Domnul Dumitru Dragomir: Stimați colegi, Doamnelor și domnilor, Așa cum este unanim acceptat, infrastructura reprezintă un indicator extrem de relevant pentru gradul de dezvoltare atins de fiecare stat. Din păcate, cei doar 100 km de autostradă pe care îi are România, plasează țara noastră în rândul statelor din lumea a treia, fiind mult sub standardul european. Însă, în privința traficului rutier din marile orașe, situația este încă mai dramatică. În cei 14 ani care s-au scurs din decembrie 1989, parcul auto din România a crescut de 14 ori, iar majoritatea vastă a acestor mașini s-au concentrat în marile aglomerări urbane. În ciuda acestei creșteri exponențiale, nu au existat planuri urbanistice care să suplimenteze numărul de parcări și să susțină fluidizarea traficului rutier. În aceste condiții, la orele de vârf, Bucureștiul, Craiova, Iașiul, Timișoara sau Constanța sunt literalmente paralizate. Și, pentru că nu era suficient, șoferii trebuie să evite craterele din carosabil care, cel puțin în Capitală, au un caracter permanent. În fiecare an sunt demarate, cu un strident spectacol mediatic, noi lucrări de asfaltare pe care, în mod inevitabil, anotimpul ploios le va surprinde nefinalizate. Firmele care au asfaltat scump și prost își vor prelungi contractul, iar Bucureștiul se poate transforma, fără nici un efort, într-un muzeu al dezastrelor produse de bombardamente. E drept, în cazul străzilor Capitalei nu s-a folosit arsenal militar convențional, ci s-a acționat conjugat cu lipsă de profesionalism, corupție, demagogie și indiferență. Așa cum era de așteptat, nici rețelele urbane de transport în comun nu au o situație mai bună. Înghesuiți și umiliți în mijloace de transport mizere, terorizați de hoții de buzunare, locuitorii marilor orașe ale României anului 2004 sunt victimele unor edili care, din patru în patru ani, le oferă încă un calup de promisiuni ce nu vor fi niciodată respectate. Între timp, dispar parcări, semafoare, indicatoare rutiere, marcaje și chiar părți consistente de carosabil. Pentru a schimba această situație dramatică, sunt necesare autorități locale orientate către prioritățile cetățeanului, și nu exclusiv către propriile obiective politice. Să sperăm că anul 2004 va aduce cu sine o nouă administrație, atât la nivel local, cât și la nivel central, care va răspunde doleanțelor cetățenilor și intereselor naționale.
|