj comun de factură extremistă.

    După ce a încercat o manipulare ieftină prin mass-media, inducând ideea de susținere a demersului său de demitere a Guvernului și de către alte partide, Alianța a ales, avidă de atenția de moment a publicului, o alternativă de neconceput anterior.

    Nu înțeleg cum se poate împăca o atitudine care s-a dorit a fi una de apărare a valorilor europene cu una naționalistă, nu înțeleg cum va fi privită colaborarea Alianței cu un partid de dreapta, antisemit și radical, de către liderii europeni. Nu înțeleg de ce Alianța nu a depus o moțiune de cenzură înainte de decizia finală din Comisia pentru afaceri externe a Parlamentului European și a așteptat exercitarea acestui exercițiu după ce apele au intrat în făgașul firesc.

    Lipsa oricărui reper politic solid al Alianței, a oricărei intenții de a oferi programe și politici alternative la prezentul program de guvernare, precum și asocierile nepotrivite și nesănătoase vehiculate de Alianță nu fac decât să crească dezechilibrul pe eșichierul politic din România.

      Nicolae Vasilescu - atenționare în privința influențelor organismelor modificate genetic (OMG) asupra sănătății umane;

    Domnul Nicolae Vasilescu:

    Pe plan internațional există ample dezbateri privind influența organismelor modificate genetic (OMG) asupra sănătății umane.

    Finalizarea negocierilor de aderare la sfârșitul lui 2004 și integrarea în 2007 în Uniunea Europeană sunt imposibile, dacă România nu rezolvă două probleme structurale endemice: eradicarea corupției și punerea în aplicare a reformei. Este avertismentul raportului pentru România, aprobat de Comitetul pentru politică externă din Parlamentul European. Unul din capitolele de negociere de aderare la UE este și "Protecția consumatorului și sănătatea publică". Un capitol, asupra căruia s-a căzut în principiu de acord, poate fi redeschis dacă între timp a survenit o schimbare acquis sau pentru oricre alt motiv ce justifică negocieri suplimentare.

    Ziarul britanic "The Guardian" susține că, în lume, culturile modificate genetic sunt practicate de aproximativ 6 milioane de fermieri, din 16 țări: SUA, Argentina, Canada, China, Australia, Bulgaria, Columbia, Germania, Honduras, India, Mexic, România, Africa de Sud, Spania și Uruguay. Cele patru mari culturi de plante modificate genetic sunt: soia, porumb, bumbac și rapiță. Organizațiile Greenpeace, Friends of the Earth și Biroul European de Mediu au condamnat de nenumărate ori recomandarea Comisiei Europene asupra coexistenței dintre culturile modificate genetic și cele nemodificate genetic. Amendamentele adoptate de Parlamentul European susțin că "statele membre pot lua măsuri pentru a evita prezența nedorită a organismelor modificate genetic în alte produse". Amendamentele Parlamentului European susțin, de asemenea, că responsabilitatea de a evita poluarea genetică rămâne în sarcina producătorilor de organisme modificate genetic. România ar trebui să adopte o legislație mai dură care să prevină contaminarea genetică și să întărească alegerile consumatorilor. Guvernul a adoptat, Ordonanța Guvernului nr.49/2000 privind regimul de obținere, testare, utilizare și comercializare a organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne, precum și al produselor rezultate din acestea, care la art.45, alin.1, prevede că "Pentru punerea în aplicare a dispozițiilor prezentei ordonanțe și ale actelor juridice internaționale la care România este parte se constituie Comisia Națională pentru Securitate Biologică, ca autoritate națională abilitată să organizeze realizarea măsurilor prevăzute de lege și să exercite controlul privind regimul organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne și al produselor rezultate din acestea". Iar prin art.49 "Informarea și consultarea publicului", la pct. d) se obligă "să asigure publicului informațiile referitoare la rezultatele procesului de luare a deciziilor privind producerea, importul, comercializarea și utilizarea organismelor modificate genetic și/sau a produselor rezultate din acestea", fapt care nu a fost niciodată respectat. Nici măcar nu există un laborator care să efectueze cercetări serioase, să testeze proveniența sau gradul de periculozitate al produselor genetice.

    Este drept, plantarea de OMG are mari avantaje, precum producții uriașe sau costuri reduse pentru îngrășăminte. Cu toate acestea, opinia publică ar trebui să conștientizeze daunele ireparabile pe care modificările genetice le au pe termen mediu și lung asupra sănătății oamenilor, precum și influența acestora asupra mediului înconjurător. Din surse ale Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, reiese că în România se fac însămânțări cu soia modificată genetic, precum și cultivări de cartofi modificați genetic, pe suprafețe foarte întinse. Oficialii MAAP susțin că "în țările UE nu se cultivă plante modificate genetic, dar se consumă". Legislația europeană nu interzice utilizarea OMG, ci stabilește cadrul legislativ care să asigure securitatea maximă pentru sănătatea omului și a mediului, lucru care la noi lasă de dorit. Comitetul științific pentru plante al UE a propus, în vara lui 2003, scăderea pragurilor de toleranță la organismele modificate genetic. De asemenea, Parlamentul European a cerut în decembrie 2003 stabilirea pragurilor la un nivel din punct de vedere tehnic.

    Directorul adjunct al Direcției de Sănătate Publică din Ministerul Sănătății, Alexandra Cucu, a declarat presei că "în privința alimentelor modificate genetic, legislația românească nu este încă armonizată, fiind în curs de revizuire și la nivelul Europei". De asemenea, oficiali ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorului, au declarat că "singurele informații sigure referitoare la impactul OMG asupra sănătății umane sunt acelea că produsele modificate genetic pot produce crize de alergie deosebit de puternice". Obținerea, testarea, utilizarea și comercializarea OMG sunt supuse, în toate țările Uniunii Europene, unui regim special de reglementare, autorizare și administrare, care stabilește cadrul juridic și instituțional menit să elimine sau să reducă riscurile de producere a unor efecte negative asupra sănătății oamenilor, echilibrului ecologic și calității mediului înconjurător. Aceste reglementări au la bază principiul precauției și includ proceduri detaliate privind evaluarea și managementul riscurilor.

    Din păcate, România nu dispune în prezent nici măcar de un laborator specializat pentru analiza și depistarea prezenței OMG-urilor în produse alimentare. De asemenea, prin transpunerea legislației europene, ar trebui înăsprite reglementările privind obligativitatea de a menționa pe eticheta produselor prezența OMG-urilor. Supravegherea calității produselor în scopul prevenirii afectării vieții sau sănătății oamenilor ori calității mediului înconjurător, ar trebui tratată cu mai multă responsabilitate. Ființa umană ar trebui să rămână în centrul preocupărilor autorităților de specialitate, dar și a celorlalți factori de decizie.

      Valentin Adrian Iliescu - despre consecințele măsurilor de modernizare a Pieței Obor luate de Primăria Sect. 2;

    Domnul Valentin Adrian Iliescu:

    Domnule președinte,

    Doamnelor și domnilor deputați,

    Nu cred să existe bucureștean, tânăr sau bătrân, care să nu fi ajuns, măcar o dată, din curiozitate, în Piața Obor din București. Pentru foarte mulți bucureșteni, dar și pentru provincialii care vin cu treburi la București, aprovizionarea din Piața Obor este o plăcere și o necesitate. Oamenii vin aici, într-o piață care și-a păstrat pitorescul și farmecul Târgului Moșilor de altădată, pentru că, indubitabil, Piața Obor este cea mai bine aprovizionată și cea mai ieftină piață din București. Este, dacă vorbim de prețuri, meritul comercianților din această piață, care au înțeles cel mai bine că românul de rând, cel care trăiește dintr-o pensie amărâtă sau dintr-un salariu, nu din furăciune, nu din jefuirea banului public, nu din marile tunuri care au devalizat economia românească, își drămuiește cu chibzuință fiecare leuț, fiindcă cheltuielile legate de existența de fiecare zi îi topesc integral veniturile. Comercianții din această piață practică cele mai mici adausuri comerciale din București. Ei fac protecție socială pe banii lor, oferind sutelor de mii de clienți care cumpără zilnic din Piața Obor produse de bună calitate și la cele mai mici prețuri, de multe ori vânzând marfa clienților pe datorie, până la prima leafă sau la primul salariu.

    Este de subliniat faptul că, pentru cei aproape 300 de comercianți care își desfășoară activitatea în Piața Obor, pentru cei peste 1.200 de angajați ai lor și pentru aproape 2.000 de oameni care îi așteaptă acasă și se află în întreținerea lor, această activitate nu este o afacere, este o modalitate de a-și asigura existența, de a supraviețui în condiții cât se poate de modeste. Din păcate, domnul Neculai Onțanu, primarul sectorului 2 al municipiului București, asemenea altor edili PSD-iști din Capitală, sesizând scăderea dramatică din sondajele pentru alegerile locale și pierderea iminentă a alegerilor din iunie 2004 atât la Primăria Capitalei, cât și la primăriile de sector, pe principiul "după noi potopul", cu sprijinul total și iresponsabil al consilierilor PSD din consiliile locale, s-au apucat să toace fondurile publice ale primăriilor de investiții mai mult sau mai puțin necesare, toate însă mult supraevaluate și, bineînțeles, o spune toată lumea, care să lase loc unor comisioane uriașe, bani pentru campanie și pentru buzunarele proprii ale aleșilor noștri pe final de mandat. Trebuie subliniat că bomboana de pe coliva administrației PSD-iste de la primăriile de sector a fost aprobarea prin buget ca 85% din totalul investițiilor pe 2004 să se facă până la sfârșitul lunii iunie 2004, adică până la sfârșitul actualului mandat.

    Din păcate, din cauza acestei strategii păguboase pentru oameni, dar favorabilă și bănoasă pentru clientela politică a PSD, au căzut victime comercianții din Piața Obor.

    Invocând necesitatea modernizării pieței și îmbunătățirea curățeniei din acest perimetru, lucru cu care toată lumea este de acord, primarul Onțanu, într-un stil dictatorial ceaușist, lichidează o zonă importantă a pieței pentru realizarea unei viitoare parcări auto și declanșează o acțiune de mare amploare de modernizare a pieței după principiul "bani mulți investiți, lucruri vizibile puține". Se cuvine a face, la acest demers, următoarele afirmații:

    1.Încălcând Constituția României și prevederile Legii concurenței, primarul Onțanu a lăsat fără locuri de muncă mai multe sute de comercianți din Piața Obor, neoferindu-le nici o alternativă și condamnându-i la șomaj;

    2.Primarul Neculai Onțanu trebuie să explice de ce închirierea spațiilor prin contracte încheiate cu Administrația Piețelor din Sectorul 2 se face pe termene foarte mici (o lună, două sau cel mult trei), aceasta fiind o practică de mulți ani a administrației din Sectorul 2, comercianții fiind terorizați de o asemenea practică și nefiind stimulați să investească în modernizarea spațiilor închiriate. Chiar și în aceste condiții, mulți dintre comercianți au făcut credite la diferite bănci pentru modernizarea spațiilor închiriate;

    3.Primarul Neculai Onțanu și Administrația Piețelor Sectorului 2 București trebuie să justifice cum s-au cheltuit cele peste 1,2 milioane USD care se strâng anual din taxe, chirii și impozite de la comercianții din Piața Obor și cât din această sumă s-a cheltuit pentru modernizarea pieței și pentru crearea unui cadru de desfășurare a activității tuturor acestor agenți economici în condiții superioare celor de astăzi;

    4.Primarul Neculai Onțanu trebuie să explice de ce a refuzat oferta comercianților din Piața Obor, ca aceștia să investească mai multe sute de mii USD, bani obținuți dintr-un împrumut din fonduri europene, pentru modernizarea pieței, preferând să cheltuie banii primăriei și lichidând un sector important al pieței;

    5.Primarul Neculai Onțanu cheltuie sume uriașe din banul public fără nici un fel de control pentru proiecte megalomanice și lipsite de relevanță pentru interesele bucureștenilor. Unul dintre acestea este construcția noului sediu al Primăriei Sectorului 2, lucrare aflată în execuție, dar aflată la a patra rectificare de deviz, ajungând la suma de aproape 8 milioane USD (adică mai mult de 710 USD/m.p. construit cu mult peste prețurile clădirilor de lux din România).

    Având în vedere că, în administrația publică locală gestionată de persoane din cadrul Partidului Social Democrat, legea și folosirea banului public în folosul comunității sunt doar facultative, că disprețul față de cetățean a ajuns la cote inimaginabile, îmi rezerv dreptul de a atenționa pe reprezentanții Comisiei Europene de la București, personal pe domnul Jonathan Scheele, despre cele relatate, cu convingerea fermă că numai atenționările externe mai pot sensibiliza autoritățile române și mai pot stopa încălcarea flagrantă a legii, chiar de către autorități și jefuirea banului public.

      Lia Olguța Vasilescu - comentariu pe marginea documentarului Revoluția Română: șah mat, prezentat la postul TV Antena 1;

    Doamna Lia Olguța Vasilescu:

    Documentarul ARTE "Revoluția Română: șah mat", difuzat la data de 26 februarie 2004, la emisiunea Marius Tucă Show, a oferit o nouă imagine despre ceea ce românii știau referitor la momentul Decembrie 1989.

    Dacă până acum ezitam în ceea ce privește adevăratele evenimente petrecute sub titulatura de Revoluția Română, după vizionarea acestui material putem trage concluzia că Serviciile Secrete au fost cele care, profitând de revolta populară, au reușit să-l înlăture pe Nicolae Ceaușescu de la putere.

    Nimic nou sau nebănuit până acum, dar reportajul realizat de postul "ARTE" ne prezintă, pe față, implicarea directă a Ungariei și a agenților racolați de această țară pe teritoriul României. Realizatoarea amintește la un moment dat că "interesele SUA coincideau cu interesele Ungariei", interese care nu sunt greu de presupus: "drepturile minorității maghiare și problema autonomiei Transilvaniei"!

    Știm cu toții că Laszlo Tokes era unul dintre cei mai cunoscuți dizidenți de origine maghiară, pastor reformat, cu parohia la Timișoara, locul de unde a pornit Revoluția. Documentarul nu se ferește să ne informeze că agenții secreți îi îndrumau pe dizidenți și se bazau pe aceștia pentru a perturba viața socio-politică, adică, mai exact, pe indivizi de factura lui Laszlo Tokes, care n-au avut nimic în comun nici cu idealurile naționale ale poporului român, dar nici cu setea acestuia de libertate.

    Și cum nimic nu este nou sub soare, iată că ne întâlnim din nou, după 15 ani, cu același Laszlo Tokes care cere autonomia Transilvaniei, cu scopul de a o alipi Ungariei ulterior, apărând, așadar, aceleași interese ale unui stat vecin și nu ale statului care l-a "adoptat" ca cetățean. Cine se află în spatele acestui individ fără scrupule, de această dată? Ce servicii secrete străine îl dirijează iarăși pentru a juca rolul de Iudă al poporului român? Și de ce organele abilitate nu iau măsuri împotriva unui asemenea trădător? Cum reacționează Serviciul Român de Informații, care deține date referitoare la colaborarea lui Tokes cu serviciile secrete străine?

      Cristian Nechifor - intervenție pe tema impactului sondajelor de opinie;

    Domnul Cristian Nechifor:

    Domnule președinte,

    Stimați colegi,

    Ultimele sondaje de opinie arată clar greața și repulsia cetățenilor aceste țări pentru acțiunile impulsive, abuzive, brutale și aberante ale unor partide care tind să devină "de buzunar", așa cum de fapt sunt în esența lor. Asta se întâmplă mai ales în contextul în care oamenii de la conducerea lor nu știu decât să atace partidul care acum guvernează și oamenii care și-au pus întreaga activitate în slujba comunității. Cred că este necesar să revedem ultimele sondaje pentru a demonstra că nimeni nu mai suportă sloganurile demagogice și alianțele împotriva firii prin care unii politicieni speră să capete forța necesară pentru a ajunge acolo unde nu sunt în stare să facă față cu demnitate nici măcar acum.

    Ultimul sondaj arată o creștere a preferințelor populației pentru partidul care guvernează de aproape patru ani de zile și o scădere a numărului simpatizanților Partidului Democrat și a Partidului Național Liberal. Asta chiar dacă s-a încercat o alianță a celor două formațiuni care, cu greu, pot fi numite partide politice, din cauza decadenței prezentate fățiș de conducătorii lor în acțiunile pe care le întreprind în teritoriu. Cifrele arată clar - PSD are o cotă de 51% în preferințele populației în timp ce "căsătoria" dintre PNL și PD nu a putut strânge decât 28,8% din preferințele cetățenilor. Și asta nu se întâmplă doar pentru că a fost nășită de persoane obscure, pierdute în negura unor vremuri apuse de care nimeni nu își amintește cu plăcere. Se întâmplă pentru că nimeni nu poate accepta povești în schimbul faptelor. Iată că aceasta este situația în acest moment și ne așteptăm ca în perioada imediat următoare diferența să crească. Cetățenii acestei țări nu pot fi păcăliți de oamenii care i-au subjugat în momentul în care au fost la guvernare. Ei nu uită cine a fost cel care le-a dictat taxe abuzive pentru a circula în condiții mizere pe drumurile țării. Nu uită și nu pot uita că miniștrii din fosta legislatură și-au dat mâna pentru a face afaceri care abia acum ies la iveală și care sperie efectiv prin sumele colosale vehiculate cu nesimțire și fără nici o motivație coerentă.

    Așadar, asistăm, așa cum am prevăzut în urmă cu câteva luni, la o cădere abruptă a unei gloate de pseudopoliticieni care încearcă să strângă rândurile pentru a reveni acolo de unde au fost alungați în urmă cu aproape patru ani. Nu vor reuși și asta se vede chiar de acum. Mai bine ar încerca să strângă rândurile și să înceapă să se gândească la ceva constructiv de care să beneficieze și românii pentru că asta au așteptat în legislatura trecută dar nu le-a fost dat să vadă. Păcat! Este păcat că unii încă mai speră că o pot lua de la capăt și că nimeni nu le recunoaște adevărata față...

      Iosif Armaș - consemnarea unui moment important în istoria României - aderarea la NATO;

    Domnul Iosif Armaș:

    Domnule președinte,

    Stimați colegi,

    După cum se știe, în cursul săptămânii trecute, cele două Camere ale Parlamentului, reunite în ședință comună, au adoptat, cu unanimitate de voturi, Proiectul de Lege privind aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord.

    Evenimentul - la care au fost prezenți președintele Ion Iliescu, premierul Adrian Năstase, membri ai Guvernului - a fost unul de referință, pentru că, astfel, România s-a alăturat pentru prima dată, după multe decenii, unei alianțe militare puternice și democratice, care-i oferă garanția integrității sale teritoriale, premise pentru integrarea în lumea liberă, civilizată și prosperă. Adoptarea în unanimitate a acestui document de către toate partidele politice parlamentare vine după ce toate țările membre NATO au aprobat, în parlamentele lor, aderarea celor șapte noi state, între care și România, fapt ce urmează să fie decis oficial la summit-ul din iunie, de la Istanbul.

    Fără îndoială, componenta militară, respectiv garantarea securității, a integrității teritoriale, a independenței țării, prin solidaritatea tuturor statelor membre, prin mecanismele de apărare colectivă, reprezintă componenta cea mai importantă a apartenenței la NATO. După experiențe istorice dramatice, uneori tragice, când țara noastră s-a aflat fie în alianțe contra naturii, fie în așa numita zonă gri, cu alianțe nesigure, de conjunctură, iată că acum suntem mai siguri, mai puternici, mai apărați în fața pericolelor care amenință umanitatea. N-a trecut foarte mult timp de când realitatea de astăzi - apartenența la alianța Atlanticului de Nord - părea o utopie. Destinul României s-a schimbat fundamental. Din statutul de membru, până în 1990, al defunctului Tratat de la Varșovia, subsumat total intereselor Moscovei, România a devenit membru cu drepturi depline al NATO.

    Deosebit de importantă este și componenta politică a apartenenței la NATO. Aproape întreaga istorie postbelică a fost marcată de momente de criză, de confruntări care n-au putut fi dezamorsate decât prin intervenția politică a statelor membre NATO, ca o entitate cu o pondere importantă în luarea deciziilor pe plan global. Toată lumea a fost pusă în situația de a ține seama de punctul de vedere al NATO în legătură cu soluționarea multor situații conflictuale grave, din ultimii cincizeci de ani. Și se știe, istoria a demonstrat-o, NATO a recurs întotdeauna la soluții înțelepte, bazate exclusiv pe principiile democrației.

    Există în istoria fiecărei țări momente decisive care-i marchează evoluția ulterioară. Un asemenea moment l-a constituit pentru România adoptarea în Parlament a Legii privind aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord. El marchează reîntoarcerea țării noastre în marea familie a valorilor și democrațiilor europene, de unde, cu brutalitate, istoria ne-a izgonit în urmă cu mai bine de o jumătate de veac. Intrarea noastră în Alianță constituie, fără îndoială, un demers de integrare în civilizația bazată pe valorile euro-atlantice.

      Mihai Stănișoară - declarație politică intitulată Situația dramatică a minerilor din Bazinul carbonifer Oltenia;

    Domnul Mihai Stănișoară:

    Declarație politică intitulată "Situația dramatică a minerilor din Bazinul carbonifer Oltenia"

    Hotărârea de Guvern nr.103 din 18 feb.2004, prin care s-a hotărât desființarea Companiei Naționale a Lignitului a făcut ca 17.000 de mineri din bazinul carbonifer Oltenia să intre în grevă generală. Principalele revendicări ale acestora vizau majorarea salariilor cu 15 procente și păstrarea locurilor de muncă.

    Acest conflict a fost declanșat, practic, de decizia iresponsabilă a Guvernului de a desființa Compania Națională a Lignitului Oltenia. Sindicatele nu cereau decât ca MEC și ministrul Dan Ioan Popescu să-și respecte angajamentele asumate. Minerii s-au ridicat nu atât împotriva unui regim politic, cât împotriva unui sistem birocratic și inuman, care nu oferă răspuns la nevoile lor și ale familiilor lor. Dacă Guvernul ar fi văzut că în spatele minelor și intreprinderilor lichidate se află zeci de mii de familii și dacă ar fi înțeles că rostul guvernării este acela de a răspunde cerințelor și necesităților vitale ale oamenilor, dacă nu s-ar fi amăgit cu ideea că reforma se reduce la lichidarea bazei productive a țării, la sărăcie, șomaj, scăderea consumului și a puterii de cumpărare a populației, nu am mai fi asistat la aceste greve declarate ilegale.

    Din aroganță și neprofesionalism, Guvernul Năstase a compromis ideea de reformă și restructurare în România. Reamintesc că răspunderea pentru politica economică a unei țări revine în exclusivitate Guvernului acelei țări; nici o politică economică nu poate avea succes dacă nu are acceptul populației și nu vine în întâmpinarea nevoilor ei. Acum culegem roadele amare, tragice, ale credinței actualilor guvernanți că pentru succesul transformării structurale a economiei și societății românești este suficientă voința politică. Am tras de nenumărate ori atenția asupra acestei erori fundamentale de politică economică și socială. Moțiunile noastre, fie ele simple sau de cenzură, au fost persiflate, mașinăria de propagandă pro-guvernamentală și-a făcut datoria și ne-a prezentat anti-reformiști.

    Noi putem constata că prețul orgoliului și al politicii falimentare în domeniul minier este plătit cu suferința oamenilor și cu deteriorarea gravă a imaginii României în lume.

    Cu toate că sindicatele miniere au obținut, după mai multe runde de negocieri cu Ministerul Economiei, promisiunea că va fi aplicată o creștere cu nouă la sută a salariilor în minerit și că orice măsură privind organizarea complexurilor energetice va fi luată de minister doar după consultarea partenerilor sociali, în fapt acest lucru denotă că nu există o politică coerentă în domeniu. Guvernul trebuie să vină în fața țării cu un program de măsuri economice și sociale de natură să gestioneze o criză generalizată.

    Lozincile de tipul "Jos guvernul Năstase", "Doctorii din PSD/ Terminarea minelor!", "Ministrul Popescu - un mincinos!", "Jos baronii PSD/ Jos corupția", "Vulpe și Mischie/ Capii de mafie", arată că actuala putere nu s-a preocupat de problemele minerilor, ci de bunăstarea baronilor locali, precum Nicolae Mischie.

    Agenția France Presse (AFP) lua notă de tensiunile create în Valea Jiului, observând situația grea în care trăiesc minerii disponibilizați. Prestigioasa agenție europeană relata că "în inima României, într-un cartier în ruine din orașul Petrila, supranumit <Bosnia>, minerii trimiși în șomaj au ajuns să fure cărbune pentru a se încălzi". AFP a notat că "minerii din Oltenia trăiesc la limita supraviețuirii, în ciuda ajutoarelor sociale din partea guvernului, care nu ajung decât pentru trei pâini pe zi". Tensiunile sociale cât și situația dificilă în care se află sectorul minier din România este reflectat negativ în presa internațională și ar trebui să dea serios de gândit actualilor guvernanți iar faptul că minerii din Oltenia au reluat lucrul după o săptămână de grevă se aseamănă cu "o floare cu care nu se face primăvară". Și totuși ceva ar trebui să se schimbe până și în viața minerilor.

      Emil Boc - declarație politică: Persecuții etnice în timpul celui de-al doilea război mondial;

    Domnul Emil Boc:

    Declarație politică: "Persecuții etnice în timpul celui de-al doilea război mondial"

    În perioada celui de-al doilea război mondial, un număr important de locuitori ai Ardealului au trecut prin evenimente dramatice, fiind supuși unor persecuții etnice pe care nu le-au uitat nici în ziua de astăzi.

    Un exemplu relevant este cel al incidentelor petrecute în anul 1944, la sfârșitul lunii august, în satul Finișel din comuna Săvădisla, județul Cluj. Localitatea aparținea de România, aflându-se chiar pe granița cu Ungaria.

    În momentul ocupării satului de către armata ungară, toți locuitorii satului - numai femei, copii și bătrâni, pentru că bărbații se aflau pe front - au fost adunați de către 35-40 de soldați maghiari, pentru a fi duși la Budapesta.

    Unul din cei cinci copii ai familiei Sucală, aflată în această situație, își amintește că un soldat maghiar a amenințat-o pe mama sa cu arma, spunând că o va împușca dacă nu își oprește copilul din plâns.

    După ce au fost adunați, cetățenii din Finișel au mers pe jos până la Săvădisla, apoi până la Vlaha, unde au petrecut noaptea într-un depozit. Dimineața, grupul de români a fost îndreptat către satul Luna de Sus, apoi spre comuna Florești, urmând să fie duși la gara din Cluj.

    La unitatea militară din Florești au fost întorși din drum de un alt grup de militari unguri și au fost trecuți peste hotarul Florești-Gilău pentru a ajunge în satul Suceag din comuna Baciu. Acolo au petrecut încă trei zile, apoi au fost duși în satul Mera, unde circa 1500 de oameni așteptau sosirea unui tren care urma să îi transporte la Budapesta.

    Pe tot traseul parcurs, singurele alimente au fost cele primite din mila oamenilor din localitățile traversate.

    În satul Mera, grupul de români din Finișel a așteptat o lună, după care au plecat, tot pe jos, către gara din comuna Gârbău. Înainte de a ajunge în această localitate, au fost dirijați spre satul Sumurduc, unde au petrecut încă două săptămâni, până la sosirea armatei sovietice.

    Grupul de români din Finișel a ajuns acasă doar la începutul lunii noiembrie, după două luni de peregrinări pe jos, prin țară.

    Drama acestor oameni justifică mai multă preocupare din partea instituțiilor statului, care au obligația morală de a-i sprijini, despăgubirile acordate prin legea privind persoanele persecutate din motive etnice nefiind decât unele simbolice.

      Victor Paul Dobre - declarație cu titlul Statistica sărăciei;

    Domnul Victor Paul Dobre:

    Declarație politică: "Statistica sărăciei"

    Conform unei statistici din luna ianuarie 2004, pensionarii reprezintă aproape un sfert din populația județului Galați. Dintre aceștia, aproape două treimi au o pensie de mizerie, mai mică de 1,4 milioane de lei.

    În vizita sa recentă în Galați, dna Elena Dumitru, ministrul muncii, solidarității sociale și familiei a demonstrat încă o dată că astfel de acțiuni au menirea de a mai adăuga un punct bifat, chiar dacă fără nici un fel de rezultat, pe agenda acesteia. Când i-a fost prezentată realitatea crudă în care se zbat cei peste 155.000 de pensionari, aceasta a dat un răspuns total inadecvat prezentând valoarea pensiei medii pe țară și evitând orice referire la situația concretă.

    Mai mult decât atât, dna ministru a menționat programul de recalculare a pensiilor ce va fi inițiat de guvern. Dar din nou a fost doar o afirmație ce nu a fost susținută de nici o propunere concretă, de nici un document, fie el în faza de proiect.

    În aceste condiții, în calitate de reprezentant al cetățenilor, inclusiv al pensionarilor, din Județul Galați în Parlamentul României, atrag atenția asupra modului deficitar și lipsit de responsabilitate în care este promovată politica ministerului de resort.

    Pensionarii nu mai au timp să aștepte analizele și promisiunile întinse pe decenii ale dnei ministru Dumitru !

    În concluzie cerem:

    1. prezentarea și recunoașterea de o manieră publică a situației limită în care se află pensionarii;
    2. prezentarea de urgență a unei corelări între coșul zilnic necesar pentru supraviețuire și pensii, care de multe ori se află sub plafonul minim;
    3. prezentarea de urgență a proiectului de lege al Guvernului privind recalcularea pensiilor și prezentarea lui în dezbateri publice la nivelul întregii țări.

    Cerem Guvernului și ministerului de resort, ca măcar în ultimele luni ale guvernării ineficiente pe care au coordonat-o să dea dovadă de responsabilitate și să treacă de la vorbe la fapte.

      Gheorghe Eugen Nicolăescu - despre problema imigranților români;

    Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

    În orice țară europeană, în cadrul structurilor administrației locale există servicii de monitorizare și de lucru cu imigranții, indiferent din ce țară provin aceștia.

    Într-o capitală europeană cum este Roma există un asemenea serviciu, dar de curând s-a înființat unul special numai pentru cetățenii români.

    Există informații din presă, dar și de la autoritățile italienești că acestea stăpânesc din ce în ce mai greu fenomenul imigrației ilegale din România, iar problemele cerșetorilor, hoților, ale celor care agresează populația din Roma au devenit probleme sociale grave.

    Anul trecut, românii se făcuseră cunoscuți pentru cerșetorie și hoție, dar crima organizată italienească i-a luat sub aripa ei și românii sunt astăzi tot mai expuși și considerați un mare pericol pentru societatea din Italia.

    După ce românii au fost implicați în acte de proxenetism, prostituție, crimă, jaf, acum au început să spargă cu bombe artizanale bancomatele de unde fură bani și încearcă apoi să dispară.

    Deși semnale despre românii aflații peste hotare sunt cunoscute de autoritățile române, acțiunile de prevenire și de diminuare a impactului au fost lipsite de consistență și nu există rezultate concrete.

    Ministerul Administrației și Internelor este răspunzător pentru modul defectuos în care se aplică legea și trebuie să răspundă public pentru prejudicierea imaginii României în străinătate, pentru gravele probleme pe care le creează altor state europene.

    Dacă nu se vor lua măsuri hotărâte, vom asista probabil la reintroducerea vizelor pentru români, concomitent cu amânarea integrării europene a țării noastre ca urmare a unor politici falimentare și al căror eșec este tot mai evident în viața noastră.

      Napoleon Pop - comentariu legat de reforma administrației publice;

    Domnul Napoleon Pop:

    Reforma administrației publice.

    Deși este unul din criteriile importante pe care România trebuie să le îndeplinească pentru integrarea în Uniunea Europeană, reforma administrației publice continuă să bată pasul pe loc, stadiul de strategii, programe și proiecte, făcute publice nefiind depășite cu prea mult. Realitatea în domeniu este departe de ceea ce s-a promis în programul de guvernare cu care a fost învestit actualul cabinet, ultimul Raport de Țară din anul 2003, cât și recentul raport al Comisiei de Afaceri Externe a Parlamentului European readucând în discuție din nou lipsa reformelor în justiție și administrație publică.

    Indiferent de promisiuni, era știut că modernizarea și dezvoltarea sistemului administrației publice la toate nivelurile constituie un proces dinamic și complex care cere eforturi concrete și susținute pentru a accelera aderarea la Uniunea Europeană.

    Ne aflăm în situația să constatăm că Strategia privind accelerarea reformei în administrația publică, adoptată în 2001 prin hotărâre de Guvern avea printre cele 10 obiective principale și depolitizarea structurilor administrației publice și eliminarea clientelismului politic și tentației corupției prin aplicarea cu strictețe a Statutului funcționarului public, gestionarea coerentă și corectă a carierei funcționarilor publici. În fapt, nu s-a produs nici o modificare de fond în corpul funcționarilor publici, doar una care surprinde, respectiv "militarizarea" administrației publice prin numiri de prea multe persoane foste și actuale cadre militare. Obiectivele din această strategie au fost de imagine, iar cel al modernizării localităților urbane și rurale s-a redus la simpla ridicare în grad, pe hârtie, de la sat la comună, de la comună la oraș, de la oraș la municipiu.

    Era de așteptat ca reforma administrației publice românești să aibă drept suport anumite transformări de fond în cadrul acesteia care constau în: trecerea de la personalul angajat pe criterii politice la funcționari publici angajați pe criterii ale competenței profesionale; aplicarea corectă a principiului subsidiarității cu asigurarea resurselor financiare, și, nu în ultimul rând, trecerea de la respectarea directivelor date pe linie de partid la respectarea legalității actului administrativ.

    Perfecționarea sistemelor de recrutare, selecție și promovare ale funcționarilor publici, aplicarea echidistantă a principiilor administrative de către aceștia, proiectarea unui sistem de recompensare pe criterii de performanță a funcționarilor publici au rămas simple deziderate, iar atunci când suntem criticați de lipsă de capacitate administrativă înțelegem, de fapt, o deprofesionalizare a administrației.

    În încheiere aș dori să reamintesc că oficialii Uniunii Europene, a căror opinie clară și neechivocă suferă interpretări neavenite de unii reprezentanți ai Guvernului României, precizează în Raportul de țară pe 2003 că, citez, " .... procesul de reformă în administrația publică este abia într-o fază de început. Administrația publică din România este caracterizată în continuare prin proceduri greoaie, lipsă de transparență și o capacitate limitată de punere în aplicare a politicilor." Nu întâmplător o astfel de poziție este completată și cu observația că, citez, "...corupția este în continuare un fenomen larg răspândit în România, afectând societatea sub toate aspectele sale".

    Vă mulțumesc pentru atenție !

      Ioan Miclea - intervenție cu titlul Armata caută interpreți;

    Domnul Ioan Miclea:

    Declarație politică: "Armata caută interpreți"

    Inevitabilul s-a produs. Încă din anul 1990, voci lucide din această țară au atras atenția politicienilor că segregarea elevilor pe criterii etnice nu este benefică. Aceleași voci au spus de-a lungul anilor că învățarea limbii române ca limbă străină în școlile maghiare este contraproductivă, ducând la izolarea tinerimii maghiare într-un bantustan artificial creat de către conducătorii acestei etnii, bantustan circumscris la așa-zisul Ținut Secuiesc.

    Dar se pare că faptul acesta a fost premeditat cu multă viclenie de către colegii noștri UDMR-iști pentru a pune Guvernul în fața faptului împlinit. Dacă etnici maghiari nu cunosc limba română, se impune autonomizarea Ținutului Secuiesc, formarea unui stat în stat, în care limba oficială este cea vorbită de populația majoritară, adică maghiara, și pe cale de consecință și legile trebuie hotărâte de către un "guvern" propriu, format din maghiari.

    Faptele s-au desfășurat în etape, conform principiului pașilor mărunți: clase numai cu elevi maghiari, apoi școli din care elevii români au fost evacuați, manuale în limba maghiară și manuale de istorie și geografie în limba maghiară, învățarea limbii române ca limbă străină (opțională ?), profesorii de limba română să fie de etnie maghiară, modificarea legii administrației locale cu introducerea celei de a doua limbi oficiale în administrație, în zonele în care populația maghiară este peste 20% și în final impunerea în Constituția țării a limbii maghiare ca limbă oficială în justiție.

    Rezultatul acestui dezastru la care guvernanții noștri au avut o atitudine de trădare a intereselor românilor majoritari din țara noastră, este că populația maghiară și mai ales tinerii maghiari, nu știu sau nu vreau să vorbească limba română, limba oficială a statului.

    Am luat cunoștință cu stupoare că zilele trecute la o unitate de jandarmi din Sibiu au sosit 80 de recruți (din totalul de 100) din zona Harghita. Tinerii recruți nu știu limba română (sau nu vor să o vorbească) lucru ce duce la consecințe deosebit de grave. Aceste consecințe se numesc insubordonare, lipsă de combativitate, refuzul de a face armată, etc., etc.

    Vă întreb, stimați colegi, ce credibilitate pot avea acești tineri, care vor fi puși să apere liniștea și ordinea într-un oraș din România, când ei nu știu sau nu vor să vorbească limba română ? În ce situație sunt puși ofițerii Armatei Române ?

    Urmarea acestei întâmplări: vom fi puși într-o situație iminentă de a adopta o nouă lege, care să oblige instituțiile militare să-și angajeze interpreți pentru tinerii maghiari, altfel aceștia se pun în situația de a fi trași la răspundere pentru refuzul de a face armată.

    Iată, domnilor PSD-iști, în ce situație ați adus România. Frații dumneavoastră UDMR-iști triumfă și râd de prostia ce ați făcut-o de-a lungul anilor.

    Ați semănat vânt și veți culege furtună.

    Vă sfătuiesc să lăsați la vatră imediat pe acești tineri, nu-i înarmați, deoarece în Ardeal circulă zvonul că se fac pregătiri logistice, urmare îndemnurilor unui oficial maghiar și ale lui Tokeș ca populația maghiară să pună mâna pe arme, pentru a-și câștiga independența. Nu instruiți, domnilor guvernanți, tineri care s-ar putea ca în viitorul apropiat să vă fie adversari pe un câmp de luptă, în care, prin inconștiența de care ați dat dovadă, ne veți arunca.

      Radu Ciuceanu - apel pentru soluționarea amplasării fostului Monument al Eroilor Comuniști;

    Domnul Radu Ciuceanu:

    În tripla calitate de Președinte al Comisiei pentru Cercetarea Abuzurilor, Corupției și pentru Petiții, de membru de onoare al Comisiei Monumentelor Istorice și Arheologice și de director al Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului din cadrul Academiei Române vă adresez următoarea interpelare:

    Au trecut peste opt luni de la emiterea H.G. nr. 922 din 14 august 2003, prin care, la art. 2 și 3 se stipulează: art. 2, "în scopul păstrării unei realizări remarcabile din punct de vedere plastic și arhitectural și în vederea eliberării amplasamentului destinat realizării Catedralei Mântuirii Neamului" se dispune reamplasarea fostului Monument al Eroilor Comuniști pe teritoriul Parcului Tineretului.

    Art. 3-(1) În vederea stabilirii exacte a locației, precum și a integrării monumentului în cadrul unui viitor ansamblu care să constituie Secția de Memorialistică a Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului, Ministerul Culturii și Cultelor, cu sprijinul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, al Ordinului Arhitecților din România și al Uniunii Artiștilor Plastici, va iniția un concurs de soluții".

    Până în prezent nu s-a întreprins nici un pas concret pentru realizarea prevederilor H.G. menționat, ba chiar mai mult există un dublu pericol: fie ca Monumentul să dispară prin dezasamblare, fie să se execute mutilarea lui prin soluții tehnice neadecvate.

    Monumentul în sine reprezintă un tot unitar, fiind o realizare de prestigiu a arhitecturii românești, apreciat și de foruri europene. În ceea ce privește costurile generale, facem precizarea că dărâmarea (dezasamblarea) întregului edificiu și reconstruirea (mai mult decât ipotetică) în aceleași condiții de calitate și regim seismic, depășesc, în mod categoric, valoarea lucrărilor de translare a monumentului pe noul amplasament, păstrându-se astfel integritatea originală și absolută a acestei realizări remarcabile din punct de vedere plastic și arhitectural.

    Tergiversarea soluționării prevederilor H.G. nr. 922 din 14 august 2003 afectează direct și realizarea Secției Memorialistice a Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului, în condițiile în care în majoritatea fostelor state comuniste, există de mult timp memoriale-muzeu consacrate represiunilor regimurilor totalitare, România fiind - și din acest punct de vedere - rămasă în urmă.

      Ion Bozgă - despre construcția europeană și politica agricolă comunitară;

    Domnul Ion Bozgă:

    "Politica agricolă comunitară"

    Politica agricolă comunitară determină mai bine de 35 de ani mediul cotidian al milioanelor de agricultori europeni, alături de cel al consumatorilor. Inevitabil, de-a lungul anilor, ea a evoluat și a trecut chiar prin procese de reformă. În pofida crizelor și a criticilor aduse, ea constituie un succes remarcabil, permițând agriculturii europene să se mențină, mai ales în regiunile dificile, să se dezvolte și să fie mai productivă. În mod necesar, exploatările agricole au trebuit să fie modernizate, atrăgând dezvoltarea unor noi activități industriale: mecanizare, îngrășăminte, furaje.

    În 1962 Comunitatea nu producea decât 80% din consumul alimentar propriu, față de 120% cât produce astăzi.

    Creșterea producției a permis extinderea industriilor agroalimentare pe plan calitativ și cantitativ, cât și dezvoltarea schimburilor cu terțe țări. Uniunea Europeană a devenit al doilea exportator mondial de produse agricole, rămânând totodată primul importator.

    În privința consumatorilor, aceștia și-au văzut condițiile de aprovizionare profund modificate. Siguranței alimentare i se alătură acum o mare stabilitate a prețurilor.

    Alimentația nu reprezintă astăzi decât 15% din cheltuielile familiilor europene.

    În același timp, într-un fel de victimă a propriului său succes, politica agrară comunitară s-a confruntat progresiv cu numeroase probleme excedente, creșterea cheltuielilor destinate piețelor etc.

    Politica agricolă comunitară, care, din punct de vedere istoric, este prima politică integrată la nivel european, fiind și cea mai dezvoltată dintre politicile comune, a constituit unul din lianții cei mai puternici ai construcției europene.

    Vă mulțumesc.

      Codrin Ștefănescu - prezentarea unui mod de exprimare politică;

    Domnul Codrin Ștefănescu:

    Obiceiul lui Traian Băsescu de a comenta, în cel mai absurd și obraznic mod cu putință, acțiunile Guvernului Năstase se dovedește încă o dată a fi unica posibilitate de exprimare politică pe care o are la îndemână liderul Partidului Democrat.

    Traiectoria cel puțin contradictorie și în derivă a alianței, o adevărată Arcă a lui Noe în devenire, face, probabil, parte din strategia de promovare a lui Băsescu, de la calitatea de prim "gropar" al Bucureștiului, la cea de conducător al remorcii cu unic scop de a dărâma acest guvern și, implicit, șansele de integrare a României. Dorințele domnului Băsescu referitoare la persoana primului ministru sunt firești, de altfel, dacă luăm în considerare rolul de steroid pe care domnul Băsescu îl are în opoziție.

    Ceea ce nu conștientizează Traian Băsescu este că prezența sa pe scena politică este din ce în ce mai insesizabilă, atacurile sale la adresa premierului Adrian Năstase aducându-mi aminte de fabula cu țânțarul și elefantul.

    Țânțarul este, în mod evident domnul Băsescu, lăsându-l pe acesta să își dea singur seama cine este gigantul politicii românești, pe care cu atâta elan s-a gândit să îl atace, în uralele echipajului de "vânt la pupa!".

      Virgil Popescu - sublinierea importanței interesului național în fotbal;

    Domnul Virgil Popescu:

    Subiect: Ce înseamnă pentru anumite persoane publice "interesul național".

    Se pare că am putea fi bucuroși, satisfăcuți de aplanarea unui conflict, ajuns din păcate public, între personalități din lumea sportului, în legătură cu participarea unor jucători de fotbal la antrenamentele echipei naționale.

    Cei care au solicitat și apoi au refuzat participarea jucătorilor, sunt pe cale să-și dea mâna cu cei care s-au împotrivit și apoi au acceptat participarea acelorași jucători la antrenamente.

    Este de-a dreptul lăudabilă fermitatea în doi timpi a diriguitorilor fotbalului românesc, verticalitatea foarte perisabilă a deciziilor acestora, solidaritatea temporară a pozițiilor lor bărbătești în fața camerelor de luat vederi ale televiziunilor și presei scrise. Sunt acei conducători cărora situația financiară de excepție obținută din fotbal, mai bine zis din contribuția publicului spectator, materială sau morală, le conferă o siguranță de sine absolut autarhică, de factori de decizie de sine stătători.

    Din păcate, din toată această ceartă între așa zisele "vârfuri ale fotbalului românesc", nu a fost nici un moment menționat interesul publicului larg, spectatori sau telespectatori de fotbal, cel care așteaptă mereu spectacole de calitate, cel care nu mai vrea meciuri aranjate, cel care își dorește, de câțiva ani buni, ca echipa națională să se califice la competițiile internaționale.

    Acești spectatori își doresc să avem o echipă națională constituită din cei mai buni jucători, care să poată prezenta culorile României cu demnitate, chiar cu mândrie pe arenele internaționale.

    Pentru a atinge acest lucru, la eventualul dialog între orgolioșii din fruntea fotbalului ar trebui să existe principii și nu ambiții, logică și nu frondă, colaborare și nu schisme.

    Dar pentru a lucra în acest fel, ar trebui mai întâi să înțeleagă că sunt, în acest domeniu, responsabili de o imagine sportivă pe plan internațional a României, că sunt responsabili pentru bucuria și mândria suporterilor echipei naționale, că trebuie să se implice pentru aceste scopuri măcar în măsura pozițiilor pe care le ocupă și a avantajelor pe care le au.

    Pentru acești împuterniciți ai fotbalului ar fi trebuit, probabil, ca altcineva să le explice ce înseamnă un interes național în cazul reprezentării țării; ar fi trebuit ca dincolo de făloșenia declarațiilor încăpățânate să înțeleagă că sunt persoane publice de care depinde, momentan, imaginea pe care o creează pentru domeniul sportului.

    Consider că spectacolul gratuit, paralel fotbalului, creat de acești reprezentanți în domeniu, nu este util nici pe plan intern și nu a fost primit favorabil nici pe plan internațional.

    Apreciez că primul lucru care ar fi trebuit să fie prezent în conștiința acestora și pentru care aveau datoria, cel puțin morală, de a găsi soluții, era interesul național, interesul pentru pregătirea unei cât mai bune echipe care să reprezinte România.

      Grigore Emil Rădulescu - imaginea României prin IMM-uri;

    Domnul Emil Rădulescu:

    Se zice că întreprinderile mici și mijlocii (IMM) sunt oglinda de sănătate a economiei unei țări. Imaginea României pe care o reflectă această oglindă nu arată prea bine. De-a lungul timpului, mediul economic românesc nu a fost favorabil micilor afaceri, iar temerarii care s-au aventurat au avut de luptat cu o serie de probleme: munți de autorizații la înființare, lipsa programelor de finanțare, inflația galopantă, fiscalitatea înrobitoare compusă din 37 de tipuri de taxe și impozite etc.

    Ultimele statistici arată că la finele anului 2002 în România erau active 411.000 de întreprinderi mici și mijlocii (IMM), care reprezintă mai mult de 89% din totalul firmelor din țară. Dintre acestea, peste 375.500 sunt microfirme, adică au o cifră de afaceri până în 100.000 de euro și maximum nouă angajați, 28.783 sunt firme mici, iar 6.817 sunt mijlocii. Totodată, micuțele IMM-uri au creat 1,72 milioane locuri de muncă, din cele 4,3 milioane existente la nivelul economiei naționale.

    Afacerile preferate ale românilor sunt în comerț, dacă ne luăm după numărul mare de întreprinzători care și-au deschis buticuri, angrouri sau centre comerciale.

    Peste 63% dintre întreprinderile mici și mijlocii care activează azi în România se ocupă cu vânzarea de produse.

    Serviciile au prins și ele teren cu un procent de 16,1% din totalul întreprinderilor mici și mijlocii.

    Surprinzător este faptul că numai 11,6% dintre întreprinzători au decis să facă afaceri în domeniul industrial. E drept că pentru acest gen de afaceri este nevoie de un capitol mai mare, pe care românii nu prea îl au.

    La coada interesului se află turismul (0,5% dintre întreprinderile mici și mijlocii înmatriculate) și agricultura (2%).

    În Capitală sunt concentrați cei mai mulți întreprinzători. A cincea parte dintre firmele mici și mijlocii (75.355) activează în București, iar regiunea București-Ilfov deține locul 1 ca număr de întreprinderi mici și mijlocii active. Pe locul 2 se află zone din nord-vestul țării, cu 13%, iar pe poziția a treia se situează regiunea sud-est cu 13,3%. În schimb, zonele din vestul și sud-vestul țării sunt zonele în care spiritul antreprenorial se manifestă cel mai puțin. Aceste zone dețin 8,7% din totalul firmelor din țară, respectiv 9,08%.

    Conform datelor din bilanțurile contabile, numai jumătate din firmele mici și mijlocii care sunt active în țară realizează profit.

    Concret, dintre cele 411.000 de firme au obținut profit numai 205.282, iar valoarea medie a profitului pe o firmă este de numai 375 de milioane de lei, la nivelul anului 2002.

    În ceea ce privește microfirmele, 20% dintre ele au încheiat anul 2002 cu profit zero, iar din restul, jumătate au realizat pierderi, jumătate profit.

    Sistemul IMM-urilor întâmpină o serie de dificultăți care se repercutează asupra activității lor. Problema esențială a IMM-urilor este legată de sursele de finanțare. Dobânzile bancare rămân situate la un nivel prea înalt, având în vedere evoluția ratei inflației, iar accesul la credite este în continuare anevoios.

    De asemenea, o altă piedică în calea dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii o constituie costul locului de muncă, situându-se la un palier ridicat.

    O altă problemă o constituie concurența, previzibil, tot mai serioasă a firmelor din Uniunea Europeană, ceea ce face necesară găsirea de modalități și metode prin care mediul de afaceri să devină mai prietenos pentru investitorii autohtoni.

      Adrian Ionel - creionarea mediului politic PNL din Iași;

    Domnul Adrian Ionel:

    Am văzut la Iași, în ultimele zile, adevărate zvâcniri de disperare, care mi-au umplut sufletul de amărăciune. Mă refer la schimbările bruște de direcție pe care le-au abordat și de care se țin cu forța unui uriaș unii conducători ai PNL Iași.

    Aceștia sunt și cei care, în ultimii ani, au încercat să transmită cetățenilor un sentiment de siguranță și stabilitate politică? Da!! Ei sunt oamenii care băteau cu pumnii în piept că fac opoziție unui partid care încearcă și, în cele mai multe cazuri, a și reușit să elaboreze și să pună în practică proiecte în folosul comunității.

    Fostul candidat la primăria Iașiului în anul 2000 și posibilul candidat pentru acest an al PNL Iași a demisionat din partid și a anunțat că vrea să candideze independent.

    Președintele PNL Iași a demisionat și el, din cauza neînțelegerilor din filiala locală. Candidatul anunțat în gura mare, în urmă cu câteva luni, s-a dovedit a fi doar o gogoriță aruncată publicului.

    De fapt, jocurile din interiorul acestui partid au dus la autodistrugere. Oamenii care mai puteau face câte ceva se retrag sau pleacă la alte partide. Cei care rămân sunt debusolați și caută puncte de sprijin în mlaștina unor afaceriști obscuri, care ar urma să profite de pe urma obținerii vreunui post în Parlament sau în consiliul local sau județean.

    Mă mir cum se mai poate pune problema unei candidaturi din partea celor care nu reușesc, în nici un fel, să își spele rufele în familie și să treacă la lucruri constructive. Este clar că nimeni nu va înghiți găluștele nesărate aruncate publicului de către cei care mai cred că reprezintă o forță politică, într-un oraș, care, de atât de multe ori, a arătat repulsie pentru jocuri murdare și afaceriști de carton.

    Nu pot decât să îmi exprim mirarea față de acțiunile membrilor PNL care au funcții de conducere și dezaprobarea față de încercările celor care își doresc cu disperare să se agațe de scaunele care nu li se cuvin, care nu li s-au cuvenit niciodată și care nu sunt de nasul lor. Păcat! Păcat că, încă, își mai permit să își expună punctele de vedere și să bălăcărească în public imaginea unui oraș, care a fost creată în sute de ani, de oameni de valoare, care nu pot fi asociați cu numele acestor peneliști, nici în coșmarurile cele mai urâte...

      Pavel Târpescu - intervenție intitulată Trucurile Opoziției;

    Domnul Pavel Târpescu:

    Declarație politică intitulată: "Trucurile Opoziției".

    Vă rog să-mi permiteți să prezint în plenul Camerei câteva considerente referitoare la preconizatele moțiuni inițiate de adversarii noștri politici, referitoare la aderarea la Uniunea Europeană și adopțiile internaționale. Nu contestăm dreptul Opoziției de a-și exercita dezacordul față de inițiativele și acțiunile Guvernului în problemele majore ale societății românești, prin intermediul moțiunilor simple sau de cenzură. Ceea ce stârnește indignarea noastră și a opiniei publice este ignorarea realităților românești, complexitatea și multitudinea problemelor cărora actualul Guvern trebuie să le facă față, precum și contextul internațional în care au loc demersurile noastre spre integrarea în Uniunea Europeană.

    Dar, pe autori îi cunoști după operă. Făcând mult zgomot pentru nimic, lipsiți de idei și pragmatism, adversarii noștri politici folosesc arma perfidă a calomniei, strecurând în demersurile lor veninul minciunilor, convinși fiind că, de pe urma acestor ponegriri, măcar un strop tot va rămâne în sufletul oamenilor. Nimic mai fals, domnilor!

    După ce, în trecuta legislatură, Alianța PD-PNL și ceilalți acoliți au dus țara în pragul colapsului, îndepărtând România de structurile europene și euroatlantice, pierzând încrederea partenerilor noștri occidentali, Guvernul Adrian Năstase a muncit din greu pentru a corecta deciziile haotice ale fostei guvernări, refăcând încrederea comunității internaționale față de România.

    Dar cum obișnuința e a doua natură, în loc să pună umărul la reconstrucția țării, să-și pună capacitatea în slujba interesului național, Opoziția obstrucționează demersurile politice ale Guvernului, transformându-se în cavaleri ai tristei figuri. Ei uită că rezultatele favorabile ale țării se obțin prin eforturi comune ale clasei politice.

    Cu inteligență și efort, Guvernul Adrian Năstase clădește viitorul României, iar Dumnezeu este de partea celor puternici și drepți.

      Valeriu Ștefan Zgonea - apel pentru calitatea acțiunii politice;

    Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

    Calitatea acțiunii politice nu poate fi despărțită de felul în care reprezentanții tuturor partidelor - parlamentare sau nu - se raportează la acțiunea împotriva corupției. În acest moment al necesității unirii tuturor eforturilor pentru a atinge ținta încheierii negocierilor cu Uniunea Europeană în 2004 și admiterea în prestigiosul club european în 2007, un eșec al acțiunilor anticorupție ar însemna nu numai biruința demagogiei în viața politică, dar și îndepărtatea clasei politice de cetățenii țării.

    Nu este prima dată când apar propuneri de acțiuni și acțiuni anticorupție. Din păcate, o spun cu toată răspunderea, în pofida unor succese recunoscute ale instituțiilor abilitate, o parte a clasei politice a transformat lupta anticorupție într-un mesaj populist. În primii zece ani scurși după decembrie 1989, care au inclus atât guvernări de stânga cât și de dreapta, nu s-a reușit definirea corectă a acestei plăgi economico-sociale și, de aceea, nu au fost formulate soluțiile pentru ea.

    Acum, în 2004, după admiterea României ca membru cu drepturi depline în NATO și când negocierile cu Uniunea Europeană necesită un ritm extrem de susținut, este necesar să ne mobilizăm pentru a rezolva rapid cât mai multe dintre problemele care se găsesc în suspensie.

    Până în acest moment s-a vorbit despre corupție mai ales pentru a se acuza partidul aflat la guvernare sau conducerea sa. Acum, trebuie să constatăm cu răspundere că fenomenul corupției se regăsește la toate nivelurile societății.

    Poate cel mai greu de suportat pentru cetățenii pe care îi reprezentăm în Parlament - mă refer la reprezentanții tuturor partidelor parlamentare - a devenit corupția întreținută de o birocrație a cărei caracteristică este dată de interesul pentru propria supraviețuire. Această corupție este cea mai dureroasă, pentru că se manifestă la nivel local, în administrația locală și lovește în mod direct cetățeanul. Ea naște nemulțumiri concrete.

    Este necesar ca întreaga clasă politică să intervină categoric pentru a elimina aceste forme de corupție. De cele mai multe ori, astfel de intervenții nici măcar nu necesită fonduri mari, ci doar o identificare corectă a problemelor și o fermă voință de acțiune.

    Atrag serios atenția asupra faptului că nu este vorba despre o simplă declarație de intenții, ci de o invitație la acțiune comună în folosul României. Este vorba despre probleme ce trebuie rezolvate la nivel local, nu exclusiv de partidul aflat la putere, ci și de către toți reprezentanții Opoziției, aleși în administrația locală. Toți trebuie să ia măsuri ferme în zonele administrației locale despre care constată că reprezintă focare de corupție.

    Nu este nevoie de bani pentru a identifica, izola și anihila acțiunile grupurilor de interese tolerate în administrația locală, mai ales în marile orașe.

    Din păcate, ideea de corupție a fost folosită, până acum, cu precădere ca instrument al luptei electorale, pentru discreditarea adversarilor politici și pentru împiedicarea audienței partidului de guvernământ. Conflictele reale de interese - și de cele mai multe ori, evidente - au fost ignorate, plecându-se de la o mentalitate depășită, anume, că, întotdeauna, cel aflat la putere nu mai este îngrădit în acțiunile sale nici măcar de lege.

    Fac un apel susținut către întreaga clasă politică, să ne orientăm acțiunile în trei mari direcții: renunțarea la oamenii care nu doresc să se supună legii și normelor unei vieți sociale corecte; promovarea oamenilor care să se impună prin profesionalism, corectitudine, cinste și credibilitate; susținerea implementării și aplicării cadrului legislativ destinat eliminării corupției și factorilor care o favorizează.

    Să intrăm în Uniunea Europeană cu acțiuni concrete, urmări ale unor analize serioase! Să nu înlocuim concluziile acestor analize cu "slăbiciuni" sau "relații", pentru că punem în pericol credibilitatea României, iar acest lucru nu îi este permis nimănui!

      Cristian Sandache - răspuns la întrebarea Ce politicieni se tem de presă?;

    Domnul Cristian Sandache:

    Ce fel de politicieni se tem de presă?

    Este incontestabil faptul că nu de puține ori anumiți reprezentanți ai mass-media nu reușesc să fie suficient de clari ori bine informați atunci când abordează o serie de subiecte referitoare la cutare sau cutare om politic. Rezultă în anumite situații momente penibile, cu neînțelegeri de ambele părți sau chiar tensiuni.

    Dincolo de toate aceste episoade regretabile, un lucru este esențial: omul politic care se manifestă cu nervozitate, ostilitate sau pur și simplu fuge de întrebările unui jurnalist nu reprezintă decât un exemplu despre cum nu trebuie să fie un adevărat om politic.

    Dacă nu este amestecat în afaceri tenebroase, un astfel de personaj manifestă o devastatoare incultură, nereușind să lege două fraze în mod corect sau privind un text scris într-o limbă străină să se cutremure de spaimă asemenea unui aborigen dintr-o insulă izolată care vede pentru prima dată în viața lui un cal...

    Asemenea politicieni sunt însă extrem de insolenți atunci când se află între adulatorii proprii (majoritatea de foarte slabă calitate morală și intelectuală) și adoptă tonuri de dispreț absolut (lucru care mi se pare cel mai grav) față de oamenii necăjiți care vin la ei solicitându-le un cât de mic ajutor.

    Acești ciocoi de tip nou - grobieni, impertinenți însă fundamental inculți, se cred atunci buricul pământului și au impresia că lumea începe și se sfârșește cu ei.

    Este aproape firesc ca pentru asemenea specimene politice un ziarist inteligent și curajos să pară de-a dreptul obraznic, dacă nu chiar insuportabil.

    Troglodiților cu funcții le cedează nervii și reacționează penibil, furios, incalificabil pentru o societate pe care ne-o dorim cu toții normală, democratică.

    Trist este faptul că manifestările unor asemenea indivizi fac de rușine întreaga clasă politică, și așa cu o cotă extrem de scăzută în topul încrederii populare.

    O singură soluție, așadar: afară din politică cu dinozaurii antieuropeni!

      Marian Adrian Motoc - comentariu legat de O transformare sub semnul întrebării;

    Domnul Marian-Adrian Motoc:

    "O transformare sub semnul întrebării".

    Corneliu Vadim Tudor a dorit să se remarce tot mai mult în ultimul timp. Neținând cont de valorile și programul politic al partidului pe care îl conduce, dar nici de numeroasele declarații afirmate de-a lungul anilor, liderul PRM și-a cosmetizat brusc discursul și a apărut într-o nouă înfățișare - cea de susținător al principiului egalității tuturor etniilor, fără nici un fel de discriminare.

    În primul rând, Vadim Tudor adresează o scrisoare comunităților evreiești din România în care se menționează că susține că a făcut o greșeală atunci când a negat Holocaustul din România care a avut loc între anii 1941 și 1944.

    Era de așteptat ca Vadim să utilizeze orice tactici care l-ar favoriza în cursa electorală pentru Președinția României.

    Aceste declarații cinice și demagogice nici nu s-au lăsat așteptate. Imediat au apărut în presă zeci de declarații. Mai puțin însă au fost văzute și făcute fapte concrete care să mai și confirme cele afirmate.

    Discursul lui Vadim este unul obișnuit, adică în esență bazat pe minciună, căci tot o minciună este și schimbarea sa de opinii de la an la an sau chiar de la o zi la alta.

    Dacă la început s-a lansat sub lozinci antieuropene, mai târziu Vadim a devenit tolerant și chiar susținător al acestora. După ce a apărut cu mai multe lozinci antisemite, acum se arată un susținător al tuturor naționalităților. Cu toate acestea, nu se pot șterge atât de ușor decadele de ură, rasism și xenofobie exprimate de liderul PRM nu numai împotriva evreilor, ci și împotriva populației rrome și a minorității maghiare din această țară.

    Se demonstrează încă o dată faptul că Vadim nu face altceva decât să întindă niște capcane cinice, în scopuri populiste.

    În acest fel, singura modalitate de a convinge poporul român și opinia publică internațională de sinceritatea schimbării ar fi cea de a nu o instrumentaliza în scopuri electorale, adică de a nu se referi la ea deloc.

    Circul organizat de C.V. Tudor în această perioadă pe tema schimbării sale la față a atins proporții comune de dezaprobare.

    Mesajele lovite de nesinceritate care vin de la un președinte de partid parlamentar sunt de natură să ofere o perspectivă internațională deplorabilă asupra societății românești.

    Dezaprob această campanie bazată pe minciună inițiată de C.V. Tudor și consider că, în condițiile în care am ales să mergem pe calea democrației, ar trebui să acționăm în limitele acesteia, fără însă a apela la tactici și politici neconvenționale, mai ales când este vorba despre unele valori general aprobate.

    Consider că trebuie să se respecte valorile etice și morale în campaniile electorale și să nu se creeze astfel o imagine eronată despre țara naostră pe plan internațional.

      Rodica Nassar - considerații asupra proaspetei Legi pentru aderarea României la NATO;

    Doamna Rodica Nassar:

    "Legea pentru aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord".

    Săptămâna trecută, în cadrul unei ședințe comune, Parlamentul a aprobat în unanimitate, fapt rar întâlnit, Legea pentru aderarea României la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord.

    Această lege consfințește noua calitate a identității României în lume și o nouă demnitate bine meritată a Armatei Române.

    De asemenea, arată că atunci când toate forțele politice din țară sunt unite reușim să redescoperim vocația și meritele noastre ca națiune și spirit și să trecem definitiv în partea cea mai bună a istoriei Națiunii Române.

    Domnul Ion Iliescu, președintele României, domnul Adrian Năstase, primul ministru al României, și ceilalți colegi din Parlament care au vorbit despre însemnătatea acestui act au apreciat că faptul acesta este rezultatul unui proces de acumulări și transformări profunde ale societății românești, urmare a unor mari eforturi realizate cu tenacitate și răbdare "dublate de reforme interne pe toate domeniile de activitate - militară, socială, al corupției, birocrației și al mentalităților învechite".

    Aderarea României la NATO a reprezentat un obiectiv prioritar constant al politicii externe începând din 1990. El a întrunit permanent adeziunea a 70-90% din populația țării și a avut sprijinul întregului spectru politic românesc.

    Astfel, pe fondul rezultatelor pozitive înregistrate în plan economic în ultimii trei ani, a fost posibilă accelerarea ridicării nivelului de compatibilitate a instituțiilor românești, a armatei române, a procedurilor de lucru specifice Alianței.

    De apreciat că toți vorbitorii au remarcat performanțele și reforma din armată și au evidențiat faptul că în acest moment reforma structurală și operațională în armată este încheiată în proporție de 85%, iar România are azi cea mai importantă contribuție militară dintre toate statele invitate să adere la NATO.

    După ce ani de zile România s-a considerat a fi o țară "importatoare de securitate", astăzi militarii sau polițiștii noștri sunt în Irak, Afganistan, Bosnia sau Kosovo pentru a "exporta securitate".

    Decorarea de către președintele României, prin domnul Adrian Năstase, primul ministru al României, cu ordinul Virtutea Militară în grad de cavaler cu însemne militare a drapelului de luptă al Batalionului 26 infanterie "Scorpionii Roșii" reprezintă prețuirea conducătorilor României manifestată față de unitatea cu cea mai consistentă participare la acțiunile de stabilizare din Irak și din alte misiuni.

    Odată manifestat consensul politic privind aderarea României la NATO, forțele politice sunt chemate în viitor să-și conjuge eforturile la alte mari acțiuni de politică externă de interes național, și mă refer în primul rând la integrarea europeană.

    Această acțiune presupune multă muncă și multă dorință ca aceasta să fie îndreptată către locurile încă sensibile ale societății românești: justiție, administrație, corupție sau libertatea presei.

    Așa cum s-a demonstrat însă, dacă forțele politice vor fi unite, rezultatele nu vor întârzia să apară.

    În acest sens văd eu mesajul președintelui Ion Iliescu, care, afirmând că deși anul 2004 este un an electoral cu dinamica sa firească, în plan politic este necesar ca toate confruntările electorale, cu tot spiritul lor civic să fie efectuate cu gândul la consecințele și costurile pe care le putem avea și plăti în acțiunea comună a tuturor partidelor, și anume integrarea europeană.

    În funcție de modul cum ne vom apropia de dorințele populației, depind însăși voturile acestora către un partid sau altul, către o personalitate sau alta.

      Aurel Gubandru - declarație cu titlul Investitorii chinezi interesați de economia buzoiană;

    Domnul Aurel Gubandru:

    Declarație politică: "Investitorii chinezi sunt interesați de economia buzoiană".

    Vizita domnului prim-ministru Adrian Năstase în R.P.Chineză a reprezentat un real succes în dezvoltarea relațiilor româno-chineze, iar rezultatele acesteia, fără îndoială, nu vor întârzia să apară.

    Construirea unui pod peste Dunăre la Brăila, realizarea unor șosele importante în România sunt tot atâtea exemple care confirmă faptul că poporul chinez este nu numai un prieten al poporului român, dar și un aliat de nădejde al țării noastre în mersul spre înainte.

    În contextul celor prezentate, doresc să informez Camera Deputaților despre faptul că, în partea a 2-a a lunii februarie 2004, o delegație a Ministerului Comerțului, condusă de ambasadorul R.P.Chineze la București, excelența sa XU JIAN, a făcut o vizită în județul Buzău.

    În sala "Cabinet" din sediul Prefecturii Buzău, delegația chineză s-a întâlnit cu dr.Ion Vasile, prefectul județului Buzău, și domnul Viorel Constantinescu, președintele Consiliului Județean.

    Scopul vizitei a fost acela de documentare și schimb de experiență, cunoscut fiind faptul că nu este prima oară când județul nostru primește o vizită a prietenilor chinezi.

    Au fost prezentate delegației chineze, informații generale despre infrastructura, facilitățile și potențialul economic al județului.

    Asistentul ministrului comerțului, Chen Jian, consideră că relațiile economice chinezo-române se vor dezvolta continuu și că societățile comerciale din țara prietenă vor fi interesate să investească în economia buzoiană, în special în domeniul alimentărilor cu apă și al hidrocentralelor.

    De asemenea, există reale șanse ca o primă investiție de amploare să se concretizeze prin construirea unui parc tehnologic la Buzău, situație în care județul ar fi primul din țară unde oamenii de afaceri chinezi vor construi un asemenea obiectiv.

    De altfel, acest subiect a fost abordat și de domnul prim-ministru Adrian Năstase în urma întâlnirilor cu oficialii chinezi, cu ocazia Forumului Economic de la Beijing.

    După întâlnirea de la Prefectură, delegația chineză din care au mai făcut parte și reprezentanții corporației F&J International a înființat trei societăți comerciale: Fabrica de creioane; Fabrica de țigarete; S.C. LEMNKING S.R.L., al cărei obiect de activitate este procesarea și transportul lemnului.

    Așadar, și județul Buzău este alături de Guvernul Adrian Năstase în susținerea politicii de dezvoltare a relațiilor economice pe multiple planuri cu poporul chinez.

      Ioan Sonea - intervenție cu titlul Soldații păcii;

    Domnul Ioan Sonea:

    Declarație politică: "Soldații păcii".

    Suntem la un pas de NATO. Realizările zise "epocale" sunt trâmbițate de mai-marii puterii pe toate lungimile de undă. Nu se prea vorbește despre miliardele de dolari care vor reprezenta costurile acestei solicitări, dar să sperăm că va da Dumnezeu vreme bună și recolte bogate. De altfel, această integrare nici nu este un lucru rău, ba este un rău necesar, acum când toată lumea care tot vorbește despre pace se tot pregătește de război. Aici, la noi, ni se tot spune că totul, și încă ceva pe deasupra, s-a făcut de către PSD.

    În țara aceasta, de trei ani nu există decât PSD și UDMR, strâns unite la bine și la rău. Și aceasta cam așa este, pentru că despre ceilalți se vorbește puțin. Ca în plin feudalism, când domnii români duceau războaie cu turcii, iar suveranii cărora le erau închinați și care nici nu prea știau unde s-a dat o bătălie sau alta, se numeau câștigători și dădeau baluri pe la curțile imperiale ca să se laude cu victoriile. Cam așa și cu poporul român și conducătorii săi actuali.

    De asemenea, nu se spune că, date fiind interesele NATO în zonă, și posibilitățile strategice oferite de teritoriul românesc, chiar dacă nu am satisface nici o condiție, și tot am fi fost admiși, dar este mai interesant să soliciți acest lucru, pentru că, cine cere plătește.

    De acum ne așteaptă etape importante în istoria noastră națională. Cum se construiește noua societate românească pentru mileniul trei?, societatea care trebuie să asculte și să voteze, se poate deduce din câteva date statistice: din raportul autorităților române către UNESCO pentru Conferința "Educația pentru toți în Europa și America de Nord", la Varșovia, în februarie 2000, se deduce că 4% din populația României, însemnând 778.000 de persoane având vârsta peste 10 ani, erau analfabeți.

    Dintre adulții care nu știu să scrie și să citească, cei mai mulți sunt femei, 75% din totalul femeilor și a persoanelor având vârsta peste 65 de ani, însemnând peste 52% din totalul analfabeților la acea dată. La cei sub 34 de ani, rata cea mai mare se întâlnește la cei cu vârstele de 15-19 ani. Abandonul școlar era, la început de 2000, de 0,9%, față de 0,6% cât era în 1993.

    Peste 70% din abandonul școlar se înregistrează mai ales în mediul rural. După recensământul din martie 2002, rezultă un număr de 1.083.935 persoane, dintre care 688.803 sunt femei. Din mediul rural provin 760.432 analfabeți, față de 323.503 în mediul urban. În raport cu 1993, în anul 2003, numărul abandonurilor școlare a crescut la peste 10% din motive de sărăcie. Încă nu se cunoaște de către Ministerul Învățământului, cu exactitate, numărul analfabeților în 2003. Se cunoaște însă Ordinul nr.3510/29 martie 2003, de eradicare a analfabetismului, prin care se solicită numărul de analfabeți din fiecare localitate, adresele și vârstele acestora. Probabil că încă sunt în faza de lucru.

    Desigur, listele, căci analfabetismul și programele de eradicare a acestuia mai pot aștepta. Cum mai pot aștepta și recruții care nu cunosc limba română în România. Acești tineri sunt totuși pregătiți în școlile din România post-decembristă. Au avut profesori de limba română, au promovat examene de capacitate și altele, li s-au eliberat diplome de absolvire care poartă stema României, și iată că la limba oficială sunt analfabeți. De fapt, se face încă o dată dovada că nu-i leagă nimic de România.

    Se constată, încă o dată, că autoritatea statului a fost și este doar vorbă în vânt, și că înțelegerile dintre guvernele care au condus România după 1989, și aliații tuturor la guvernare, au dat roade. Roade, roade până cade. Refrenul cariului în tulpina stejarului. Noii recruți vor fi primii soldați internaționali pe pământul scumpei noastre patrii. Vor învăța direct limba războiului, alături de soldații NATO, care vor cuceri în curând cazarmele. Să fie acesta începutul ocupației pașnice a României?

    Desigur, ocupați de liniștea care ne așteaptă acum, când avem umbrela NATO deasupra capetelor, și ocupați până peste cap cu generalizarea învățământului care să ne dea oameni ascultători și la nevoie săritori, care să știe citi doar "votați UDMR" și "votați PSD". Cursurile se vor putea face și prin corespondență. Nu uitați să plătiți. Europa ne așteaptă!

      Mihai Tudose - despre demersuri antagonice în viața politică românească;

    Domnul Mihai Tudose:

    Declarație politică: "Demersuri antagonice".

    Ultima perioadă de timp a fost revelatoare pentru scena politică românească. Deși acuzele s-au situat în top pe ordinea de zi, iar pozițiile de gen ultimatum au fost mai uzitate ca niciodată, se poate spune că situația s-a decantat.

    Pornesc în demersul meu de la un simplu exemplu de atitudine din viața politică românească.

    În urmă cu doar câteva săptămâni, ne aflam puși într-o situație sensibilă generală, de amendamentele europarlamentarilor din Comisia pentru afaceri externe a Parlamentului European. În slujba gestionării acelei crize s-au pus și reprezentanții Opoziției. Efectuarea de lobby pentru România, de către cei la care am făcut referire, a fost un gest apreciat și salutat de către reprezentanții PSD. Dar, dacă amenințările cu suspendarea negocierilor cu Uniunea Europeană au speriat Opoziția, acum, când decizia Comisiei a fost de "reorientare a strategiei de aderare", Opoziția răsuflă și se înghesuie în a cere demisia Guvernului.

    Diletantismul Opoziției este evident în cazul Partidului Național Liberal, care după ce își trimite emisarii în Parlamentul European, jubilează atunci când este vorba de critici aduse procesului de aderare a țării noastre de către liberalul european Graham Watson, dovedind clar că nu înțelege să se alinieze unui mod coerent de a face politică.

    Încurcată în propriile-i bâlbe, actuala opoziție nu face decât să sporească starea de nedumerire a publicului românesc, care - din păcate - nu mai știe probabil de ce parte se află aceasta din urmă. Atitudinea Opoziției care a dat impresia că înțelege necesitatea conjugării forțelor în vederea realizării de lobby cu privire la aderarea României la Uniunea Europeană i-a conferit acesteia oarecare coerență în actul politic. Însă, actuala dorință de demitere a Guvernului, acum, după ce Guvernul, privind cu seriozitate semnalul de alarmă reprezentat de votul Comisiei pentru afaceri externe, s-a angajat să acționeze în perioada următoare pentru a răspunde preocupărilor forurilor Uniunii Europene (preocupări care reprezintă totodată și puncte pe agenda de politică internă, puncte esențiale pentru dezvoltarea societății românești), nu face decât să-i anuleze și rămășița de logică care îi rămăsese.

    Pe acest fond al criticilor, guvernarea PSD a înțeles că, cel mai important lucru este să acționezi, că orice tergiversare și orice încercare de abatere de la o agendă politică internă coerentă nu face decât să prejudicieze publicul românesc - cel mai important factor, și că această șansă de a ne dobândi cât de curând posibil un statut legitim în Uniunea Europeană nu poate fi primită la nesfârșit.

      Ion Mocioalcă - marcarea drumului spre normalitate;

    Domnul Ion Mocioalcă:

    "Drumul spre normalitate"

    Acum două săptămâni, la Sinaia, s-au reunit - cum a fost informată opinia publică, grupurile parlamentare ale PSD, Delegația permanentă a partidului și membrii Cabinetului Năstase. S-a discutat despre felul în care PSD - în postura de partid de guvernământ - asigură desfășurarea reformei și, în același timp, realizarea unor programe sociale ambițioase, importante pentru cetățenii României.

    Întrebarea care s-a pus este foarte simplă în fond: cum vom face, pentru ca schimbările din România, atât în plan economic, cât și în plan instituțional, sau în politica externă, să ducă la îmbunătățirea standardului de viață al cetățenilor țării?

    Chiar dacă ne apropiem de statutul de membru NATO - de pildă, (cum știți deja, toate parlamentele statelor membre au ratificat Tratatul de aderare), totuși, viața rămâne încă foarte dificilă pentru mulți dintre români, este important pentru noi să ne ocupăm cu și mai multă atenție de crearea de locuri noi de muncă, de noi investiții - interne și externe, să fim mai îndrăzneți, mai prezenți în relația cu cetățenii, să finalizăm proiectele pe care le-am început și care pot să schimbe viața multor români.

    Este vorba de felul în care vom trata în continuare problema salariului minim pe economie, dar, până la urmă, salarii mai mari, care să rezulte dintr-o activitate economică sănătoasă. Ne-am angajat să creăm un buget pentru creștere economică, dar și pentru a realiza programe de echitate și de justiție socială. Cum? Aplicând ferm bugetul pe care-l avem, dar și prin corecții care pot fi făcute, corecții prin venituri suplimentare provenite din privatizări, printr-o mai bună colectare a obligațiilor de stat.

    Este încă un drum foarte lung de parcurs, pe care trebuie să-l realizăm toți. Sigur, avem serioase obiective în lupta anticorupție, pentru aplicarea fermă a legislației țării, și atâtea alte probleme importante. Sunt domenii în care am avut o performanță mai slabă. Știm, cel puțin acum, care este direcția corectă.

    Ceva pozitiv începe să se întâmple în România.

    Doar dacă ești răuvoitor nu observi acest lucru. și nu este numai meritul Partidului Social Democrat, la guvernare. Este vorba de un efort pe care poporul român l-a realizat după 1989 și care începe să dea rezultate.

    Iar datoria noastră, la nivel politic, parlamentar, guvernamental sau în administrația locală, este să asigurăm stabilitatea și continuitatea, necesare pentru consolidarea acestor rezultate. Să avem creditul populației țării, pentru a continua ce am început bine.

    Partidul Social Democrat nu este un partid pentru un singur ciclu electoral. Dincolo de victorii sau de înfrângeri, partidul are o strategie pe termen lung, are o mare responsabilitate pentru cetățenii României. Acum câteva zile, un sondaj IMAS situează PSD-ul în fruntea partidelor cu șanse la câștigarea alegerilor. Un alt sondaj -Metro Media Transilvania, și mai recent, confirmă aceeași poziție. De aceea, o simplă curiozitate poate îndemna orice om de bună-credință să se întrebe: de ce PSD rămâne, cum se spune "pe val"? căci, vedem, zilnic, ne sunt aproape băgate pe gât fel de fel de așa-zise "dezvăluiri", de acuzații, fel de fel de contestări adresate acestei guvernări care, vezi Doamne, este un eșec, o mare dezamăgire.

    Cred că este simplu de răspuns. Pentru că, acest Guvern s-a dovedit singurul coerent și consecvent în aplicarea propriului său Program - de severă reformă economică, dar, subliniez, fără a neglija dificilele aspecte ale protecției sociale. Pentru că a accelerat ritmul schimbărilor, a reunit toate forțele pentru definitivarea unor proiecte vitale: aderarea țării la NATO, integrarea în Uniunea Europeană.

    Oamenii nu uită trecuta guvernare haotică, catastrofală, a coaliției CDR-PD. Oamenii de bună-credință înțeleg că demersurile prezentei guvernări PSD au fost anevoioase, pentru că, mai întâi, a recuperat ceea ce găsise de la cei dinainte și apoi a putut trece la aplicarea propriului Program.

    Și rămâne în topul preferințelor și pentru că, în ciuda unor destule nereușite (cel mai evident fiind nivelul de trai), PSD a convins că se poate dovedi un garant al schimbărilor profunde, un adversar al amânărilor problemelor spinoase, un adept al consolidării democrației.

    Doamnelor și domnilor,

    Ne confruntăm cu probleme complexe. În societatea românească ar trebui să discutăm soluții alternative realizabile, să ne asumăm răspunderi viitoare concrete. Cum se reflectă această necesitate în politica opoziției - pe malurile Bârzavei? Să încercăm "Revista presei".

    Cotidianul nostru cărășan - ziarul "Timpul" publică, pe pag.3, câte un comentariu politic, pe un spațiu tipografic destul de redus. Pe rând, reprezentanți ai partidelor parlamentare, din județ, își exprimă opiniile. Când ai ce spune - și, respectând cititorii, îi informezi corect - totul este în ordine. Dar, să vedem cum este "în practică"!

    Acum patru zile, în ziarul "Timpul", ni se adresează nouă un domn al cărui nume îmi scapă, chiar dacă el este secretar al Biroului județean al Partidului Democrat. În rubrica menționată, ni se storc lacrimi. În esență, auziți: "În urbea noastră tristă și gri (la Reșița, adică!), a nins ca o speranță, fulgii ne-au mângâiat obrajii, dar vraja s-a rupt, pentru că ei sunt, de fapt, lacrimi. Corupție, sărăcie. Nici lapte nu bem cât trebuie, natalitatea a scăzut, fotbalul reșițean nu merge, nu merg nici autobuzele private, nimeni nu merge!

    Preluând știri catastrofice din presa dâmbovițeană, domnul secretar PD nu se lasă: "Românii consumă cel mai puțin - săpun, cea mai puțină pastă de dinți!" în context, se înțelege, desigur, că și asta e tot vina actualului Guvern, iar în județ oamenii se spală mai rar pe dinți din vina Prefecturii, de pildă!

    În încheiere, autorul ne mângâie cu o rază de speranță: "Nu disperați, atât timp cât există Alianța PNL-PD - "Dreptate și Adevăr"!

    Ei, așa da!, am putea continua noi. Doar să vină ei și s-a terminat cu lacrimile, o să fie un bairam și-o să plouă cu salam, tot românul va avea pastă de dinți la discreție și, când vom râde fericiți, mamă!, ce ne-or sclipi dinții, mai dihai decât ai domnului Castor din reclamă.

    Când ideile sunt tulburi, lasă, e bună și pasta de dinți. Dacă n-ai lecitină!

    Culmea, în ziua următoare, un alt domn, proaspăt "transferat" de altundeva la PRM, este și el îngrijorat că nu folosim suficient săpun și pastă de dinți. Dar, evident, înțelegem că doar Vadim Tudor ne scapă de această năpastă!

    Sirop ieftin, colorant sintetic, arome identic naturale. Aceasta se numește politică?

    Nu credeți, domnilor din opoziție, că ați fi, poate, ascultați dacă în loc de gogoși ați scoate pe tarabă oarece soluții serioase și de crezut? Sau sunt așa de secrete, că încă nu le-ați aflat?

      Tudor Mohora - analizarea unei cerințe esențiale pentru viitorul României: creșterea accelerată a pib.

    Domnul Tudor Mohora:

    Domnule președinte de ședință,

    Stimați colegi,

    Tema pe care doresc s-o abordez astăzi se referă la "Creșterea accelerată a produsului intern brut (PIB), cerința esențială pentru viitorul României".

    Datorită politicii economice promovate de Guvernul României, există toate premisele ca în cei patru ani de guvernare să se realizeze o creștere medie anuală a pib de peste 5% (5,7% în 2001, 4,9% în 2002, 4,9 în 2003 și 5,5% prevăzut pentru anul 2004).

    Aceasta confirmă caracterul durabil și sustenabil al dezvoltării noastre economice.

    Realizarea unui ritm al pib în 2003 de 4,9% în condițiile unei conjuncturi externe mai puțin favorabile și a unui slab an agricol reprezintă, desigur, o performanță notabilă.

    Ea reflectă evoluția favorabilă a producției industriale, a construcțiilor și a sectorului de servicii. La această performanță a contribuit într-o măsură însemnată majorarea consumului final cu 6,9% și a formării brute a capitalului fix cu 9,2%.

    Deși realizările în cei 4 ani de guvernare PSD sunt importante, totuși, ținând seama de intrarea României în Uniunea Europeană începând cu ianuarie 2007, se impune o reflexie mai largă cu privire la cerințele obiective privind evoluția acestui indicator în viitor.

    Ea este necesară întrucât anul 2004, potrivit unui studiu recent al Comisiei Economice pentru Europa a Națiunilor Unite (UNECE), va însemna o accelerare a creșterii economice de 4,5% pentru Europa de Est. De altfel, toate țările membre ale Uniunii Europene tind spre îmbunătățirea performanțelor în acest domeniu.

    Ținând seama de aceste repere, dacă România va păstra și în viitorii ani un ritm mediu anual al creșterii economice de 5%, pentru eliminarea decalajelor economice care ne despart de unele țări cum sunt Grecia, Portugalia sau Spania, ar fi necesară o perioadă de 35-96 ani. Chiar și față de vecina noastră Ungaria, perioada necesară ar fi de 40 de ani.

    Concluzia care se poate reține dintr-o astfel de analiză a tendințelor pe plan european constă în faptul că pentru viitor un ritm mediu anual de creștere economică de 5% pentru România nu se poate considera satisfăcător. Potențialul economic al țării noastre, forța sa de muncă calificată poate și trebuie să ofere mult mai mult.

    Obiectivul care ar trebui să fie luat în considerare pentru viitorul apropiat și pentru care este necesară concentrarea tuturor eforturilor, ar fi realizarea unei creșteri economice anuale de cel puțin 8% în medie pe an. Chiar și în aceste condiții, ținând seama de menținerea ritmurilor de creștere economică realizată în țările menționate, respectiv Grecia, Portugalia sau Spania, România ar avea nevoie de 20-30 de ani pentru eliminarea decalajelor economice care o despart de aceste țări.

    Fără un astfel de efort, România riscă să rămână în coada țărilor membre ale Uniunii Europene nu numai din punct de vedere economic, dar și în privința nivelului de trai al populației, ceea ce ar avea consecințe sociale nedorite.

    Interesul național al României impune elaborarea unui program național special pentru obținerea unei creșteri economice de cel puțin 8%, în perioada imediat următoare.

    Un astfel de program ar trebui să reflecte voința și pragmatismul tuturor forțelor politice din țara noastră pentru concentrarea eforturilor în această direcție, care să se bazeze pe: încurajarea prin toate căile a investițiilor în ramuri și unități de producție viabile, în infrastructură și construcții de locuințe, îndeosebi prin creditul bancar; atragerea capitalului străin și autohton prin facilități financiare, adaptând în acest scop la specificul economiei noastre, o experiență deosebit de pozitivă obținută de țările membre ale Uniunii Europene, dar și de China în ultimii 20 de ani; stimularea calității și competitivității produselor industriale - agricole și zootehnice, precum și a serviciilor atât pe piața internă, cât și pe piața externă, acordându-se prioritate exportului.

    Pentru toți factorii de răspundere din țara noastră creșterea accelerată a pib este și trebuie să fie un obiectiv prioritar.

       

    Domnul Corneliu Ciontu:

    Vă mulțumesc tuturor și vă doresc o zi după dorința dumneavoastră.

     
         

    Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 14 noiembrie 2019, 2:48
    Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
    E-mail: webmaster@cdep.ro