Petru Mirciov
Petru Mirciov
Sittings of the Chamber of Deputies of June 22, 2004
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.93/29-06-2004

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2004 > 22-06-2004 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of June 22, 2004

  1. Intervenții ale deputaților:
  1.3 Petru Mirciov - evocarea deportării în Bărăgan a peste 40.000 de persoane, acum 53 de ani;

 

Domnul Corneliu Ciontu:

  ................................................

Dau cuvântul domnului deputat Petru Mirciov.

Va urma domnul deputat Petre Posea.

Domnul Petru Mirciov:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor deputați,

Doresc să vă readuc în memorie una din cele mai cumplite tragedii petrecute pe pământul românesc în anii totalitarismului comunist: deportarea în Bărăgan a peste 40.000 de persoane, cetățeni ai României, repet, cetățeni ai României care locuiau în zona de vest a țării, la granița cu Iugoslavia, petrecută în urmă cu 53 de ani.

Mai precis, în noaptea de 17-18 iunie 1951, a doua zi de Rusalii, în numele luptei de clasă, autoritățile comuniste ale vremii au deportat în Bărăgan 12.791 de familii, totalizând 40.320 de persoane din actualele județe: Timiș, Caraș-Severin și Mehedinți. Aceștia proveneau din 297 de localități situate într-o fâșie lată de 25 km de-a lungul graniței cu Iugoslavia.

La operațiune, coordonată și supravegheată de activiștii de partid, au participat peste 12.000 de militari. Practic, în toiul nopții, oamenii au fost somați de către militari înarmați să-și părăsească locuințele și întregul avut. Aveau dreptul să-și ia cu ei lucruri care încăpeau într-o căruță. Au fost încărcați împreună cu vitele în vagoane de marfă și, după circa o săptămână, au fost debarcați sub cerul liber în Bărăgan, într-un mediu ostil lor, unde li s-a fixat domiciliu obligatoriu. Aici au întemeiat 18 sate, inițial din bordeie, ulterior fiind obligați să-și construiască case din pământ bătut, acoperite cu stuf sau papură. Au rămas aici 5 ani, fiind lăsați să se întoarcă acasă abia în 1956, după moartea lui Stalin și dezghețul din timpul lui Hrușciov.

De altfel, deportarea era de inspirație stalinistă, numai că noi neavând o Siberie, a fost inventat Bărăganul, care pentru țăranii bănățeni deportați a fost o adevărată Siberie. Prin numărul foarte mare al celor deportați, dar și prin forțele desfășurate pentru realizarea acestei operațiuni, în care au fost implicați, după cum am mai spus, peste 12.000 de militari coordonați și supravegheați de activiștii de partid, deportarea în Bărăgan a constituit un adevărat cutremur pentru satele bănățene, din care nu și-au revenit complet nici acum.

Dacă înainte de deportare țăranii erau înfricoșați prin impunerea unor cote înrobitoare, bătăi, arestări, acum, oamenii erau și mai înspăimântați, cei mai gospodari, cei mai destoinici, cei mai harnici dintre ei, categorisiți drept chiaburi, exploatatori ai satelor, fiind smulși de la casele lor și mutați sub cerul liber, la sute de kilometri. Aici li s-a aplicat ștampila d.o" - "domiciliu obligatoriu", fapt care nu le permitea să se depărteze mai mult de câțiva kilometri de noile lor sate. Cei rămași acasă erau supuși în continuare unor cote imposibil de achitat, dar și amenințării cu deportarea.

Suferința deportaților, rupți de satele lor, care pentru ei reprezentau întregul univers, în care până atunci s-a scurs întreaga lor viață, nu poate fi descrisă în cuvinte. Este suferința însumată a peste 40.000 de suferințe individuale. Să nu uităm că și după întoarcerea acasă, ei și copiii lor au purtat ca un stigmat eticheta deportării. Cei mai în vârstă nu puteau fi promovați, pentru că autoritățile comuniste țineau foarte mult la originea sănătoasă, iar copiii - ca să aibă acces la studii trebuiau să omită din biografia lor episodul deportării.

De altfel, mai târziu, și autoritățile comuniste au încercat să ascundă fenomenul deportării, despre acesta putându-se discuta liber abia după Revoluția din 1989. Cei mai mulți dintre deportați erau așa-zișii "chiaburi", fruntașii satelor. Lor li s-au adăugat refugiații basarabeni, bucovineni și macedoneni, precum și foști colaboratori ai armatei germane, cetățeni străini de etnie germană refugiați în satele bănățene, titoiști etc.

Pentru basarabeni, bucovineni și macedoneni deportarea era doar o nouă etapă în peregrinările lor, la care au fost supuși din 1940, când s-au refugiat din calea armatei sovietice. De altfel, foarte mulți dintre ei, neavând unde să se întoarcă în Banat, au rămas definitiv să-și trăiască viața în satele din Bărăgan.

Poate nu aș fi făcut această evocare dacă anul acesta, întâmplător sau nu, au avut loc alegerile locale, chiar în această perioadă când comemorăm deportarea în Bărăgan. Cred că alegerile din anul acesta au dovedit că, totuși, cu toate neajunsurile și imperfecțiunile ei, în țara noastră democrația funcționează; avem un stat de drept în care fiecare cetățean își poate exprima liber opțiunile politice, fapt care în acele vremuri era de neimaginat.

De aceea, sunt convins că, deși iertăm, nu trebuie să uităm aceste întâmplări întunecate din istoria noastră recentă. Este de datoria noastră să veghem ca astfel de lucruri să nu se poată repeta niciodată. Pentru aceasta, cred că este de datoria noastră să facem cunoscute aceste lucruri generațiilor tinere, pentru că victimele deportării au dreptul la memorie, și pentru că astfel, prin cunoașterea suferințelor și tragediilor generate de regimurile totalitare, putem înțelege mai bine valorile democrației adevărate.

Adaug că, în acest sens, există Asociația Foștilor Deportați din Bărăgan, cu sediul în Timișoara, care sprijină editarea diferitelor cărți legate de aceste evenimente tragice, și în decursul anilor au apărut mai multe cărți care evocă aceste lucruri, în care este studiat și analizat fenomenul deportării. Mulțumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania thursday, 23 january 2020, 15:58
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro