Domnul Ștefan Baban: Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnule președinte, Doamnelor și domnilor deputați, "România second hand". Revolta din 1989 a adus și în țara noastră, pe lângă alte binefaceri, și sistemul second hand, începând de la produsele electrocasnice și terminând cu îmbrăcămintea pentru toate anotimpurile. Dacă la început a fost euforia mărfurilor care erau destul de acceptabile pentru punga oricărui român, odată cu trecerea timpului și deci a anilor, ne-am trezit că mulțimea de magazine second hand sunt pline de resturi de cârpe și piese ale cetățenilor occidentali care probabil au confundat țara noastră cu vreun stat african, aflat sub pragul subdezvoltării. Adevărații comercianți și-au respectat clientela fidelă, pentru că trebuie să recunoaștem că în 4-5 ani de la importul de produse second hand s-a format și un segment de cumpărători care de care mai constanți, astfel că nu au permis ca în spațiile lor să se găsească reziduurile industriale ale civilizației europene, urmărind ca produsele expuse să poată îndeplini condițiile stabilite de lege pentru a se putea încadra în categoria second hand. Astfel că azi putem întâlni în aceste magazine de la oameni sărmani, pentru care second hand-ul reprezintă unica șansă, până la persoane destul de bine îmbrăcate și care deja și-au format o relație specială cu patronii, punând mâna pe haine și produse electrocasnice care sunt puțin "obosite" și care mai pot fi folosite încă cel puțin 3-5 ani de acum înainte. Totuși, "traiul bun și viața prosperă" a românilor din ziua de azi au afectat și această afacere profitabilă, astfel că în această perioadă, comparativ cu alți ani, vânzările au scăzut, iar pentru valori mai mari, oamenii au ajuns să negocieze pentru a plăti și în rate. Cel mai bun exemplu îl constituie perioada dinaintea anului școlar, când mamele caută pentru copiii lor în special blugi și tricouri. Și pentru că au dat destui bani pentru rechizitele școlare, se târguiesc cu proprietarii de astfel de magazine pentru a putea achita mărfurile cumpărate în 2-3 rate. Astfel, odată cu toamna, trebuie completată și garderoba de sezon. Și se completează de la bluze și până la blugi, de proveniență în special din Anglia și Germania și care au prețuri modice, cuprinse între 10.000 și 60.000 lei, prețuri care sunt la îndemâna oricui. Acest lucru este valabil și pentru produsele electrocasnice second-hand. Ratele sunt cele care salvează populația cu venituri modeste, fără avans și fără girant, se pot achiziționa televizoare, frigidere, mașini de spălat, calculatoare etc., chiar dacă sunt ceva mai uzate. Totul este posibil în această țară, chiar să plătim cu bani frumoși ceea ce alții aruncă la gunoi. Românul nu se mai uită la faptul că marfa nu este nouă. Se bucură, pentru că poate vedea filme în culori, chiar dacă acestea sunt mai șterse, poate spăla rufele automat, chiar dacă trebuie înlocuite piesele etc. Esențial este că achiziționarea acestor produse a devenit posibilă în baza unei adeverințe cu un venit mediu și că pe deasupra li se mai oferă și garanție timp de un an de la achiziționare. Concluzia este foarte tristă: după 14 ani de democrație, românii au ajuns să nu-și mai poată permite să cumpere cu banii jos nici marfă la mâna a doua. Sunt nevoiți doar să muncească pe bani puțini sau departe de casă, în străinătate, să trăiască din pensii mici sau ajutoare sociale minuscule, dar să se bucure când mai pot încropi ceva bani, fie suma întreagă sau în rate, pentru a-și cumpăra de la second-hand. Oare vom deveni și noi o țară second-hand pe harta Europei? Vă mulțumesc.
|