You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2004 > 21-09-2004

Sittings of the Chamber of Deputies of September 21, 2004

  1. Intervenții ale deputaților:
  1.5 Dumitru Bentu - declarație cu titlu aniversar: "București - 545";

 

Domnul Corneliu Ciontu:

  ................................................

Dau cuvântul domnului deputat Dumitru Bentu. Va urma domnul Ștefan Baban.

Domnul Dumitru Bentu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația de astăzi are un titlu aniversar: "București - 545".

În preajma echinocțiului de toamnă, ar trebui să rezervăm câteva clipe de reflecție asupra a ceea ce reprezintă pentru noi, românii, destinul orașului-capitală București. Și aceasta, pentru că, tot mai puțini dintre noi, inclusiv primari ai sectoarelor componente, își fac un titlu de glorie din a reține data primei atestări documentare a cetății lui Bucur, 20 septembrie 1459.

Astfel, într-un document emis de cancelaria domnitorului Vlad Țepeș, cel care s-a aflat pe tronul țării românești de trei ori, 1448, 1456-1462 și puțin timp în 1476, document redactat în limba slavonă, se întărea proprietata lui Andrei și a fiilor săi Iova și Draga asupra cetății. Hrisovul dat acestor boieri mehedințeni a traversat timpul și abia în anii '30 importanța sa a fost sesizată de istoricul George Florescu.

Tot Vlad Țepeș a ridicat prima construcție cu ziduri de piatră, dărâmată ulterior de Mircea Ciobanu, care a edificat un adevărat palat cu pivnițe vaste.

Numele orașului, puternic ancorat în legendă, ar proveni de la ciobanul Bucur, cel care ar fi avut inspirația să întemeieze așezarea, în acest loc aflat la jumătatea distanței dintre Subcarpați și Dunăre.

Trebuie luată în calcul, însă, și vechea denumire Helis, cetatea bucuriei, din perioada lui Dromihetes.

Cert este că în 1465, tot într-o zi de toamnă, la 14 octombrie, Radu Cel Frumos conferă un nou statut orașului, acela de reședință domnească temporară. Devine capitală permanentă în 1659, în timpul lui Gheorghe Ghica.

După Unirea Principatelor Române, la 1859, trei ani mai târziu, în 1862, devine Capitala României. Evoluția urbană și demografică ulterioară îl aduc la stadiul de cel mai mare și mai important oraș al României.

Iubit și detestat, cântat și denigrat, Bucureștiul este pentru ai săi și pentru cei veniți din zările spațiului românesc, prima casă, a doua sau una temporară.

Are multe neîmpliniri încă: străzi anormale, construcții neterminate, parcuri puține și adesea neîngrijite, curățenia și liniștea, în multe cazuri doar deziderate.

Are, însă, și valori perene, dar toate se amestecă, inclusiv politica în ceea ce s-a impus ca fiind stilul dâmbovițean.

Cu toate acestea, chiar și periodic, ne amintim că direct sau indirect face parte din viața noastră și va fi și de aici încolo "Civitas nostra".

Vivat, crescat, floreat!

Vă mulțumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.