Plen
Ședința Camerei Deputaților din 9 martie 2004
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.27/18-03-2004

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2004 > 09-03-2004 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 9 martie 2004

  1. Intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,25.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de domnul Constantin Niță, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistați de domnii Nicolae Leonăchescu și Puiu Hașotti, secretari.

 
   

Domnul Corneliu Ciontu:

Doamnelor și domnilor,

Începem prima parte a ședinței de astăzi cu secvența intervențiilor deputaților.

 
Dumitru Dragomir - despre situația economiei românești din perspectiva pierderii unor importante piețe internaționale de desfacere și schimb;

Vă cer permisiunea să-i dau cuvântul domnului Dumitru Dragomir, să fie o premieră absolută!

 

Domnul Dumitru Dragomir:

Domnilor,

Cunoașteți probabil intenția mea de a candida pentru funcția de Primar General al Capitalei. În ciuda acestei intenții - sau tocmai datorită ei - nu voi aduce campania electorala la această tribună. Nu mă voi referi, cu alte cuvinte, la aspecte care privesc numai orașul București, cu intenția de a obține o facilă popularitate politică prin intermediul Parlamentului. Din acest motiv, dați-mi voie să tratez astăzi un subiect cu caracter general: situația economiei românești din perspectiva pierderii unor importante piețe internaționale de desfacere și schimb.

Modul în care economia românească a involuat în ultimii ani este evident și poate fi ilustrat statistic printr-o diversitate de indicatori. Un indicator elocvent pentru pauperizarea masivă a întregii societăți românești îl reprezintă structura salariaților pe grupe de salarii brute. Astfel, dacă în 1989, doar 4% din salariați aveau un salariu sub 40 de dolari SUA, în 2002, această categorie reprezenta 19% din numărul total de salariați. Involuția este și mai evidentă în cazul remunerațiilor medii, cu un nivel între 70 dolari SUA și 120 dolari SUA. În 1989, acestea reprezentau 73,4%, în timp ce în 2002 ponderea lor a scăzut considerabil, până la 42,9%.

În aceste condiții, și puterea de cumpărare a cetățenilor români s-a diminuat sensibil. Dacă, în 1979, doar 38,7% din veniturile totale ale unei familii erau alocate produselor alimentare, în 2002, cuantumul acestor cheltuieli reprezenta 56,3%. și asta nu pentru că populația a început să cheltuiască mai mult pentru achiziționarea alimentelor, ci pentru că veniturile familiale totale au scăzut constant.

Pentru a suporta aceste cheltuieli, populația a renunțat la plata unor servicii, cum ar fi: sănătatea, turismul, precum și la bunurile alimentare. Astfel, nivelul de trai al cetățeanului român a cunoscut un accelerat proces de degradare. Individul a fost obligat să renunțe la îngrijirea propriei sănătăți, la petrecerea unui autentic concediu de odihnă etc. Gradul de mobilare și utilare ale locuințelor se ridică la nivelul anilor '50 ai secolului XX. Situația pensionarilor este și mai gravă, peste 75% dintre aceștia renunțând chiar și la alimentele de bază, pentru a reuși să-și achite utilitățile, adică: întreținere, electricitate, telefon etc.

Modul în care se hrănesc românii astăzi, în comparație cu anul 1989, este grăitor pentru prăbușirea nivelului de trai. A crescut masiv consumul de produse ieftine și lipsite de suport proteic și de vitamine: dacă în 1990, consumul mediu anual de cartofi pe cap de locuitor era de 59,4 kg, în 2002, acesta ajunsese la 89,7 kg. Așa cum era de așteptat, a scăzut dramatic consumul de pește, de la 6 la 2 kg, de fructe, de la 61 la 41 kg, și chiar de carne și produse din carne, de la 61 la 42 kg. Mâncăm, cu alte cuvinte, din ce în ce mai prost.

Cum a fost posibil acest regres? O cauză semnificativă este reprezentată de imatura gestionare a capacităților și relațiilor economice existente până în 1989. Evoluția comerțului exterior românesc, din 1989 și până în prezent, reprezintă un indicator elocvent: astfel, dacă în anul 1989 exporturile României aveau o valoare totală de 11,2 miliarde de dolari SUA, în 2001, valoarea cumulată a exporturilor a fost de doar 6,9 miliarde de dolari SUA. Asistăm, efectiv, la o înjumătățire a exporturilor, care, chiar dacă în ultimii ani au înregistrat o anumită creștere, au făcut-o în mod artificial, datorită mâinii de lucru ieftine.

Situația este încă mai gravă în cazul în care analizăm sectoarele care asigurau, în mod tradițional, baza exportului românesc. Iată doar câteva date sintetice: în 1989, exportam animale și produse animale în valoare de 320 de milioane de dolari SUA, iar în 2002 doar în valoare de 92 de milioane de dolari SUA; în 1989, produsele vegetale aduceau României 151 de milioane de dolari SUA, în 2002, doar 67 de milioane de dolari SUA; în 1989 vindeam produse chimice în valoare de 617 de milioane de dolari SUA, în 2002, doar în valoare de 314 milioane de dolari SUA.

Această veritabilă prăbușire a exportului românesc poate fi observată în aproape toate sectoarele economiei naționale, creând câteva deficiențe majore.

Țara noastră a dispărut de pe anumite piețe pe care le domina în urmă cu 14 ani. Până în 1989, infrastructura multor state asiatice era asigurată de utilajele și tehnica de lucru din România și chiar de specialiști români. Acum, au dispărut, practic, schimburile comerciale masive cu state asiatice deosebit de importante. Mai mult decât atât, produsele românești erau foarte bine vândute și în America de Sud sau în Africa. Însă, în prezent, România are doar o prezență nesemnificativă pe aceste piețe.

În condițiile în care economia românească nu poate concura solidele economii europene, pierderea piețelor asiatice, sud-americane și africane constituie un eșec major al comerțului exterior românesc.

Situația este cu atât mai gravă cu cât România a renunțat deliberat la aceste piețe. După 1989, decidenți politici imaturi au hotărât că tânăra democrație românească nu trebuie să mai contracteze schimburi comerciale cu anumite țari, în special cu Rusia, cu membrii fostei Uniuni Sovietice sau cu state asiatice. Așa cum era de așteptat, alte state au apărut pe aceste piețe, produse din țări cu o îndelungată tradiție democratică înlocuind produsele românești. Acum, probabil, este prea târziu pentru o revenire, în ciuda unor eforturi politice în această direcție.

Va mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Radu Liviu Bara - intervenție cu titlul Domnul Ion Iliescu, președinte al României;

Îl invit pe domnul Liviu Bara, va urma domnul Adrian Moisoiu.

 

Domul Radu Liviu Bara:

Va mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Intervenția mea se intitulează "Domnul Ion Iliescu, președinte al României."

Iubit până la adulare de unii, contestat, chiar cu ură, de alții, domnul Ion Iliescu, președinte al României, rămâne cel mai apreciat om politic din țară. Dotat cu multă inteligență, șarm și o mare putere de muncă, domnia sa a reușit, de-a lungul timpului, sa treacă peste multe momente dificile, dar și să realizeze multe lucruri bune, pentru care este extrem de apreciat.

De multe ori, s-a spus că nu reușește sa-și aleagă colaboratorii și trebuie recunoscut că nu o data, a fost trădat de aceștia. și am vedere, în principal, criza care s-a declanșat prin desprinderea din PDSR a unei aripi, intitulată "APR", care s-a prăbușit înainte de a se lansa.

Cunoscut încă dinainte de 1989, prin opoziția sa față de unele proiecte megalomane promovate de fostul președinte comunist, domnul Ion Iliescu a avut mult de suferit, atât din punct de vedere profesional, social, cât și din punct de vedere personal.

În primele zile ale revoluției, numele său era pe buzele multor revoluționari, care vedeau în domnia sa salvarea României, ruperea sa de trecut. Apariția sa în ziua de 22 decembrie 1989, când proclama existența unei țări numită România, democrată și europeană, urmată de elaborarea și prezentarea primei platforme-program a Frontului Salvării Naționale, a adus mari speranțe oamenilor.

O perioadă relativ tulbure în viața politică a țării a creat suspiciuni în rândurile unor personaje, considerate de ele însele "elitiste", dar victoria zdrobitoare în alegerile din mai 1990 s-a dorit a fi dătătoare de speranță și liniște.

Numind prim-minstru un om care nu avea prea multă experiență, nu numai că nu a relansat economia, dar aceasta a prezentat un regres, care a încurajat o stare de nemulțumire în rândul tuturor categoriilor de persoane.

Câștigând lejer și alegerile din 1992, numește în funcția de prim-ministru un specialist în economie, care, cu toate eforturile depuse, nu reușește decât mici progrese.

Pierzând alegerile din 1996, în fața unui om aflat atunci "pe val", dar care a clacat în scurt timp, domnul Iliescu a început reorganizarea partidului. Deși trădat, așa cum spuneam, de unii foști colaboratori, are meritul de a fi pus bazele unui partid puternic, cu multa priză la alegători, partid care a câștigat alegerile din 2000, concomitent cu revenirea domniei sale în funcția de Președinte al României.

De la această dată, România este văzută cu totul altfel de străinătate, reușindu-se multe acțiuni, cum ar fi: aderarea României în structurile nord-atlantice, efectuarea unor importanți pași în integrarea în Uniunea Europeană, semnarea tratatului cu Federația Rusă și a multor alte tratate.

Aceste acțiuni, coroborate cu o vădită îmbunătățire a situației economice, ne conduc la ideea ca acest ultim mandat a fost cel mai fructuos.

În ziua de 3 martie a.c., mii de cetățeni au dorit să-l felicite la Palatul Cotroceni și să-i ureze numai de bine. Este surprinzătoare poziția unor indivizi din presă, meschini în cuget și gândire, care aseamănă aceste manifestări sincere ale oamenilor cu cele de odinioară, când oameni aduși din toate colțurile țării, vaccinați și bine identificați, aduceau osanale foștilor "iubiți conducători".

Eu, personal, îi urez din tot sufletul, și de la acest microfon: "La mulți ani!" și sunt convins ca și după expirarea mandatului de președinte al țării va continua sa fie cel mai bun om politic al României. mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Adrian Moisoiu - declarație intitulată Arcul de Triumf - lanțuri pentru români!;

Îl invit la microfon pe domnul Adrian Moisoiu, va urma domnul Gheorghe Firczak.

Domnii deputați Florin Iordache și Vlad Hogea au depus intervențiile la secretariat. Și domnul Tiberiu Sbârcea, la fel. Vă mulțumesc.

Sunt 64 de înscrieri, așa că vă rog să concentrăm intervențiile.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Intervenția mea de astăzi este intitulată "Arcul de Triumf - lanțuri pentru români!"

La Blaj, pe Câmpia Libertății, în anul 1848, românii s-au pronunțat, printre altele, împotriva anexării forțate a Transilvaniei la Ungaria, și, deoarece toate revendicările lor au fost respinse, s-au declanșat o serie de confruntări militare româno-maghiare, care au durat până în anul 1849 și care s-au soldat cu pierderea de către români a peste 40.000 de vieți omenești, distrugerea a peste trei sute de sate și biserici și multe alte tragedii.

Cei treisprezece generali maghiari pe care îi omagiază monumentul de la Arad sunt responsabili în fața istoriei pentru odioasele crime săvârșite de unitățile militare de sub comanda lor, împotriva populației civile pașnice.

De aceea, se ridică întrebarea: operațiunile militare ale armatelor lui Kossuth sub comanda acestora, pentru cine anume au adus libertate?

Ei au fost condamnați penal de către justiția statului față de care depuseseră jurământul de credință ca militari. Guvernele Ungariei, de atunci și până astăzi, nu au întreprins nici o acțiune pe plan juridic, prin care să le fie anulate condamnările la moarte, să-i reabiliteze și să-i declare "eroi ai Libertății popoarelor" pe care le-au atacat și le-au adus prejudicii grave. Doar Viktor Orbán, premierul Ungariei din 1999, s-a adresat omologului său român Radu Vasile, să adopte o hotărâre de guvern în privința reabilitării "eroilor libertății", care a acceptat propunerea.

Guvernul român de atunci (din 1999) a adoptat o hotărâre în acest sens, care, însă, nu a fost pusă în aplicare nici de guvernul care a adoptat-o și nici de cel condus de Mugur Isărescu, care l-a urmat. Țărăniștii, cu toate păcatele lor, pentru care au fost măturați în anul 2000 din Parlamentul României, care acceptaseră la guvernare U.D.M.R.-ul, cu un ministru care era agent secret al Ungariei și cu un altul, care astăzi semnează propunerea legislativă privind înființarea Ținutului Secuiesc, nu au avut curajul să aplice în practică un asemenea act de iresponsabilitate, care lovea direct în însăși demnitatea națională a poporului nostru.

Banii și puterea au determinat P.S.D.-ul la o serie de concesii, cuprinse într-un protocol de colaborare pentru susținerea propunerilor legislative în Parlament cu U.D.M.R.- ul (sfidarea legilor românești, acțiuni separatiste, tăblițe bilingve la intrarea și ieșirea din localități - pe drumuri sau căi ferate, introducerea limbii maghiare în administrație și în justiție, vizite și declarații a diverse "jigodii" politice, pe teritoriul României, arborarea drapelului ungar pe clădiri oficiale, și câte și mai câte), dar, de data aceasta, s-a întrecut orice măsură și hotărârea de guvern este de fapt TRĂDARE DE ȚARĂ!

Domnule președinte Ion Iliescu, vă amintiți când ați declarat: "...Una e să ai idei, alta să le și promovezi...Cine o să aprobe așa ceva?...".

Domnule Adrian Năstase, vă amintiți când ați declarat că reamplasarea monumentului reprezintă: "un vis al iredentismului maghiar"?

Nici un politician european, nici un oficial al NATO și nimic nu ne obligă să acceptăm această ticăloșie, prin care sunt disprețuite suferințele neamului nostru. Parlamentul European a cerut Guvernului Năstase să ia măsuri concrete de combatere a corupției, de asigurare a independenței justiției și de libertate a presei, și nu de amplasare de statui și respectare de protocoale, prin care se ridică șmecheria la rang de politică de stat!

Guvernul României din 1925 a decis, printr-o hotărâre legal adoptată, demolarea "Statuii libertății de a maghiariza" și punerea ei într-un spațiu închis circuitului public, deoarece cei "treisprezece martiri" au luptat pentru o Ungarie Mare, în care românii, slovacii, rutenii, și alții să fie maghiarizați! Această hotărâre nu poate fi eludată de nici un guvern român, decât după ce ar fi declarată neîntemeiată, validată de Parlamentul României, promulgată de Președintele Țării, publicată în Monitorul Oficial și abia apoi reinstalat monumentul în cauză.

Domnule prim-ministru Adrian Năstase, ați calculat consecințele pe care le va aduce reamplasarea monumentului, vizitele care se vor organiza, conferințele, simpozioanele, slujbele religioase care se vor ține, faptul că "Statuia Libertății Maghiare" va deveni o a doua "Mecca" internațională de pelerinaj al iredentismului și revizionismului agresiv maghiar? Dar diversele evenimente imprevizibile care ar putea surveni, când românii vor vedea cum paharul bucuriei ungurilor se umple, o dată cu paharul umilințelor lor istorice? Nu este prea periculos și scump jocul cu iredentismul și neorevizionismul maghiar internațional? Oare ce mai pregătiți ardelenilor?

Sper ca la alegerile generale din iarna anului 2004 electoratul să vă taxeze ca pe țărăniști ...

U.D.M.R. poate fi mulțumit pentru pașii mici pe care i-a făcut. Arcul de triumf în memoria eroilor din Transilvania căzuți în Revoluția din 1848, pentru construirea căruia Guvernul a estimat suma de 90 de miliarde de lei, și care ar putea avea o altă destinație, vestește, de fapt, triumful U.D.M.R.-ului în negocierile (șantajul/trocul) pe care le-a dus cu P.S.D.-ul mai bine de jumătate de an ... Se eludează adevărul istoric că românii au avut propria lor revoluție care s-a înăbușit în sânge de către o armată a unei țari străine, sub conducerea și a celor treisprezece generali, iar Transilvania a fost anexată prin silnicie și teroare la Ungaria, împotriva voinței majorității românești ... Este un mesaj prin care se dorește ca adevărul istoric al timpurilor apropiate să fie transmis falsificat peste veacuri.

Să ne aducem permanent aminte de cuvintele lui Alecu Russo, care, în 1848 scria: "Strigătul maghiar ...ljen Szabadság (Trăiască Libertatea), înseamnă lanțuri pentru români!"

În concluzie, Monumentul celor treisprezece martiri de la Arad are o putere simbolistică, diametral opusă, însă, pentru români și pentru maghiari. Acesta este motivul pentru care reconcilierea de azi, între români și maghiari, nu poate fi clădită pe acest monument, oricât de impresionant ar fi arcul de triumf care se preconizează a se ridica.

Parcul Reconcilierii româno-maghiare poate fi ridicat oriunde în Transilvania, cu un monument nou, care să exprime noile poziții care au intervenit în raporturile dintre cele două țări, dar și cu obligația de a i se ridica, prin reciprocitate, o replică pe teritoriul Ungariei.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Gheorghe Firczak - declarație cu titlul Hadrian Daicoviciu, in memoriam;

Îi dau cuvântul domnului Gheorghe Firczak, va urma domnul Romeo Raicu.

Deputații Rodica Nassar, Ioan Timiș, Dumitru Bentu au depus la secretariat declarațiile.

Vă rog, mai multă concizie în prezentare.

 

Domnul Gheorghe Firczak:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează: "Hadrian Daicoviciu, in memoriam".

Se împlinesc anul acesta două decenii de la trecerea în eternitate a profesorului universitar doctor Hadrian Daicoviciu. Erudit istoric, renumit arheolog, eminent cadru didactic universitar, distinsă personalitate a vieții culturale clujene și românești, Hadrian Daicoviciu este prezent în spiritualitatea românească prin contribuțiile sale, care rămâne veșnice.

Îmi aduc aminte cu pioșenie și nostalgie de cursurile sale extraordinare, în care prezenta cu pasiune problematica istoriei străvechi și vechi a românilor, și cred că nu este nici un student al său care să nu-și amintească cu drag de aceste momente. De la profesorul nostru am reținut toate coordonatele istoriei noastre ancestrale, mulți dintre studenții săi fiindu-i discipoli, cercetând, la rândul lor, această parte a istoriei românești. Contribuțiile sale la scrisul istoric românesc reprezintă o pagină istoriografică riguroasă, cu o logică istorică impecabilă, rezultat al investigării surselor arheologice și literare.

De-a lungul timpului, și-a manifestat disponibilitatea de a conduce șantierele arheologice de la Sarmizegetusa Regia și Ulpia Traiana Sarmizegetusa, cu o pasiune inegalabilă și o supremă competență.

Valoarea sa umană dubla valențele sale profesionale de necontestat. Toți cei care l-au cunoscut știu că aceste gânduri transpuse pe hârtie sunt o palidă exprimare a unei personalități complexe.

De aceea, cred că declarația mea în Camera Deputaților este necesară, pentru că trebuie să ne cinstim valorile și să ne respectăm personalitățile.

Un singur regret mărturisesc: îmi pare nespus de rău că nu a avut zile, să surprindă schimbarea produsă de Revoluția română din decembrie 1989. Sunt convins că personalitatea sa covârșitoare ar fi fost un imens câștig pentru viața publică din țara noastră.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Romeo Raicu - declarație politică privind Revoluția din Decembrie 1989;

Îl invit pe domnul deputat Romeo Raicu, va urma domnul Napoleon Pop.

Domnul deputat Miron Vasile a depus intervenția la secretariat. La fel, domnul Ștefan Giuglea.

 

Domnul Romeo Raicu:

Declarație politică privind Revoluția din decembrie 1989.

Au trecut 14 ani. Unora le pasă, alții privesc cu indiferență, există și o categorie care își râde în barbă. După 14 ani, despre Revoluția Română a ajuns să se vorbească ca despre "evenimentele" din Decembrie 1989. Dacă uităm, dacă deturnăm, dacă mințim, riscăm ca istoria să ne judece aspru. După 14 ani de libertate, mai există persoane care știrbesc, prin atitudinea lor, memoria celor care au murit pe baricadele din Decembrie 1989.

Unii continuă să susțină că de fapt a fost o lovitură de stat, că nu știu ce grup emanat spontan nu avea legitimitatea preluării puterii, că s-a murit din prostie, din greșeală și tot ce s-a întâmplat în Decembrie 1989 a fost o mascaradă sau un scenariu diabolic, și pun în discuție chiar ideea libertății de care ne bucurăm cu toții astăzi.

A fost o revoluție. Eu am participat la ea. Cei care au ieșit acolo, în stradă, riscând totul, au avut sufletul și cugetul curat. Poate că am fost naivi, poate că mulți dintre noi nu știam că o revoluție se poate fura, că un gând bun se poate murdări, dar e clar că națiunea română, sătulă de nedreptate, mizerie, frig, foame, flămândă de demnitate, a făcut Revoluția.

România a ieșit din totalitarism, nu printr-o lovitură de stat sau printr-un complot, ci printr-o explozie socială, printr-o revoltă populară declanșată la Timișoara, susținută de întreg poporul român și care reprezintă un act de mare curaj și demnitate al națiunii române.

Tot ce s-a petrecut în 21 decembrie 1989 și în zilele ce au urmat, în special în București, se pune sub semnul controverselor. Până și caracterizarea evenimentelor de atunci, cu teribilul cuvânt de Revoluție, se încearcă să fie pus sub semnul îndoielii. A fost numit în fel și chip, de la "lovitură de stat", până la "altercațiile din decembrie"...

Adevărul este că trăim într-o țară liberă și că fiecare are dreptul să-și spună părerea, unii cu bună-credință, alții rău și foarte rău intenționați. Însă, cine se îndoiește că a fost o revoluție în România ar trebui să fie acuzat de trădare națională. Iar unii dintre cei care se îndoiesc, chiar au fost trădători ai acestei țări. Lipsa curajului de a fi fost acolo, pe Baricadă, cu ei, Eroii, nu le dă dreptul de a murdări Revoluția Română.

Dacă mai avem în noi un pic de recunoștință și onestitate, primul gând trebuie să-l îndreptăm spre cei care au căzut, spre cei care și-au dat viața și au făcut posibil istoricul miracol. Până la aflarea adevărului complet despre ce s-a întâmplat în Decembrie 1989, până se vor risipi misterele, până se vor clarifica unele momente îndoielnice, nu putem să nu evaluăm la adevărata valoare însemnătatea istorică a Revoluției Române, cel mai important moment istoric de la Unirea din 1918 până astăzi.

Este foarte adevărat că nu toate așteptările și-au găsit împlinirea. Unele erau nerealiste, însă cele mai multe erau legitime. Să le mulțumim lor, eroilor, pentru miracolul din Decembrie 1989, să fim solidari, să consolidăm sistemul democratic românesc și să construim România în jurul generației care a înfăptuit revoluția.

Am avut 14 ani grei. De coșmar. Sub așteptări. O putem lua de la capăt. Cu același spirit curat al tinerilor din Decembrie 1989.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Napoleon Pop - despre unele adevăruri ale Raportului instituției Avocatul Poporului; Îi dau cuvântul domnului deputat Napoleon Pop. Va urma domnul Becsek Garda Dezideriu.
 

Domnul Napoleon Pop:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În declarația mea politică de astăzi am să vorbesc despre unele adevăruri ale raportului instituției Avocatul Poporului.

Recent am citit cu interes și votat cu plăcere Raportul pentru anul 2003 al instituției Avocatul Poporului. Nu pot să apreciez dacă cele 5.400 petiții înregistrate sunt multe sau puține, dar cred că pe toți trebuie să ne intereseze cazuistica acestora, întrucât structura lor, chiar pe acest eșantion, ne indică punctele nevralgice ale acestei țări.

Cel mai mare număr de petiții privind încălcările drepturilor și libertăților cetățenilor se referă la dreptul de proprietate privată (25 %), după care urmează dreptul la un nivel de trai decent (20 %). Orice discurs politic serios nu poate omite această realitate legată de reacția cetățeanului, chiar dacă cifrele statistice - reci și determinate prin metodologii discutabile - pot să indice chiar contrariul. Iată că sunt funcționari în acest stat pentru care proprietatea privată și garantarea acesteia prin constituție sunt un simplu moft. Iată că există cetățeni care nu beneficiază de avantajele unei protecții sociale, ceea ce poate fi tot efectul unui abuz.

Există petiții care privesc încălcări ale dreptului la muncă, la informație, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, dreptul la un proces echitabil, obstrucționarea dreptului de petiționare și de acces la justiție.

Iată cum, în mare, instituția Avocatul Poporului reflectă, prin activitatea sa, disfuncționalități prezente la scara întregii noastre societăți, disfuncționalități care nu pot fi trecute cu vederea numai pentru că sunt sesizate de prea puțini cetățeni.

Acest argument este subțire, dacă avem în vedere și alte aspecte, cum sunt:

  • Cultura de abia în formare a cetățeanului în exercitarea drepturilor sale;
  • Accesibilitatea teritorială, geografică, încă mică, a cetățeanului la instituția Avocatul Poporului;
  • Și, nu în ultimul rând, faptul că încă există autorități ale administrației publice care nu răspund nici la sesizările instituției Avocatul Poporului.

Cred că realitățile la scară mică ale unui astfel de raport merită cel puțin aceeași atenție ca și un sondaj de opinie, întrucât suferința celor care au ajuns să sesizeze nedreptățile cu care s-au confruntat impresionează mai mult decât orice cifră medie, rotunjită sau aproximată, care vrea să ne convingă, că, în mare sau în general, lucrurile pot fi bune sau sunt corecte.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și pentru operativitate.

 
Becsek-Garda Dezideriu Coloman - comentarii privind demisia șefului Inspectoratului județean de Poliție Harghita;

Îi dau cuvântul domnului Becsek-Garda Dezideriu. Va urma domnul Petre Posea.

Domnul deputat Eserghep a depus la secretariat declarația.

 

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Domnul chestor Ion Negrușa, în ziua de 4 martie 2004, a fost nevoit să-și dea demisia din funcția de șef al Inspectoratului județean de poliție Harghita. Eu cred că principalul motiv al demisiei nu era numai incapacitatea de clarificare a unor fapte infracționale legate de soarta ziaristului Szondy Zoltan, de la Hargita Nepe, și jaful armat de la Miercurea-Ciuc, ci modul cum angajații săi au tratat problema mafiei personalului silvic din județul Harghita, în special de la Ocolul silvic Gheorgheni.

Deși Autoritatea Națională de Control a dovedit vinovăția celor de la Direcția silvică Miercurea-Ciuc și de la Ocolul silvic Gheorgheni, actele doveditoare întocmite de aceasta nu sunt luate în considerare de către organele abilitate ale statului. În Dosarul nr. 291/P/21.11.2003, care se află în lucru la Inspectoratul de poliție județean Harghita și coordonat de prim-procurorul din municipiul Gheorgheni, se încearcă, prin toate mijloacele, tergiversarea cazului. Poliția dă vina pe procuratură, iar din partea procuraturii nu a început urmărirea penală împotriva principalilor vinovați, afirmându-se că nu au probe suficiente!

Mai mult chiar, cei care au păgubit visteria statului și pe proprietarii de fapt ai pădurilor cu zeci de mii de miliarde de lei, după cunoștințele mele, nici nu au fost audiați, și așa afirmă și ei. Eu sunt nevoit să cred în aceste declarații pentru că, după cinci luni de anchetă, nu a început urmărirea penală împotriva capilor mafiei, cu toate că sunt probe suficiente referitoare la licitații trucate, punerea în valoare abuzivă a masei lemnoase, eliberarea în mod nejustificat a blocurilor de foi de însoțire cu regim special, cu ajutorul cărora s-a favorizat defrișarea pădurilor în zona U/7 Lemetria, U/1 Vitrău, U/8 Lacu Roșu, și declarațiile false date cu privire la incompatibilitățile pentru un număr de cinci firme care au relații contractuale începând din anul 2002 cu Direcția Silvică Miercurea Ciuc și care contravin atât statutului personalului silvic, cât și Regulamentului de funcționare a Regiei Naționale a Pădurilor.

Ministerul Justiției ar trebui să verifice modul de soluționare a unor fapte penale cu privire la ilegalitățile din domeniul forestier, în special abuzurile săvârșite de către personalul silvic în zonele menționate mai sus, în cazurile când nu s-a început urmărirea penală împotriva vinovaților.

Se pare că și Dosarul nr.291/2003 este sortit unui asemenea tratament pentru că nu se dorește cercetarea actelor doveditoare în volum de 43 de kilograme trimise de către Autoritatea Națională de Control Curții de Apel Târgu Mureș.

Domnule ministru al Justiției, până când veți tolera ca aceste abateri grave de la legile țării să fie susținute?

Domnule ministru al Internelor, când va fi finalizat dosarul cu nr.291/21 noiembrie 2003, cu măsuri propuse împotriva persoanelor vinovate?

Sau așteptați ca adevărații vinovați să nu fie trași la răspundere?

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Petre Posea - marcarea vizitei premierului României la Buzău;

Îl invit pe domnul deputat Petre Posea. Va urma domnul Emil Rus.

Domnii deputați Emil Rădulescu, Ștefan Baban și Cristian Sandache au depus declarațiile la secretariat.

 

Domnul Petre Posea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi este "3 martie 2004 - Zi foarte importantă pentru județul Buzău".

Vizita premierului României la Buzău, pentru mine personal, atât ca om politic, dar și ca cetățean și trăitor pe aceste meleaguri, nu poate fi apreciată decât în mod pozitiv, cu toate implicațiile sale, constituindu-se într-un eveniment foarte important.

Ce altceva decât un eveniment cu conotații multiple în care primează binele cetățeanului poate însemna vizita într-un județ a primului-ministru al țării, dar și liderul celei mai puternice formațiuni politice și, nu în ultimul rând, viitorul președinte al României?

Acest eveniment, încă o dată mă convinge că trebuie să intrăm cu toți într-o normalitate și, atunci când ne vizitează personalități din spațiul politic și național, acestea trebuie tratate cu respect.

Nu același lucru se poate spune și despre o parte din opoziția buzoiană, pentru care faptul că județul nostru a fost vizitat miercuri, 3 martie, de șeful Executivului a prilejuit opinii diverse, fie încriminându-se anumite aspecte detectabile în "subsolul" semnificației acestei deplasări oficiale, fie că au apreciat în mod pozitiv acest eveniment.

O parte din liderii opoziției buzoiene, un fel de "Gică contra" au "mustăcit", nemulțumiți ba că nu au fost anunțați - "Vai, ce eroare!", ba că vizita s-a făcut pe ascuns, aceasta având, în opinia lor, doar un caracter strict politic.

Alții, mai prăpăstioși, n-au văzut în această vizită decât o întâlnire cu scop pur electoral. Ce păcat că stimabililor tocmai adevărul le pică "invers" și nu vor să aprecieze și să recunoască adevăratul context - că vizita de lucru implică în primul rând măsuri utile pentru buzoieni, iar în plan secund și caracter politic, având în vedere semnificația electorală a anului 2004.

Deci, nici pe departe nu poate fi vorba că liderul ar fi venit doar să întărească PSD-ul județean.

Cum își poate oare imagina cineva că trebuie să mai întărești ceva care este deja foarte tare și puternic în Buzău?

Cred că ar fi cel mai nimerit moment să realizăm, indiferent din ce partid facem parte, că miercuri a fost o zi foarte importantă pentru județul Buzău deoarece primul-ministru Adrian Năstase a vizitat unele din obiectivele cele mai importante construite în ultimii ani și unitățile economice cele mai reprezentative din municipiul Buzău.

Delegația care l-a însoțit pe domnul Adrian Năstase, împreună cu partea buzoiană reprezentată de toate oficialitățile județului, a vizitat în prima parte noua sală de sport din comuna Smeeni, primul obiectiv de acest fel construit în mediul rural, urmând apoi întâlnirea cu Consiliul de administrație și salariații de la S.C. "Ductil Steel" SA și Fabrica de confecții "Aliyson Heyes".

Vizita s-a încheiat cu inaugurarea Pieței Centrale "Stan Săraru" reconstruită din temelii, la fel ca și fosta piață de păsări, transformată în spațiu modern de valorificare a produselor industriale.

Conform declarațiilor primului-ministru, privatizările de succes pe care le reprezintă fabricile vizitate au arătat că este nevoie de eforturi inteligente care să determine nu numai schimbarea proprietății, dar și de un management care să asigure viabilizarea unor spații industriale și consolidarea unor locuri de muncă.

Ca o constatare generală, primul-ministru Adrian Năstase a declarat că s-a bucurat să vadă că Buzăul reprezintă o zonă de progres, de dinamism. În același timp, a observat o preocupare pentru curățenie, pentru îngrijirea spațiilor în care locuitorii urbei trăiesc.

Concluzia premierului, la încheierea vizitei în județul Buzău, a fost că "România are nevoie de investiții externe, substanțiale, iar până acum, din toate locurile pe care le-am vizitat, județul Buzău a înțeles cel mai bine acest lucru, concretizat în investiții în industria locală, care au făcut să nu mai existe mari fabrici ale statului, majoritatea activităților comerciale fiind private, deci aici putem vorbi despre o perioadă de final a tranziției".

Concluzia mea este că vizita premierului este foarte importantă pentru județul nostru. Dacă acesta a văzut că la noi, în Buzău, sunt realizări foarte bune, poate sugera pe viitor investitorilor că Buzăul este un loc de succes.

Pe de altă parte, este absurd să creadă cineva că asemenea vizită nu are și un caracter politic, dar ideea este de a da încredere administrației, și este normal ca Executivul să-și sprijine reprezentanții din teritoriu.

Vă mulțumesc.

De asemenea, vă rog să îmi permiteți să mai depun o declarație politică - "Sărbătoarea primăverii, sărbătoarea femeii".

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Emil Rus - despre îngrijorătoarea risipă de toate felurile;

Dau cuvântul domnului Emil Rus. Va urma doamna Iulia Pataki.

Domnii parlamentari Cristian Nechifor, Adrian Ionel, Andrei Chiliman și Ioan Sonea au depus declarațiile la secretariat.

 

Domnul Emil Rus:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Fac această declarație politică întrucât lumea este din ce în ce mai îngrijorată de risipa enormă care se întâmplă în prezent în România, risipă de toate felurile a mijloacelor financiare și materiale, a energiei umane și a bogățiilor țării în regimul actual al domnilor Iliescu - Năstase.

În democrația românească interbelică se petreceau adesea schimbări de guvern, căderi de guvern, constituiri de guvern ca urmare a crizei economice și politice prin care trecea țara atunci, ca urmare a neputinței reprezentanților guvernului de a găsi soluțiile cele mai bune, potrivite și, atunci, lăsau pe alții.

Sigur, de atunci au trecut peste noi trei dictaturi, alții spun patru, între care cea mai lungă și mai grea fiind cea a comunismului totalitarist. Acum însă, după 14 ani de la Revoluția din 1989, după 14 ani de criză a tranziției, guvernele nu mai cad, ele se restructurează, se remaniază și rămân cum au fost - cu aceiași oameni, indiferent cât de necinstiți sau corupți sunt, și sunt, Slavă Domnului. Se aplică doar cunoscutul principiu al rotației cadrelor.

Că acest Guvern Adrian Năstase este unul dintre cele mai stufoase, care, în loc să se simplifice, se amplifică, este în văzul lumii.

Pe lângă faptul că acest aparat este foarte costisitor, el este tot pe atât de ineficient, și, cu toate acestea, el se sprijină pe numeroase agenții, autorități și comisii pentru așa-zisa armonizare a legislației țării noastre cu cea europeană; atât de multe, încât în acest moment nimeni nu mai știe cu exactitate câte funcționează și câte nu; la fel, nu se prea știe despre unele în subordinea cui sunt - a primului-ministru, a Guvernului sau a miniștrilor de resort.

Aceste organisme de lucru, ca și Guvernul cuprind un mare număr de funcționari - de ordinul miilor - cu salarii consistente, și întrebarea este firească: de unde atâția bani? Economia românească nu prea funcționează, bugetul aprobat este bătut în cuie - așa se spune, și totuși bani se găsesc, și totuși risipă se face, și totuși, vorba poetului, există justificări.

Uniunea Europeană nu ne cere să dezvoltăm asemenea rețele de servicii. Aceasta este treaba noastră. Uniunea Europeană vrea progrese vizibile în ceea ce privește realizarea statului de drept, a economiei de piață funcționale, reducerea corupției, îmbunătățirea condițiilor de mediu și de viață a oamenilor.

Reprezentanții Uniunii Europene, firește, ne pun sub semnul întrebării pentru că reformele economice sunt de suprafață - privatizările sunt nereușite, economia de piață funcțională lipsește, export de copii și persoane adulte există, corupția este la nivel instituțional.

La toate acestea se adaugă raportările mincinoase în zonele cel mai ușor de îndreptat - justiție, administrație publică, stat de drept, corupție, mediu etc.

Cine ne împiedică pe noi, românii, să facem niște legi bune privind statutul magistratului, organizarea judecătorească, adopțiile internaționale etc., legi pe care tot noi să le respectăm?

Ne împiedică interesele oculte ale acestui guvern, dorința lui de a se menține la putere, clientelismul și baronetul lui local.

În această vreme, sărăcia a atins cote alarmante. Nu sunt bani de hrană, de căldură, de medicamente, de pensii și de salarii. Dramatică și fără drept de apel este afirmația unui pensionar care a participat la o întâlnire pe care am avut-o cu electoratul în județul Bistrița Năsăud: "Voi atâta școală aveți, atâtea facultăți încât nu mai știți socoti pensiile. Le învârtiți și le răsuciți încât ele sunt tot mai neîndestulătoare de la o zi la alta. Nu ne lasă nici să trăim, dar nici să murim."

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Iulia Pataki - pledoarie pentru schimbarea mentalităților legate de statutul de inferioritate socială a femeii;

O invit la tribună pe doamna Iulia Pataki. Va urma domnul Virgil Popescu.

 

Doamna Iulia Pataki:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

În preajma Zilei Internaționale a Femeii, parcă toată lumea dorește să-și dovedească preocuparea pentru problemele sexului frumos, dar facem puțin. Din acest puțin, o parte majoritară se referă la condiția socială și economică a femeii, adică piața muncii.

Este lăudabilă inițiativa ministerului de resort de a organiza bursa locurilor de muncă pentru femei. S-au oferit peste 30 de mii de locuri de muncă în toată țara și peste 18 mii de persoane au fost selectate. Numai în București, peste 3000 de persoane au încheiat un contract de muncă pe loc.

Ofertele au fost mai mult pentru persoane calificate în industria ușoară - textilă, confecții, alimentară, administrație și servicii, mai puțin pentru cei cu studii superioare sau necalificați. Adică s-au oferit locuri de muncă pentru profesiile la care se limitează percepția societății privind rolul femeii, adică calitativ mai slabă. Aceeași situație există și în privința reconversiei profesionale a "sexului slab", mult diminuată față de sexul tare.

Multe femei au plecat ușurate de la bursă - indiferent de calitatea muncii, vor avea un venit; altele au plecat supărate - agenții economici, aflând vârsta lor, nu s-au mai sinchisit să le prezinte ofertele. Majoritatea au fost femei peste 40 de ani, cele mai expuse la disponibilizări, la șomaj, și care au fost supuse astfel unei discriminări duble - de gen și de vârstă, aceasta din urmă fiind cea mai uzitată în societatea noastră.

Nu doresc să diminuez efectele pozitive ale acestei acțiuni. Fiecare contract constituie un câștig - ajută o persoană, o familie. Aș dori numai să atrag atenția ministerului de resort, care de altfel este preocupat de îmbunătățirea situației femeii în România, de a lua măsuri pentru a evita posibilitatea repetării acestei forme de discriminare la o acțiune publică și să continue cu măsuri active de stimulare, și nu de ajutoare pasive, pentru a oferi oportunități egale femeilor.

Cred că se impune elaborarea unui program special și pentru femeile care au peste 45 de ani, categorie cu adevărat marginalizată social, ca și bărbații de aceeași vârstă. Este vorba de un program care să cuprindă extinderea subvenționării locurilor de muncă cu persoanele care au depășit perioada de șomaj și ajutor social, sau posibilitatea unor deduceri de impozite sau credite preferențiale, microcredite pentru agenții economici în cazul angajării, dar și a organizațiilor neguvernamentale implicate în reconversia profesională a femeilor pentru meserii solicitate de piața muncii în diferite localități, ori oferirea unor locuri de muncă sau de calificare pentru sistemul nou al protecției familiei sau de combatere a violenței în familie, ori stimularea sistemului de asistență socială locală deficitar din cauza finanțării insuficiente de la bugetul local. Pentru că măsurile active de stimulare a pieței muncii cu deschidere și față de meserii neaccesibile încă femeilor sunt menite a schimba încet dar sigur mentalitatea societății privind "statutul de inferioritate socială a femeii".

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Virgil Popescu - despre semnificația și cheltuirea banilor publici;

În invit la microfon pe domnul deputat Virgil Popescu. Va urma domnul Iulian Mincu.

 

Domnul Virgil Popescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Subiectul declarației politice îl constituie semnificația și cheltuirea banilor publici.

Într-o accepție foarte largă, semnificația banilor publici se regăsește în acea parte a mesei monetare gestionată prin bugetele publice de stat sau ale administrației locale, a cărei acumulare se produce în principal din taxe și impozite, precum și printr-o serie de alte resurse prevăzute prin lege. Prin același efect al legii, se precizează și delimitează și destinația acestora, prevăzându-se autoritățile și competențele de control. Datorită acestor caracteristici, este firesc, normal și corect ca modalitatea de constituire, dar și de cheltuire a fondurilor publice să fie supusă unor proceduri transparente, accesibile atât în mod individual, cât și prin mass-media.

Trebuie să evidențiem că acțiunile de acest fel sunt deja statuate în mod clar de legislația noastră.

Cu toate că există posibilitatea și drept de verificare a corectitudinii utilizării fondurilor față de acțiunile aprobate și prevederile bugetare, asistăm destul de des la lansarea unor suspiciuni, comentarii defavorabile, chiar acuzații nefundamentate, fără a se face referire la corespondența dintre cheltuirea banilor publici și obiectivele planificate.

Parlamentul este una din instituțiile statului cel mai des invocată sub acest aspect, deși este în mod practic printre cele mai transparente organisme reprezentative ale statului. Este evident că prezentarea parțială a unor astfel de aspecte, supuse și unor interpretări voit sau nu defavorabile, induce convingeri care aduc un deserviciu statutului său pe deplin democratic.

În același timp, o altă parte a contribuției populației la susținerea și desfășurarea unor servicii private, la constituirea unor acumulări de fonduri private este din start trecută în domeniul confidențialității și caracterizată de intangibilitate.

În fapt, nu există o altă sursă de venituri decât tot contribuția cetățeanului, care plătește servicii private pe care le agreează sau nu, pe care nu le poate solicita direct, ca formă sau conținut, și a căror susținere financiară - reclame, anunțuri etc. - se regăsește din nou în costul crescut al produselor de pe piață suportat la cumpărare.

Costurile și profiturile acestor activități de intermediere între populație și serviciile private furnizate, oricare ar fi forma concretă de prezentare, ar trebui în mod transparent și democratic puse la dispoziția publicului. Publicarea unor rapoarte privind activitatea și rezultatele ei financiare este una din formele obișnuite de prezentare transparentă pentru multe firme private de renume. În acest fel se poate câștiga respectul și prestigiul pe piață, se poate promova și crea preferința pentru un anumit serviciu sau un anumit produs, însoțit, bineînțeles, de o calitate competitivă.

Apreciez că maniera de tratare transparentă, cu aceeași unitate de măsură, echilibrată pentru orice instituție, agent economic sau factor cu influență în societate este nu numai echitabilă, dar contribuie la accentuarea caracterului democratic al societății noastre.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Iulian Mincu - referire la problemele grave din asistența medicală, România, 2004;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Iulian Mincu. Va urma domnul Victor Bercăroiu.

Deputații Liana Naum, Marian Motoc, Iriza Scarlat, Maria Lazăr, Mihai Tudose, Mihail Sirețeanu, Ion Mocioalcă, Eugen Arnăutu și Nicolae Vasilescu au depus declarațiile la secretariat.

 

Domnul Iulian Mincu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În declarația mea politică de astăzi mă voi referi la problemele grave din asistența medicală din România în anul 2004.

În România, și în anul 2004 continuă situația gravă din sănătate, astfel:

1) La spitalul de psihiatrie Poiana Mare din județul Dolj, datorită insuficienței fondurilor financiare avute la dispoziție, un număr de 17 bolnavi au decedat din cauza frigului și foametei de la începutul anului 2004.

Din anul 2003 - începutul lui 2004, au murit din aceeași cauză alți 84 de bolnavi.

2) Un fapt asemănător s-a întâmplat și la spitalul Sculeni din județul Iași, secția exterioară a celui mai mare spital universitar din Moldova - Spitalul "Sfântul Spiridon".

Cei 35 de pacienți internați cu afecțiuni cardiace, neurologice și respiratorii trăiesc în condiții de mizerie incredibile, citez: "Nu au apă caldă, lenjeria se spală cu mâna și cu apă rece. Bolnavii își fac nevoile în pat și nu pot fi spălați toți. WC-urile, pentru că nu există canalizare, nu sunt vidanjate. Fecalele sunt cărate cu găleata și se aruncă în curte. O singură infirmieră pe tură care trebuie să îngrijească bolnavii, să spele, să gătească, să îi hrănească etc. este cu totul insuficient". Și, totuși, acesta este adevărul crunt la care asistăm datorită subfinanțării.

Lipsa unei organizări și adaptări corespunzătoare cerințelor unui cabinet al medicului de familie, insuficient dotat tehnic, cu medici prost plătiți, fac ca aceștia să fie total ineficienți.

Absența unor ambulatorii corespunzătoare pentru diagnostic și tratament obligă bolnavii la internarea în spitale, ca singura lor speranță de a se vindeca.

De aceea, considerăm că reducerea cu 22210 paturi de spital, pentru a fi în concordanță cu situația din Uniunea Europeană, unde există 5,5 paturi la 1000 de locuitori, este prea timpuriu introdusă în asistența medicală românească, unde nu există o medicină de familie și o medicină ambulatorie ca în occident.

Pe certificatele de deces ale pacienților de la Poiana Mare este notat în completare și diagnosticul, foarte grav de altfel, vecașextie, care este consecința unei malnutriții provocate de înfometarea prelungită.

Ivan Fischer, de la Amnesty International, spune textual: "Considerăm că în acest spital oamenii sunt așa de prost tratați încât se poate spune că este vorba de tortură." Totuși, actualul ministru al Sănătății, care nu conștientizează situația gravă generală din sănătate, la câteva săptămâni după ce a vizitat spitalul Poiana Mare, afirmă: "Am vizitat unitatea de la Poiana Mare și nu pot spune că afirmațiile conform cărora au murit de frig și de foame se confirmă. În urma unei verificări, s-au constatat parametri acceptabili de hrană, cazarmament și condiții hoteliere, fiind siguri că putem și trebuie să îmbunătățim și acești parametri, și sunt convins că noua conducere va reuși acest lucru."

Ne punem întrebarea: cum va putea reuși noua conducere să rezolve aceste probleme când, la un buget necesar de 75 de miliarde de lei, instituția primește numai 46 de miliarde de lei?

Din această sumă trebuie plătite salariile personalului medical, care reprezintă 32 de miliarde de lei.

În aceste condiții, bolnavii vor beneficia de medicamente în valoare de numai 11 mii de lei, probabil tot numai diazepam, cum se dădea înainte, iar hrana trebuie să coste mai puțin de 37 mii de lei pe zi de persoană.

Ministrul l-a destituit pe directorul Direcției Sanitare Dolj, dar uită că, prin Ordinul 743 din 2003, Spitalul de psihiatrie Poiana Mare a trecut în directa subordonare a Ministerului Sănătății și nu mai era sub responsabilitatea Direcției Sanitare Dolj.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Victor Bercăroiu - intervenție cu titlul Manipularea politică a Sindicatului Siteco de la IM Plopeni;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Victor Bercăroiu. Va urma domnul Gheorghe Dinu.

Domnii deputați Eugen Nicolăescu, Puiu Hașotti și Mircea Costache au depus declarațiile la secretariat.

 

Domnul Victor Bercăroiu:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Am intitulat intervenția de astăzi "Manipulare politică a Sindicatului Siteco de la IM Plopeni".

Săptămâna trecută am asistat la cea mai penibilă mișcare sindicală, vădit manipulare politică din partea unui mic sindicat ce reprezintă interesele unei părți a salariaților de la Întreprinderea Mecanică Plopeni, și anume a acelora care de zece ani au fost obișnuiți să fie plătiți pentru nemuncă.

Prefectura, Consiliul județean, parlamentarii PSD Prahova au avut numeroase inițiative privind o alternativă viabilă la situația din industria de apărare din întreg județul Prahova, fapt materializat în implementarea parcurilor industriale, cu rezultate notabile în zona Vălenii de Munte și Crângul lui bot, creându-se într-un termen destul de scurt sute de locuri de muncă atât de investitori autohtoni, cât și străini. Astfel, dacă la Vălenii de Munte, în loc de 300 de locuri de muncă plătite cu 75%, sunt astăzi peste 1000, iar la Crângul lui bot perspectiva este și mai generoasă, în sensul că vor fi aproximativ 3000, înseamnă că demersul celor ce conduc destinul județului a fost corect față de o situație de fapt perpetuată de-a lungul a peste zece ani, nemunca plătită fiind luată de munca bine plătită. Aici, greva a fost înlocuită cu implicarea directă pentru relansarea unor activități economice de lungă durată.

Din păcate, o parte a sindicatelor de la UM Plopeni, și anume cel al liderului Emilian Voinea, nu a înțeles că nu se mai poate plăti nemunca, iar răspunsul lui la demersul autorităților a fost greva fără nici o logică și injurii la adresa PSD, a prefectului și a parlamentarilor. Cu toate acestea, parlamentarii PSD de Prahova, prefectul, dând dovadă de responsabilitate față de situația salariaților, într-o ultimă încercare, împreună cu domnul Decebal Ilina, secretar de stat din Ministerul Industriei și Comerțului, cel ce are responsabilități pe industria de apărare, au mers în mijlocul greviștilor și timp de patru ore au căutat soluții alternative.

Cu toate că toți am crezut în viabilitatea soluțiilor alternative, prin crearea parcului industrial și prin trecerea rapidă a unei părți din salariați la producția civilă, a doua zi liderul, dezinformând muncitorii, i-a scos în stradă, declarând într-un comunicat de presă că va merge până la capăt. Care capăt? Probabil cei care îl manipulează îl știu.

În încheiere, fac un apel de suflet față de salariații de la UM Plopeni, care trebuie să știe că situația lor nu ne este indiferentă, că alternativa creată prin înființarea parcului industrial este o realitate și, dacă ea s-a dovedit viabilă în celelalte două zone cu producție militară din județ, cred că și la Plopeni, având în vedere competența profesională a celor implicați în implementarea lui, va fi pe termen lung un succes.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Gheorghe Dinu - despre Recalcularea pensiilor, o nouă cacealma electorală a PSD;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Gheorghe Dinu. Va urma domnul Nicolae Leonăchescu.

 

Domnul Gheorghe Dinu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează "Recalcularea pensiilor, o nouă cacealma electorală a PSD".

Din patru în patru ani, PSD deplânge în tonuri paroxistice soarta pensionarilor. Nu este vorba însă de o compasiune sinceră, ci de un pragmatic calcul politicianist - cei peste șase milioane de pensionari reprezintă tot atâția potențiali votanți la viitoarele alegeri și care sunt foarte conștiincioși în exercitarea dreptului de vot, deci o miză serioasă pentru cei angajați în bătălia pentru câștigarea puterii.

Și, acum, intrând în ultimul an de mandat al guvernării sale, Ministerul Muncii și premierul Adrian Năstase au anunțat cu surle și trâmbițe un nou program de recorelare a pensiilor, care va debuta însă în 2005, adică după alegeri. Cu alte cuvinte: "Pensionari, dacă vreți pensii mai mari, votați-ne!"

Se mizează pe faptul că vârstnicii au uitat între timp că și în 2000, în campania electorală, dar și după câștigarea alegerilor, PSD a promis recalcularea pensiilor. De fapt, recalcularea nici nu trebuia promisă câtă vreme era stipulată chiar în Legea pensiilor, votată în Parlament în luna martie 2000. Și, la urma urmei, era un act de echitate care ar fi adus pensiile la același numitor, radiind toate inechitățile apărute între pensionari începând din 1991, în funcție de anul ieșirii la pensie. Cu alte cuvinte, PSD promitea pur și simplu că va respecta Constituția, care garantează egalitatea de tratament între toți cetățenii țării. După alegeri însă, PSD și-a dat brusc seama că nici Legea pensiilor, și nici Legea fundamentală a țării nu pot fi respectate din lipsă de bani, logistică și documente și, prin OUG nr.49/2000, a abrogat recalcularea. În locul acesteia, pensionarii s-au ales cu surogatul numit "Măsuri suplimentare de recorelare a pensiilor" - HG nr.1315 din 2001, care nu numai că nu a eliminat inechitățile existente, ci a creat altele noi, întrucât recorelarea este numai parțială și nu vizează toate pensiile.

De fapt, pentru marea masă a pensionarilor, recorelarea și indexările trimestriale nici nu au acoperit măcar inflația din ultimii trei ani, astfel că cele mai multe pensii și-au pierdut mult din puterea de cumpărare. Mai mult, indexarea anunțată în presă pentru trimestrul I 2004 de 1,7%, mai nou de 2%, după cât se laudă Guvernul, este o adevărată bătaie de joc, neacoperind nici măcar 1/3 din inflația ce se așteaptă. Era 1,1 doar în luna ianuarie.

Speranța guvernanților PSD că pensionarii, datorită slăbiciunilor inerente vârstei lor, vor uita de cacealmaua pe care cei ce au câștigat alegerile trecute le-au tras-o este deșartă. Ei nu sunt lăsați să uite de chiar PSD care, prin vocea cea mai autorizată, cea a premierului Adrian Năstase, declara nu demult, la întâlnirile cu pensionarii de la Reșița și Arad din toamna trecută, că nu sunt bani pentru recalcularea și majorarea pensiilor pentru că nu avem de unde - sunt 6,5 milioane de pensionari și 4,5 milioane de salariați.

Așadar, acum câteva luni, premierul constata că pentru pensionari nu sunt bani, că vistieria țării este goală, ceea ce este în contradicție vădită atât cu cele făgăduite în trecuta campanie electorală, cât și cu noile promisiuni de recalculare a pensiilor. Și, totuși, pentru acești pensionari ar trebui să fie bani întrucât au contribuit întreaga lor viață la crearea fondului care să le asigure traiul la bătrânețe - dacă nu îmbelșugat, măcar la limita decenței. Și asta, în condițiile unui program de lucru intensiv impus de regimul comunist uneori chiar și de șapte zile din șapte.

Nu este legal și nici moral să se facă vreo legătură între numărul pensionarilor și cel al salariaților, să se susțină că pentru cei 6,5 milioane de pensionari nu ajung contribuțiile la fondul de pensii ale celor 4,5 milioane de salariați.

Se omite deliberat să se spună că pensionarii de azi nu ar trebui să fie întreținuți de salariații actuali, întrucât ei, pensionarii, și-au constituit anticipat fondul de pensii, cotizând lună de lună, vreme de 30 - 40 și chiar 45 de ani la acest fond. Unde sunt acești bani? Nu cumva au fost păpați de stat, iar acum statul, prin vocea actualilor guvernanți, se lamentează că nu mai are de unde? Faptul că s-a umblat la acești bani se cheamă furt, deturnare de fonduri. Cei ce s-au perindat la guvernare ar trebui să răspundă pentru aceasta.

Se trece sub tăcere și faptul că, începând din 1990, numărul pensionarilor din România a fost majorat artificial prin succesiunea de acte normative care au reglementat pensionări anticipate sau la vârste timpurii, fără să se țină seama de păstrarea unei proporții normale între numărul de salariați și numărul de pensionari. De fapt, cei aflați la guvernare, în ultimii 14 ani, au sacrificat deliberat, pe termen lung, milioane de oameni, urmărind o țintă politică pe termen scurt, căci, prin falimentarea economiei, s-au desființat tot atâtea locuri de muncă. Și, pentru a nu provoca o revoltă generală, cu consecințe incalculabile pentru cei aflați în fruntea bucatelor, guvernanții au momit sau chiar au obligat oamenii la pensionări anticipate, fără să le spună că astfel îi condamnă la mizerie, căci ei știau că nu există resurse pentru așa ceva.

Domnule prim-ministru,

Domnilor guvernanți,

Sunt sau nu bani pentru recalcularea și majorarea pensiilor, pentru care ar fi necesară, potrivit datelor apărute în presă, alocarea unei sume de 20.000 de miliarde de lei? De unde veți lua acești bani, pe care, în toamnă, nu îi găseați?

Pentru a convinge pensionarii, populația, de sinceritatea și realismul promisiunilor dumneavoastră, ar trebui ca, până la alegeri, să promovați și să adoptați, cu mașina de vot de care dispuneți, o lege care să instituie obligativitatea recalculării tuturor pensiilor, care să asigure o majorare reală a acestora, astfel valoarea punctului de pensie să crească cu cel puțin 45% din salariul mediu brut pe economie, iar sistemul de pensii să fie așezat, în sfârșit, pe baze echitabile egale, fără discrepanțe și distorsiuni actuale.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Nicolae Leonăchescu - denunțarea unor acțiuni de compromitere a activității Casei Limbii Române din Chișinău

Dau cuvântul domnului deputat Nicolae Leonăchescu și va urma ultimul vorbitor, Marian Ionescu.

Domnii deputați Pavel Târpescu și Ioan Miclea au depus la Secretariat.

 

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Onorat auditoriu,

În ziua de 14 ianuarie 2004, la Casa limbii române din Chișinău a avut loc o mare acțiune culturală, sub genericul "Eminescu și noi", la care au participat personalități reprezentative și un public numeros pentru care marele poet mai reprezintă încă un Luceafăr pe cerul veșnic al românilor. Oameni dornici de marea cultură au dezbătut aspecte mai vechi și mai noi ale vieții și operei poetului național, cu referire directă la cercetările specializate ale eminescologilor Nicolae Georgescu, Teodor Codreanu și Octavian Vuia. A fost o dezbatere de idei care a făcut cinste oamenilor de cultură basarabeni, precum și organizatorilor reprezentați de Ana și Alexandru Bantoș, acesta fiind și inimosul director al Casei limbii române din capitala Basarabiei.

Succesul manifestării a stârnit invidia și răutatea ignoranților și a dușmanilor lui Mihai Eminescu, există și așa ceva, care, sprijiniți de puterea guvernanților comuniști din Chișinău, au dat viață unui scenariu denigrator specific celor care pândesc din umbră modul în care oamenii de cultură basarabeni creează și asigură progresul general.

În ziua de 29 ianuarie 2004, în săptămânalul "Accente", un necunoscut, Nicolae Petrașcu, a publicat articolul "Guvernare cu potențial limitat" plin de mistificări, dovadă că a fost pregătit din timp.

Stilul articolului seamănă cu cel al unui fabricant de dicționare politice!

Se arată în articol că acțiunea susmenționată s-a desfășurat "sub auspiciile Ambasadei Române în Republica Moldova și a Casei Limbii Române", la ea participând literați de marcă printre care și academicianul Nicolae Bilețchi și Alexandru Burlacu, șeful Catedrei Limba Română și Comparată a Universității Pedagogice de Stat "Ion Creangă" din Chișinău. Este o inexactitate pentru că aceste două personalități semnalate mai sus n-au participat la întâlnire!

A doua zi, la 30 ianuarie 2004, când eu mă aflam la Chișinău, cotidianul guvernamental "Moldova suverană" a publicat răspunsul, pregătit din vreme de către "Departamentul analiză politică" de care nu știe nimeni.

Textul are titlul "Intelectualitatea arogantă și mediocră solicită blocadă asupra propriului popor" cu supratitlul "Între aroganță și prostie".

Cele trei subtitluri ale acestui așa zis articol sunt semnificative: "Scriitorii basarabenizați mâncați de moliile timpului"; "România, dă bani, să nu încerci cumva să uiți de patrioți"; "Impotența intelectuală, criza editorială".

Aceste subtitluri seamănă cu cele publicate în comunistul la 21 mai 2003: "Fabrici de plodire a românașilor"; "Biblioteci româno-privatizate"; "Ghibuizarea Chișinăului"; "Românizare totală"; "Străzi cu nume de trădători și degenerați" etc.

Textul din Moldova suverană este suburban și nu merită să ne oprim asupra lui. Abundă în minciuni sau în ipoteze neonorate, semn că a fost scris cu mult timp înainte de publicarea semnalului din săptămânalul accente!

Manifestarea a fost "mutată", pur și simplu, la Ambasada României din Chișinău și aceasta a făcut rectificarea de rigoare la 31 ianuarie 2004, reluată în periodicul Democrația din 3 februarie 2004.

În spatele micului scenariu denigrator al micului lingvist, spoitor în negru, se ascunde acțiunea de compromitere a activității Casei Limbii Române din Chișinău și a conducerii ei cu scopul final de a o închide!

În același timp, continuă acțiunea de intimidare a marilor intelectuali basarabeni care au realizat, prin activitatea lor admirabilă, depășirea crizei de identitate de către marea masă a locuitorilor dintre Prut și Nistru!

Le cunosc eforturile, sacrificiile enorme și convingerile ferme, de neclintit. Cei care-l apără pe Mihai Eminescu și-i promovează opera și mesajul ei în condițiile dramatice din Basarabia sunt adevărații apărători ai poporului: "Eu îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul!"

Ceilalți, trădătorii, slugile ocupanților, staliniștii și bolșevicii sunt "moliile timpului!"

Ei se hrănesc cu cadavre ideatice și joacă "cazaciocul" pe melodii siberiene care te îngheață prin anacronismul situațiilor ce le generează și prin absurditatea pe care o promovează spre a nu-și pierde privilegiile.

Iată de ce, intelectualii progresiști din Basarabia se pronunță împotriva intenției guvernării comuniste de la Chișinău de a crea un alt Absurdistan în mileniul al III-lea!

Iată de ce ne bucurăm când auzim cântându-se la serbările din școlile basarabene cântecul lui Aurelian Silvestru cu refrenul: "Hai să ne ridicăm/ Și să-nfăptuim unirea!"

Este semnalul că monstruozitățile comuniste rusești nu au adepți printre cei tineri, sătui de sloganurile mincinoase cu iz lingvistic ale nostalgicilor Absurdistanului!

Iar în ceea ce-l privește pe remarcabilul om de cultură Alexandru Bantoș, îl asigurăm că se bucură de sprijinul necondiționat al poporului nostru, indiferent de mașinațiunile și absurditățile generate de impostori.

Să ia aminte stătuții comuniști din martirizatul spațiu al Basarabiei și să nu se atingă de Casa Limbii Române și de slujitorii săi!

Procesele sunt ireversibile și ceasul istoriei n-are axă negativă!

Vă mulțumesc!

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Costel Marian Ionescu - declarație politică cu titlul Bătuta pe loc;

Îl invit la microfon pe domnul Marian Ionescu.

Domnii deputați Aurel Gubandru și domnul Ion Bozgă au depus la secretariat.

 

Domnul Costel Marian Ionescu:

Stimate domnule președinte,

Stimați colegi,

În hora încinsă de Mafia alcoolului, autoritățile din județul Dâmbovița experimentează "Bătuta pe loc". Acesta este titlul declarației mele politice.

În ultima vreme, un mare scandal mediatic a cuprins județul Dâmbovița. Cele două cotidiane locale, "Dâmbovița" și "Jurnal de Dâmbovița", au ieșit la bătaie cu întreaga lor artilerie grea, într-o luptă care pe care. În horă au intrat mai toate instituțiile județene, de la Prefectură la Consiliul județean, de la Administrația finanțelor până la Poliția județeană și Garda Financiară. Și totul se află în ograda PSD-ului. Nu este vorba despre vreun mizilic, ci despre zeci și zeci de miliarde de lei.

În centrul întregului scandal de presă se află două personaje importante ale PSD-ului: magnatul țuicii, Gheorghe Zotic, și directorul Direcției Generale a Finanțelor Publice Dâmbovița, Viorel Firică. Legătura dintre ei este Rareș Țurloiu, director al "Dâmboviței" și ginere al lui Viorel Firică. Așa se face că Mafia alcoolului ocolește bugetul statului, fiind nu numai tolerată, dar și favorizată de PSD-ul județean. Bunăoară, față de cele apărute în presă, în loc să-și facă datoria și să vadă în ce măsură problemele semnalate sunt adevărate sau nu, prefectul județului, Victor Sanda, a încercat să împace părțile, adică să spele rufele în familia PSD-ului, numai că scandalul a căpătat o amploare de nestăvilit, care miroase a PNA și se tot extinde. Astfel, doar la una dintre cele trei mari societăți prelucrătoare de alcool din județ, și anume "Sorpau", potrivit documentelor oficiale întocmite de reprezentanții Direcției generale de finanțe publice, Garda Financiară, care și-au făcut datoria cu conștiinciozitate. Prejudiciul adus statului nu numai din neglijarea accizelor la buget, în perioada 1999 - 2003, reprezintă cel puțin 1 miliard de lei pe lună, neluându-se în seamă celelalte dări către stat.

Cum cei implicați în scandal sunt cotizanți de primă mână la pușculița partidului-stat care este PSD, atitudinea prefectului este de înțeles. Cu acest prilej, au fost scoase de la naftalină o serie de alte matrapazlâcuri pe aceeași temă, semnalate de presa județeană și națională, de-a lungul anilor, a se vedea articolul "Afacerile legale cu alcool au îmbătat niște judecători din Târgoviște" din "Adevărul" din 26 septembrie 2002, articol în care este luată la bani mărunți firma "Alpan" a lui Gheorghe Zotic, ceea ce s-a tot mușamalizat în timp. Acum, reiese la iveală, cu o amploare și mai mare, răzbunarea directorului general al Finanțelor Publice Dâmbovița, care-și trimite oamenii să măture unele firme care nu cotizează la pușculița personală, a se vedea cazul firmei "Rosterchim": a scos oamenii în stradă, unii dintre ei intrând în greva foamei. Demnă de luat în seamă este și vila ultramodernă a directorului Gheorghe Firică, pe aleea Mănăstirii Dealul, începută în trombă în 1996, pusă la păstrat în țiplă în perioada guvernărilor CDR-iste, ca după 2000, când și-a recăpătat funcția, construcția să fie finalizată extrem de rapid și toate acestea se petrec sub ochii autorităților, care, în ciuda semnalelor trase, nu fac altceva decât să bată pasul pe loc, doar-doar o trece totul în uitare.

În atare situație, ce poate să înțeleagă bietul cetățean, onestul plătitor de taxe și impozite, când realizează faptul că, pe spinarea lui, unii și alții ajung miliardari, fără să miște practic un deget. Cetățenii află, cu stupoare, că poliția și justiția primesc semnale clare, de la puterea locală, pentru mușamalizarea cazurilor respective, că anumiți comisari, supraveghetori ori angajați ai finanțelor, sunt angajați sau acționari ai firmelor producătoare de alcool, când vizați de evaziune fiscală sunt lăsați să comercializeze produse fără documente legale, ba, mai mult, le rambursează t.v.a.-urile corespunzătoare unor facturi fiscale, care sunt de multe ori fictive, iar justiția dâmbovițeană le dă sentințe favorabile firmelor în cauză, anulând, astfel, orice sancțiune.

Stupefiantă este poziția prefectului Victor Sanda, care declară nonșalant că nu cunoaște nimic despre aceste ilegalități și că, în ceea ce privește cazurile respective, nu a fost încunoștințat de organele descentralizate ale statului. Numai că, spunând aceasta, prefectul minte, pentru că, încă din anul 2001, i s-a adus la cunoștință de un reprezentant al Gărzii Financiare, pentru a dispune măsurile legale în vederea recuperării prejudiciilor făcute de respectivele firme.

Unii dintre cei care îl incriminează pe șeful Direcției Generale de Finanțe Publice este Lucian Cristea, patronul "Rosterchim" specializat și în colectarea și prelucrarea fierului vechi. În același domeniu, s-a lansat și actualul prefect, Victor Sanda, care se ocupă cu asiduitate de colectarea unor cantități imense de fier vechi din majoritatea unităților industriale ale județului. Având în vedere aceasta, nu miră pe nimeni atitudinea primului reprezentant al Guvernului la nivelul județului, care, prin neluarea nici unei poziții tranșante față de neregulile săvârșite de către directorul general Viorel Firică, aduse la cunoștință opiniei publice de către Lucian Cristea, practic își susține propria cauză în afacerile proprii. Așa stând lucrurile, este cert pentru oricine că, în marea horă a Mafiei alcoolului, autoritățile județene dâmbovițene experimentează bătuta pe loc.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Valentin Adrian Iliescu - scrisoare deschisă adresată domnului Jonathan Scheele;

Mai avem o solicitare de ultim moment, domnul Valentin Iliescu.

 

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Vă mulțumesc mult, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi parlamentari,

Vă rog să-mi permiteți să vă prezint conținutul unei Scrisori deschise adresată de mine, personal, domnului Jonathan Scheele, șeful Delegației Comisiei Europene în România.

Stimate Domnule Scheele,

Îmi este plăcut să mă adresez Dumneavoastră și să vă exprim deosebita considerație pentru munca pe care o depuneți în România, în slujba unui important ideal al poporului român - integrarea în Uniunea Europeană.

Fără să fi avut plăcerea de a vă întâlni personal, până acum, din cele relatate de mass-media, pot să afirm că, dincolo de misiunea oficială pe care o aveți de îndeplinit în România, ați devenit un atent și fin observator al realităților din țara noastră și un prieten al poporului român. În spiritul totalei disponibilități pe care ați dovedit-o în percepția și înțelegerea realităților românești, îndrăznesc a vă face rugămintea de a analiza și accepta realizarea unor întâlniri cu grupurile parlamentare ale tuturor partidelor politice din Senat și Camera Deputaților, tocmai pentru că Parlamentul României are o importantă misiune, în plan legislativ, în procesul de integrare europeană.

Principalul motiv pentru care vă adresez însă aceste rânduri este dorința de a cunoaște cauza marilor neîmpliniri legate de procesul de aderare a României al Uniunea Europeană. Recent, raportul Comitetului de politică externă al Parlamentului European făcea referiri la neîndeplinirea criteriului politic de către România, element susținut de lipsa de reforme din domeniul administrației publice, de lipsa de independență a actului de justiție, de îngrădirea libertății presei și, nu în ultimul rând, de creșterea fără precedent a fenomenului corupției la nivel politic. Chiar în aceste zile, premierul Adrian Năstase vine și propune un pachet de măsuri de așa-zisă restructurare a Guvernului, în speranța realizării unui beneficiu de imagine publică, internă și internațională și cu scopul declarat de relansare a negocierilor cu Uniunea Europeană. Măsurile prezentate, în nici un caz, nu pot și nu vor aduce, timpul o va dovedi, nici un fel de progrese în procesul de integrare europeană a României. Pentru că aceste măsuri propuse de premierul Adrian Năstase nu ating fondul problemei și nu combat principala cauză a situației dezastruoase din România: existența baronilor centrali și locali și promovarea intereselor acestora mai presus de interesele româniei.

Domnule Scheele, sunt sigur că știți, pentru că presa independentă oferă zilnic numeroase exemple. În fiecare județ, inclusiv în municipiul București, există 2 - 3 baroni locali, ocupând, de obicei, funcția de prefect, președinte de consiliu județean, șef de finanțe publice locale sau parlamentar, lideri ai Partidului Social Democrat, care și-au subordonat total, propriilor interese, tot ce mișcă în acel județ: funcțiile și structurile administrative, gestionarea banului public, justiția, poliția și parchetul, presa locală, într-o mare măsură, și, nu în ultimul rând, chiar fondurile europene pentru aderare.

Acum mai bine de un an, în fața camerelor reunite ale Parlamentului României, Președintele țării, domnul Ion Iliescu, într-un acces de sinceritate sau poate dintr-o temporară desincronizare cu liderii PSD, în raportul privind starea națiunii, devoala foarte corect mecanismele corupției din România și definea, în premieră, conceptul de "capitalism de cumetrie". Situația prezentată de Președintele României, în urmă cu un an, nu s-a schimbat. Dimpotrivă, fenomenul corupției a căpătat dimensiuni și mai mari, determinat de nevoia de acumulare de fonduri, influență și putere pentru câștigarea alegerilor de către baronii locali.

Ce este cel mai grav este că acest fenomen este binecunoscut la București, la nivelul conducerii Partidului Social Democrat, la nivelul administrației centrale, dar este tolerat și acceptat. Chiar se bucură de o protecție specială din partea baronilor centrali. Nu voi da, astăzi, decât un singur nume, Octav Cozmâncă, pe care mă abțin să-l numesc tovarăș sau domn, chit că a slujit sistemele politice la vârf înainte și după 1989, fiind însă, de fiecare dată, promotorul intereselor personale. Octav Cozmâncă este unul dintre principalii vinovați de situația dezastruoasă din România și de eșecul negocierilor cu Uniunea Europeană. Chiar dacă, de mai multe luni, nu mai îndeplinește funcția de ministru al administrației publice, tot ce mișcă în administrație are girul, susținerea și protecția, dacă este nevoie, deloc dezinteresată, a președintelui executiv al PSD, Octav Cozmâncă. Administrația publică din România, din păcate, la nivel de conducători de instituții, este după chipul și asemănarea lui Octav Cozmâncă: slab pregătită, incapabilă să se adapteze la noile cerințe determinate de aderarea la Uniunea Europeană, predispusă la abuz în exercițiul mandatului public, incapabilă să promoveze competența și competiția, interesată numai de obținerea de foloase din administrarea banului public și din exercitarea demnității publice avute.

Cu speranța înțelegerii perfecte și obiective a acestei realități, închei prin a vă adresa cele mai bune urări și a vă solicita sprijinul în atât de necesara schimbare din România, în interesul cetățenilor ei și în folosul Europei Unite.

Cu deosebită considerație,

Valentin Adrian Iliescu, deputat al Partidului Democrat.

Vă mulțumesc.

 
   

(Următoarele intervenții au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de ședință.)

 
  Ion Bozgă - intervenție cu tema 8 Martie - Ziua Internațională a Femeii;

Domnul Ion Bozgă:

"8 Martie - Ziua Internațională a Femeii"

Ziua Internațională a Femeii, 8 Martie, este o zi unică a anului, când, în centrul atenției tuturor, se află femeia, când cele mai gingașe flori înfloresc pentru ea și cele mai frumoase cuvinte îi sunt adresate ei. Este o minunată sărbătoare a feminității, tinereții, frumuseții, a dragostei și credinței.

Ființă prin excelență sensibilă și delicată, femeia se arată a fi, în momentele dificile, mai tare, mai realistă și mai optimistă decât bărbatul. Ea, care dă viață, știe să se lupte pentru viață, pentru bucuriile și normalitatea vieții.

Istoria acestei zile începe în 1910, la nivel mondial, iar în Australia, în 1928. Însă femeile socialiste din Statele Unite și-au serbat, pentru prima dată, ziua dedicată lor în 1908.

Sărbătoarea a fost percepută mult timp drept momentul în care erau afirmate drepturile sociale și politice ale femeilor.

Ziua Internațională a Femeii a fost recunoscută oficial mult mai târziu, în 1975, de către Națiunile Unite și a fost adoptată de multe dintre guvernele țărilor care, până atunci, nici nu aflaseră de existența ei. 8 Martie este o zi sărbătorită pe plan internațional ca fiind Ziua Femeii. Pe întreg pământul, femeii i se aduc cuvintele cele mai alese pline de dragoste, recunoștință și apreciere. În această zi, copiii mulțumesc mamelor, pentru munca și dragostea lor, soții mulțumesc soțiilor pentru munca și slujirea lor.

În școli, profesorii organizează serbări pentru Ziua Mamei și le oferă cântece, poezii, mărțișoare și flori, împreună cu felicitări. Mamele primesc multă dragoste din partea copiilor.

În această zi, nici o mamă din lume nu trece neobservată, mai ales de cei dragi. Cu toate acestea, femeia, în lume, este, în continuare, desconsiderată, datorită unor prejudecăți, femeia are barat drumul către o serie de roluri sociale. Cel mai trist este faptul că o femeie trebuie să facă treabă de două ori mai bine decât un bărbat, ca să i se recunoască faptul că a făcut jumătate din ceea ce poate face un bărbat. Sper ca timpul să rezolve și aceste aspecte.

Închei cu următorul motto: "Pentru lume ești o persoană oarecare, dar pentru o singură persoană poți să reprezinți lumea".

  Petre Posea - intervenție cu titlul 8 Martie - sărbătoarea primăverii, sărbătoarea femeii;

Domnul Petre Posea:

"8 Martie, sărbătoarea primăverii - sărbătoarea femeii!"

Sufletul ei? O enigmă nedezlegată încă. Spiritul ei? Un freamăt de gânduri arzătoare și ambițioase, de visuri și proiecte. Chipul ei? O fidelă oglindire a tainei ce stăruie în ea și care-i adună rând pe rând în privire: umbre și lumini, lumini și umbre... pe buze un surâs care-i parfumează cu aroma blândeții cuvintele, oricare i-ar fi preocupările.

Înfățișarea ei? Dreaptă și impresionantă, concretizând în mers și mișcări eleganță, cu care vrea parcă să compenseze întârziata adaptare la pretențiile exagerate ale modei... Dar temperamentul ei, această forță motrice a destinului femeii? Este un flux năvalnic pe marea zbuciumată a sentimentelor pe care nu și le ascunde și, mult mai frumos, nu și le reneagă.

Și când crezi că o știi pe de rost, înțelegi că nici n-ai trecut de prima literă a alfabetului făpturii sale. Ea este cea mai frumoasă întâmplare a vieții noastre sub chip de mamă, soție, iubită, soră sau fiică. Firea ei, însă, nu se lasă dominată. Istoria a dovedit că femeia este o luptătoare, dând dovadă de curaj și răbdare.

În căsnicie n-a simțit niciodată zăngănind în urmă-i lanțurile stăpânirii. Dar nici cu jumătăți de măsură nu se mulțumește. Soții își înconjoară încă soțiile cu vechiul cult, dar ele au înțeles că inima bărbaților, ca s-o poți păstra, nu trebuie s-o conservi în gheață.

Ea sacrifică totul pentru bărbatul iubit și nu cunoaște noțiunea renunțărilor timpurii. Refugiul ei mistic contribuie ca fericirea pe care și-o brodează, tocmai pe urzeala aceasta de mister, realitatea vieții să nu i-o destrame.

E ceva contradictoriu în alcătuirea ei: amestec de raze potrivnice pe care i se reazemă misterul; întuneric dinăuntrul luminii, tăcere vibrând; arcul voltaic pe care-l descriu două semne contrare, căderea în sus (poate de aceea spun poeții că, oricând, EA te poate coborî sau înălța).

EA, datorită edificiului tainic care o susține, rămâne mereu femeie oricât de variate și complicate atribuții masculine ar îndeplini, fiindcă poartă în însăși esența sufletului ei legile după care își organizează viața.

Pe pragul de nădejde al acestei primăveri, VOUĂ, femei ale lumii - acum și întotdeauna - gând și inimă neîntinate!

Vă mulțumesc.

  Raj Alexandru Tunaru - declarație cu tema Am trăit să văd și asta;

Domnul Raj Alexandru Tunaru:

"Am trăit să văd și asta"

Acum câteva zile, am văzut, pe aproape toate posturile de televiziune, imagini din piețele agroalimentare din Galați și Iași, ce m-au cutremurat.

Mă simt obligat - în calitatea mea de deputat independent - să vă aduc la cunoștință, Domnule Președinte Iliescu, Domnule Prim-ministru, că "organele" de control ale Protecției Consumatorului și-au făcut datoria și au respectat legea până în cele mai mici detalii.

Întâmplător se găseau prin piață toate televiziunile din România. Ce să facă și ei?! Făceau piața și au renunțat la cumpărături și au început să filmeze cum își fac datoria "organele" și confiscă ouăle și laptele țăranilor, după care le distrug, le sparg la canalizare, iar sticlele de lapte le golesc, totul fiind filmat și dat pe posturile de televiziune la "Știri". Țăranii nevinovați plângeau și implorau "organele" să le înapoieze ouăle și laptele care nu erau stricate și pe care o să le aducă înapoi acasă, unde o să le consume ei și familia lor.

Pe mine nu mă deranjează că "organele" și-au făcut datoria cu cei 3 - 4 țărani, în timp ce mafia piețelor vinde tiruri de fructe și legume din import, unul da, unul nu, adică unul cu acte, altul fără acte. Mă deranjează, Domnule Prim-ministru, felul cum au făcut-o, de fapt am să v-o spun direct: nu au făcut altceva decât au executat comanda cuiva. Și avem aici două posibilități.

1.Comanda contra-cost a mafiei piețelor pentru a descuraja pe amărâtul care vine cu 30 de ouă, pentru care primește 120 mii lei, după o zi de frig, iar 40 mii lei îi dă pentru transport și de 40 mii lei mănâncă toată ziua, ajungând acasă cu 40 mii lei, descurajându-l pentru a deține monopolul pieței. Să nu uităm că se importă masiv, de la morcovi și ceapă, până la mere și prune.

2.Comandă, pe linie ierarhică, cu o zi, două, înainte de a se numi persoana ce va conduce Ministerul Mediului, vezi Doamne cum își face datoria Oficiul pentru Protecția Consumatorului din România.

În oricare dintre variante, Oficiul pentru Protecția Consumatorului s-a folosit, deși legal, de acești amărâți de țărani, care plângeau și se jurau că nu o să mai vină la oraș cu ouă, lapte, cartofi, varză, mere, zeamă de varză ș.a.m.d. și o să lase "profesioniștii" să vândă din Turcia, Grecia și alte țări.

Domnilor colegi,

Onorată mass-media,

Eu am crezut la început, după felul dur cum spărgeau ouăle și goleau sticlele de lapte, că au găsit ceva "droguri" pe care traficanții le-au dizolvat în lapte sau le-au injectat în ouă, pe care urmau să le vândă în piață; după felul cum s-a mediatizat pe toate posturile la "știri", de la orele 18,00 și 19,00 și după modul cum organele Oficiului pentru Protecția Consumatorului își făceau datoria.

Domnilor colegi, eu, până la 19 ani, am crescut la țară și mâncarea de bază a fost ouăle și laptele și vă dau cuvântul de onoare că niciodată nu m-am îmbolnăvit, pentru că, domnilor, țăranii știu , de secole, să deosebească un ou bun de unul clocit, iar laptele îl vând pe gustate.

Câți dintre dumneavoastră ați cumpărat ceva stricat de la un țăran din piață? De ce trebuia ca acei inspectori să-i umilească în fața unei țări?

Domnule Prim-ministru, pe de o parte le dăm bani pentru agricultură și pe de altă parte îi batjocorim și îi umilim în fața unei țări, pentru că vin să vândă 30 de ouă și 6 litri de lapte.

Acei inspectori puteau să-i ajute să intre în legalitate sau să-i trimită acasă cu marfă cu tot, dându-le un avertisment. În schimb, ei au făcut exces de zel cu niște oameni amărâți și, culmea, au apărut și toate televiziunile să filmeze această impresionantă captură.

Vă rog, Domnule Prim-ministru, să verificați, prin Corpul de Control al Primului-ministru, câte tone de fructe și legume aduse din import au confiscat și distrus acei inspectori din Galați și Iași, în anul 2004.

Unii se vor întreba: de ce fac din țânțar armăsar și de ce fac o declarație politică în Parlamentul României, pentru 30 de ouă și 6 litri de lapte confiscate de la 3 - 4 țărani români.

Domnilor colegi, pentru că efectul psihologic transmis țăranilor care vin în piețe și mediatizat maxim la știrile principale, îi va îndepărta pe aceștia din piețe, iar mafia piețelor va obține monopolul mult dorit.

Sper ca Domnul Președinte Ion Iliescu și Domnul Prim-ministru Adrian Năstase să ia măsurile necesare, astfel încât sloganul "pentru oameni, împreună cu ei", să fie valabil și pentru acești țărani necăjiți care își duc traiul de pe o zi pe alta.

Vă mulțumesc.

  Adrian Ionel - atenționare asupra unui fenomen: cameleonismul politic;

Domnul Adrian Ionel:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Observ, din ce în ce mai des, în această sală, oameni pe care nu îi mai pot recunoaște sau care nu au fost niciodată de recunoscut. De fapt, cred că unii dintre ei sunt adevărați cameleoni ucigași, crescuți și antrenați să stârnească panica. Vă spun acum că nu au fost bine antrenați... Nu reușesc decât să stârnească sentimente de milă și uneori chiar hohote de râs.

Valeriu Stoica, fostul ministru al justiției și fostul președinte al Partidului Național Liberal, și Petre Roman, fostul președinte al Partidului Democrat, în prezent președinte al Partidului Forța Democratică, sunt doar doi dintre acești cameleoni. Iată cine poate să denunțe activitatea actualilor guvernanți și să arunce cu noroi în Guvern. Acești oameni se referă la problema adopțiilor internaționale, fără a se uita în urmă și a vedea perioada 1997 - 2000, când au reușit să mascheze și să ascundă propriile acțiuni cu iz penal. Sau poate Valeriu Stoica a uitat cum dosea dosare grele care se refereau la adopții și care puteau fi o pată pe obrazul Guvernului de atunci. A uitat, acest om, de toate matrapazlâcurile de care a fost în stare pentru a susține cauze, dacă le putem numi așa, care ar fi aruncat în dizgrație partidul din care făcea parte și întreaga coaliție care s-a pretat la gesturi și acțiuni care au adus grave atingeri imaginii țării? Iată că, ușor, ușor, încep să se descâlcească ițele așa-numitei afaceri a adopțiilor internaționale și că oamenii care acum guvernează se depărtează clar de acuzațiile care le-au fost aduse. Credeți că la fel se va întâmpla și în cazul în care se vor începe anchete în cazul cameleonilor despre care vorbeam mai înainte?

Nu cred că este nici momentul, nici locul în care să discutăm astfel de chestiuni. Cred, totuși, că ar trebui ca atitudinea celor care aruncă acum cu noroi să fie una de respect și să nu își mai permită să acuze fără nici o dovadă. Începe să îmi pară rău că am stat, cel puțin ocazional, în aceeași încăpere cu astfel de persoane... când ar trebui ca lor să le fie rușine că și-au permis să acceadă la funcții pe care nu le-au folosit decât în scopuri obscure, mizere și imorale.

  Liana Elena Naum - declarație politică cu titlul Ieșirea din iarnă;

Doamna Liana Elena Naum:

"Ieșirea din iarnă"

Ultimele evenimente legate de discuțiile mai mult sau mai puțin controversate pe care le-au marcat sondajele de opinie lansate în societatea românească, pun în lumină nevoia de a clarifica anumite amănunte referitoare la acestea și de a pune un accent special pe realitate.

Din acest punct de vedere, se evidențiază performanța Partidului Social Democrat de a se clasa în topul sondajelor, acest lucru întâmplându-se chiar după ieșirea din anotimpul iernii, perioadă care, în general, se sfârșește cu scăderi în procentul preferințelor electoratului. Și nu este pur și simplu o menținere a sprijinului popular, ci chiar o creștere a procentului în favoarea partidului de guvernământ, înregistrându-se o cifră mai mare decât la intrarea în iarnă.

Guvernul Adrian Năstase a reușit, astfel, după aproape 14 ani, să gestioneze în așa fel ieșirea din anotimpul rece încât, pentru prima dată, românii au rămas mulțumiți. Acest fapt reprezintă un manifest de sprijin din partea populației, chiar dacă anumitor partide din opoziție nu le convine prea mult situația. De aici apar și speculațiile. Se invocă tot felul de contraargumente la faptul fără precedent, pentru a se denatura adevărul și a se ascunde o realitate evidentă. Este aproape ridicol spectacolul controverselor dintre reprezentanții partidelor și coalițiilor din opoziție, care încearcă să dea vina cât mai mult pe Partidul Social Democrat, astfel încât să se ascundă adevărul procentajelor din sondaje, prin denigrare și minciună. Aceste acțiuni, nelipsite de precedent, sunt inițiate de tot felul de alianțe de conjunctură, fără un program bazat pe valori politice compatibile, de uniuni cinice făcute pentru a parazita suferințele oamenilor și a păcăli electoratul printr-o etichetă falsă.

Orice nu s-ar spune și oricât de puternică nu ar fi tendința de denaturare a adevărului, s-a demonstrat totuși că eforturile constante și consecvente ale guvernării PSD au dus la ridicarea vizibilă a nivelului de trai în România, fapt care în urmă cu doar trei ani părea aproape neverosimil. Cert este însă că nu se recunoaște și nu se respectă decât meritul dovedit prin fapte. Or, electoratul din România a văzut în îmbunătățirea nivelului de trai o performanță, un efort, o grijă din partea partidului de guvernământ.

Sondajele de opinie sunt un adevăr demonstrat, reflectând, după modul în care au fost concepute, realitatea obiectivă a ansamblului comunitar. Iar faptul că ultimele sondaje efectuate la nivel național au relevat faptul că Partidul Social Democrat a urcat în vârful piramidei preferințelor electorale nu înseamnă neapărat că sondajul nu reflectă corect situația, această idee având-o poate doar membrii partidelor din opoziție, care văd în orice un trucaj și evită să creadă, să cunoască și să se apropie mai mult de realitate.

  Ion Mocioalcă - declarație politică intitulată Politica responsabilă;

Domnul Ion Mocioalcă:

"Politica responsabilă"

Lupta electorală, ca orice luptă, scoate la suprafață tarele de caracter ale unor politicieni pentru care nimic nu este mai presus decât interesul personal, satisfacerea dorinței de a accede la putere cu orice preț și prin orice mijloace. De asemenea, nu sunt iertate nici partidele politice. Disputa a evidențiat, deja, neputința unor formațiuni sau alianțe politice în structurarea de programe pertinente, fundamentate ideologic, ancorate în realitatea românească, ce pot să ofere soluții și nu paleative sau sloganuri politicianiste problematicii cu care se confruntă. România: integrarea de drept și de fapt în structurile Euro-Atlantice și ale Uniunii Europene; realizarea reformelor politice, economice și sociale necesare îndeplinirii condițiilor de compatibilitate cerute de aceste structuri, precum și a năzuințelor de mai bine pentru toți românii.

Scena politică este în suferință. Diagnosticarea ei scoate în evidență multe maladii. În România există partide sau politicieni care se bucură când apar disfuncționalități în actul de guvernare, sancționate de forurile internaționale și, sub masca vegherii respectării democrației, recurg la dezinformare, fie prin mistificarea adevărului, fie prin exagerări. Liderii unor partide de opoziție, pe toate palierele, cred că românul este tot naiv și preia fără discernământ criticile la adresa celor aflați la putere, acceptă propunerile politicianiste care nu sunt rodul sentimentului de responsabilitate, ci sunt emanația intereselor personale sau de grup a dorinței de guvernare. Elementele democrației sunt cunoscute și de electorat și, cu siguranță nu se mai lasă păcălit de propaganda de partid, nu va mai accepta politizarea actelor ce țin de administrarea normală a comunităților și, este tot mai aproape timpul când fiecare să răspundă pentru ce a făcut rău.

Actuala opoziție are un fel anume de a înțelege democrația și de construire a discursului politic. Partidele respective și, în special liderii lor, sunt întruchiparea virtuților, deținătorii adevărului absolut, singurii purtători de bine, în schimb, formațiunea de guvernământ reprezintă tot ce este mai rău, mai vicios. Tot ceea ce se află în afara sferei lor de influență politică este nedemocratic. Demersul lor politic, de cele mai multe ori, este negândit, conjunctural, născut din rațiuni politicianiste și din obsesia învingerii în alegeri a Partidul Social Democrat.

Numai așa se poate explica constituirea unor alianțe care nu are aproape nimic în comun în afară de o experiență tristă, dar dată uitării. În aceste condiții, este firesc că se pierd în hățișul ideilor, pierd cu ușurință reperele, neglijează distincția între stânga și dreapta politică, acționează iresponsabilitatea și neglijența. "Ura afectează judecata".

  Eugen Arnăutu - declarație politică cu titlul Pisica moartă din curtea lui Băsescu;

Domnul Eugen Arnăutu:

"Pisica moartă din curtea lui Băsescu"

Zilele trecute am avut ocazia să asistăm la o altă demonstrație de incapacitate managerială a domnului Băsescu. Iată cum, aflat în momente dificile domnul Băsescu, abordează soluții simpliste, de tipul struțului, renunțând la rezolvarea unei probleme prin pasarea ei.

Astfel, după ce a ținut în secret o perioadă de timp faptul că cei șase membri ai Comisiei pentru aplicarea Legii nr.10/2001 și-au depus în bloc demisia, domnul Băsescu, deși și-a consumat momentul cuvenit de reculegere, după îngroparea numitei comisii, și odată cu ea a multora din așteptările mai multor sute de români îndreptățiți să aibă parte de o dreaptă judecată, a preferat să arunce pisica moartă în curtea vecinului, punând pe seama Guvernului și a legilor statului propria sa incapacitate.

Îi aducem aminte domnului Băsescu că această atitudine nu face altceva decât să-i arate adevărata față și incapacitate de a rezolva problemele alegătorilor, alegători care s-au săturat de tergiversările, opacitatea și lipsa unui management potrivit în tratarea nevoilor urbei.

În ceea ce privește neregulile de la comisia citată, faptul că nu există o evidență clară a dosarelor depuse, că nu sunt numerotate pentru ca în acest fel să nu fie cunoscută situația documentelor care sunt sau nu cuprinse, reconstituirea realizându-se de cele mai multe ori parțial, cetățenii s-au plâns în principal de primarea clientelismului politic în selecția dosarelor.

Consider că rezolvarea blocajului retrocedărilor de la nivelul municipalității își poate găsi soluția în modul cel mai simplu și just prin demisia domnului Băsescu din funcția sa de primar general al Bucureștiului.

Dacă domnul Băsescu ar fi corect și ar recunoaște falimentul activităților sale de până acum, inclusiv modul fraudulos prin care a ajuns în poziția actuală, păcatele sale în fața alegătorilor s-ar mai curăța, dar cum în situația actuală nebunia dânsului cunoaște culmi nebănuite, disperarea cetățenilor va atinge la rându-i cote direct proporționale.

  Mihai Tudose - declarație politică cu titlul Rememorări nedorite;

Domnul Mihai Tudose:

"Rememorări nedorite"

Nehotărârile și incoerența unor partide precum cel liberal sunt deja cunoscute ale puzzle-ui politic actual. După zile întregi în care liberalii aclamau posibilitatea coalizării cu forțele extremiste pentru apărarea interesului național și după încercări de rememorare a defunctei CDR prin tatonarea posibilității de coalizare cu PNȚCD în încercarea de a atrage și simpatia creștinilor democrați europeni, PNL revine în forță cu acuzații nefondate la adresa liderului PSD.

După o lecturare probabil în fugă și pe sărite a declarațiilor premierului făcute cu ocazia vizitei domniei sale la Bruxelles, liderul liberal reia în grabă drumul acestuia din urmă și se întoarce de la Bruxelles agitând în media un set de informații care nu mai prezentau nici o noutate. Disperat în a atrage atenția asupra sa și uitând să citească cu toată atenția afirmațiile unora, liderul liberal formulează acuze neadevărate privind "dezinformarea practică de guvern" la Bruxelles.

Este trist că asistăm la un spectacol care nu are nimic de a face cu o reformare a scenei politice românești. Așteptările electoratului sunt înșelate sistematic din moment ce coerența unor partide, precum cel liberal, nu face altceva decât să rememoreze momente de tristă amintire, precum alianța CDR, sau să își inventeze subiecte nefondate pentru a capta atenția publicului. Există, pe de o parte, lideri precum cel al Partidului Democrat care nu reușește să-și îndeplinească atribuțiile de primar, abordând doar soluții facile de moment și ocolind responsabilități majore cerute de poziția sa.

Responsabilitatea și coerența programului de guvernare PSD nu poate fi negat. Încercările noastre de a remedia greșelile trecutei guvernări și de a arăta oamenilor adevărata față a opoziției vor fi prioritare pentru noi.

  Florin Iordache - intervenție cu tema Spitalele medico-sociale, o reușită a Guvernului Adrian Năstase în județul Olt;

Domnul Florin Iordache:

Factori de răspundere din județul Olt, printre care prefectul județului, președintele Consiliului județean, primari din municipiile și orașele județului, au analizat timp de câteva ore, împreună cu domnul Sergiu Sechelariu, ministrul secretar de stat al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, stadiul lucrărilor de investiții finanțate de ANL, precum și al sălilor de sport finanțate de C.N.I.

A fost vizitată cea mai modernă sală de sport din județ, cea de la Liceul "Mihai Viteazul", cu o capacitate de aproximativ 1000 locuri.

Au fost analizate proiectele de alimentare cu apă în 14 localități din mediul rural și 39 proiecte executate de programul SAPARD, a căror valoare se ridică la circa 40 milioane de euro.

Investițiile realizate începând cu anul 2001 sunt mai multe decât cele realizate în primii ani după Revoluție, astfel încât totalitatea lucrărilor de investiții plasează județul Olt pe un onorant loc șapte din totalul de 41 de județe.

În prezent, în județul Olt, sunt în diverse stadii de execuție sau proiectare 906 unități locative, iar 300 de locuințe se vor da în folosință în municipiul Slatina, iar în iunie vor fi date în folosință 20 de apartamente sociale în Caracal.

O atenție deosebită se va acorda și locuințelor care se vor construi prin credit ipotecar pe o suprafață de 5 hectare puse la dispoziția A.N.L.

Întâlnirea s-a încheiat cu o conferință de presă în care secretarul de stat, domnul Sergiu Sechelariu, a afirmat că presa locală prezintă realitatea, așa cum este ea, cu bune și cu rele, comparativ cu presa centrală care, de cele mai multe ori, prezintă numai aspectele negative.

  Gheorghe Popescu - declarație politică intitulată Programe în domeniul mediului;

Domnul Gheorghe Popescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Programe în domeniul mediului".

Principalele probleme în domeniul mediului sunt: armonizarea structurii instituționale din țara noastră cu cea din Uniunea Europeană, și anume: departament de mediu; agenție națională pentru protecția mediului; agenții regionale pentru protecția mediului și agenții locale pentru protecția mediului; asigurarea în anul 2004 a fondurilor necesare realizării angajamentelor asumate prin Documentul de poziție în valoare totală de 53,554 milioane euro.

Valoarea propusă a fi asigurată prin proiectul de buget de stat pe anul 2004, și aprobată, a fost de 19,750 milioane euro; asigurarea resurselor financiare în valoare de 35 miliarde euro, necesare pentru transpunerea în practică a Capitolului 22 - Protecția mediului; legislația specifică din domeniul protecției naturii a fost armonizată în totalitate cu prevederile Directivelor Uniunii Europene din acest domeniu, urmând să înceapă punerea în practică a planurilor de implementare, în special pentru realizarea Rețelei ecologice europene Natura 2000.

Aceasta presupune asigurarea cadrului instituțional și a resurselor financiare necesare inventarierii siturilor de importanță comunitară în vederea transmiterii Listei naționale până la data aderării. Până în prezent, în România s-au realizat 11 depozite ecologice de deșeuri; incinerarea deșeurilor; promovarea Ordinului pentru aprobarea zonării interioare a parcurilor naționale și a parcurilor naturale.

  Dumitru Bentu - declarație politică cu titlul Eforturi;

Domnul Dumitru Bentu:

Declarația mea politică poartă numele "Eforturi".

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Descătușată de Revoluția din Decembrie 1989, viața politică din România a cunoscut o perioadă zbuciumată concretizată și prin apariția inflaționistă a zeci, poate sute de partide politice.

Cu numai 252 de membri, acestea se înființau pe criterii dintre cele mai bizare, iar denumirile alese includeau neapărat noțiuni care să reflecte "atașamentul" acestora la valorile perene: "democrat", "național", "popular", "socialist" etc.

Numai prin eforturi susținute de memorie poți astăzi să stabilești identitatea unor partide și alianțe politice, fie ele și parlamentare; în perioada 1990-2003: Alianța Națională, Alianța Națională Creștin-Democrată, Partidul Alternativa României, Partidul Liberal, Partidul Național Român, Partidul Popular din România, Uniunea Forțelor de Dreapta, Alianța Civic-Liberală, Alianța Național Liberală, Blocul Unității Naționale, Convenția Națională pentru Instaurarea Democrației, Partida Națională, Uniunea Națională de Centru etc. etc.

Este evident faptul că politica românească a intrat într-o nouă etapă caracterizată prin simplificarea eșichierului politic, dar și prin modificarea de substanță a atitudinii politice și implicit a modului de relaționare a formațiunilor politice. Acest fapt a fost determinat de: fuziuni, absorbții, comasări între partide cu orientare doctrinară asemănătoare, de apariția Legii nr.14/2003 - Legea partidelor politice, precum și de decizii luate de conducerea la vârf a unor astfel de structuri politice.

Au rămas, cum era și firesc, partide clarificate doctrinar, cu platforme-program bine definite, cu structuri teritoriale funcționale și cu o activitate concretă.

Între acestea se detașează, ca primă forță a spectrului politic românesc, Partidul Social Democrat, continuatorul modern al valorilor și tradițiilor mișcării social-democrate din România și al idealurilor Revoluției din Decembrie 1989. Adresându-se în egală măsură tuturor categoriilor sociale, PSD acționează consecvent pentru modernizarea societății românești, reformarea economiei, modernizarea structurilor de proprietate, consolidarea statului de drept, diminuarea sărăciei.

Pentru asemenea obiective există o largă susținere din partea populației României.

  Gelil Eserghep - declarație denumită Cum putem lupta cu moartea albă?;

Domnul Gelil Eserghep:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea de astăzi se numește "Cum putem lupta cu moartea albă?"

Consumul de droguri reprezintă pe întregul mapamond una din provocările cu care se confruntă umanitatea, efectele directe sau indirecte ale acestuia relevându-l ca pe un fenomen îngrijorător, demn de luat în calcul în toate programele de cooperare internațională.

Dacă România a fost "ferită" până în anii `90 de acest îngrijorător fenomen, datorită controlului exercitat de autoritatea statală asupra libertăților individuale și a politicii totalitare, odată cu adoptarea principiilor democratice, problema drogurilor a devenit treptat o amenințare și o provocare la nivel național. Și asta pentru că principala categorie de populație vulnerabilă la consumul de droguri este, fără îndoială, cea formată din tineri care este mult mai deschisă la nou, mai predispusă la noi experiențe, la risc. Iar o națiune cu un nivel ridicat al dependenților de droguri din rândurile tinerilor este o națiune pierdută, fără viitor.

Curiozitatea, dorința de senzații tari, lipsa de maturitate și responsabilitate, problemele personale, singurătatea, lipsa prietenilor, lipsa unor preocupări interesante și nevoia de a ieși în evidență sunt doar câteva din cauzele interne care-i determină pe tineri să cadă pradă prea des, fără putința de scăpare, drogurilor. De asemenea, climatul familial nefavorabil, nivelul educațional și cultural redus, lipsa informațiilor sau informații false despre droguri și imitarea modelelor din filme au contribuit și ele la predispunerea tinerei generații la consumul de droguri.

Consumul de droguri în România a fost consecința traficului diferitelor stupefiante pe teritoriul țării noastre, deci, dacă nu este deja prea târziu pentru a mai face ceva, este nevoie de un sistem mult mai bun și bine pus la punct de combatere și împiedicare a traficului de stupefiante.

Urmărind datele statistice ale Agenției Naționale Antidrog, am observat că numai în primele 6 luni ale anului 2003 au fost capturate 253,391 kg de heroină (comparativ cu 202,18 kg pe anul 2002) și fără îndoială că cifra aceasta până în momentul de față este mult mai mare. La această cifră a capturilor de stupefiante trebuie să adăugăm totalitatea drogurilor care străbat țara noastră, care rămân pe teritoriul României și care nu sunt capturate.

Nu vom putea ști exact valoarea acestei cifre, însă știm exact că tot în primele șase luni ale anului 2003 au fost 1913 cereri de tratament pentru dezintoxicare. Din totalul celor 1913 consumatori de droguri care au solicitat intrarea în tratament, 847 sunt cazuri noi, iar 1066 sunt cazuri de recidivă. Mai contează oare că dintre acești consumatori de droguri 1331 sunt bărbați, iar femeile reprezintă o pondere de 30,4% adică 582 de persoane?

Să nu uităm că această cifră reprezintă cererile de tratament și nu cifra exactă a consumatorilor de stupefiante din țara noastră. Ce ne facem cu cei care nu cer ajutor unor centre speciale de dezintoxicare? De ce nu cer ajutor?

Răspunsul este unul simplu: este nevoie de mult mai multe programe privind dezintoxicarea. Este nevoie de un sistem integrat de prevenire și tratament, dar, înainte de toate, este nevoie de strategii naționale de educare a tinerilor și conștientizarea lor privind pericolul pe care consumul de droguri îl prezintă nu numai sănătății lor, dar și întregului cadru social.

Aceste strategii trebuie implementate pe tot teritoriul țării, în toate instituțiile de învățământ, mai ales gimnazial și liceal, deoarece în școli și licee elevii devin cei mai predispuși la "încercarea" (și până la dependență e doar un pas) diferitelor stupefiante, puse la dispoziție de traficanții de droguri, în căutarea de noi clienți și de dezvoltarea unei piețe de vânzare a stupefiantelor.

Corecta și sistematica informare a elevilor și a profesorilor, în egală măsură, în legătură cu efectul nociv și distrugător al drogurilor va reduce sistematic numărul "curioșilor", ajungându-se în cel mai fericit caz până la stoparea traficului de droguri. Căci fără consumatori, o piață a stupefiantelor nu se poate dezvolta.

Eficacitatea unei strategii bine gândite privind educarea și prevenirea tinerilor în legătură cu deznodământul tragic la care îi poate aduce consumul de droguri va scuti întreaga societate, deci pe noi toți, de cheltuieli a căror valoare este la ora actuală alarmantă. În centrele de dezintoxicare, 2.959.188 lei a reprezentat costul mediu pentru fiecare pacient tratat, iar 112.192.887 lei a reprezentat costul mediu pentru fiecare unitate de profil numai în primele șase luni ale anului 2003.

În lipsa acestei strategii de informare și prevenire, costurile sociale și economice vor fi mult mai mari și aici mă refer nu numai la costurile de sănătate, dar și la efectul social pe care infracționalitatea cauzată direct sau indirect de consumul de droguri o poate avea pentru întreaga societate.

Ne va costa mult mai puțin să educăm și să prevenim decât să tratăm.

Vă mulțumesc.

  Grigore Emil Rădulescu - despre două mari necunoscute statistice: adevăratele venituri ale românilor și puterea reală de cumpărare;

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Onorat auditoriu,

România a fost anul trecut țara în care s-au realizat cele mai mari profituri din centrul și estul Europei, iar rata medie de creștere a cifrei de afaceri a fost de circa 25%. Creșterile nu se regăsesc însă și statisticile oficiale privind salariile medii nete ale românilor, diferența dintre 2002 și 2003 fiind, la acest capitol, de numai cinci euro.

Mai mult de jumătate din firmele multinaționale care fac afaceri în România au anunțat că anul trecut au obținut profituri importante. Pe ansamblu, cifra de afaceri totală a companiilor private românești a crescut cu 15% de la 80 miliarde de dolari în 2002 la 92 de miliarde de dolari în 2003, iar profitul brut rezultat din datele preliminarii ale Ministerul Finanțelor Publice a fost de peste 8,3% din cifra de afaceri.

Cel mai important succes l-au înregistrat companiile din domeniul bunurilor de larg consum (F.M.C.G.), industria cimentului, telefonia mobilă și piața auto.

Afacerile cu bunuri de larg consum au fost de circa șapte miliarde de euro, cu 1,5 miliarde mai mult decât în 2002. Reprezentanții companiilor spun că, în medie, profitul net a fost mai mare de 10%. Din păcate, aportul producției interne la obținerea profiturilor a fost mai mic cu 40%. Companiile s-au bazat în special pe importuri, iar acolo unde s-au obținut profituri din activități interne a fost vorba de servicii și comerț.

Dar s-a ajuns în situația în care importatorii de autovehicule, electronice și electrocasnice au raportat câștiguri interesante. Partea proastă este că, pe lângă faptul că aceste produse sunt importate, și prețurile de vânzare din România au fost sensibil mai mari decât în alte țări din regiune.

Ionel Blănculescu pune creșterea de 15% a cifrei de afaceri pe seama îmbunătățirii controlului fiscal, dar crede că, în continuare, companiile străine raportează profituri sub procentele reale.

Pe de altă parte, românii au investit peste 1,5 miliarde de euro în bunuri imobiliare, în special în cumpărarea de apartamente, dar și în case construite de la zero.

În lipsa unor statistici complete referitoare la veniturile românilor, nu putem decât să ne întrebăm cum a fost posibil ca încasările companiilor anumite industrii să crească cu peste 25%, dar salariile medii raportate în euro cu doar puțin peste 3%.

Ionel Blănculescu, ministrul controlului, are o explicație: "E clar că există un număr important de români care realizează venituri neraportate la fisc, dar un număr mare de companii care utilizează diverse scheme care ocolesc administrațiile financiare, sau reduc cota de impozit plătită statului".

Conform statisticii oficiale, în timp ce, pentru primele nouă luni ale anului, produsul intern brut a crescut cu 4,7%, consumul populației a avansat cu 6,7% în timp ce salariile au fost cu doar 3,9% mai mari. Parte din această diferență a fost finanțată de către bănci, care au acordat credite de consum în valoare de 800 de milioane de euro. O altă parte din consum a fost finanțată de cele 1,2 miliarde de euro, bani trimiși din străinătate.

Adevăratele venituri ale românilor și puterea reală de cumpărare rămân, însă, două mari necunoscute statistice.

Vă mulțumesc.

  Ștefan Giuglea - declarație politică cu titlul Copilul nu are nevoie de o moțiune, ci de afecțiune părintească;

Domnul Ștefan Giuglea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se numește "Copilul nu are nevoie de o moțiune, ci de afecțiune părintească".

Asigurarea și respectarea drepturilor copiilor, plasarea acestora într-o zonă de interes special constituie o prioritate națională. Acest lucru rezidă, în primul rând, în faptul că viața, dezvoltarea și bunăstarea de care trebuie să beneficieze toți copiii la acest început de nou secol și mileniu reprezintă baza pe care se construiește viitorul unei țări.

În plus, în cazul României, procesul complex de aderare la Uniunea Europeană este inexorabil legat de respectarea criteriilor politice de la Copenhaga privind respectarea drepturilor omului, în mod particular în ceea ce privește drepturile copilului.

Respectarea, promovarea și exercitarea drepturilor copilului, astfel cum sunt acestea definite în documentele internaționale ratificate de România, vor asigura o dezvoltare deplină și armonioasă a personalității fiecărui copil, alăturând în spiritul tradițiilor și valorilor culturale ale poporului român o componentă nouă, modernă și dinamică de integrare în spiritualitatea universală. În lumina acestei integrări, protecția copilului în România înseamnă realizarea unui echilibru între trei componente esențiale: copilul, familia și societatea.

Asigurarea acestui echilibru trebuie reglementată, aplicată și monitorizată în mod continuu de către stat, ca responsabilitate fundamentală a acestuia față de soarta tuturor cetățenilor săi.

Doresc să aduc în atenția dumneavoastră o problemă deosebit de importantă ce a făcut obiectul unei moțiuni de cenzură, susținută de un grup de 71 deputați PRM, și anume adopțiile copiilor.

În mare parte, moțiunea, de altfel respinsă, nu a avut decât menirea de a induce confuzie în rândurile opiniei publice, printr-un text lipsit de consistența faptelor reale, cu critici populiste fără să se facă discernământ între real și senzațional, între informare și interpretări partizane nefondate.

Pe baza faptelor, a realității, în loc să se rețină că Guvernul Năstase a fost de la început împotriva adopțiilor internaționale, s-a inițiat o moțiune într-un moment în care România obține roadele unei politici coerente extrem de importante pentru evoluția în continuare a societății românești.

Țin să menționez faptul că în anul 1990 existau sute de instituții ale statului în care locuiau peste 100.000 de copii abandonați, orfani sau cu handicap, în condiții extrem de precare.

Ca urmare, 1999 a adus o acută criză a instituțiilor de protecție a copilului, iar în perioada 1997 - 2000, Comitetul Român de Adopții a transmis peste 10.000 de cereri de adopție internațională.

Aspectele negative, unele deosebit de grave pe care le-am relevat succint, demonstrează cu claritate incoerența cadrului legislative din perioada 1997-2000 și neadaptarea lui la standardele europene manifestând o condamnabilă indiferență față de problemele sociale, în general, cele ce privesc protecția copilului în special.

Situația dificilă din perioada 1997- 2000 a fost menționată în Raportul de Țară al Comisiei Europene pentru anul 2000, în care o mare parte din conținut reprezintă o critică severă asupra situației copiilor instituționalizați din România și a adopțiilor internaționale.

Față de această situație, Guvernul Năstase a acționat cu fermitate pentru îmbunătățirea condițiilor de viața ale copiilor instituționalizați și pentru stoparea adopțiilor internaționale.

Guvernul, prin încurajarea eforturilor naționale de implicare responsabilă în regulamentarea domeniului adopțiilor, a impus luarea unor decizii administrative ce au condus la rezultate remarcabile în ultimii 32 ani, rezultate unanim recunoscute de partenerii noștri internaționali. Astfel:

  1. s-au asigurat condiții mai bune de viață copiilor instituționalizați, Guvernul mărind alocațiile bugetare pentru acest domeniu, față de cele din anul 2000 de 6,2 ori în 2003 și respectiv de 8,6 ori în 2004;
  2. a scăzut numărul copiilor din centrele de plasament, respectiv 37.000 la sfârșitul lui 2003, față de 57.000, la sfârșitul anului 2000;
  3. un număr tot mai mare de copii beneficiază de servicii alternative. Astfel, în prezent sunt 20.478 copii mențiuni în familii naturale sau adoptive române beneficiind de servicii speciale;
  4. a scăzut numărul copiilor sub vârsta de 3 ani abandonați în instituțiile statului;
  5. un număr mare de copii din centrele de plasament urmează cursurile unei forme de învățământ superior cu ajutorul statului;
  6. a crescut capacitatea de absorbție a fondurilor externe asigurate prin programele Uniunii Europene, Băncii Mondiale, USAID, UNICEF etc.;
  7. a crescut numărul adopțiilor naționale. În perioada 2001-2003, 3.756 copii au fost adoptați de familii române;
  8. a scăzut numărul adopțiilor internaționale.

Pentru asigurarea unui cadru coerent și unitar al promovării și respectării drepturilor tuturor copiilor, o măsură majoră care se impune este acea de elaborare a unei legi unice care să abordeze într-un mod integrant problematica referitoare la copil. Primele consecințe ale adoptării unei astfel de legi vor fi date de simplificarea, eficientizarea și operaționalizarea cadrului legal care definește viața și dezvoltarea copiilor. Rezultatul major al construcției unui asemenea "Cod al Copilului", printr-un larg proces de consultare și implicare a tuturor factorilor interesați, va fi, însă, dat de conștientizarea priorității absolute pe care o reprezintă copiii. Viața, dezvoltarea și bunăstarea copiilor acestei țări reprezintă o responsabilitate fundamentală a întregii societăți românești. Unirea tuturor eforturilor în vederea ameliorării situației copiilor ar putea reprezenta un mod de înțelegere și colaborare la nivel național.

În acest sens, Guvernul va înainta Parlamentului un pachet legislativ care va reprezenta baza unui sistem modern, european de protecție a drepturilor tuturor copiilor pe deplin armonizat cu tratatele internaționale la care România este parte în mod deosebit cu Convenția europeană privind drepturile omului și, respectiv, Convenția ONU privind drepturile copilului.

Vă mulțumesc.

  Ștefan Baban - declarație politică intitulată Arta dialogului social;

Domnul Ștefan Baban:

"Arta dialogului social"

2004 a fost declarat anul dialogului social și al eforturilor comune pentru încheierea negocierii cu Uniunea Europeană. Integrarea și problematica socială vor fi cele două teme esențiale care vor ține capul de afiș în acest an electoral, indiferent dacă va fi vorba de partidul de guvernământ sau de partidele aflate în opoziție, pentru că discursurile tuturor vor încerca să exploateze cât mai bine și în funcție de interesele de moment sau de lungă durată subiectele mai sus menționate, subiecte care vor constitui puncte de atracție pentru electorat, dar și pentru străinătate.

În cei 14 ani de democrație autentic românească, acest dialog social a fost doar mimat, frumos îmbrăcat și arborat la zile de sărbătoare de către diverse instituții. Un exemplu edificator este reprezentat de Consiliul Economic și Social, organism care poate reflecta oriunde și oricând spiritul și unitatea românilor. Astfel, reprezentanții Guvernului, sindicatelor și ai patronatelor au discutat ore nesfârșite, dar s-au înțeles separat, acest lucru dând naștere, în primul rând, unor legi cu implicații profunde în viața economico-socială, dar cu rezultate nedorite în urma aplicării lor. Când spun acestea, primele acte normative care îndeplinesc aceste nedorite condiții și care îmi vin în minte în acest moment sunt legile fiscale, Codul Muncii, legislația privind protecția socială, angajamentele asumate în relațiile cu F.M.I. sau și Banca Mondială. Rezultatul acestor intempestive discuții este reprezentat de sărăcia accelerată din ultimii 5 ani, creșterea abruptă și în cascadă a prețurilor la energie electrică, gaze naturale și carburanți, disponibilizări masive și acutizarea fenomenului de șomaj, regresiunea economică a sectorului privat etc.

Acum a venit momentul ca subiectul central al dialogului social să-l constituie integrarea europeană. Numai că în cadrul acestei probleme, subiectele au fost tratate superficial, fără ca temele majore, precum costurile, beneficiile acestei integrări să fie aduse la cunoștința întregii populații. Gradul de informare a cetățenilor români despre Uniunea Europeană este destul de redus, la un sondaj făcut ad-hoc făcut pe străzile din orașele țării foarte puțini ar putea să răspundă la întrebările ce li s-ar pune, întrebări care ar viza minimul de cunoștințe referitoare la Uniunea Europeană și integrarea României. Trist este că nici în sectorul privat lucrurile nu stau mai bine, mulți dintre conducătorii de întreprinderi mici și mijlocii nu cunosc legislația, costurile și avantajele integrării. M-am referit la acest sector, deoarece într-o economie modernă și competitivă, sectorul privat este vârful de lance al dezvoltării economico-sociale și integrării într-o comunitate cu un grad superior de dezvoltare.

Gradul de informare a cetățenilor suferă din motive variate și mai mult sau mai puțin întemeiate. A da vina pe presă, una din puterile în stat, că nu informează populația despre această problemă, nu are motivație întemeiată. Există partenerii de dialog social care trebuie să filtreze informațiile primite la rang înalt și să le transmită celor pe care-i reprezintă. În schimb, acestor parteneri le-a fost mult mai ușor să înființeze - ca în opera lui Caragiale - comisii și comitete, care să aibă același obiect al muncii, și anume: integrarea europeană. Rezultatul înființării acestora a fost unul arhicunoscut: o risipă enormă de efort pentru construirea unor instituții care de care mai complementare și o lipsă acută de interes pentru dialogul social și informarea cetățenilor, astfel că rezultatul final este cel așteptat: semi-ignoranța cetățeanului de rând.

Vinovat în această situație nu este numai Guvernul sau guvernele din ultimii 14 ani. Vinovați sunt și cei doi parteneri de dialog, patronatele și sindicatele, care, la masa rotundă la care s-au așezat, s-au complăcut să discute și să se învinovățească sau în cel mai nefericit caz să se prezinte și să anunțe că sunt de acord cu politica Guvernului. Un dialog eficient este atunci când partenerii de dialog sun puternici. Mișcarea patronală din România este fără inițiativă, orgoliile sunt mai puternice decât rațiunea, interesele economice și politice primează, astfel că alcătuirea unui grup unitar și puternic este imposibilă de realizat.

De cealaltă parte și sindicatele sunt atinse de aceleași curente nocive, de interese politice și personale, transformându-se din reprezentanții care luptă și sprijină drepturile celor mulți în adevărate păpuși care abandonează cauzele pe care le-au declamat și, după cum știm cu toții, sunt destui lideri de sindicat care au posturi în Executiv sau în Parlament, abandonând cauza care i-a propulsat în viața socială a acestei țări.

Concluzia nu este deloc îmbucurătoare: dialogul social și informarea cetățenilor asupra efectelor severe, în plan economico-social, ale unor programe și măsuri au fost sacrificate de actorii principali: guverne, patronate, sindicate. Simplii cetățeni neinformați sunt foarte ușor de manevrat în campanie electorală. Sunt entuziasmați că România va intra în Uniunea Europeană, dar habar n-au ce-i așteaptă acolo, cum să profite de beneficiile integrării sau cu ce costuri și sacrificii se face acest lucru. Această ignoranță este rezultatul artei dialogului social. Dar cine știe, poate că asta este cea mai bună artă, și anume manevrarea electorală a unor oameni neinformați.

  Cristian Nechifor - despre intenția constructivă a partidului aflat la guvernare în ultimii trei ani;

Domnul Cristian Nechifor:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Iată că acum se dovedește, din nou, intenția constructivă a partidului aflat la guvernare în acești ultimi trei ani. Acuzațiile partidelor din opoziție, grave, referitoare la intențiile obscure ale Partidului Social Democrat se dovedesc încă o dată a fi nefondate. Ultimele schimbări care au avut loc în structura Guvernului nu pot decât să arate dorința de integrare în structurile europene, la care românii aderă. Dovedesc, în același timp, că factorii decizionali de la nivelul executivului nu stau cu mâinile în sân și fac tot ce este necesar pentru a optimiza termenii aderării. Chiar dacă asta înseamnă schimbări la vârf, chiar dacă asta presupune eforturi susținute și modificări structurale importante.

Așadar, stimați colegi, unele schimbări structurale stau sub semnul brut și simplu al eforturilor pentru aderarea la Uniunea Europeană. Asta înseamnă, evident, că Executivul respectă criteriile standard pentru a face acest pas, că acele condiții solicitate de statele membre ale Uniunii Europene nu sunt doar cosmetizate, așa cum sună acuzațiile unor partide cu interese meschine, ci sunt, într-adevăr, respectate. Lupta anticorupție, cu toate elementele ei, este reală. Asta se poate vedea din deciziile luate în ultima perioadă de instituțiile abilitate să controleze și să prevină fenomenul.

Mult cântata implicare în mersul corect al justiției este o altă acuzație, la care nu putem răspunde decât cu fapte, lucru care s-a și întâmplat. Cei care au acuzat partidul ce guvernează acum de implicare în aspectele negative precizate mai înainte, nu au făcut decât să arunce, maculeze munca susținută a unui guvern care dorește cu adevărat să realizeze ceva pentru cetățenii care l-au mandatat. Nimeni, niciodată, nu a adus dovezi clare care să ateste implicarea membrilor Guvernului în acțiuni de acest fel și, la cea mai mică îndoială ce a planat asupra vreunui oficial, s-au luat măsuri drastice, astfel încât nu se poate spune în nici un caz că acuzațiile pot fi susținute. Ceea ce se vrea să se înțeleagă odată pentru totdeauna este că nimeni nu dorește mai mult decât partidul din care face parte majoritatea parlamentară, ca lucrurile în privința aderării să fie clare și pe această bază să se consolideze relațiile țării în care trăim cu toții, cu statele membre ale Uniunii Europene.

Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

  Cristian Sandache - in memoriam - Nicolae Cajal;

Domnul Cristian Sandache:

A plecat spre eternitate academicianul Nicolae Cajal, președintele Federației Comunităților Evreiești din România. Într-un timp ca al nostru, dominat de pragmatism, duritate, violență și cinism, Nicolae Cajal uimea prin sensibilitatea ființei sale, prin atitudinea ivită parcă din alt veac, un veac al fair-play-ului și al bunului-simț, ca mod de a fi.

S-a născut la 1 octombrie 1919, devenind, la 27 de ani, doctor în medicină și farmacie, iar la 40 de ani - doctor în științe. Din 1966 a fost șeful Catedrei de virusologie la Universitatea de Medicină și Farmacie din București, iar din 1967 - directorul Institutului de Virusologie al Academiei Române. Autor a peste 400 de lucrări științifice, Cajal a îmbinat în mod fericit munca de savant cu implicarea civică, fiind din 1994 președintele Federației Comunităților Evreiești din România. A fost și senator independent de București între anii 1990-1992.

Nicolae Cajal credea în forța rațiunii, în posibilitatea înțelegerii dintre oameni, chiar dacă unii îl considerau utopic sau excesiv de idealist. A fost un promotor al așa-numitului "realsemitism", fiind adeptul popularizării contribuției evreilor din România la dezvoltarea țării. Iubea nespus poporul român și toate intervențiile sau atitudinile sale publice au dovedit aceasta.

Nu credea în aprecieri generale simplificatoare ci în forța fiecărui ins de a-și depăși complexele și a se elibera prin cultură. Seriozitatea savantului se vădea și în viața cetății, acolo unde prezența lui Nicolae Cajal reprezenta garanția eleganței morale și a fermității. A luptat toată viața împotriva prejudecăților și a obscurantismului cu seninătatea înălțătoare a unui cavaler. Marea sa dragoste de semeni îi era ghid și aceasta explică lipsa oricăror stridențe în atitudinea sa cotidiană. Să ne rugăm pentru sufletul său nobil, iar lumina amintirii sale, fie să nu apună niciodată!

  Vasile Miron - declarație politică cu titlul Dansul opoziției;

Domnul Vasile Miron:

"Dansul opoziției"

"E ușor a scrie versuri, când nimic nu ai a spune", l-am auzit pe un bun coleg și prieten, citându-l pe Eminescu, în timpul unei discuții referitoare la opiniile opoziției despre declarațiile ce vizau integrarea României în Uniunea Europeană, ale unor parlamentari europeni.

În încercarea lor reușită de a fi mereu "Gică-contra", liderii opoziției nu privesc decât negativ realizările Guvernului PSD, încât atunci când ai produs un obiect din aur, te aștepți să spună că "era mai bine să fi fost făcut din cupru" și vice-versa.

Interesant este că partidele de opoziție vor cu orice preț să conducă țara în următorii 4 ani, deși liderii lor nu sunt în stare să-și strângă rândurile pentru o moțiune de cenzură. Preocupați de a fi unul mai lider decât celălalt, nu-și mai găsesc timpul necesar pentru a trata cu seriozitate problemele de zi cu zi ale cetățenilor.

Când la stânga, când la dreapta, înainte și înapoi, opoziția noastră nu are o linie clară și un program coerent pentru a accede la guvernare.

Le-aș recomanda, așadar, "dansatorilor" din suita "Opoziția ca la noi", următoarele strigături: "Foaie verde și-o lalea/Trăiască Opoziția/Și iar verde baraboi/cătinel, pe lângă voi (voi = PSD)/Și-om mușca din mărul copt/Poate prin 2008".

Vă mulțumesc.

  Rodica Nassar - despre programul de dezbateri publice televizate ale Președintelui României;

Doamna Rodica Nassar:

Răspunzând solicitărilor alegătorilor, Președintele României, domnul Ion Iliescu, și-a inclus în programul lunar o dezbatere publică, televizată în care să expună națiunii principalele probleme cu care se confruntă țara noastră atât pe plan extern cât și pe plan intern.

Denumită "Starea națiunii", emisiunea este realizată de moderatori binecunoscuți și are la bază întrebări puse de cetățeni, precum și unele informații pe care Președintele României consideră că trebuie făcute cunoscute publicului larg.

Evident că întrebările adresate de cetățeni sunt punctuale și vizează necazurile sau preocupările individuale, dar care reprezintă situații în care se regăsesc tot mai mulți cetățeni.

De altfel, unii dintre telespectatori i-au amenințat cu tribunalul pe moderatori în cazul în care nu îi sunt adresate Președintelui întrebările formulate de aceștia pe care le consideră cele mai importante.

Dialogul a debutat cu un omagiu adus fostului Președinte al Republicii Macedonia, Boris Trajkovski, care și-a pierdut viața în urma unui tragic accident aviatic. Considerat ca fiind un prieten al României, acesta s-a remarcat în special pentru eforturile depuse pentru stabilitatea politică a Republicii Macedonia și a țărilor din spațiul exiugoslav.

În continuare, domnul Președinte Ion Iliescu a recunoscut că și el a primit mesaje în care i se reproșează faptul că nu răspunde direct unor întrebări, dar apreciază faptul că într-o emisiune de o oră e greu de răspuns la toate întrebările, astfel încât vor fi abordate cele care au o acoperire mai largă, dar îi asigură pe telespectatori că nici o problemă adusă în discuție nu va rămâne fără răspuns și vor fi analizate de compartimentele ce funcționează în cadrul Administrației Prezidențiale. E bine de știut și s-a insistat pe faptul că nu toate problemele își au rezolvarea la acest nivel și că solicitările cetățenilor vor fi transmise factorilor în sarcina cărora stă rezolvarea lor.

Pe plan intern au fost abordate trei probleme principale.

Prima a fost legată de nemulțumirile oamenilor față de unele decizii ale justiției. Domnul Președinte a făcut remarca că nu va folosi niciodată practica fostului Președinte al României care, în direct la televiziune, chema Procuratura să îi aducă dosarele incriminate, fapt ce reprezenta o gravă încălcare a atribuțiilor prezidențiale.

O a doua temă a fost aceea a pensionarilor. Aceștia se confruntă cu mari greutăți, în condițiile în care pensiile nu acoperă decât o mică parte a cheltuielilor zilnice. Astfel, dublarea pensiilor foștilor membri C.A.P. se aplică numai pentru cei care au ca unică sursă de venit această pensie. În ceea ce privește recorelarea pensiilor, s-a precizat faptul că aceasta se va realiza în patru tranșe și numai pentru pensionarii care au vechime completă și limită de vârstă, dar că, în prezent, se lucrează la un proiect de lege care să permită majorarea pensiilor până la nivelul salariului mediu pe economie.

A treia categorie de întrebări s-a referit la situația chiriașilor al căror termen de închiriere a locuințelor expiră în aprilie anul acesta. În acest sens a făcut Guvernului două propuneri și anume: amânarea termenului pentru cetățenii care nu au găsit încă soluții de rezolvare a situației locative și respectiv accelerarea ritmului de construcție a locuințelor sociale. Aceste măsuri reprezintă o protecție atât pentru chiriașii în vârstă și cu venituri mici care riscă să fie evacuați de noii proprietari cât și pentru familiile tinere care nu dispun încă de fondurile necesare construirii unor locuințe prin A.N.L.

Din păcate pentru toate categoriile de locuitori, o problemă deosebită o reprezintă creșterea cheltuielilor cu întreținerea, cheltuieli gospodărești care până în 1999 nu depășeau 10-15% din bugetul familiei, dar au ajuns ca acum să se apropie de valoarea de 70 % din buget. Este o problemă dramatică, dar la care nu se pot face minuni peste noapte.

În ceea ce privește problematica externă, domnul Președinte a abordat integrarea României în structurile nord-atlantice, moment politic extrem de important, primit cu satisfacție de populația țării și integrarea României în Uniunea Europeană, obiectiv pentru a cărui îndeplinire mai trebuie mult lucrat.

Negocierile sunt dure și privesc multiple probleme: corupția la toate nivelurile administrative, adopțiile de copii, activitatea justiției, libertatea presei și altele, mai mult sau mai puțin importante.

Precizările făcute de domnul Președinte Ion Iliescu au condus la ideea că multe din aceste obiective au fost abordate de Guvern într-un anume mod, dar prin intervențiile făcute de unele organisme internaționale a fost îndrumat să rezolve aceste probleme într-un alt mod, astfel încât, de multe ori, țara noastră s-a aflat între ciocan și nicovală.

Cu toate acestea, luându-se ce este mai bun din fiecare observație făcută, se va ajunge la o legislație corespunzătoare care să conducă la rezolvarea acestor probleme.

Spre sfârșitul emisiunii au fost făcute câteva referiri la o problemă care preocupă foarte mulți cetățeni, respectiv implicarea C.E.C.-ului în rezolvarea situației celor care înainte de 1989 au depus bani pentru achiziționarea de autoturisme și decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de a interzice implicarea în politică a preoților.

În final, ușor emoționat, după ce a primit din partea moderatorilor și a cetățenilor urări de sănătate și viață îndelungată, Președintele României a afirmat că pe 3 martie anul curent va fi ultima dată când se va sărbători la Cotroceni "ziua ușilor deschise" cu ocazia sărbătoririi zilei sale de naștere.

Ancorat în permanență la realitățile vieții politice, economice și sociale, Președintele Ion Iliescu va mai avea prilejuri să răspundă întrebărilor cetățenilor.

Personal sunt convinsă că la sfârșitul mandatului său, domnia sa se va prezenta cu sentimentul datoriei împlinite.

  Iosif Armaș - comentariu legat de recentele atacuri denigratoare ale Opoziției;

Domnul Iosif Armaș:

Asistăm în ultima perioadă la o adevărată inflație de comunicate, lansate de către Opoziție, în special de către PNL. In toate acestea, calomnia și denigrarea sunt ridicate la rang de lege. Opoziția crede că, în felul acesta, se poate menține în atenția publicului.

Domnul Eugen Nicolăescu, purtătorul de cuvânt al PNL, este un adevărat maestru al genului. După atacuri furibunde la adresa Guvernului, pline de formulări la limita civilității, purtătorul de vorbe liberal a trecut la Parlament, îndreptându-și, recent, atenția, asupra președintelui Camerei Deputaților, domnul Valer Dorneanu. Domnul Nicolăescu dorește, nici mai mult, nici mai puțin decât demisia grabnică și necondiționată a domnului Dorneanu.

Motivul ? O inadvertență, recunoscută, de altfel, de domnul președinte al Camerei Deputaților, apărută la calificarea Legii Codului Fiscal. Aceasta, în momentul supunerii la vot, a fost anunțată drept lege ordinară, deși conținea un capitol referitor la infracțiuni, ceea ce îi conferea, automat, caracter de lege organică.

Regretând inadvertența apărută în procesul de adoptare a Codului Fiscal, domnul Dorneanu a precizat, ulterior, că rezultatul votului asupra legii - 178 pentru și 36 împotrivă - a complinit eroarea formală, cu atât mai mult cu cât, într-o situație similară, Curtea Constituțională a apreciat că determinant pentru valabilitatea adoptării unei legi potrivit naturii sale juridice este cvorumul de vot.

Până unde este dispus să meargă PNL cu denaturarea lucrurilor? Se ajunge la situații absurde, la acuzații de rea credință, afirmându-se că, în mod deliberat, s-ar fi determinat votarea Codului Fiscal ca lege ordinară, pentru a permite astfel evazioniștilor să scape de răspundere.

Asemenea aserțiuni mă determină să cred că imaginația liberalilor nu are, categoric, limite. Se pare că în lipsa unui program și a unei oferte electorale credibile, care să le aducă succesul pe care și-l doresc cu atâta ardoare, liberalii doresc să acceadă la putere prin asemenea procedee, fără a aștepta verdictul urnelor.

In ceea ce mă privește, sunt convins că singura formulă viabilă pentru Opoziție este formularea de programe și politici alternative la actualul program de guvernare. Cu siguranță, gherila politică antiguvernamentală și , mai nou, antiparlamentară, fără orizont și fără mesaj, dusă de unii lideri ai PNL, dar și de reprezentanți ai altor formațiuni ale Opoziției, va îndepărta acest partid de propriul electorat - și așa fragil - și va contribui la creșterea dezechilibrului pe eșichierul politic din România. Ii avertizez pe colegii mei de la PNL să nu repete greșelile celor de la PNTCD. Ar fi păcat ca, după urmașii lui Maniu, să dispară, la alegerile de la sfârșitul anului, și urmașii lui Brătianu.

  Viorel Gheorghe Coifan - declarație cu titlul Guvernul celor trei guverne;

Domnul Viorel Gheorghe Coifan:

Guvernul celor trei guverne

De câteva săptămâni, operația cosmetică denumită "restructurarea guvernului" ține cap de afiș în toată mass-media.

Anunțată cu mare pompă ca fiind necesară în urma severelor avertismente de la Bruxelles, remanierea promisă s-a transformat într-un meci între cele două palate. Adică Victoria versus Cotroceni. Cei doi protagoniști, dl. prim-ministru Adrian Năstase și dl. președinte Iliescu, au oferit spectacolul unui joc din categoria "șoarecele și pisica", în buna tradiție dâmbovițeană.

Clamând necesitatea restructurării echipei ministeriale în vederea accelerării procesului de închidere a dosarelor de aderare la UE, dl. prim-ministru a delegat competențe suplimentare domnilor Dan Ioan Popescu și Ioan Rus, transformați în vice-prim-miniștrii, eufemistic denumiți miniștrii de stat. Președintele și-a impus și el omul în prezența d-lui consilier prezidențial Ioan Talpeș. În fond, omul forte al noului guvern, judecând cel puțin după competențele acordate. Dar și antena prezidențială! Secretariatul General al Guvernului a dobândit competențe suplimentare devenind un al doilea guvern. Redus dar suficient.

Nou creata Cancelarie a primului ministru, condusă de dl. Alin Teodorescu, a devenit guvernul personal al premierului.

Integrarea europeană devenind o prioritate de prim-rang este "nășită" de cinci miniștrii. Și, vorba lui Napoleon, atunci când vrei să nu rezolvi o problemă creezi un comitet care să o gestioneze. Dacă, Doamne ferește, negocierile de aderare eșuează, cine va fi responsabil? Echipa sau "țapul ispășitor" ales după cu totul alte criterii? Și pentru că tot Bruxelles-ul s-a arătat nemulțumit de corupția din justiție, am asistat la penibilul episod denumit "d-na Rodica Stănoiu vrea în continuare la Justiție". Ca într-o veritabilă telenovelă "latină".

Dar ce s-a întâmplat în continuare cu cele două megaministere, adică cele conduse de Miron Mitrea și Ilie Sârbu. După ce anul trecut, în ciuda oricărei logici manageriale, Ministerul Mediului a fost desființat iar atât de sensibila activitate de protecție a mediului a fost încorporată în Ministerul Agriculturii, Apelor și Pădurilor, acum se reînființează. Dar cine își va asuma responsabilitatea faptului că în acest important domeniu nu s-a făcut nimic timp de jumătate de an?

Ministerul Turismului, condus cândva de dl. Agathon a fost preluat de Miron Mitrea iar acum reapare ca și agenție în aceeași subordonare. Dar cine va fi responsabil pentru pierderea pieței turistice de pe litoral în favoarea bulgarilor?

În 2003 restructurarea guvernului - cel mai populat din Europa - a avut drept scop reducerea celor 27 de ministere și diminuarea birocrației la sugestia UE. Atunci nu s-au cunoscut oare o serie de inconveniente care astăzi sunt incriminate?

În locul politicilor publice se definesc structuri lipsite de conținut și se rotesc cadre. Ministerul Sănătății are un nou ministru dar bolnavii și pensionarii se înghesuie în continuare la cozi la farmacii pentru a-și procura aproape inexistentele medicamente compensate.

Ministerul Agriculturii a primit o nouă componentă - cea a dezvoltării rurale - dar de dezvoltarea regională cuprinsă în capitolele de negociere, nu mai vorbește nimeni.

Și analiza structurii noului guvern ar putea continua. Dar ce folos din moment ce el a fost definit ca fiind unul pentru nouă luni, adică ca și o gestație. Important este însă ca produsul de concepție - finalizarea negocierilor de aderare - să nu devină un avorton. Adică sacrificat pentru interesele electorale ale PSD care nu întotdeauna coincid cu cele naționale.

  Dan Coriolan Simedru - intervenție cu titlul Țapul ispășitor și capra vecinului;

Domnul Dan Coriolan Simedru:

Țapul ispășitor și capra vecinului

România este țara încremenită în așteptare. România așteaptă ca CEILALȚI, adică orice entitate situată în afara granițelor țării să acționeze în scopul bunăstării și progresului acestui popor "frumos și curajos." Astfel, România de azi se comportă asemenea unui copil râzgâiat care așteaptă ca ALȚII să împlinească dorințele și nevoile. "Copilul" care este România nu vrea să-și asume consecințele unor decizii sau opțiuni greșite. "Copilul" care este România caută în permanență țapul ispășitor. ALȚII sunt vinovații pentru starea de regresie acută, sărăcie, disperare și foamete. România de azi îi caută cu înfrigurare, în afara ei, pe cei care, din motive obscure, nu o vor și încercă să o țină departe de civilizația europeană.

Nu România este o țară neputincioasă! Nu poporul român este inapt, inert, încremenit cu ochii spre Apus! Ceilalți nu vor să facă nimic pentru români! De aceea, țara nu înțelege de ce UE pare să nu-și mai dorească integrarea României! Pentru prima dată în istoria procesului de lărgire a comunității europene, pentru o țară scoasă de sub lupa monitorizării, UE revine și la monitorizarea atentă. Pentru prima dată în istoria acestui proces, îndeplinirea criteriului politic de către România este pus sub semnul întrebării! Guvernului Năstase i s-a dat un ultimatum: ori face reformă, ori Europa ne întoarce spatele.

Oare ce va alege primul ministru: să fie reformă, să fie un nou mandat PSD care să mențină buzunarele pline "ciocoilor" locali și centrali?

Reforma va însemna probabil pierderea alegerilor de către PSD. Vor fi guvernanții noștri, măcar în al doisprezecelea ceas, atât de altruiști, încât să pună deasupra dorinței lor nemărginită de putere și interesului de partid interesul general al poporului român? Va avea guvernul Năstase voința politică pentru a eradica traficul de copii, presiunea asupra media, violența nejustificată a poliției, să elimine hoția și corupția? Va face noul ministru de stat Dan Ioan Popescu "minuni", chiar împotriva clientelei PSD, marea câștigătoare a licitațiilor trucate, a încredințărilor directe, a ajutoarelor de stat, astfel încât economia românească să devină cu adevărat economie funcțională de piață?

Deocamdată România premierului Năstase demonstrează că se vrea un regim autoritar. Europa își va lua mâna de pe noi, iar noi vom visa din nou frumos când guvernanții ne vor promite, în campania electorală, tot felul de aberații! Și vom privi cu admirație și invidie peste Dunăre, prin vecini, dorindu-ne să moară și capra vecinului! Vom căuta din nou, așa cum știm noi cel mai bine, un țap ispășitor, ca să dormim bine, cu burta goală, dar cu conștiința împăcată că am găsit Vinovatul. Când visul european nu va mai exista pentru noi, pe cine dăm vina, unde vom mai găsi țapul ispășitor?

România va fi în curând o țară cu privirea în pământ!

  Nicolae Enescu - declarație intitulată Rușine pe frontul jandarmeriei din municipiul Sibiu, un pas mic dar important spre federalizare;

Domnul Nicolae Enescu:

Declarația mea politică de azi se întitulează : "Rușine pe frontul jandarmeriei din Municipiul Sibiu, un pas mic dar important spre federalizare"

În ziua de 25 februarie 2004, postul de televiziune PRO TV - Sibiu a prezentat, la o oră de maximă audiență, un reportaj în care a fost prezentat un moment solemn al tinerilor din România și anume chemarea sub drapelul țării a recruților în cadrul unității militare a Jandarmeriei din Municipiul Sibiu. Aproximativ 100 din cei prezenți, de etnie maghiară, au refuzat să se conformeze ordinelor domnului colonel care conducea festivitatea.

A fost necesar chemarea unui interpret de limbă maghiară pentru ca întreaga festivitate să nu cadă în derizoriu, iar momentul solemn să nu se transforme într-o cacealma.

Este inadmisibil, doamnelor și domnilor deputați, ca acești tineri, din neștiință sau din rea-voință, să nu cunoască limba română, limba oficială a țării.

Legat de această situație, vă rog să judecați și d-voastră acest caz punându-vă unele întrebări așa cum mi le-am pus și eu :

De ce nu au fost înrolați acești tineri maghiari, care nu știu sau nu vor să învețe limba română, într-o unitate militară din județele Harghita sau Covasna ?

Nu considerați că prin această intervenție, solicitarea unui interpret, s-a făcut primul pas spre o acțiune de discriminare în cadrul jandarmeriei ?

Dacă acești tineri vor fi trimiși să participe alături de trupele NATO în misiunile din punctele fierbinți ale globului, statul român va plăti și un interpret să-i însoțească ?

Dacă tinerii maghiari nu cunosc limba oficială a țării, cum se vor înțelege cu camarazii lor români atunci când vor fi trimiși în diverse acțiuni de menținere a ordinii publice ?

Domnilor și doamnelor deputați, Partidul România Mare, pe nedrept a fost judecat eronat și tendențios pentru a fi discreditat aici și în afara granițelor, dar faptele vorbesc de la sine și puși în fața acestei situații care depășește rațiunea și bunul simț, îmi veți da dreptate.

Cred că domniile voastre vor medita serios și îmi vor da dreptate : este momentul să nu mai permitem UDMR-ului să-și facă acest joc periclitând în mod voit siguranța națională a statului român. Cred că a sosit momentul ca limba română să fie predată cu seriozitate în toate școlile, indiferent în ce județ s-ar afla.

  Radu Stroe - despre Legea anticorupție - mult zgomot pentru nimic;

Domnul Radu Stroe:

Legea anticorupție- mult zgomot pentru nimic.

La începutul lunii decembrie 2003, am adus la cunoștința președintelui Camerei Deputaților, domnul Valer Dorneanu și a primului ministru, domnul Adrian Năstase, următoarea situație: contradicția dintre 2 legi organice, legea partidelor politice - Legea nr.14/2003- și celebru pachet anticorupție, respectiv Legea nr. 161/2003.

Prin articolul 98 al Legii nr. 161/2003 se instituie interdicția pentru funcționarii publici de a fi membri ai organelor de conducere a partidelor politice. Dar, potrivit art. 13 din legea 14/2003, legea partidelor politice, "adunarea generală a membrilor și organul executiv, indiferent de denumirea pe care acestea o au în statutul fiecărui partid, sunt foruri obligatorii de conducere a partidului politic...".

La mai bine de patru luni de la formularea interpelării, sosește și răspunsul primului ministru. Am pus această întârziere pe seama faptului că primul ministru a fost destul de ocupat cu integrarea europeană, cu deplasări în China, Irak etc., mă rog, cu probleme importante de partid și de stat. Și totuși eu semnalasem o problemă juridică sensibilă, cu o fină interpretare, pe care un prim- ministru nu o putea rezolva între 2 avioane sau 2 ședințe de partid!

Nu ascund că așteptam cu nerăbdare o părere avizată la această problemă, fiind de notorietate faptul că avem în fruntea guvernului un reputat jurist, profesor universitar, doctor în drept, fost cercetător al Institutului de cercetări juridice. Un adevărat profesionist! Domnul Adrian Năstase îmi răspunde, negru pe alb, următoarele: incompatibilitatea dintre calitatea de funcționar public și cea de membru al unui partid politic "presupune o candidatură, un proces electiv, o învestitură, și exercitarea unor atribuții, pe o durată determinată în cadrul unui mandat. " Și de asemenea, "prin dobândirea calității de membru al unui partid politic, funcționarul nu se află în stare de incompatibilitate, întrucât acesta nu dobândește, pe cale de consecință, și calitatea de membru al unui organ de conducere al partidului politic respectiv."

După răspunsurile oferite colegilor din PD cu privire la faptul că, în viziunea marelui jurist Adrian Năstase, "organizația de femei a PSD este un ONG", asistăm la o altă interpretare cel puțin discutabilă a unor prevederi legale promovate sau susținute de executiv.

Sigur, este greu să interpretezi altfel aceste prevederi, dacă ai în vedere interesul partidului-stat. Dacă funcționarii publici și-ar da demisia din partidele politice cui i-ar mai trimite Nicolae Mischie faxuri prin care să solicite contribuția la bugetul PSD? Și cui i-ar mai recomanda Dan Matei Agathon să fie atenți cum ajută în campania electorală că, desigur, au obținut funcțiile la propunerea partidului?

PNL consideră că și acest răspuns oficial al premierului Adrian Năstase se înscrie în binecunoscuta ecuație: adoptăm legi pentru că așa cere Uniunea Europeană și nu le aplicăm pentru că așa dictează interesul de partid!

Și totuși, domnule prim ministru, dacă doriți ca interpretarea dvs. să fie în concordanță cu realitatea, este musai să modificați textul de legii aflate în discuție, fie și numai cu argumentația pe care chiar Domnia Voastră a conceput-o! Dacă nu, înțelegem că acceptați în continuare situația de nelegalitate pe care Dumnezeu PSD a consacrat-o pur și simplu!

  Ioan Sonea - analiza multiplelor fațete ale obișnuinței;

Domnul Ioan Sonea:

Obișnuința

Majoritatea oamenilor se obișnuiesc cu orice. Acceptă totul. Cei care nu se conformează devin victimele propriei rezistențe și dispar - fizic, social, moral. Este o lege care nu iartă - cea a inadaptabilității. Așa se face că ne-am obișnuit cu stilul nou de viață-de politică, de muncă, de vorbire. Încet, încet dispar diferențele care , se spune , ar caracteriza indivizi, structuri sociale, partide politice. Ceea ce ieri era considerat "peremist" , astăzi este curat "pesedist", ceea ce caracteriza ieri PSD-ul este astăzi specific liberalilor și așa mai departe. Totul este în toți și toate sunt una. Aproape " Doar PRM mai face excepție, mai are încă etichete cu "extremist", "naționalist" , este acuzat de violență de limbaj, de manifestări populiste, etc. Dar nici măcar acestea nu-i sunt "lăsate".

Cu câteva zile în urmă audiam monologurile primilor bărbați ai județului Bistrița-Năsăud - președintele-prefect al PSD și cel al președintelui Consiliului județean. Minute în șir au adus elogii partidului stat, care face, drege și culege, până și resturile de țigară, pentru neam și pentru țară, luptându-se ca zmeii din poveste , că înainte mult mai este de furat , de lichidat și oameni de înspăimântat. În țara lor totul este bine, câinii au colaci în coadă, oamenii-s datori să șadă și pomana-n prag le vine. Doar o grijă au stăpânii județului. Nu cumva partidele de opoziție din județ să se unească și să atace cetatea PSD-ului și să se vadă adevărata față a Puterii. Cică reprezentanți ai partidelor de opoziție "umblă în haită" și atacă pesediștii oriunde i-ar afla. Așa tâmpenii doar de la așa oameni pot fi auzite. Gardul PSD-ului este înalt, cu curent electric la clanță și rar poate cineva evada de acolo. Pentru cei ce încearcă , uneori este sinucidere curată. Vai de acei care îndrăznesc să povestească despre aventura pesedistă. Nu ajung vorbele de ocară din limba română. Și pentru toate , opoziția este de vină. Din cauza opoziției angajații instituțiilor publice , că au , că nu au voie să facă politică, sunt mobilizați și trimiși în teren la pedeserizare. Școlile sunt asaltate , copii trebuie să-și lămurească părinții să devină social democrați, dascălii sunt "invitați" să devină social democrați, altfel nu mai "prind" un post în învățământ. Campania este totală. Pe toate posturile, în toate ziarele nu auzi decât despre marile realizări pe plan intern și extern ale partidului și conducătorului mult stimat și iubit. Și toate , după cum spuneau primii bărbați ai județului, din cauză că opoziția "umblă în haită" " De aceea, ei, pesediștii, trebuie să colinde județul în convoaie de mașini și de oameni, ca să se apere. Teama e mare , dar fără rost pentru că la marile întâlniri sunt cinci cetățeni la 25 pesediști, așa că declarațiile de atașament la valorile social democrației se consumă în interior.

Așa se face că pentru a ajunge la "mase" mesajul, se fac emisiuni de ceasuri dar la care nu se vorbește deloc despre viața tot mai grea , despre exodul românesc în cele străinătăți, despre abandonarea școlilor, de invazia drogurilor în școli și toate acestea în mica noastră " Elveție de altădată".

Munții județului au devenit pleșuvi, hotarele rămân nelucrate, oamenii necăjiți se sinucid, tinerii și tinerele pleacă să se "specializeze" peste hotare, datoriile la asociații cresc, gazul și curentul electric se scumpește etc. Despre toate acestea nu se spune o vorbuliță. Doar despre păcatele celor din opoziție care "umblă în haită". Oamenii se obișnuiesc și cu aceasta. Adică cu minciuna, așa cum s-au obișnuit cu traiul greu.

Toate Puterile de după 1989 au cerut sacrificii. Cei care au pătimit și pătimesc sunt aceiași. Sunt Poporul.

  Puiu Hașotti - intervenție cu titlul Birou de prim - ministru la Palatul Parlamentului;

Domnul Puiu Hașotti:

"Birou de prim-ministru la Palatul Parlamentului !"

În loc să-și respecte promisiunile asumate în programul de guvernare privind respectarea rolului Parlamentului de centru fundamental al vieții politice, primul-ministru Adrian Năstase a dat tonul subordonării fără precedent a Parlamentului de către Executiv.

Deși a promis că va veni personal în Parlament, pentru a răspunde la întrebări și interpelări, premierul Adrian Năstase nu și-a onorat nici până astăzi angajamentul. De trei ani, PSD a provocat o adevărată inflație a ordonanțelor de urgență, cu toate că premierul Adrian Năstase a promis să nu le mai folosească în actul de guvernare.

Mai mult, liderii partidului de guvernământ au încercat - după 2001 - să transforme forul legislativ în anexa guvernării, uneori prin măsuri ce depășesc cu mult limitele democrației parlamentare.

La etajul 4 din Camera Deputaților, există un birou luxos, nr. 4078-4082, cât al unui vicepreședinte de Cameră, pe care scrie "Cabinet Adrian Năstase - Prim-ministru", acordat premierului prin "bunăvoința" liderilor PSD din Camera Deputaților, deși nu există nici o hotărâre a Biroului Permanent în acest sens.

Oare nu avem încă un exemplu al atitudinii disprețuitoare a premierului privind rolul Parlamentului și al slugărniciei majorității parlamentare pesediste în fața Guvernului Năstase? Sau, cine știe, poate există astfel de "birouri de prim-ministru" și la Președinție, la sediul PNA, la Consiliul Superior al Magistraturii sau poate chiar la Înalta Curte de Casație și Justiție?

După știința mea, nu există nici o lege care să-i permită premierului să dețină spre utilizare un "birou de prim-ministru" la Parlament. Poate doar promovarea cultului personalității sale și dorința sa de a se vedea șef, peste tot, explică acest comportament - mai presus de lege - al premierului.

Chiar dacă primul-ministru Năstase ar veni săptămânal în Parlament, pentru a răspunde întrebărilor și interpelărilor deputaților, așa cum prevede Constituția, nu există justificare legală pentru acordarea acestui birou. Darămite că premierul pășește în Palatul Parlamentului de 2-3 ori pe an, la ocazii festive, pentru a puncta la capitolul "imagine personală".

Să ne așteptăm ca Președintele României să dețină birou la Parlament sau la Guvern sau președinții celor două Camere ale Parlamentului să aibă birouri la sediul Guvernului?

Exemplul premierului Năstase nu este singular. Și alți lideri ai partidului de guvernământ sunt beneficiarii feudei pesediste, care iată este și Palatul Parlamentului. Purtătorul de cuvânt al PSD, Bogdan Niculescu-Duvăz, folosește un birou luxos, la etajul 3, nr. 3080, dotat cu personal și logistică, similar unui membru al Biroului Permanent, deși nu face parte din conducerea Camerei Deputaților.

Acordarea acestor birouri nu este justificată, reprezentând un abuz săvârșit în culise de liderii PSD, fapt grav pentru democrația parlamentară.

Îi cer public premierului Adrian Năstase să elibereze imediat "biroul de prim-ministru" din Camera Deputaților și să înțeleagă că are un singur cabinet de prim-ministru, la Guvern, nu și la Parlament.

În cazul purtătorului de cuvânt la PSD, Bogdan Niculescu-Duvăz, îi cer public să renunțe la biroul său, acordat - de asemenea - fără justificare legală. Recompensele pentru "prestația" politică în slujba social-democrației se dau la partid, nu la Parlament.

  Costache Mircea - un apel - avertisment: E anul înnoirii forțelor conducătoare;

Domnul Costache Mircea:

Joacă ursul la vecini, pregătiți debarcarea partidului corupților și mafioților!

În timp ce naționalistul Jorg Heider înregistrează o nouă victorie în Austria, social-democratul german Gerhard Shroder e nevoit să demisioneze. În timp ce longevivul PASOK e înlăturat de la putere de scrutinul popular din Grecia, steaua naționalismului bine temperat al lui Konstantin Karamanlis în fruntea partidului său, Noua Democrație, triumfă și îi animă pe înfocații săi susținători. Numai social-democrații noștri se cred eterni, afișând un ciocoism sfidător și o siguranță de sine soră cu paranoia.

Pe ce se bizuie așa-zișii social-democrați români în credința lor nestrămutată că steaua lăcomiei maladive nu va apune niciodată? Pe ditirambul televiziunilor subordonate, datoare cu zecile de milioane de dolari la buget, care, în virtutea năravurilor post-decembriste, vor fi iertate de datorii contra servicii electorale de manipulare și intoxicare eficientă a năucitului alegător român. Pe presa în majoritate covârșitoare obedientă Puterii, din aceleași motive. Adică pentru că se hrănește din bani negri, din tunuri și țepe, din privatizări frauduloase, din tranzacții ilegale cu alcool, țigări, bușteni, fier vechi, din taxă de protecție și publicitate mascată. Cum altfel s-ar putea explica faptul că patronii unor cotidiene centrale sunt milionari în dolari?

Există județe în care glasul opoziției nu se aude de ani de zile. Social-demagogii locali, în belferismul lor de o suficiență filistină fără egal și fără precedent, au confiscat toate ziarele, toate radiourile și toate posturile de televiziune. Nu se mai aude decât râgâitul îmbuibaților care dijmuiesc totul. Mai apărea în județul Buzău un săptămânal numit "Muntenia", unde, de bine de rău, cetățeanul mai putea citi și opinii ale reprezentanților opoziției și unde putea auzi și alte păreri, nu numai uruitul lugubru al morii propagandei partidului putregaiului corupt și mafiot care își tot schimbă numele, doar-doar i se va pierde urma și nu va mai fi tras la răspundere pentru fraudarea patrimoniului public și acumularea de averi fabuloase prin pauperizarea și înfometarea populației. "Muntenia" a fost, însă, suprimată iar modestului bastion al rezistenței bunului simț românesc de la curbura Carpaților i s-a închis gura pentru vina de a fi găzduit, timp de un an, declarațiile politice acide rostite de subsemnatul de la tribuna Camerei Deputaților. Ciudat soi de social-democrație orbecăie prin creierașul degenerat al unor efemeride bezmetice. Dar iată că, fie și după mai multe decenii, fără să semene defel cu pseudo - social - democrația jefuitorilor dâmbovițeni, chiar și social-democrația de prin Europa începe să se clatine. Și dacă se clatină ea într-o Germanie a rigidității legislației fiscale, unde tatăl lui Steffi Graaf face pușcărie pentru evaziune, dacă a căzut PASOK, care făcuse destule lucruri bune pentru greci și alte grupări din Europa de aceeași sorginte asemenea, e timpul ca și așa-zișii social-democrați români să-și ia tălpășița. Dracul a mai văzut un partid care să-și zică social și democrat, în timp ce liderii lui, centrali sau locali, construiesc cartiere întregi de vile, își umflă conturile fabuloase din bănci străine, își trec în proprietate plantații, moșii, păduri, fabrici și alte averi nemăsurate. Mișcările politice de pe continent își vor găsi, nu peste mult, corespondentul și la noi, conform sincronismului specific culturii române. Nu se poate ca noi să rămânem mereu la cheremul mafiei nerușinate care ne-a infectat viața și care ne-a debranșat de la rosturile firești ale unei națiuni vechi și glorioase.

Joacă ursul la vecini, nu-l împușcați, că pe acolo asta se pedepsește. Pregătiți debarcarea cleptocrației scelerate, frați români! E anul înnoirii forțelor conducătoare, al revenirii la normalitate și al Renașterii Naționale. Jos mafia, sus Patria!

  Eugen Gheorghe Nicolăescu - despre falsa luptă a PSD cu corupția;

Domnul Eugen Gheorghe Nicolăescu:

De mai multe luni de zile, PSD și guvernul său vorbesc de aplicarea legii, în special a celei anticorupție.

Printre instituțiile statului cu cea mai mare determinare în această luptă ar fi trebuit să fie Parchetul Național Anticorupție, instituție croită însă să fie în slujba puterii politice, de ale cărei comenzi a ascultat și pe care le-a executat.

PNL a sesizat public sau în scris despre multe cazuri suspecte de corupție, unora atașându-le chiar dovezi, deși nu aceasta este sarcina noastră, și am așteptat ca celebra instituție să înceapă să lucreze. Au început să treacă lunile, însă degeaba. PNA nu a dat curs nici unei sesizări, deseori atacând PNL că nu are dreptate în criticile sale referitoare la mușamalizarea cazurilor respective.

Reamintim cazul celebrului stadion Lia Manoliu în care fratele baronului local Oprișan executase lucrări de cea mai slabă calitate, bătându-și de fapt joc de banii publici și nu s-a întâmplat nimic concret nici până astăzi. Dimpotrivă, guvernul a alocat alți bani pentru refacerea gazonului de pe același stadion. Se pare că nerușinarea celor care patronează corupția este atât de mare încât nici nu se sinchisesc de dezvăluirile publice și se războiesc cu europarlamentarii care incriminează corupția generalizată din România.

Cazul stadionului Lia Manoliu dovedește că fenomenul corupției a ajuns la guvernul României și Parchetul Național Anticorupție, în loc să descopere și să pedepsească vinovații, a acoperit cazul amintit la comandă politică.

S-a demonstrat ceea ce știam cu toții: PSD nu poate lupta împotriva corupției pentru că ar trebui să lupte cu sine însuși, ceea ce ar fi imposibil.

PSD este un partid contranaturii.

  Andrei Ioan Chiliman - intervenție cu titlul Remanierea Guvernului Năstase - un balet de imagine sau o operă estetică?;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Remanierea Guvernului Năstase - un "balet de imagine" sau o operație estetica?

Remanierea actuală a Guvernului Năstase nu este decât un nou "balet de imagine" pe care PSD-ul îl pune în scenă, ca să scoată din atenția opiniei publice criticele dure formulate de Comisia Europeană și propunerea Comisiei de politică externă a Parlamentului European de reorientare a strategiei negocierilor cu România.

Această remaniere vine însă mult prea târziu, când România a ieșit din calendarul negocierilor cu U.E.: este tardiv ca în martie să schimbi miniștrii care s-au dovedit a fi trei ani ineficienți în domeniile lor și să le ceri noilor miniștri ca până în luna octombrie, adică în numai 6 luni, să se încadreze în calendarul prestabilit și să încheie negocierile.

Primul-ministru a ratat, tot de dragul imaginii, restructurarea de fond a Guvernului anul trecut, când ar fi trebuit eliberați din funcție miniștrii neperformanți, a căror activitate a fost criticată în Rapoartele de țară pe anul 2001 și 2002 (atât cele ale U.E. cât și cele ale Departamentului de Stat al SUA). Ineficiența miniștrilor respectivi se reflectă atât în nerespectarea calendarului negocierilor cu U.E., cât și în neefectuarea unei reforme reale și profunde a economiei naționale. Nu trebuie să așteptăm Rapoartele Comisiei Europene ca să știm ca românii sunt pe primul loc între țările candidate ca nivel al sărăciei, că justiția este subordonată politic, că nu s-a făcut nimic pentru dezvoltarea pe baze moderne a industriei și a agriculturii românești. Această remaniere nu poate schimba faptul că ultimii ani de guvernare PSD au dus la înrăutățirea condițiilor de viață a majorității populației, în timp ce se constată o preocupare a liderilor PSD și a clientelei lor politice pentru bunăstarea familiilor lor, corupția începând de la cel mai înalt nivel și până la ultimul baron local sau consilier local. Astfel, în raportul Departamentului de Stat al SUA privind respectarea drepturilor omului în România în 2003 sunt citate corupția generalizată, amestecul politicului în actul de justiție, hărțuirea ziariștilor etc.

Având în vedere toate acestea, considerăm că o schimbare reală în bine nu se mai poate produce prin această remaniere guvernamentală făcută cu doar câteva luni înainte de termenul fixat pentru încheierea negocierilor.

Astfel, menținerea în funcție de către PSD, timp de mai mulți ani, a unor miniștri neperformanți riscă să compromită aderarea României la UE în 2007, iar reorientarea strategiei de aderare pentru România este un prim pas în acest sens.

De fapt, recenta remaniere are doar menirea de a "spăla păcatele" Guvernului Năstase în fața electoratului român, în timp ce impactul asupra politicienilor europeni care monitorizează România va fi aproape nul, aceștia neputând fi "duși de nas" de PSD, așa cum poate fi manipulat electoratul român prin emisiunile posturilor naționale de televiziune și radio, complet aservite actualei puteri, precum și prin emisiunile celorlalte posturi care se "autocenzurează".

Sunt curios dacă, după votul de blam pe care urmează sa îl primească guvernul Năstase în plenul Parlamentului European, peste câteva zile, va urma o nouă remaniere a Guvernului.

În decembrie 2000, am susținut Guvernul Năstase la învestitură tocmai datorita sarcinii deosebit de grele legate de aderarea la UE și în continuare am susținut toate măsurile legate de integrare.

Astăzi însă constatăm că Guvernul PSD, cu ezitările sale, cu lipsa sa de voință politică, și datorită intereselor unor grupuri, a îndepărtat România de calendarul de aderare și vina pentru acest lucru este în totalitate a PSD-ului.

  Pavel Târpescu - intervenție intitulată. Realizări incontestabile;

Domnul Pavel Târpescu:

"Realizări incontestabile"

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Industria demonstrează probabil cel mai bine ce poate însemna aplicarea unui program economic judicios de restructurare și modernizare, ancorat în realitate - cum este programul PSD.

Dacă în perioada 1997 - 1999, când conjunctura internațională era favorabilă, producția industrială s-a redus cu 22%, Guvernul Adrian Năstase a realizat până în prezent o creștere cu circa 21%, în condiții economice total nefavorabile.

Decalajul dintre realizările guvernării PSD - un plus de peste 26%, și pierderile guvernării anterioare - un regres de 21% este și mai pronunțat în cazul industriei prelucrătoare. Exportul de produse ale construcțiilor de mașini în perioada 2001 - 2003, comparativ cu perioada 1997 - 1999, a înregistrat o creștere cu aproximativ 80%.

Semnificativ este faptul că sporurile deosebite ale producției industriale în perioada 2001 - 2003 s-au realizat în condițiile creșterii productivității muncii cu 36% față de anul 2000.

Vă mulțumesc.

  Scarlat Iriza - intervenție referitoare la Modul de aplicare a programului SAPARD în România;

Domnul Iriza Scarlat:

Intervenția mea de azi se referă la "Modul de aplicare a programului SAPARD în România"

Cu toate că Uniunea Europeană alocă României prin programe SAPARD fonduri însemnate, totuși, realizările obținute cu privire la utilizarea acestora sunt mai mult decât modeste.

Astfel, dintr-un fond total de 530 milioane de euro, cât s-au alocat până la sfîrșitul anului 2003, a fost atrasă o sumă mai mică de 10%.

În județul Gorj, dintr-un număr de 63 de comune, au depus proiecte eligibile 40 comune, iar din acestea au fost evaluate și aprobate numai 27, ceea ce înseamnă mai puțin de jumătate din totalul comunelor (43%).

Cauzele acestei situații sunt multiple. Ele sunt legate de:

  1. lipsa fondurilor comunale pentru finanțarea unor astfel de proiecte; ulterior, prin măsurile luate pentru sprijinirea comunităților locale de către administrațiile teritoriale de stat și garantarea creditelor obținute de comunitățile locale și beneficiarii privați prin Fondul de garantare rurală, precum și prin creditul de 150 milioane dolari acordat de Banca Mondială în vederea finanțării Proiectului de dezvoltare rurală, lipsa fondurilor de finanțare a proiectelor a fost mult atenuată;
  2. durata prea mare cerută de îndeplinirea formelor birocrative pentru obținerea unei finanțări SAPARD, de peste 3 luni și jumătate, din care: două luni pentru întocmirea și depunerea dosarului cu actele necesare, o lună pentru declararea eligibilității dosarului de către Biroul Regional de Implementare a Programului SAPARD, și cca. 15 zile pentru contractarea proiectului de către Agenția SAPARD, fără să se țină seama de eventualele completări ale elementelor conținute în dosar pe diferitele trepte ale aprobării acestuia;
  3. dificultățile legate de întocmirea dosarului și a precizării informațiilor cuprinse în cererea de finanțare presupun apelarea la un ajutor specializat oferit de firme de consultanță în domeniu; practica arată că întocmirea dosarului costă cca. 3% din valoarea totală a proiectului, ceea ce se poate considera că reprezintă o sumă destul de mare, pentru proiecte a căror valoare se ridică la peste 50.000 euro;
  4. insuficienta publicitate și îndrumare a solicitanților pentru alocarea de fonduri SAPARD cu privire la întocmirea documentelor necesare și autoritatea publică la care trebuie să se adreseze.

Pentru înlăturarea unor astfel de dificultăți este necesar să se stimuleze creșterea numărului de firme de consultanță autorizate pentru întocmirea documentației legate de alocarea fondurilor SAPARD. În aceste condiții, ar deveni posibil să apară și fenomenul de concurență, care să conducă la reducerea costurilor pentru elaborarea dosarelor legate de obținerea finanțării.

De asemenea, ar fi de examinat ca aceste firme de consultanță sau eventual filialele unor bănci comerciale să preia, contra unui comision rezonabil, nu numai întocmirea dosarelor, dar și susținerea acestora în fața autorităților competente.

Este necesar, totodată, ca prin administrațiile publice locale, județene, municipale, orășenești și locale să se asigure o informare a tuturor celor interesați cu privire la avantajele punerii în operă a proiectelor SAPARD, inclusiv prin asigurarea unor resurse bugetare sporite pentru cofinanțarea unor astfel de investiții, utilizându-se în acest scop exemplele pozitive obținute în zonele respective, prezentarea unităților de consultanță specializate și sprijinul de care se pot bucura solicitanții din partea autorităților publice.

Ținând seama că în prezent sunt în derulare un număr însemnat de măsuri cuprinse în Programul SAPARD, care antrenează fonduri de investiții de 1,2 miliarde euro, din care 700 milioane euro reprezintă finanțarea directă a Uniunii Europene, este necesar să se aplice măsurile legate de asigurarea unei mai mari operativități privind elaborarea dosarelor și la un nivel calitativ superior.

Atragerea în totalitate a acestor fonduri puse la dispoziție de Uniunea Europeană și materializarea lor în investiții direct productive, îndeosebi agroalimentare sau de infrastructură rurală, vor contribui la ridicarea nivelului de dezvoltare economică și socială a tuturor zonelor țării și îndeosebi a celor slab dezvoltate. Deputații din circumscripțiile electorale ale județului Gorj pot aduce o contribuție însemnată în această direcție.

  Nicolae Vasilescu - declarație cu titlul Indolența Guvernului față de populație nu cunoaște margini;

Domnul Nicolae Vasilescu:

"Indolența Guvernului față de populație nu cunoaște margini"

Dintre atitudinile repetabile și regretabile ale Guvernului Năstase, constatăm că "veriga slabă" a acestuia rămâne indolența cu care este tratată populația și problemele ei. Cel mai elocvent exemplu îl constituie lipsa totală de apetit pentru remedierea situației din sistemul sanitar românesc. Absența unor soluții concrete nemulțumește din ce în ce mai mult populația.

În ciuda aprecierilor optimiste ale noului ministru al sănătății, tot mai multe sesizări atrag atenția asupra transformării spitalelor în adevărate locuri ale pierzaniei. Contribuția lunară, (deloc de neglijat) pentru asigurările de sănătate nu se justifică, în condițiile în care atunci când apelezi la serviciile sistemului sanitar nu poți beneficia de acestea decât dacă plătești bani în plus. Se invocă fie lipsa medicamentelor, fie a materialelor sanitare, fie a hranei sau a locurilor din spitale. De ani de zile se vorbește despre criza cumplită în care se zbate sistemul de sănătate, fără a se trece totuși la fapte, la luarea măsurilor cuvenite pentru remedierea situației. Fondul alocat sănătății (în jur de 4% din P.I.B.) este unul dintre cele mai scăzute comparativ cu standardele Uniunii Europene, dar și fondurile alocate de celelalte țări central și est-europene.

Indolența Guvernului față de "talpa țării" merge până acolo încât, acum, vor să distrugă singura instituție capabilă să producă seruri și vaccinuri necesare protejării și îmbunătățirii sănătății oamenilor. Un alt aspect care confirmă reaua credință a guvernanților este desființare Institutului Cantacuzino!

Institutul Cantacuzino din București, realizat după modelul Institutului Pasteur din Paris, care are ca principale atribuții: cercetarea privind bolile transmisibile, producerea serurilor, a vaccinurilor și reactivilor biologici, activități de înaltă calificare, de diagnostic și intervenția antiepidemică etc. este trecut pe lista neagră a distrugerii.

Profesorul Ioan Cantacuzino a fost primul medic din lume care a avut curajul să utilizeze vaccinul antiholeră, reușind să oprească intrarea în țară a epidemiei de holeră. În 1917, introduce pentru prima dată în România vaccinul antitifoidic. În ultimul an de viață, 1934, profesorul Cantacuzino promovează vaccinul antituberculoză, România fiind a doua țară din lume, după Franța. Ultima dorință a eminentului om de știință Cantacuzino fiind să fie înmormântat în cripta institutului, acolo unde se află și acum. Guvernanții au o predispoziție pentru distrugerea valorilor culturale și sociale românești. Acum a venit rândul Institutului Cantacuzino, singura unitate din România care produce seruri și vaccinuri utilizate în prevenirea bolilor transmisibile, tratarea și diagnosticarea anumitor afecțiuni. Ultimul lot a fost predat spitalelor în decembrie 2003, acum linia de producție fiind închisă.

În condițiile în care în lume epidemiile se extind sau apar mereu noi forme de manifestare ale acestora, autoritățile guvernamentale consideră că vaccinurile care poartă marca Institutului Cantacuzino nu au nici o valoare. Nu contează nici măcar faptul că toate serurile și vaccinurile aflate în rezerva de stat sunt produse ale Institutului Cantacuzino. Acesta are o valoare patrimonială, dar și strategică. De exemplu, în SUA activitatea de producție a serurilor este subordonată direct Pentagonului și susținută financiar ca atare.

Vă exemplificăm un caz concret, declarat de doctor Cristian Coman, directorul fermei Băneasa a Institutului Cantacuzino: imediat după atentatele de la 11 septembrie care au avut loc în SUA, mai erau cinci cai în ferma institutului, pe care-i utilizau la producerea serului anticărbunos. Li s-a cerut să sacrifice caii pentru că nu mai au nevoie de ser cărbunos și ar fi mai mici costurile pentru sacrificarea lor decât pentru întreținere. Imediat după atentate, când au apărut amenințări cu antrax, s-a aflat că la rezerva de stat nu mai exista ser anticărbunos. Atunci s-a apelat la francezi, dar nu le-au putut furniza serul acesta, fiind în stoc limitat. Institutul Cantacuzino are acum aceeași soartă ca și Institutul Ana Aslan.

În anul 2002, am atras atenția că va fi "doar o chestiune de timp și va urma Institutul de endocrinologie C.I. Parhon, Institutul Cantacuzino" (declarație politică susținută în data de 10.12.2002). Interesele obscure, de grup, primează și de această dată. Unde și când se va opri Guvernul din demolarea unor embleme ale științei și cercetării românești?...

  Maria Lazăr - intervenție cu tema Omagiu femeii;

Doamna Maria Lazăr:

"Omagiu femeii"

Fiecare început de martie înseamnă pentru toate femeile din lume omagierea feminității, a respectului pe care societatea îl datorează ființei care este deopotrivă soție, mamă, fiică, creatoare de valori materiale și spirituale, alături și împreună cu partenerul ei de viață - bărbatul.

Ziua de 8 martie, ca zi internațională a femeii, are o conotație istorică, ea generând numeroase momente de luptă pentru dobândirea drepturilor sale.

De-a lungul vremii, femeile au străbătut un proces de emancipare profesională și socială, iar în contemporaneitate ea se dedică deopotrivă pe tărâmul științei, al culturii și artei și nu în ultimul rând politicii. În toate aceste ipostaze femeia a dovedit trăsături deosebite: competență, dăruire, înțelepciune, atașament, ea reprezentând un factor de echilibru, un liant de care societatea are nevoie pentru a progresa.

La noi în țară, femeia se bucură de toate drepturile sale, legislația românească o consacră parteneră cu șanse egale în raport cu bărbatul.

Cu toate acestea, datorită mentalității, a multiplelor răspunderi ce-i revin, ea nu se poate bucura pe deplin de drepturile ce-i sunt conferite.

Societatea mai are încă de corectat, în special în ce privește aplicarea în viață a normelor de drept privind statutul femeii. Este nevoie de efort susținut pentru eradicarea violenței, a exploatării sexuale a femeii, înfăptuirea cu adevărat a principiilor egalității de șanse.

De aceea, fac apel de la tribuna Parlamentului, în primul rând către femei, pentru o acțiune solidară în câștigarea pe deplin a drepturilor lor, iar către partidele politice, să vegheze și să ia măsuri pentru ca legislația să fie respectată și aplicată.

  Ioan Timiș - creionarea planului de acțiune prezentat la Bruxelles pentru accelerarea integrării României în Uniunea Europeană;

Domnul Ioan Timiș:

Șocul creat de propunerea relativ recentă a parlamentarilor Arie Oostandler și Emma Nicholson, făcută în Comisia de politică externă a Parlamentului European, de a se întrerupe negocierile de aderare ale României la Uniunea Europeană a fost mai mult decât un duș rece, a zguduit pur și simplu. Dar, vorba românului, tot răul spre bine! Pentru că, în ultima vreme, toate forurile implicate în negocieri s-au mobilizat exemplar.

Guvernul a recepționat și a tratat cu toată seriozitatea semnalele trimise recent de oficialii europeni. Ele n-au fost minimalizate, nu s-a încercat eludarea importanței lor, dar nici nu au fost exagerate.

Mesajele de la Bruxelles nu ne-au spus lucruri pe care nu le știam. Ele reafirmă data fixată - 1 ianuarie 2007 - pentru aderarea României. Elementul comun al lor este acela că România trebuie să accelereze procesul de reformă pentru a nu rata această dată. După puternica ofensivă europeană, întreprinsă la Bruxelles de guvernanții noștri - pentru a contracara posibila întrerupere a negocierilor - s-a trecut rapid la punerea în practică atât a măsurilor deja programate, cât și a noilor angajamente luate de premierul Adrian Năstase în numele României în întâlnirile sale cu principalii reprezentanți ai forurilor Uniunii Europene: Pat Cox, Gunther Verheugen, Elmar Brok și Romano Prodi.

Planul de acțiune reprezintă focalizarea pe măsurile cele mai sensibile și importante din calendarul pregătirii interne: reforma justiției, combaterea corupției, libertatea presei, reforma administrației publice, precum și pentru continuarea reformelor economice și întărirea capacității administrative.

Dintre acestea, o mențiune specială trebuie adusă următoarele puncte:

  • În domeniul protecției copilului, se are în vedere adoptarea, până la mijlocul lunii în curs, a pachetului de legi care va reglementa acest sector, conform recomandărilor formulate de experții Comisiei Europene, apoi elaborarea și adoptarea legislației secundare, până la mijlocul lunii iunie, și reorganizarea Agenției pentru Protecția Copilului și evaluarea performanței individuale în cadrul acesteia;
  • Pentru îndeplinirea criteriilor economice de aderare, Guvernul va aplica măsuri stricte de reducere a inflației, va îmbunătăți cadrul legislativ și administrativ necesar dezvoltării sectorului întreprinderilor mici și mijlocii, va reduce, gradual, volumul arieratelor din economie cu până la 0,5 la sută din P.I.B. în 2004 și va îmbunătăți capacitatea administrativă de aplicare a politicilor în domeniul concurenței și al ajutoarelor de stat;
  • Adoptarea până în iunie 2004 a pachetului legislativ pentru reforma justiției: Legea privind organizarea judecătorească, Legea privind statutul magistraților, Legea privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Planul de acțiune prezentat la Bruxelles a permis transmiterea unui mesaj politic clar, în sensul că Guvernul României a reacționat prompt și eficient pentru a răspunde preocupărilor formulate de parlamentarii europeni.

Abordarea în termeni practici a negocierilor este acum calea pe care merge România. Încheierea acestora până la sfârșitul anului și crearea, astfel, a perspectivei îndeplinirii programului care prevede aderarea în 2007, depinde, în continuare, de punerea în practică a listei de măsuri convenite. Un rol prioritar și hotărâtor revine Ministerului Integrării Europene, care are sarcina de a monitoriza direct și permanent pașii concreți întreprinși în negocieri.

  Marian-Adrian Motoc - intervenție intitulată Noi condiții, noi strategii;

Domnul Marian-Adrian Motoc:

"Noi candidați, noi strategii"

Sondajele de opinie date publicității desenează un contur a ceea ce va însemna, în linii mari, cursa prezidențială din 2004. Clasamentul personalităților politice cele mai cotate din punct de vedere al popularității de care se bucură în rândul opiniei publice îi plasează pe primele locuri, evident, pe Adrian Năstase și Mircea Geoană, adică reprezentanții Partidului Social Democrat.

Cu toate acestea, sondajele devin ispititoare și pentru o mulțime de alți pretendenți la conducerea țării. Personaje cunoscute sau mai puțin notorii și-au făcut apariția pe scena politică românească, anunțându-și intențiile elective. Cursa electorală a și început. Care sunt însă regulile acestui joc și de către cine sunt ele făcute? Se pare că anul acesta nu se mai ține cont de doleanțele poporului român, ci de campanii electorale care mai de care mai sofisticate și mai "scumpe".

O apariție pe cât de spontană, pe atât de neclară în cursa prezidențială românească este româno-americanca Lia Roberts. Prezentându-se ca "salvatoarea" națiunii și o luptătoare aprigă împotriva corupției, Lia Roberts nu a prezentat nici soluții, și nici orice alte metode concrete de conducere a acestei țări, oferind doar un discurs prin care le promite românilor că îi va scoate în lume "cu picioarele înainte". Nepropunând nici un program pe care se bazează domnia sa în calitate de candidat la funcția supremă în stat, românca emigrată în America confundă chiar și legile elementare ale statului nostru, care se bazează pe o legislație specifică și nu au nimic în comun cu sistemul american.

Candidați la președinția României au apărut și vor mai apărea. Nu faptul acesta este însă important, căci este un drept fundamental al fiecărui cetățean de a candida la funcții publice, ci, în acest caz, contează pe ce se bazează aceste candidaturi și cu ce mesaj pornesc în cursa electorală. Unii nu oferă decât speculații politice, alții, campanii electorale somptuoase sau populiste. Mai puțini sunt cei care oferă programe coerente, din care să rezulte o garanție a viitorului, a performanțelor și a succesului României, iar și mai puțini sunt cei care oferă fapte, experiență și reforme realizate integral.

Românii au mai trecut prin trista experiență de a se aventura și a alege un președinte fără experiență politică și cu un sprijin fățiș din partea unor grupuri de interese, care a umplut ochii românilor cu declarații demagogice și a condus țara pe calea regresului, dovedind lipsă de pragmatism și de responsabilitate. Mesajele frumoase nu-și mai găsesc rostul în România mileniului III, căci România are nevoie de fapte, are nevoie de continuitatea a ceea ce s-a început în 2000.

Abia acum țara noastră se îndreaptă în direcția corectă și nu-și permite să devieze.

România nu mai are nevoie de schimbare, ci de continuitate, de progres, de reformă, de adaptare la normele comun acceptate europene.

România are nevoie de oameni puternici, reprezentativi, care să înțeleagă în profunzime poporul român, cultura, limba și tradițiile, gândurile, speranțele și idealurile acestuia.

A-i dori poporului român să intre în Europa" cu picioarele înainte" înseamnă a nu-i cunoaște nici trecutul și nici foarte bine prezentul.

România a avut nevoie de sprijin, de programe și idei de susținere pentru a încheia capitole importante de integrare în Uniunea Europeană, pentru redresarea economiei, pentru combaterea corupției, pentru securizarea frontierelor, pentru integrarea în structurile nord-atlantice etc.

Din fericire, în tot acest timp, în România s-a format o echipă de foarte buni specialiști, oameni capabili să conducă o țară, oameni care au întreprins acțiuni ce au dat rezultate benefice în toate domeniile. Avem deja o clasă politică bine structurată, care a muncit în ultimii patru ani spre binele României și a contribuit la toate momentele pline de succes ale acestei țări.

Pentru a avea succes este necesar să facem tot ceea ce ne stă în puteri pentru binele poporului român și să mărturisim deschis ceea ce nu suntem în stare să facem, căci candidați sunt și pot să apară mulți. Contează cine se menține și cine rămâne.

  Mihail Sirețeanu - critici la adresa unor acțiuni ale opoziției ce aduc atingere interesului național;

Domnul Mihail Sirețeanu:

România s-a angajat pe drumul integrării europene, un drum deloc ușor de parcurs, dar la capătul căruia se află marea familie a țărilor europene democrate, la care țara noastră se va alătura de jure în 2007.

Drumul pe care ne-am angajat cere eforturi deosebite atât din partea celor care guvernează, cât și din partea populației. Costurile integrării sunt mari, sacrificiile de asemenea, dar toate acestea sunt mai ușor de suportat când ne gândim la avantajele ce vor decurge din momentul aderării la Uniunea Europeană.

Guvernul condus de domnul Adrian Năstase s-a angajat ferm pe calea reformelor în toate domeniile, iar rezultatele nu au întârziat să apară.

Reacțiile pozitive ale reprezentanților Uniunii Europeane, a unor șefi de state ne-au dat speranțe că 2007 va fi anul în care aderarea se va produce și, totodată, ne-au dat un imbold, de ce să nu recunoaștem, necesar pentru accelerarea reformelor, pentru a putea să respectăm calendarul negocierilor.

Partidele din opoziție, prin vocea liderilor lor, și-au declarat sprijinul și disponibilitatea de a participa la acest efort comun pentru integrare.

Am crezut, în naivitatea mea, că aceste declarații sunt de bună - credință, că într-adevăr se dorește ca țara noastră să ajungă acolo unde îi este de fapt locul, am crezut că sunt într-adevăr români, așa cum se declară, dar ne-am înșelat amarnic.

Am avut cu toții ocazia să vedem cum diverși reprezentanți ai partidelor din opoziție se urcă la tribuna Parlamentului și, cu o răutate pe care nici măcar nu fac efortul să și-o mascheze, atacă din toate pozițiile Guvernul, pe cei care trudesc pentru ca țara noastră să-și poată respecta angajamentele asumate.

Se bucură de orice sincopă, de orice critică ce ne este adresată, recunosc, de multe ori pe bună dreptate, de un parlamentar european sau de vreun reprezentant al unor instituții europene.

Ascultând aceste declarații, mă întreb de multe ori dacă mă aflu sau nu în Parlamentul României, dacă acești așa-ziși reprezentanți ai poporului român le reprezintă cu adevărat interesele.

Dorința unor lideri ai opoziției de a pune "tălpi" integrării europene s-a văzut clar la referendumul pentru revizuirea Constituției. Deși inițial s-au declarat partizanii reformelor constituționale, deși au participat la dezbaterea privind modificarea unor articole din Constituție, deși au participat la vot, prin declarațiile și acțiunile ulterioare și-au arătat adevărata lor intenție, aceea de a nu se vota noua Constituție, fapt ce ar fi putut avea consecințe deosebit de grave în procesul integrării. Din fericire, cetățenii României, prin prezența lor la urne, au dat un vot de blam partidelor din opoziție și liderilor acestora.

De altfel, ultimele sondaje de opinie au arătat cât se poate de clar că toate aceste acțiuni antiromânești au avut un efect de bumerang, popularitatea acestor lideri politici scăzând într-un mod ce nu mai suportă comentarii.

Nu aș vrea să trec cu vederea ce s-a întâmplat în cadrul ședinței comune în care s-a aprobat aderarea României la NATO.

În loc să fie o ședință festivă, în care să ne bucurăm cu toții de succesul obținut de țara noastră, am avut parte de aceleași declarații sforăitoare de blamare a puterii, de critici ce nu aveau nimic comun cu ceea ce avea loc, dar care, după părerea lor, ar fi putut face impresie reprezentanților unor țări membre NATO ce se aflau în sală. Nimic mai fals, stimați colegi.

Nu declarațiile dumneavoastră fac impresie, ci faptele noastre. Nu cu declarații am intrat în NATO, ci cu acțiuni hotărâte, ferme, pe care Guvernul PSD a avut tăria să le pună în practică.

Nu am pretenția ca partidele din opoziție să se bucure de realizările guvernării PSD. Până la urmă, vă înțeleg că nu ați dat curs apelului la unitate făcut de primul-ministru, domnul Adrian Năstase, vă înțeleg fiindcă vă cunosc, dar de aici și până la acțiuni ce aduc atingere interesului național este cale lungă.

Stimați colegi,

Lăsați demagogia de o parte și treceți la treabă. Țara noastră are nevoie de un climat de liniște, de unitate, nu de declarații sau acțiuni ce ne pot face rău tuturor.

Treziți-vă măcar acum, în ceasul al 12-lea, și alăturați-vă celor ce vor binele țării, al poporului român.

  Ioan Miclea - Un punct de vedere asupra antisemitismului european;

Domnul Ioan Miclea:

"Un punct de vedere asupra antisemitismului european".

Astăzi, spre lauda popoarelor europene, antisemitismul tradițional se rezumă la o minoritate restrânsă, dar acest lucru nu ne scutește să luptăm împotriva intoleranței ei. Organismele europene au ințiat de curând la Bruxelles, pe această temă, un seminar despre antisemitism, care era cât pe aici să nu se mai țină, deoarece evreii au acuzat însăși acest seminar și pe organizatorii lui de antisemitism.

Sunt fapte care ne obligă să ținem cont că în unele țări acest flagel numit "antisemitism", care s-a perpetuat în Europa de-a lungul secolelor, mai există și astăzi. Într-un sondaj de opinie efectuat în țările Uniunii Europene în luna noiembrie a anului trecut, 50% din cei intervievați au afirmat că Israelul reprezintă un pericol la adresa păcii mondiale, mai mult decât orice țară.

Faptul că un număr așa de mare de europeni se pronunță împotriva politicii statale a Israelului nu înseamnă că ei sunt și antisemiți. Sondajul s-a referit nu la poporul evreu, ci la politica dusă de statul Israel în privința palestinienilor și la acest continuu conflict care generează atâtea tragedii. Hipersensibilitatea evreilor, mai ales a celor din Europa, transformă însă orice critică la adresa Israelului într-o atitudine antisemită, lucru care este departe de realitate.

Antisemitismul din Europa, care își are rădăcinile în trecutul îndepărtat, a fost numit "cea mai îndelungată ură" și își are originea în ideea că evreii poartă o vină colectivă pentru moartea lui Iisus. Nu putem, însă, să fim antisemiți pentru că evreii l-au omorât pe Iisus, deoarece El a murit pentru păcatele întregii lumi, situație în care ar trebui să fim proprii noștri antisemiți.

O altă cauză identificată ca fiind la originea antisemitismului european ar fi, după unele sondaje de opinie făcute în țările Uniunii Europene, aceea că evreii dețin prea multă putere în lumea afacerilor. Dacă lucrurile stau așa, evreii trebuie lăudați, deoarece afacerile (nu numai acum, ci și în trecut) au fost factorul motor de dezvoltare economică a societății. Nu cred că un om cu mintea trează poate să condamne pe cineva sau să-l urască, pe motiv că ajută la dezvoltarea societății.

Cauzele antisemitismului trebuie căutate în altă parte. În primul rând, cred eu, într-o anume ignoranță venită din întunericul secolelor trecute, când în unele țări din Europa evreii erau prigoniți, cu scopul de a li se confisca averile, spre a îmbogăți curți regale și a finanța războaie de cucerire, apoi, într-o anume educație deviantă a unora, de a considera pe cel bogat dușmanul săracului sau pe cel deștept dușmanul celui mai puțin înțelept. Nu trebuie neglijată însă, în ziua de azi, nici teama pe care o provoacă europenilor relațiile tensionate dintre evrei și palestinieni, cu întreg cortegiul de probleme care derivă din acest fapt. Nu este mai puțin adevărat că vocabularul și atitudinile critice la adresa Israelului dezvăluie adesea un substrat de antisemitism tradițional.

De asemenea, trebuie să avem în vedere faptul că israelienii sunt adesea foarte sensibili atunci când sunt criticate politicile țării lor. Evreii trebuie să conștientizeze că nu toată lumea este împotriva lor, că și un prieten poate să te critice, cu bună intenție de a te ajuta să nu mai greșești.

Dialogul, justa înțelegere a fenomenelor, concilierea, încrederea reciprocă, sinceritatea în dialog și concesiile sunt armele viitorului, care ne vor împăca cu noi înșine, în primul rând, și cu cei pe care îi iubim și prețuim.

  Aurel Gubandru - declarație intitulată Faptele confirmă sondajele.

Domnul Aurel Gubandru:

"Faptele confirmă sondajele."

Ne întrebăm adesea cât de apropiate sunt sondajele de opinie de exprimările reale ale populației cu drept de vot, mai ales atunci când diferite instituții de sondare a opiniei publice prezintă cifre mai mult sau mai puțin asemănătoare. Cu atât mai mult, îți pui întrebarea, ca membru al Partidului Social Democrat, în postura sa de câștigător al alegerilor din anul 2000 cu un procent întrecut acum, după 4 ani de guvernare, cu peste 10%, dacă scorul de peste 50% exprimă o realitate.

Cunoaștem cu toții realizările deosebite obținute după anul 2000, acestea sunt o realitate: creșterea economică și reducerea inflației, dar la fel de adevărate sunt multe alte componente ale programului social democrat desfășurat de PSD, care au condus România pe un drum optimist. Dar, fără îndoială, am un ochi critic vizavi de neîmplinirile, mai mici, e adevărat, dar care, ca în orice guvernare, există.

Vizita premierului Adrian Năstase la Buzău, efectuată miercuri, 3 martie 2004, a venit să-mi infirme temerile referitoare la sondaje. Președintele Partidului Social Democrat și primul - ministru al României a fost primit de populația Buzăului cu mare admirație și simpatie, deși cunoaștem cu toții erodarea din timpul unei guvernări.

Inaugurarea sălii de sport de la Smeeni, vizita în unitățile industriale Ductil Steel (producătoare de sârmă și produse din sârmă), Ductil (producătoare de electrozi pentru sudură), Allison Hayes (producătoare de confecții textile), inaugurarea modernei Piețe Centrale din municipiul Buzău sunt tot atâtea dovezi ale faptului că buzoienii îl iubesc pe Adrian Năstase, sunt tot atâtea dovezi că buzoienii vor vota cu PSD-ul.

Alte obiective importante realizate în județul nostru: sala de sport din Râmnicu - Sărat, noul sediu al vămii din Buzău, ultramodernul bazin olimpic au "privit" cu părere de rău faptul că premierul nu a ajuns și pe "teritoriul" lor.

Putem spune că președintele Partidului Social Democrat, Adrian Năstase, a făcut la Buzău "o baie de mulțime", o "baie" care te reconfortează și îți încarcă bateriile pentru acest an, dar și pentru următorii, întrucât mulțimea de oameni nu a venit decât să-și exprime recunoștința pentru modul înțelept în care a fost guvernată România în acești ani, pentru tot ceea ce a primit de la guvernanții săi. Opoziția are motive temeinice să fie îngrijorată...Vă mulțumesc.

 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu și vă doresc o zi după voia dumneavoastră.

 
     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 21 noiembrie 2019, 2:47
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro