Leonida Lari-Iorga
Leonida Lari-Iorga
Sittings of the Chamber of Deputies of May 25, 2004
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.79/01-06-2004

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
19-11-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2004 > 25-05-2004 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of May 25, 2004

  1. Intervenții ale deputaților:
  1.9 Leonida Lari Iorga - reliefarea figurii poetului Nicolae Dabija, luptător de seamă pentru realizarea unirii Basarabiei cu Țara mamă;

 

Domnul Corneliu Ciontu:

  ................................................

Dau cuvântul doamnei deputat Leonida Lari Iorga. Va urma domnul Napoleon Antonescu.

Domnul Cristian Sandache a depus la secretariat declarația. Vreau să se rețină că eu respect ordinea în care v-ați înscris pe listă, ca să nu am nici un fel de discuție.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Stimați colegi,

Orice țară are o istorie a sa, când mai apropiată de Dumnezeu, când mai îndepărtată. În existența bună sau mai puțin bună a unei țări, contează mai mult conducătorii ei decât poporul. Să ne amintim de marii voievozi ai României care s-au sacrificat pentru popor, pentru binele lui, fiind cu adevărat credincioși. La fel să ne amintim de conducătorii de mai încoace care s-a sacrificat poporul pentru dânșii.

În vremuri grele, cu răi conducători, ca să nu fie păcălit poporul, rolul conducătorilor îl creau poeții, asceții adevărați, mai puțin protipendada preoțească adulatoare a puterii. Un astfel de rol au avut scriitorii din Basarabia și din Țara mamă. Anume scriitori, în frunte cu Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Dumitru Matkovschi, Ion Hadârcă, Boeru Matei, în anii 1987-1988 au început mișcarea de eliberare și întregire națională pentru reunificarea țării, conducătorii de o parte și de alta a Prutului fiind precum au fost, mai prejos de voința poporului.

De altfel, după ultimele date statistice, Republica Moldova are o populație de 70 procente români. De ce s-ar fi temut atunci statul român de reîntregire, de ce a pierdut două șanse istorice când ar fi putut să împlinească voința divină de unificare a țării. De ce? Pentru că nu erau cei îndrituiți cu misia Domnului pentru a fi conducători. Pentru că și-au luat ei înșiși această grea misie sacrificând vieți omenești și de o parte și de alta a Prutului. De ce anume scriitorii au intuit clipele astrale ale unei posibile unificări, să-l ascultăm pe Lucian Blaga: "Istoricitatea este condiționată și garantată prin înseși modurile ontologice ale ființei umane. Din toate mutațiunile prin care a trecut ființa umană, se alege ca o ființă cu o existență în dublu orizont.

Omul este, așadar, întâi și întâi existență în orizontul lumii date și pentru autoconservare. În al doilea rând, existența în orizontul misterului și pentru revelare. Specifică omului deplin este existența în orizontul misterului și pentru revelare." Lucian Blaga, "Ființa istorică."

Din șirul oamenilor deplini fac parte scriitorii, în special acei care pe lângă darul divin ce-l au din naștere, mai duc și poverile cetății. Un astfel de om este Nicolae Dabija. Îl cunosc din studenție, ne întâlneam adesea la cenaclul universitar "Mihai Eminescu". Era unul dintre puținii tineri care, pe la 17-18 ani, și-a dat seama că se află într-o colonie a Rusiei.

Ce se întâmplă, mă rog, dacă a scris două editoriale despre proiectul moscovit de asimilare a populației din colonii prin căsătorii mixte. Cu ce a greșit? E purul adevăr, să faci un monstru dintr-un scriitor de notorietate internațională, care a analizat meticulos cu data precise, care a demonstrat cu argumente imperturbabile acest mod satanic de mancurtizare a românilor basarabeni, e pur și simplu strigător la cer.

Anii 1989-1990 au fost anii de apogeu și de mari victorii ai mișcării de eliberare de întregire națională, dar pe când în Basarabia, limba română se declara limbă de stat cu învelișul ei cu grafie latină, în țara-mamă se vărsa sânge nevinovat, într-o revoluție, sau Dumnezeu știe, într-o lovitură de stat.

În 1991, când Republica Moldova a fost recunoscută un stat în stat de către țara-mamă, plus mișcarea de eliberare și de întregire națională a scăzut, liderii ei fiind vânați pe toate drumurile și pe toate cărările. Așadar, Rusia, văzându-ne singuri, independenți, în 1992 a atacat, a început războiul în Transnistria, război în care am pierdut peste 1200 de tineri, și pe când a fost întemnițat și grupul Ilașcu.

Am reamintit toate aceste elemente care au devenit deja istorie, ca să se înțeleagă o dată și pentru totdeauna că românii basarabeni au făcut tot ce le-a stat în putere, mai mult nu se putea face, era cazul să mai întreprindă ceva și țara-mamă. Și ce a întreprins? Altceva nimic decât să îngreuneze posibilitățile românilor basarabeni de a deveni cetățeni ai țării lor. Acum privim toți cu stupoare cum la începutul mileniului III este executat moral și nu este exclus, s-ar putea și fizic, poetul, publicistul și istoricul Nicolae Dabija. Nu aș putea să spun, printre altele, dar printre cele esențiale, prietenul meu de spirit și colegul meu de generație la Universitatea din Chișinău.

Știți că articolele sale publicistice apărute în literatura și arta din Basarabia de curând și în țara-mamă, România Mare, în "Flacăra", citesc interviurile realizate cu diverși ziariști și îmi zic în sinea mea: "Pe Nicolae n-au cutezat încă să-l omoare ocupanții ruși și autohtonii filoruși, pentru că e prea mare. De cei mijlocii i-au omorât de mult și-i omoară în continuare. Pe cei neînsemnați, după părerea lor, a ocupanților, țărani, muncitori, nu prea se ocupă, pentru că sunt majoritatea și nu ei primesc ideile de nevăzut și nu ei iau deciziile și nu ei hotărăsc soarta țării, deși sunt talpa ei.

Când Sfatul Țării în 1918 a decis realipirea Basarabiei la țara-mamă, erau niște oameni la conducerea României, care au voit unirea. Acum, actualmente, anume astfel de oameni ne lipsesc. Și m-aș adresa lui Nicolae Dabija cu următoarele: Ne întoarcem, dragă Nicolae, la fraza ta spusă odată în privința mentalității românului chișinoian și a celui bucureștean. Cum ți-ai explicat tu, un poet, un filosof, un luptător pentru eliberare și întregire, faptul că un proiect de lege vizând deținuții politici români care nu au reușit să se refugieze după 28 iunie 1940 din calea forțelor de ocupație din Basarabia-Bucovina, Ținutul Herța, și care au fost supuși represiunilor fostei URSS, a fost respins mai întâi de Guvernul român, iar apoi de Parlamentul României?!

Decizia de la guvern sună așa: "Punctul de vedere al Guvernului: față de cele prezentate, Guvernul nu susține adoptarea acestei inițiative legislative. Cu stimă, Adrian Năstase." București, 12, luna V. 2004.

Așijderea, Senatul României. În 10 mai 2004 a respins propunerea legislativă privind acordarea de drepturi persoanelor care începând cu 28 iunie 1940 au fost persecutate din motive politice de autoritățile sovietice din Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herța. Președinte de ședință, Doru Ioan Tărăcilă.

Decizia de la Camera Deputaților în forma ei clară și concretă încă nu am primit-o, dar va suna, bănuiesc, la fel. Și atunci, nu te întreba nici tu, dragă Nicolae, nici mulți alții din Basarabia, nici toată populația românească de acolo de ce am venit la București. De moarte nu mă tem. Am înfruntat-o de vreo patru ori. Am venit să vedeți cu toții, să vadă toată lumea de pe glob că de-am lupta în Basarabia încă 100 de ani și am pierde încă milioane de oameni ce au luptat până acum, unirea se face din capitala unei țări, iar nu din provincii. Capitala unei țări iar nu provincia ei are legături cu toate cancelariile lumii, pregătește sau nu terenul pentru o eventuală unire. Deocamdată, terenul unei eventuale realipiri, l-a pregătit Franța în locul României.

În raportul pentru delegația franceză, participantă la Uniunea Europeană cu privire la România, se stipulează că Franța întrevede realipirea Republicii Moldova la România, să sperăm că va voi același lucru și Germania și alte țări componente ale Uniunii Europene, deocamdată pot spune doar atât: toți mișeii care-l atacă pe un om ca Nicolae Dabija, pe alți scriitori de notorietate, sunt sub vremi, pe când ei sunt peste vremi.

Iar istoria României, așa cum este ea, independentă de conducători, de spiritele care conviețuiesc în același plan social cu respectivii, și nicidecum în plan spiritual, cuprinde toate provinciile sale istorice.

Mulțumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania wednesday, 20 november 2019, 10:51
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro