Ștefan Baban
Ștefan Baban
Sittings of the Chamber of Deputies of May 18, 2004
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.74/27-05-2004

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
04-12-2019
27-11-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2004 > 18-05-2004 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of May 18, 2004

  1. Intervenții ale deputaților:
  1.2 Ștefan Baban - declarație politică denumită "Autonomia universitară există oare?";

 

Domnul Corneliu Ciontu:

  ................................................

Dau cuvântul domnului Ștefan Baban. Va urma domnul Becsek-Garda Dezideriu.

Domnii deputați Florin Iordache, Anton Mițaru și Vasile Miron au depus la Secretariat. Și domnul Alexandru Stănescu va depune la Secretariat.

Domnul Ștefan Baban:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

"Autonomia universitară există oare?"

Alegerile noilor conduceri din universități, începând cu șefii de catedră și terminând cu rectorii, au generat, în unele instituții, certuri, acuzații, scandaluri, ceea ce a determinat contestarea și chiar anularea alegerilor ținute. În alte instituții, alegerile nici nu s-au ținut, din lipsă de candidați.

În conformitate cu Legea învățământului, alegerile academice se țin odată la 4 ani și ar trebui să constituie un eveniment mai mult pentru lumea universitară, de interes public urmând a fi doar rezultatele. Dar, după cum s-a văzut, mediul academic s-a molipsit și el de lupta politică și țigăneala balcanică, etalând la vederea întregii comunități problemele specifice, intime și negative. dacă mai era ceva și civilizat în România, lupta ascuțită pentru accederea la conducerea universităților a demonstrat că și școala superioară românească se scaldă în aceeași mocirlă, ca și întreaga Românie. Faptul se repetă, din 1990, sub motive diverse, dar care au aceeași cauză cu toată viața economică, politică, socială, culturală din România: perceperea mediului corupt, confuz, marcat de inegalități.

Punctul de pornire constă în anul 1990, atunci când candidații la viața universitară respinși în anul precedent datorită mediilor mici, numărului limitat de locuri, au reclamat democrația tocmai recent câștigată. Sub presiunea manifestațiilor de stradă, autoritățile din învățământ au cedat, au acordat locuri suplimentare, au aprobat redistribuiri de candidați. A urmat apoi avalanșa de universități particulare, unele deschise fără autorizații, rebotezarea unor institute pedagogice drept universități, toate acestea pentru a satisface vanitățile unor politicieni locali. Impresia negativă creată de acest circ din învățământul superior s-a extins pe nedrept și asupra instituțiilor serioase, indiferent că erau de stat sau particulare. Astfel că interesele obscure și banii au creat titrați pe bandă rulantă, care, în practică, au demonstrat că sunt nulități absolute, iar poate lucrul cel mai rău pe care l-a putut face a constat în modificarea, la doar câteva zile după adoptare, a Legii învățământului. Modificarea, după cum s-a văzut în timp, nu a adus nimic constructiv, ba chiar a facilitat obținerea diplomelor de licență de către cei care aveau bani, dar n-aveau timp de studii.

Toate aceste evenimente au dus la concluzia, nu tocmai corectă, că studenții români sunt neserioși, că vor să dea examene puține, dar să obțină note mari, că absolvenții învățământului superior postdecembrist nu sunt bine pregătiți profesional, că examenele ca și cunoștințele teoretice se cumpără pe bani grei, iar profesorii știu asta și-i încurajează pentru a nu-și pierde numărul de studenți și implicit pentru a nu li se restructura catedra, dar și pentru că nu dispun de resurse financiare suficiente pentru un trai decent. Confirmarea a venit odată cu scandalul notoriu al diplomelor de licență acordate ilegal și pe căi nu tocmai corecte, ajungându-se ilegal și pe căi nu tocmai corecte la trista concluzie că, în ziua de azi, o diplomă de absolvire a unui învățământ superior nu are nici o valoare, astfel încât nu contează unde urmează să studiezi, important este să obții ce vrei.

Lupta pentru accelerarea la o funcție de conducere în cadrul academic nu a ținut cont de moralitate sau corectitudine. Eludarea legislației în vigoare, folosirea ca argument legal a autonomiei universitare, utilizarea diferitelor subterfugii au năruit și mai mult încrederea în mediul academic românesc. Și asta în condițiile în care trebuie să recunoaștem că învățământul superior românesc, indiferent de problemele pe care le are, reușește să fie recunoscut de străinătate ca un producător de foarte buni specialiști care, din păcate, nu doresc să rămână în țară.

Sondajele de opinie situează școala superioară românească pe una din cotele înalte ale încrederii cetățenilor țării. Cu atât mai mult este de dorit evitarea unor situații care să provoace scăderea acestei încrederi, fie în urma unor tentative de "interpretare" proprie a legilor, fie a unor ezitări în aplicarea acestora.

Vă mulțumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania sunday, 8 december 2019, 10:35
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro