Ioan Timiș
Ioan Timiș
Sittings of the Chamber of Deputies of March 16, 2004
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.32/25-03-2004

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
04-12-2019
27-11-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2004 > 16-03-2004 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of March 16, 2004

  1. Intervenții ale deputaților:
  1.19 Ioan Timiș - rememorarea faptelor petrecute la 15 martie 1990 la Tg. Mureș și modul cum a rezolvat România problemele interetnice;

Domnul Ioan Timiș:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

La 15 martie 1990, maghiarii din Harghita au aniversat împlinirea a 142 de ani de la izbucinirea Revoluției de la 1848 din Ungaria. Cu acest prilej, s-a arborat drapelul maghiar pe instituțiile publice, s-au depus coroane de flori cu drapelul Ungariei, la Sovata a fost dată jos statuia lui Nicolae Bălcescu, iar la Târgu Mureș a fost profanată statuia lui Avram Iancu. La aniversarea Revoluției, au venit din Ungaria peste 10 mii de persoane care au provocat incidente la Satu Mare, Sovata și Târgu Mureș, lezând sentimentele naționale ale românilor.

În replică, în zilele următoare, mii de manifestanți români protestează împotriva separatismului etnic din școli, a arborării însemnelor de stat ungare, a profanării unor monumente istorice românești. Au loc un șir de manifestații și contramanifestații, care au culminat cu confruntările violente între români și unguri, la Târgu Mureș (19-20 martie), soldate cu morți și răniți. Acestea au fost, din păcate, faptele.

La 14 ani de la aceste evenimente tulburi, întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem este dacă, astăzi, 16 martie 2004, ar mai fi posibilă repetarea lor în viitor? Răspunsul este, după părerea mea, un categoric "NU", iar argumentele pe care aș putea să le invoc sunt, îmi place să cred, cum nu se poate mai convingătoare.

În primul rând, este destul de limpede pentru toată lumea că în prezent, în România, nu există tensiuni interetnice de natură să provoace izbucniri violente. Ca atare, nici cercurile interesate în exacerbarea lor nu mai pot manipula acum eventuale situații de conflict.

În al doilea rând, contextul internațional este în momentul de față fundamental diferit față de cel din 1990. România este profund angajată în procesul de integrare europeană, în care tratamentul minorităților ocupă un loc proeminent. Relativ aproape de războaiele post-iugoslave, lumea este puternic sensibilizată față de orice evoluții care ar putea stârni animozități interetnice.

România, deși pare să fie înscrisă, inevitabil, pe traiectoria unei democrații consolidate, a oferit, în evoluția ei de după 1989, câteva exemple în care doleanțele minorităților au urmărit logica "drepturi înainte de democrație", manifestările de acest ge dovedindu-se contraproductive tocmai din perspectiva interesului major comun, acela de a consolida democrația în beneficiul tuturor.

În pofida dificultăților pe care le-a avut de traversat, România a reușit să devină un factor de stabilitate într-o regiune în care problemele similare, angoasele comunitare întreținute de sentimentul de amenințare reciprocă, au declanșat mai multe conflicte sângeroase și au impus soluții de segregare sau de purificare etnică prin mijloace mai mult sau mai puțin pașnice.

Există, fără nici o îndoială, un model românesc al relațiilor interetnice. În ce constă semnificația acestuia?

Se manifestă un consens în rândul analiștilor în ceea ce privește realizarea în România, în ultimii 14 ani, a unei păci interetnice, care poate servi drept model pentru întreaga regiune în care ne aflăm. Ceea ce s-a realizat în acest sens, în ultimii ani, nu reprezintă altceva decât o acumulare de soluții, un proces dinamic și complex care, departe de a fi conceput artificial și intenționat, a urmărit pacea și toleranța, reducerea și eliminarea tensiunilor, reușind să arate cum o țară care a ieșit din comunism poate învăța să trăiască în diversitate.

Pe de altă parte, nu trebuie să omitem faptul că elementele cardinale ale modelului românesc - reprezentarea minorităților în Parlament, existența unui Consiliu al Minorităților Naționale, prezența la guvernare a minorității maghiare (în perioada 1996-2000) etc. - nu rezolvă în mod automat toate problemele. Cadrul dialogului trebuie întreținut cu grijă și pe mai departe, astfel încât prezența reprezentanților minoritățlor în aceste structuri să nu rămână o prezență formală, inevocabilă în momente de bilanț, ci o participare reală, efectivă și eficientă, în acele decizii care privesc destinele comunităților pe care le reprezintă.

Cea mai importantă lecție care trebuie învățată din evenimentele de acum 14 ani este recunoașterea caracterului binefăcător al diversității, nevoia unei sensibilități mereu reînnoite față de multiculturalism, respingerea oricăror demersuri care ar putea să tulbure pacea interetnică. La mai bine de un deceniu de la prăbușirea comunismului, societatea românească pare a se fi înscris, definitiv, nu fără a trece printr-o criză de adaptare, pe calea construirii unei noi identități, în care multiculturalismul, diversitatea etnică, deschiderea spre comunicare și globalizare sunt la ordinea zilei.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania monday, 9 december 2019, 9:52
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro