Ștefan Baban
Ștefan Baban
Sittings of the Chamber of Deputies of May 25, 2004
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.79/01-06-2004

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
09-12-2019
04-12-2019
27-11-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2004 > 25-05-2004 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of May 25, 2004

  1. Intervenții ale deputaților:
  1.4 Ștefan Baban - intervenție cu titlul "Istoria privatizării românești";

 

Domnul Corneliu Ciontu:

  ................................................

Dau cuvântul domnului Ștefan Baban, va urma domnul Becsek Garda-Dezideriu.

Domnul Cristian Nechifor și domnul Adrian Ionel au depus la secretariat declarațiile.

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Istoria privatizării românești"

In cei peste zece ani de faimoasă privatizare autohtonă, nu puține au fost cazurile în care s-a manifestat suspiciunea jafului pe bani publici, pe banii omului de rând, care în perioada comunistă, indiferent de părerile și orientările lui, a contribuit la crearea unei economii cu sectoare care au fost prioritare în dezvoltarea celor 50 de ani de după război. S-a ajuns că în această etapă de tranziție a economiei autohtone (și doar Dumnezeu poate ști cât va dura și cum se va materializa), vânzarea proprietății de stat să urmărească satisfacerea intereselor unor grupuri mai puțin economice și mai mult politice, în dauna obținerii unor foloase materiale pentru tot poporul român.

Primul pas greșit s-a făcut încă de la începutul procesului de privatizare, când cetățeanul de rând a primit din averea tuturor o parte, sub forma unor hârtii numite certificat de acționar și a unei acțiuni intitulată cuponiadă. Fără o prealabilă pregătire economică, fără un program adecvat de prezentare și îndrumare a acțiunii, marea majoritate s-a grăbit să le depună la bastioane socialiste prospere la acea vreme (anii '90-'95) fără a ști din capul locului care va fi rezultatul, sau chiar mai rău, fără a ști dacă acestea au vreun viitor.

Rezultatul a fost pe măsura dorinței grupurilor strategice (fi ei de investitori străini sau de oameni de afaceri autohtoni): acționarul s-a ales cel mult cu valoarea unui bax de bere sau chiar mai rău, i s-a comunicat că profitul a fost reinvestit, pentru ca peste 2-3 ani, societățile la care deține un anumit procent, fie să fie vândute, fie să fie lichidate, deoarece au pierdut pariul cu economia capitalistă. În aceste condiții, concentrarea avuției s-a produs în mâinile unui grup restrâns de personaje aflate în grațiile puterii de la acea vreme, care au preluat conducerea societăților de investiții financiare (SIF-urile), dar pentru unii chiar au rezistat vreme de aproape 10 ani.

Cele cinci SIF-uri, amplasate în funcție de regiunile istorice ale țării, nu s-au remarcat, așa cum ne-am fi așteptat după denumirea lor, prin investiții financiare și plasamente eficiente, ci prin sediile și mașinile de lux afișate, ca un semnal clar al bogăției și puterii (economice și politice) la care au ajuns administratorii lor. Cazul Iacubov de la SIF Moldova este destul de concludent, având în vedere că cel mai sus menționat a reușit ca pe lângă faptul să devină bogat peste noapte, să folosească și banii publici pentru lux și confort la locul de muncă, fără să răspundă nici până în acest moment pentru desfrâul și jecmăneala din perioada cât a păstorit această instituție.

O altă greșeală în procesul de privatizare a economiei românești a fost reprezentată și de faptul că la conducerea instituției responsabilă cu privatizarea, fie că s-a numit FPS sau APAPS, s-au aflat personaje care au avut ca principală atribuțiune de serviciu aservirea intereselor de partid. Fie că erau aranjate licitațiile, fie că nici măcar nu se ținea licitație, fie că, printr-o ordonanță de urgență de care aflau doar cei interesați, se stingeau datoriile de miliarde ale societăților, fie că se vindea pe "ochi frumoși", cuvântul de ordine în cei zece ani de privatizare mimată a fost suma vărsată în buzunarele clasei politice aflată la guvernare.

În ciuda faptului că au fost demonstrate aceste fapte care au adus grave prejudicii bugetului de stat și au afectat puternic credibilitatea procesului de privatizare, cei care s-au aflat la cârmuirea instituțiilor abilitate se bucură în continuare, în tihnă de averi acumulate, evident, din salariul de funcționar public, pe care l-au încasat în anii de conducere.

Cert este că la mai bine de 10 ani de când a demarat vânzarea activelor statului, rezultatele sunt în marea lor majoritate dezastruoase, contribuind din plin la decalajul care ne desparte de țările care tocmai au intrat cu drepturi depline în Europa.

În primul rând, pentru că nu s-a privatizat la timpul potrivit, irosindu-se unica șansă de a face ca o parte a economiei să meargă bine, și apoi, lipsa oricărui interes în a administra proprietatea de stat. În decursul anilor, conducerile de la companiile de stat au avut mână liberă în a prădui societățile pe care erau puse să le administreze. Și nu s-au sfiit deloc, reușind ca pe perioada manageriatului, pe lângă salariile fabuloase cu care au fost plătite, să obțină și averi consistente, care pot să le asigure traiul îndestulător pentru cel puțin 50 de ani. Și asta în timp ce lipsa de comenzi, golurile de producție, muncitorii ținuți în șomaj tehnic și apoi disponibilizați cu salarii compensatorii, pierderile și datoriile amețitoare, în creștere de la an la an, au fost principalii indicatori de performanță ai privatizării din România și în același timp coordonatele administrării proprietății de stat.

Toate aceste lucruri, cumulate în decursul ultimilor 10 ani, au reușit doar să vicieze mediul concurențial și să contribuie la ratarea obținerii de către țara, noastră anul trecut, a statutului de economie de piață funcțională, care coroborate duc la aceeași tristă concluzie: privatizarea din România este un adevărat fiasco și înfăptuită pe bani publici.

Vă mulțumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania tuesday, 10 december 2019, 12:37
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro