Radu Ciuceanu
Radu Ciuceanu
Sittings of the Chamber of Deputies of September 14, 2004
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.117/23-09-2004

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
04-12-2019
27-11-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2004 > 14-09-2004 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of September 14, 2004

  1. Intervenții ale deputaților:
  1.8 Radu Ciuceanu - prezentarea concluziilor Comisiei pentru cercetarea abuzurilor și corupției în cazul falimentării Băncii Internaționale a Religiilor;

 

Domnul Corneliu Ciontu:

  ................................................

Dau cuvântul domnului deputat Radu Ciuceanu. Va urma domnul Mircea Costache.

Domnul deputat Ioan Oltean a depus declarația la secretariat.

Domnul Radu Ciuceanu:

Domnule președinte,

Onorat prezidiu,

Stimați colegi,

Așa după cum cunoașteți, în conformitate cu prevederile art.58 pct.14 alin.1 din Regulamentul Camerei Deputaților, Comisia pentru cercetarea abuzurilor și corupției a efectuat pe parcursul a mai mult de trei ani cercetări aprofundate, verificări, audieri de persoane privind modul în care a fost falimentată în mod fraudulos Banca Internațională a Religiilor de către un grup de interese, denumit în numeroase materiale de presă ca fiind o adevărată "mafie a falimentelor bancare".

Trebuie să vă reamintesc de altfel faptul că falimentarea mai multor bănci românești a avut loc în perioada anilor 1996 - 2000, perioadă în care Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României a fost și continuă, din nefericire, să fie cel constituit în baza celebrului "algoritm politic" ce a dominat scena politică a României în perioada amintită.

Rezultatele cercetărilor și verificărilor Comisiei noastre, completate cu expertize ale specialiștilor, au condus la concluzia certă că, în cazul Băncii Internaționale a Religiilor, cazul cercetat de noi, ne aflăm cu certitudine în fața unei acțiuni de crimă organizată și corupție instituționalizată.

De altfel, rezultatul acestui asiduu travaliu al Comisiei noastre a constituit tema a trei volume a lucrării-document intitulată "Război total împotriva corupției în România", lucrare pe care am distribuit-o multor colegi ai noștri, fiind în același timp, pentru motive de transparență, pusă și la dispoziția opiniei publice.

În esență, stimați colegi, un grup de interese, în realitate o adevărată bandă, așa cum rezultă din chiar declarațiile fostului consilier guvernamental Fănel Păvălache, arestat și condamnat în acest dosar, grup constituit din avocații Arin Stănescu, Călin Zamfirescu, Valeriu Stoica, Flavius Baias și alții, împreună cu doi viceguvernatori din Banca Națională a României (Emil Iota Ghizari și Mihai Bogza), au determinat emiterea unor așa-zise "acte normative", respinse ulterior de Parlament, care au produs efecte juridice dezastruoase asupra victimelor (băncile românești). De precizat că, în complicitate cu magistrați de la diferite instanțe, grupul menționat a reușit să-și acopere activitatea infracțională de falimentare și de lichidare prin jaf a acestor banci.

Iată ce spunea Păvălache despre toate acestea, citez extrase:

Începând cu anul 1997, patru foști colegi de facultate, an și chiar grupă au gândit un scenariu bine pus la punct, bine calculat, minuțios de intrare în serie în faliment a unor bănci românești (...)"

"Și nu erau vizate orice bănci, ci numai bănci de primă mărime și evident bănci românești ".. pentru că și cele patru persoane nu erau oricine: primul, Valeriu Stoica, pe vremea aceea ministru al justiției; al doilea era secretar de stat în Ministerul Justiției ".. mâna dreaptă a lui Valeriu Stoica și se numea Flavius Baias; cel de-al treilea era un avocat, devenit imediat după 1997 președinte al Uniunii Avocaților din România, și se numea Călin Andrei Zamfirescu; cel de-al patrulea, ultimul, dar nu cel din urmă membru al echipei, ".. era primul lichidator din România, Arin Octav Stănescu (...)"

"Rolurile în această acțiune erau, de asemenea, bine împărțite: primul gira întreaga operațiune și le asigura imunitate în fața legii; al doilea era interfața "... trebuind să asigure cadrul legal privind falimentarea băncilor; ".. al treilea asigura reprezentarea și consilierea juridică a societății "Reconversie și valorificare active"; cel de-al patrulea (Arin Octav Stănescu) era vârful de lance al echipei, având sarcina de a lichida cât mai multe bănci din sistemul bancar, a conduce și administra efectiv firma RVA (...)"

"Cei patru nu ar fi reușit performanța de a introduce în faliment tot ce înseamnă bancă românească fără sprijinul nemijlocit al unor persoane din conducerea, din "board-ul" Băncii Naționale a României ".. avizele BNR, acordate de viceguvernatorul Iota Ghizarie. ".. în antutajul lui Arin Stănescu se discuta destul de des de viceguvernatorul Mihai Bogza, precum și de alți colegi ai acestora...."

"Echipa găsește soluția pentru a duce în faliment "banca-țintă" ".. dar ce face dacă nu obține avizul BNR pentru preluarea procedurii de faliment?"

Stimați colegi, să nu credeți cumva că domnul Păvălache a făcut aceste declarații fiind supus la cazne. Nu, desigur nu. El însuși s-a aflat și a acționat în lumea acestei noi "bresle" a lichidatorilor. Totul, absolut totul, ceea ce a declarat Pavalache s-a confirmat și s-a dovedit prin probe.

Și ne întrebăm, atunci, pentru care motiv nici o autoritate abilitată a Statului care are atribuțiuni de luptă împotriva corupției nu acționează?

Iată, aceștia sunt peștii mari despre care vorbea domnul Gunter Verheugen. De ce sunt sunt protejați? Cum se face că acești indivizi, în loc să fie arestați, își continuă nestingheriți activitatea lor infracțională ?

Prin documente, prin probe indubitabile, s-a stabilit fără echivoc acțiunea de premeditare a falimentului Băncii Internaționale a Religiilor și lichidare a acesteia printr-o adevărată devastare a patrimoniului și fondurilor sale. Așa zisul lichidator, firma "Reconversie și valorificare active" / "Moore Stephens (RVA)" a celor doi avocați, Arin Stănescu și Călin Zamfirescu, și-a însușit și cheltuit din fondurile BIR peste 550 de miliarde lei sub formă de proprii salarii, "bonusuri de performanță", onorarii, comisioane etc., etc.

"Cooperarea și colaborarea" dintre cei doi viceguvernatori ai Băncii Naționale, Emil Iota Ghizari și Mihai Bogza, și grupul de interese menționat sunt bine cunoscute. Susținerile reciproce ale BNR și ale firmei de lichidare în instanțele judecătorești demonstrează cu prisosință și fac dovada clară a complicității lor.

În ceea ce privește modul în care magistrații au aplicat legea în dosarul BIR, citez concluziile fostului Procuror General al României, domnul Joița Tănase, criticat absolut pe nedrept în acest dosar, care preciza încă din luna mai 2002 că "hotărârile au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat soluționarea greșită a cauzei pe fond, și că aceste hotărâri sunt vădit netemeinice". În iulie 2003, chiar doamna Rodica Mihaela Stănoiu, fostul ministru al justitiei, prin adresa nr.2266/IGAI/M/2003, comunica domnului Dan Lupașcu, secretar general al Consiliului Superior al Magistraturii și președinte al Curții de Apel București, că "din verificările efectuate la Tribunalul Bucuresti, Sectia VII-a Falimente, în legătură cu instrumentarea dosarului privind falimentul Băncii Internaționale a Religiilor, au rezultat concluzii care evidențiază deficiențe".

Domnilor deputați,

Este de neimaginat cum acest grup, prin fostul ministru al justiției, domnul Valeriu Stoica, a reușit ca, printr-o adevărată rețea de nași și de fini la nivelul tuturor instanțelor judecătorești, să poată controla și dicta toate soluțiile juridice în dosarele ce interesează grupul ce formează "mafia falimentelor bancare".

Legat de acest fapt, a devenit de altfel de notorietate că judecătorii Secției a VII-a Comerciale de la Tribunalul București sunt total aserviți grupului de interese menționat, dovedind permanent o atitudine de complicitate cu membrii acestuia, încălcând fără nici o jenă prevederile legale. Judecătorii sindici sunt convocați și instruiți chiar de către cei doi avocați, iar "deliberările" în dosarele ce-i intersează au loc prin apartamente, restaurante, vile etc.

Toate acestea au determinat pe reprezentanții români și străini ai celor 2.188 de acționari ai Băncii Religiilor să cheme în judecată Statul Român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, stabilindu-se inițial drept despăgubiri, în baza unei expertize, suma de 101 - 106 milioane dolari SUA, recent această sumă ridicându-se la 400 milioane dolari, dosarul respectiv aflându-se deja pe rolul Camerei a II-a a instanței internaționale menționate.

Așadar, în prezent nu numai că există riscul real ca pe baza probelor, a dovezilor existente în dosarul menționat, Statul Român să fie obligat la plata unor despăgubiri enorme, dar în acest dosar vor fi prezentate probe ale unor instituții fundamentale ale Statului Roman (Concluziile Comisiei pentru cercetarea abuzurilor și corupției, Parchetului General, Ministerului Justiției), care vor confirma pe deplin încălcarea drepturilor celor 2.188 de acționari ai BIR prin acțiunea de crimă organizată și corupție instituționalizată pe care Comisia noastră a devoalat-o încă cu peste doi ani în urmă.

Dar și din punct de vedere juridic acest dosar va deveni un caz fără precedent în analele Justiției internaționale prin faptul că instituții fundamentale ale Statului Român se vor afla în instanța internațională cu documente - mărturii chiar împotriva României.

Și toate acestea pentru care motiv, stimați colegi? pentru că autoritățile române abilitate, în loc să întreprindă măsurile ce se impun, iar instanțele judecătorești să aplice corect prevederile legale, continuă să acopere cu aripa lor ocrotitoare un grup de escroci.

De aceea, m-am simțit obligat, domnule președinte și stimați colegi, să vă reamintesc, că se impun măsuri grabnice pentru rezolvarea acestui caz pe plan intern.

Doamnelor și domnilor deputați,

Țin să vă informez cu mâhnire că, printr-o corespondență permanentă și repetată, prin contacte personale, Comisia noastră a informat asupra rezultatelor cercetărilor în acest dosar, solicitând tuturor organelor competente ale Statului să întreprindă măsurile ce se impun pentru intrarea în legalitate.

Aflându-ne în mod evident în fața unei acțiuni de crimă organizată și corupție instituționalizată, am sesizat Parchetul General încă de la 13 februarie 2002, în prezent dosarul aflându-se la Parchetul Național Anticorupție.

Am pus la dispoziția autorităților competente toate probele, toate dovezile necesare rezultate în urma cercetărilor, verificărilor, analizelor și expertizelor efectuate in conformitate cu prevederile art.58 pct.14 alin.1 din Regulamentul Camerei Deputaților.

Așa cum arătam, Comisia noastră a elaborat trei volume purtând titlul "Război total împotriva corupției în România", care prezintă concluzii clare ale acestui caz, demonstrându-se fără tăgadă premeditarea, organizarea și programarea falimentului Băncii Religiilor.

În aceste lucrări-document elaborate de către Comisie se demonstrează cu probe certe:

  • că grupul de interese menționat s-a constituit încă din 1997, în timpul fostei guvernări, în scopul falimentării programate a unor bănci românești;
  • că acest grup a reușit să emită tot în perioada aceea așa-zise acte normative pentru a-și acoperi activitatea infracțională și pentru a da aparența legalității operațiunilor efectuate de acesta;
  • că, în activitatea sa infracțională, grupul a reușit să atragă magistrați care au dat și continuă să dea soluții în disprețul total al prevederilor legale.

Stimați colegi,

De curând am intrat în posesia unor noi documente, care demonstrează cu certitudine faptul că falimentul Băncii Internaționale a Religiilor a fost organizat, a fost programat, pentru a i se putea devasta patrimoniul prin cheltuirea și însușirea de către acest grup de interese a sute de miliarde de lei într-un mod așa-zis "legal".

Arăt spre exemplificare că Notele de fundamentare ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr.186/1999 și Ordonanței de urgență a Guvernului nr.118/2000 atestă cu claritate premeditarea falimentului BIR; viceguvernatorul BNR, Mihai Bogza, a ordonat în perioada premergătoare declanșării falimentului BIR măsuri prin care practic a interzis funcționarea normală a BIR, pentru a se "fabrica" motivele de faliment și a declanșa apoi procedura lichidării. Premeditarea falimentului BIR rezultă clar din Nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 118/2000, semnată tot de către Mihai Bogza, care, la sfârșitul lunii martie 2000, avea certitudinea că Băncii Internaționale a Religiilor i se va declanșa falimentul în luna iulie același an.

În sentința de declanșare a falimentului BIR, magistrata Negru Cristina, care a judecat cauza, a mințit, afirmând că Banca Națională este creditoarea BIR, lucru absolut nereal, această bancă neavând resurse împrumutate de la nici o instituție financiar-bancară de stat sau privată.

Prin sentința de faliment a BIR, instanța nici nu a dispus lichidatorului atribuțiuni de lichidare a băncii (art.10 din OUG nr.186/1999), ci numai atribuțiunea de a redacta un raport cu situația financiară a acesteia (art.9 din OUG nr.186/1999). Deci, în mod practic, Banca Religiilor a fost și continuă să fie lichidată fără un titlu juridic legal.

Rețineți, stimați colegi, faptul că, de la intrarea în BIR și până la sfârșitul lunii martie a.c., patronii firmei de lichidare, adică grupul de interese menționat, și-a însușit și a cheltuit din fondurile acestei bănci, cu acordul celor doi viceguvernatori ai BNR, peste 550 miliarde lei, că tot cu acordul acestora au fost înstrăinate active ale BIR, bunuri mobile și imobile de mare valoare la prețuri derizorii, că tot cu asentimentul lor au fost acordate la creanțele băncii așa-zise discont-uri de sute de miliarde de lei, producând pagube enorme acestei bănci.

Cum puteau oare să tacă acționarii BIR la un astfel de jaf?

Doamnelor și domnilor deputați,

Noi, cei de aici, din această sală a Parlamentului României, în condițiile în care toate forurile internaționale ne atrag atenția asupra flagelului corupției, cunoscând acest caz elocvent de corupție instituționalizată, devenit notoriu, în care un grup de adevărați mafioți, cunoscuți și nominalizați, ce acționează în stil mafiot, putem rămâne pasivi la faptul că autoritățile competente nu întreprind nici un fel de măsuri?

Ce explicații am putea găsi faptului că, în mod cert, în anii 1996 - 2000 au fost distruse intenționat mai multe bănci românești? care ar putea fi motivele care împiedică autoritățile abilitate să ia măsuri în consecință? ce interese directe sunt prejudiciate și ale cui?

În legătură cu cazul prezentat, în diverse cercuri s-a acreditat ideea, greu de combătut, că ar exista interese obscure sau/și indicații ale unor persoane "sus-puse" care determină instanțele să dea soluții neconforme cu legea, iar autoritățile abilitate (Parchetul Național Anticorupție) să evite a lua măsurile legale, cei incriminați bucurându-se de protecție, intangibilitate, de impunitate, pentru a-și continua activitatea lor infracțională; că, datorită faptului că grupul menționat "cotizează" la anumite partide, ar exista persoane cu funcții de mare răspundere din cadrul unor înalte autorități de stat care sunt implicate în caz, protejând, acoperind și apărând acest grup.

Și, în legătură cu acest aspect, vreau să vă spun că chiar săptămâna trecută am primit o informare care vine să confirme cele spuse de mine. Am avut inițial intenția să dau citire acestei informări, considerând însă ca în această perioadă premergătoare campaniei electorale să nu fiu învinuit de părtinire politică, am evitat acest lucru, deși, după cum știți, Comisia noastră, în cazul cercetat, nu a făcut nici o deosebire între corupții unui sau altui partid.

În final, mă adresez stimaților noștri colegi de Parlament, ca și opiniei publice.

Am considerat, că este de datoria Comisiei noastre să vă reinformăm asupra acestui caz, este vorba de BIR, deosebit de grav de crimă organizată și corupție instituționalizată, care, prin nerezolvarea sa pe plan național, continuă să determine agravarea imaginii negative asupra țării noastre, întrucât acționarii Băncii Religiilor au tot repetat și continuă să repete demersurilor lor la unele foruri internaționale, precum Consiliul Europei, Comisia Europeană, Parlamentul European, Departamentul de Stat al SUA etc. În plus de toate acestea, există, repet, riscul real ca Statul Român sa fie obligat la plata unor despăgubiri enorme, este vorba de 4.000.000 de dolari, efort financiar ce ar fi putut fi evitat.

Pentru toate acestea se impune, subliniez, ca Parchetul Național Anticorupție, după o lungă tergiversare de peste doi ani de zile, nejustificată legal, să ia masuri operative împotriva grupului de interese menționat și să dispună măsuri asigurătorii pentru stoparea activității infracționale a acestuia, colegii noștri din cadrul Comisiei buget, finanțe bănci să ia măsuri de suspendare sau revocare a celor doi viceguvernatori ai Băncii Naționale, ca instanțele judecătoresti să aplice prevederile legale și să nu mai dea soluții dictate de membrii acestei "mafii a falimentelor bancare ", care, la un moment dat, prin doi capi ai acesteia, în timpul cercetărilor Comisiei noastre, au încercat să mă convingă chiar pe mine însumi că, citez, " am putea găsi alte căi de rezolvare a cazului".

Cerem domnilor Cristian Diaconescu, ministrul justiției, Ilie Botoș, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și Ioan Amarie, procurorul general al Parchetului Național Anticorupție, care cunosc foarte bine cazul, să răspundă public Parlamentului, pentru care motiv este protejat acest grup de interese.

Întrucât în legătură cu acest caz am informat printr-o corespondență repetată pe domnul Ion Iliescu, președintele României, și pe domnul Adrian Năstase, primul-ministru, cazul făcând și obiectul unui punct de pe ordinea de zi a CSAT, în ședința din 17 iulie 2002, îi rog în modul cel mai insistent să dea dispoziții celor în drept să rezolve de grabă dosarul menționat, pentru a demonstra că lupta împotriva corupției în România nu constituie vorbe în vânt.

Aș vrea să adaug: nu cumva vrem să repetăm, într-o tradiție valahă, originară, ceea ce s-a petrecut anterior, în celelalte legislații? Cazurile grave, cazurile acestea de corupție în care sunt amestecate planuri politice cu interese financiare, economice, să fie pasate pentru a fi înmormântate în legislația viitoare?

Vă mulțumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania monday, 9 december 2019, 9:57
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro