Plen
Ședința Camerei Deputaților din 23 martie 2004
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.37/01-04-2004

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2004 > 23-03-2004 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 23 martie 2004

  1. Intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,25.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte de domnul Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, asistați de domnul Nicolae Leonăchescu și Puiu Hașotti, secretari.

 
   

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineața.

Începem prima parte a ședinței de astăzi, dedicată intervențiilor deputaților.

 
  Radu Liviu Bara - intervenție cu titlul Terorismul și posibilitatea de a munci în străinătate;

Domnul Liviu Bara. Va urma domnul profesor Mincu.

 

Domnul Radu Liviu Bara:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Titlul intervenției mele de astăzi este "Terorismul și posibilitatea de a munci în străinătate".

11 septembrie 2001. Două avioane pilotate de sinucigași pline cu oameni nevinovați lovesc "inima" Americii, distrugând clădirile World Trade Center, unele din cele mai importante clădiri din lume.

11 martie 2004. Alți alienați mintal adepți ai teroarei lovesc cu premeditare într-o majoritate care își asigura cu multă sudoare existența, aruncând în aer o mulțime de trupuri ale unor oameni care se îndreptau, matinal, spre locurile de muncă.

Așadar, criminali absurzi și ticăloși au coborât de la ținte precise, explicite, cum a fost la New York, la anonimi, spanioli sau străini, din trenurile care îi purtau spre locurile unde își câștigau pâinea zilnică. Prin această lovitură, terorismul și-a arătat încă odată chipul hidos, astfel încât orice ființă umană din orice colț al lumii poate fi o posibilă victimă.

Din păcate, și România a fost și este în doliu. Printre cei care și-au pierdut viața în atentatul de la Madrid au fost și 14 români. Alții sunt în stare gravă, iar spaima morții plutește încă pe deasupra mai multor familii care cer îndurare de la Dumnezeu.

Tot ce s-a petrecut în Spania a declanșat durere, lacrimi, revolte și uimire. Oameni din toate colțurile lumii au protestat, au participat la mitinguri ale tăcerii, au aprins lumânări în amintirea victimelor, iar familiile îndoliate și-au îngropat morții.

Din păcate pentru unii dintre români, tristul eveniment nu a avut darul de a ne uni, a protesta și a încerca să găsim orice mijloace de luptă contra terorismului, ci a prilejuit un eveniment de dezbinare, în care ura a făcut încă odată să întunece mințile unor politicieni, ziariști sau a unor analiști politici, care văd în actuala Putere un dușman permanent.

S-a ajuns până acolo încât s-a acreditat ideea că dacă românii și-ar fi găsit locuri de muncă în țară nu ar mai fi plecat în Spania sau aiurea pentru a munci și a câștiga un ban. Această situație redusă la absurd ne-ar conduce la ideea că dacă Guvernul Năstase nu ar fi reușit să elimine vizele Schengen nu ar fi existat victime românești în Spania.

Vreau să amintesc că în toate țările lumii lucrează cetățeni ai altor țări. Există tratate bilaterale între țări în care se stipulează și asigurarea unor locuri de muncă în condiții egale între țările semnatare. Că există și oameni care lucrează ilegal într-o țară sau alta, este altceva, dar excepțiile întăresc regula.

Între România și Spania există un astfel de tratat și este respectat întocmai. Dacă, dintr-un motiv sau altul, un accident de muncă, de transport sau boală profesională ar conduce la decesul unui spaniol care lucrează în România, vina ar fi a Guvernului spaniol că nu a asigurat locuri de muncă suficiente spaniolilor? Este de râs acceptarea acestei idei, așa cum de râs este și poziția celor care au lansat-o.

Domnilor din Opoziție,

Vă place sau nu, viața merge înainte. Românii vor pleca să lucreze în străinătate, așa cum străinii vor veni să lucreze la noi; românii vor pleca să viziteze țări străine, așa cum străini vor veni să viziteze România, și plecarea la lucru sau plecarea în scop turistic în altă țară reprezintă un risc pe care fiecare și-l asumă.

Cât despre faptul că nu există locuri de muncă suficiente în țară, nu este o noutate, dar cred că nu există țară în care aceste locuri de muncă să fie suficiente, așa că nu văd de ce România ar fi o excepție.

Că în unele țări salariile sunt mai bune decât la noi, acest lucru este asumat cu luciditate de Guvernul Năstase, care, chiar prin vocea primului-ministru, îndeamnă oamenii să apeleze la Oficiul pentru Migrație a Forței de Muncă, înființat la nivelul Guvernului, pentru a li se găsi locuri de muncă în străinătate.

De altfel, toți cei care au lucrat în străinătate fac apel la Guvern să li se permită în continuare să își caute locuri de muncă, la fel ca și alții care nu au lucrat încă afară, dar își doresc enorm acest lucru.

Concomitent cu acest îndemn, Guvernul promite înființarea de locuri de muncă în țară astfel încât în fiecare familie să existe cel puțin un salariat.

Cunoscând seriozitatea Guvernului Năstase, sunt convins că promisiunile se vor transforma în practică.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Iulian Mincu - referire la problema învățământului superior din România;

Dau cuvântul domnului deputat Iulian Mincu. Va urma domnul Petre Posea.

 

Domnul Iulian Mincu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Mă refer în declarația mea politică de astăzi la problemele învățământului superior din România.

"Raportul privind starea învățământului superior în perioada 2001-2003", document publicat la 17 februarie 2004, dorește să demonstreze progresul deosebit al învățământului superior sub guvernarea PSD. Se subliniază între altele conceptul Ministerului Învățământului de retragere a statului din finanțarea învățământului superior.

Se subliniază că în 2001 existau 140 de universități de stat și particulare. În 2003 sunt 107 universități, dintre care 49 de stat plus 7 cu caracter militar și 20 de universități particulare acreditate; restul sunt autorizate.

S-a ajuns, subliniază Raportul, de la 833 de studenți la 100 de mii în 1990-1991 la 2800 de studenți la 100 de mii în 2002-2003.

De precizat: dintre cei 450 de mii de studenți la universitățile de stat, 190 de mii plătesc taxe, depășind astfel cifra de la învățământul particular - de 146815.

Învățământul universitar românesc de stat a devenit astfel o mare afacere. Din 1990 încoace, România finanțează aceeași cifră de școlarizare în învățământul superior: aproximativ 60 de mii de locuri de studenți pe an, din cei 607600 de studenți pe an la învățământul de stat și particular care existau în 2002-2003.

Din punct de vedere al taxelor, România se aliniază multor țări ale Uniunii Europene. Pentru înscrierea la admitere, se cer 50-100 de euro, iar pentru școlarizare între 350 și 800 de euro anual. Precizez "unele" pentru că în 7 din cele 15 țări învățământul superior atât pentru localnici, cât și pentru străini este gratuit - nici taxe de înscriere, și nici de școlarizare. Le menționez: Austria, Germania, Danemarca, Grecia, Finlanda, Luxemburg, Suedia.

La noi, în medie taxele variază între 350 și 800 de dolari. Spre exemplu, În Franța și Portugalia taxele variază între maximum 240 euro până la 294 de euro.

În România, toate facultățile de stat solicită taxa de înscriere și la toate specialitățile. Conform Constituției din 2003, art.32 alin.4, învățământul de stat este gratuit, conform legii.

Țările Uniunii Europene care percep taxe recalculează în timpul anului, trimestrial, în funcție de situația materială a studentului, taxa pe care acesta trebuie să o plătească. La noi, nu se pune o astfel de problemă.

Facultățile din Uniunea Europeană sunt libere să fixeze taxe sau nu la cei cu frecvență redusă, pentru cei de la studiul postuniversitar și/sau pentru cei care provin din țările Uniunii Europene. În majoritate, chiar unele ca Spania, Norvegia, Italia, care iau taxe la învățământul de zi, renunță la taxele la învățământul postuniversitar.

Veniturile din țările Uniunii Europene sunt cu mult superioare celor din România, care garantează "Învățământul în România este prioritar și gratuit", fapt confirmat și de Legea Statutului personalului didactic, 1997, art.72 alin.3, și sunt obligat să accentuez că o treime din tinerii până la 24 de ani din România trăiesc în sărăcie și uneori sub pragul de sărăcie obișnuită. Sărăcia este exprimată la noi sub suma de 1,75 milioane de lei lunar, adică mai puțin de 45 de euro lunar, atât cât se câștigă în Spania într-o singură zi de muncă.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Petre Posea - declarație intitulată Oameni de nimic lovesc în mod josnic în realizările P.S.D.;

Dau cuvânt domnului deputat Petre Posea. Va urma domnul Ștefan Baban.

Domnii deputați Pavel Târpescu, Florin Iordache, Dan Brudașcu, Emil Rădulescu și Marin Anton au depus declarațiile la secretariat.

 

Domnul Petre Posea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația de astăzi se intitulează "Oameni de nimic lovesc în mod josnic în realizările guvernării Partidului Social Democrat".

Opoziția română a alunecat pe panta periculoasă a reducerii programului său politic la un singur cuvânt - "antipesedismul". Chiar dacă despici firul în patru sau investighezi cu lupa, ferit-a Sfântul să depistezi în discursurile ei identificarea problemelor cu care se confruntă societatea românească, natura acestora, analiza simptomelor dar mai ales cauzele ce le generează, enumerarea acestora în funcție de priorități, soluțiile privind remedierea, dar mai ales resursele pentru avansarea celor mai optime terapii.

În bolnava concepție a Opoziției noastre, totul este redus la ideea că dacă românului nu îi este bine vina aparține exclusiv PSD și că simpla înlăturare a acestuia de la putere, brusc și dintr-o dată, va rezolva ca prin farmec orice problemă.

De asemenea, mai observăm că în ultima perioadă Opoziția a devenit extrem de agresivă, lovind orbește în dreapta și în stânga, înfigându-și colții nu numai în adversarul politic, ci au început să se sfâșie chiar între ei. Și, atunci, ce dovadă mai veridică a turbării ce i-a cuprins pe liderii acesteia, atât la centru cât și pe plan local, mai dorim, sindrom ivit în special din cauza neputinței ce-i caracterizează și a ridicolului de care s-au umplut?

Acesta nu este numai convingerea noastră, dar chiar și analiștii străini au remarcat faptul că Opoziția este foarte slabă în România. Este și firesc să fie așa deoarece exponenții principali ai acesteia - PNL și PD - și-au demonstrat totala incompetență atunci când s-au aflat la guvernare. Încercarea lor de a arunca întreaga responsabilitate pentru eșecul total al guvernării anterioare - asupra PNȚCD - nu a fost convingătoare de vreme ce timp de patru ani au deținut ministerele cele mai importante în guvernele Ciorbea, Radu Vasile și Mugur Isărescu.

Dar ceea ce a produs o adevărată panică în rândul Opoziției au fost aprecierile pozitive venite din străinătate la adresa Guvernului PSD. Nici un guvern postdecembrist nu s-a bucurat de atâtea aprecieri din partea cercurilor politice și financiare internaționale. De aceea această panică furibundă a Opoziției se manifestă frecvent împotriva Guvernului Năstase și împotriva liderilor PSD centrali și locali, îmbrăcând diverse aspecte mârșave, suburbane. La fel de tare, ei suferă și pentru că bilanțul guvernării PSD se înscrie cu creșteri substanțiale ale p.i.b.-ului, cu deficite bugetare rezonabile, inflație controlată, cu scăderea vizibilă a ratei șomajului și o creștere substanțială a exporturilor.

Ar fi imposibil de ascuns problemele care încă există - unele salarii și pensii mai modeste, unele creșteri de prețuri în unele sectoare sau la categorii de produse. Pentru orice om logic, este absurd de crezut că toate nerealizările societății românești se pot eradica brusc, după ce în perioada 1997-200 țara a cunoscut un declin economic catastrofal.

Progresele făcute de Guvernul Adrian Năstase este și firesc să îngrijoreze Opoziția. Dacă lucrurile continuă în același ritm susținut, în 2004 va fi foarte greu, dacă nu imposibil, ca Opoziția să obțină o creștere a numărului de mandate în Parlament, iar despre revenirea la putere nici vorbă. Și, atunci, în criză de proiecte viabile care să stea în fața ascensiunii guvernării PSD, apelează la tot felul de mizerii și colecții de delațiuni lipsite de suport, având ca principal scop subminarea încrederii țărilor occidentale dar și a românilor în conducerea actuală a României.

Și, ca o culme a fariseismului politic ce caracterizează Opoziția de pe la noi, în mod declarativ, la unison, aceasta sprijină orice demers și acțiune ale Puterii atât pe plan intern cât și internațional, dar în realitate este disperată la gândul că toate aceste evenimente benefice se pot întâmpla și au loc numai în timpul guvernării PSD, provocând o mare jale în rândul politicienilor Opoziției.

Ca parlamentar, martor la fel de fel de dispute politice, ortodoxe sau mai puțin ortodoxe, poate aș fi trecut cu vederea, catalogându-le nesemnificative - este vorba de ipocrizia, meschinăria și murdăria emanate în special de reprezentanții "struțo-cămilei" PNL-PD (hibrid între liberalism și social-democrație mimată), dar și de alți "trepăduși" ai unor formațiuni politice de "buzunar", dacă nu m-ar fi iritat la culme un atac josnic, sub centură, lipsit de fundament, lansat la adresa unor oameni de excepție din conducerea politicului și executivului buzoian.

Instrumentate din umbră atât de reprezentanții "cyborgului cu scrâșnet canin" și ai "matrozului ochios", dar și de alți "ipochimeni" ostili bunului mers al activității în municipiul și județul Buzău, atacurile josnice la adresa prefectului județului, președintelui consiliului județean și primarului municipiului Buzău nu au fost atât de "savurate" de populația județului, pe măsura așteptărilor celor care le-au lansat. Nu a fost surprinzător nici măcar faptul că articolele denigratoare au apărut succesiv în două cotidiene distincte, acuzațiile fiind aceleași, în situația în care presa locală nu a scris nimic.

Mi se pare inutil și deplasat să fim suspicioși asupra unora sau altora, potențiali "truditori" la asemenea mizerii, dar un lucru cert, de necontestat, este că autorii acestor "opere" dau dovadă, pe lângă alte lipsuri, de o crasă lipsă de profesionalism, atâta timp cât nu au verificat informațiile. Dar ce poți face? precedentul a fost creat prin vânzarea Mântuitorului pe o mână de arginți.

Cu toate acestea, fiind realiști și "iertând greșiților noștri", îi absolvim pe așa-zișii ziariști de prea marele zel, dar nu putem face același lucru cu "eminențele cenușii" care sunt în spatele acestor "mâncători de "..pâine" și care au impresia că pot denigra totul, pot arunca cu noroi pe realizări notabile create în timp, numai pentru faptul că nu pot prezenta programe alternative și, mai ales, nu pot contesta realitățile dobândite de poporul român, dar nu datorită lor.

Cu riscul că mă repet, consider regretabilă renunțarea la profesionalism a celor care recurg la afirmații mincinoase și scandaloase, și nu în ultimul rând taxez culpabilitatea directorului cotidianului "Jurnalul Național", care a acceptat publicarea unor astfel de materiale fără o documentare prealabilă.

După asemenea "specimene", este mai ușor să nu faci nimic, de teama de a nu fi identificat cu legături conspirative. Este adevărat că, în politică, fiecare își face campanie cu mijloacele la îndemână, dar parcă este prea de tot să apelezi la asemenea mârșăvii.

Trebuie să ne așteptăm, deci, în continuare la acțiuni concertate de subminare a tot ceea ce a făcut bun PSD și guvernul nostru, din înguste interese politice de grup.

Este bine să înțelegem și să anihilăm scopurile acestor diversiuni și să nu ne lăsăm amăgiți de propaganda făcută de niște oameni putrezi din punct de vedere moral și care au făcut atâta rău țării noastre.

Panica și disperarea care i-a cuprins îi împinge să acționeze împotriva propriei țări, și am convingerea că electoralul îi va sancționa așa cum merită.

Vă mulțumesc.

Vă rog să îmi permiteți să mai depun o declarație politică "Europa și terorismul".

 
Ștefan Baban - declarație politică cu titlul România și locul ei în Europa;

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Ștefan Baban. Va urma domnul Napoleon Pop.

Domnii deputați Romeo Raicu, Mihai Stănișoară, Adrian Semcu și Codrin Ștefănescu au depus declarațiile la secretariat.

 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"România și locul ei în Europa".

Recentele atentate de la Madrid au demonstrat încă odată, dacă mai era nevoie, că sărăcia din România a alungat pe mulți dintre concetățenii noștri pe meleaguri străine pentru a încerca să-și îndulcească traiul chinuit - și pe al lor, și pe al familiilor lor, pentru că banii câștigați cu greu și cu multă trudă asigură și traiul a zeci de persoane care au rămas în țară și care nu reușesc să-și găsească locuri de muncă decente.

Dacă, în urmă cu 3-4 ani, doar 25-50000 de români se aflau în Spania, în anul acesta numărul lor a ajuns la peste 2000000, mulți dintre ei fiind stabiliți acolo fără forme legale. Am văzut cu toții, în aceste zile de calvar, cum se descurcă pentru a reuși să trimită ceva bani celor de acasă, iar cei care au reușit să prindă ceva cheag și-au chemat și familiile și au hotărât să rămână definitiv acolo. Este trist, mai ales că nu toți cei care au luat această decizie sunt oameni tineri, mulți dintre ei încadrându-se în grupa de vârstă 35-40 de ani.

În acest timp, în țară, actualul guvern se laudă cu faptul că nivelul șomajului a scăzut vertiginos, ajungând la o rată de 7-8% la nivelul țării.

Chiar și în zonele cu probleme mai mari, respectiv Moldova, Valea Jiului, sudul țării au reușit să înregistreze un prag al șomajului la nivelul a 10% din populația activă a acestor zone.

La prima vedere, succesul pare evident, dar, analizând și disecând cifrele menționate, ajungem la trista concluzie: scăderea ratei șomajului s-a făcut prin exportul de sărăciei în țările Europei - Spania, Italia, Austria, Franța, Anglia etc., acolo unde muncile cele mai grele și mai prost plătite sunt îndeplinite de români și de alte nații care au plecat din țările lor în speranța unui trai mai bun.

Rudele celor decedați au fost înmărmurite de durere la aflarea tristei vești. Dar cred că și la gândul că cei plecați pe meleaguri străine au avut un asemenea ghinion, în locul unui trai mai bun să-și piardă viața, sufletele celor apropiați au fost devastate când au fost văzut în fața ochilor destrămarea visurilor celor plecați.

Cifrele prezentate prin statistici serbede nu reușesc întotdeauna să arate adevărata stare a lucrurilor cu care se confruntă românul de rând zi de zi.

Banii trimiși din străinătate, ca și pachetele ascund înjosirea, truda și singurătatea celor care au preferat "să aibă parte" de toate acestea pe alte meleaguri și nu în propria țară. Pentru cei rămași în țară, viața nu este ușoară - trebuie să se descurce cu greutățile zilnice, cu gospodăriile și cu copiii lăsați în grija lor. Iar dacă sunt și tineri căsătoriți, iar unul a plecat și celălalt a rămas în țară, vă dați seama cu toții că cea mai frumoasă perioadă a vieții le va lipsi cu desăvârșire și în poveștile pentru nepoți.

V-am mai informat că sunt localități din Moldova care s-au strămutat cu cea mai mare parte a cetățenilor în Spania, aici rămânând doar bătrânii, casele și terenurile părăsite și părăginite.

A trebuit să vină o zi fatidică, ca cea din 11 martie 2004, ca să vedem cum conaționalii noștri au preferat să-și părăsească locurile natale în căutarea unei vieți mai bune și mai decente.

A trebuit să vină această zi ca să aflăm că, în loc să exportăm bunuri și produse industriale și agricole, exportăm cu brio forța de muncă și sărăcia.

Mă întreb ce se va întâmpla cu cetățenii României peste 5-10 ani, când vor dori să muncească și să obțină niște bani care să le asigure o viață liniștită lor și copiilor lor și nu vor mai putea să-și găsească de lucru în Europa.

Mii de români au lucrat în Israel și în unele din țările arabe, mii de români lucrează legal sau clandestin în țările Europei, iar în acest timp actualul guvern se laudă cu victoriile obținute pe plan social.

Nu este nici legitim și nici moral ca generațiile viitoare să părăsească țara pentru a reuși să-și încropească o viață decentă sau, chiar mai trist, să hotărască că nu mai au de ce să revină în locurile în care s-au născut.

Indiferent de ce promisiuni vom face în campania electorală, este important să ne gândim cu responsabilitate la ce dorim să le oferim cetățenilor acestei țări, care sunt sătui de mizerie, corupție, lipsuri materiale și financiare. În caz contrar, vom mai descoperi cu surprindere, la un eveniment nefericit ca acesta, că românii preferă să-și riște viața pentru a câștiga ceva mai mulți bani decât în propria țară. Repetabilitatea acestor neajunsuri, precum și a exportului de sărăcie, vor face ca aceasta să fie imaginea României în Europa și în lume.

Cu toții știm că nu acesta nu este adevărul...

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Napoleon Pop - declarație referitoare la abuzul împotriva CEC-ului;

Dau cuvânt domnului deputat Napoleon Pop. Va urma domnul Becsek-Garda Dezideriu.

 

Domnul Napoleon Pop:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se referă la abuzul împotriva CEC-ului.

Un nou act guvernamental din nou făcut peste capul Parlamentului și cu pretenția de urgență, prin care CEC-ul poate să împrumute altor instituții de stat - ANL și CNI - peste 6.500 de miliarde de lei, ne ridică aceeași problemă a statului de drept a egalității șanselor în România, în care legile par să fie făcute nu pentru toți, ci ca excepții în favoarea unora.

În loc să construim instituțiile economiei de piață și să ne ocupăm de privatizare, am mai creat două companii de stat pentru care competiția și transparența nu există.

Statul atotputernic, pentru că pretinde că este proprietar la CEC, produce acestei instituții o expunere la risc de nebănuit, în condițiile în care legea obișnuită prevede cu totul altceva, întrucât în toate cazurile în care este vorba de capitalul social nu este problema proprietății statului, ci este vorba de fondurile pe care le gestionează.

În cazul CEC-ului, este vorba de marea majoritate a populației cu venituri mici care, sub protecția depozitelor cu o garanție de 100% din partea statului, încearcă să adune economii pentru zile negre.

Ne-a deranjat pe toți atunci când CEC-ul, tot sub presiune politică, a garantat fondurile unui joc piramidal cu mistere neelucidate nici până astăzi.

Acum, FNI se poate chema ANL sau CNI întrucât avantajele sunt de data aceasta și mai mari - avem două instituții de stat sub oblăduirea unui minister; deponenții sunt foarte mulți, care se mulțumesc ca banii lor măcar să nu se erodeze din cauza inflației; toate fondurile sunt garantate de stat indiferent ce face CEC-ul cu ele; iar un ANL sau un CNI nu are grija rambursărilor de credite.

Se mai adaugă două elemente asupra cărora parlamentarii, cu toate insistențele, nu au fost informați: credibilitatea ANL și CNI în executarea de locuințe sociale pentru tineri, când presa abundă în știri că ANL se ocupă cu locuințe de lux care revin clientelei politice locale, și întrebarea de ce CEC, după cinci ani de zile de când a apărut legea transformării într-o bancă, acest lucru nu s-a întâmplat.

Iar dacă ANL și CNI intră în faliment după ce vor consuma fondurile CEC, este bine să reamintim cetățenilor toți că ei vor fi buni de plată din nou, ca și în cazul Bancorex, după regula binecunoscută că unii iau credite de care uită, iar toți ceilalți trebuie să plătească.

Iată că o bună intenție de a face locuințe sociale și pentru tineri, cu bani care ar trebui să respecte regulile generale de piață - de împrumut și expunere a creditorului și de risc al debitorului, face apel la un abuz într-un an electoral, când este nevoie de voturile tuturor acelor săraci angajați de promisiuni și a celor a căror finalitate trebuie neapărat cumpărată periodic.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Becsek-Garda Dezideriu Coloman - reiterare a problemelor cu care se confruntă domeniul forestier;

Dau cuvânt domnului deputat Becsek-Garda Dezideriu. Va urma domnul Nicu Spiridon.

Domnii deputați Marian Motoc, Mihai Tudose, Eugen Arnăutu, Ion Mocioalcă, Cristian Sandache, Tiberiu Sbârcea, Gegil Eserghep și George Pribeanu au depus declarațiile la secretariat.

 

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În investigațiile realizate în mai multe comisii parlamentare, în calitate de membru al comisiilor, am făcut un număr mare de controale la fondul forestier ca urmare a sesizărilor primite din partea cetățenilor.

Cele mai grave abateri între anii 1997-2000 s-au săvârșit în legătură cu valorificarea celor circa 4.000.000 de m3 doborâturi de vânt produse din noiembrie 1995.

În loc să raporteze date reale și să solicite declararea pădurilor afectate ca zonă calamitată, fostul director a raportat mai puțin cu 50% din volumul real al doborâturilor de vânt. Intenția lui a fost ca societățile de exploatare alese să beneficieze de parchete accesibile cu masă lemnoasă de calitate mai bună, iar ulterior să aibă posibilitatea să contracteze parchete noi, neatacate.

Cu toate că aceste societăți protejate au renunțat la mai multe parchete, din care au scos tot ce le-a convenit, lăsând materialul lemnos mai subțire, de slabă calitate și greu accesibil pe loc, li s-a dat posibilitatea de a contracta alte parchete neatacate.

Datorită măsurilor preferențiale, societățile mici nu au putut participa la exploatarea și introducerea în circuitul economic a doborâturilor de vânt expuse deprecierii. Paguba nu constă numai în diferență de valoare a masei lemnoase, ci și în diminuarea esențială a posibilităților de export și în realizarea de produse de slabă calitate pentru folosință internă.

Cantități mari de masă lemnoasă degradate au fost contractate numai pentru a se obține acte justificative la transportul arborilor sănătoși tăiați în delict în contul doborâturilor de vânt.

Situația dezastruoasă din anii 1997-2000 s-a repetat și între anii 2001-2004, când, după estimările Gărzii Financiare, fondul forestier numai la Lăzare a fost păgubit cu 67 de miliarde de lei.

Vinovații pentru distrugerea fondului forestier din anii 1997-2000, chiar și cei care au contribuit la dezastrul ecologic dintre anii 2001-2003, sunt cunoscuți.

Dacă în legislatura trecută, Departamentul de control al Guvernului, în frunte cu Ovidiu Grecea, a identificat pe adevărații vinovați, în prezent Autoritatea Națională de Control, în frunte cu domnul ministru Ionel Blănculescu, și-a făcut datoria în acest sens, însă organele abilitate ale statului încearcă să mușamalizeze gravele infracțiuni în domeniul forestier.

Infractorii din legislatura trecută împreună cu infractorii din actuala legislatură pot uni forțele în scopul continuării războiului împotriva pădurilor. Mafia și organele abilitate ale statului le susțin pentru că în România nu există voință politică pentru stoparea corupției.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Nicu Spiridon - declarație politică cu titlul Obstrucționarea libertății de exprimare a presei - o falsă problemă;

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvânt domnului deputat Nicu Spiridon. Va urma domnul Mircea Costache.

Domnii deputați Vasile Miron, Endre Bereczki și Ioan Sonea au depus declarațiile la secretariat.

 

Domnul Nicu Spiridon:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Obstrucționarea libertății de exprimare a presei - o falsă problemă".

În ultima vreme, o temă ține prima pagină a publicaților din România, ea apărând și în rapoartele oficialilor Uniunii Europene. Este vorba de așa-zisa obstrucționare a libertății de exprimare a presei. Spun "așa-zisa" fiindcă, după mine, discuția pe marginea libertății presei este o falsă problemă, umflată, în schimb, de cei interesați să terfelească imaginea țării noastre în lume, să creeze ideea că la noi nu se respectă valorile democratice. Iar în fruntea acestor cârâitori de profesie, cine credeți că se află? Bineînțeles reprezentanții PNL și PD, ca și cum, pe vremea Guvernului de tristă amintire PNTCD-PNL-PD, asemenea lucruri nu s-ar fi întâmplat. Și atunci ziariștii au fost purtați prin tribunale și condamnați, ori bătuți de huligani. Este celebru procesul publicistului de excepție care este domnul Ion Cristoiu, obligat să plătească o amendă foarte mare, precum și a altora. Dar în acel timp, cum problema aderării României la Uniunea Europeană era un vis greu de înfăptuit și extrem de îndepărtat, nici chestia cu libertatea presei nu-și avea locul. Aceasta a apărut acum, când suntem foarte aproape de realizarea acestui important și decisiv obiectiv pentru viitorul țării, transformându-se în paiul de care se agață cu disperare fiindcă simt că se scufundă toți aceia care nu văd cu ochi buni drumul ascendent parcurs de România în acești ani de când la conducerea țării se află PSD și nu doresc aderarea țării la Uniunea Europeană.

Cum puteți să susțineți, domnilor, că nu există libertate de exprimare a presei atâta timp cât în fiecare zi, deschizând oricare ziar național, veți găsi critici la adresa Guvernului și partidului de guvernământ, în număr mai mare decât relatarea unor fapte pozitive?

Ce zice electoratul care v-a acordat încrederea în 2000, atunci când apăreți pe micul ecran ori citește în presă declarațiile mincinoase pe care le dați? Cum îi priviți pe acești oameni în ochi, când le înșelați așteptările, îi induceți în eroare cu atâta lipsă de decență?

În raportul pe anul 2003 privind libertatea presei în România, dat publicității zilele trecute de Agenția de monitorizare a presei "Academia Cațavencu", se recunoaște că nu se poate vorbi despre un mecanism la nivel național îndreptat împotriva ziariștilor, atunci când se discută despre procesele intentate acestora. Este drept, anul trecut, după cum se consemnează în documentul la care am făcut referire, 16 lucrători în presă au fost agresați fizic. În unele cazuri, s-au descoperit autorii unor asemenea fapte abominabile, pe care le dezavuez, în altele nu. Însuși premierul României, domnul Adrian Năstase, a cerut cu fermitate autorităților să elucideze toate cazurile în care ziariștii au fost agresați și să-i găsească pe vinovați pentru a fi deferiți justiției.

În același raport, se arată că fenomenul cu cea mai mare influență negativă asupra libertății de exprimare îl reprezintă distorsionarea informațiilor transmise de posturile de televiziune și se preia o idee enunțată de Societatea Academică Română referitoare la existența unui puternic control economic și politic asupra televiziunilor private, control ce induce autocenzura în rândul editorilor de știri, amintindu-se și despre faptul că, în conformitate cu date publicate de Ministerul Finanțelor, în octombrie anul trecut, cele mai importante televiziuni private din România aveau datorii cumulate la bugetul de stat de aproximativ 20 de milioane de dolari.

Agenția de Monitorizare a Presei vorbește și despre intensificarea presiunii politice asupra mass-media la nivelul local. Nu știu ce se întâmplă în alte județe, dar în Vâlcea, unde există un număr mare de publicații, posturi de radio și televiziune, în raport cu dimensiunea și numărul locuitorilor, această concluzie nu are susținere în plan real, aici jurnaliștii exprimându-se fiecare conform conștiinței profesionale. Mai mult chiar, în Vâlcea, patron media este liderul județean PNL, iar acesta nu se poate plânge, dacă este corect, că asupra lui s-au făcut presiuni politice.

Chiar dacă ideea obstrucționării libertății presei este o falsă problemă, primul-ministru al Guvernului, domnul Adrian Năstase, a inclus, în agenda priorităților Executivului până în luna iunie, prezentată domnului Günther Verheugen, comisarul european pentru extindere, în 25 februarie 2004 la Bruxelles, un capitol dedicat libertății presei, în care sunt precizate acțiunile care se au în vedere, respectiv eliminarea din Codul penal a acelor prevederi care au fost identificate de către reprezentanții organizațiilor media ca factori de îngrădire a libertății presei, programe de pregătire și avertizare pentru funcționarii publici, în vederea asigurării aplicării prevederilor Legii privind liberul acces la informațiile de interes public, precum și de investigare judiciară intensă, în cazurile de agresiune asupra jurnaliștilor.

Așadar, putem să concluzionăm fără să greșim că, în România, presa este liberă, în ciuda celor care susțin contrar și în final să amintim cele declarate de șeful delegației Comisiei Europene în România, Jonathan Scheele, referitor la acest subiect: "Responsabilitatea pentru o presă liberă, în conformitate cu standardele profesionale, revine jurnaliștilor, prin autoreglementare. Jurnaliștii vor fi mai greu de atacat cu cât responsabilitatea presei va fi mai clară, fiind necesar ca ziariștii să-și stabilească un cod de reguli în acest sens".

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Costache Mircea - despre o formă de dictatură: dictatura mafiei cleptocrate;

Dau cuvântul domnului deputat Mircea Costache. Va urma doamna Liana Naum.

Deputații Dorin Lazăr Maior, Valeriu Zgonea și Mitică Dragomir au depus la secretariat declarațiile.

 

Domnul Costache Mircea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor,

Tocmai acum, când, cu necaz, bieții cetățeni români se așteptau la un alt tratament, tocmai acum, când, după 15 ani de eforturi guvernamental-mafiote, păreau împăcați cu destinul și conviețuiau pașnic cu dragii lor baroni locali și centrali, cu iubiții lor multimiliardari, tocmai acum, când sărmanii admirau spiritul lor antreprenorial și gospodăresc materializat în minunatele realizări din marmură și sticlă străjuite de ziduri inexpugnabile de cetăți medievale și împodobite cu bolizi care de care mai performanți, tocmai acum, când sărăcimea distrusă psihic de lipsuri și mizerie lingea mâna care o bate, precum Grivei amușinând pe lângă primărie în așteptarea boțului de mămăligă muiat în țuica proastă a ajutorului social garantat de generosul lor stat, tocmai acum, când de teamă că primarul nu îi mai dă adeverință de deces dacă aude cu cine are de gând să voteze, ascunzându-se pe după garduri să nu se creadă că va intra în alt partid ori că va susține alte persoane decât banda de la putere, tocmai acum, când năimiții anesteziați, paralizați și încremeniți în ideea că nu se mai poate face nimic, că nu se mai poate ieși de sub gheara mafiei, tocmai acum, când, de silă, de milă, înalții cârmuitori ai dezastrului național hotărâseră să-și sacrifice electoral, ici - colo, câte o figură pentru a salva ciorchinele de negi județean și central, în anul electoral 2004, vine, acum, domnul Johnathan Scheele și ne spune că, la noi, problema cea mai gravă care pune în pericol aderarea la Uniunea Europeană este corupția.

Ce-i cu dumneata, domnule Scheele, care corupție?! Cine pe cine corupe, în România și cu ce? Nu, domnule, aici nu e vorba de corupție, e prea elevat spus, e hoția cea mai jegoasă cu putință, se fură și ochiul mortului din spital. Și dacă, pentru dumneavoastră, hoția asta maladivă a cleptocraților dâmbovițeni s-o numi corupție, atunci de ce veniți doar periodic cu asemenea constatări, când, zi de zi, ceas de ceas, mașina jafului uruie pe sub fereastra dumneavoastră? Nu auziți, de pildă, zgomotul infernal al utilajului de spălat datoriile către bugetul de stat ale lumii petrolului românesc? Ca să dau numai un exemplu, a fost iertată RAFO de 3.500 miliarde, în 2002, ca, acum, să înregistreze o datorie de 7.000 de miliarde. A fost iertată de 1.750 de miliarde Rafinăria LUKOIL, dar acum, spectaculos, e scutită PETROMIDIA Năvodari de 20.000 de miliarde de lei, echivalentul a 603 milioane de dolari.

Vedeți dumneavoastră, domnule Scheele, pretutindeni în lume petrolul este o afacere rentabilă, este regele comerțului mondial, se duc războaie în lume pentru petrol. Numai la noi, marile rafinării sunt falimentare, sunt susținute de populație, prin preluarea la datoria publică a nerealizărilor rafinăriilor. Până și fosta CRP, Compania Română de Petrol a fost iertată de 1.250 de miliarde, tot în 2002, iar acum, că se mărită PETROM-ul, trebuie, și el, musai spălat de datorii. Aceasta numiți dumneavoastră corupție? Să fie doar prost management politico-economic? Nu, domnilor, e vorba și de ură: cineva urăște până la demență acest popor! O bandă de ticăloși și perverși a instaurat la noi cea mai cumplită formă de dictatură: dictatura mafiei cleptocrate asupra celui mai blând popor din lume.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Liana Elena Naum - declarație cu titlul Liderii Alianței D.A. țin topul corupților;

O invit la microfon pe doamna deputat Liana Naum. Va urma domnul Emil Rus.

Domnii deputați Cristian Nechifor, Adrian Ionel și Nicolae Enescu au depus la secretariat declarațiile.

 

Doamna Liana Elena Naum:

Titlul declarației mele de astăzi este "Liderii Alianței D.A. țin topul corupților"

Este ușor să acuzi și să pretinzi că doar cei care guvernează sunt responsabili pentru tot ceea ce se întâmplă rău în țară. Este și mai ușor să te ascunzi după o imagine falsă și să pozezi în atotștiutorul, necoruptul și protectorul populației. Ceea ce se dovedește a fi mai complicat, este să-ți păstrezi o poziție fermă, neștirbită și demnă.

Liderii Alianței D.A. se pare că NU prea au o imagine neșifonată, NU au fost lipsiți în totalitate de acuzații de corupție, NU cunosc limitele dialogului politic, NU înțeleg prioritățile politicii naționale, NU știu să respecte legile, NU înțeleg ce înseamnă aliat NATO etc., etc. Tocmai pentru acest motiv, pentru faptul că mint cu nerușinare și se ascund după măști zâmbitoare și înțelegătoare, Partidul Social democrat a considerat că este momentul să le reamintească celor care fac parte din această Alianță a corupților că nu mai pot continua prefăcându-se continuu. Baronii liberali și democrați trebuie să recunoască în mod public gravele prejudicii pe care le-au adus atât bugetului de stat, cât și ilegalitățile pe care le comit profitând de unele responsabilități pe care le au în plan local, favorizând astfel clientela liberală, încheind contracte fără licitație, ori organizând licitații unde tot liberalii sunt cei care câștigă, încălcând Legea concurenței.

Aceste nume - Călin Popescu Tăriceanu, Valeriu Stoica, Aristotel Cancescu, Ioan Ghișe și Nicolae Vlad Popa precum și reprezentantul Partidului Democrat Radu Berceanu, sunt de mult timp asociate de către populație, mai ales cea păgubită direct, cu persoane corupte. Prin urmare, ei sunt datori să dea explicații în ceea ce privește respectarea legii și să se justifice în fața celor pe care îi mint. Astfel, baronul liberal Călin Popescu Tăriceanu, supranumit și "baronul de Citroen", trebuie să dea explicații privind modul în care, pe timpul când era ministru al Industriilor și Comerțului, 570 de autoturisme Citroen au fost cumpărate de către Romtelecom și Petrom. Cu toate că presa a semnalat în repetate rânduri această stranie coincidență și chiar a formulat acuzații precise de corupție, domnul Tăriceanu nu s-a obosit încă să răspundă.

Liderul liberal Valeriu Stoica, supranumit de către mass-media "baronul adopțiilor ilegale" ar trebui să facă lumină asupra dispariției din arhivele instituțiilor abilitate, în perioada 1997 - 2000, a sute de acte de adopție. Valeriu Stoica trebuie să declare în mod public destinația copiilor încredințați spre adopție și motivul pentru care nu mai figurează, din motive mai mult decât suspecte, în nici o bază de date.

Parchetul Național Anticorupție trebuie să afle de la vicepreședintele PD, Radu Berceanu un răspuns la unul dintre cele mai mari scandaluri de corupție din guvernarea CDR, respectiv afacerea "Sun Oil", când sute de miliarde de lei și mai multe favoruri către liderii C.D.R. au fost miza acestui act de corupție, fiind afectată grav Rafinăria Petrobrazi - Ploiești.

Partidul Social democrat nu va mai tolera corupția în țară, nu va mai permite ca afacerile oneroase ale unor lideri politici să nu fie scoase la iveală doar pentru că aceștia se prevalează de statutul lor de deputați sau senatori. Liberalii și democrații nu mai conving pe nimeni de sinceritate, ei și-au spus deja cuvântul, când au sărăcit poporul român, umplându-și conturile și păgubind astfel statul cu sume imense. Perfizi, așa cum au fost întotdeauna, evită să-și recunoască propriile fapte, evită să-și justifice averile și să dea explicații la toate scandalurile sesizate de presă în care sunt implicați.

Prim-ministrul României, domnul Adrian Năstase a afirmat că lupta anticorupție va continua, iar aceasta trebuie să înceapă de la cei mai mari corupți, de la cei care timp de patru ani au destrămat industria, agricultura, transporturile, adică întreaga economie a țării. Dacă acești lideri liberali și democrați nu săvârșeau aceste ilegalități, sau mai bine zis infracțiuni deosebit de grave, România ar fi încheiat de mult toate capitolele de aderare la structurile europene.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Emil Rus - declarație despre Lupta actualei puteri cu ea însăși;

Dau cuvântul domnului deputat Emil Rus. Va urma domnul Borbély László.

Domnul Dan Simedru a depus la secretariat.

 

Domnul Emil Rus:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Obiectul declarației mele politice de astăzi este "Lupta actualei puteri politice cu ea însăși".

Oricât de paradoxal ar părea acest lucru, faptele m-au convins că Guvernul Adrian Năstase se luptă cu Guvernul Adrian Năstase, la toate nivelurile și finalul nu este altul decât victorie, victorie pe toate liniile. La început, Guvernul și-a făcut programe, pe care le mai face, și acum, în serie. Apoi și-a făcut probleme care puteau fi soluționate pentru că exista cadrul legislativ care, firește, putea și uneori a fost îmbunătățit.

Pentru a fi mai clar și elocvent, totodată, apelez la următoarele probleme-caz, la nivel de țară și firește la județul Bistrița-Năsăud. Există Legea nr.18/1991, există Legea nr.1/2000, există și alte reglementări legale pentru punerea în posesie a cetățenilor cu drepturile asupra terenurilor agricole și a terenurilor cu vegetație. De ce nu s-a înfăptuit acest act, pentru că promisiuni au fost cu duiumul, în precedenta campanie electorală? Firește că interesele au împiedicat încheierea acestui proces. Se știe că opoziția parlamentară, care a susținut și susține toate drepturile cetățenilor, a acționat pe toate căile luptei politice, dar lucrurile nu s-au mișcat prea mult în acest sens.

La Bistrița-Năsăud, cazul este special, întrucât o mare parte din pădurile cetățenilor din 17 comune sunt pe teritoriul județului Suceava. Pe de altă parte, alte comune au suprafețe întinse de păduri în administrația Institutului de Cercetări Agricole și Silvice București, prin Ocolul Silvic Experimental Lechința. Terenurile, acum, sunt în curs de retrocedare, însă, din 1991 și până în prezent, ele au fost exploatate cu sălbăticie de oameni ai puterii și de baronetul local care au găsit căile de acțiune, deși nu aveau dreptul. Cetățenii au reclamat permanent acest fapt, au apelat la tot felul de tribunale, au apelat la Guvern, la Președinție, au pichetat prefectura și nu au reușit să obțină dreptul lor.

Zilele trecute însă, mai precis 18 martie a.c., s-a opintit Guvernul Adrian Năstase, s-a depășit pe el și în această luptă și, printr-o hotărâre proprie, pădurile se întorc acasă, vorba ziariștilor. Așa victorie mai rar! Cât s-a zbătut sărmana prefectură în această luptă, vai, dar cât s-a zbătut prefectul ei și consiliile locale! "Succesul", arată prefectul Pupăză Viorel, "se datorează guvernanților care au înțeles doleanțele bistrițenilor, apoi celor care au depus eforturi considerabile pe plan local, făcând și numeroase demersuri la București". Îl completez eu pe prefect, în sensul că eforturi au făcut și consilierii și primarii care au trecut la PSD, în frunte cu președintele Consiliului județean. Dar, până acum, mă întreb, în țara aceasta, a fost alt prim-ministru, alt Guvern, din 2000 încoace și acest act de dreptate nu s-a putut face, așa cum s-a înfăptuit în prezent? Și opoziția e de vină că oamenii nu și-au primit proprietățile? Prin altă hotărâre de Guvern, respectiv nr.27/2004, s-au aprobat condițiile de închiriere de către Compania de Căi Ferate a unor porțiuni de drum de fier. Consecința este că o mulțime de linii ferate vor fi închise. În zona Bistrița-Năsăud, se prevede această închidere pentru traseele Ilva Mică, Rodna Veche și Bistrița Bârgăului. Această măsură va afecta peste 30.000 de cetățeni și o mulțime de agenți economici.

Ei bine, această problemă pe care și-o face Guvernul e a lui. Opoziția cea răutăcioasă va protesta, dar situația nu se va rezolva decât eventual printr-o revenire a Guvernului, după o luptă cu el, așa cum știe el să procedeze. Și, după mersul faptelor, vom asista la o altă mare victorie pesedistă, pentru că așa procedează Guvernul Adrian Năstase, pășind din victorie în victorie, până ce va părăsi Palatul Victoria și va lăsa pe alții să conducă țara așa cum trebuie, cu cinste și cu dreptate.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Borbely Laszlo - apel la înțelepciune în relațiile interetnice;

Dau cuvântul domnului deputat Borbély László. Va urma domnul Victor Bercăroiu.

 

Domnul Borbély László:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

La sfârșitul săptămânii trecute, am aniversat o dată tristă în istoria orașului Tg.Mureș. Au trecut 14 ani de la evenimentele sângeroase din martie 1990. A fost primul conflict interetnic din zonă, înaintea războiului din Iugoslavia, înainte de Kosovo. A fost o încercare de pogrom născocit de unii, care, după evenimentele din decembrie 1989, și-au simțit clătinându-se poziția lor, poziție care a fost câștigată de multe ori nu datorită competenței. Există un document din 1986, din Arhivele Partidului Comunist, care analizează structura etnică a populației din Tg.Mureș. Pe atunci, erau circa 62% maghiari. Asta îi îngrijora pe unii. Și apare, astfel, în acest material, propunerea ca, pentru a echilibra din punct de vedere etnic orașul, ar fi nevoie să se mute în Tg.Mureș circa 7.200 de familii de români, ceea ce înseamnă circa 21.000 de persoane.

În ianuarie și februarie 1990, au fost valuri de diversiune, în care s-a vehiculat ideea că maghiarii ar dori ruperea Ardealului, că i-ar goni pe copiii români din școală și alte asemenea scorneli. Comunitatea maghiară a răspuns la aceste provocări printr-o manifestare, cred eu, fără precedent în istoria postdecembristă, o manifestare pașnică, o procesiune de circa 100.000 de oameni pe străzile Tg. Mureșului, un șir neîntrerupt de oameni care, fără să scoată un cuvânt, au defilat cu o carte și o lumânare în mână demonstrând pentru apărarea culturii și identității naționale a comunității maghiare. Dar provocările au continuat. Totul a culminat prin agresarea unora care au vrut - horribile dictu - să afișeze, la o farmacie din oraș, și inscripționarea în limba maghiară. A urmat ceea ce se știe: oameni manipulați, mințiți, dirijați. Bilanțul a fost tragic: 6 morți, circa 300 de răniți. Întreaga democrație din România a fost în pericol. Și nu a fost singura diversiune în acea perioadă. Au urmat mineriadele. Naționalismul, cartea etnică au fost câțiva ani o armă eficientă în campaniile electorale, în discursul electoral al mai multor partide politice.

E nevoie de iertare dar ne este mai greu să iertăm. Din fericire, rănile au început să se cicatrizeze. Am ajuns în situația în care unora, mai ales generației tinere, nu le vine să creadă că, din cauza unei inscripții bilingve, două comunități pot să ajungă la conflicte sângeroase. Încetul cu încetul, am ajuns în situația în care avem inscripții bilingve în mai mult de 1.000 de localități și a intrat în cotidian această problemă. Comunitatea maghiară din România are unele instituții proprii, problema retrocedării proprietăților are asigurat cadrul legislativ, chiar dacă s-a întârziat foarte mult. Am devenit mai înțelepți.

Trebuie să fim solidari în a nu îngădui niciodată să se repete martie 1990, nici la Tg. Mureș, nici în altă parte. Astfel, vom putea să păstrăm și să dezvoltăm ceea ce am obținut împreună în acești ani și atunci, poate, peste ani, și uitarea se va așterne peste aceste evenimente atât de dureroase în istoria noastră comună. Așa să fie!

Mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Victor Bercăroiu - intervenție pe tema colaborării economice româno-poloneze;

Dau cuvântul domnului Victor Bercăroiu. Va urma domnul Virgil Popescu.

 

Domnul Victor Bercăroiu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Intervenția de astăzi am intitulat-o "Deschidere către Europa".

În perioada 14 - 20 martie anul curent, județul Prahova a fost gazda delegației voievodatului Radom din Polonia, condusă de voievodul (prefectul) Krzysztof Gorack. Din delegație au mai făcut parte Jad Vica Woytowiez, inspector general pentru învățământ, Robert Muzor, director cu probleme de apărare și ordine publică.

Obiectivul vizitei l-a constituit cunoașterea preocupărilor din domeniul economic, al turismului, învățământului și ordinii publice, activități prioritare ambelor județe, pentru o viitoare colaborare.

Întrevederea delegației cu prefectul județului Prahova, domnul Georgică Diaconu și cu personalul de specialitate din cadrul Prefecturii a prilejuit oficialilor polonezi o punere în temă a preocupării Prefecturii județului Prahova, pe domeniile de interes bilateral pentru o viitoare colaborare dintre voievodatul Radom și județul Prahova.

In timpul petrecut în județ s-au vizitat instituții școlare din orașele Breaza, Sinaia și municipiul Câmpina, oaspeții fiind plăcut impresionați de nivelul de instruire a elevilor, precum și de dotarea școlilor cu material didactic specific procesului de învățământ.

S-au vizitat potențiale locații turistice, cum ar fi terenul de golf "Lac de verde" și complexul "Alexandra" (specializat în medicamente si medicație naturistă) din orașul Breaza, stațiunea Sinaia, muntele Roșu, complexul Cheia, Mănăstirea Suzana, orașele Vălenii de Munte și Slănic.

De asemenea, delegația polonă a avut discuții cu conducerea Cooperației de consum a județului Prahova, vizitându-se și ferma legumicolă de la Romanești. Oaspeții au fost și în vizită la
Școala națională de ofițeri de poliție "Vasile Lascăr" din municipiul Câmpina, prilej cu care au apreciat baza materială a școlii, precum și nivelul de pregătire a elevilor. Tot aici au fost invitați să participe la spectacolul organizat de elevii Școlii de agenți de poliție, în colaborare cu elevii Colegiului "Nicolae Grigorescu" și Liceului Energetic din Câmpina cu ocazia Zilei Poliției Române și integrării României în NATO. Spectacolul de o ținută artistică înaltă a fost apreciat în mod cu totul deosebit, ansamblul de dansuri populare "Ghiocelul" al Colegiului "Nicolae Grigorescu" fiind invitat de voievod să participe în Polonia la un festival folcloric.

Pe toata durata vizitei, delegația voievodatului Radom a avut aprecieri pozitive cu privire la modul în care au evoluat discuțiile cu oficialitățile județului, activitățile la care au participat și cu care au luat contact, precum și potențialul economic și turistic al județului Prahova pentru înfrățirea dintre voievodatul Radom și județul Prahova. S-a convenit sprijin reciproc și lobby pentru integrarea ambelor țări în Uniunea Europeană, părțile fiind convinse de importanța geostrategică a celor două țări în viitoarea Europă a celor 27 de state independente.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Virgil Popescu - despre gestionarea agriculturii de către Guvernul PSD, contribuție sigură la îndeplinirea standardelor de integrare europeană;

Dau cuvântul domnului Virgil Popescu. Va urma domnul Ion Bozgă.

 

Domnul Virgil Popescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Subiectul declarației politice pe care o prezint astăzi este: gestionarea agriculturii de către Guvernul PSD, contribuție sigură la îndeplinirea standardelor de integrare europeană.

Declarațiile publice venind din zona opoziției se străduiesc să inducă populației părerea că țara noastră nu va reuși să finalizeze negocierea cu UE la capitolul de agricultură, asociindu-și chiar intervenții din partea patronatului din domeniu privind dosarul agriculturii.

Fără a aduce argumente viabile, rezultate ale unor analize profesioniste, fundamentări, este evident că se dorește propagarea unor zvonuri și păreri la care "aflatul în vorbă" și prezența formală pe scena politică sunt scopurile principale.

Ar fi și greu pentru cei care au avut responsabilitatea problemelor agriculturii între 1996-2000, deoarece, succint, rezultatele guvernării lor se pot concretiza în:

  • descreșterea efectivelor de bovine la 82%;
  • descreșterea efectivelor de porcine la 58%;
  • descreșterea efectivelor de ovine la 79%;
  • descreșterea cantităților de îngrășăminte chimice folosite la 78%.

Într-adevăr, rezultatul guvernării PD - PNL - PNȚCD, în anul 2000 față de 1997, poate fi cel mai clar evaluat ca fiind o descreștere a capacităților productive ale țării și aceasta nu numai în agricultură.

Din punct de vedere politic, este explicabilă reacția de panică a opoziției, având în vedere perspectiva imediată a alegerilor locale și a celor generale.

Dar neliniștea principală a opoziției este determinată de faptul că guvernarea cu competență a Partidului Social Democrat, grija față de agricultori, se concretizează deja în fapte greu de negat:

  • creșterea producției agricole totale cu 20%;
  • refacerea a 2000 de stații de pompare, care acoperă 1,5% mil. ha în sistemul de irigații;
  • recuperarea pierderilor și creșterea producției în zootehnie cu 10%;
  • creșterea suprafeței cultivate cu legume de seră cu 1000 ha.

Este greu de suportat și de evitat, pentru opoziție, afirmația din evaluarea Uniunii Europene referitoare la Guvernul Năstase: "Programul guvernamental de relansare a zootehniei a inversat tendința de descreștere a efectivelor la toate speciile importante".

Preocuparea guvernării Partidului Social Democrat pentru sprijinul agricultorilor se concretizează, numai în acest an, prin acordarea unui volum al subvențiilor de 6 ori mai mare decât în anul 2000:

  • în zootehnie de 18 ori mai mari ca în 2000;
  • în producția vegetală de peste două ori mai mult;
  • pentru achiziționarea de tractoare se alocă 600 de miliarde de lei în 2004;
  • sprijinul pentru cele 4,6 milioane de gospodării țărănești în 2004 fiind de 2,25 milioane lei/ha, față de 1 milion de lei/ha în anul 2001.

Înțelegerea pentru nevoile țăranului român și sprijinul pe care Partidul Social Democrat îl acordă în mod concret și real sunt demonstrate și de dublarea pensiilor pentru agricultori, de la 1 ianuarie 2004, de care beneficiază peste 2,4 milioane de pensionari din agricultură.

Eficiența politicii Partidului Social Democrat în domeniul agriculturii este demonstrată și de creșterea producției destinate comercializării: creșterea producției de lapte cu 20%, creșterea producției de carne de pasăre cu 30%, creșterea producției de cartofi de peste 3,3 ori față de bilanțul ultimului an de guvernare PD-PNL-PNȚCD, în anul 2000.

Ca urmare a fermității și voinței politice de a construi o economie de piață funcțională, Partidul Social Democrat a adăugat, la aceste realizări, și încheierea, în mod practic, a privatizării în agricultură, din cele 12 milioane de hectare fiind trecute în proprietate privată 10,5 milioane hectare.

Toate acestea, dar și multe alte acțiuni ale Ministerului Agriculturii în guvernarea PSD, au poziționat agricultura românească între cea a țărilor candidate pe un loc mai mult decât meritoriu:

  • România este cel mai mare producător de cereale și al doilea producător de carne.
  • Țara noastră produce, singură, 28% din producția de cereale a tuturor candidaților.
  • România produce aproape jumătate din producția de cartofi a acestor țări.

Acestea sunt, într-adevăr, realizări datorate unei politici social-democrate, grijii față de situația țăranului român, profesionalismului și responsabilității în guvernare.

Ministrul agriculturii a declarat de curând că: "În luna iunie vor fi finalizate negocierile pentru sectorul sanitar - veterinar și cel fito-sanitar, urmând să finalizăm negocierea cotelor și întreg Capitolul 7, în octombrie 2004".

Și acest lucru se va îndeplini, conform Programului de Guvernare al Partidului Social Democrat. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Ion Bozgă - declarație politică intitulată Importanța și avantajele aderării la Uniunea Europeană; Dau cuvântul domnul deputat Ion Bozgă, va urma domnul Ionel Marineci.
 

Domnul Ion Bozgă:

Mulțumesc, domnule președinte. Declarația mea politică se intitulează "Importanța și avantajele aderării la Uniunea Europeană".

Importanța aderării României la Uniunea Europeană este dată de forța și coerența structurilor europene în sfera economică, politică și socială. Dintre principalele avantaje ale aderării pentru țara noastră menționăm: oportunitățile legate de creșterea economică, avantajul participării la cea mai mare piață unică din lume, crearea de locuri de muncă și siguranța la locul de muncă, protecția socială și accestul la fondurile structurale destinate regiunilor mai puțin prospere ale Uniunii Europene.

În ceea ce privește agricultura, aderarea la Uniunea Europeană oferă următoarele avantaje principale: stabilizarea veniturilor exploatațiilor agricole, asigurarea compensării pierderilor de venituri de către producători prin plăți compensatorii acordate la hectar sau per animal, a căror mărime variază în funcție de regiune, crearea unor posibilități alternative de venit și avantaje pentru producătorii agricoli și familiilor, prețuri rezonabile pentru consumatori, prețuri rezonabile pe filiera de produs, puterea de decizie aparține celui care produce, adaptarea producției până la nivelul cererii manifestate pe piață, accesul nerestricționat al produselor agroalimentare românești la piața comunitară, accesul preferențial al produselor agroalimentare românești la piețele țărilor terțe cu care Uniunea Europeană are sau va avea încheiate acorduri de tip preferențial, acordarea unor subvenții țărilor membre, datorită necesității de a ține cont de realitățile agricole din țara respectivă, promovarea, ca membru al Uniunii Europene, a intereselor României în negocierile internaționale privind sectorul agroalimentar. Acestea sunt numai o parte dintre avantajele aderării României la Uniunea Europeană.

Solicit celor care susțin că nu există avantaje privind aderarea României la Uniunea Europeană, să se aplece cu mai multă atenție asupra materialelor prezentate de către Guvernul României și unitățile abilitate. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Ionel Marineci - intervenție intitulată Poliției române la zi de aniversare; Îl invit la microfon pe domnul Ionel Marineci, va urma doamna Daniela Bartoș.
 

Domnul Ionel Marineci:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Vă rog să îmi permiteți să adresez un mesaj zilei de 25 martie, mai precis Poliției române, de la înalta tribună a Parlamentului. Așa am și intitulat-o, de altfel, "Poliției române la zi de aniversare".

La 25 martie 1822, de Bunavestire, domnul Grigorie Dimitrie Ghica a înmânat marelui agă Mihăiță Filipescu steagul agiei, care a fost primul drapel al Poliției române și pe care era pictat chipul Maicii Domnului și al Îngerului aducător al Buneivestiri. Practic, spun istoricii, acest act legalizează funcționarea instituției Poliției române.

"Guvernele sunt trecătoare, societățile se schimbă, poliția rămâne", spunea Balzac. Istoria ne-o dovedește că numai într-un stat de drept, poliția se dovedește a fi o organizație flexibilă, capabilă să se adapteze la cerințele comunității, care să acționeze mai degrabă ca un un serviciu public, și nu ca forță de intimidare, de unealtă în mâinile unui guvern sau regim. Anul 2003, considerat ca anul creșterii siguranței cetățeanului, a pregătit pentru 2004 construcția instituțională continentală, astfel încât viitorul european al României să devină o certitudine.

Programele naționale aflate în proces de derulare sub coordonarea structurilor Ministerului Administrației și Internelor vor contribui la creșterea gradului de siguranță publică, la respectarea cu strictețe a competențelor ce-i revin în baza legii, menținerea echidistanței politice, astfel încât să dovedească că este cu adevărat un serviciu public în interesul persoanei și al comunității.

Cu sentimente de respect față de cei care au slujit cu devotament poliția, cu sentimente de apreciere și încredere față de cei care sunt polițiști, transmit un mesaj de felicitare Poliției române și închei, parafrazându-l pe Balzac "Cine apreciază poliția este un susținător al civilizației". Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Daniela Bartoș - declarație cu titlul Siguranța națională și internațională, cea mai profundă problemă a secolului XXI; O invit la microfon pe doamna Daniela Bartoș. Domnule Daraban interveniți? Nu.

Au depus la secretariat domnii: Ștefan Giuglea, Eugen Nicolăescu și Iriza Scarlat. Urmează doamna Mihaela Ionescu. Poftiți, doamna ministru.

 

Doamna Daniela Bartoș:

Vă mulțumesc.

Stimați colegi, astăzi am să încerc să aduc în fața dumneavoastră un mesaj care ne preocupă pe noi toți, acela legat de siguranța națională și internațională care reprezintă, în opinia mea, cea mai profundă problemă a secolului în care ne aflăm.

Atentatele teroriste, care au zguduit opinia publică în ultimii doi ani, atentate din ce în ce mai numeroase, demonstrează că cea mai profundă problemă a secolului XXI o reprezintă terorismul internațional. 11 septembrie al Americii, 11 martie al Spaniei, situația critică din Afganistan, Irak, Kosovo ne aduc în prim plan faptul că sigurața internațională este serios amenințată.

Nimeni nu mai este în siguranță în nici o parte a lumii atâta timp cât aceste rețele teroriste pun la cale și înfăptuiesc atentate sângeroase, care pun în pericol viața cetățenilor nevinovați. În acest sens, prioritară pentru toate statele lumii și pentru toți oamenii politici trebuie să fie siguranța cetățenilor, atât la nivel național, cât și la nivel internațional.

Oameni din toate țările se opun folosirii violenței si lipsei de siguranță și lipsei de siguranță pe care o resimt în fiecare moment. Manifestațiile împotriva folosirii forței, împotriva războaielor din Irak si Afganistan, trag un semnal de alarmă asupra faptului că oameni simpli se simt amenințați, lipsiți de siguranță, de apărare.

Se impune, în acest sens, instaurarea unei păci permanente și dezvoltarea unei strategii de colaborare între țările din Europa și Statele Unite în vederea combaterii atacurilor teroriste, a criminalității; trebuie să fie eradicată legătura letală care există între terorism, sărăcie, dictatură si extremism. Este salutară colaborarea în această privință a premierului Adrian Nastase cu omologul sau slovac, Mikulas Dzurinda, care își propun să găsească cea mai buna strategie pentru a instaura o pace permanentă în Balcanii de Vest, prin colaborarea cu țările vecine, cu Ucraina, Belarus, Turcia pentru ca pacea să existe în această parte a Europei.

Atâta timp cât grupările teroriste sunt din ce în ce mai multe și mai puternice, cred că este necesar ca toți să ne unim forțele, să găsim soluții pentru a asigura cetățenilor din statele noastre siguranța de care au nevoie. România a fost profund afectată de atentatul de la Madrid din 11 martie, cu toate că nu a avut loc în spațiul românesc. Pierderea acestor români nevinovați trebuie să ne determine să ne gândim serios la soluțiile pe care le putem găsi, pentru ca astfel de evenimente să nu mai existe, să nu ne mai afecteze pe viitor.

Sistemul de prevenire si combatere a terorismului, aprobat zilele acestea de Consiliul Suprem de Apărare a Țării, reprezintă un prim pas înspre combaterea atacurilor teroriste în spațiul românesc.

Consider că este absolut necesar să luăm măsuri pentru prevenirea si combaterea acțiunilor acestor grupări extremiste, care ucid oameni nevinovați pentru a-și realiza propriile obiective, pentru a lovi în state și guverne ale lumii. Dacă pentru ei viețile oamenilor nevinovați nu reprezintă decât un mijloc prin care își pot face auzită vocea, pentru noi, ceilalți, acești oameni trebuie să constituie prioritatea numărul 1.

Sper ca România să facă toate eforturile pentru a susține campaniile împotriva agresiunilor de orice fel, de orice natură și pentru combaterea atacurilor criminale ale acestor grupări teroriste care își fac simțită prezența din ce în ce mai mult și ne afectează pe toți, în egală măsură. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Mihaela Ionescu - declarație politică adresată conducerii Parlamentului; O invit pe doamna Mihaela Ionescu.
 

Doamna Mihaela Ionescu:

Declarația mea politică de astăzi este adresată conducerii Parlamentului, pentru că acum aproape o lună, de la aceeași tribună, am făcut o declarație politică în care ceream conducerii Parlamentului României să-și respecte propria hotărâre și anume, înființarea Comisiei pentru egalitate de șanse între femei și bărbați, publicată în Monitorul Oficial nr.823 din 20 mai 2003 și care urma să fie aplicată în actuala sesiune.

Mă întrebam atunci, dacă s-a hotărât care femeie este mai bărbată sau care bărbat este mai femeie în partidul care are Președinția acestei comisii pentru ca această comisie și această funcție care se pare că este foarte disputată, să fie atribuită cuiva.

Se știe faptul că în raportul de țară pe 2002, faptul că principiul egalității de șanse nu a fost promovat în România, a constituit un motiv de critică. În ceea ce spuneam eu acum aproape o lună, ziceam că probabil că lucrurile se vor rezolva până la începutul lunii martie. A trecut 1 martie, a trecut 8 martie, a trecut vizita unor personalități feminine din SUA, care s-au întâlnit cu o comisie ce-și zice "de egalitate a șanselor" dar care nu funcționează încă.

Mai mult, un grup pe sprânceană ales, pleacă astăzi sau zilele acestea la Bruxelles în numele aceleiași comisii, care nu-și găsește un sau o președintă, deci, va fi o delegație arbitrară, fără șef ales.

Suntem în cea mai mare inegalitate, și nu la primăria unui sector mărginaș ori a unui cătun, ci sub cupola Parlamentului României, unde propriile hotărâri sunt încălcate.

De cine îi este frică conducerii Parlamentului României de nu hotărăște reintrarea în legalitate?... De mine nu, pentru că eu cer acest lucru, în zadar, de o lună.

Dacă nu de o deputată a Opoziției, dacă nu de tăcerea în spatele căreia stau multe întrebări pe buzele altor deputate, care nu îndrăznesc să-și exteriorizeze părerile, atunci poate că de o baroneasă. Și ce să ne spună ea, această baroneasă, ca să pricepem, altceva decât: "Respectați Hotărârea 823, respectați Hotărârea 823, respectați Hotărârea 823!"

 
 

(Următoarele declarații au fost consemnate conform materialelor depuse de către deputați la secretariatul de ședință.)

 
  Alexandru Raj Tunaru - exprimarea nemulțumirii în legătură cu nerezolvarea cazului Gregorian Bivolaru;

Domnul Raj Alexandru Tunaru:

Domnule președinte,

Suntem o țară care ne pregătim să intrăm în Uniunea Europeană.

Suntem o țară care este membră a N.A.T.O.

Suntem un stat democratic cu o poliție și alte 7 structuri neputincioase în fața unui "schizofrenic", unui "mutant genetic", atât la propriu cât și la figurat.

Este vorba de Gregorian Bivolaru, acest psihopat care a făcut tot ce a vrut pe teritoriul țării noastre, timp de mai bine de 14 ani, iar instituțiile mai sus amintite au reușit acum 3 zile să-l prindă pe acest nenorocit.

Cum este posibil așa ceva, domnilor colegi, cum este posibil ca acest nenorocit, care prin faptele grave pe care le-a comis, 39 de tineri ajungând la psihiatrie, alte câteva sute se droghează și se dezumanizează, bând urină umană și făcând sex în grup.

Acest "satana cu chip de satana" este considerat de mine la fel de periculos ca Râmaru, dr.Hanibal ș.a.m.d.

Este posibil ca sute de mii de angajați ai instituțiilor, mai sus amintite, și miile de procurori și judecători să-l lase pe acest golan să facă tot ceea ce vrea în țara aceasta și să distrugă viața a sute de mii de tineri, scuzându-se aberant că, autointitulată "Gregorian Bivolaru" și secta sa M.I.S.A., nu au fost reclamați.

Domniile sale nu au auzit de autosesizare. Se zvonește că printre adepții "monstrului" sunt copii de procurori, judecători de la Curtea de Apel București, iar ieri am fost sunat de 2 redactori și am fost întrebat dacă am auzit în acest mandat, precum că în spatele acestei secte s-ar afla și vreun parlamentar sau ministru. Am răspuns sec că nu știu, dar că mă pot aștepta la orice dacă acest nenorocit, pe care putem să-l asimilăm cu un "terorist" după victimele pe care le face pe unde trece, a fost lăsat 14 ani în pace și libertate.

Rog insistent organele de cercetare, în special pe Procurorul General al României, să emită urgent un mandat de arestare - conform legislației în vigoare, și acesta să fie prelungit de judecători, care, conform legii, până când se vor strânge probelele pentru arestarea ticălosului.

Numai așa vom salva și alte sute de tineri de acest ticălos și, Doamne ferește, chiar pe copiii noștri, deoarece banditul are o slăbiciune pentru copii ai căror părinți pot fi șantajați, pentru a scăpa de pedeapsa legii.

De asemenea, el trebuie urgent reținut, pentru a avea semnele clare că foarte mulți părinți care au aflat din presă despre ce le-a făcut acest "satana" copiilor lor, vor să-și facă dreptate singuri, mergând până la a-l linșa pe ticălos.

  Emil Boc - comentariu pe tema unei propuneri legislative a PSD privind pensiile parlamentarilor;

Domnul Emil Boc:

Domnilor colegi,

Potrivit concluziilor trase de specialiștii Băncii Mondiale, peste 1,85 milioane de români, adică aproape 9% din totalul populației, se află sub pragul de sărăcie severă, stabilit de specialiști la un venit lunar net de 1,2 milioane de lei. Ce înseamnă acest lucru? A fi sub pragul de sărăcie severă înseamnă să nu îți poți asigura măcar necesarul minim de calorii. Sărăcia severă este ceea ce românii au numit de secole "sărăcie lucie".

Tot specialiștii Băncii Mondiale afirmă că un sfert dintre români, adică aproape cinci milioane și jumătate de cetățeni, sunt nevoiți să se descurce cu mai puțin de 1,75 milioane de lei pe lună.

În aceste condiții, ce îi preocupă pe parlamentarii partidului de guvernământ? Situația copiilor și tinerilor, care constituie grupele de vârstă cele mai vulnerabile, și dintre care mai bine de o treime trăiesc în sărăcie?

Faptul că jumătate dintre familiile cu 3 sau mai mulți copii trăiesc în sărăcie? Țăranii sau șomerii? Pensionarii, ale căror venituri sunt mai mici decât factura la întreținere?

Cetățenii obișnuiți care se alimentează ca în vremuri de război?

Soarta sutelor de mii de cetățeni care suferă din cauza reducerilor drastice din sistemul de îngrijire a sănătății, care au făcut ca în fața farmaciilor cozile din primele zile ale lunii să semene cu cozile la alimente de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu?

Nu, îi preocupă soarta care îi așteaptă după ce se vor trezi la sfârșit de mandat, sancționați de lectorat prin vot și excluși din Parlament, motiv pentru care s-au gândit să își propună niște pensii astronomice și chiar salarii compensatorii.

Sub semnătura liderului deputaților din partidul de guvernământ, Viorel Hrebenciuc, Parlamentul a primit spre dezbatere o propunere legislativă care prevede, nici mai mult, nici mai puțin, decât pensii consistente pentru parlamentari, calculate în funcție de timpul pe care și l-au petrecut pe la buget sau ocupându-se de afacerile personale.

Cea mai mică dintre aceste pensii ar urma să fie de 15 milioane de lei, adică de aproape șase ori cât salariul minim pe economie. Asta înseamnă, în viziunea colegilor de la PSD, o guvernare mai bună pentru o viață mai bună?

Cât de bună a fost guvernarea am văzut, iar cetățenii obișnuiți au simpțit-o pe propria piele. Cât de bună va fi viața actualilor guvernanți, se pare că aceasta este acum preocuparea la ordinea zilei.

Propunerea parlamentarilor PSD prevede, de asemenea, că deputații și senatorii care nu sunt realeși vor primi, timp de 18 luni, o indemnizație tranzitorie lunară în cuantum egal cu indemnizația de la sfârșitul mandatului. Prin această prevedere, cetățenii care îi sancționează prin vot pe parlamentarii incompentenți sunt sancționați la rândul lor, fiind obligați să îi susțină pe aceștia material, cu bani proveniți din taxe și impozite. Propunerea demonstrează o lipsă de înțelegere a democrației și a principiului respectului față de cetățean și față de banul public.

Spre începutul mandatului actualului cabinet, primul ministru Adrian Năstase spunea într-un discurs: "nu ne aflăm la guvernare pentru o mașină mai nouă sau un cont mai gras în bancă". Proiectul inițiat de parlamentarii PSD confirmă însă faptul că interesul personal a constituit, în realitate, principala preocupare a demnitarilor din partidul de guvernământ.

Același proiect mai prevede și absolvirea de răspundere penală a parlamentarilor condamnați în timpul mandatului, care vor avea dreptul ca executarea pedepsei să le fie suspendată pe perioada deținerii funcției, ceea ce i-ar situa, în mod nepermis, deasupra legii.

În privința acestei prevederi, oare se pregătesc liderii PSD să facă noi ziduri umane în jurul unor noi Bivolari, citați la Parchet? Aprobarea acestei propuneri înseamnă solidarizare cu infractorul, înseamnă că zidul uman din jurul lui Bivolaru va fi înlocuit cu un zid legal impenetrabil, care îl va izola pe parlamentar de orice răspundere.

Solicităm PSD-ului să retragă imediat acest proiect, care este o dovadă de dispreț pentru cetățeni și pentru banul public. Dacă își doresc prosperitate pentru perioada cât electoratul îi va trimite în Opoziție, noi le sugerăm să se mulțumească cu cât au furat și cu rezultatele corupției pe care, de aproape patru ani, o patronează.

Vă mulțumesc.

  Ioan Timiș - abordarea unei teme la ordinea zilei - aderarea României la U. E.;

Domnul Ioan Timiș:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Aderarea României la Uniunea Europeană - tema este mult prea importantă pentru a fi ocolită - este subiectul la ordinea zilei. Totul se reduce la Europa, la lumea civilizată, tot ce se întreprinde se raportează la integrare. Toată lumea vrea aderare, dar foarte puțini sunt cei care știu cu adevărat ce înseamnă acest lucru.

Nu avem nici un fel de îndoieli asupra obiectivului: dorința de a ne alătura Vestului. Ne-am exprimat speranța și am construit un consens național, ceea ce nu este de neglijat, având ca obiectiv integrarea în instituțiile euroatlantice.

Eliberată de comunism, România a urmat drumul unei dificile transformări către democrație, economia de piață și domnia legii. Consensul spectrului politic ne-a permis să ne structurăm reformele, să ne fixăm prioritățile și să administrăm implementarea lor. Procesul de reformă este în desfășurare și nu poate exista nici o îndoială asupra destinației la care dorim să ajungem.

În acest context, îmi vine foarte greu să înțeleg de ce europarlamentarul Arie Oostandler, cel care a propus să se suspende negocierile de aderare ale României, nu înțelege în ruptul capului cum un partid de opoziție - este vorba de PNȚCD - poate face lobby pentru guvern.

Domnia sa poate n-a auzit nici în Olanda, nici la Bruxelles, de sentimentul național, domnia sa poate nu înțelege ce înseamnă cu adevărat pentru România integrarea în Europa. Vreau să cred că viitoarea vizită a domnului Oostandler în țara noastră îl va ajuta să înțeleagă câteva din particularitățile acestei țări.

Îmi permit să-i atrag atenția distinsului meu coleg din Parlamentul European că, pentru România, integrarea în familia europeană înseamnă, în primul rând, un lucru foarte simplu: revenirea la sistemul de valori occidental, de care am fost rupți cu brutalitate în urmă cu o mai bine de jumătate de veac, prin comunizarea forțată a țării. Trauma suferită atunci, de proporții inimaginabile, n-a fost niciodată depășită.

Chiar și acum, după 14 ani de la Revoluție, boala numită comunism nu a dispărut cu totul, reflexe ale ei se mai pot vedea. Comunismul, cu toate nenorocirile sale, a pătruns în structurile intime ale ființei naționale. Vrem să scăpăm de acest cancer, domnule Oostandler, și de aceea există un consens politic în România în privința integrării.

Practic, ne aflăm astăzi la capătul unui proces care a permis României să se desprindă definitiv și irevocabil de acea perioadă care a însemnat ruperea de evoluția sa firească alături de familia națiunilor membre ale comunității euroatlantice. Acest proces a însemnat, în primul rând, recuperarea valorilor democrației, construirea statului de drept și a structurilor economiei de piață, elaborarea unui set de garanții constituționale și a unui cadru legislativ puse în slujba cetățenilor României.

Ne aflăm acum într-un moment critic al procesului de negociere, când trebuie să ne concentrăm atenția asupra progreselor pe care trebuie să le facem în însușirea și aplicarea acquis-ului comunitar.

Sunt convins că procesul electoral nu va prevala asupra procesului de negociere. După părerea mea, este mai puțin important cine va conduce această țară, atâta vreme cât nu se pune în discuție marele proiect de viitor al României: integrarea europeană și euroatlantică.

  Florin Iordache - intervenție cu tema Agricultura din România - realizări majore în perioada 2000-2004;

Domnul Florin Iordache:

"Agricultura din România, realizări majore în perioada 2000-2004"

Începând cu ianuarie 2001, Guvernul României a avut ca prioritate națională dezvoltarea și modernizarea agriculturii.

Una din cele mai importante măsuri a Guvernului Adrian Năstase a fost acordarea a câte 2 milioane de lei pentru primele 5 hectare cultivate.

Acțiunile sanitar-veterinare obligatorii sunt, începând cu 2004, gratuite.

Un ajutor important financiar se acordă pentru semințele certificate din producția internă.

Pentru creșterea producției agricole s-a aprobat subvenționarea energiei electrice consumate la pomparea apei pentru irigații și a celei pentru desecări, cât și alocarea de fonduri pentru întreținerea și repararea amenajărilor de îmbunătățiri funciare aferente Societății Naționale de Îmbunătățiri Funciare.

Foarte mulți agricultori au beneficiat de subvenția pentru achiziționarea de tractoare și mașini agricole, cât și pentru instalații pentru irigat.

Pentru stimularea producției de export și a exportului s-a hotărât acordarea de subvenții pentru 13 categorii de produse vegetale, animale și alimentare eligibile conform angajamentelor în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului.

S-au acordat subvenții pentru producția de lapte, carne, ouă și miere.

Acestea sunt câteva din măsurile întreprinse de Guvernul Adrian Năstase pentru sprijinirea agriculturii, care mă fac să cred că agricultura românească este în sfârșit pe un drum ascendent, un drum care ne va ajuta să ne integrăm în Uniunea Europeană, începând cu 1 ianuarie 2007.

  Nicolae Enescu - declarație politică intitulată PSD-izarea pe patru roți;

Domnul Nicolae Enescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică de astăzi poate fi intitulată: "PSD-izarea pe patru roți". Titlul ales nu este o glumă, el reflectă disperarea cu care se cramponează demnitarii partidului aflat la putere de orice situație din care mai pot fructifica ceva, și prin care mai pot fi manipulați sau intimidați reprezentanții unor instituții private din care, unii, fac parte din acest partid.

În data de 7 martie 2004, un demnitar PSD a organizat o întrevedere sub "înaltul" patronaj al filialei PSD Sibiu, la sediul acesteia, convocând membrii Consiliului Director și ai Biroului Executiv al Camerei Taximetriștilor din județul Sibiu.

Discuțiile care au avut loc au eludat grav prevederile Legii 38/2003, marcând un vădit caracter politic, precum și o ingerință a politicului în activitatea Camerei Taximetriștilor din județul Sibiu. Acest fapt a determinat retragerea membrilor Biroului Executiv de la această întrevedere, total neconformă cu legea.

Întrebarea care mi-o pun și pe care o pun d-lui Adrian Năstase, în calitatea domniei sale de președinte al PSD-ului, legată de prezența acestui demnitar PSD, este următoarea :

O asociație profesională cum este cea prezentată mai sus a devenit o anexă a PSD-ului, sau respectivul demnitar face parte din conducerea Camerei Taximetriștilor din județul Sibiu și noi nu știm?

Domnilor de la guvernare, dacă sunteți în plină campanie de pedeserizare și numai țineți cont nici de legi, nici de deontologia demnitarului român, acționând după bunul plac, crezând că totul vă este permis, atunci faceți-o mai cu perdea !

Vorba lui Conu Iancu : "Trădare, de trei ori trădare, dar s-o știm și noi !"

  Codrin Ștefănescu - declarație politică: Alianța a început să-și arate colții;

Domnul Codrin Ștefănescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

"Alianța a început să își arate colții".

Deși ne aflăm la mai bine de două luni distanță de mult așteptatele alegeri locale, Alianța D.A. și-a scos la înaintare arsenalul pregătit, probabil, cu multă creativitate, pe toată perioada în care membrii săi s-au aflat în opoziție.

Mai mult, disperarea lor este atât de mare, încât Traian Băsescu, epuizând toate țintele ce puteau fi atacate, într-un total dispreț față de morala creștină și față de slujitorii ei, își îndreaptă acum tunurile către ".. Biserica Română! Este scandalos și revoltător! Sintagma "dezbinatorul bucureștenilor", propusă de studenții teologi cu referire la actualul primar este de altfel pe cât de simplă, pe atât de grăitoare.

Atunci când pentru Alianță totul se reduce la obținerea de puncte suplimentare în sondajele electorale, imaginația liderilor săi întrece cu mult performanțele în materie de soluții și strategii politice ale acestora. Se readuce aminte cetățenilor perioada ceaușistă, probabil mult regretată de cei care acum o invocă, se scormonesc date despre politicienii actuali, se contorizează averi, vile, conturi sau mașini ori se analizează trecutul personal, intim al acestora.

Într-un context în care, mai mult ca niciodată, avem nevoie de o campanie curată, modernă și europeană, bazată pe corectitudine și argumente politice realiste, opoziția preferă să ignore orice conduită care ar conduce la un progres al scenei politice românești. Opriți domnilor Băsescu și Stolojan "Dosariada" promovată de apologeții dumneavoastră, această boală a campaniilor electorale, murdară, distructivă și inutilă, așa cum este se caracterizează însăși opoziția pe care cele două partide înțeleg să o adopte!

  Romeo Raicu - declarație politică privind consumul de droguri în România;

Domnul Romeo Raicu:

Declarație politică privind consumul de droguri în România

Deschiderea totală a frontierelor, poziția geografică și conflictele militare din fosta Iugoslavie, Afganistan și Irak au făcut ca România să fie afectată puternic de flagelul crimei organizate. Cele mai active rețele ale crimei organizate sunt cele ale traficanților de droguri, țara noastră fiind considerată de către aceștia, pe lângă o piață profitabilă de desfacere a stupefiantelor, o placă turnantă, un spațiu de tranzit, datorită poziției geografice, care leagă Orientul de Occident.

Societatea românească, aflată în plin proces de tranziție, a fost luată prin surprindere, neputând reacționa prompt și corespunzător în nici unul dintre segmentele sale (justiție, ordine publică, sănătate, educație, atitudini și mentalități etc.).

Astfel că, în numai câțiva ani, România a devenit dintr-un punct de tranzit o importantă piață de desfacere a drogurilor. Fenomenul este în creștere, din cantitățile mari de droguri care ajung în țara noastră o parte din ce în ce mai mare rămân însă pentru consumul intern, situație alarmantă și foarte periculoasă.

În prezent se poate vorbi de existența unei piețe interne a drogurilor, cu filiere de distribuție bine organizate și o ofertă considerabilă și de un grup de "clienți" ai acesteia, consumatori de droguri, din ce în ce mai numeroși și din ce în ce mai tineri.

Principala caracteristică a consumatorilor de droguri este tinerețea. Marea majoritate a toxicomanilor români se află la vârstele tinereții și adolescenței, media de vârstă înregistrând o continuă scădere: de la 18-22 de ani la 15-18. Numărul liceenilor bucureșteni care consumă droguri s-a dublat în ultimii cinci ani. Dacă sunt luați în calcul și potențialii consumatori, ponderea tinerilor narcomani cuprinși în sistemul de învățământ liceal a crescut de patru ori. În anul 2003, în România s-au înregistrat 1462 de acte infracționale legate de traficul, posesia sau consumul de droguri, aproximativ două treimi dintre cele 1487 persoane cercetate fiind tineri sub 30 de ani.

Cea mai dramatică situație se înregistrează în București, unde se estimează că există peste 30.000 de persoane care își injectează droguri, adică peste 1% din populația orașului. Tot aici, vârsta de debut în consumul injectabil tinde să scadă, existând cazuri înregistrate de consum de la vârsta de nouă-zece ani. Totodată, în București există o piață bine structurată a vânzării drogurilor. Numărul dozelor vândute anual în București este estimat la 42,9 milioane, iar valoarea lor ar ajunge la 8.580 de miliarde lei (256 de milioane de dolari). Cantitatea de heroină vândută anual în București, luând în calcul necesarul estimat de 42,9 milioane doze și o greutate de 1/6 grame doza, se ridică la 7,15 tone de heroină pură, fiind de peste 1.500 de ori mai mare decât totalul capturilor de droguri făcute în București în anul precedent.

Față de amploarea fenomenului, consider că există o preocupare redusă a instituțiilor statului pentru stoparea consumului și a traficului de droguri. Doresc să cunosc cum motivează instituțiile statului pasivitatea, indiferența sau slaba implicare în combaterea acestui flagel?

Lupta împotriva drogurilor reprezintă o prioritate națională și nu este o acțiune de campanie sau de imagine. Traficul de droguri face parte din criminalitatea transfrontalieră. Trebuie să se intensifice cooperarea atât cu forțele de ordine din țările de origine a drogurilor, cât și cu cele care sunt rute de transport. În același timp, se impun măsuri radicale și măsuri urgente de control la granițele țării inclusiv a creșterii eficienței vameșilor.

Consider că Guvernul nu s-a preocupat suficient de îmbunătățirea legislației în domeniul combaterii drogurilor. Toate aceste probleme ridicate și încă multe altele ar trebui să dea de gândit atât guvernanților cât și întregii societăți. A sosit momentul zero, când toți factorii de decizie să se implice cu toată seriozitatea pentru combaterea acestui flagel, acum și nu mâine când va fi sigur prea târziu.

  Dan Brudașcu - declarație politică: Urișor-un nou Scornicești;

Domnul Dan Brudașcu:

Declarație politică: "Urișor - un nou Scornicești"

Opinia publică din România a fost, în ultima vreme, frecvent informată în legătură cu abuzurile săvârșite de actualul ministru de interne, Ioan Rus. Amintim, între altele, modul în care, cu concursul consilierilor locali ai PSD, acesta a primit în dar o suprafață de peste 150 m2, fără să achite Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca nici un fel de chirie.

De asemenea, este de notorietate modul în care, prin intervenția sa, care, în mod normal, miroase a trafic de influență, SC RMB Inter Auto SRL din Cluj-Napoca, în care ministrul Rus este unul dintre acționarii importanți, a dispărut subit de pe lista datornicilor apărută pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice.

De asemenea, reamintim că atunci când, în anul 2003, era comemorată Pelaghia Roșu și martirii Revoluției Române de la 1848, ministrul Rus și alți înalți demnitari PSD au pus de o vânătoare, nepăsându-le de manifestările omagiale. În nr.10/9-15 martie 2004, revista Academia Cațavencu publică articolul "Un program al Cabinetului Năstase: trenul oligarhiilor", în care se arată că Ioan Rus are la dispoziție un tren personal special cu care, atât el, cât și membrii familiei sale, circulă frecvent pe ruta Cluj-Napoca - București și retur.

Dar faptele abuzive ale demnitarului PSD mai cuprind și altele. Astfel, Ioan Rus, dar și colegul său de partid, senatorul Grigore Zanc, a reușit, lucru unic în județul Cluj, să-și transfere o suprafață de teren din satul natal Urișor în intravilanul municipiului Cluj-Napoca, aducând un prejudiciu de sute de milioane de lei municipalității clujene. Ministrul Rus se remarcă, însă, și prin alte fapte. Astfel, potrivit cotidianului Evenimentul Zilei de marți, 9 martie 2004, aflăm că satul natal al mai marelui din PSD este pe punctul de a deveni noul Scornicești al României. Obiectiv, autorul articolului precizează: "până în anul 2000, satul era amărât, la fel ca toate celelalte din jur". După promovarea lui Ioan Rus, acesta canalizează o foarte mare parte din bugetul județului Cluj pentru dotări edilitare, fapt care îl determină pe același autor să declare: "Urișor e singurul sat din România care are tote utilitățile trase la poartă: apă, gaz, canalizare", la care se mai adaugă centrala telefonică ultraperformantă instalată tot la intervenția lui Ioan Rus, în timp ce în multe alte centre de comună din județ până și primăriile sau posturile de poliție mai au telefoane cu manivelă ca prin anii '40 ai secolului trecut.

Din dispoziția președintelui PSD Cluj, Consiliul județean Cluj a alocat în anul 2003 suma de cca 13 miliarde lei direct satului Urișor. De curând, primarul comunei Cășeiu se plângea că are atâțea bani la dispoziție încât nu mai știe ce să facă cu ei, asta în timp ce alte localități clujene, inclusiv municipii și orașe, cu greu găsesc resursele pentru achitarea unor minime lucrări de dotări edilitare. Cornul abundenței va continua și anul acesta să se reverse asupra noului Scornicești de pe meleagurile dejene. La o recentă consfătuire de la Sibiu, inițiată de Guvern, reprezentanții Consiliului județean Cluj raportau cu mândrie revoluționară că în acest an vor aloca importante resurse pentru modernizarea iluminatului public din Urișor, finalizarea lucrărilor de canalizare, modernizarea drumurilor de acces, construirea unui nou cămin cultural și amenajarea unui teren de fotbal, deși în sat nu există, până în prezent, o echipă de fotbal.

Precizăm că nu avem nimic împotriva satului Urișor și a locuitorilor săi. Mai mult, ne bucură că cel puțin ei beneficiază de condiții de care ar trebui să se bucure toți locuitorii județului Cluj. Avem în vedere exclusiv modul abuziv și ilegal în care, prin intervenția ministrului Ioan Rus, au fost deturnate importante fonduri de la bugetul județului Cluj în scopuri de partid.

Tot abuziv consider că este faptul că ministrul Ioan Rus a repartizat pentru Distrigaz Dej, unitate condusă de fratele său, Gavrilă Rus, suma de 3 milioane de euro în vederea înlocuirii conductelor de alimentare cu gaz pe raza acestui municipiu. Probabil că ministrului Rus nu i-a păsat că peste 80% din conductele de gaz din țară au depășit termenul legal de utilizare, existând riscuri de accidente sau explozii, care ar putea produce importante pagube materiale și pierderi de vieți omenești. Dar ministrul Rus vede doar interesul familiei sale, considerând că numai în felul acesta își poate pune în evidență fratele director al Distrigaz Dej.

Cazurile prezentate, confirmate de presă, relevă, fără putință de tăgadă, că autoritățile PSD folosesc și repartizează fondurile de la bugetul de stat nu în conformitate cu legea, ci exclusiv potrivit intereselor de partid și ale baronilor PSD.

  Adrian Ionel - aducerea în atenție a câtorva cazuri din lista delapidărilor liberale;

Domnul Adrian Ionel:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Cei care arată acum cu degetul către rezultatele unei guvernări care, iată, că sunt apreciate atât cât merită de majoritatea populației și de țările din Uniunea Europeană, sunt nimeni alții decât cei care, în urmă cu patru ani, terminau un mandat care distrusese efectiv țara.

Membrii din conducerea Partidului Național Liberal de la acea vreme nu au făcut decât să se ocupe de propriile buzunare și asta se vede acum în anchetele penale în care sunt implicați. Liberalii care țipă ca din gură de șarpe că nu se face nimic pentru stoparea corupției nu sunt alții decât cei care au fraudat legile țării pe care o conduceau după interesele proprii sau ale grupurilor din care făceau parte. Nu cred că poate fi uitată afacerea Mega Power instrumentată și condusă de Theodor Stolojan și care a fost una din fraudele de proporții produse de un liberal.

De asemenea, nu îl putem uita pe fostul șef al vămilor, Nini Săpunaru, artizanul principal al afacerilor vamale și al dezastrului Duty Free. Un alt personaj care s-a implicat activ în diferite modele de fraudă și corupție este liberalul Traian Remeș, cel care oferea efectiv eșalonări și reeșalonări de plată pentru firmele pe care le agrea pe criterii financiare personale. Nu uitați că, în multe cazuri, ministrul liberal a preferat să șteargă cu buretele datorii imense ale unor firme și asta după ureche. Credeți că acestea s-au făcut cu o bază reală? Această listă ar putea continua cu alte zeci sau sute de nume, toți liberalii cunoscuți sau mai puțin cunoscuți. Lista delapidărilor liberale nu ne poate arăta decât calitatea umană a unor lideri care au înțeles să acceadă la funcțiile de parlamentar sau la alte funcții oficiale pentru a putea beneficia financiar. Monografia nescrisă a corupției liberalilor este baza de la care cetățenii trebuie să pornească în momentul în care se atașează de un partid. Sunt convins că românii știu să decidă în favoarea lor și de aceea nu cred că vor exista dubii în privința marginalizării corupților care acum fac tot posibilul să reintre acolo unde pot face ce vor.

Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

  Eugen Arnăutu - declarație politică cu titlul Autoritate și procente;

Domnul Eugen Arnăutu:

"Autoritate și procente"

Două aspecte se conturează în ceea ce privește politica Partidului Democrat. Unul din aspecte ar fi că politica PD-ului este incoerentă și dovedește o lipsă de unitate, care a fost sesizată în nenumărate rânduri, dovedită și prin faptul că la nivel de partid nu există comunicare și că, în consecință, unii membri acționează după bunul plac.

Al doilea aspect este acela că liderul PD dorește cu tot dinadinsul să fie vocea unică a partidului, aceea care dictează de cele mai multe ori atitudinile aberante, așa cum a fost cea de săptămâna trecută când vocea tendențioasă a democratului a dictat, fără drept de apel, retragerea semnăturilor membrilor Grupului parlamentar PD de pe proiectul de statut al parlamentarului.

Înainte să înfiereze cu atâta patimă proiectul amintit, domnul Băsescu ar fi trebuit să cunoască și alte căi de confruntare cu această situație.

Alternativele sunt întotdeauna binevenite și PSD-ul este deschis la cele viabile și cu efecte pozitive asupra cetățenilor.

Domnul Băsescu, el care nu găsește normal procentul de 40% din indemnizație pentru o pensie de parlamentar, va fi surprins să afle în urma analizelor documentelor similare din țările Uniunii Europene că acest procent este chiar ceva mai mare decât cel propus în proiect.

  Mihai Tudose - declarație politică intitulată Cine construiește, cine finanțează?;

Domnul Mihai Tudose:

"Cine construiește, cine finanțează?"

Președintele PNL, Theodor Stolojan, s-a arătat foarte revoltat săptămâna trecută din cauza ordonanței prin care CEC acordă credite ANL și Companiei Naționale de Investiții. Domnia sa consideră că prin acest act normativ Guvernul "înșeală pur și simplu F.M.I.".

Vreau să subliniez că doar PNL înșeală tineretul în așteptări și că această atitudine combativă împotriva unui demers atât de salutar ridică semne de întrebare din moment ce discursul liberal mizează atât de mult pe generația tânără. Vrem să vedem mai degrabă inițiative clare decât critici vehemente, precum cea amintită, care practic nu face decât să exprime opoziția liberalilor în ceea ce privește construirea de locuințe pentru tineri.

În ceea ce privește nemulțumirea legată de finanțarea creditelor pentru locuințe de către CEC, instituție care a acordat și până acum credite pentru construcția de locuințe, liberalii ar trebui să fie ceva mai ponderați din moment ce CEC ar fi putut deveni doar o amintire grație ingeniozității pe care au dovedit-o în timpul guvernării CDR prin implicarea CEC în scandalul FNI.

Dacă PNL-ul avea altă soluție atunci când era la guvernare, suntem convinși că azi programul ANL era în alt stadiu. Dar încă o dată se dovedește că singura soluție a PNL o constituie negarea și denigrarea tuturor celor ce fac ceva, în cazul de față PSD.

  Petre Posea - declarație politică cu tema Europa și terorismul;

Domnul Petre Posea:

"Europa și terorismul!"

După căderea zidului Berlinului și schimbările din U.R.S.S., Europa a abandonat atât rolul de scut în fața unui pericol real din partea acestor puteri, cu toată protecția umbrelei americane și a armelor intercontinentale, cât și pe acela de forță de atracție asupra țărilor limitrofe care trăiau sub cizma rusească.

Aceste roluri nu mai aveau sens căci amenințarea militară dispăruse împreună cu opresiunea imperialistă sovietică, practicată împotriva statelor din estul european. Dar războaiele locale au izbucnit mai peste tot, începând cu fosta Iugoslavie, fără ca Europa să fie capabilă să acționeze, dimpotrivă lăsând Statelor Unite grija de "polițist internațional", iar Statele Unite, singura superputere a planetei, au intervenit direct, mai ales acolo unde le dictau interesele, fără a mai cere părerea aliaților europeni.

Uneori, aceștia s-au manifestat cu întârziere, mai mult ca "putere de pace". Când au participat la conflict, n-au făcut-o decât implicându-se în mai mică măsură, jucând un rol secundar, în raport cu "marii frați americani", exemple fiind războiul din Golf, în Liban și Serbia, precum și cel din Afganistan.

Am avut dovada absenței de coeziune a Europei, pe plan politic și militar, chiar la nivel operațional, atunci când a fost vorba să dovedim un front unic în lupta contra terorismului. Nu mă refer în mod special la război, ci la decizia de a interveni printr-o acțiune de poliție internațională, care să impună condiții și limite, aplicând cu precizie propriile strategii.

În ce privește războiul, o Europă mai puternică și mai unită ar fi putut face presiuni asupra Statelor Unite pentru a evita unele bombardamente americane masive, cam prea dezinvolte în ce privește "efectele colaterale", adică masacrele civile.

Terorismul a lovit crunt Statele Unite în 11 septembrie 2001 și, ca o ironie a soartei, tot într-un 11, dar martie 2004, capitala Spaniei, Madrid. Dar nu numai americanii și spaniolii sunt cei vizați. Este amenințat întregul ansamblu al lumii occidentale. "Războaiele islamice" au început în anii 1990 și nu sunt rezultatul principal al sărăciei, ci al problemelor geopolitice complexe, precum demografia galopantă a popoarelor musulmane, dorința lor de a fi recunoscute ca puteri și de a juca un rol pe eșichierul internațional, revolta lor împotriva claselor dominante, corupte, a regimului politic susținut de occident, care, în loc să le redistribuie enorma bogăție a petrolului, o deturnează tot în profitul lor în conturi străine, în bănci occidentale.

Suntem cu toții implicați în acest pericol, care are vizibil puncte de referință (după pierderea Afganistanului) în Palestina, în Irak, Somalia și Sudan, dar care câștigă teren câte puțin aproape peste tot în statele arabe și musulmane din lumea întreagă sub acoperirea de mișcări integraliste. Islamul este exploatat ca amalgam, fanatismul se înrădăcinează într-o confuzie de fond între religie, politică și război.

Unele dintre aceste țări sunt pe cale de a-și pregăti arme atomice și bacteriologice care ar putea să ne distrugă. Ieri la New York, azi la Madrid, dar mâine ar putea fi rândul Londrei, Parisului, Berlinului, Moscovei sau Bucureștiului, situație de care opinia publică nu pare să-și dea seama. Orice intervenție masivă a trupelor europene devine extrem de problematică, motiv pentru care americanii au preferat să stabilească un parteneriat excepțional cu Rusia și China - eveniment absolut fără precedent -, pentru a constitui o alianță mondială mai largă, contra terorismului.

Europa se află la o cotitură fundamentală în istoria sa, în fața unor opțiuni cruciale care se impun și care vor decide viitorul său. Vom asista oare la un declin sau la o întărire a prezenței sale pe scena mondială? Va alege oare un parteneriat stabil cu Statele Unite sau se va mulțumi cu un rol de auxiliar?

Dacă se va pronunța în favoarea parteneriatului, va trebui să-și amelioreze coeziunea internă și să-și întărească mecanismele decizionale care să-i permită intervenția rapidă în cazuri de criză la nivel internațional.

Va mai trebui să-și întărească sistemul de apărare comun, să-și perfecționeze și să-și profesionalizeze forțele armate din fiecare stat, plasându-le sub un comandament unic, poate printr-un sistem de rotație, dar oricum stabil și puternic.

Dar mai ales va trebui să capete o viziune comună a destinului său și o idee clară a proiectelor, la nivel european și internațional.

Ar fi un mare pericol la scară mondială, dacă toate acestea vor fi considerate doar niște visuri, fiindcă astfel vastul proiect al Uniunii Europene își va pierde consistența și nu va rămâne decât o constelație de state, mai mult sau mai puțin de acord între ele, fără convingere prea mare, cu o monedă unică firește, poate cu o constituție politică comună, dar care vor continua să se implice reciproc în certuri fără importanță, ceea ce în final nu înseamnă decât slăbiciune cronică. Doar noi suntem cei care ne vom decide viitorul!

  Gheorghe Pribeanu - intervenție cu titlul Întreprinderile mici și mijlocii, o problemă vitală;

Domnul Gheorghe Pribeanu:

"Întreprinderile mici și mijlocii, o problemă vitală".

În structura completă a unei economii sănătoase și viabile, rolul IMM-urilor în realizarea clasei de mijloc este de neînlocuit și asigură echilibrul economico-social al societății.

În viziunea PRM, IMM-urile constituie un obiectiv strategic pentru realizarea dezideratului numit clasă mijlocie, componentă necesară și indispensabilă a structurii societății românești.

În timpul guvernării Năstase, sprijinirea IMM-urilor a fost numai declarativă, fiindu-i suprimate toate facilitățile de care s-a bucurat până în anul 2000.

Căutându-i un rol PUR-ului în coaliția PDSR-PUR-UDMR, Guvernul Năstase i-a atribuit rolul de ministru reprezentantei PUR Silvia Ciornei, care atât de mult a luptat pentru sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii, până a eliminat toate facilitățile acordate după 1990. Acest lucru a determinat diminuarea numărului de întreprinzători, ducând la falimentarea multor întreprinderi mici și mijlocii.

Efectul primei remanieri a făcut posibilă dispariția preocupării ministeriale pentru acest sector, acest minister fiind transformat în Agenție.

Deși peste 50% din activitatea economică s-a desfășurat în cadrul IMM-urilor, ponderea influenței acestora până în anul 2000 a fost progresiv crescândă ca aport la p.i.b.

În anul în curs, nu se mai întrevăd mari speranțe în acest domeniu vital.

Voința politică a actualului guvern, ocupat cu menținerea puterii cu orice preț și orice mod, nu mai observă necesitățile dezvoltării acestui sector deosebit de important în economia românească.

Referitor la aceasta, trebuie să atenționăm cu următoarele:

1. Stimulentele prevăzute în Legea nr.132/1999, referitor la investiții, importuri de tehnologie și tehnică, precum și la crearea de noi locuri de muncă, au făcut posibilă o revigorare economică. Aceste stimulente acum nu mai sunt și consecințele se resimt la nivelul economiei naționale. Dacă aceste facilități au influențat benefic p.i.b.-ul, oare acum de ce nu se mai pot acorda?

Trebuie regândită strategia acumulărilor bugetare dependente de dezvoltarea sectorului IMM-urilor.

2. Se impune stimularea creării de noi locuri de muncă, retehnologizarea sectoarelor din aceste întreprinderi la nivel european, pentru competitivitate calitativă în vederea încadrării parametrilor de export ceruți de Uniunea Europeană. Aceste componente, plus perfecționarea managementului și execuțiilor, trebuie stabilite în cadrul unei noi legi, favorabile acestui sector.

3. Dacă voința politică actuală a sugrumat activitatea întreprinzătorilor prin anularea facilităților, trebuie revenit asupra unei noi viziuni de sprijinire a acestui sector cât mai urgent, acordându-i-se cadrul legislativ necesar.

Susținerea efectivă a aspectelor sociale a drepturilor salariatului, pe baza statutului, în mod exagerat, duc la consecințe negative în planul angajării și utilizării forței de muncă și mai ales a performanței firmelor.

Acest lucru îl putem vedea în aplicarea noului Cod al muncii din 2003, care a generat multe dificultăți. Argumentele aduse de reprezentanții IMM-urilor la aprobarea Codului fiscal nu au fost luate în seamă, fapt ce va duce la o influență negativă în dezvoltarea IMM-urilor.

4. Conform uzanțelor în anii electorali, din dorința de a obține cât mai multe voturi, obligă partidele de la Putere să acorde facilități și avantaje sociale forțate - necorelate cu activitatea de susținere din punct de vedere economico-financiar.

Astfel, IMM-urile sunt supuse unor dificultăți economice. Consecințe sociale și economice ce urmează anul electoral, prin influența negativă asupra activității IMM-urilor, periclitează grav situația economico-financiară asupra integrării în Uniunea Europeană pentru anul 2007.

5. În fructificarea oportunităților economice de către IMM-urile românești, este de reținut faptul că anul 2004 este declarat anul relansării economice mondiale, an în care și economia românească trebuie să puncteze, prin dezvoltarea acestui sector.

Trebuie să ținem cont de influențele producției industriale a SUA, care a avut o dezvoltare nemaiîntâlnită în ultimii 20 de ani, cu influențe și asupra piețelor din Uniunea Europeană și, deci, și asupra pieței românești, care este aspirantă la aderarea din 2007.

6. Situația aderării a încă 10 noi state la Uniunea Europeană face ca România și Bulgaria să constituie o situație complexă chiar și pentru Uniune. Cerințele față de economia noastră vor fi mai mari, iar întreprinzătorii trebuie să se înscrie în limitele parametrilor ceruți.

7. Consolidarea IMM-urilor și întreprinzătorilor particulari, precum și influența lor asupra economiei românești este necesară pentru aderarea la Uniunea Europeană.

Consultarea permanentă a organizațiilor reprezentative ale acestora constituie un factor de integralitate în economia europeană.

Parametrii de calitate ecologici trebuie îndepliniți; altfel, pierdem oportunitățile asociate integrării europene ca membru cu drepturi depline.

În viziunea PRM-ului, necesitatea dezvoltării clasei de mijloc face posibilă înscrierea pe coordonatele standardului european de viață. Totul se poate dacă este și voință politică.

Avem valori umane neutilizate, pregătite la nivel mondial.

Avem relief și zone unice neutilizate.

Avem amplasarea strategică care ne avantajează.

Ce ne împiedică în elaborarea unor strategii locale și chiar la nivel european a sectorului IMM-urilor?

SOS IMM-urile!

  Dumitru Dragomir - declarație intitulată: O valoare pierdută: spiritul comunitar;

Domnul Dumitru Dragomir:

"O valoare pierdută: spiritul comunitar".

Experiențele istorice îndepărtate sau recente, precum epoca fanariotă sau cea comunistă, au marcat puternic coeziunea socială a poporului român. Altfel spus, ne lipsește într-un grad semnificativ spiritul comunitar.

Am învățat să trăim pentru noi și împotriva celuilalt. Experiența tranziției ne-a întărit senzația că omul de lângă noi este mai degrabă un potențial adversar. Părem să nu știm cum se poate trăi alături de celălalt, în colaborare cu el.

În parte, pierderea simțului comunitar este, din punct de vedere sociologic, un fenomen explicabil. Nu ne mai putem cunoaște vecinii, așa cum se întâmpla în urmă cu două sute de ani, atunci când comunitățile orășenești sau sătești erau restrânse și stabile. Astăzi, explozia urbanității, a marilor aglomerări sociale, ne transformă într-o masă anonimă. Nu știm cine sunt cei care locuiesc deasupra noastră, nu-l cunoaștem pe brutar sau pe administratorul de bloc. În mijlocul propriului oraș, putem fi mai singuri decât pe vârful unui munte...

Nu este mai puțin adevărat că destructurarea relațiilor sociale din țara noastră după 1989 pare mai radicală decât fenomenele similare din Occident. În țări precum Franța, Elveția, Italia sau Marea Britanie există încă instituții comunitare puternice, care apropie oamenii și fac posibilă cooperarea civică și chiar politică.

O astfel de instituție, cu rol major în strângerea raporturilor sociale, este biserica. Acțiunea corozivă a comunismului a distrus în România conceputul de "parohie", de comunitate spirituală, dar și spațială. Câți dintre noi mai știu cărei parohii aparțin, care sunt preoții care se roagă pentru ei, cine sunt enoriașii alături de care ar putea să participe la liturghie?

În perioada premodernă, biserica reprezenta principalul factor de coeziune socială. Oamenii se cunoșteau acolo, se întâlneau acolo săptămânal, își făceau prieteni din cercul parohial.

Personal, cred că avem nevoie de o astfel de solidaritate. Cred că obstacolele cotidiene dintre cetățeni pot fi depășite în spațiul familiar și spiritualizat al bisericii. Din acest motiv, cred că edilii marilor orașe trebuie să sprijine restructurarea relațiilor parohiale.

După ce comunismul a afectat cultura noastră religioasă elementară, trebuie să ajutăm în mod activ cetățenii să redescopere această cultură. Putem face acest lucru în primul rând în colaborare cu Biserica Ortodoxă, prin programe de informare privind organizarea parohiilor. Din momentul în care slujba se termină, putem organiza activități de divertisment, atât de uitate și atât de necesare în România contemporană.

De ce să nu permitem bătrânilor sau familiilor din marile orașe să-și plimbe copiii prin parcurile centrale, așa cum se întâmpla odată, în ritmul unor concerte în aer liber sau chiar al unor clasice fanfare?

Nu mai avem nevoie de plimbări, de relaxare, de divertisment? De ce nu am organiza, sub egida municipalităților, competiții sportive ale cartierelor sau sectoarelor, dând ocazia cetățenilor să se cunoască și să se apropie?

Astfel de idei, pe care le voi dezvolta lămuritor în campania electorală, trebuie să se regăsească în lista de priorități a oricărei primării. Numai în interiorul unei comunități solide, guvernate de dialog și comunicare, putem cultiva un spirit gospodăresc eficient și o reală disponibilitate pentru colaborare.

  Pavel Târpescu - Îndemn la solidaritate;

Domnul Pavel Târpescu:

"Îndemn la solidaritate".

Declarația politică pe care o prezint în plenul Camerei aș dori să fie percepută ca un gest de solidaritate cu poporul spaniol, țintă a atentatelor din 11 martie 2004, și cu românii care au căzut victime ale acestui crud act de terorism.

Ziua de 11 martie rămâne o zi neagră în istoria umanității. Asemenea acte barbare provocate de lumea tenebrelor, care lovesc în orice punct al globului, se regăsesc în chiar miezul civilizației contemporane, în care orice cucerire tehnologică neînsoțită de progresul relațiilor interumane se poate întoarce oricând împotriva omenirii.

Asemenea tragedii, care sunt de neînțeles pentru semenii noștri și care se înscriu în afara oricăror reguli de conduită umană, reprezintă în același timp atentate la demnitate, liberate și democrație.

Este inadmisibil pentru timpul în care trăim ca o grupare sau alta, diabolică prin extremismul și unilateralismul său, să influențeze conștiința statelor democratice.

Masacrul de la Madrid reprezintă un prim atentat în masă care a afectat oamenii de rând, cu efecte asupra structurilor sociale.

Experiența tristă de până acum a acestor evenimente demonstrează că se poate lupta împotriva terorismului numai printr-o ireproșabilă organizare internă și printr-un spirit comunitar dezvoltat. La acestea se mai adaugă reconstrucția solidarității euroatlantice, fără de care lupta împotriva terorismului este de neconceput.

Comunitatea internațională nu trebuie să permită ca terorismul să devină o parte a vieții noastre zilnice. Oamenii nu trebuie să mai tresară involuntar când aud noțiunea de "terorism" rostită în orice context, devenind deodată receptivi și alarmați la ceea ce se vorbește.

Stă în puterea comunității internaționale să juguleze acest flagel, în numele libertății, al democrației și libertății umane.

Solidaritatea internațională înseamnă învingerea morții, ca distrugere fără fost și definitivă a ființei umane, de către un adversar fără chip și fără scrupule. Altfel, vom ajunge în curând să trăim cu toții cu moartea alături, oferindu-ne unii altora poze în coșciug, cu mâinile pe piept, spre aducere aminte despre cei dispăruți dintre noi.

Fie ca generațiile viitoare să afle de terorism doar din documentarele referitoare la secolul al XXI-lea.

  Bereczki Endre - declarație politică intitulată: UDMR-ul, un prieten serios și responsabil al PSD;

Domnul Bereczki Endre:

"UDMR-ul, un partener serios și responsabil al PSD".

Colaborarea dintre PSD și UDMR a fost criticată de unii pescuitori în ape tulburi într-o manieră primitivă, considerându-se că s-ar leza într-un fel interesele fundamentale ale etnicilor români și că s-ar oferi maghiarilor din România o serie de avantaje extreme. În realitate însă, executivul condus de către domnul prim-ministru Adrian Năstase a transpus în planul realităților principiile moderne, europene ale bunei conviețuiri interetnice, gândind pe termen lung la prioritățile României.

Colaborarea dintre PSD și UDMR se realizează de pe poziții de respect reciproc și directă informare a cetățenilor țării, care au astfel prilejul de a constata că acest parteneriat este util în primul rând tuturor celor ce viețuiesc pe aceste meleaguri.

UDMR, singurul reprezentant legitim al etnicilor maghiari din România, și-a probat în repetate rânduri seriozitatea și atașamentul la valorile perene ale patriei comune.

Respectându-l pe celălalt, te respecți în primul rând pe tine, iar acest lucru nu înseamnă nici lipsă a patriotismului, nici vreo eventuală "capitulare" politică, după cum s-ar grăbi unii să-l catalogheze.

Liderii UDMR au sancționat prompt acele excese individuale ale unor membri proprii, excese care ar fi impietat asupra dialogului firesc cu PSD și nu în ultimul rând asupra relației majoritate-minoritate.

Suntem cu toții cetățeni români, iar prețuirea pentru limba și cultura maternă sunt atribute esențiale ale spiritului nou, european spre care tindem sau ar trebui să tindem cu toții.

Colaborarea PSD-UDMR a fost apreciată pozitiv și de către cele mai reprezentative foruri europene, aceasta fiind identificată în mod firesc și cu un model de toleranță și democrație.

Este esențial ca împreună, români și maghiari, să identificăm ceea ce ne unește, și nu ceea ce ne dezbină. Aceasta reprezintă, în cele din urmă, cea mai importantă învățătură a istoriei.

A urî este cel mai simplu, însă a înțelege, a îndrăgi și a construi împreună semnifică de fapt ceea ce te definește cu adevărat ca om.

  Ștefan Lăpădat - declarație politică: La studii egale, șanse egale;

Domnul Ștefan Lăpădat:

Declarație politică: "La studii egale, șanse egale".

În Statutul personalului didactic - Legea nr.128/1997 - conform art.10 alin.1 privind ordinea ocupării posturilor didactice din învățământul de stat, la lit.b) se stipulează că "Transferarea personalului didactic disponibilizat prin restrângere de activiatte sau prin desființarea unor unități școlare se efectuează în unități școlare echivalente sau într-o treaptă inferioară de învățământ, în specialitate, în limitele aceluiași regim din mediu rural în urban și din mediul urban în mediul rural".

Consider că prevederea stipulată exclude dreptul unui cadru didactic absolvent de învățământ superior de a se transfera de la învățământul gimnazial la învățământul liceal, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu are posibilitatea de a se transfera din mediul rural în mediul urban, ceea ce contravine Legii privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare (art.1 alin.2 lit.i).

Se ignoră posibilitatea transferării pe un post vacant din învățământul liceal a unui profesor având gradul I, titular în învățământul gimnazial, contrar principiului "la studii egale, șanse egale".

Sunt numeroase cazurile când posturile sunt ocupate de personal didactic necalificat prin suplinire, tocmai datorită acestei bariere legislative. Este normal ca în cazurile solicitării postului de mai mulți candidați să se organizeze concurs, fără a ține seama că aceștia provin din gimnaziu sau din mediul rural, în condițiile acelorași studii.

După anul 1990, statistica școlară arată că numărul elevilor este în continuă scădere și implicit al claselor, cu urmări nedorite pentru cadrele didactice care își vor pierde posturile. În scop reparatoriu, solicit MEC-ului elaborarea unui act normativ care să reglementeze egalitatea de șanse pentru cadrele didactice disponibilizate cu același nivel de pregătire.

  Gheorghe Eugen Nicolăescu - semnalarea dosariadei, un război stupid și periculos pentru democrație;

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Cetățenii României asistă de câteva zile la cea mai urâtă agresiune a PSD împotriva opoziției din 2001 încoace, agresiune pe care PSD o practică, evident datorită disperării și presiunii pe care reprezentanții săi - baroni centrali și locali - le exercită.

Reprezentanții autorizați ai Uniunii Europene, ambasadorii SUA și Angliei, reprezentanții societății civile din România, sondajele de opinie dovedesc fără tăgadă că fenomenul corupției a crescut în România în ultimii ani, dar mai ales, în ultimul an de când, paradoxal, s-au adoptat pretinse măsuri de diminuare a corupției.

O primă constatare este că așa-zisa lege anticorupție este numai pe hârtie și eventual pentru peștișori care ar trebui să fie acarii Păuni ai măreței lupte cu corupția.

De asemenea, toată lumea știe că acest flagel îi atinge pe cei care sunt la putere, și nu în opoziție, iar PSD conduce de trei ani și jumătate și are la activ contraperformanța de a transforma corupția, mita, traficul de influență și nerespectarea legii în politică de partid și de stat, în unica politică a administrației publice.

Ce se poate spune într-o asemenea situație?

Opoziția are datoria să atenționeze puterea asupra oricărui derapaj al acesteia atât privind nerespectarea programului de guvernare, cât și nerespectarea prevederilor legale.

Presa, oamenii obișnuiți la audiențele acordate de parlamentarii PNL, au semnalat nenumărate cazuri de corupție, de abuzuri, de presiuni exercitate de autorități, de politicieni ai PSD.

Am adus toate aceste informații la lumină, în atenția opiniei publice și a organelor de anchetă, și ne-am pomenit că PSD atacă cu dosare care au fost închise de justiție, pentru care există deja soluții legale.

Asta înseamnă că PSD este disperat de pierderea de imagine și caută să arunce cunoroi în reprezentanții PNL pentru a-și diminua pierderile.

Este de neimaginat cum se poate tolera de către conducătorii PSD o asemenea atitudine și din partea organelor abilitate ale statului, care nu se autosesizează pentru cazuri flagrante de calomnie, insultă, minciună, fals și uz de fals, infracțiuni sancționate de Codul penal.

Știam de mai multă vreme că justiția este controlată de PSD, dar este evident că tăcerea acesteia este exemplificarea a ceea ce trebuia demonstrat.

Cu toate acestea, solicit public ca Parchetul să se autosesizeze pentru infracțiunea de calomnie în cazurile pentru care există deja soluții legale, dosarele sunt închise, iar PSD le aduce pe piață, ignorând deciziile justiției.

Aceasta este o altă mostră a modului prin care PSD nu recunoaște o decizie definitivă a unei instanțe de judecată.

Cred că orice comentariu este de prisos și, ca atare, cetățenii nu se vor lăsa amăgiți și manipulați de această agresiune a "dosariadei", de acest război stupid și periculos pentru democrație.

  Cristian Sandache - declarație cu titlul Prima dată ordine! - sau Partidul Democrat aflat definitiv în zodia buimăcelii politice...;

Domnul Cristian Sandache:

"Prima dată ordine!" - sau Partidul Democrat aflat definitiv în zona buimăcelii politice..."

Partidul Democrat și-a lansat candidații pentru alegerile locale din 6 iunie 2004 sub sloganul amenințător intitulat "Prima ordine!" - semn sigur că domnul Traian Băsescu dorește să-și extindă calitățile de exterminator al câinilor și chioșcurilor inclusiv asupra clonelor sale politice, aruncate în lupta pentru cucerirea primăriilor României. Aflat într-o gravă criză internă, zguduit sistematic de scandaluri fratricide și decimat de dezertări- partidul lui Traian Băsescu seamănă acum cu o corabie al cărui echipaj se aruncă om cu om în mare, lăsându-și tot mai izolat căpitanul, care nu poate cu nici un chip să iasă din prizonieratul propriului stil de a face politică - un stil primitiv, aparent popular, dar care, în realitate, îl definește drept un lider mediocru, total lipsit de tact, imprevizibil și peste măsură de certat cu regulile bunului simț elementar. Ordinea strigată în cor de către liderii Partidului Democrat este un simplu artificiu propagandistic, un foc bengal care n-are nici un fel de substanță. Ca primar general al Capitalei, Băsescu s-a remarcat prin crearea unor situații conflictuale aproape continue. Altfel spus, liderul Partidului Democrat poartă cu sine scandalul cum poartă norii ploaia...

Obligarea unor parlamentari ai PD de a ieși la "bătaie" în confruntările pentru primării este un semn clar de disperare colectivă internă, mascată fals de invocarea ordinii. Mai curând s-ar fi folosit sintagma "Cu anarhia înainte!"...

Ca principii doctrinare, Partidul Democrat e în momentul de față un ghiveci, riscând fatalmente sa fie digerat de către Partidul Național Liberal. Cu privirea sa oțelită de lup de mare reciclat la Anvers, d-nul Traian Băsescu a transformat Partidul Democrat într-un fel de accesoriu personal, un breloc atârnat de curea, pe care-l agită când și când, vorbind despre o social-democrație în care de fapt nu mai crede de mult și despre așa-zisa ordine pe care ar dori s-o impună- identificabilă probabil cu tăcerea spațiilor funerare...

  Tiberiu Sergius Sbârcea - intervenție intitulată Agricultura României este susținută prin programele Guvernului Năstase;

Domnul Tiberiu Sergiu Sbârcea:

"Agricultura României este susținută prin programele Guvernului Năstase"

O preocupare majoră pentru Guvernul României este îndreptată înspre realizarea unei agriculturi cât mai competitive prin ridicarea nivelului de calitate și cantitate, ca deziderat politic și economic major.

Ca obiective prioritare urmărite prin programul Guvernului, sunt creșterea productivității și a calității, creșterea veniturilor producătorilor agricoli și dezvoltarea durabilă a zonei rurale, în concordanță cu cerințele protecției mediului înconjurător, în scopul creării unui sector competitiv, care să răspundă cerințelor pieței comunitare.

Susținerea producției agricole se îndreaptă înspre trei activități de bază, și anume: producția vegetală, zootehnia și sprijinirea exporturilor.

În producția vegetală, susținerea financiară se îndreaptă înspre semințele certificate din producția internă; sprijinul direct acordat producătorilor agricoli pentru producția marfă; plăți directe pentru terenul arabil cultivat de până la 5 ha; susținerea tratamentelor fito-sanitare; plata energiei electrice și a cheltuielilor de întreținere pentru asociațiile utilizatorilor de apă pentru irigat; corectarea acidității și alcalinității solurilor; asigurarea culturilor la despăgubiri, calamități naturale și prime de asigurare; alocații bugetare pentru susținerea producției prin credite de producție; achiziționarea de tractoare și mașini agricole, instalații de irigat.

În producția zootehnică, susținerea financiară se îndreaptă înspre primele pentru producția de lapte de vacă, bivoliță, oaie și capră; subvenția pentru producția de carne ecologică de vită, porc și pasăre; subvenția pentru producția de ouă și găină ecologică; subvenția pentru producția de miere; subvenția pentru gogoși crude de viermi de mătase; subvenția pentru materialul biologic de reproducție - vită, juninci, scrofițe și ovine; subvenția pentru întreținerea, conservarea și perpetuarea patrimoniului genetic al animalelor; alocația pentru susținerea patrimoniului la cabaline; acțiuni strategice sanitar - veterinare pentru crescătorii de animale pentru toate acțiunile care sunt obligatorii, precum și pentru construirea de adăposturi și achiziție de animale și instalații zootehnice.

În ceea ce privește sprijinirea exporturilor, sprijinirea constă în acordarea de subvenții la export pentru 13 categorii de produse vegetale, animale și alimentare eligibile, conform angajamentelor în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului.

De asemenea, se finanțează proiectele pentru certificarea sistemelor de calitate, acreditarea și dotarea laboratoarelor de testare și etalonare, înregistrarea și protejarea pe piața externă a mărcilor românești.

Consider că din ceea ce a fost enumerat în cele de mai sus, reiese clar, fără nici un fel de dubiu, că agricultura României este susținută activ și permanent pentru a accede în programele Uniunii Europene, pentru a contribui hotărâtor la închiderea negocierii Capitolului 7 - "Agricultura".

Vă mulțumesc.

  Dorin Lazăr Maior - considerații pe marginea procesului de rezolvare a crizei din Kosovo;

Domnul Dorin Lazăr Maior:

De miercuri, 17 martie, provincia Kosovo a redevenit "Butoiul cu pulbere" al Europei. Această zonă greu încercată de-a lungul istoriei, de conflicte inter-etnice, a revenit în atenția presei și a organismelor internaționale de menținere a păcii.

Conflictul izbucnit între albanezi și sârbi a fost ținut cu greu sub control de trupele KFOR, numărul victimelor fiind destul de ridicat. Detașamentul de jandarmi români aflat în Kosovo în cadrul KFOR s-a aflat în zona de conflict cea mai fierbinte. Reacția autorităților române a fost de asemenea foarte promptă, a doua zi, reprezentantul României la ONU cerând reuniunea Consiliului de securitate. În spiritul stabilității în zonă, condamnăm aceste violențe și ne alăturăm celor care fac eforturi pentru a menține pacea și liniștea în lume.

Ministerul Apărării Naționale a reacționat prompt, anunțând că va trimite 100 de soldați pentru a suplimenta efectivele române aflate în provincie. Fiind singura rezervă strategică a alianței în Balcani, trupele române sunt implicate direct. Ca factor de stabilitate în zonă, România trebuie să sprijine în continuare aceste eforturi de menținere a păcii, integrându-se astfel într-un întreg angrenaj multi-național, de controlare a zonelor fierbinți din lume.

Violențele extremiștilor albanezi, alimentate de atentatele teroriste din ultima vreme, au determinat Alianța Nord Atlantică să ceară României suplimentarea trupelor în zonă. Astfel, ne vom accentua rolul în această parte a Europei și ne vom alătura efortului de menținere a echilibrului între etniile din provincia Kosovo. Acțiunile Ministerului de Externe din ultimele zile au fost canalizate în această direcție, oficialii români condamnând acțiunile violente și cerând reacția promptă a forurilor internaționale.

În plin proces de integrare europeană, nu putem accepta aceste acte de violență care nasc destabilizare și insecuritate în zonă. De aceea, trebuie să facem toate eforturile necesare pentru a evita alte vărsări de sânge și pentru ca rezoluțiile ONU să fie respectate în Kosovo. Procesul de rezolvare a crizei din Kosovo trebuie să continue la masa tratativelor, și nu în stradă. Nu putem asista pasivi la acte de epurare etnică, la atacuri directe asupra forțelor de menținere a păcii, iar prezența trupelor române în Kosovo este o dovadă că suntem hotărâți să nu tolerăm astfel de acțiuni împotriva umanității.

Eforturile noastre s-au îndreptat și către statele din regiune, în intenția de a le angrena în această acțiune de menținere a stabilității și păcii în zonă. Trebuie să dăm dovadă de responsabilitate, în acțiunea comună de rezolvare a acestui conflict care tensionează și mai mult situația internațională. Violențele izbucnite miercuri, soldate cu 28 de morți și 600 de răniți, sunt cele mai grave de după războiul din Kosovo din 1999 și, în acest context, eforturile noastre diplomatice și militare trebuie să fie canalizate spre o rezolvare pașnică și spre evitrea în viitor a acestor acte violente.

  Ion Mocioalcă - Despere schimbare;

Domnul Ion Mocioalcă:

Declarație politică: "Despre schimbare".

Pe măsură ce timpul trece, punctele de sprijin ale coaliției PNL-isto - PD-iste se dărâmă unul după altul. Acest lucru nu convine celor care contestă actuala guvernare. Oportunitățile pentru criticism ar putea să dispară. După votul din Comisia pentru afaceri externe a Parlamentului European, politicienii Opoziției au împins la extrem dezinformarea, au refuzat orice apel la echilibru și orice cooperare pentru depășirea momentului critic în interesul României.

Dorința de destabilizare a PSD, compromiterea lui în fața electoratului și în fața oficialilor europeni au dus la încercarea de a crea o alianță conjuncturală între ceea ce ei numesc "opoziția democratică" și "opoziția nedemocratică", pentru a trece prin Parlament o moțiune de cenzură. Dar interesele de partid, dorința de imagine, orgoliile liderilor au fost mai puternice decât scopul propus - defăimarea PSD și punerea la zid a Guvernului Năstase. Astfel, s-a ajuns la o moțiune simplă, sortită eșecului din start.

Angajamentele prevăzute în documentul "Prioritățile integrării", prezentat Comisiei Europene, și noua formulă de guvernare, tenta fiind accelerarea reformelor din domeniile: economic, politic și social au fost apreciate și bine receptate de forurile europene. Și, ca drept dovadă, votul din Parlamentul European nu numai că nu a deviat drumul integrării României în Uniunea Europeană, ci, dimpotrivă, a consfințit respectarea calendarului aprobat pentru țara noastră în decembrie 2003. Desigur că acest lucru este realizabil dacă noi ne îndeplinim obligațiile ce ne revin, dacă îmbunătățim comunicarea cu Uniunea Europeană, dacă se renunță din partea unor cercuri politice la diversionism și se trece la transmiterea unor imagini reale, privind realizările din domeniile: consolidării democrației, reformelor din justiție și economie, din viața socială.

Revenind la opoziția politică, în special la Alianța PNL-PD, ce surprinde este faptul că nu realizează că se impune renunțarea, în această perioadă importantă pentru integrarea în Uniunea Europeană, la discursul populist, din dorința de a fura voturi de la actuala putere, la distorsionarea adevărului, la criticism și negativism, din dorința de îmbunătățire a imaginii, și nu răspunde unei cerințe civice de sprijin parlamentar și politic pentru realizarea reformelor care sunt necesare pentru integrarea de drept și de fapt în Uniunea Europeană.

Se pare că electoratul a înțeles corect până unde merge interesul național și unde intervine interesul politicianist, dorința de putere și de a ajunge la guvernare și își spune cuvântul în sondajele de opinie organizate de diferite instituții de specialitate. Sondajele spun clar: PSD conduce și nu se erodează, Alianța PNL-PD înțepenește.

Pentru a ieși din anonimat, "opoziția democratică", prin vocea SAR, a lansat ideea că dorința electoratului este de schimbare. Nimic mai fals. Despre ce schimbare este vorba, dacă opțiunea de vot a celor mai mulți este tot pentru PSD?

Românii au învățat un lucru. Au votat o dată pentru schimbare, în 1996, și s-au păcălit cu binefacerile CDR și, drept dovadă, în 2000 au votat schimbarea schimbării. Până în prezent, nici PNL și nici PD nu au îndrăznit să-și recunoască eșecurile guvernării 1996-2000. Apare neputința coaliției de realizare a unui program politic de guvernare. Nu reușesc să-și ascundă disputele politice și de supremație. Neagă, fără să convingă, că se renegociază termenii alianței.

  Ștefan Giuglea - declarație intitulată: Forța dreptului sau dreptul forței;

Domnul Ștefan Giuglea:

"Forța dreptului sau dreptul forței".

Specia umană a evoluat de la stadiul primitiv până la nivelul civilizației contemporane, pentru că a înțeles, de timpuriu, că atât indivizii, cât și grupele de indivizi pot supraviețui și se pot dezvolta numai dacă se acceptă reciproc, respectându-și drepturile și obligațiile.

Poporul român, de la constituirea statelor feudale - Moldova, Țara Românească și Transilvania și până în prezent, ca stat național, unitar și independent, nu a pornit niciodată un război de cucerire, fiind în numeroase împrejurări ale istoriei doar în situația de a-și apăra vatra strămoșească.

Conferința de la Helsinki din 1975 a adoptat Declarația în care se consemnează pentru prima dată într-un document internațional "prioritatea forței dreptului față de dreptul forței", în sensul că orice eventuale litigii apar între state să se rezolve prin tratative, și nu prin mijloace de forță militară. Din nefericire, numeroasele conflicte dintre statele planetei se dispută tot pe calea forței militare.

La finele mileniului doi și începutul celui de al treilea mileniu, relațiile internaționale din toate domeniile de activitate s-au amplificat și diversificat, încât problemele zonale și regionale, inclusiv la nivel continental și chiar intercontinental reprezintă imperativul major și ireversibil pentru civilizație, prosperitate și pentru popoarele rămase în urmă.

România, respectând riguros principiile dreptului internațional, a folosit cu abilitate marja de acțiune oferită de confruntarea dintre superputeri, de structurile rigide ale "războiului rece". Retrospectiv, prin prisma rolului și locului său în arena internațională, se poate spune că, dincolo de trăsăturile negative ale regimului politic intern, totalitar în natura și manifestările lui, acțiunile de politică externă s-au arătat în majoritatea lor subordonate unei concepții realiste asupra vieții internaționale, a raportului de forțe și jocuri de interese și putere. România și-a câștigat prestigiul unei țări care militează pentru respectarea, în relațiile internaționale, a principiilor de drept, pentru legalitate, democratism, împotriva politicii de forță și de împărțire a lumii în sfere de influență, a discriminărilor, pentru tratament egal al statelor în viața internațională, dezarmarea generală, în primul rând nucleară, și, nu în ultimul rând, combaterea terorismului.

Comploturile ucigașe, loviturile de stat, reușite sau nu, asupra suveranilor și regilor, plutoanele de execuție, despre toate acestea am învățat la lecțiile de istorie. Adesea, avem impresia că terorismul despre care vorbim astăzi, definit ca un fenomen complex, nu esate altceva decât faptele lui Brutus, Rovaillac (ucigașul lui Henric al IV-lea) și chiar ale lui Jelabov (ucigașul țarului Alexandru al II-lea).

Omul politic, militarul, judecătorul sau sociologul văd acest fenomen altfel, fiecare din punctul lui de vedere, dar în final ajung să dețină una sau mai multe piese care să contribuie la realizarea unei imagini complete a acestui joc. Acțiunea fiecăruia, purtată cu mijloace specifice, de cele mai multe ori, complet diferite, se înscrie însă sub un comandament unic - combaterea acestui adevărat flagel al zilelor noastre.

Față în față cu acte de violență îndreptate direct și cu bună știință împotriva oamenilor nevinovați, trebuie să privim dincolo de contextul politic, social, etnic sau religios care înlesnește comiterea lor, să nu căutăm scuze pentru actele de violență înfăptuite de teroriști, în ideologia sau biografia acestora.

11 septembrie, 11 martie sunt zile negre pentru SUA, pentru Spania, sunt zile negre pentru Europa și pentru umanitate. Așa cum evenimentele au demonstrat, cuvintele au fost neputincioase pentru cei dispăruți, pentru durerea familiilor, dar dincolo de sentimentele de compasiune și de tristețe în fața unor absurde pierderi stă hotărârea oamenilor din lumea civilizată de a se opune fenomenului care a generat această tragedie, de a demonstra natura inumană și imorală a terorismului. Se impune o reflecție colectivă asupra terorismului contemporan, la o înțelegere a naturii acestui flagel. Actele de terorism au însoțit dezvoltarea omenirii, dar, după cei doi 11, responsabilii politici și militari au convingerea că ne aflăm în fața unei mari amenințări globale, căreia trebuie să-i răspundem printr-o puternică solidaritate umană.

Un imperativ în această direcție îl constituie realizarea consensului național și internațional al tuturor forțelor politice în jurul și pentru promovarea intereselor fundamentale ale țărilor, prin depășirea pozițiilor înguste de partid. Linia independentă a politicii externe este favorizată de intensificarea participării României la activitatea Națiunilor Unite și în sistemul organizațiilor ONU, de angajare a țării în acțiuni umanitare și de menținere a păcii.

Orientarea României spre integrarea în structurile europene, euro-atlantice presupune realism și discernământ în raport cu noile realități geopolitice, corespunzător intereselor naționale. Pornind de la o astfel de înțelegere, participarea la Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), unde României i s-a conferit o funcție importantă, Parteneriatul pentru Pace și alte forme de conlucrare cu NATO și Uniunea Europeană devin modalități posibile de satisfacere a cerințelor securității naționale în actualele condiții.

Pe fondul bombardamentului informațional care poate eroda sensibilitatea oamenilor, împingând-o până la blazare, este necesar să imortalizăm pentru totdeauna imaginile de coșmar ce au urmat atacurilor teroriste, pentru a da lumii răgazul să privească teroarea și victimele ei.

Dincolo de imaginile terorii, dincolo de chipurile celor care ne privesc din neființă - ceea ce ne rămâne sunt durerea și solidaritatea. Nu durerea vecină cu deznădejdea. Nu solidaritatea, ca simplă apartenență la specie. Ci liniștea care urmează durerii și hotărârea de a rezista. Și mai rămâne ceva: bucuria și șansa de a trăi conștient de pericol, dar fără frică.

Pacea, reconcilierea și fraternitatea sunt trei pași care ar putea îndepărta pentru totdeauna teroarea de libertate, în prezent aspecte de nedespărțit ale realității în care conviețuim.

  Cristian Nechifor - reliefarea importanței aderării României la Uniunea Europeană;

Domnul Cristian Nechifor:

Ultimele semnale din partea Uniunii Europene arată clar că România este una din candidatele cu drepturi depline care poate adera. Evident, asta cu eforturile susținute ce se impun! Cred că acum se înțelege clar faptul că cei care au criticat eforturile partidului de guvernământ pentru integrarea europeană a națiunii au greșit. Cred că se vede la fel de clar că Guvernul acesta este singurul Guvern de până acum care și face ceea ce promite, și nu se lasă dus de val. Mai cred, de asemenea, că se va înțelege de toată lumea că interesele națiunii sunt primordiale și că deasupra acuzelor și denigrărilor voite sau greșite se ridică lumina unei aderări reale. Asta în contextul în care România a reușit să treacă, etapizat, de toate criteriile de eligibilitate la care a fost supusă de Uniunea Europeană.

Sunt convins de faptul că unii nu realizează acum cât de importantă este aderarea la Uniunea Europeană și cât de greu este drumul pe care trebuie să îl parcurgi pentru a vedea cu ochii o asemenea realizare.

Condițiile dure impuse de Uniunea Europeană nu au fost de natură să demoralizeze. Ele au ambiționat în asemenea măsură încât s-a ajuns la un punct important în negocierile de aderare și integrare. Cred că de acum încolo, cei care au aruncat tot felul de false acuze Guvernului Năstase, se vor gândi de două ori înainte de a acuza pe cineva pentru o greșeală sau alta. Ei ar trebui să se gândească, de asemenea, foarte atent, la diferențele dintre o greșeală și eforturile susținute pentru a depăși o situație de criză.

În concluzie, țin să menționez că toate dezbaterile care au loc pe această temă ar trebui să se bazeze și să plece de la importanța aderării și evidentul interes pe care l-a arătat Guvernul Năstase în ultimii ani pentru această temă.

Mă simt nevoit să mai precizeze o dată faptul că toți cei care au crezut în balivernele aruncate opiniei publice, referitoare la stoparea negocierilor pentru aderare sau la pierderea de teren în această problemă, sunt nevoiți acum să recunoască că au greșit. Sunt obligați să recunoască acest lucru prin prisma evenimentelor reale care s-au produs și care se produc în continuare.

Așadar, stimați colegi, cred că este destul de clar că nimeni nu mai poate acuza Guvernul Năstase că nu s-a ținut sau nu se ține de promisiuni și nu își asumă responsabilitatea pentru ceea ce face.

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Dumitru Bentu - declarație politică intitulată: Alexandru Ioan Cuza;

Domnul Dumitru Bentu:

Declarație politică intitulată: "Alexandru Ioan Cuza".

Domnule președinte,

Stimați colegi,

De peste două decenii, bârlădenii au o sărbătoare a lor, unică la nivel național prin subiect și modalități de desfășurare. Între 18-20 martie au loc zilele "Alexandru Ioan Cuza" dedicate celui mai ilustru fiu al orașului, domnul Unirii de la 1859.

Nu vom încerca astăzi să reluăm marile împliniri ale domniei acestuia, contribuția sa la modernizarea vieții economice, sociale, spirituale a României acelor timpuri. Dorim doar a aduce, încă o dată, în atenție și a clarifica în acest sens un adevăr istoric incontestabil.

Bârladul este locul nașterii domnitorului A.I.Cuza, întrucât în această dispută au mai intrat orașele Galați și Huși. Astfel, istoricul Constantin C.Giurescu, pe baza cercetărilor minuțioase ale Arhivei Cuza, a pus la dispoziția specialiștilor două documente de valoare excepțională.

Primul este "Diploma de bacalaureat", emisă la 18 decembrie 1836, de Universitatea din Paris, a cărei traducere sună astfel: "Având în vedere Certificatul de aptitudine cu titlul de bacalaureat în litere, acordat la 21.11.1836 de către decanul și profesorii facultății de litere, domnului Cuza (Alexandru Ioan), născut la Bârlad, Moldova ..., dăm prin aceste prezențe ... diploma de bacalaureat spre a se bucura de drepturile și prerogativele care-i sunt consacrate prin legi".

Al doilea document, indiscutabil, de asemenea, este Actul de deces, aflat în Arhiva Municipalității din Heidelberg, unde apare o adnotare oficială, la intervenția doamnei Elena Cuza, ce a insistat să fie corectată informația furnizată de doctorul Gustav Dobelman, cel care anunțase decesul la 15 mai 1873.

"Cu aprobarea judecătoriei ducale din Heidelberg din 23 mai, una mie opt sute șapte zeci și trei, anexa 32, se înștiințează necesitatea înscrierii că în loc de "București" se va citi "Bârlad".

Fără a avea valoarea acestor documente, poate fi inserată și telegrama doamnei Elena Cuza la mesajul de condoleanțe transmis de o delegație în numele municipalității bârlădene, telegramă publicată în ziarul "Semănătorul" din 24 iunie 1873.

"Oricât de uimită sunt de manifestarea de unanimă iubire și recunoștință, care onorează memoria Prințului Cuza, vreau a ști că sunt mai deosebit simțitoare pentru suvenirurile orașului Bârlad, patria neuitată a mult-iubitului meu soț".

Iată de ce Bârladul, patria neuitată a lui Alexandru Ioan Cuza, a instituit zilele ce-i poartă numele și îl omagiază ca fiu al său, ca domn al Principatelor Unite, ca personalitate strălucită a istoriei naționale.

  Marin Anton - comentarii pe marginea ideii de reindustrializare a României;

Domnul Anton Marin:

De peste trei ani, Guvernul PSD a tot amânat reformele din sistemul utilităților publice, a recurs la paleative care să semene a restructurare, iar măsurile din sectorul minier au fost dintre cele mai timide.

Pe lângă aceste probleme de fond în ceea ce privește eliminarea deficitelor structurale din economie, pentru a se putea construi o altă economie, racordată la cerințele exclusive ale pieței au continuat acțiunile de sprijinire a societăților de stat cu pierderi sau fără piață.

De curând, numai și numai din motive electorale, președintele PSD anunța o nouă strategie privind reindustrializarea României.

Este surprinzător faptul că în anul 2004, după ce se cunosc experiențele economice ale tuturor țărilor care sunt înaintea României, se vorbește de reindustrializare, când tocmai aceasta este problema economică importantă: industria mare, gre, "pivotul" economiei românești dinainte de 1989, este cea care blochează acum orice încercare de modernizare și de reașezare pe principiile pieței.

România are nevoie de industrie, dar are nevoie de societăți industriale moderne, capabile să reziste în condiții de competiție și concurență internă și externă, să se poată mișca ușor pe piață și să se poată adapta condițiilor economice aflate în schimbare.

Dacă acest Guvern ar înțelege ce înseamnă piața, atunci ar acționa nu pentru reindustrializare, ci pentru încurajarea întreprinderilor mici și mijlocii, pentru susținerea consolidării acestora.

Numai întreprinderile mici și mijlocii pot asigura locuri de muncă mai bine plătite, mai sigure pentru sutele de mii de muncitori rămași pe drumuri ca urmare a politicii nechibzuite a Guvernului.

În loc de reindustrializare este nevoie să se vorbească de modernizarea economiei, de creșterea rolului serviciilor, a micilor întreprinderi de producție, a transformării agriculturii din agricultură de subzistență într-o agricultură performantă, care să producă și să lucreze în sistem industrial.

Sunt singurele căi prin care România poate să acceadă în Uniunea Europeană în condiții de competitivitate și să poată beneficia de avantajele integrării europene.

  Adrian Semcu - câteva întrebări cu privire la activitatea Autorității pentru Valorificarea Activelor Bancare;

Domnul Adrian Semcu:

În toamna anului trecut, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare a trecut la valorificarea creanței pe care o deține Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare, societate aflată în coordonarea Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, printr-un contract de cesiune de creanță de peste 2.217 miliarde lei.

Această creanță provine din executarea garanției emise pentru împrumutul extern acordat fostei RAIF (actualmente SNIF), iar recuperarea sumei urmează a fi făcută de AVAB prin valorificarea utilajelor achiziționate.

În această afacere a fost și este implicat fostul și actualul director general Apostol Valentin, care, conform celor afirmate de către ministrul Autorității Naționale de Control, Ionel Blănculescu, are mari șanse să fie anchetat de către organele de control.

Programul ROM AG 98 a avut un management total defectuos și zeci de milioane de dolari pierduți.

De ce, nici până la această dată, organele de control promise de către domnul ministru Ionel Blănculescu și de către domnul ministru Ilie Sârbu nu au luat nici o măsură, nici măcar de natură administrativă?

Nu se dorește să se afle și alte elemente compromițătoare la adresa domnului director general Apostol Valentin, care a creat din SNIF o feudă personală? Alt fel de model de baron PSD!

Nu credeți că ar fi momentul să se întreprindă ceva, deoarece domnul Apostol Valentin a lucrat o perioadă chiar la firma privată cu capital româno-american, cea care a distrus proiectul?

Ce garanții morale mai poate avea directorul general care deține și astăzi funcția respectivă!

  Mihai Stănișoară - declarație politică privind derularea programului SAPARD;

Domnul Mihai Stănișoară:

Declarație politică privind derularea programului SAPARD.

Indignare, neliniște, frustrare, puhoi de articole în mass-media, pentru un singur subiect. E adevărat, vorbim de un subiect de care sunt legate câteva sute de milioane de euro și de felul cum sunt cheltuite.

Prin programul SAPARD, Uniunea Europeană a alocat României bani, și nu puțini, în vederea dezvoltării agriculturii și infrastructurii rurale. Ca și alte programe europene, SAPARD s-a întâlnit în România cu apetența de nestăvilit a mahărilor PSD pentru bani europeni. Dacă nu ești PSD-ist, n-ai nici legături de partid și nici nu vrei să dai șpagă pentru a accesa fondurile europene, te izbești de un adevărat zid de birocrație, rea-voință, delăsare și nesimțire. Banii veniți de la Uniunea Europeană au o destinație precisă, iar atragerea și utilizarea lor se fac pe baza unor reguli foarte stricte, dar unii demnitari și politicieni văd în această sursă o vacă bună de muls. Văd mai ales o pradă care ar putea aduce bani mulți, nu atât pentru executarea unor investiții agricole certe, cât pentru umplerea unor buzunare care și așa sunt neîncăpătoare. În același timp, România este incapabilă să cheltuiască fondurile europene SAPARD destinate agriculturii și datorită neimplicării autorităților locale și a lipsei resurselor locale pentru a asigura cofinanțarea acestor proiecte.

Un alt aspect care trebuie să dea de gândit autorităților sunt zecile de firme dubioase care își oferă serviciile de consultanță amatorilor de proiecte SAPARD și care pretind circa 5000 de euro pentru un proiect, indiferent dacă acesta va fi sau nu acceptat la care se adaugă procente bune din valoarea proiectului aprobat. Zeci de persoane fizice, asociații familiale, comerciale sau chiar primari au achitat fiecare zeci de milioane de lei pentru proiecte care nu au intrat niciodată în finanțarea programului SAPARD.

În cele mai multe dintre cazuri, programul SAPARD se dovedește a fi prea scump pentru producătorul agricol autohton, indiferent dacă face parte din sectorul privat sau public. Majoritatea proiectelor acceptate la finanțare vin însă din partea unor firme deja dezvoltate. Lipsa de informații concrete legate de modul de întocmire a proiectelor, la nivelul comunelor, închide practic calea micilor fermieri către un ajutor nerambursabil. Acest lucru poate fi ușor constatat și din informațiile periodice ale ministerului de resort.

Agricultura este o problemă delicată nu numai pentru România, ci și pentru Uniunea Europeană. Cea mai mare parte a bugetului Comisiei Europene este destinat agriculturii și celebrei politici agricole comune. Având în vedere importanța problemei agricole pentru Uniunea Europeană, este explicabil de ce agricultura românească este unul din capitolele de negociere cu cele mai mici progrese. De asemenea, importanța domeniului în economia românească ne face să deducem de ce noi suntem penultima țară căreia i s-a acreditat Agenția SAPARD. Din acest punct de vedere, acreditarea nu reprezintă o performanță, ci mai degrabă o victorie îndoielnică, obținută în virtutea faptului că procesul de integrare este ireversibil. Dincolo de importanța finanțării oferită într-un domeniu care are nevoie vitală de infuzie de capital, SAPARD reprezintă cu adevărat un test de maturitate pe care România nu prea reușește să-l treacă.

Rămâne, așadar, o întrebare pe care autoritățile competente ar trebui să și-o pună ca urmare a experienței concrete legată de slaba capacitate de atragere a fondurilor prin proiecte eligibile și de lipsa de promptitudine a demersurilor birocratice în România: va fi programul SAPARD gura de oxigen mult așteptată de agricultura românească?

  Grigore Emil Rădulescu - prezentarea noului val de scumpiri;

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Ziua de 1 Aprilie, Ziua păcălelilor, aduce cu ea, din păcate, o situație reală ce va genera un nou val de scumpiri, primul de anvergură după cel de la începutul anului.

Este vorba de creșterea tarifelor la gazele naturale cu 4%, măsură prevăzută în negocierile dintre Guvern și Fondul Monetar Internațional (F.M.I.). Astfel, consumatorii conectați direct la sistemul național de transport gaze naturale vor plăti pentru 1.000 mc/3.584.674 lei, față de 3.413.975 lei/1.000 mc în prezent.

Majorarea prețurilor este justificată de necesitatea eliminării treptate a prețurilor de valorificare a gazelor din producția internă la nivelurile existente pe piața internațională (de cca 160 euro/1.000 mc), de liberalizarea pieței interne și de integrare în piața unică europeană a gazelor, în contextul realizării obiectivului de aderare a României la Uniunea Europeană în 2007. Astfel, prețul gazelor naturale va fi, de la 1 aprilie, de cca 138 dolari, cu 5% mai mare decât în prezent. Tarifele vor mai suferi încă două modificări până la sfârșitul anului, astfel încât, la 31 decembrie, prețul gazelor să fie de 143 dolari.

Directorul Autorității Naționale de Reglementare a Gazelor Naturale - Dan Pintilie, a declarat recent că, începând din 2005, prețurile la producători vor crește cu circa 25 dolari pe an, astfel încât, în 2007, prețul gazelor naturale să fie de 180 dolari la mia de metri cubi.

Lista scumpirilor nu se oprește însă aici, fiind deja anunțate scumpirea pâinii și a produselor de panificație, a cărnii de porc și a produselor din carne. Astfel, pâinea s-ar putea scumpi, spre mijlocul lunii aprilie, cu câteva sute de lei pe bucată, din cauza creșterii prețului grâului pe piețele internaționale.

În acest moment, necesarul de pâine este asigurat atât din grâu de la rezerva de stat, cât mai ales din importuri. În această lună, prețul grâului din import variază între 215 și 230 dolari/tonă (la prețuri CIF Constanța), față de 95 - 110 dolari per tonă în perioada similară a anului trecut.

Și prețul cărnii de porc se va majora în perioada imediat următoare, ca urmare a introducerii taxelor de salvgardare, de 45%, la importurile din Ungaria și Cehia. Această măsură a fost propusă de Ministerul Agriculturii, deoarece autoritățile din țările vecine subvenționează masiv exporturile de carne de porc.

Vicepreședintele Asociației Române a Cărnii apreciază o creștere a produselor procesate cu 5 - 6%.

Uleiul este un alt produs al cărui preț va suferi modificări. Potrivit surselor din industria de producere a uleiului alimentar, dacă prețurile la utilități (gaze, energie) se vor majora, implicit și uleiul se va scumpi, procentul nefiind însă stabilit.

În schimb, în domeniul energiei electrice, tarifele vor rămâne neschimbate până la 1 iulie a.c., dar modificarea prețurilor la energia electrică se va face trimestrial.

  Iosif Armaș - marcarea a 81 de ani de la adoptarea Constituției din 1023 și a 86 de ani de la unirea Basarabiei cu România;

Domnul Iosif Armaș:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Se împlinesc, astăzi, 81 de ani de la adoptarea Constituției de la 1923, actul legislativ care a conferit statului român și regimului politic de atunci un caracter democratic și o organizare național-statală unitară, reprezentând fundamentul juridic al întregii vieți politice și social-economice a țării, până în februarie 1938.

La 26 martie 1923, Adunarea Deputaților - cu 262 voturi pentru, 9 abțineri și 8 contra - și Senatul - cu 137 voturi pentru, 3 abțineri și 2 contra - au adoptat noua Constituție, promulgată, două zile mai târziu, printr-un decret.

Noua lege fundamentală a țării, adaptată la realitățile postbelice, în spiritul adunărilor plebiscitare de la Chișinău, Cernăuți și Alba Iulia, stabilește că "Regatul României este un stat național, unitar și indivizibil". Ca formă de guvernământ, România este proclamată monarhie constituțională, "puterile constituționale ale regelui sunt ereditare în linie coborâtoare directă și legitimă a Maiestății-Sale Regelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, din bărbat în bărbat prin ordinul de progenitură și cu esclusiunea perpetuă a femeilor și coborâtorilor lor".

In problema drepturilor și libertăților omului, Constituția din 1923 prevede că "românii, fără deosebire de originea etnică, de limbă sau religie, se bucură de libertatea conștiinței, de libertatea învățământului, de libertatea presei, de libertatea întrunirilor, de libertatea de asociație și de toate libertățile și drepturile stabilite prin legi".

In privința minorităților naționale, Constituția din 1923 stipulează că "deosebirea de credințe religioase și confesiuni, de origine etnică și de limbă, nu constituie în România o piedică spre a dobândi drepturi civile și politice și a le exercita".

Legea fundamentală din 1923 garantează proprietatea de orice natură, precum și creanțele asupra statului. Constituția are la bază principiul democratic al separării puterilor în stat. Puterea legislativă este exercitată colectiv de Rege și Parlament, format din Senat și Adunarea Deputaților. Puterea executivă este încredințată Regelui, prin intermediul Guvernului, cu precizarea că nici un act al Regelui nu poate avea tărie dacă nu va fi contrasemnat de un ministru.

Conform Constituției din 1923, puterea judecătorească se exercită de organele ei, iar hotărârile lor se pronunță în virtutea legii și se execută în numele Regelui.

Constituția din 1923, conferind statului român și regimului politic un caracter democratic și o organizare național-statală unitară, a reprezentat fundamentul juridic al întregii vieți politice și social-economice a țării, până în februarie 1938.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Se vor împlini, peste patru zile, 86 de ani de la unirea Basarabiei cu România.

La 27 martie 1918, Sfatul Țării, întrunit în ședință solemnă la Chișinău, votează, după 106 ani de dominație rusească, unirea Basarabiei cu România (86 de voturi pentru, 3 împotrivă, 36 de abțineri și 13 absenți). După anunțarea rezultatului votului de către Ion Inculeț, președintele Sfatului Țării, primul ministru, Alexandru Marghiloman, aflat la Chișinău, este invitat, împreună cu membri ai Guvernului de la București, în sala Sfatului Țării, unde, de la tribuna acesteia, în numele poporului român și al regelui Ferdinand I, declară că ia act de votul cvasiunanim al Sfatului și proclamă Basarabia unită cu România.

Regele Ferdinand I, care se afla la Bârlad, fiind încunoștințat telegrafic de primul ministru, adresează președintelui Sfatului Țării, Ion Inculeț, și primului ministru basarabean, Daniel Ciugureanu, la Chișinău, următoarea telegramă: "Cu adâncă emoțiune și cu inima plină de bucurie, am primit știrea despre importantul act ce s-a săvârșit la Chișinău. Sentimentul național ce se deșteptase atât de puternic în timpul din urmă în inimile moldovenilor de dincolo de Prut a primit, prin votul înălțător al Sfatului Țării, o solemnă afirmare. Un vis frumos s-a înfăptuit. Din suflet mulțumesc bunului Dumnezeu că mi-a dat, în zile de restriște, ca o dulce mângâiere, să văd după o sută de ani pe frații basarabeni revenind iarăși la Patria Mumă. Aduc prinosul meu de călduroase mulțumiri domniilor voastre și Sfatului Țării, ale cărui patriotice sforțări au fost încoronate de succes. In aceste momente solemne și înălțătoare pentru patrie, de aici înainte comună, vă trimit la toți cetățenii din noua Românie de peste Prut regescul meu salut, înconjurându-vă cu aceeași inimoasă și caldă iubire părintească".

In Declarația adoptată cu acest prilej, se precizează că "Republica Democratică Moldovenească - Basarabia -, în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră și vechile ei granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-și hotărască soarta lor de acum înainte și pentru totdeauna, se unește cu mama sa România".

Unirea se face pe următoarele baze: Sfatul Țării rămâne mai departe pentru rezolvarea și realizarea reformei agrare; Basarabia își păstrează autonomia provincială, având un sfat ales prin vot universal, egal, direct și secret; în competența Sfatului Țării rămân votarea bugetelor locale, controlul asupra orașelor, numirea funcționarilor administrației locale; recrutarea armatei se face pe baze teritoriale; legile în vigoare și administrația locală rămân în putere și vor fi schimbate de Parlamentul de la București numai în prezența și cu acordul reprezentanților Basarabiei; respectarea drepturilor minorităților din Basarabia; doi reprezentanți ai Basarabiei vor intra în Consiliul de Miniștri al României; Basarabia va trimite în Parlamentul României un număr de reprezentanți proporțional cu populația; alegerile se vor face prin vot universal, egal, secret și direct; libertatea personală, a tiparului, a cuvântului, a credinței; adunările vor fi garantate prin Constituție; delictele politice sunt amnistiate.

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Gelil Eserghep - intervenție cu tema: Revine în discuție problema minorităților naționale?;

Domnul Gelil Eserghep:

Revine în discuție problema minorităților naționale?

Respectarea drepturilor minorităților naționale este pentru mulți dintre noi o noțiune abstractă, uneori considerată ca inutilă. Drepturile minorităților naționale sunt parte a drepturilor omului, de aceea sunt adesea confundate sau contopite.

În România putem spune că nu ne confruntăm cu probleme ale minorităților naționale (asta ar mai lipsi!), însă trebuie să fim conștienți că trebuie să facem mai mult în această privință. E suficient să privim puțin spre vecinii noștri din Kosovo...

Am urmărit cu stupoare și oarecare teamă evenimentele din regiune din ultimele zile. Regiunea balcanică este un butoi cu pulbere, gata oricând să explodeze din nou și s-ar părea că nu e nevoie de prea multă "muniție". Înecarea a doi copii albanezi urmăriți de o ceată de sârbi în Kosovska Mitrovica a provocat un nou conflict între cele două etnii din regiune, care par să nu găsească soluția de compromis privind conviețuirea pașnică. Privind din exterior, nu putem ști cu certitudine cine e de vină. Sârbii continuă să fie de vină pentru toate necazurile albanezilor, deși regiunea este condusă acum de forțe politice albaneze. Și totuși, în acest moment, sârbii sunt cei cu adevărat persecutați în Kosovo.

Dacă pacea și conviețuirea pașnică din regiunea balcanică au fost asigurate (se pare, fără prea mare succes) de forțele militare și polițienești europene, în România nu am avut nevoie de așa ceva. Statul român, prin lege organică, recunoaște și garantează persoanelor aparținând minorităților naționale "dreptul la păstrarea, la dezvoltarea și la exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase. Statul a luat măsuri pentru "păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității persoanelor aparținând minorităților naționale" care "trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate și de nediscriminare în raport cu ceilalți cetățeni români". A fost înființat Consiliul Minorităților Naționale, care "coordonează și sprijină activitatea organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale". În cadrul Ministerului Informațiilor Publice funcționează Departamentul pentru Relații Interetnice, care se ocupă de asemenea de inițiativele și activitatea organizațiilor minorităților naționale.

Toate acestea sunt menite să garanteze drepturile minorităților naționale și să asigure conviețuirea pașnică între etnii. În plus, s-au creat condiții pentru păstrarea și dezvoltarea culturii, a limbii și a tradițiilor diferitelor minorități. În școli, copiii aparținând diferitelor etnii pot studia limba maternă.

Consider că se poate face mai mult. Există în România o discriminare neoficială, nevăzută, iar aceasta îi caracterizează pe mulți dintre "majoritari". Catalogarea sau etichetarea unor minorități de către ceilalți este un fel de discriminare. Iar cea mai mare discriminare este cea socială. Majoritatea localităților unde locuiesc compact persoane aparținând minorităților naționale sunt izolate, gradul de dezvoltare economică este scăzut. Guvernul trebuie să promoveze și să susțină proiecte de dezvoltare regională adresate cu precădere localităților cu preponderență etnică.

În caz contrar, nu vom putea vorbi de egalitate efectivă între cetățeni, și mă refer aici la egalitatea între cetățenii aparținând prin origine etnică unei anumite etnii și cetățenii "majoritari". Nu vom putea vorbi de unitate în diversitate. Iar pe termen lung nu vom putea vorbi de consolidarea păcii și a stabilității pe continent.

Nu vreau nici așa zisa "discriminare pozitivă". Paradoxal, pentru multe minorități din țara noastră aceasta ar fi un mare dezavantaj.

Nu vreau nici ca minoritarii să fie percepuți ca oameni care cer drepturi speciale.

Sunt de acord doar cu discriminarea pozitivă temporară în cazul unor minorități etnice ce au nevoie de mai mult sprijin financiar de la guvern sau alte organizații internaționale, până la încadrarea lor pe calea promovării independente și libere a tradițiilor și obiceiurilor specifice.

  Scarlat Iriza - intervenție ce abordează tema Susținerea politicii PSD și a Guvernului României în domeniul agriculturii - o necesitate obiectivă;

Domnul Iriza Scarlat:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor deputați

Intervenția pe care o supun atenției dumneavoastră abordează tema: "Susținerea politicii PSD și a Guvernului României în domeniul agriculturii - o necesitate obiectivă"

România este în prezent un importator net de produse agricole și alimentare. Este o inversare a tradiției, întrucât exportul de produse agricole românești depășea, de regulă, importurile.

Acest regres se datorează gestionării catastrofale a "reformei" în agricultură în perioada guvernării CDR - PD. Rezultatele s-au caracterizat prin reducerea în perioada 1997 - 2000 a efectivelor de bovine cu 18%, a celor de porci cu 42%, a celor de oi cu 21% și prin reducerea cantităților de îngrășăminte chimice (substanță activă) cu 22%.

Măsurile luate de Guvernul României au condus la: creșterea producției agricole totale în 2003 cu 20% față de 2000 în ciuda condițiilor climaterice nefavorabile; au fost pregătite 2000 stații de pompare care vor iriga 1,5 milioane ha; în 2002 producția zootehnică a crescut cu 10%, iar în primul semestru al anului 2003 a crescut cu încă 20%; suprafața cultivată cu legume de seră a crescut cu 1000 ha fața de 1990; bugetul pe anul 2004 prevede 37 mii de miliarde lei sprijin pentru agricultori (din care 17 mii de miliarde sunt fonduri externe nerambursabile), de 6 ori mai mult decât în anul 2000 și aproape de 3 ori mai mult decât în 2003; sprijinul statului pentru gospodăriile țărănești este 2,25 milioane lei/ha în 2004 față de 1 milion lei în 2001; dublarea pensiilor pentru agricultori de la 1 ianuarie 2004; scăderea ponderii forței de muncă ocupate în agricultură de la 40% în anul 2000 la 33,5% în 2003; privatizarea în agricultură a fost practic încheiată (88% din totalul terenurilor aflate în proprietatea statului); creșterea producției pentru piață, respectiv a celei destinate vânzării, a cunoscut creșteri semnificative de: 20% în 2002 față de 2000 la producția de lapte; cu 30% la producția de carne de pasăre în aceiași perioadă și de 3,3 ori la producția de cartofi pentru piață.

Creșterea producției destinate vânzării integrează economia rurală în piața națională. Ea este mai importantă chiar decât creșterea producției în ansamblu.

Cu toate acestea, gospodăriile țărănești au încă o legătură slabă cu piața. În anul 2000, veniturile din vânzări nu au reprezentat decât 18% din veniturile gospodăriei țărănești, în timp ce consumul din resurse proprii reprezintă 60% din totalul acestor venituri.

În fața agriculturii românești se ridică probleme deosebite legate de integrarea în UE. Aceasta cere standarde de calitate pe care gospodăriile țărănești încă nu le pot realiza. Este necesar să fie combătute, în acest context, zvonurile răuvoitoare cu privire la: distrugerea viilor (în fond este vorba de numai 30.000 ha cu hibrizi care nu vor putea comercializa strugurii și vinul rezultat); interzicerea tăierii porcilor în gospodărie, care se reflectă numai la comercializare; îmbunătățirea calității laptelui de vacă care în prezent îndeplinește standardele de calitate ale UE în proporție de numai 22%; combaterea vocilor care susțin că dosarul agriculturii în negocierile cu UE nu se va putea încheia, ținând cont că ministrul de resort asigură că negocierile pentru sectoarele sanitar-veterinar și cel fitosanitar se vor finaliza în iulie a.c., iar cele privind cotele și întreg capitolul 7 în octombrie a.c.

Este necesar să fie depuse eforturi sporite pentru: absorbția fondurilor UE și combaterea cazurilor de corupție de la nivel local legate de alocare fondurilor SAPARD; combaterea intensificării comerțului cu terenuri agricole în detrimentul țăranilor; găsirea de soluții pentru circa 1 milion de tineri care au nevoie de locuri de muncă în ocupații non-agricole; dezvoltarea infrastructurii și serviciilor în rural; combaterea polarizării rapide și dramatice a ruralului, cu diferențieri sociale și economice mai mari decât în urban.

O problemă deosebită pentru relansarea agriculturii consta în informarea largă a populației ocupate în această ramură în legătură cu uriașele facilități pe care le asigură Guvernul României prin: 19.750 miliarde lei alocate gratuit pentru susținerea agriculturii; 5 milioane lei pentru scrofița obținută prin însămânțarea artificială și care înțarcă 8 purcei; 150.000 lei pentru mioare obținute prin însămânțări artificiale; 2 milioane lei pentru juninci obținute prin însămânțări artificiale; 1.400 - 2000 lei/litru lapte pentru gospodăriile care livrează lapte la unități de procesare.

Este important ca producătorii agricoli să știe că în momentul în care vând animalele și păsările sau cereale la diferite unități statul acordă gratuit: 8.000 lei/kg carne de porc; 10.000 lei/kg carne ecologică de porc; 5.000 lei/kg carne de bovină; 7.000 lei/kg carne ecologică pasăre; 500.000 lei/tonă grâu; 3 milioane lei/tonă de legume de seră, etc.

Numai pe baza unei informări corecte, producătorii vor putea fi preveniți și apărați de escrocii care vin să cumpere produsele direct din gospodării la prețuri mizere și care încasează ulterior sumele acordate gratuit de stat, în detrimentul producătorilor agricoli adevărați.

Sprijinirea dezvoltării agriculturii și a ridicării standardului de viață a populației rurale este de importanță națională.

În acest sens este necesară unirea tuturor forțelor conștiente din țara noastră pentru sprijinirea realizării obiectivelor prevăzute în Programul de guvernare al Partidului Social Democrat și al Guvernului României.

Ca deputat de Gorj voi milita cu toată energia pentru înfăptuirea acestor obiective și pentru o agricultură prosperă.

  Rodica Nassar - considerente pe marginea Legii pentru ratificarea Tratatului dintre România și Ucraina;

Doamna Rodica Nassar:

Legea pentru ratificarea Tratatului dintre România și Ucraina privind regimul frontierei de stat româno-ucrainene, colaborarea și asistență mutuală în probleme de frontiere

Existența unor relații normale la frontierele de stat reprezintă una din condițiile principale pe care o țară trebuie să le îndeplinească înaintea aderării la structurile nord atlantice sau ale Uniunii Europene.

În demersurile făcute pentru îndeplinirea acestor obiective, la data de 17 iunie 2003, la Cernăuți, Președintele României, domnul Ion Iliescu, și Președintele Ucrainei, domnul Leonid Kucima au semnat Tratatul între România și Ucraina privind regimul frontierei de stat româno-ucrainene, colaborarea și asistența mutuală în problemele de frontieră.

Negocierile au presupus încheierea Tratatului cu privire la relațiile de bună vecinătate și cooperare, așa zisul tratat politic de bază semnat la Constanța la 2 iunie 1997 și a Acordului conex acestuia, încheiat sub formă de schimb de scrisori ale miniștrilor de externe ale celor două țări. Aceste documente prevedeau, în principal, dispoziții ce cuprindeau angajamentul părților de a încheia un tratat privind regimul frontierei de stat și un acord pentru delimitarea platoului continental și a zonelor economice exclusive din Marea Neagră.

O dată semnate aceste documente, în anul 1998 au început negocierile pentru încheierea Tratatului privind regimul frontierei de stat româno-ucrainen. Acest nou tratat e necesar pentru respectarea principiului succesiunii statelor, astfel încât cele două state recunosc că proclamarea independenței Ucrainei nu afectează frontiera existentă între România și Ucraina, așa cum s-a recunoscut în tratatele semnate anterior între guvernele R.S.R. și U.R.S.S.

Din anul 1998 și până în prezent au avut loc 19 runde de negocieri simultan atât pe pe tema Tratatului privind regimul frontierei cât și pe tema Acordului de delimitare, astfel încât în ultima rundă de negocieri desfășurată la Kiev la 13 iunie 2003 s-a procedat la parafarea textului Tratatului privind regimul frontierei de stat.

Menționez câteva dintre principalele obiective cuprinse în Tratat:

  • Reglementarea unui regim al frontierei modern, în conformitate cu standardele Uniunii Europene, având în vedere și faptul că frontiera româno-ucraineană va deveni în curând frontieră externă estică a Uniunii Europene și este deja frontieră răsăriteană a NATO.
  • Tratatul oferă celor două părți garanții referitoare la eventualele corectări ale traseului frontierei, în funcție de evoluțiile obiective din zonele de frontieră, fluvială și maritimă.
  • Prin Tratat se înființează o Comisie mixtă de frontieră cu atribuții specifice: verificarea periodică a traseului frontierei de stat și întocmirea, pe baza rezultatelor acestor verificări, a unor noi documnete de demarcare a traseului frontierei, în conformitate cu prevederile art. 1-4 din Tratatul privind regimul frontierei de stat româno-sovietice din 1961. Referirea la dispozițiile respective din Tratatul din 1961, care reglementează modul de corectare a frontierei fluviale în funcție de modificările naturale care ar putea apărea, pe baza regulii menținerii frontierei pe mijlocul șanalului navigabil principal - pe apele navigabile - și, respectiv, pe mijlocul pânzei de apă - pe apele nenavigabile, care în principal, asigură respectarea intereselor părții române cu privire la regimul juridic al corectării frontierei în cazul unor evoluții morfologice naturale.
  • Din rațiuni economice evidente, interesul principal al părții române este reprezentat de finalizarea cât mai rapidă a procesului de delimitare a platoului continental și a zonelor economice exclusive din Marea Neagră.

Sigur, unele prevederi ale Tratatului pot nemulțumi o parte sau alta semnatară a lui, dar negocierile, în special cele privind regimul frontierelor presupun efectuarea unor concesii, ceea ce s-a întâmplat și în acest caz.

Dar de aici și până a nu vedea necesitatea semnării tratatului este o cale lungă. De aceea, personal, nu înțeleg reacția unor partide din opoziție care au votat contra.

  Vasile Miron - declarație politică cu titlul Demnitari în slujba cetățenilor;

Domnul Vasile Miron:

"Demnitari în slujba cetățenilor"

Locuitorii din două orașe și șase comune de pe valea Superioară a Trotușului (Ghimeș - Dofteana) din județul Bacău au fost lăsați în epoca de tristă amintire, pe la 1978, fără secția de chirurgie la Spitalul din Comănești.

Cu atât mai grav este faptul că zona Ghimeș - Dofteana este puternic expusă accidentelor de muncă, marea majoritate a locuitorilor săi lucrând în minerit (prelucrarea cărbunelui și a sării), exploatarea și prelucrarea lemnului, forarea, extragerea și prelucrarea țițeiului.

În calitate de consilier al Consiliului local, primar al orașului și deputat în Parlamentul României am întreprins, împreună cu primarii localităților amintite mai sus, nenumărate demersuri la forurile competente, dar de fiecare dată ne-am ales numai cu promisiuni.

A vrut bunul Dumnezeu ca la cârma Ministerului Sănătății să fie numit domnul deputat Ovdiu Brânzan care, îmbinând elanul tineresc cu pregătirea profesională și experiența parlamentară, și-a propus, încă de la începutul mandatului de ministru, să fie în slujba cetățenilor.

Stând de vorbă în luna februarie a acestui an cu delegația noastră formată din Vasile Miron -deputat, Simion Darie - fost senator și deputat și cu Dorinel Miron - primar, după care verificând prin reprezentanții Ministerului Sănătății situația din teren, a hotărât, prin Ordin sub semnătura domniei sale, reînființarea secției de chirurgie la Spitalul din Comănești, județul Bacău.

În numele tuturor locuitorilor pe care-i va deservi secția de chirurgie la care am făcut referire mai sus, mulțumesc domnului ministru și-i urez multă sănătate și putere de muncă în rezolvarea tuturor problemelor cu care se confruntă ministerul pe care-l conduce.

  Ioan Sonea - declarație politică intitulată Războiul rozelor;

Domnul Ioan Sonea:

"Războiul rozelor"

Comisia de Politică Externă a Parlamentului European a supus acestuia un Raport asupra stadiului înregistrat de Romania în privința aderării la Uniunea Europeană, raport care a fost adoptat. Acest document acuză deteriorarea situației politice din Romania, este extrem de critic față de România și cere Guvernului de la București să întreprindă măsuri urgente de combatere a corupției, reformare a justiției, intărire a libertății presei. Oare a câta oară se cer astfel de lucruri? Raportorul Parlamentului European pentru România, Emma Nicholson, consideră că problemele de fond ale României sunt corupția și carențele statului de drept. În același timp, comisarul european pentru extindere, Gunther Verheugen, a promis să reorienteze negocierile de aderare din perspectiva recomandarilor conținute în raport. "Mesajul sever, puternic și foarte dur" transmis guvernului este : "România trebuie să atace problemele esențiale care o afectează în procesul de aderare: coruptie, coruptie, coruptie".

Ca și cum nu ar mai vrea să se lase păcălită, cunoscând modul în care Puterea de la București poate folosi raportul, baroneasa a pus la dispoziția presei documentul, cerând să nu se lase păcălită de tactici și manevre politicianiste. Este recunoașterea a ceea ce PRM spunea de multă vreme: că la Parlamentul European, reprezentanții Puterii sunt miei, iar în țară sunt lei. Referitor la adopțiile internaționale, se confirmă din nou acuzațiile PRM: "Eu... am dovezile, dar nu am dorit sa... răstignesc guvernul român. Raportul meu, surprinzator, e menit să ajute, nu să distrugă. Dacă publicam dovezile, provocam o furtună masivă", "Scandalul nu a ieșit încă la suprafață" privind copiii aflați la pubertate și exportați de Guvernul Român. Totuși nu se teme doamna baroneasă că ar putea fi acuzată de tăinuire și neprezentarea probelor, mai în glumă, mai în serios?

Comisarul Verheugen a confirmat un adevăr evident: "Guvernul și justiția trebuie să vizeze pe marii infractori. Nu e suficient să prinzi plevușca, să aduci peștișori în boxa acuzaților, trebuie să umbli după peștii cei mari... rechinii. Până acum, guvernul nu a avut suficient curaj să facă asta. Sper că-l are acum". Este clar că guvernanții noștri pescuiesc în ape tulburi și sunt șanse maxime ca rechinii să iasă prin plasa special pregătită pentru acest soi de pescuit. Că este așa o spune Președintele României când consideră că baroneasa exagerează duritatea raportului, și când primul ministru al României minimalizează, ca de obiecei, gravitatea celor puse în discuție.

Nici problemele învățământului și ale justiției din România nu sunt străine oficialilor europeni. Situația din învățământul superior românesc este deja pe masa de disecție a Comisiei Europene. Se cercetează nepotismul din universități, amestecul politicului în activitatea academică, blocarea accesului tinerilor la funcțiile de conducere, corupția în ceea ce priveste distribuția fondurilor europene, lipsa de perspectivă a absolvenților. Au fost deja depistați virușii, se așteaptă leacul.

Noul ministru al justiției s-a deplasat la Strasbourg pentru probleme privind reforma justiției și cooperarea cu instituțiile românești de profil. Unul dintre noii miniștri de stat propunea extinderea declarațiilor de avere, pentru toți membrii de familie ai demnitarilor sau soțiilor, respectiv copiii sau părinții acestora. Omul nu și-a consultat partidul și a fost pus la punct de purtătorul de mesaje: "Este nerealistă". Războiul Guvernului Romaniei cu corupția este prevăzut pentru perioada 2004-2007. Deci va fi un război lung și greu.

Însuși faptul că se prevăd încă atâția ani de luptă arată cât de importantă este corupția la noi și câtă importanță i se dă și mai departe, adică ce șanse mari de supraviețuire are corupția în România. Dacă ar muri corupția ce ar mai face anticorupția și ce realizări s-ar mai raporta? Românii și româncele trebuie să se pregătească de campanie.

  Ștefan Valeriu Zgonea - declarație politică: Stabilitatea în Balcani - o obligație europeană și euroatlantică;

Domnul Ștefan Valeriu Zgonea:

"Stabilitatea în Balcani - o obligație europeană și euroatlantică"

"Balcanii au fost prea mult timp câmpuri de luptă stropite cu sângele unei lumi nebune; revine acum conducătorilor responsabili să se întrebe ce poate fi făcut pentru ca istoria viitoare să nu mai fie o nesfârșită repetare a unui trecut instabil" spunea Nicolae Titulescu. Din nefericire, astăzi suntem în continuare în căutarea soluției la această problemă. Evenimentele care tocmai au loc în regiune avertizează că "butoiul cu pulbere", cum a fost denumită această regiune, de-a lungul timpului, ar putea exploda din nou.

Cred că întrebarea "De ce, iarăși, nu este pace în Balcani?" este, acum, fierbinte nu numai la București, ci în toate marile capitale ale lumii. Răspunsul la întrebarea "Ce putem face pentru a edifica și stabiliza pacea și liniștea în Balcani?" frământă toți oamenii politici înțelepți și lucizi.

Astăzi, la fel de important ca a vorbi despre perspectivele păcii în Balcani, este a vorbi despre curajul și despre priceperea de a face pace.

La începutul anilor '90, liderii statelor din fosta Iugoslavie atrăgeau atenția asupra riscului "libanizării" Iugoslaviei. Istoria a schimbat numele paradigmei: Balcanii au intrat în limbajul politicii internaționale cu conotația negativă a conflictului fără sfârșit. Am însă convingerea că înțelepciunea și voința politică fermă pot duce la depășirea momentelor conflictuale, transformînd Balcanii într-o zonă a păcii și cooperării.

Există o serie de factori care mențin un potențial exploziv ridicat în zona Balcanilor. Trecutul istoric frământat a generat o conjunctură specifică, a cumulat într-o arie relativ restrânsă popoare foarte diferite din punct de vedere cultural și cu nivele de dezvoltare economică inegale. Sistemele totalitare comuniste au mascat, prin mijloace propagandistice și prin represiune, tensiunile existente, fără a le îndepărta cauzele. Detenta intereselor regionale și de grup, în condițiile afirmării regimurilor democratice, a dus, uneori, la manifestări violente. Tensiunilor deja existente li s-au suprapus influențe exterioare zonei.

Caracteristicile geopolitice ale Balcanilor fac imposibilă abordarea unui conflict, în această arie, în termenii restrictivi ai conflictelor locale: zona Balcanilor a fost și este o zonă de confruntare a marilor interese, un punct nodal al Europei atât sub aspect economic, cât și sub aspect strategic și militar. Crizele în Balcani se manifestă pe trei nivele: local, între părțile direct implicate în conflict, regional și global. Istoria a demonstrat că orice conflict balcanic are tendința de extindere, dacă nu cumva de globalizare.

Implicarea ONU și NATO în soluționarea situației din Balcani demonstrează că problema păcii în zonă este de interes mondial. Există, iată, riscul resuscitării confruntărilor în spațiul ex-iugoslav. Conflictul iugoslav, pe care l-am fi dorit sfârșit, a supus deja la un test sever organismele cu vocație universală sau internațională. Acestea au avut merite în menținerea sub control a stării conflictuale, dar ultimele zile au demonstrat că există semnale ale limitelor strategiilor abordate în soluționarea situației zonale.

Eforturile politico-doplomatice, și nu numai, ale NATO și Uniunii Europene au antrenat rezultate notabile dar, din păcate, până acum, după cum demonstrează realitatea ultimelor zile, nu au reușit să instaureze o pace durabilă. O pace fierbinte încălzește anormal zona Balcanică. Rezultă de aici necesitatea continuării implicării ample a comunității intenaționale și, în primul rând, a relansării rolului important al Uniunii Europene în procesul de pace. În procesul de instaurare și menținere a unei păci viabile și stabile este necesar să fie atrase țările vecine fostei Iugoslavii. România - cu triplul său statut de membru NATO, viitor membru al UE în 2007 și prieten al țărilor din componența ex-Iugoslaviei - dispune de un imens potențial în sensul asigurării stabilității în Balcani. Noi nu avem interese teritoriale în zonă. Avem, în schimb, relații tradiționale foarte bune cu toate țările balcanice. Avem un potențial economic și militar considerabil, deținem o poziție geostrategică de excepție, și -deosebit de important- avem dorința fermă de a participa la stabilitatea zonală. Prin relațiile pe care le întreținem cu toate statele balcanice am putea coagula- ca în perioada interbelică-eforturile celorlalte state pentru asigurarea stabilității și păcii în Balcani. Europa își va găsi nu numai liniștea și se va putea concentra asupra eforturilor de a lupta împotriva terorismului internațional, ci va și dobândi un nou impuls spre prosperitate dacă Europa de Est și Balcanii se vor consolida economic și vor participa activ pe marea piață mondială. Zona balcanică și peribalcanică are nevoie nu numai de sprijin financiar, ci și de deschidere din partea statelor dezvoltate pentru a se integra în comunitatea lor. Balcanii nu trebuie transformați într-o poartă de intrare în Europa pentru noi totalitarisme, fie ele euroasiatice, fie ele fundamentalist-islamice. Zona Balcanică a secolului XXI este locul în care Europa se confruntă cu un incendiu ce poate afecta relațiile tradiționale dintre etniile altor țări comunitare.

Pacea nu trebuie confundată cu simpla încetare a unor ciocniri violente. În realitate, acesta este doar primul pas către pace și stabilitate. Pacea trebuie să instituie o nouă realitate care să fie mai atrăgătoare pentru toată lumea decât starea conflictuală. Procesul de pace trebuie să se concretizeze în proiecte de dezvoltare și cooperare. Nu trebuie să ne lăsăm trași înapoi de ezitările și contradicțiile trecutului, ci să privim realitatea așa cum este și să pornim cu forțe reunite la edificarea unor noi raporturi între statele balcanice pe de o parte și între aceste state și restul Europei.

Vă mulțumesc.

     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 21 noiembrie 2019, 2:16
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro