Nicolae Vasilescu
Nicolae Vasilescu
Ședința Camerei Deputaților din 7 septembrie 2004
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.113/15-09-2004

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
12-11-2019
04-11-2019 (comună)
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Interogare > Rezultate > 07-09-2004 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 7 septembrie 2004

 Fragmente relevante pentru următoarea interogare: 
Vorbitor: Nicolae Vasilescu

  1. Intervenții ale deputaților:

  Nicolae Vasilescu - o analiză critică a Programului Național de Educație pentru Sănătate;

Domnul Nicolae Vasilescu:

Salvați copiii! M.E.C.T oferă copiilor români o educație "strâmbă".

Necesitatea elaborării și aplicării la nivel național a unui program de educație pentru sănătate este evidentă. Pretutindeni se fac eforturi pentru eradicarea consecințelor lipsei de informare în domeniul educației, pentru sănătatea proprie și a semenilor, pentru stoparea irosirii de vieți omenești din, s-ar putea spune, neștiință elementară.

La începutul unui nou secol, al unui nou mileniu, oamenilor nu li se aduce la cunoștință la timp sau deloc lucruri considerate de bază în științele biomedicale. Un asemenea efort presupune, pe lângă competență științifică, tact, răbdare, perseverență și, nu în ultimul rând, priceperea de a oferi școlarului, copil sau adolescent, informații care prezintă riscul de a nu fi bine percepute de acesta.

Exemplul cel mai grăitor este dificultatea de a aduce în atenția adolescenților aspectele intime și delicate ale sexualității, care, lipsite de fundamentul ce îl constituie dragostea, fac să prevaleze asupra universului uman o instinctualitate agresivă și vulgară. Experiența și studiile efectuate de specialiști arată că tinerii își doresc acest fundament, dar nu știu și cum să-l caute și, mai ales, în ajutorul cui ar putea avea încredere, în căutarea identității lor.

Problema este, cu adevărat, extrem de dificilă și de delicată, iar răspunderea aferentă incomensurabilă, de unde, probabil și dificultatea de a antrena persoane în constituirea unei metode de educație pentru sănătate. Inițiativa a revenit, în cele din urmă, celor două autorități competente, Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului și Ministerului Sănătății. Dezvoltarea capacității de a rezolva situații-problemă, în ceea ce privește sănătatea și mediul în care se formează și trăiesc tinerii a fost luată în calcul de M.E.C.T fiind pusă în practică prin Ordinul Ministrului nr.4108/05.06.2003 sub forma unui "Program Național de Educație pentru Sănătate în Școala Românească". Din păcate, intenția Ministerului și punerea în practică a acestei idei nu-și găsesc punctul de convergență, o întreagă generație de tineri fiind ținta unor grave erori științifice dar și a unor expresii grotești expuse în lucrările "Educație pentru sănătate" prevăzute în programa școlară. Evident, trebuie realizat un program pentru educație și sănătate, cu respectarea legislației și a Constituției României, care să respecte valorile moralei creștine, tradiția și, nu în ultimul rând, bunul - simț.

Educația sexuală este o temă consacrată prin capacitatea de a genera nemulțumiri, dispute, perspectivele contemporane găsindu-se nu neapărat în conflict, cât mai degrabă, într-o lipsă de complementaritate cu morala tradițională. Or, o astfel de abordare pierde în fața viitorului, care ajunge să cunoască aceleași și aceleași drame ale tinerilor afectați de consecințele unor concepții imature despre sexualitate. De unde deducem necesitatea de a oferi tinerilor pe lângă cunoștințele despre anatomie, fiziologie și igienă, repere morale și susținere psihologică a personalității în formare a acestora.

Trăim momente în care nu avem dreptul să fim pasivi și să privim cum generația pe care noi trebuie să o formăm, este zdrobită de neîndemânarea sau reaua credință a celor care au puterea de a lua decizii. Unele informații nesusținute din punct de vedere științific, se dovedesc a fi nocive pentru evoluția personalității umane.

Profesori universitari, medici și juriști, din dragoste pentru adevăr și pentru copii noștri, au contribuit la realizarea unui studiu critic al acestui Program de Educație pentru Sănătate, susținut de World Vision România, pe care vi-l relatez în următoarele rânduri.

Specialiștii a căror cercetare stă la baza prezentei atitudini critice susțin că tratarea temei, mai ales în pachetul informativ multimedia oferit ca suport pentru disciplina de educație pentru sănătate, necesită revizuiri sub aspect științific și pedagogic. Acest lucru se va face, în paginile care urmează, prin sintetizarea argumentelor unor specialiști din diferite domenii (profesori universitari, asistenți sociali, inspectori juridici, sociologi, medici etc.), argumente ce vor putea fi regăsite pe larg în studiile ce vor face obiectul unui simpozion național și care, ulterior, vor fi publicate pentru a se găsi la dispoziția oricărui partener de dialog. Prin aceasta dându-se curs chiar invitației făcute de coordonatorii Programului care afirmă că materialele elaborate sunt "perfectibile și adaptabile schimbărilor majore ale societății și priorităților în educație" (vezi Ghid pentru cadre didactice, M.E.C.T 2003, Introducere)

Calitatea științifică și pedagogică a materialelor elaborate și aprobate în cadrul programului național de educație pentru sănătate este deficitară.

Se prezintă ca normale sau particulare aspecte ale comportamentului sexual care sunt considerate aberante nu doar prin tradiție, prin prisma moralei creștine, ci și din perspectiva științei.

Prezentarea eronată care nu se limitează doar la stângăcii de exprimare, poate determina punerea în practică cu consecințe negative asupra dezvoltării armonioase a tinerilor. Modul complex de redare a informației, cu utilizarea tuturor posibilităților - text, desene, fotografii, filme, face din pachetele informative multimedia o cale extrem de atractivă de obținere a noțiunilor de către elevi. Ar putea fi folosite cu mare eficiență, reprezentând un instrument performant al educației, cu condiția ca în conținutul lor să nu apară grave erori științifice și erori de concepție pedagogică. O primă observație la kit-ul Educație pentru sănătate se referă la titlul secțiunii de educație sexuală, "Sănătatea reproducerii". În limba română s-a încetățenit noțiunea de educație sexuală, care reușește să acopere o arie mai vastă decât cea de sănătate a reproducerii, dat fiind că relațiile sexuale nu au ca unic scop reproducerea, fapt admis ca valid din perspectiva diferitelor domenii care au în vedere umanitatea noastră, de la cel științific până la cel teologic. Termenul de reproducere comun și animalelor, brutalizează prin exprimare, având în vedere că materialul se adresează unor persoane aflate la o vârstă când sensibilitățile de identitate, sunt mai pronunțate. În subcapitolul 1.1.Anatomia aparatului genital feminin, se afirmă despre vezica urinară: "aici se adună urina... (nu este parte directă a sistemului de reproducere)". Apar de asemenea informații hazardate de genul "himenul nu este un indiciu clar dacă o fată a avut contact sexual anterior, deoarece acesta se poate rupe din mai multe motive". Pe lângă construcția neîngrijită a frazelor se creează și erori în cunoașterea părților anatomice și fenomenelor acestora.

Orice persoană de sex feminin pusă într-o postură delicată în fața soțului poate susține că a fost victima unui simplu accident. În subcapitolul 1.3. Anatomia aparatului genital masculin, apar paragrafe contradictorii de genul: "Epididim: conduct întortocheat care face legătura între testicul și canalul deferent (...)" iar în paragraful imediat următor se spune că epididimul se suprapune cu canalul deferent, "cale pentru transportul spermatozoizilor, care se întinde de la testicule și se unește cu uretra", parcurgând, deci, pe o anumită porțiune, un traseu paralel cu cel al epididimului, ceea ce este fals. Subcapitolul 2.1.Ceasul organismului feminin, pune o serie de probleme științifice și pedagogice, care denotă necesitatea unei atente aprofundări a psihologiei adolescentului. În paragraful II. Secvența schimbărilor, A. Înmugurirea sânilor, se spune că "O adolescentă poate fi îngrijorată de asimetria sânilor, în special dacă nu știe că această asimetrie va dispărea până la sfârșitul perioadei de creștere". Din păcate, nu sunt singurele locuri în pachetul informativ unde se seamănă astfel de idei confuze în mintea adolescenților, preocupați, chiar obsesiv de schimbările care se petrec în organismul lor.

Există de asemenea, în material, alte generalizări periculoase, care ar putea induce tinerilor care nu corespund ideilor exprimate, că este ceva în neregulă cu ei. De exemplu, se spune că "prima menstruație apare invariabil după ce este atins punctul maxim de creștere în înălțime", ceea ce nu este universal valabil. Nu este indicat după cum își exprimă opinia specialiștii, să stabilim astfel de repere, de etapizări stricte, copii, tinerii la care modificările puberale decurg altfel de cît cele descrise ar putea ajunge la ideea că sunt anormali. Apar anume pleonasme științifice: "Glandele sebacee și seboreice" (titlul de paragraf, în secțiunea Secvența schimbărilor), termeni care, de fapt, desemnează unul și același lucru. "Mediul - ph-ul, vaginal care era alcalin la începutul pubertății devine mai acid în acest stadiu"- este inexact, ph-ul vaginal este constant alcalin. Unele paragrafe sunt de-a dreptul abracadabrante, sub aspect științific:"Imediat înaintea ovulației începe dezvoltarea reducțională, în care dintr-un ovocit de gradul I 46XX rezultă un ovocit de ordinul II (23x) mai mare și primul globul polar, mai mic. În această fază ovocitul de ordinul II este expulzat și va suferi mitoza ecvațională numai în momentul în care spermatozoidul ia contact cu ovulul. În această eventualitate, rezultă ovulul (23,X), apt pentru fecundație și al II-lea globul polar". (Procesul de reproducere. Ovulul și ovogeneza). Termenul dezvoltare reducțională, nu există în biologie. Cât despre mitoze sunt toate ecvaționale, fenomen care mai poartă denumirea și de diviziune ecvațională, referire făcându-se la distribuția echitabilă a materialului genetic între celulele fiice rezultate, așadar construcția este pleonastică. De asemenea, notațiile cromozomilor sunt neuniformizate - 23, X/ 23x/ 23, X.

Un alt pericol al asumării dezinhibiției în educația relațiilor dintre sexe este alunecarea în indelicat. Anumite materiale pe această temă impresionează neplăcut prin stilul în care este redată informația sec, cu unele note vulgare. Spre exemplu, în pachetul informativ multimedia se vorbește până la agasare despre pilozitatea corporală și pubiană, numite în mod constant "păr". Un alt exemplu, "În zilele noastre populația globului deprinde încetul cu încetul ideea că preludiul este o etapă foarte importantă și delicată în același timp, reprezentând pentru sex ceea ce reprezintă încălzirea pentru sport" (subcapitolul Comportamentul sexual normal. Heterosexualitatea).

Rigoarea stilului științific pretinde ca informația să fie clară și pe cît posibil sintetică, nu și să fie redată într-o formă inestetică care, denotă a anume lipsă de considerație față de interlocutor. Dezinhibarea în privința subiectelor legate de sexualitate ar trebui să nu șocheze pe cel care dorește să fie eliberat de complexe.

Un program național de educație pentru sănătate nu poate și nu trebuie să facă apologia anarhosexualismului, fenomen distructiv pentru societate.

Sociologi cunoscuți definesc tentația de a oferii homosexualității statutul de comportament sexual normal ca un simptom al anarhosexualității, identificând, drept bază a acestei tendințe, reaua înțelegere a noțiunii de multiculturalism și încă și mai inadecvata ei aplicare, către care pare să încline lumea contemporană. Concepții conexe multiculturalismului prost receptat ajung să legitimeze ideea unei lumi îndrumată să renunțe la axiologia heterosexualității, la pudoare, la rușine și abținere, la castitate și la fireasca înclinație de a distinge genurile masculin și feminin.

Anarho-sexualismul este un fel de anarhism coborât în practicile cotidiene legate de plăcerile trupești. Fac ce vreau cu trupul meu, spune adeptul anarhosexualismului. La care, spre exemplu și pentru echitarea prezentării, creștinul opune, iar și iar avertismentul Sfântului Apostol Pavel: Nu știți oare că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos? Fugiți de desfrânare! Orice păcat pe care îl face omul este în afară de trup, dar cel ce se desfrânează, păcătuiește în trupul său. Ce-ar însemna educație pentru viață? Ce anume trebuie să inducem copiilor pentru a obține efecte provitaliste, care întăresc șansele vieții, atât ale vieții lor, cît și ale vieții colective. Care sunt acele elemente ziditoare pe care, dacă le afectezi, vei provoca ruinarea vieții individuale și a vieții în comun? Ce înțelesuri capătă o chestiune ca aceea a anarhosexualității în viziunea sociologiei ca știință a vieții în comun? Ce semnificație sociologică au fenomene precum cele socotite normale în unele dintre materialele oferite ca auxiliare pentru disciplina de educație pentru sănătate și ca nefirești de către morala tradițională.

În opinia lui E. Durkeim, culturile care educă indivizii pentru familie cu copii îi protejează în fața sinuciderii. Gradul de protecție în fața unor riscuri precum acela al sinuciderii, crește spre familia cu copii și scade spre familia fără copii și indivizi singuri (celibatul). Autorul sugerează că situația afamilială induce un fenomen de subsocializare, care predispune apoi la sinucidere, violență, prăbușirea "fericirii medii" (sociale) etc.

T. Parsons, la rândul său, ne avertizează că primejdia care amenință echilibrul social decurge într-o societate, fie din fenomenul carenței funcționale, fie din cel al incongruenței funcționale. El enunță ideea unei diviziuni funcționale nucleare care poate conduce la dezechilibrare, dacă cele două funcții nu sunt reunite în unități funcționale elementare numite familii. Cele două funcții au o specializare sexuală, astfel că una, cea expresivă, este propagată în societate prin femei, iar cea instrumentală prin bărbați. Unificarea lor generează o funcție nouă, fundamentală pentru orice societate, funcția de menținere a sistemului. Tot ceea ce atinge una dintre aceste funcții atinge integritatea societății. Tot ceea ce aduce atingere familiei cu copii și acelui tip de unificare sexuală a bărbatului cu femeia, este disfuncțional și, prin consecințe, antisocietal.

După A. Comte, societatea este compusă din trei specii de puteri: materială, morală și intelectuală. Agentul propagării puterii morale în societate este, spune el, femeia.

Grupul social în care feminitatea este ignorată sau maltratată își pierde puterea morală, iar puterea intelectuală devine mediocră. În al doilea rând, insul nu poate învăța lecția unității decât în acea relație care-i permite să trăiască cu celălalt, ca opus al său, sexual și potențial. (ca sursă de putere). Un alt mare sociolog Tr. Brăileanu, demonstrează că singurul "loc" în care poate derula "gestația" spirituală a copilului este egoul maternal.

În viziunea sociologului german F. Tonnies, singurele vehicule de propagare a "voinței organice" sunt: familia, prietenia spirituală și vecinătatea (colectivitatea). Dacă acestea sunt afectate este afectat singurul suport energetic al vieții în comunitate: voința organică.

Ilustrările teoretice ar putea continua. În toate expunerile nu se demonstrează că familia și feminitatea sunt cele două condiții elementare ale vieții sociale, încât orice concepție care aduce atingere acestora se trădează ca având orientare contrară vieții și nicidecum ca făcând parte dintr-o "educație pentru viață". Există materiale educative care prezintă valorile familiei într-un mod cu totul inadecvat, care ar putea avea urmări grave asupra formării tânărului, prima ilustrată între valorile familiei fiind individualitatea și ultima cunoașterea. Modul de redare a valorilor familiei printr-o listă care dă impresia de scară a respectivelor valori nu constituie o alegere câtuși de puțin potrivită.

Materialele luate în studiu deturnează grav mesajul bioeticii. Problemele pe care le poate pune un material de educație pentru sănătate nu se limitează la clasicele ireconciliabile (aparent) legate de educația sexuală. Introducerea noțiunilor de bioetică în învățământului preuniversitar se dovedește capabil să aducă noi capcane. Astfel, asistăm la prezentarea eutanasiei pasive ca fiind larg utilizată în toate spitalele și unanim acceptată(capitolul Biotica, subcapitol Eutanasia), ceea ce este cât se poate de fals și a eugenismului științific drept o chestiune de mare viitor, trecutul fiindu-i consacrat, prin lagărele de concentrare și sterilizarea pe criterii etnice și sociale practicată în țările occidentale până în anii 1970, iar în China până în zilele noastre: "Eugenismul științific abia se conturează. Acum el se reduce la eliminarea feților anormali genetic". După opinia multor specialiști, eutanasia este contrară bunei practici medicale, dintr-o serie de motive - este contrară eticii medicale în aspectele ei fundamentale: datoria medicului este să lupte pentru viață; subminează temeiurile încrederii dintre medici și pacienți; interpretarea diagnosticului și pronosticului este supusă greșelii; este întotdeauna posibilă apariția unor tehnici și medicamente noi, mai eficiente în tratarea bolilor; practicarea eutanasiei duce la riscul abuzurilor (forțarea diagnosticului, cereri mari de transplant, forțarea mâinii medicului de către familiile care vor să scape de bolnavi); marea suferință a bolnavului terminal îl face să ia decizii care nu au la bază un discernământ deplin.

Avem de a face cu un gen periculos de "scientificare" a empiricului, de ridicare la rangul de informație științifică bună de redat ca atare a unor opinii personale, și chiar a unor date experimentale interpretate, însă, la modul subiectiv, neștiințific, să nu spunem tendențios și cu generalizări periculoase. (capitol Comportament sexual. subcapitol Aspecte particulare ale raportului sexual. Masturbarea). Li se spune copiilor, e.g. că " peste 90% din bărbați și aproape 60% din femei s-au masturbat până la orgasm cel puțin odată." Peste 90% din care bărbați și peste 60% din care femei ? Nu se pot generaliza și prezenta ca repere pentru țara noastră rezultatele unor studii efectuate în Statele Unite sau în altă țară occidentală, unde normele morale sunt cu totul altele, trendul general al societății în privința comportamentului sexual este altul ș.a.m.d. Aceeași observație pentru o afirmație încă și mai gravă, ca potențial de periculozitate, întâlnită în capitolul Comportament sexual, subcap. Aspecte particulare ale raportului sexual, Sex anal - "peste 25% din bărbați au practicat măcar o dată sexul anal, deși nu toți erau homosexuali". Se intră, adesea, în detalii gratuite, a căror redare nu ar fi absolut necesară pentru conturarea noțiunii la care se referă și care ar putea avea, în schimb, efecte dăunătoare asupra tinerilor. Nu este totuși, adecvat să redai, într-un material educativ destinat tinerilor, până și ultimele și cele mai vulgare detalii asupra activității sexuale. Folosirea unui ton "medical", "științific" nu scuză asemenea exagerări și nici nu le scutește de posibilitatea de a avea un impact negativ asupra cititorului.

Amănuntele merg până la enumerarea produselor disponibile în sex-shopuri pentru satisfacerea unor "necesități" sexuale care ies din sfera firescului. (vezi pachetul informativ multimedia, capitolul Comportament sexual, subcapitolul Aspecte particulare ale comportamentului sexual,).

Considerăm că erorile și neglijențele strecurate în program sunt majore și afirmăm cu toată responsabilitatea, că cititorul va dobândi noțiuni complet greșite despre anatomia și fiziologia aparatului reproducător și sănătatea sa. Totodată, secțiunile referitoare la contracepție conțin informații inexacte asupra riscurilor pe care le presupune utilizarea diferitelor măsuri contraceptive, nefiind precizate unele urmări pe care utilizarea acestora le-ar putea avea asupra stării de sănătate, între care unele deosebit de grave. Mai mult, aducem observația conform căreia tinerii pot fi tentați să experimenteze ceea ce găsesc explicat în astfel de materiale, experimente care ar putea avea efecte nebănuite, mergând până la unele dezastruoase asupra integrității lor fizice și psihice, de la rănire și infecții până la tulburări de personalitate. Nu ar fi de mirare ca un tânăr care se apucă să experimenteze anumite moduri de obținere a plăcerii sexuale, așa cum sunt ele prezentate în materialele educative să se rănească și chiar să ajungă să-și pună la îndoială propria identitate sexuală. Este binecunoscut faptul că pentru copii, pentru tineri, impactul elementelor referitoare la sexualitate este puternic și că poate fii puternic negativ, șocant, traumatizant dacă întâlnește aceste elemente într-un context inadecvat. În acest sens vă putem deja oferi exemple de copii care s-au prezentat în cabinetele noastre medicale sau în centrele de consiliere cu dezechilibru emoțional suferit după orele "experimentale" de "educație sexuală". Faptul rămâne valid, peste generații, iar a opune la această observație ideea că tinerii au, la ora actuală, cu mult mai multă siguranță de sine, sunt mai lipsiți de complexe și de inhibiții ne cantonează într-o cunoaștere superficială a problemei. Bunul simț, sensibilitatea, nu sunt nici complexe, nici inhibiții și ele continuă să existe la tinerii noștri. Nu trebuie confundate bravadele cu conținut mai mult sau mai puțin vulgar, determinate de anumiți factori psihologici sau conjuncturali și de gradul de permisivitate pe care o manifestă societatea în această direcție, cu o lipsă veritabilă a bunului simț.

Materiale de educație pentru sănătate luate în discuție încadrează homosexualitatea în sfera normalului, în contradicție cu științele biomedicale și cu psihologia

Materialele preparate pentru secțiunea de educație sexuală ating, adesea, într-un mod care s-a vădit a fi complet inadecvat prin consecințe anumite aspecte ale comportamentului sexual uman. Astfel, s-a putut constata, în kit-ul multimedia, alăturarea între heterosexualitate, bisexualitate ca tipuri de comportament sexual normal. (Comportament sexual normal: Heterosexualitatea. Homosexualitatea. Bisexualitatea). Același pachet informativ afirmă că "legiferarea căsătoriei între homosexuali în anumite state reprezintă un câștig cert". Se poate spune că prin aceste afirmații materialul se constituie într-o apologie pseudoștiințifică a unor practici sexuale asupra cărora încă există controverse susținute în lumea științifică, relativ la încadrarea lor în sfera firescului sexualității umane. Din acest punct de vedere, pachetul informativ multimedia conex Programului de educație pentru sănătate reușește trista performanță de a surclasa orice alt punt de vedere oficial exprimat în țara noastră. Codul Penal (art. 201) precizează: Constituie perversiune sexuală orice acte nefirești în legătură cu viața sexuală, altele decât cele prevăzute în articolul 200 (anume, mult dezbătutului articol care prevede că relațiile desfășurate în public - sau, care au ca urmare scandalul public - între persoane de același sex constituie fapte penale). Așadar homosexualitatea continuă să fie, în accepția legilor noastre, un act nefiresc. Tresărire involuntară a conștiinței legiuitorilor sau, dimpotrivă, construcție elaborată în mod conștient și asumat, articolul 201 Cod Penal, arată măsura societății noastre, nedispusă să includă anomalia în firescul cotidian. Articolul 200 este un exemplu de legislație orizontală legată de principiul constituțional al dreptului la intimitate, el nu discută naturalul sau nenaturalul relațiilor homosexuale ci oprește încălcarea intimității persoanelor adulte care desfășoară de comun acord astfel de relații.

De-abia mai jos textul Codului Penal lămurește care este, de fapt, atitudinea justiției autohtone față de actul homosexual, prin articolul 201, care dezvăluie faptul că homosexualitatea constituie, un "act nefiresc în legătură cu viața sexuală".

Spre deosebire de teologia morală, a cărei poziție față de relațiile sexuale nenaturale este bine precizată, știința nu a reușit, până în prezent să emită o opinie coerentă relativ la această problemă. Dacă s-au adus, adesea, argumente pentru încadrarea homosexualității în sfera firescului, se cere să fie semnalate măcar și argumentele care nu susțin această perspectivă. Este un fapt incontestabil că specialiști de renume, publicații de prestigiu, afirmă că homosexualitatea nu intră în sfera firescului uman.

Astfel, dicționarele consacrate științei medicale definesc homosexualitatea masculină și feminină ca fiind comportamente sexuale aberante sau perversiuni. Dăm câteva exemple: Tratate de psihologie consideră homosexualitatea feminină și masculină perversiune a instinctului sexual alături de nimfomanie, satiriasis, exhibiționism, fetișism, sadism, masochism, bestialitate, necrofilie, ferontofilie, pedofilie (C-tin Enăchescu, Tratat de psihologie, ed. A-II.a Ed. Tehnică, București 2001, p. 155), vezi Larousse, Dicționar de psihiatrie și psihologie clinică - sub redacția J. Postel, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998, pag. 407; Dicționar medical, Valeriu Rusu, Editura Medicală, București, 2001; pag. 518 (Homosexualitate: deviere a instinctului sexual caracterizată prin afinitate sexuală pentru persoanele de același sex.), tratatul de etică psihiatrică al lui Bloch și Chodoft face precizarea că Asociația Psihiatrică Americană numește homosexualitatea "tulburare de orientare sexuală" (Sydney Bloch, Paul Chodoft, Tratat de etică psihiatrică, Asociația Psihiatrilor Liberi, Geneva Initiative on Psychiatry, București 2000, pag. 150).

Clasificarea etiologică a homosexualității arată că acest tip de comportament apare, adesea, ca o consecință a unuia sau mai multor factori posibili, putând fi secundară unor boli psihice grave (schizofrenia, epilepsia, alcoolismul, oligofrenia, demența); datorată unor cauze hormonale (hermafroditismul) sau unor tulburări ale identității de gen (transsexualismul). O altă serie de cauze sunt cele derivate de context, existînd homosexualitate de sorginte conjuncturală (lagăre, cămine, cazărmi), educațională (structura deviată a comportamentului sexual în copilărie), datorată unor abuzuri; toxicomanie, beții, orgii (*** Fuga din Sodoma și Gomora, Ed. Agapis 2000, Dr. Rodica Năstase, Homosexualitatea privită din punct de vedere psihiatric). După cum se vede nici una din aceste cauze nu are un determinism genetic.

În același studiu doctor Rodica Năstase, citează o cercetare publicată în American Journal Psychiatry nr. 1, 1995, care a ajuns la următoarele concluzii: din 17000 de persoane excluse din armata SUA în perioada 1980-1990 din cauza homosexualității, 78% erau bărbați, cei mai mulți albi, motivele excluderii fiind clasificate astfel: tulburări psihice care îi făceau să aibă un comportament instabil; moralitate îndoielnică pentru ceilalți militari; nivel de securitate foarte scăzut putând fi ușor manevrați prin șantaje sau putând fi ușor seduși de alții. Autorii au cercetat arhivele militare și dosarele din instanțele de judecată și au constatat că motivul excluderii din armată a homosexualilor nu a fost tulburările psihice, ci posibilitatea ca acești oameni să poată fi folosiți în scopuri neloiale, ei fiind sclavii viciului lor. Doctor Rodica Năstase, concluzionează că homosexualitatea nu este o boală psihică, nu are cauze genetice, endocrine sau psihiatrice, ci este un viciu ca oricare alt viciu. Practica clinică dovedește, de altfel, că există foarte mulți homosexuali care au renunțat la comportamentul lor, ceea ce susține opinia autoarei.

Nu se consemnează consecințele negative ale altor practici sexuale așa cum au fost ele demonstrate de către medicină și psihologie.

Pe lângă homosexualitate, materialele Programului prezintă și alte tipuri de comportament dezavuat de normele morale admise în mod tradițional în societatea noastră, sub titlul de aspecte particulare ale raportului sexual, între care se încadrează, spre exemplu, autoerotismul.

Autoerotismul este prezentat, la ora actuală drept inofensiv, dacă nu chiar benefic. Practica medicală arată, însă, că această inofensivitate nu este întru-totul valabilă. La copil, autoerotismul determină suprasolicitare, insomnie, irascibilitate, izolare, apatie, tulburări de memorie și judecată, inapetență, cefalee, oboseală. La puber și adolescent se poate solda cu sindrom nevrotic, impotență sexuală, perversiuni. Această practică predispune la izolare, timiditate, melancolie, înclinare spre ipohondrie. La adulți, poate genera nevroze, impotență ipohondrie, ejaculare precoce, astenie, frigididate (Vasile Nițescu, Adolescența - Sexualitate între normal și patologic, Editura Științifică și Enciclopedică București, 1985).

În creștinism, se vorbește despre autoerotism ca despre un păcat întâlnit în copilărie uneori, dar mai cu seamă în adolescență, un fel de desfrâu săvârșit de unul singur, cu o conotație mai deosebită decât aceea a desfrânării propriu-zise. Practicarea autoerotismului, la orice vârstă, aduce cu sine un viciu impudic.

Nu se acordă nici un fel de atenție consecințelor dezastruoase ale contracepției și avortului.

Considerăm de asemenea că în materialele Programului sunt minimalizate riscurile și consecințele metodelor contraceptive și ale avortului. În afară de impactul psihologic și spiritual de care vorbește tot mai mult literatura de specialitate merită să menționăm că rata anuală a mortalității prin avort variază între 0,5 (15-19 ani) și 1,9 (30-34 ani) la 100.000 de femei (Harrison's, Principiile medicinei interne vol.II, Editura Teora, 1996, pag. 2248).

Nu este singurul caz, de o prezentare insuficientă suferind și secțiunea referitoare la contraceptive, ale cărui riscuri reale, constatate de medici nu sunt prezentate: tromboza venoasă profundă și embolismul pulmonar sunt două dintre cele mai frecvente la femeile care iau contraceptive; riscul este crescut de la trei până la nouă ori pentru accidentul vascular tromboembolic și de două ori pentru accidentul hemoragic. (Harrison- Principiile medicinii interne, vol. II, ed. Teora,1996,pag.2247).

Principiul precauției la mare modă în prezent, în domeniul bioeticii ar putea fi invocat, în corelație cu atitudinea ortodoxă, pentru a preveni acte precum avortul cu consecințele sale tragice.

Cât despre eugenism (capitolul Bioetica, subcapitol Eugenism), se poate susține cu probe clare că este o ideologie și că sintagma "eugenism științific" poate fi la fel de controversată ca și "creaționismul științific". Eugenismul nu poate fi științific pentru că eugenia în sine este o pseudo-știință, căci nu face decât să extrapoleze forțat la om obiective și teorii împrumutate din ameliorarea animalelor. Dacă s-ar conștientiza acest lucru orice om ar protesta, de aceea eugenia încearcă în ultima vreme să iasă în față mai mult cu spectaculoase tehnologii genetice decât cu fundamentarea sa în teorie, care este nu numai șubredă științific, ci și monstruoasă din punct de vedere moral. Evidența adevărului din afirmația de mai sus, cu privire la lipsa de întemeiere științifică, este clară pentru geneticienii competenți în domeniul genetici populațiilor și al geneticii cantitative. Chiar dacă se va ajunge la cunoașterea desăvârșită a genotipului embrionului uman, dincolo de ea, se are în vedere o selecție pe performanță proprie, care în situațiile descrise mai sus - și cele mai frecvente de fapt pentru obiectivele eugeniei - va avea un efect neglijabil.

Inconștienți sau incompetenți, unii oameni insistă, totuși, să impună în legislația statelor asemenea măsuri eugenice. Ca să inducă în eroare opinia publică, eugeniștii contemporani amestecă voit efectele cu mijloacele, pentru a putea numi demersul lor "eugenie pozitivă" și să evite astfel blamul dat de omenire, eugeniei în general, dar limitat de ei la o latură numită "eugenie negativă".

Convenția europeană asupra drepturilor omului și cercetării biomedicale afirmă, de altfel, că "Orice formă de discriminare împotriva unei persoane pe motivul patrimoniului său genetic este interzisă. (Cap. IV Genomul uman, Art.11, Nediscriminarea) și că nu se poate proceda la teste predictive ale bolilor genetice sau care servesc fie spre a identifica subiectul drept purtător al unei gene răspunzătoare de o boală, fie spre a depista a predispoziție sau o susceptibilitate genetică la o boală, decât în scopuri medicale sau pentru cercetarea științifică legată de scopurile medicale și sub rezerva unui sfat genetic adecvat. (idem, Art.12, Testele genetice predictive).

Unele perspective legate de educația pentru o alimentație sănătoasă nu sunt îndeajuns de fundamentate științific.

Tendința de a oferi școlarului cele mai noi și necesare informații doar dintr-o singură perspectivă și înainte să fie confirmată științific, o aflăm și în secțiunea Programului referitoare la sănătatea alimentației (vezi Ghid pentru cadre didactice, MECT 2003, capitolul Sănătatea alimentației, tema Sarea iodată în alimentație).

Astfel, se pare că numeroase studii, garantate de numeroși specialiști arată că o măsură precum iodarea universală a sării nu numai că nu este utilă sănătății ci, din contră, poate avea importante consecințe negative.

Iată o parte dintre aceste efecte negative: hipertiroidii induse la eutiroidieni; creșterea ratei cancerelor tiroidiene (Drug Saf 2000 feb 22(2); 89-95) într-un studiu din Tasmania rata a crescut de trei ori la persoanele peste 49 de ani (clinică. Endocrinologie. Metabolism, 1973, 37(6); 901-909); creșterea volumului glandei tiroide, studiu publicat de European Journal 2000 Ana de Premawardhana LD și de European Endocrinology Metabolism, 2000, Aug. 143 (2), 185-8; afectarea vederii prin toxicitate directă asupra retinei (Retina 200; 20(4); 378 - 83); creșterea constantă a Basedow-ului autoimun (Annales d'Endocrinologie (Paris) 1996, 57, 463 - 469); hipotiroidie indusă prin iod; tiroidită Hashimoto; creșterea incidenței canderelor tiroidiene papilare.

După D.A.Koutras (Universitatea din Atena), iodarea alimentelor poate avea ca efect (Annales d'Endocrinologie (Paris) 1996, 57, 463-469) participarea la sinteza hormonilor tiroidieni; afirmația autorului se bazează pe observațiile a trei studii din Anglia (12 orașe "iodate"), (1984, 1985), Spania (1994) și Zair (1996).

În toate aceste cazuri creșterea ratei hipertirodiilor s-a corelat cu iodarea compensatorie a alimentației. La aceasta se adaugă scăderea în volum a tiroidei; influențează numărul și tipul concerelor tiroidiene - Haroch & Williams, după o iodare profilactică în Salta (Argentina) constată că numărul cancerelor papilare s-a dublat, numărul cancerelor nediferențiate foliculare și medulare a rămas același, iar numărul total de cancere a crescut. Singura consolare a autorilor este că tipul papilar este un cancer tratabil.

Inducerea fenomenului "thyroid cell necrosis" este o formă de "adaptare" scăpată de sub control, pentru a se bloca producția de hormoni tiroidieni în exces; creșterea conflictului autoimun tiroidian; D.A. Kontras a efectuat o profilaxie cu iod într-un sat grecesc; înainte de administrarea iodului nici unul din subiecți nu avea autoanticorpi tiroidieni. După câteva luni 50% din subiecți aveau autoanticorpi antitireoglobulină sau antimicrosomal.

Iodarea universală a sării expune la un risc deosebit fătul putând induce gușa cu hipotiroidie la noul născut.

Cercetări vechi și noi demonstrează că deficitul alimentar proteic (subnutriția) este cel mai important factor etiopatogenic al hipotiroidiei și nu deficitul de iod. Toți autorii sunt de acord că factorul etiopatogenic major în declanșarea și întreținerea hipotiroidiei îl reprezintă conflictul imunologic răsfrânt asupra tiroidei și nu deficiența de iod.

O consecință dezastruoasă a iodării universale a sării o reprezintă manifestările alergice la iod. Alergicii nu vor avea scăpare, adică nu vor evita sub nici o formă expunerea, crescând riscul de sensibilizare și de sindroame alergice (edem anginoneurotic, și anafilactic); aceasta cu atât mai mult, cu cît populația are deja o mare expunere la iod prin numărul mare de investigații cu substanțe de contrast, prin folosirea medicamentelor și a dezinfectantelor cu iod.

Un argument convingător împotriva iodării universale a sării este cel statistic - rata scăzută a cazurilor de hipotiroidie în România. Este ilogic ca pentru 7000-12000 cazuri noi de hipotiroidie/an, dintre care doar o mică parte sunt prin deficit de iod, să se convingă o țară întreagă să consume iod.

Alte aspecte medicale sunt prezentate neglijent, în ciuda importanței cunoașterii avantajelor și dezavantajelor conexe.

În materialele de educație pentru sănătate sunt prezentate și beneficiile vaccinurilor. Pe lângă beneficiile vaccinurilor ar trebui, însă, prezentate și riscurile lor, precum și reacțiile adverse care le limitează indicațiile. (Kitul multimedia).

Astfel, după opinia unor autori procentul enorm al copiilor americani cu afectarea dezvoltării (circa 20%) se datorează cu precădere encefalitelor post vaccinale (Coulter Harris L., Vaccination Social Violence and Criminality, The Medical Assault on the American Vrain, Washington, 1990).

După vaccinarea antihepatică B începută de Ministerul Sănătății în Franța, în 1994 au apărut reacții adverse 1 la 1000 din cazuri, practic 20.000 sunt victima unui accident post-vaccinal dintre care cel mai mare procent îl ocupă scleroza în plăci; merită să fie cunoscut faptul că bolnavii cu reacții post-vaccinale ce-au constituit în Asociația pentru apărarea victimelor vaccinate antihepatită B și sunt în proces cu statul francez. (P. Rossion Hepatite B: Les risques de la vaccination. Science, Vie nr. 967, avril 1998).

Scopul comun al eforturilor specialiștilor din învățământ și sănătate, al nostru, în strădania de a oferi aspecte complementare ale temelor care vor fi tratate în cadrul Programului național de educație pentru sănătate este unul cu bătaie lungă în viitorul unei nații.

Copii, tinerii de azi sunt, printre noi, odată cu noi, adulții, națiunea de azi. De la noi ar trebui să învețe cum să fie mâine în locul nostru, având printre ei pe proprii copii. Așadar, de ceea ce îi învățăm noi astăzi depind toate zilele de "mâine".

Oricât de independenți și de cutezători s-ar strădui să pară, copii rămân copii, având inerenta necesitate de a fi îndrumați, datorie care ne revine, într-un context delicat, între două lumi, una tradițională, mai puțin alertă dar de departe mai echilibrată și una cu orice preț progresistă, aflată într-o goană în care nu mai contează că-și pierde pasagerii pe drum. Natural este, însă, a gândi că nu avem dreptul să pierdem pe nimeni.

De aceea îndemnăm la apelarea, cu deplină încredere, la valori care nu și-au pierdut eficiența din moment ce generații în șir nu le-au abandonat, nu s-au dispensat de ele pentru a deveni "mai liberi", realizând, în chiar lumina acelor valori, că o astfel de libertate costă cu mult prea mult.

Să îndreptăm, așadar, ceea ce se poate îndrepta și să ajungem cu lucruri noi pentru a stabili un mod cinstit de comunicare cu tinerii, din care să tragem foloasele cunoașterii reciproce.

Efectele unei asemenea dezbinări asupra adolescentului sunt bine cunoscute: respinge valorile noncoincidente, renunță să încerce să le mai suprapună și alege să trăiască în afara lor, ceea ce nu ne dorim nici unii dintre noi, fie că suntem profesori, părinți sau preoți.

Considerăm că viziunea propusă de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului este vulgarizantă, susceptibilă de producerea unor adânci traume emoționale și psihice la nivelul personalității tinerilor. În acest sens, cerem reconsiderarea programei "Educația pentru sănătate în școala românească", în sensul fundamentării concepției asupra educației sexuale a copiilor români din perspectiva moral-creștină.

     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București miercuri, 13 noiembrie 2019, 4:18
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro