Petre Posea
Petre Posea
Sittings of the Chamber of Deputies of June 22, 2004
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.93/29-06-2004

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
09-12-2019
04-12-2019
27-11-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2004 > 22-06-2004 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of June 22, 2004

  1. Intervenții ale deputaților:
  1.4 Petre Posea - declarație politică intitulată "115 ani de la trecerea în eternitate a poetului nepereche!";

 

Domnul Corneliu Ciontu:

  ................................................

Dau cuvântul domnului deputat Petre Posea.

Va urma domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman.

Domnii deputați Florin Ioradache, Ioan Timiș, Virgil Popescu și Tiberiu Sbârcea au depus la secretariat declarațiile.

Domnul Petre Posea:

Mulțumesc, domnule președinte,

Stimați colegi prezenți,

Declarația mea politică de astăzi este intitulată: "115 ani de la trecerea în eternitate a poetului nepereche!".

Într-o zi nefastă de joi, 15 iunie 1889, într-un sanatoriu din București, ros de boală și mizerie, se stingea din viață Mihai Eminescu, luceafărul poeziei românești.

Locul nașterii, spun unii, la 15 ianuarie 1850, la Ipotești, alții la 20 decembrie 1849, la Botoșani, unde a și fost botezat creștin ortodox, pot fi date contestabile, însă principalul este că, dintre acestea, una - sigur - este ziua de naștere a lui Mihai Eminovici, nume schimbat de Iosif Vulcan în Eminescu, în 1866.

Sinteză a spiritualității românești din toate timpurile și din toate locurile locuite de români - "de la Nistru pân'la Tisa", Eminescu, poetul național, venea mult mai de demult și mai de departe, de pe toate coordonatele de timp și de spațiu ale istoriei noastre naționale, așezată în context universal.

Cu poezia care a cuprins toată românitatea, ne-a mărturisit lumii așa cum am fost și am vrut să fim: oameni de omenie, demni în suferință, însetați de dreptate și libertate, conștienți că "vreme trece, vreme vine", frați cu codrul, cu râul, cu ramul, apărându-ne cu un eroism legendar sărăcia și neamul".

Personalitate genială de dimensiuni intelectuale neobișnuite, de la imnurile vedice la literatura și filosofia greco-romană, până la Kant și Schopenhauer, ținând, precum savantul din Scrisoarea I., "tot universul la degetul mic", Eminescu se identifică în conștiința literară cu însăși ideea de poezie.

Aparținând organic ființei noastre naționale, Eminescu a exprimat întregul univers cu gânduri și simțiri ale oamenilor de pe aceste plaiuri românești, concepția lor despre lume și viață, felul lor de a iubi și urî, atitudinea lor în fața vieții și a morții, omenia lor specifică, ca forma cea mai înaltă de umanism românesc, dragostea lor de frumos și de adevăr, sentimentul viu al naturii care, în viziunea lui, gândește și simte ca omul acestor pământuri; dorul și jalea, simțul umorului, sentimentul patriotic și al echității sociale, încrederea nemărginită în destinul nostru istoric.

Eminescu a ridicat limba poetică românească pe culmi nebănuite, imprimându-și uimitoarea lui personalitate în fiecare articulație a ei. Românii rostesc și astăzi cuvintele limbii materne, cu sporul de expresivitate pe care li l-a dat Eminescu.

În armonia gravă și vrăjită a limbajului său poetic, el a exprimat pentru toate generațiile de români, întreaga gamă de sentimente ale sufletului românesc, de la farmecul curat al copilăriei și setea de viață, brăzdată adesea de fulgerele durerii, de la aspirații luminoase și căderi triste, la misterele lumii și taina neliniștitoare a morții.

A recreat, în armonii de o muzicalitate desăvârșită, frumusețile naturii patriei, proiectând cu rezonanțe prelungi pe tulburătoare spații cosmice dealurile moldovene, în melancolia dulce a serii lăsând, pe de altă parte, marea cu corăbiile ei să sugereze scurgerea ireversibilă a timpului, cu tot ceea ce aceasta provoacă în conștiința omului.

Pentru români, natura țării noastre poartă în ea o parte din sufletul lui Eminescu; la noi se poate spune că luna răsare ca-n poezia eminesciană "liniștit și tremurând în ape", sau "ca o vatră de jeratic luminând străvechii codrii", ploaia florilor de tei peste creștetele îndrăgostiților cade, pentru generațiile de după el, ca în Luceafărul, sau păsările călătoare se duc toamna când cade bruma, însoțite, parcă, de o mișcătoare elegie eminesciană.

Înzestrat cu geniu, Eminescu a intuit, în scurta și tragica sa viață, o serie de teme poetice și de direcții ale poeziei românești, pe care nu a avut însă timp să le dezvolte.

Deși s-a scris mult, s-a spus totuși prea puțin, și adeseori denaturat, despre idealurile politice ale lui Eminescu. Prin scrisul lui, Eminescu a susținut ideea integralității naționale, cu toate atributele ei logice.

Pentru toate acestea și pentru multe altele, neamintite, la mormântul lui Eminescu de la cimitirul Bellu, se cade să mergem ca la un loc sfânt, îndeosebi tineretul, care ar avea multe de învățat din acea istorie literară, culturală și politică, scrisă în fond, pe pietre funerare.

Fie-i amintirea vie în memoria fiecăruia și în cea colectivă a neamului, pentru a-l cinsti cum se cuvine. Vă mulțumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu, inclusiv pentru temă.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania tuesday, 10 december 2019, 13:23
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro