Plen
Ședința Camerei Deputaților din 5 octombrie 2004
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.132/12-10-2004

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
19-11-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2004 > 05-10-2004 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 5 octombrie 2004

  1. Intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,20.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de domnii Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, și Viorel Hrebenciuc, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistați de domnii, secretari.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineața și o zi deosebită!

Începem ședința de astăzi cu intervențiile personale.

 
Dumitru Bentu - declarație politică cu titlul Vârstnicii;

Dau cuvântul domnului Dumitru Bentu. Va urma domnul Adrian Moisoiu.

 

Domnul Dumitru Bentu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi se numește "Vârstnicii".

Încă o dată, politicul se dovedește a fi un furnizor remarcabil de subiecte pentru mass-media, subiecte de anvergură și cu un indice de acaparare aproape de exclusivitate.

Dramolete, lacrimi în reluare, analiști, psihologi, teleaști, acuzații, declarații, supoziții, scenarii se prăbușesc pel mel, vorba francezului, peste receptorul de informații, cunoscut sub sintagma de "publicul larg".

Paradoxal, nu ne vom ocupa în continuare de evenimentele care se derulează în spațiul mediatic, ci revenim asupra semnificației unei zile pe care am depășit-o cu prea puțină emoție, dacă nu și aceea mimată, 1 octombrie.

În decembrie 1991, Organizația Națiunilor Unite a declarat această dată Zi Internațională a persoanelor vârstnice.

Am trecut peste ea cu discreție, așa cum s-a derulat și viața celor care au ajuns la anii vârstei libere și care reprezintă aproape jumătate din totalul unei societăți.

În mesajul său, premierul Adrian Năstase spunea: "Vârsta a treia reprezintă legătura noastră cu trecutul, continuitatea noastră ca națiune.

Nu trebuie să uităm eforturile și sacrificiile pe care dumneavoastră le-ați făcut, pentru ca noi, cei de azi, să ne construim viitorul".

Viața celor care traversează "vârsta eclipsă", cum spunea un scriitor, se scurge și încet și greu. Hrana, întreținerea, medicamentele, pensiile încă mici, continuă să rămână probleme majore pentru oamenii ajunși să fie beneficiari ai unor pseudonime eufemistice sau chiar de răsfăț, "vârsta treia", "vârsta liberă" etc.

Este și motivul pentru care Guvernul României a inițiat - și va continua să o facă - unele măsuri capabile să răspundă mai bine cerințelor celor care merită un trai decent și care refuză cultura lamentației: recorelarea și, de la 1 octombrie, recalcularea pensiilor, indexarea la începutul fiecărui an a tuturor pensiilor, care să acopere cu 100% creșterea prețurilor, majorarea pensiilor agricultorilor, indemnizații pentru lucrătorii din agricultură, cu vârste între 55 și 65 de ani, pensie socială pentru persoanele de peste 65 de ani și care nu au nici un venit, asistență medicală la domiciliu, consultanță juridică gratuită.

Toate aceste și altele, aflate în proiect, demonstrează faptul că Partidul Social Democrat este convins că grija pe care o dovedesc pentru persoanele în vârstă este o măsură a gradului de civilizație.

În acest mod poate fi restaurat și singurul reazem al bătrâneții, ultimul ei zid de cetate, demnitatea, iar bătrânețea în demnitate e viață.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Adrian Moisoiu - intervenție intitulată Să nu umilim, ci să respectăm veteranii de război;

Domnul Petre Posea a depus la secretariat. Va urma domnul Adrian Moisoiu la cuvânt, după care îl vom invita pe domnul deputat Mircea Man.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Intervenția mea de astăzi este intitulată "Să nu umilim, ci să respectăm veteranii de război".

Participarea României la cel de al doilea război mondial a fost determinată de masivele rapturi teritoriale săvârșite în vara anului 1940, când Uniunea Sovietică, Ungaria și Bulgaria au ocupat în urma unor ultimatumuri, dictaturi sau tratate, aproximativ 33% din teritoriul și din populația Țării.

Eliberarea orașului Cetatea Albă, la 26 iulie 1941, a dat prilejul Marelui Cartier General român să anunțe că: "Lupta pentru dezrobirea brazdei românești de răsărit s-a terminat. Din Carpați până la Mare suntem din nou stăpâni pe hotarele străbune". Reîntregirea graniței de est a Țării a anulat pentru moment consecințele ultimatumului sovietic din iunie 1940 și a făcut ca poporul român și armata sa, să parcurgă în numai un an drumul de la agonie la extaz, să renască speranța redobândirii celorlalte părți ale Țării pierdute în 1940. Eliberarea Basarabiei și a părții de nord a Bucovinei nu a putut însemna însă încetarea operațiunilor militare, fiindcă Uniunea Sovietică era departe de a fi înfrântă, iar Ungaria, care era împreună cu România într-o competiție continuă pentru încrederea Germaniei, continua lupta, în timp ce Bulgaria stătea în așteptare. Totodată, România, sub conducerea mareșalului Ion Antonescu, urmărea obținerea sprijinului pentru restabilirea integrității teritoriale și la granița de vest a Țării.

În Campania din est, armata română a pierdut 624.740 de militari. Trecerea României de partea Națiunilor Unite, actul românesc de la 23 august 1944, a fost receptat ca un act de suveranitate și demnitate națională menit să salveze Țara din situația dificilă în care se afla, să declanșeze lupta pentru eliberarea părții de nord-vest a României ocupate în 1940 de Ungaria în urma Diktatului de la Viena din 30 august 1940, luptă finalizată cu succes la 25 octombrie 1944, prin repunerea bornelor de hotar pe adevărata graniță din vestul Țării.

Personalități și oficialități politice și statale ale marilor puteri au apreciat că astfel s-a contribuit la scurtarea războiului cu cel puțin șase luni. Această contribuție a însemnat însă o pierdere de încă 169.822 de militari. În ansamblu, în cele două campanii, de est și de vest, România a pierdut 794.562 de fii ai săi!

Întotdeauna, când mă gândesc la eroismul legendar al ostașilor români, la cei care dând dovadă de dârzenie și bărbăție s-au jertfit pe ei înșiși pe câmpurile de luptă și astfel au contribuit la libertatea, independența și unitatea României, sunt cuprins de un sentiment deosebit de respect și recunoștință. Dimensiunile reale ale țăranului, muncitorului sau intelectualului român, care au îmbrăcat haina militară pentru a-și apăra și elibera glia străbună, nu pot fi cuprinse în cuvinte ...

"De vom trăi și vom ajunge cu biruință la capătul războiului, celor care vor scăpa Patria le va fi recunoscătoare, iar cei care își vor pierde viața vor rămâne în veci cu nume de bravi eroi" era gândul care îi îmbărbăta în luptă. Oare așa s-a și întâmplat?

Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, a încercat să reglementeze statutul veteranilor de război, ei beneficiind de indemnizații, împroprietărirea cu 500 m" teren pentru loc de casă sau cu 1 ha de teren arabil, gratuități pe mijloacele de transport în comun, scutire de plata impozitelor și taxelor locale, de plata abonamentului unui post telefonic și a abonamentelor de radio și televiziune, ajutoare pentru încălzire, asistență medicală, medicamente și bilete de tratament în stațiuni toate gratuite ș.a. Din nefericire, legea a indus nemulțumiri în rândul celor care se adresează, prin crearea unor inechități ce au ca sursă diferențele dintre mediul urban și rural, în care locuiesc majoritatea, determinată de materializarea drepturilor care le-au fost conferite.

După ce o inițiativă a unor parlamentari P.R.M. privind posibilitatea veteranilor de a opta între drepturile conferite în natură și o indemnizație compensatorie lunară a fost respinsă, recent prin H.G. nr. 1301/2004 s-au stabilit drepturile bănești pentru suprafețele de teren care nu au putut fi acordate în natură din cauza deficitului de teren. Astfel, s-a prevăzut acordarea unei compensații bănești în valoare de 15.640.000 lei/ha, adică de 1564 lei/m". În condițiile în care, în multe zone din București, metrul pătrat de teren costă peste o sută de dolari, adică la cursul zilei peste 3.500.000 lei, întreb dacă prețul stabilit este corect și nu reprezintă o bătaie de joc? Comparându-se cu revoluționarii, printre veteranii de război se vorbește cam așa: "unii, pentru trei zile primesc mai mult decât cei care au luptat trei ani de zile, parcurgând mii de kilometri între frontul de est și cel de vest. Atunci când s-a dat ordinul de mobilizare generală, nimeni nu a stat să întrebe "Ce ne dați dacă mergem?", nimeni nu s-a dat în lături, toți au executat ordinul! Iar când s-a cerut o lege care să reglementeze statutul veteranilor de război, au fost întrebați ce au făcut pentru ca să merite atâtea drepturi!?"

Domnule prim ministru Adrian Năstase, domnule ministru al administrației și internelor, Marian Florian Săniuță, nu credeți că H.G. nr. 1301/2004 este o rușine, o batjocură a părinților noștri, a celor pentru care cuvântul Patrie este cel mai scump din lume?

Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Mircea Man - declarație ce vizează o vizită a prim-ministrului Adrian Năstase în județul Maramureș;

Dau cuvântul domnului deputat Mircea Man. Va urma domnul Kerekes Karoly.

 

Domnul Mircea Man:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea vizează o vizită a domnului prim-ministru, aflat în Maramureș într-o vizită privată, vizită de lucru, cum o numește domnia sa, și atunci mă întreb și noi, maramureșenii, ne întrebăm dacă primul ministru are un elicopter personal sau dacă într-o vizită particulară taie panglici, participă la manifestări ale orașului Sighet.

N-am să intru în detaliu privind vizita domniei sale în Maramureș, dar am să scot în evidență două întâlniri care nu se puteau altfel lăsa decât cu promisiuni electorale.

Ați promis, domnule prim-ministru, la Comuna Botiza, asfaltarea unui drum pe care l-ați parcurs pe jos, la un foc de tabără.

Ați promis, domnule prim-ministru, asfaltarea drumului spre Mânăstirea Moisei.

Dacă la prima promisiune încă nu v-au ieșit demersurile, la cea de-a doua ați aprobat 6,2 miliarde pentru asfaltarea drumului spre Mânăstirea Moisei.

Sunt membru în Adunarea Națională Bisericească și nu mi-aș permite niciodată să fiu împotriva unei investiții pentru o biserică sau un lăcaș de cult, indiferent cui ar aparține.

Dar dacă dumneavoastră v-ați fi informat sau ați fi fost informat corect, nevoile Bisericii Ortodoxe din Episcopia Maramureșului și Sătmarului sunt cu totul și cu totul altele și au alte priorități. M-aș referi doar la construirea Catedralei din Baia Mare, care este în curs de construcție, care are mari datorii și nu au fost aprobate sumele cerute de către episcopie în acest sens.

De asemenea, domnule prim-ministru, vreau să vă spun că această catedrală este sprijinită de enoriașii din Maramureș, votanții pe care dumneavoastră sperați să-i obțineți în noiembrie.

Dar, trecând de sfera investițiilor înspre biserică, vreau să vă dau un singur exemplu, de o prioritate a județului Maramureș, care a fost adusă pe masa dumneavoastră, pe masa miniștrilor cabinetului pe care-l conduceți și care n-au fost onorate niciodată.

Aș vorbi doar de drumul DN 18 care face legătura dintre Baia Mare și Maramureșul istoric, Consiliul județean cerându-vă o sumă decentă, de 15 miliarde, doar pentru reabilitarea drumului, impracticabilă astăzi pentru turiștii care vor să viziteze Țara Maramureșului, dar dumneavoastră nu aveți cum să vă dați seama de acest lucru, pentru că oficialitățile locale, de fiecare dată, vă duc pe un drum ocolitor sau de data aceasta ați folosit elicopterul?

Cred că, domnule prim-ministru, ați făcut o mare greșeală trecând peste prioritățile reale ale Maramureșului, vă reamintesc, un județ cu tradiție în minerit, dar astăzi, din 35.000 de mineri mai lucrează doar 6.000 și banii acordați, pur electoral, nu vă vor aduce voturile pe care le doriți în 28 noiembrie.

Nu vă întreb când veți onora promisiunile făcute Maramureșului și maramureșenilor, pentru că rezultatul se va vedea în 28 noiembrie.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Kerekes Károly - exprimarea nemulțumirii față de aplicarea Legii nr. 189/2000;

Dau cuvântul domnului Kerekes Karoly. Va urma domnul Ion Bozgă.

 

Domnul Kerekes Károly:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

După schimbarea de regim politic din România, legislativul a adoptat o serie de legi cu caracter reparator, având ca scop restabilirea dreptății istorice și repararea unor nedreptăți comise de regimurile politice dictatoriale.

Una dintre aceste măsuri legislative vizează minoritățile naționale, cetățeni ai României, reprezentând o parte însemnată a populației.

Din inițiativa organismului guvernamental, Departamentul pentru protecția minorităților naționale, a fost emisă Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutat de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Printre categoriile vizate și enumerate în aceste acte normative se numără și persoanele refugiate.

În urma Diktatului de la Viena, în toamna anului 1940, numeroși cetățeni români de naționalitate maghiară s-au refugiat în Ardealul de nord, din calea persecuțiilor suferite din partea autorităților române.

Este un lucru neobișnuit, dar pentru a preveni obstrucționarea aplicării legii, în protocolul încheiat între U.D.M.R. și P.S.D. în anul 2000 a fost prevăzută obligația aplicării corecte a legii.

A fost necesară această precauție pentru că practica arăta clar atitudinea ostilă de respingere manifestată de persoanele chemate să pună legea în aplicare.

Cu toate aceste măsuri preventive, cu excepția județelor Mureș, Harghita și Covasna, cererile foștilor refugiați din Ardealul de sud, din Ardealul de nord sunt sistematic respinse.

De exemplu, în localitatea Huedin, din județul Cluj, notarii publici refuză să autentifice declarațiile de martor pentru etnia maghiară, pe motivul că legea se aplică numai în cazul cetățenilor de naționalitate română.

Alte exemple se referă chiar la instituțiile care soluționează cererile foștilor refugiați. Astfel, la oficiul juridic al Casei Județene de Pensii Brașov, "oamenii legii" resping cu același motiv cererile etnicilor maghiari.

Pentru completarea tabloului, deși lista instituțiilor care au adoptat ca atitudine refuzul aplicării legii nu se epuizează aici, mai amintesc Casa Județeană de Pensii Cluj.

În schimb, peste tot, fără excepții, se aplică legea în cazul cetățenilor de naționalitate română, cu toate că adoptarea legii a avut ca fundament stabilirea de despăgubiri cetățenilor care au suferit persecuții din partea autorităților românești.

Este de necontestat faptul că pentru reconcilierea româno-maghiară s-au realizat multe până acum. Cu toate acestea, susțin că astfel de manifestări din partea multor case județene de pensii sunt nocive.

În plus, cele relatate mai sus dovedesc că executivul, în pofida semnalelor de alarmă ale U.D.M.R.-ului, nu a făcut nimic în direcția eliminării obstacolelor întâmpinate de cetățenii de etnie maghiară în calea valorificării drepturilor reparatorii consacrate de lege, motiv pentru care insist și pe această cale pentru ca autoritățile responsabile să ia măsuri pentru îndreptarea situației.

Mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Ion Bozgă - declarație politică intitulată Viticultura României azi;

Dau cuvântul domnului deputat Ion Bozgă. Va urma domnul Ștefan Baban.

 

Domnul Ion Bozgă:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Viticultura României azi".

Viticultura și vinificația sunt și la noi activități tradiționale, dezvoltate în decursul timpului, ca rezultat al condițiilor naturale foarte favorabile existente pe aproape tot cuprinsul țării.

Prin volumul producțiilor realizate, cât și prin calitatea vinurilor produse, România se situează între primele 10 țări viticole ale lumii.

Din 1960 încoace, viticultura românească a cunoscut o dezvoltare semnificativă, caracterizată de înființarea de plantații în masiv, cu precădere în areale de maximă favorabilitate, pe terenuri amenajate antierozional, din fondurile statului, de organizarea bazei de producere a materialului săditor cu valoare biologică ridicată, de construirea de capacități de prelucrare, depozitare, condiționare și îmbuteliere bine amplasate în teritoriu, de aplicare pe scară largă a rezultatelor cercetării științifice și formarea unui corp de specialiști viticultori de un înalt nivel, capabili să impună economic producția vitivinicolă.

Prin aplicarea Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, ca urmare a schimbărilor survenite asupra structurii formelor de proprietate, viticultura a suferit o degradare dramatică.

Guvernul României, prin Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, în strategia special prevăzută în acest sens, a luat o serie întreagă de măsuri, în vederea stopării declinului și redresarea viticulturii, ceea ce reprezintă o serie de măsuri de ordin tehnic, organizatoric și legislativ, menite să ducă până în anul 2010 la atingerea următoarelor obiective: concentrarea și specializarea producției viticole în areale consacrate, creșterea suprafețelor de vii nobile pentru struguri de masă, scăderea suprafețelor plantațiilor de hibrizi, creșterea producției de struguri la hectar și a consumului de struguri în stare proaspătă pe cap de locuitor, creșterea consumului de vin și băuturi alcoolice pe bază de must și vin, satisfacerea în totalitate a cerințelor consumatorilor interni de struguri pentru masă, vin și alte băuturi pe bază de must și vin, la un nivel apropiat de cel al țărilor viticole consacrate, precum și disponibilizarea unor producții semnificative de struguri de masă, vin și material săditor la export, la parametri de calitate corespunzători integrării României în Uniunea Europeană.

Acestea reprezintă numai o parte dintre măsurile pe care Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale le-a luat în vederea dezvoltării sectorului viticol. Este singurul Guvern după 1989 care a avut o asemenea strategie și care a luat asemenea măsuri. Pentru această merită felicitări.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Ștefan Baban - intervenție cu tema Agricultura românească în perspectiva aderării europene;

Dau cuvântul domnului Ștefan Baban. Va urma domnul Márton Arpád.

 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Agricultura românească, în perspectiva aderării europene".

Alinierea mecanismelor de finanțare a agriculturii românești la modelul practicat de Comunitatea Europeană ar fi desigur optimă, dar este imposibilă și ireală în actuala structură. Motivul este foarte simplu: pentru o agricultură excesiv de fărâmițată și cu un nivel de dotare tehnică precar, riscul ca alocațiile bugetare să nu poată fi folosite în scopul dorit este foarte mare. Acest lucru este datorat și pentru că până în acest moment, sprijinul financiar primit a urmărit doar stimularea producției și subvenționarea lucrărilor și produselor agricole, ceea ce s-a dovedit pe parcursul ultimilor ani un adevărat balast economic.

Fie că are o producție agricolă deficitară sau excedentară, România nu găsește calea optimă de a soluționa această problemă națională. Acest lucru pune sub semnul întrebării capacitatea actualelor instituții administrative din domeniu de a stabili și fundamenta un model agricol bazat pe competitivitate și cerințele pieței. Rezultatul acestor tergiversări și neputințe o reprezintă imensa risipă de resurse financiare bugetare. Mai grav este faptul că asemenea experimente, de natură diferită și exercitate an de an, se finalizează cu falimentarea în masă a producătorilor agricoli, iar pentru cei care se încăpățânează să supraviețuiască, viitorul nu rezervă prea multe bucurii, devenind destul de sceptici față de promisiunile, mai ales de cele financiare, pe care le implică aderarea la Uniunea Europeană.

Aderarea din 2007 are obiective precise pe domenii de activitate. Astfel, pentru agricultură, sprijinul financiar urmărește obținerea unor rezultate certe pe baza fondurilor alocate. Ca atare, producătorii agricoli din România trebuie să cunoască cerințele referitoare la standardele privind calitatea și siguranța alimentelor, precum și să respecte codul de bune practici agricole.

Toate acestea, coroborate, impun selectarea măsurilor care corespund cel mai bine nevoilor morale. Important este ca volumul cheltuielilor să se încadreze în limite stabilite pentru țara noastră.

În aceste condiții, mai mult ca sigur, România trebuie să se orienteze spre investiții în ferme, susținerea tinerilor fermieri, în special pentru adaptarea produselor la cerințele U.E., îmbunătățirea calității produselor agricole, implementarea măsurilor de protejare a mediului, sprijinirea zonelor defavorizate, ajutoare în domeniul pădurilor, investiții în domeniul prelucrărilor și terenurilor agricole etc.

Din cele mai sus prezentate, o concluzie se desprinde cu certitudine: este necesar ca și pentru acest domeniu, adică agricultura, să depunem toate eforturile pentru ca fondurile comunitare pe care dorim să le folosim să poată fi utilizate în mod concret și benefic. Pentru că altfel avem posibilitatea să devenim o țară importatoare de produse agricole și în acest caz să nu ne încadrăm în criteriile economice stabilite de U.E. în vederea aderării. A venit momentul să demonstrăm că putem abandona actualul sistem de subvenționare a agriculturii, că putem folosi fondurile comunitare cu răspundere și în mod creativ, dar mai ales că putem practica o agricultură competitivă și la nivel european, chiar dacă în acest moment teoria este mai pregnantă decât practica.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Márton Árpád Francisc - semnal de alarmă în privința unei noi calamități ce lovește agricultorii din județul Covasna - animalele sălbatice;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Márton Arpád. Va urma domnul Dan Brudașcu.

 

Domnul Márton Arpád Francisc:

Domnule vicepreședinte,

Doamnelor și domnilor,

După seceta din anul trecut, ploile abundente, grindina și frigul care a venit foarte devreme anul acesta, o nouă calamitate naturală lovește agricultorii din județul Covasna - pagubele pricinuite de animalele sălbatice.

Săptămâna trecută a fost o ședință cu toți primarii din județul Covasna și cu cei doi vicepreședinți ai Consiliului județean. Primul a luat cuvântul primarul din Dobârlău, o localitate cu populație de 99% românească. Un cetățean din această localitate se află și astăzi internat în spitalul din Sfântu Gheorghe din cauza rănilor pricinuite de urs. Mai mulți primari au luat cuvântul, toți aveau aceleași ponoase.

Pădurile noastre sunt suprapopulate de aceste animale. porcii mistreți, urșii fac ravagii. S-a vorbit despre o livadă în care s-au văzut concomitent 10 urși în plină zi.

Populația din mediul rural stă noaptea la marginea pădurilor și încearcă să-și protejeze ce le-a mai rămas.

Cu toate acestea, numărul mare de animale care se pare că nu-și găsesc hrană în aceste păduri, probabil fiind un număr destul de mare, reușește să se înfrupte de bunătățile produse de acești agricultori, iar pagubele, chiar constatate, nu sunt plătite, deși există un articol de lege care prevede această obligativitate. Numai că, această lege nu pedepsește pe cel care nu plătește aceste pagube, numai că această lege nu prevede fonduri necesare pentru a se plăti aceste pagube.

Eu cred că ar trebui să avem grijă de acești agricultori și în acest domeniu, drept pentru care grupul nostru parlamentar va depune încă o dată acel proiect de lege de modificare a actualei legi, pentru ca într-adevăr să poată fi despăgubiți acești agricultori.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Dan Brudașcu - declarație politică intitulată Șantaj sau cacialma?;

Dau cuvântul domnului Dan Brudașcu. Va urma domnul Ștefan Lăpădat.

 

Domnul Dan Brudașcu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi este intitulată "Șantaj sau cacialma?"

Întreaga mass-media, clasa politică, dar și opinia publică românească au fost surprinse sâmbătă, 2 octombrie a.c., când domnul Theodor Stolojan și-a anunțat brusc retragerea din cursa pentru alegerile prezidențiale.

Momentul nu a fost lipsit, după cum s-a văzut, și de situații penibile, lacrimogene, datorate nu atât eroului, cât partenerului de alianță al acestuia.

După ce Traian Băsescu a izbucnit teatral în lacrimi, făcând o țară întreagă să creadă că Theodor Stolojan s-ar fi aflat pe marginea gropii, într-o situație disperată, fără ieșire, tot el, la mai puțin de 24 de ore, revine, aproape își acuză partenerul de lașitate și pentru o ieșire elegantă, crede el, din această situație penibilă, inventează în stilu-i pompieristic arhicunoscut un șantaj al P.S.D., din cauza căruia partenerul său ar fi renunțat la confruntare.

Situația unică în România postdecembristă a declanșat un val de talk-show-uri și dezbateri aprinse, care încearcă realist sau fantezist să crape firul în patru și să descopere adevărul.

Decizia domnului Stolojan nu este rezultatul unui șantaj politic. Nu vrem să se înțeleagă că P.S.D. nu ar fi capabil de așa ceva! În mod curent și în extracampanie electorală, partidul-stat recurge curent la cele mai neortodoxe metode pentru a-și șicana adversarii politici.

Partidul România Mare știe acest adevăr mai bine decât oricine altcineva, pentru că unde altundeva decât în laboratoarele de diversiune și propagandă mincinoasă ale P.S.D. s-au elaborat toate atacurile, interne și externe, îndreptate împotriva noastră, toate etichetele mincinoase, toate minciunile supermediatizate cu bani de la bugetul de stat?

În cazul domnului Stolojan este vorba, însă, de cu totul altceva.

În luna mai a.c. am efectuat o deplasare în străinătate. Din delegație au făcut parte și parlamentari ai PSD și PNL. Pe parcursul vizitei am discutat de mai multe ori cu colegii din PNL, inclusiv privind perspectivele la alegerile locale și parlamentare ale diverselor partide politice, interlocutorii mei liberali exprimându-și în luna mai, subliniez, mari rezerve privind șansele lor la alegerile prezidențiale. Insistând să aflu cauzele acestei neîncrederi, ei mi-au relatat următoarele: credem că domnul Stolojan nu este un candidat care să ne asigure victoria, asta în cazul în care, în final, va accepta să candideze. La insistențele mele, deputații liberali au mai adăugat: "domnule, Stolojan este omul lui Iliescu". Pentru a mă convinge, ei au mai precizat și următoarele: "cu circa doi ani în urmă, după debarcarea președintelui Stoica, încercam să-l convingem pe domnul Stolojan să preia președinția PNL. În timpul ședinței, consiliera sa i-a înmânat telefonul mobil, spunându-i că este căutat de președintele Iliescu. Pentru a vorbi cu acesta, domnul Stolojan a ieșit din sala de ședințe. Convorbirea a durat circa un sfert de ceas. După ce a revenit în sală, subit și spre surprinderea tuturor celor prezenți, domnul Theodor Stolojan a acceptat să preia funcția de președinte al PNL, fără nici un fel de alte discuții. Nu noi, membrii PNL prezenți la ședință, l-am convins, ci, se pare, președintele Ion Iliescu.

Încă un element, au adăugat colegii mei parlamentari liberali. "În primăvara anului 2003, la Bruxelles a avut loc o scenă ai cărui eroi au fost domnii Viorel Hrebenciuc și Călin Popescu-Tăriceanu. La un moment dat, a început o discuție între cei doi. Iritat, domnul Hrebenciuc i-a spus pe un ton răstit lui Tăriceanu: "Vedeți-vă de treabă, că noi mai avem în orice clipă pregătiți alți 3-4 Stolojeni, să-i punem să vă conducă partidul".

În continuarea discuțiilor, ca să mă convingă, partea liberală a ținut să-mi reamintească și faptul că domnul Theodor Stolojan a fost "descoperit" și promovat politic de către președintele Ion Iliescu. Mai mult, domnul Stolojan s-a aflat în staff-ul electoral al președintelui Iliescu. Concluzia pe care insistau colegii mei liberali să o accept era aceea că domnul Ion Iliescu l-a trimis pe domnul Stolojan în fruntea PNL cu un scop clar: fie apropierea după alegeri de PSD, în vederea formării unui guvern de coaliție, fie ca un fel de as în mâneca președintelui, în privința succesorului său la Cotroceni.

Rememorându-mi cele spuse în urmă cu circa cinci luni, am tras concluzia - la rândul meu - că decizia domnului Stolojan înseamnă îndeplinirea misiunii ce i-a fost încredințată în urmă cu doi ani de zile de domnul Ion Iliescu. Doar din acest motiv, și nu din altele, Theodor Stolojan a recurs la o cacealma de proporții care, cu siguranță, va costa PNL-ul nu numai prestigiul, ci și numeroase voturi.

În ideea revenirii sale în fruntea PSD, domnul Ion Iliescu a dorit, iar Theodor Stolojan l-a ajutat, să elimine cât mai mult posibil Opoziția, asigurând - speră dumnealui - reușita PSD în alegeri. Domnul Iliescu a recurs la asemenea soluție datorită, pe de o parte, rezultatelor mult sub așteptări ale PSD la alegerile locale, iar pe de alta, semnalelor descurajatoare privind perspectivele sumbre la alegerile parlamentare și prezidențiale. Păpușar politic, domnul Ion Iliescu a sacrificat șansele candidatului PSD pentru Cotroceni, de dragul iluzoriei reușite a PSD la alegerile pentru Senat și Camera Deputaților. El i-o plătește, astfel, infatuatului prim-ministru Adrian Năstase, pentru desele înfruntări din ultimii ani, pentru că, în noile condiții, este sigur că Adrian Năstase va pierde competiția.

Dezamăgit de guvernarea dezastruoasă a PSD, dar și neîncrezător în matrozul Băsescu, electoratul român va fi ajutat să aleagă corect pe viitorul președinte al României: senatorul Corneliu Vadim Tudor, singura soluție de salvare a țării din situația disperată în care se află și datorită activității desfășurată de către Alianța "DA" în legislatura anterioară, și de către PSD în legislatura pe cale să se încheie. Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Ștefan Lăpădat - intervenție intitulată Pe zi ce trece, se înmulțesc copiii străzii și cerșetorii;

Dau cuvântul domnului deputat Ștefan Lăpădat.

Va urma doamna Liana Naum.

Domnul deputat Valentin Iliescu a depus la secretariat.

De asemenea, domnul deputat Florin Iordache a depus la secretariat declarația.

 

Domnul Ștefan Lăpădat:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Intervenția mea se intitulează: "Pe zi ce trece, se înmulțesc copiii străzii și cerșetorii".

Sub aspect igienico-sanitar și estetic, niciodată România nu va concura Germania sau alte state vest-europene civilizate. Ne lipsește educația necesară, în sensul ordinii și curățeniei, iar semne că un asemenea model de educație s-ar implementa și la noi, întârzie să se vadă.

Cutiile, coșurile și lăzile de gunoi sunt elementele de decor, căci prea puțini le utilizează. Pe băncile din spațiul public de recreere, tinerii stau cu copitele din spate pe scaun și cu fesele pe rezemătoare, și e de presupus că la ei acasă fac așișderea. Aspectul mizer atacă mai toate orașele din România.

Colac peste pupăză, copiii străzii și cerșetorii de toate vârstele concurează și ei la îngroșarea petei de mizerie pe obrazul fardat în fiecare zi de edilii orașului. Ambientul urban, în varianta lui peisagistă, este preferențiat, inconsecvent, neconvingător, ceea ce denotă lipsă de concepție.

Dezinteresul guvernanților pentru grosul societății defavorizate chiar de ei, creează această stare de mizerie reală. Starea de sărăcie a unui oraș se constată prin mulțimea caselor de amanet și a celor de schimb valutar, excluzând schimbătorii ambulanți de valută. Dacă statul ar fi de Drept și de Ordine, simboluri ale unei administrații chibzuite, tăietorii de frunze la câini, pierde-vărarii, copiii străzii și cerșetorii ar trebui adunați, instituționalizați în centre de calificare, în activități lucrative, cum se făcea cândva în pușcării. Dar de când pușcăriile au ajuns niște pensioane, ori școli de calificare în delicvența înaltă, dezinteresul guvernanților pentru Drept și Ordine este tot mai evident.

Depășiți de situații și realități, într-o formulă politico-administrativă care confundă libertatea cu libertinajul, acești guvernanți bine ascunși sub masca nebuloasă a democrației au preferat formula ilicită a propriei chiverniseli, urmând ca la expirarea mandatului, cu tolba burdușită să-și ia zborul, eventual spre locuri mai paradisiace. iar noi să rămânem tot ca mai-nainte: năpădiți de mizerie, invadați de vagabonzi și de cerșetori. Și cum adagiul latin recomandă și pretinde "mens sana în corpore sano", nu putem să nu ne întrebăm: într-un "corpus" social nesănătos, ce minte zace? Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu, și pentru concizie.

 
Liana Elena Naum - declarație politică intitulată Compatibilități politice; Dau cuvântul doamnei Liana Naum.

Va urma domnul deputat Mircea Costache.

Domnii deputați Ioan Miclea și Ioan Sonea au depus la secretariat declarațiile.

 

Doamna Liana Elena Naum:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se numește "Compatibilități politice".

Principiul de a te afla mereu pe linia de promovare a valorilor europene a devenit mai mult decât o necesitate în ultimul timp, a devenit o obișnuință și chiar un motiv de discordie între anumite entități politice. Astăzi, aproape că nu mai există cultură politică, nu se mai respectă doctrinele și teoria politică.

Asistăm la o uniune de fațadă între liberali și democrați, numai pentru simplul motiv că vor să profite de împrejurări pentru a obține capital politic. Ideea de integrare europeană a devenit accesibilă oricăror teorii, fiind preluată uneori și de interese meschine.

În percepția Partidului Social Democrat, procesul de construcție europeană trebuie să aibă ca țintă o Europă unită și puternică, o Europă a solidarității și toleranței. O Europă unită înseamnă deopotrivă națiuni puternice, cu conștiință de sine, care vor găsi în Uniunea Europeană cadrul cel mai adecvat de afirmare.

Atingerea acestor obiective este un deziderat național, el constituind o necesitate obiectivă, și nu doar simple premise pentru integrarea în structurile europene. Iar faptul că România consideră statul-națiune drept nivel de referință al afirmării identității naționale și al consolidării democrației, este în același timp și în favoarea unor forme de integrare mai avansate, în care sinergia contribuțiilor individuale să asigure o acțiune mai relevantă și mai eficientă la nivelul uniunii.

Din păcate, acest fapt nu este înțeles la rangul său de către opozanți, adică de actuala Alianță PNL-PD, care stipulează diferite motive pentru a degenera conflicte care defavorizează România și îngreunează integrarea acesteia în structurile europene.

În prezent, România are trei priorități clare: continuarea cât mai intensă a procesului de transformare și apropierea graduală de instituțiile comunitare pentru a îndeplini criteriile de integrare deplină și într-un orizont de timp cât mai apropiat în Uniunea Europeană. Calitatea României de viitor membru al UE are un impact major asupra tuturor fațetelor vieții economice, politice și sociale, însă se vor înregistra mutații radicale și în domeniile politic, de securitate, social și cultural.

Deși în prag electoral, Partidul Social Democrat știe să dea dovadă de perseverență și eforturi de îndeplinire a tuturor treptelor ce trebuie parcurse până la aderare în adevăratul sens la marea familie europeană.

Realizările și eforturile depuse sunt vizibile, nu mai pot fi contestate, și consider că numai PSD are meritul deplin de a anunța integrarea României în Uniunea Europeană, eveniment care cu siguranță se va desfășura sub auspiciile unei noi guvernări PSD. Nicidecum nu credem că vor reuși să triumfe flamura Uniunii Europene în România, cei care nu respectă, în primul rând, principiile politice ale democrației și ale doctrinei, și în cel mai rău caz, chintesența ipocriziei românești, întrupată în domnul Traian Băsescu.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Gheorghe Dinu - declarație politică intitulată Guvernarea PSD - repetentă și la testul crizei petrolului;

Domnul deputat Mircea Costache a depus la secretariat declarația.

Dau cuvântul domnului Gheorghe Dinu.

Va urma domnul deputat Paul Magheru.

 

Domnul Gheorghe Dinu:

Declarația mea politică se intitulează: "Guvernarea PSD - repetentă și la testul crizei petrolului".

Apropierea iernii face ca iminența cronicizării prețului ridicat al petrolului să tulbure tot mai mult apele pieței interne și liniștea guvernanților. Se întețește tot mai mult circulația informațiilor, confirmată de altfel și oficial, care readuc în prim plan scumpirea carburanților în România, și de aici necazuri tot mai mari pe capul bieților români.

Dar, totuși persistă întrebarea: "De ce atunci când prețul petrolului pe piețele externe scade, nu scade și prețul carburantului intern, la pompă, cum se spune? De ce prețurile externe se reflectă pe piața internă numai în cazul creșterilor, și nu și al scăderilor?"

Ministrul Economiei și Comerțului, Dan Ioan Popescu, spunea nu demult: "Necesarul de țiței al PETROM este acoperit doar în proporție de 30% din import. De aceea, prețurile externe nu influențează dramatic prețul intern. Încercăm să menținem un echilibru care să nu ducă la creșteri mari ale prețurilor la combustibili și care să susțină și creșterea economică pe care ne-am propus-o".

Și atunci, de ce prețul benzinei se apropie vertiginos de 1 dolar, în timp ce în Statele Unite, de exemplu, nu depășește 50 cenți. Evident, ca întotdeauna, una spune Puterea, și alta văd românii. În cazul nostru, întâi la pompă, și apoi în restul prețului alimentelor și al celorlalte bunuri necesare traiului de fiecare zi.

Cert este că în toamna aceasta, ca și în celelalte, de altfel, milioanele de oameni nevoiași, salariați, pensionari, șomeri sunt aduși la disperare de avalanșa de scumpiri declanșată de creșterea insuportabilă a prețurilor la carburanți, gaz metan și energie electrică.

Iată de ce, în vorbirea curentă, impusă în perioada de tranziție, s-a încetățenit un termen definitoriu "rău-platnici la întreținere", care ilustrează situația gravă în care au fost aduși de guvernările de până acum cei mai mulți dintre cetățenii țării.

Puterea încearcă pe toate căile să liniștească populația, oferind subvenții și ajutoare să detensioneze situația, să acumuleze capital electoral. Problema este că toate aceste pomeni electorale nu acoperă integral costurile, iar pe de altă parte, Guvernul nu a inventat încă o alchimie de făcut bani din piatră seacă. Alegerile vor trece și peste două luni va veni ziua scadenței, când banii dați acum vor trebui să fie recuperați. De unde? Evident, din noile biruri puse în spinarea tot a populației.

Se vorbește tot mai mult, mai cu jumătate de gură, că aderarea României la Uniunea Europeană are un cost, că prețurile la combustibili și gaze naturale, la energia electrică și termică trebuie să crească continuu, astfel încât în momentul integrării să fie alineate la nivelul celor europene. Dar oare de ce salariile și pensiile nu urmează aceeași traiectorie? Puterea nu pare preocupată de această problemă. Și astfel se face că pe măsură ce carburanții și energia se tot scumpesc, românii nu mai fac față noilor tarife, și de la an la an crește numărul asistaților sociali.

Domnilor guvernanți, chiar vreți să transformați România într-o țară de asistați social?

Și dacă criza petrolului pe plan mondial tinde să se accentueze, să devină cronică, dacă există un studiu american care confirmă că în județele Prahova, Dâmbovița și Buzău există rezerve de circa 10 miliarde barili de petrol, considerăm că privatizarea PETROM, și o dată cu ea înstrăinarea acestor rezerve, constituie un adevărat jaf pentru România. iată de ce această privatizare, respectiv preluarea a 51% din acțiunile PETROM de către OMV, trebuie oprită, iar vinovații dați pe mâna justiției, pentru subminarea economiei naționale și înrăutățirea condițiilor de viață ale românilor.

Cei ce vor să pună mâna pe PETROM nu vor binele românilor, a industriei românești, dezvoltării țării și, de ce nu?, o mai mare autonomie energetică, ci umplerea buzunarelor proprii, așa cum s-a întâmplat de altfel cu cele mai multe privatizări de succes efectuate de toate guvernările post-decembriste.

Jefuirea sistematică a bogățiilor naționale, corupția și clientelismul politic, incompetența guvernanților cufundă tot mai mult poporul român în sărăcie. Sforțările de a mai păcăli încă o dată electoratul nu mai pot da roade, deoarece cuțitul a ajuns la os, iar așa-zisele măsuri cu caracter social nu vor rezolva situația gravă generată de prețurile care o iau tot mai mult razna.

Vine iarna, și românii vor da din colț în colț, cu cămările și buzunarele goale. Ei știu ce-i așteaptă cu conducerile de până acum. Sper ca în fața urnei de vot să-și aducă aminte de sărăcia de-acasă și să facă alegerea potrivită, să dea puterea în mâinile celor cinstiți și competenți. Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Paul Magheru - declarație politică privind primul honoris causa acordat șefului delegației Comisiei Europene în România;

Domnul deputat Paul Magheru.

Va urma domnul deputat Ludovic Mardari.

 

Domnul Paul Magheru:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Declarația mea politică privește primul "honoris causa", acordat șefului delegației Comisiei Europene în România, Jonathan Scheele.

Deschiderea anului universitar 2004-2005 a coincis cu un eveniment foarte încurajator pentru viața academică și politică din România.

La propunerea Senatului Universității din Oradea, domnului Jonathan Scheele, șeful delegației Comisiei Europene în România, i s-a conferit titlul de doctor "honoris causa" al Universității din Oradea. În ambianța festivă a Teatrului de Stat, încărcată de emoțiile specifice debutului de an universitar, distincția a fost acordată de tânărul rector al Universității din Oradea, prof.univ.dr. Teodor Traian Maghiar. Obișnuitul laudatio, prezentat de decanul Facultății de Științe Economice, a adus câteva argumente convingătoare și onorabile în favoarea acordării acestui titlu.

Dintre multele universități care s-au grăbit să răsplătească activitatea ambasadorului Uniunii Europene în România, domnia sa a dat întâietate Universității din Oradea, după cum a mărturisit în alocuțiunea de răspuns, "pentru progresele de integrare educațională și economică a județului Bihor în Uniunea Europeană."

Județul Bihor și Universitatea din Oradea sunt nu numai cele mai apropiate geografic de Europa civilizată, dar și cele mai pregătite pentru integrarea imediată în spațiul european al cunoașterii și al economiei de piață.

Drept dovadă, Universitatea din Oradea este o instituție de învățământ superior modernă, europeană, de tip integrat. Cei peste 30.000 de studenți se pot specializa în 18 facultăți, 4 colegii universitare, 6 instituții internaționale de învățământ superior, 15 centre și colective de cercetare. Universitatea din Oradea are 123 de specializări autorizate sau acreditate la forma lungă și scurtă de învățământ, 151 de specializări postuniversitare și 10 domenii de doctorat. De asemenea, întreține relații de colaborare și parteneriat cu 264 de universități, institute, societăți și firme din 38 de țări.

Pentru cei care nu cunosc omul și efortul ambasadorului Jonathan Scheele de integrare europeană a României decât din referințele din mass-media, ne face plăcere să amintim că este un politician relativ tânăr. S-a născut la 7 noiembrie 1948; a absolvit științele mecanice și economice de la Trinity Hall din Cambridge; după un stagiu de management de 4 ani, din 1974, deci în urmă cu 30 de ani, și-a început activitatea la Comisia Europeană. de atunci a îndeplinit o mulțime de funcții responsabile în organizații internaționale de pe mapamond ale Uniunii Europene. În octombrie 2001, a fost numit șeful delegației Comisiei Europene în România. de atunci, Excelența Sa a depus eforturi remarcabile pentru a aduce România tot mai aproape de statutul de țară membră a Uniunii Europene în toate domeniile, inclusiv în învățământ.

Misiunea domniei sale a fost și este de a mobiliza forțele politice și de a expertiza resursele financiare pentru a susține integrarea României în Uniunea Europeană în 2007, șansă unică pentru țara noastră, nu numai de a redeveni membră a familiei europene, dar și pentru viitorul tinerilor români.

Impactul eforturilor Excelenței Sale în acest domeniu este inestimabil. Dumnealui este convins, chiar mai mult decât unii politicieni români, de rolul tinerei generații și deopotrivă al comunității științifice în promovarea integrării europene a țării noastre.

În acest scop, domnul Jonathan Scheele a lucrat îndeaproape cu societatea civilă, cu administrația publică și cu autoritățile române, atât la nivel central, cât și local, pentru a ajuta România și Uniunea Europeană să comunice pe teme majore.

În îndeplinirea acestei misiuni, eforturile domnului Jonathan Scheele s-a bazat întotdeauna pe principiul transparenței, eficienței și simț al măsurii.

În consens cu voința unanimă a poporului român, a tuturor partidelor politice, la Plenara Consiliului Național al Partidului România Mare din 3 octombrie, de lansare a lui Corneliu Vadim Tudor în cursa pentru președinția României, liderul Partidului România Mare a reiterat, într-un veritabil decalog al mandatului prezidențial, atașamentul față de valorile Occidentului, necesitatea integrării europene, a bunelor relații cu vecinii, cu toate popoarele, cu organismele economice și financiare internaționale, pentru realizarea dezideratului unei Românii Mari într-o Europă unită.

Acordarea titlului de doctor "honoris causa", pe deplin meritată, șefului delegației Comisiei Europene din România, domnului Jonathan Scheele, noi o considerăm o binevenită răsplată și o mare sărbătoare pentru întreaga comunitate academică și economică din România. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Ludovic Mardari - declarație politică intitulată Privatizare dubioasă;

Dau cuvântul domnului deputat Ludovic Mardari.

Va urma domnul deputat Emil Rus.

Domnii deputați Kelemen Attilla și Eugen Nicolăescu au depus la secretariat declarații.

 

Domnul Ludovic Mardari:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi are titlul "Privatizare dubioasă".

Creșterea prețului energiei electrice cu 5%, începând cu 1 octombrie a.c., readuce în atenție debutul privatizării sistemului național energetic, petrecut relativ recent.

Una dintre primele interpelări pe care le-am făcut în actuala legislatură a fost adresată domnului prim-ministru Adrian Năstase și se referea la intenția existentă, încă de atunci, privind privatizarea menționată anterior.

În acea interpelare spuneam că nu este bine să se treacă la realizarea unei astfel de privatizări, prezentând o serie de argumente ca.

  1. Transformarea unui monopol național reglementat în monopoluri private locale nereglementate va avea consecințe negative asupra consumatorilor, conducând la probleme sociale.
  2. Posibilul import de energie electrică din țările vecine, la prețuri mai mici decât cele interne, va influența negativ supraviețuirea producției de energie electrică autohtonă, falimentând-o, conducând România repede și sigur spre o dependență energetică ireversibilă.
  3. Viitorii patroni nu vor fi interesați în asigurarea alimentării cu energie electrică a consumatorilor din zone izolate sau greu accesibile, din cauza costurilor ridicate.
  4. Vor fi introduse noi taxe și impozite pentru reabilitarea de către stat a instalațiilor, după ce viitorii proprietari vor distruge sectorul energetic național.
  5. O astfel de privatizare, în alte țări din lume, a reprezentat un adevărat eșec.
  6. Sumele virate spre bugetul de stat se vor diminua.
  7. Uniunea Europeană nu impune nici un model de organizare sectoarelor de electricitate ale diferitelor țări și, cu atât mai puțin, privatizarea acestora.

Am fost surprins să constat ulterior că o parte dintre aceste argumente a fost preluată de către domnul prim-ministru, în declarațiile pe care le-a făcut, referitoare la acest subiect.

Iată că până la urmă a cedat presiunilor venite din exterior, în special de la Banca Mondială, și a început privatizarea sistemului național energetic, făcând-o, însă, cu stângul.

Apar unele întrebări la care ar trebui găsite răspunsuri.

  1. De ce a fost nevoie să se înceapă privatizarea cu două filiale din cele 8 din România, care sunt cele mai rentabile după "Electrica" București? Este vorba de "Electrica" Banat și "Electrica" Dobrogea, care deservesc peste 1,4 milioane de clienți, cu peste 30% din consumul de energie electrică al României. Firesc ar fi fost să se înceapă cu filialele mai puțin rentabile.
  2. De ce s-a ajuns la evaluări nerealiste? Prețul obținut a fost de 35,1 milioane euro, de opt, nouă ori mai mic decât cel de piață. Instalațiile, aparatajul și clădirile stațiilor, a posturilor electrice în proporție de 70% sunt amortizate, aflându-se în stare bună de funcționare. Să nu uităm apoi investițiile considerabile care s-au făcut în ultimii ani.
  3. De ce Guvernul s-a grăbit, și nu a revenit cu organizarea unei noi licitații, când ceilalți ofertanți s-au retras, rămânând doar firma ENEL, din Italia, în care statul italian deține 66% din acțiuni. După cum se constată, s-a preferat înlocuirea monopolului statului român cu monopolul statului italian.
  4. De ce s-a acceptat ca doar 29% din acțiuni să fie plătite, restul de până la 51% urmând să se realizeze prin aport de capital?
  5. De ce s-a acceptat ca în contract să fie stipulate condiții ambigue privind măririle de tarife la energie electrică?

În concluzie, această privatizare nu va fi benefică nici pentru bugetul de stat, nici pentru populație, care va fi obligată să suporte creșteri succesive ale tarifelor energiei electrice, cu influențe și asupra prețurilor altor produse de consum. Vă mulțumesc.

 
Emil Rus - despre extremiștii, revizioniștii și separatiștii maghiari;

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Emil Rus.

Va urma doamna Constanța Popa.

 

Domnul Emil Rus:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația pe care mi-am propus să o realizez astăzi, în fața domniilor voastre, are ca obiect activitatea îndreptată împotriva Statului Român, dusă cu perseverență diabolică de către extremiștii, revizioniștii și separatiștii maghiari, fie că sunt în România, fie că sunt în altă parte, fie că sunt în formațiunea UDMR, fie că fac parte din alte organizații politice, pentru că demersul lor antiromânesc, reacționar și antistatal dus sunt totuna.

Din nefericire, activitatea Uniunii Democraților Maghiari se rezumă adesea la susținerea acestor tendințe și când e cazul are rol de moderator în politica pașilor mărunți.

Nu mi-a venit mie acum, așa din senin, să recurg la acest subiect, care nu-mi face plăcere, dar el mi-a fost provocat de plângerea unor români care au trecut prin localitățile din Harghita, Mureș și Covasna și au fost obstrucționați că nu cunosc limba maghiară.

Veți zice dumneavoastră că sunt cazuri izolate, că este vorba de niște vânzători de magazin care au comis gesturile de obstrucție, că ei nu au prea multă știință de carte, dar se poate dovedi că această situație e o stare de fapt aproape generală și că voi o gestionați, pentru că se repetă și se amplifică zilnic, de la Revoluție încoace, în toate localitățile cu populație preponderent maghiară.

Dacă dumneavoastră, domnilor din Uniunea Maghiară, sunteți corecți și cât de cât loiali, ați împiedica aceste acțiuni și multe altele, dar n-ați făcut-o și nu o faceți, ba chiar o stimulați.

Eu nu ridic aceste probleme pentru că aș fi un antimaghiar, nu am fost și nici nu sunt. Totdeauna v-am admirat cultura și civilizația și am împărtășit și transmis ceea ce am crezut că e valoare. Voi ne-ați luat până și dansurile și cântecele populare și vă dați mari cu ele prin Europa și prin lume. Nu e nimic, chiar și imitația e importantă, dacă e valoare, numai că până mai ieri vă băteați joc de cultura și hainele populare românești, de limba și civilizația românească, ceea ce mai faceți și astăzi în politica voastră duplicitară.

Sigur, ziceți voi că trecutul este mai puțin important, viitorul trebuie să-l avem în față, pentru că toți vrem să intrăm în rândul popoarelor europene. Dar să alungi oamenii din țara lor pe motivul că-s români, să detești bisericile pentru că sunt ortodoxe, să nu accepți limba română în școlile maghiare decât cu regim de limbă străină (două ore pe săptămână), să arborezi steagul "Ungariei milenare" și să urăști drapelul țării în care trăiești, e dur și strigător la cer.

Se vede că e greu de trăit cu voi, bunul-simț nu-l aveți, statuia celor 13 generali, criminali teroriști care au ucis peste 40.000 de români și au ars peste 300 sate românești, ați plantat-o la Arad, profitând de un guvern antiromânesc și însetat de putere.

Acum, s-a ajuns să treacă românul prin ținuturile din Harghita, Covasna și Mureș, să ceară pâine la prăvălie pe bani și să fie refuzat pentru că nu știe limba maghiară, asta e greu de înțeles. Repet: nu puteți spune că vânzătorii sunt oameni simpli și nu răspundeți de ei. Nu! Voi îi învățați să facă așa, și conviețuirea cu voi, cei cu separatismul și revizionismul în sânge, e grea. Știu că majoritatea sunt oameni corecți, cinstiți și de omenie în etnia maghiară, dar voi și pe aceia îi mințiți, iar pe români îi amenințați cu intrarea în europa, pentru că o să vă plângeți că noi, drăgăliță Doamne, vă prigonim.

Nu vă prigonește nimeni, noi încăpem de voi în țara noastră, voi nu încăpeți de români în Țara Românească!

Treziți-vă, fraților! Suntem în mileniul al III-lea și vrem să trăim și noi și voi într-o Europă Unită!. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Constanța Popa - atenționare într-o problemă care frământă întreaga lume - situația bolilor transmisibile;

Dau cuvântul doamnei Constanța Popa.

Va urma domnul deputat Costel Marian Ionescu.

Doamna deputat Amalia Bălășoiu a depus la secretariat.

Domnul deputat Eugen Pleșa a depus la secretariat declarația.

 

Doamna Constanța Popa:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În perioada 22-24 septembrie 2004, am participat, la Capetown, în Africa de Sud, la consultarea parlamentarilor din Africa și Europa referitoare la situația copiilor orfani și bolnavi de SIDA din Africa și revizuirea agendei internaționale referitoare la această problemă. Au participat reprezentanți ai 28 de țări africani și 15 țări europene și reuniunea a avut loc sub auspiciile Fundației Nelson Mandela, UNICEF, AUEPA, Consiliul Europei și prin susținerea guvernelor din Olanda, Anglia și Finlanda.

În Africa există 14 milioane de copii sub 15 ani care au pierdut unul sau ambii părinți bolnavi de SIDA și este posibil ca această cifră să se dubleze până în anul 2010, cu implicații severe și fără precedent asupra dezvoltării socio-economice a Africii. Reprezentantul Africii de Sud a arătat că în țara sa există 5,6 milioane de oameni bolnavi de HIV SIDA și având 2,3 milioane de copii orfani paterni și 855.000 de copii orfani materni, care trăiesc într-o sărăcie cruntă, malnutriți și supuși abuzurilor sub diferite forme.

Toți reprezentanții care au luat cuvântul, indiferent că au venit din sfera politică, medicală sau științifică, au arătat că cel mai eficient mijloc de luptă cu această boală îl constituie prevenția prin sex protejat, afirmație care a generat o adevărată dezbatere pe tema educației sexuale a bărbaților și a femeilor.

Ambasadorul special al Olandei a arătat că problema HIV SIDA nu este o problemă numai a Africii și a Asiei, ci a tuturor, inclusiv a Europei, unde aceasta se răspândește foarte rapid, devenind, deci, o problemă epidemică globală. HIV SIDA nu mai este o problemă numai a cercetătorilor și a medicilor, ci și a politicienilor, această problemă fiind pe agenda politică a Consiliului Europei.

Intrebarea care s-a pus a fost: ce pot face parlamentarii, ca paznici ai drepturilor cetățenilor, în lupta cu această maladie, dar și cu alte boli transmisibile, ca tuberculoza, malaria?

La mii de kilometri departe de țară, am constatat că sloganul electoral propus de către președintele PRM, domnul senator Corneliu Vadim Tudor: "Hrană, medicamente, justiție!", pentru alegerile din toamna acestui an, sunt și soluțiile propuse de către politicienii prezenți la Capetown pentru limitarea extinderii fenomenului HIV SIDA și a bolilor transmisibile în Africa și în întreaga lume.

PRM este singurul partid politic din România care a atras atenția Parlamentului, Guvernului și opiniei publice, încă din anul 2001, asupra pericolului reprezentat de bolile transmisibile asupra sănătății poporului român și care a și propus singurele soluții eficiente: hrană, accesul la medicamente și legi care să protejeze persoanele vulnerabile. Președintele PRM, domnul senator Corneliu Vadim Tudor, este singurul lider din România care, în numeroase rânduri, s-a arătat îngrijorat de soarta copiilor români bolnavi de SIDA și sifilis congenital. Suntem, de asemenea, singurul partid care nu a uitat că în România există 3.870 de persoane infectate cu HIV, 3.667 persoane cu boala SIDA, toate cu vârste sub 19 ani, care vor întemeia o familie și pentru care există riscul transmiterii bolii pe cale verticală, de la mamă la făt.

Am atenționat în repetate rânduri Guvernul de la tribuna Parlamentului asupra acestei probleme, precum și a sifilisului, a cărui rată de infectare a crescut îngrijorător în perioada 2000-2002, de la 44 la 62 de cazuri la suta de mii de locuitori, peste 57% din cazuri fiind înregistrate în rândul tinerilor. Este rușinos pentru Guvernul PSD că în ultimii 4 ani de când se află la guvernare a crescut în mod constant numărul copiilor cu sifilis congenital transmis de la mamă la făt, precum și al gravidelor cu testul HIV pozitiv. Această situație se datorează sărăciei din România, dar și incapacității Guvernului PSD de a gestiona sistemul sanitar românesc.

Folosesc acest prilej pentru a reaminti opiniei publice că abia în urma demersurilor pe care le-am făcut în calitate de parlamentar, Ministerul Sănătății a decis eliberarea medicamentelor gratuite pentru bolile cu transmitere sexuală și pentru pacienții care nu beneficiază de calitatea de asigurat și care, din nefericire, sunt tot mai mulți în România. Pentru că nu suntem la guvernare, PRM, tot ce a putut face, a fost de a atenționa Guvernul PSD asupra cestor probleme.

Este cazul și al interpelării pe care am adresat-o în iunie 2004 Ministerului Sănătății, solicitând să informeze Parlamentul cu măsurile pe care acesta le-a luat pentru a limita numărul cazurilor de boli transmisibile din România. Ministerul Sănătății nu mi-a transmis nici până astăzi un răspuns, deși era obligat de lege să o facă, demonstrând că nu este preocupat de problemele majore de sănătate ale națiunii române.

Reuniunea din Africa la care am participat, însă, a confirmat că preocupările PRM în ceea ce privește situația bolilor transmisibile sunt preocupări care interesează în cel mai înalt grad politicieni și organisme internaționale din întreaga lume, deoarece afectează sănătatea unui număr foarte mare de oameni. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
Costel Marian Ionescu - declarație politică intitulată Cascadorii politice patriciene;

Îi dau cuvântul domnului Costel Marian Ionescu și ultima intervenție îi va aparține domnului Mircea Octavian Purceld.

 

Domnul Costel Marian Ionescu:

Stimate domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează: "Cascadorii politice patriciene".

Evenimentele politice recente, anticipate în mare parte de către politicienii Partidului România Mare, au generat deja o criză politică, ce va produce schimbări importante pe eșichierul politic românesc. Acutizarea acestei situații va fi influențată și de unda de șoc ce a avut epicentrul chiar în interiorul Partidului Național Liberal, provocând astfel, printr-un procent imploziv, demolarea credibilității PNL-ului și a Alianței D.A., cu concursul și complicitatea atotștiutorului politician Traian Băsescu.

Se cunoaște despre relația de prietenie dintre magnatul petrolului Dinu Patriciu și Călin Popescu Tăriceanu încă din anul 1990, atunci când aceștia au emis teoria politicianistă: "tăierea cozii câinelui dintr-o singură lovitură". Au aplicat această teorie în folosul îmbogățirii rapide a lor, cu sprijinul neprecupețit al tuturor guvernelor postdecembriste, indiferent de coloratura politică.

Astfel, în 2001, Dinu Patriciu, cu sprijinul Guvernului Năstase, în speță, al ministrului Dan Ioan Popescu, a cumpărat Rafinărie Petromidia, în ciuda mecanismelor pieței libere, în situația în care Concernul turcesc Almaya oferise de circa șase ori mai mult. Prin urmare, mirosul valutei este mai puternic decât arhitectura politică a partidelor lor, aspect ce explică și anularea datoriei firmei domnului Dinu Patriciu către bugetul statului, de circa 603 milioane de dolari, care reprezintă în cifre absolute peste 20.500 de miliarde de lei și constituie cea mai mare datorie a unui agent economic și care se va plăti, bineînțeles, de întreaga națiune.

Cascadoria politică proiectată de trioul Dinu Patriciu, Traian Băsescu și Călin Popescu Tăriceanu în scopul șantajului politic cu mai multe capete de acuzare, în prim plan, Afacerea Megapower, a fost orchestrată sincron și cu sprijinul PSD-ului, prin instituțiile sale politizate integrale. Dedesubturile acestei afaceri, descrise cu amănunte în presa scrisă a Partidului România Mare, nu putea decât să realizeze situația perdantă la președinție a lui Stolojan.

Complicitatea ar putea da roade, într-o situație ipotetică, a candidatului Traian Băsescu la președinție și desemnarea lui Călin Popescu Tăriceanu ca premier. În acest fel, Dinu Patriciu și toți "patricienii" Alianței D.A. ar putea să-și satisfacă orgoliile nemăsurate de îmbogățire rapidă, de anulare în continuare a datoriilor față de statul român, stat care ar ajunge astfel în stadiul de disoluție.

În acest fel, se dovedește cu prisosință că forțele politice care au guvernat țara în ultimii 15 ani nu au reprezentat pe eșichierul politic mai multe partide politice, chiar dacă au avut strategii politice cu doctrine și programe diferite, proiectate, toate, spre binele poporului, ci toate au reprezentat emanații politicianiste ale unui singur partid, ce se poate denumi "Partidul Îmbogățiților Rapid" prin trafic de influență și prin devalizarea economiei românești și a patrimoniului național cultural.

Candidatura la președinție a lui Traian Băsescu se dovedește a fi perdantă în mod inevitabil, atât datorită afacerilor multiple prezentate în media națională, cât și angajamentelor luate în fața bucureștenilor, de prim gospodar.

Suntem convinși de plusul de imagine din ce în ce mai ridicat de care se bucură Partidul România Mare și în special senatorul Corneliu Vadim Tudor, președintele partidului, care afirma, la Plenara Consiliului Național din 3 octombrie a.c. că: "Partidul România Mare va desfășura o campanie electorală civilizată și cu argumente convingătoare, pe baza sloganului: "Hrană, medicamente, căldură, justiție!", iar, în exterior, "o România Mare într-o Europă unită".

Având în vedere numeroasele valențe morale, profesionale, civice, culturale, creștine, poporul român are de ales, atât pentru salvarea ființei naționale, cât și pentru redresarea economică a țării și creșterea nivelului de trai, pe singurul om cu frică de Dumnezeu, în persoana senatorului Corneliu Vadim Tudor, alături de parlamentarii Partidului România Mare. Mulțumesc pentru atenție.

 
Octavian Mircea Purceld - declarație intitulată Primarul Timișoarei, Gheorghe Ciuhandru, își bate joc de banii publici;

Domnul Corneliu Ciontu:

Îi dau cuvântul domnului deputat Mircea Octavian Purceld.

Domnii deputați Adrian Gurzău, Romeo Raicu, Miron Vasile și doamna deputat Mihaela Ionescu depun la secretariat declarațiile.

 

Domnul Octavian Mircea Purceld:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea se intitulează "Primarul Timișoarei, Gheorghe Ciuhandru, își bate joc de banii publici".

Primăria Municipiului Timișoara a demarat în anul 1991 o investiție în valoare de 140 de miliarde de lei, în beneficiul Regiei autonome de transport Timișoara, sub titlul "Baza de întreținere și reparații troleibuze", având ca sursă de finanțare "alocații bugetare și surse proprii ale RATT", construcția urmând a se realiza pe o suprafață de 28.800 m.p.

În cursul anului trecut, la finalul celui de al doilea mandat al domnului primar, acesta, împreună cu conducerea RATT (deci, după 12 ani), și-au dat seama că investiția este inoportună, că RATT nu are nevoie de o asemenea bază, precum și de faptul că primăria nu mai are posibilități de finalizare, respectiv, de finanțare.

Bineînțeles că în acel moment a apărut și interesul pentru înstrăinarea acesteia, astfel că, la data de 20.09.2003, Consiliul de administrație al RATT aprobă transferul obiectivului din proprietatea RATT în proprietatea Primăriei Muncipiului Timișoara, aceasta urmând să să îl vândă.

După alegerile din iunie 2004, când domnul Gheorghe Ciuhandru a dobândit și cel de al treilea mandat, a luat curajoasa decizie de a supune documentele hotărârii consiliului, pentru a obține aprobarea de transfer și, concomitent, de vânzare. Probabil că dacă nu s-ar fi grăbit să introducă într-o singură ședință de consiliu atât transferul cât și vânzarea, superbul "joc de picioare" al primarului ar fi putut trece neobservat. Inițiativa a fost însă blocată cu ajutorul consilierilor PRM.

Să te plângi în permanență că bugetul primăriei este insuficient, că nu îți ajung banii pentru a întreține orașul și, în același timp, să arunci pe fereastră sume de ordinul sutelor de miliarde este o performanță pe care puțini primari din România au realizat-o. Interesant este că, deși s-au investit sume imense pentru transportul în comun, în acest moment, în Timișoara, ne putem lăuda cu faptul că avem cel mai neperformant transport în comun (trei sferturi din liniile de tramvai sunt suspendate) și cu practicarea unor tarife cu mult peste nivelul celorlalte municipii.

Încurajat de "mărețele" realizări avute pe plan local, realizări din care putem enumera: paralizarea traficului auto pe însemnate zone ale municipiului, distrugerea infrastructurii rutiere, bulversarea transportului în comun, dar și risipirea unor sume imense de bani, primarul Timișoarei își anunță, cu entuziasm, intenția de a candida la Președinția României. Cu siguranță, un control riguros al Curții de Conturi a României ar fi oportun, pentru a se vedea ce interese de grup determină asemenea manevre în patrimoniul Primăriei Timișoara. Mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
   

(Următoarele intervenții au fost consemnate conform materialelor depuse de către deputați la secretariatul de ședință)

 
  Adrian Valentin Iliescu - prezentarea unei scrisori deschise adresate domnului Adrian Năstase, prim-ministru al Guvernului României;

Domnul Adrian Valentin Iliescu:

Scrisoare deschisă adresată domnului Adrian Năstase, prim-ministru al Guvernului României

Mă adresez dumneavoastră, pentru a treia oară, de la tribuna Parlamentului României, pentru a vă reaminti un pasaj important din capitolul de politică externă al ofertei electorale a PDSR din 2000, capitol ce a constituit o coordonată a programului de guvernare:

"În vederea promovării unei politici externe active corespunzătoare intereselor naționale ale țării, PSDR va acționa pentru consolidarea situației economice, sociale și politice interne, astfel încât România să fie un partener demn, cu o poziție clară, proprie în viața internațională. O atenție prioritară va fi acordată extinderii raporturilor cu statele vecine - Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria și Ucraina -, pornind de la prevederile tratatelor politice de bază existente și de la interesele comune în zona noastră geografică".

Atitudinea Guvernului Adrian Năstase față de autoritățile ucrainene în privința construirii canalului Bâstroe, nu face decât să infirme total promisiunile din campania electorală din anul 2000. Fac precizarea că în urmă cu mai bine de o lună, de la tribuna Parlamentului României, printr-o interpelare, v-am solicitat să prezentați public toate demersurile întreprinse de guvern pentru sistarea de către autoritățile ucrainene a lucrărilor la Canalul Bâstroe. Nici până astăzi n-ați catadicsit să dați un răspuns, indiferența dumneavoastră făcând parte din permanenta acțiune de disprețuire a Parlamentului României.

Recentul eșec diplomatic al administrației Adrian Năstase în privința construirii Canalului Bâstroe de către autoritățile ucrainene, aceasta petrecându-se în condițiile în care partea ucraineană a încălcat prevederile Convenției internaționale de delimitare a traseelor europene în Europa de la Copenhaga din 1998, confirmă faptul că politica externă promovată de actualul guvern a fost și este doar un exercițiu de imagine publică, de cosmetizare externă a unei realități interne caracterizată doar de corupție și proastă administrare.

Guvernul Adrian Năstase a făcut dovada atitudinii umile față de autoritățile unui stat din fostul bloc sovietic și incapacității de a-și susține interesele naționale, lucru cu atât mai grav cu cât toată legislația internațională, acordurile și convențiile ne erau sută la sută favorabile.

Nu puteți nega, domnule prim-ministru, că Guvernul pe care îl conduceți a pierdut lamentabil o bătălie diplomatică în care aveam toate atuurile și care va aduce imense prejudicii României:

Pierderea supremației pe gurile Dunării, cu consecințe economice extraordinare;

Distrugerea ecosistemului din zona Delta Dunării.

Din aceste motive, vă solicit din partea Alianței Dreptate și Adevăr PNL-PD să vă asumați public responsabilitatea politică a acestui eșec diplomatic și să procedați imediat la demiterea persoanelor vinovate de această situație:

Domnul Alexandru Cornea, ambasadorul României în Ucraina, pentru lipsa de reacție mai bine de un an față de proiectul de construire a canalului Bâstroe de către autoritățile ucrainene;

Doamna Speranța Ianculescu, ministrul mediului pentru lipsa de implicare în protejarea acestui ecosistem și pentru nerealizarea unui studiu de impact de mediu asupra Rezervației biosferei Delta Dunării ca urmare a construirii acestui canal;

Domnul Miron Mitrea, ministru transporturilor, locuinței și turismului, pentru lipsa de reacție la încălcarea prevederilor convenției internaționale de delimitare a traseelor europene din Europa;

Domnul Mircea Geoană, ministrul afacerilor externe, pentru lipsa de demnitate și fermitate în promovarea intereselor României și pentru lipsa oricărui demers (proces internațional) împotriva autorităților ucrainene.

  Codrin Ștefănescu - o creionare a circului politic din cadrul Alianței PNL - PD;

Domnul Codrin Ștefănescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Evenimentele din ultimele zile, la care am asistat cu toții vrând, nevrând, au demonstrat, încă o dată, că circul politic este, mai degrabă o junglă a bătăliilor acerbe pentru putere, care are drept protagoniști hiene politice, șacali fără scrupule și crocodili cu lacrimi de venin.

Tăriceni, berceni, băsesci sau stolojeni, cu toții sunt participanți într-o "bufoniadă" generală, în care "sacrificiile supreme", declarațiile politice și negocierile interne se traduc, de fapt, în mari lupte pentru putere în cadrul Alianței PNL-PD.

Și, iată cum, astăzi, într-o Românie care se pregătește de alegeri prezidențiale, singurul candidat de talie europeană, cu pregătire politică la standarde internaționale, nu are, practic, cu cine să se confrunte. Și cum ar putea, într-un context, în care restul clasei politice aruncă în competiția electorală maimuțici și tot felul de paiațe grotești, potrivite, mai degrabă, arenei circului? Este arena lor politică, o simplă mlaștină puturoasă, în care termeni ca șantaj", "conspirație" ori "cosmetizare" sunt la ordinea zilei.

Nu este mai puțin adevărat că politica actuală suportă consecințe defavorabile și în partidul din care fac parte. Chiar în PSD există nemulțumiți care preferă, în locul discuțiilor interne, zgomotul aparițiilor televizate ori plecări inopinate, de efect răsunător, prejudiciind astfel construcțiile la care au fost martori.

Pe o scenă politică în care unii vin, alții pleacă, totul pare nesigur, cetățeanul începe să nu mai deosebească binele de rău, adevărul de minciună sau realitatea de mistificare.

Aceasta este realitatea în care trăim, stimați colegi, și, ca tânăr în politică, am trecut de la un dispreț inițial, de multe ori mascat de speranțe, la o stare de constantă uimire, în fața haosului general care domnește peste o mare parte din clasa politică.

În final, nu rămân decât cu speranța că această dezordine va lua sfârșit în curând, iar brambureala care caracterizează această perioadă să își găsească un epilog favorabil pentru noi, românii, în general.

Vă mulțumesc.

  Vasile Miron - declarație politică cu titlul Bolnav sănătos;

Domnul Miron Vasile:

"Bolnav sănătos"

Zilele acestea națiunea a aflat cu uimire că există și o nouă stare în existența omului; aceea de a fi și bolnav și sănătos. Compătimit cu lacrimi de crocodil pentru starea sa de sănătate, puțin mai lipsea să i se cânte și prohodul, domnul Teodor Stolojan devine peste noaptea sănătos și pleacă undeva, în mijlocul naturii, pentru a uita de stresul creat de un așa zis șantaj în legătură cu unele dintre activitățile anterioare ale domniei sale.

Se poate retrage din cursa electorală pentru ocuparea fotoliului de la Cotroceni un om care după spusele unora are meritul de a fi construit un partid modern, din cauza unui presupus șantaj? Să fim serioși!

Este o mare specializare a cuiva de a schimba primi miniștri sau fost prim miniștri, așa cum schimbă Manascu caii. Foștii CDR-iști au început schimbările spectaculoase cu care ne-au bulversat timp de patru ani în guvernarea 1996-2000 de teama că neajungând la guvernare, nu vor mai avea satisfacția de a le face.

  Corneliu Ciontu - declarație politică cu titlul Democrația românească;

Domnul Corneliu Ciontu:

"Democrație românească"

Prestigiosul cotidian "Los Angeles Times" a publicat recent mărturisirile unui senator american aflat în apropierea președintelui George Bush. Acesta reproduce declarația unui înalt oficial de la Casa Albă: "Când am intrat în Irak, credeam că o să construim o democrație în stil american. La naiba, aș fi fericit acum și cu o democrație în stil românesc."

Aceasta este, într-o formulare succintă, opinia partenerilor din Statele Unite despre modul în care funcționează, în acest moment, mecanismele democrației românești. O democrație a formelor fără fond, în care ideile, instituțiile, valorile sunt numai imitate și maimuțărite. O democrație care trăiește din cuvinte goale, în spatele cărora se ascunde numai o iresponsabilă voință de putere. An de an, rapoartele Uniunii Europene și ale unor agenții precum Freedom House arată că în România nu există o autentică independență a presei, că alegerile și referendumurile sunt manipulate, că televiziunile servesc interesele puterii, că fondurile europene sunt dirijate spre buzunare particulare. Iar noi am uitat să ne indignăm! Nu mai vrem să înțelegem cât de grave sunt aceste acuzații și cum suntem văzuți cu adevărat în lume!

Uniunea Europeană ne anunță că nici în acest an nu suntem capabili să primim statutul de economie de piață funcțională și, în același timp, Guvernul prezintă cu nonșalanță o statistică din care rezultă că o ducem cum nu se poate mai bine. La Montreal, la Țebea, la Arenele BNR, liderii Partidului Social Democrat sunt fluierați la scenă deschisă și, în același timp, sondajele de opinie prezintă noi creșteri triumfale ale PSD. Chiar nu renunță strategii puterii, nici în al doisprezecelea ceas, la aceste manipulări puerile? Chiar trebuie românii tratați ca o masă stupidă, incapabilă de idei articulate, de judecată, de luciditate? Chiar nu este nimeni dispus să oprească mascarada sondajelor de opinie?

În anul 2000, aceste sondaje au sfârșit în literatură pură: au acreditat CDR cu un procent triplu și au plasat Partidul România Mare cu 200% sub scorul său electoral. Înainte de alegerile locale din acest an, aceleași sondaje de opinie au mărit cu 5 sau 10 procente scorul candidaților puterii. Frauda a fost din nou demonstrată; și, iată, acum ea începe de la capăt. Unde încercați, de fapt, domnilor sociologi de partid, să duceți Partidul România Mare? Sub pragul parlamentar? La 2%? La 1%? Și ce vă oprește s-o faceți? Probitatea profesională? Bunul-simț? Să fim serioși...

Marea dramă a României de astăzi este cinica "împărțire a teritoriilor" pe care au realizat-o PSD și fostul CDR, transfigurat acum în Alianța DA. Aceste formațiuni politice - singurele responsabile de situația din ultimii 15 ani - și-au unit eforturile pentru a încerca să acrediteze ideea că numai ele există pe scena politică românească. Că, oricât ar fi de rele, sunt singurele variante posibile. Că alte partide nu există. Un aranjament care avantajează ambele părți: în acest fel, ele își predau regulat puterea, închizând ochii la afacerile de corupție în care sunt implicate în aceeași măsură. Conform acestui scenariu, alegătorii ar trebui să se consoleze: din patru în patru ani, ei ar trebui să voteze știind că urmează un nou dezastru CDR, o nouă demagogie PSD, și, de la capăt, o nouă parodie CDR...Aceasta este sumbra democrație românească despre care vorbesc liderii de la Casa Albă!

Din fericire, un astfel de scenariu nu poate deveni realitate fără acceptul electoratului român. Iar acest electorat nu este, așa cum cred sociologii și directorii de televiziune, o masă amorfă. În ceea ce-l privește, Partidul România Mare nu poate decât să demonstreze că reprezintă acea alternativă viabilă pe care cetățenii o așteaptă. Că există cu adevărat o a treia cale, a celor care nu au guvernat, care nu s-au lăsat niciodată târâți în scandaluri de corupție. Anul 2004 nu poate aparține nici PSD, nici PNL-PD. Aceste formațiuni au arătat ce pot; sunt uzate, lipsite de idei și de voința unei schimbări reale. Anul 2004 este anul Partidului România Mare! PRM este proaspăt, are programe, are soluții. Tot ceea ce pretindem este ca acest mesaj să ajungă cu adevărat la populație, fără a fi cenzurat de televiziuni rău-platnice, fără a fi distorsionat de gazete ale PSD sau PNL-PD. Aceasta este regula de aur a democrației: un drept egal la exprimare. Dar, vai, un astfel de drept nu poate exista în democrația de tip românesc. În schimb, ori de câte ori vorbim despre eradicarea corupției, despre afacerile murdare ale liberalilor, țărăniștilor și social-democraților, noi suntem anti-democrați!

În ceea ce mă privește, eu cred în maturitatea și inteligența alegătorilor din România. De aceea, nu dau sfaturi și nu prezint sondaje contrafăcute. Vreau numai să vă întreb dacă credeți cu adevărat în propaganda care vă asaltează în fiecare zi. Simțiți în buzunar sau în nivelul de trai creșterile triumfale raportate cotidian? Sunteți mai săraci sau mai bogați decât în urmă cu 15 ani? Credeți că cei care v-au condus în acești ultimi ani vor suferi, peste noapte, o convertire morală, o redeșteptare a conștiinței? Sau, dimpotrivă, ați ajuns la concluzia că a venit momentul unei adevărate schimbări?

  Costache Mircea - declarație politică intitulată Contradicțiile unei societăți în derivă;

Domnul Costache Mircea:

"Contradicțiile unei societăți în derivă"

Știrile despre români și România pot lăsa perplex pe orice observator neutru dinăuntru, dar mai ales pe cei dinafară. Afli în fiecare zi vești contradictorii care ascund o stare de lucruri greu de definit. Pe de o parte, afli că învățământul românesc produce încă valori, produce olimpici, campioni, mari valori ale sportului, științei, culturii și artei, care se disting în marile competiții internaționale, în timp ce profesorii nu își mai pot achita cheltuielile cotidiene pentru îmbrăcăminte, carte de specialitate, căldură și lumină. Afli că există copii care nu au un cămin, care scormonesc în gunoaie și dorm prin subsoluri, ori copii supuși relelor tratamente, perversiunilor, drogurilor, copii cărora li se exploatează munca de la vârste fragede.

Afli că sunt în România tineri și adulți care conduc limuzine de lux, petrec în spelunci, organizează raliuri clandestine, lupte de câini, reglări de conturi și alte acțiuni din sfera crimei organizate. Afli că a crescut numărul sinucigașilor, depășind 20 de sinucideri la suta de mii de locuitori, că spitalele de neuropsihiatrie au devenit neîncăpătoare în timp ce guvernanții nu mai prididesc cu laudele privind creșterea PIB-ului și a realizărilor din economie. Afli că bugetul crapă de sănătate pe seama sumelor trimise în țară de căpșunari, în timp ce industria este dezmembrată și vândută la fier vechi, că politicile sociale acordă sume enorme celor disponibilizați, care reazemă primăriile în așteptarea venitului minim garantat. Vorba celebrului Alcibiade: "Suntem o țară atât de minunată, aici nu te mai plictisești niciodată!" Opulență și marasm, prosperitate și debusolare, bogăție și umilință, lux și mizerie, îmbuibare și foamete, amalgam care nu poate fi categorisit cu mijloacele cercetării sociologice actuale.

Tensiuni sociale latente, nemulțumiri sufocate, dureri înăbușite și statistice triumfale coexistă dizarmonic într-o societate atipică, măcinată de boli și contradicții fără leac.

Deși suferința unor largi pături ale populației atinge paroxismul, lipsesc cu desăvârșire mișcările sociale, grevele de protest. Sindicatele au fost anihilate prin coruperea liderilor și prin cumpărarea păcii sociale cu paliativele salariilor compensatorii și ale ajutoarelor sociale.

Vin alegerile și, pe acest fundal, confuzia generală nu lasă să se întrevadă șansele relansării, afirmarea alternativelor de ieșire din marasm.

Figuri ciudate, magnați de carton, patroni de instituții media, dar și proprietari de hoteluri, firme luate pe nimic din patrimoniul public, populează scena politică românească, în lupta surdă pentru Putere. Puterea de a domina economic, de a subordona politic, de a-și prezerva privilegiile, de a perpetua jaful. Votul nu mai are semnificația vocii poporului ca în democrațiile consolidate. El poate fi cumpărat, furat, măsluit și transformat în armă de înavuțire, de oprimare și de continuitate în decadentism paralizant. Cum se poate ieși de aici, de sub teroarea minciunii, a raptului și a intoxicării mediatice?

PRM are soluții, are oameni, dar nu are resursele bănești ale Mafiei atotstăpânitoare. Ce-i de făcut?

A mai rămas, totuși, o ieșire. Credința nestrămutată în Dumnezeu, ruga către Împăratul Cerurilor, tuturor văzutelor și nevăzutelor.

Rugați-vă Români!

Doamne ajută!

  Eugen Gheorghe Nicolăescu - readucerea în atenție a unui subiect important: recalcularea pensiilor;

Domnul Eugen Gheorghe Nicolăescu:

În urmă cu un an, după multe luni de analiză și dezbateri publice cu asociații de pensionari, cu reprezentanții Cartelului Alfa, parlamentarii PNL am elaborat o propunere legislativă privind recalcularea tuturor categoriilor de pensii pentru a se înlătura inechitatea existentă între pensionari.

După trei luni de zile, la sfârșitul anului 2003, avizul Guvernului a fost negativ, în acesta menționându-se că procesul de recalculare a pensiilor nu este posibil din motive tehnice, respectiv nu există documente prin care să se realizeze această operațiune și că este nevoie de fonduri care depășesc peste 16000 miliarde lei.

Întrucât se modificase Constituția, am redepus propunerea legislativă la Senat, dar nici până în prezent nu s-a început dezbaterea.

În tot acest timp am mers și am discutat cu cetățenii și s-a creat un curent de opinie foarte ferm, foarte clar privind necesitatea recalculării pensiilor, deși această operațiune ar fi trebuit să se termine în anul 2001, dacă Guvernul condus de Adrian Năstase nu ar fi întrerupt șirul normal al lucrurilor.

Guvernul, printr-o ordonanță de urgență din decembrie 2000, printre actele normative abrogate, a abrogat și articolul din Legea 19/2000, articol care se referea la recalcularea pensiilor.

De peste patru ani, pensionarii au așteptat să li se facă dreptate, dreptate anulată de guvernul pesedist condus de Adrian Năstase.

Între timp, primul-ministru și președinte al PSD a început campania mediatică și demagogică de reechilibrare a pensiilor, de indexare a acestora, dar toate aceste măsuri s-au dovedit inconsistente și oamenii nu au acceptat o asemenea minciună.

De când și-a început campania electorală proprie, de peste o lună, Adrian Năstase a constatat pe pielea lui că oamenii nu se mai lasă păcăliți și ei doresc cu adevărat recalcularea pensiilor.

Astfel, vrând - nevrând, Adrian Năstase a fost obligat să preia problematica recalculării pensiilor și a început să vorbească despre ea ca și cum i-ar aparține, fără să spună că s-a opus, că a împiedicat el însuși și Guvernul pe care-l conduce timp de patru ani procesul de recalculare a pensiilor.

Consider că trebuie cunoscut adevărul și că dreptatea care se va face pensionarilor se datorează presiunilor pe care le-am făcut constant asupra Guvernului și curentului larg de opinie pe care l-am creat, ceea ce înseamnă o victorie a parlamentarilor opoziției democratice în lupta cu puterea totalitară a PSD.

De fiecare dată le-am spus oamenilor că forța stă deseori în ei, iar majoritatea a înțeles acest lucru și au reușit să impună, la inițiativa noastră, să se rezolve o problemă după cum au dorit și au considerat că este în interesul lor.

Adrian Năstase și-a dat seama că nu poate ignora voința a milioane de oameni, promițând că recalcularea va începe la 1 octombrie 2004, după ce i-a amăgit patru ani, fără să le spună pensionarilor că va mai trece un an până când vor putea să se bucure de o pensie calculată corect și care ține cont de contribuția fiecăruia în parte.

Ne bucurăm că am putut contribui la soluționarea uneia din cele mai importante probleme pentru pensionari: recalcularea pensiilor pentru toți cetățenii.

Vom continua să urmărim modul de aplicare și de finalizare a procesului, atenționând asupra oricărei abateri sau nerespectări a angajamentelor asumate sau de încetinire a ritmului aprobat.

Dar ca dreptatea să fie deplină, Adrian Năstase trebuie să ceară iertare pensionarilor că le-a furat patru ani din viață și că de acum înainte nu-i va mai ignora, luându-i în considerație numai când are nevoie de voturile lor, în precampania electorală.

Adrian Năstase și PSD sunt obligați moral să spună adevărul unor oameni care nu au nici o vină, care au crezut în promisiuni, care acum nu mai vor să se lase amăgiți.

Am convingerea că pesediștii au învățat un lucru esențial: oamenii, cetățenii au puterea prin care să poată obliga autoritățile să țină cont de opinia lor, de aspirațiile și dorința acestora.

  Adrian Gurzău - declarație politică: Misiunea politică a UDMR se apropie de sfârșit;

Domnul Adrian Gurzău:

Misiunea politică a UDMR se apropie de sfârșit. Ultimul proiect al acestei formațiuni etnice a rămas, până în 2007, anul în care este de presupus că lucrurile se vor așeza, dobândirea autonomiei Ținutului Secuiesc. Acest proiect s-a dovedit însă a nu fi bine primit nici de guvernanții, nici de opinia publică din România, după cum nu a provocat nici măcar un gest formal de înțelegere din partea reprezentanților Uniunii Europene.

În acest context, sâmbătă, domnul Gyorgy Frunda - cunoscut drept un lider cu vederi moderate din sânul UDMR - a încercat să îndulcească "pastila" autonomiei secuiești revenind asupra modelului de autonomie pe care ar dori să îl impună societății românești.

Astfel, "trebuie să vorbim de 15-20 de regiuni autonome în România, nu trebuie să vorbim doar de autonomia Ținutului Secuiesc", spune acum domnul Frunda. În plus, liderul UDMR crede că județul Mureș va trebui să fie inclus într-o regiune cu populație preponderent maghiară.

Acest model de autonomie regională ar trebui, în opinia domnului Frunda, discutat în cadrul comunității maghiare, pus pe hârtie, discutat cu partidele parlamentare democratice românești și apoi cerută părerea organismelor europene de la Strasbourg și Bruxelles, eventual chiar și a Comisiei de la Veneția.

Să nu uităm că această discuție pe teme autonomiste are loc în anul 2004, în momentul în care experiența alegerilor locale de la Cluj a arătat că putem miza, în sfârșit, pe dispariția nedoritului "vot etnic". Ca dovadă, au dispărut de pe scena politică românească partide precum PUNR, primarul Gheorghe Funar, înverșunatul adversar al maghiarilor a fost trecut pe tușă de votul popular, iar Corneliu Vadim Tudor, "purtătorul drapelului luptei anti-maghiarismului", s-a reprofilat exclusiv pe lupta "anti-mafie".

Cum următoarea formațiune amenințată cu sciziunea în componentele ei elementare este UDMR (liberale, naționaliste etc.), liderii acesteia încearcă să tragă ultimele foloase din existența ei monolitică. Acum, domnul Frunda vrea să ne propună regiuni autonome formate din două-trei județe, cu o largă autonomie locală și formate pe criterii etnice, pe care formațiunea etnică să o poată probabil controla, în folosul propriu, cu mai mult succes.

Având în vedere neclaritățile emanate de la conducerea Uniunea, solicit liderilor acestora discutarea proiectelor lor în societatea civilă și politică românească, sugerându-le totodată ca abia apoi să "ceară acordul organismelor europene". Pentru că aceasta este regula de bază a democrației.

  Florin Iordache - intervenție cu tema Participare parlamentară remarcabilă la cea de-a 111-a Adunare a Uniunii Interparlamentare;

Domnul Florin Iordache:

Participare parlamentară remarcabilă la cea de-a 111-a Adunare a Uniunii Interparlamentare.

În perioada 27 septembrie -1 octombrie 2004, a avut loc cea de-a 111-a Adunare a Uniunii Interparlamentare în Elveția, la Geneva.

Au participat delegații parlamentare din 111 țări membre, delegații ale adunărilor parlamentare cu statut de membru asociat (Parlamentul Andin, Parlamentul Central American, Parlamentul European, Parlamentul Latino-american, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei) și un număr important de observatori din partea Națiunilor Unite.

Propunerile Grupului Român al Uniunii Interparlamentare din cadrul Comisiei I pentru pace și securitate internațională privind importanța extinderii ariei de aplicabilitate a Registrului O.N.U. pentru arme convenționale, ca și cele referitoare la necesitatea aderării statelor la Protocolul împotriva producerii și traficului ilicit al armelor de foc, munițiilor, explozibililor și altor materiale conexe, care completează Convenția ONU privind crima organizată transnațională, au fost incluse în rezoluția adoptată de adunarea U.I.P. pe tema neproliferării.

În cadrul Comisiei a III-a pentru democrație și drepturile omului, propunerile GRUI s-au referit la: asigurarea unei prezențe echilibrate a femeilor și bărbaților în structurile de decizie ale parlamentelor naționale, importanța accesului egal al femeilor la educație civică, propuneri care se regăsesc în rezoluția finală adoptată de adunarea U.I.P.

Tema examinată de Comisia a II-a pentru dezvoltare durabilă, finanțe și comerț a fost "Rolul parlamentelor în păstrarea bio-diversității în cadrul dezbaterilor s-a evidențiat importanța Rezervației Biosferei "Delta Dunării" și faptul că ea se află sub incidența a numeroase instrumente internaționale, multilaterale și regionale.

Participanții au fost informați despre faptul că Ucraina a demarat și încheiat prima parte a lucrărilor la Canalul Bâstroe fără notificarea și consultarea României și fără o evaluare de impact asupra mediului, inclusiv în context transfrontalier.

Amendamentele GRUI au fost preluate integral în rezoluția adoptată care cere acțiuni coordonate, din partea țărilor vecine pentru protejarea habitatelor naturale transfrontaliere, în conformitate cu normele internaționale aplicabile.

Țările în cauză sunt rugate insistent să se informeze reciproc și să se consulte cu privire la proiectele cu potențial efect negativ asupra resurselor naturale comune și să realizeze evaluări cuprinzătoare de impact de mediu, la standarde internaționale.

Analizând toate aceste aspecte, participarea delegației GRUI la cea de-a 111-a Adunare a U.I.P. reprezintă un succes în promovarea intereselor prioritare ale România.

  Kelemen Atilla - declarație politică cu titlul Oamenii ne-au sesizat;

Domnul Kelemen Atilla:

"Oamenii ne-au sesizat"

Vânatul este o podoabă a naturii și o foarte importantă avuție națională. Fără îndoială, România, spre deosebire de foarte multe țări europene, este încă bogată în vânat, avem cu ce să ne mândrim în acest sens. Peisajul minunat, natura bogată și relieful variat al României au avut de câștigat din această varietate a speciilor de vânat. Trofeele provenite din România sunt expuse și medaliate la diferite expoziții cinegetice de pe mapamond.

Și cu toate aceste elemente pozitive, această bogăție ne cauzează probleme zilnice și nemulțumirea maselor largi, mai ales din mediul rural. Sper că se înțelege că aș dori să mă refer la pagubele cauzate de vânat.

Cu toată admirația internațională față de vânatul României, a venit momentul ca oamenii legii, guvernanții să ia măsuri pentru protecția populației împotriva vânatului. Dacă până acum 2-3 decenii problema pagubelor agricole cauzate de vânat a fost doar problema regiunilor montane și premontane, astăzi prin înmulțirea vânatului, mai ales a mistreților, problema a devenit aproape generală și în zonele deluroase, chiar de pe Câmpia Transilvaniei. Mistreții distrug semănăturile, dar și recoltele, fac ca oamenii să rămână cu nimic, chiar și într - un an bun din punct de vedere agricol. Oamenii, deși petrec nopțile la paza culturilor, pagubele sunt semnificative, și până la urmă, sunt localități unde toate roadele muncii lor de un an sunt culese de fiare. Oare până când se pot tolera asemenea situații?

Cred că a venit timpul ca aceste semnale să fie luate în serios de guvernanți.

Vânatul și populația trebuie să conviețuiască, pentru că așa se întâmplă și în țările civilizate, dar nu neapărat în dauna unuia sau altuia.

Avem nevoie de legi coerente care să reglementeze situația, drepturile de a vâna, de proprietate a terenurilor de vânătoare, de dreptul de închiriere a terenurilor etc., în care neapărat trebuie să se regăsească și codificarea legală a metodelor de despăgubire în cazul daunelor produse de vânat.

Nerezolvarea acestei probleme duce la fenomene nedorite (braconaj, desconsiderarea autorităților etc.), pagube însemnate și nedorite, și inclusiv tensiuni sociale.

Cred că nimeni nu poate fi interesat în nerezolvarea acestei probleme.

  Mihaela Ionescu - declarație politică adresată domnului ministru al internelor și administrației și domnului ministru al culturii și cultelor;

Doamna Mihaela Ionescu:

Declarație politică adresată domnului ministru al internelor și administrației publice și domnului ministru al culturii și cultelor

Fiecare mare capitală europeană își pregătește cu minuțiozitate calendarul cultural de toamnă care dă specificitate marilor orașe.

Broșuri bine documentate care apar lunar în Paris, Londra, Atena, Budapesta sau Varșovia informează cetățenii plătitori de taxe, dar și turiștii despre evenimentele culturale ale sezonului. Opera din Paris organizează spectacole de operă, sala de concerte Playel organizează concerte simfonice. Spectacole de sunet și lumină au loc în aer liber, în fața palatelor sau în parcurile publice. Multe alte evenimente culturale sunt organizate în numeroase spații, care le sunt destinate special.

De aici până a-ți permite să ridici corturi ca de nuntă țigănească în curtea Muzeului Național de Artă, printre statuile lui Anghel și Jalea, este o cale lungă, calea de la sublim la grotesc. Expoziții și prezentări de dispozitive medicale destinate persoanelor cu handicap nu sunt organizate în frumoasa curte a Facultății de Medicină, lângă statuia doctorului Davila, ci tot la Muzeul de Artă din centrul orașului. Holul de intrare de la Sala Palatului este, mai totdeauna, transformat într-un bazar din Fanar iar intrarea spre concertele simfonice devine un slalom printre tejghele.

Toate aceste exemple au fost depășite, la finele lunii septembrie, de boicotarea deschiderii stagiunii de concerte a Filarmonicii George Enescu, prin organizarea, în paralel, a unui spectacol cu decibeli foarte ridicați, sub ferestrele Ateneului, ca reclamă a unui post privat de televiziune. Prin lipsa de profesionalism, nepăsarea și dezinteresul autorităților, s-a dorit parcă să se vadă cine cântă mai tare: orchestra Filarmonicii sau formațiile gălăgioase care se perindau în imediata apropiere a clădirii. Bineînțeles, "victoria" a revenit tobelor și chitarelor din exterior, care s-au suprapus peste marele Oratoriu romantic "Paulus" de Felix Mendelssohn Bartholdy. Maestrul artei dirijorale, Cristian Mandeal, directorul Filarmonicii, care a condus orchestra, a încercat, din răsputeri, să ignore zgomotele parazitare care năvăleau de la spectacolul apocaliptic de afară, dar acest lucru nu a fost posibil întotdeauna. Publicul Filarmonicii format din abonații fideli ai instituției, din intelectuali iubitori și cunoscători de muzică, din tineri entuziaști, a fost șocat și agresat sonor de zgomotele ce veneau din Piață. Ba, în plus, în sală au năvălit, nu se știe cum, la un moment dat, și câțiva tineri gălăgioși, care doreau să se odihnească pe scaunele de pluș ale Filarmonicii și care au început să chicotească, neștiind că muzica simfonică se ascultă în liniște și nu este un spectacol participativ.

Această situație penibilă, de suprapunere a două concerte și chiar a publicului lor, s-a datorat dezinteresului autorităților față de programarea activității culturale a orașului, pentru că, se știe că un concert în aer liber are nevoie de aprobarea Primăriei și probabil, a Comisiei de cultură a acesteia care, probabil, nu numără și melomani. Acest lucru este valabil și pentru înalții demnitari de la Ministerul Culturii. Afirm aceasta deoarece iubitorii muzicii simfonice cunosc că, dintotdeauna, joia și vinerea seara au loc concerte simfonice la Ateneu.

Cerem, de aceea, Ministerului Internelor și Administrației Publice să urmărească coordonarea programelor culturale ale Capitalei, pentru a evita suprapunerile care duc la degradarea calității ambelor evenimente.

Cerem Ministerului Culturii și Cultelor să vegheze ca instituțiile de cultură să-și desfășoară activitățile în locul lor de destinație specială, cu asigurarea securității fonice a sălilor de concert.

Cerem, de asemenea, să se verifice, în cazul Ateneului Român, felul în care firma care a executat lucrarea de reabilitare, care s-a întins pe o perioadă de peste 10 ani, a realizat izolarea fonică a sălii.

Faceți ca Ateneul Român să redevină sanctuarul de cultură care a fost!

Faceți ca perimetrul Biblioteca Universitară - Muzeul de Artă - Ateneul Român să rămână un Pantheon al culturii și nu o răscruce a zgomotelor și a prostului gust!

  Ioan Miclea - intervenție cu tema Legea referendumului trebuie să fie și să rămână în concordanță cu prevederile Constituției;

Domnul Ioan Miclea:

"Legea referendumului trebuie să fie și să rămână în concordanță cu prevederile Constituției"

În multe, chiar foarte multe domenii de activitate economice și sociale, țara noastră are legi și reglementării democratice la nivel European.

Una dintre aceste reglementări este și Legea referendumului, precum și reglementarea constituțională a acestei activități.

Cum un referendum reclamă o mare risipă de forțe și mai ales de bani, cum consultarea populară trebuie făcută numai pentru cauze majore, de interes național și local stringente, legea prevede clar cauzele, modalitățile și formele în care poate fi organizat și desfășurat un referendum.

În ultimii 14 ani am trecut peste un asemenea eveniment, cu ocazia modificării Constituției. Deși partidul din care fac parte nu a fost de acord cu modificările aduse Constituției, deși referendumul în sine a generat fapte ce au încălcat legea, consider totuși că el a fost un exercițiu democratic, în sensul că pentru o asemenea acțiune majoră cum a fost schimbarea Constituției, Guvernul a înțeles să consulte populația.

În ultima vreme suntem agasați de diverse grupuri de interese, se pare ațâțate și din exterior, care cer, nici mai mult nici mai puțin, decât dezmembrarea țării și acordarea de autonomii teritoriale pe criterii etnice unor ținuturi și chiar localități.

Unii dintre colegii noștri, plătiți cu banii contribuabilului român, au mers până acolo încât pentru realizarea practică a dezmembrării țării au depus la Camera Deputaților un proiect de lege care să statueze acordarea autonomiei pe criterii etnice Ținutului Secuiesc și nu numai.

Parlamentul României, prin votul marii majorități ai membrilor săi au respins o asemenea încercare aberantă de a introduce pe ușa din dos vremuri de mult apuse și dorinți iredentiste care ar face rău nu numai cetățenilor țării noastre, dar ar crea și precedente foarte periculoase în Europa și mai ales în zona ei balcanică.

Văzând că noi, majoritatea parlamentarilor români, am refuzat proiectul de lege, care de altfel era împotriva prevederilor Constituției, legilor țării și voinței marii majorități a celor pe care îi reprezentăm, un grup de colegi a-i noștri, deputați UDMR, încearcă acum să treacă prin Parlament un nou proiect de lege prin care să modifice Legea referendumului, în sensul de a da posibilitate primarilor și președinților de Consilii Județene să organizeze referendumuri locale prin care să se hotărască dezlipirea din trupul țării a unor localități s-au județe, unde maghiarii sunt majoritari.

Mă fac ecoul cetățenilor români majoritari din Ardeal și rog pe onorații mei colegi să vegheze ca un asemenea proiect de lege să nu fie aprobat. Fac acest lucru, acum, datorită faptului că fiind ocupați cu campania electorală, s-ar putea să fim mai puțin atenți, încât un asemenea proiect de lege să treacă prin forumul legislativ.

Urmările ar fi incalculabile.

Vă mulțumesc.

  Tudor Mohora - intervenție intitulată Dreptul constituțional de vot al românilor de pretutindeni - subiect de dezinformare din partea Alianței D.A.;

Domnul Tudor Mohora:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Intervenția mea de astăzi se intitulează "Dreptul constituțional de vot al românilor de pretutindeni - subiect de dezinformare din partea Alianței D.A."

În legătură cu unele comentarii apărute la 30 septembrie 2004 într-un cotidian central, care reiau afirmații anterioare ale reprezentanților PNL-PD pe tema exercitării dreptului de vot de către românii din diaspora, aș dori să fac următoarele precizări:

În cadrul dezbaterilor generale asupra Proiectului de lege privind alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, Partidul Social Democrat a fost cel care a promovat în cadrul dezbaterilor parlamentare propunerea organizării mai multor secții de votare în străinătate, pentru a veni în sprijinul românilor din diaspora care doresc să își exercite dreptul constituțional de vot și care se află la distanțe mari de sediile ambasadelor și consulatelor românești în statele de reședință.

Propunerea avansată de reprezentanții Partidului Social Democrat viza organizarea unor secții de vot în zonele unde există o comunitate de cel puțin 50 de români cu drept de vot și au fost înregistrate solicitări în acest sens.

Inițiativa menționată a fost atacată în mod public de reprezentanții PNL și PD și a fost blocată în timpul dezbaterilor din Parlament, ca urmare a amendamentului propus de deputatul PNL, Titu Gheorghiof. Este de menționat totodată intervenția în dezbaterile în plen a deputatului PD, Ioan Onisei, care s-a opus inițiativei Partidului Social Democrat, cu motivația că nu este normal ca în străinătate "cetățenii -ce-i drept români- să voteze dintr-o altă țară pentru Parlamentul României" (extras din stenograma dezbaterilor camerei deputaților din 7 septembrie 2004). Prin votul reunit al PNL, PD și PRM, inițiativa PSD a fost respinsă.

Afirmațiile potrivit cărora Partidul Social Democrat s-a opus exercitării votului la consulate sunt neadevărate. Datorită grupurilor parlamentare ale PSD s-a reușit adoptarea în textul Legii 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputaților și Senatului a unui articol care statuează că secțiile de votare se organizează "pe lângă misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României" (art. 23, alin. (1) ).

Partidul Social Democrat nu s-a opus exercitării dreptului de vot prin mijloace electronice, această idee nefiind nici măcar pusă în discuție în dezbaterile parlamentare în ceea ce privește legea electorală adoptată la nivelul anului 2004. Dimpotrivă, având în vedere experiența pozitivă a procedurii de vot electronic promovată în interiorul partidului cu ocazia alegerilor preliminare care au avut loc la data de 5 septembrie a.c., Partidul Social Democrat își manifestă întreaga disponibilitate de a promova principiul votului electronic pentru românii din străinătate în următorul ciclu electoral, în baza unei pregătiri tehnice corespunzătoare.

Afirmațiile potrivit cărora reprezentanții partidelor parlamentare din opoziție nu ar avea voie să se înscrie ca observatori pe lângă secțiile de vot din străinătate sunt de asemenea false. Legea pentru alegerea Camerei Deputaților și Senatului nu împiedică nici un partid politic din România să își desemneze observatori pe lângă secțiile de vot din străinătate, care vor avea, în plus, dreptul să asiste la deschiderea urnelor de vot și numărarea voturilor.

Afirmațiile reprezentanților PNL-PD au o motivație electorală și urmăresc diminuarea eforturilor guvernului social-democrat din ultimii 4 ani de strângere a relațiilor românilor de pretutindeni cu România, de sprijinire a păstrării și afirmării identității lor naționale și de stimulare a unității românești.

Pe această cale aș dori să vă informez că pe agenda de lucru a Guvernului se regăsește un proiect de lege privind sprijinul românilor din afara granițelor care cuprinde, în conformitate cu standardele europene și internaționale, drepturi culturale și educaționale care vizează păstrarea și afirmarea identității etnice, lingvistice și religioase a românilor de pretutindeni.

Un element de noutate îl constituie faptul ca legea vorbește si de persoanele aparținând filonului cultural romanesc, aici putând fi integrați cetățeni străini care s-au născut in România - evrei, sași si șvabi - si care deși trăiesc astăzi departe de România se simt legați de țara de origine.

Printre drepturile prevăzute se regăsesc: dreptul de a studia in România și de a beneficia de facilitățile aferente la toate nivelele si formele de învățământ; dreptul de a solicita si obține, prin concurs, burse de studiu si facilitățile aferente în România; dreptul de a participa la stagii de perfecționare in România pentru cadrele didactice; dreptul de a beneficia de acces gratuit in România in instituțiile publice de cultură, muzee și la monumente istorice.

Alte drepturi prevăzute în proiectul de act normativ sunt dreptul de a obține vize gratuite pentru participarea la activități având ca scop menținerea si dezvoltarea identității culturale, etnice, lingvistice si religioase, organizate în România; dreptul de a participa la Congresul Românilor de Pretutindeni. Congresul Românilor de Pretutindeni va avea loc, sub egida Parlamentului, anual, in Romania sau in străinătate.

Textul proiectului de lege a primit avizul de "euroconformitate" atât din partea Comisiei de la Venetia (Consiliul Europei), cât si din partea Inaltului Comisar pentru Minoritati Nationale al OSCE și este pentru prima data când un guvern al Romaniei s-a angajat sa promoveze o asemenea lege și a acționat pentru elaborarea unui act normativ viabil si cu aplicabilitate în statele în care sunt foști cetățeni români, indiferent de originea lor etnică.

Elementele prezentate, evidențiază cu pregnanță voința PSD pentru asigurarea unei stări de normalitate și consecvență, în ceea ce privește respectarea drepturilor românilor de pretutindeni, specifică unei societăți moderne la nivelul realităților socio-culturale ale mileniului III.

  Eugen Lucian Pleșa - prezentarea unui tablou al aspectului politic actual;

Domnul Eugen Lucian Pleșa:

Doamnelor și domnilor deputați,

Trebuie să înceteze această văicăreală națională a elitelor răsuflate care s-au trezit, cam brusc, într-un prim-plan al disputelor electorale, odată cu retragerea liderului hibrid în politică, Stolojan!

Crescut forțat, artificial ca lider politic, Th. Stolojan și-a atins limitele naturale de la Dumnezeu și... s-a săturat! Rolul "ursului în turneu" l-a biruit, trezindu-se singurul actor activ permanent, într-un carusel al personajelor elite-locale odihnite și profitoare.

Perspectiva reluării turneului propagandistic prezidențial după "locale" i-au agravat suferința fizică, obligându-l să-și protejeze propria ființă. Din păcate, a sărit să profite de această "renunțare fortuită" acest "Popey Marinarul" al politicii contemporane, lider al unui partid în descompunere, care și-a desființat aproape toată elita de tradiție din PD.

Mai grav este că acest "Golan întârziat" care-și salută interlocutorii de după uși întredeschise, trecându-și degetul cel lung prin dreptul gurii, se visează simbolul României - Președinte.

Dar și mai grav este că, persoane devenite importante în presa română, ne sufocă cu comentariile lor deștepte despre neputințele dintr-o alianță DA-R uită să critice degradarea permanentă a nivelului de trai de pe urma valurilor succesive de scumpiri, dovadă a proastei administrări a României.

Este tot mai evident că: după "profesioniștii" din fostele eșaloane, modelați sub soarele învățăturii ceaușiste, după năvălirea "specialiștilor" din Convenția izvor de DA, Poporul Român și-a plătit păcatele și merită o administrație interesată exclusiv de bună-starea cetățenilor, situație realizabilă numai prin dobândirea puterii de către P.R.M., sub conducerea Președintelui României Corneliu Vadim Tudor.

Este ultima și singura șansă a supraviețuirii României!

  Petre Posea - intervenție cu titlul satul românesc riscă să-și piardă veșnicia și perenitatea!

Domnul Petre Posea:

"Satul românesc riscă să-și piardă veșnicia și perenitatea!"

Veșnicia satului românesc aproape că a rămas de izbeliște. A fost luată de apa sâmbetelor ultimului deceniu și dusă a fost. În locul ei a rămas din păcate un prezent acru măcinat de grija clipei, pribegit de sărăcia din noi, dar, mai ales, întunecat de pierderea speranței, iar satul românesc, nesecat izvor de spiritualitate a fost nu numai trădat, ci și distrus, în mare parte chiar de fiii pe care i-a crescut și protejat.

Pentru că ei, copiii de altă dată și-au schimbat opincile cu încălțările de oraș și au năvălit în vechile vetre pentru a-l stoarce și de la ultima lui bogăție, spiritualitatea, iar dacă un regim l-a secătuit de puterea materială, libertatea i-a strivit sub nepăsare perenitatea născătoare de valori.

De aceea, înfometat, sărăcit și părăsit, material și moral de cei crescuți la pieptul său, satul nostru s-a predat. A lăsat de o parte tradițiile și obiceiurile care i-au dus faima în lume și a intrat în hora dictată de firi străine simțirii lui. Prosperitatea pământurilor lui a ajuns în mare parte pe mâna unora care credeau că agricultura se poate face cu un pumn de cupoane și l-au lăsat să se descurce de unul singur.

Îngropat în datorii, umilit de nevoia de a lucra ca în Evul Mediu, răvășit de vremea capricioasă și indolența unora, satul românesc trăiește poate cea mai tristă istorie din existența lui, falimentul pământului și a tradițiilor legate de munca ogorului. Pe de altă parte, tot mai multe obiceiuri au fost și sunt strivite de "progresurile" noii societăți de consum. Așa se face că, acum, în satul românesc nici măcar nu se mai brodează, cel puțin nu modelele tradiționale.

Pentru că nici rombul, nici cercul, nici "zig-zagul" nu-și mai găsesc loc pe pânzele noastre de in cu destinație europeană. Nu, la comanda unor "firme" din străinătate (în spatele cărora se află diverse asociații de misionari), țărăncile noastre lucrează tablouri reprezentând scenele "biblice" specifice unor secte mai mult sau mai puțin legale. Și n-ar fi vorbă că nu sunt lucruri frumoase, în fond, un asemenea tablou reprezintă o îngemănare de muncă și răbdare care își găsește ușor locul în universul admirației, dar parcă e prea de tot.

În primul rând, "produsele" acestor lungi ore de muncă (în care lucrătoarea coase doar după desenul șablon), nu mai cuprind în ele nici un fel de elemente naționale. Cu atât mai puțin se poate vorbi de o reflectare a tradițiilor locale, fiind trist că în tot mai multe sate se lucrează doar pentru paralele primite pe astfel de lucruri.

Și apoi, nu se pierd doar tradițiile, ci se corup și sufletele lucrătoarelor noastre cu felurite povești "religioase". Or, prin înstrăinarea care se produce în acest fel (pentru că, în fond, prin reproducerea în zeci și zeci de exemplare a temelor "biblice" se realizează o îndoctrinare religioasă) se dă o grea lovitură spiritualității românești, atât prezenței, dar, mai ales, expresiei sale în universul cultural mondial.

În plus, dacă în satele noastre nimeni nu mai are timp să coasă haine tradiționale, atunci nu peste multă vreme portul specific va deveni și el o amintire, după care se vor pierde și alte tradiții, poate ultimele neștirbite de "foamea civilizației moderne".

Satul nostru nu se mai clădește așadar din propriile tradiții și trăiri, din obiceiurile și ritualurile specifice fiecărui loc în parte. Nu, el se străduiește să supraviețuiască la marginea holdelor crescute din sămânță străină (acolo unde mai sunt holde).

Și, cel mai trist, importul a devenit șablon de trai și "la țară". Atât importul de produse, cât mai ales cel de modele de câștig de existență. Motiv pentru care satul nostru riscă să se transforme într-un banal kitsch comercial, fără prezent, fără viitor, fără veșnicie, ci doar cu un bazar în care totul este de vânzare, tradițiile și, în final, Doamne ferește, oamenii.

Vă mulțumesc.

  Romeo Raicu - declarație politică privind libertatea presei în România anului 2004;

Domnul Romeo Raicu:

Declarație politică privind libertatea presei în România anului 2004

La 15 ani de la Revoluția din 1989 constat cu îngrijorare că libertatea presei este din nou un mare motiv de îngrijorare. În contextul procesului de aderare la UE, România a făcut câteva progrese formale în ceea ce privește libertatea de exprimare, însă cea mai mare problemă este punerea în practică a acestora. Uniunea Europeană și-a manifestat îngrijorarea față de informațiile privind tentativele de a pune botniță presei române. Uniunea Europeană și Washingtonul au criticat sever România pentru situația libertății presei, iar raportul de țară al Comisiei Europene se va referi cu siguranță la problemele pe care le are presa în România. Aceste acuzații grave sunt făcute acum, chiar înaintea alegerilor parlamentare și prezidențiale și în același timp în care Uniunea Europeană monitorizează libertatea presei în vederea deciziei de invitare a României în marea familie europeană.

Apropierea alegerilor parlamentare și prezidențiale au adus tot mai pregnant o creștere a presiunii puterii asupra mass-media. Cea mai mare influență negativă asupra libertății de exprimare și de informare o au informațiile distorsionate referitoare la viața politică prezentate de posturile de televiziune. Societatea Academică Română - SAR - avertiza încă din ianuarie 2004 într-un raport că există un puternic control economic și politic asupra televiziunilor private, control ce induce autocenzura în rândul editorilor de știri.

Este clar că Puterea face presiuni asupra publicațiilor prin publicitate. Este inadmisibil ca o bună parte a cheltuielilor de publicitate din România să fie controlate de către Putere. Acest lucru a fost sesizat și de către Comisia Europeană care a atras atenția asupra metodei selective a guvernului de aplicare a legilor privind taxele și impozitele. Lăsând companiile de presă să acumuleze mari datorii din impozite, guvernul "le-a făcut dependente de bunăvoința autorităților române". Deși Constituția interzice cenzura și garantează libertatea presei, în realitate, Puterea a acționat în vederea limitării acestor drepturi. Legislația coercitivă și constrângerile economice fac posturile și publicațiile să fie obediente față de Putere. Este clar că unele televiziuni, prin acumularea de datorii la bugetul de stat, au devenit dependente politic. Acum la 15 ani de la Revoluție să mai credem oare în libertatea presei care este garantată de Constituție?

Libertatea presei românești este și libertatea noastră, a românilor. Libertatea presei românești înseamnă primul pas către sensul respectării a ceea ce a fost, este și va fi Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara. Libertatea presei românești nu ar trebui îngrădită mai ales pentru cei care și-au adus suprema jertfă în Decembrie 1989. Puterea nu a înțeles că trăim într-o lume în care este nevoie de libertate în adevăratul sens al cuvântului!

  Alexandru Raj Tunaru - exprimarea dezacordului față de modul cum se procedează cu unii politicieni implicați în alegerile generale din noiembrie 2004;

Domnul Alexandru Raj Tunaru:

Partidul Tineretului Democrat și eu, în calitate de demnitar al României, nu suntem de acord cu modul în care se procedează față de unii politicieni implicați în alegerile generale din noiembrie 2004.

Am să mă refer azi la cazul lui Traian Băsescu, copreședinte al alianței D.A.

Ne miră foarte mult faptul că înainte cu o lună, atât la alegerile locale, cât și la cele generale, apar acuzații grave la adresa unor politicieni, în special a președinților de partide.

Ne deranjează și ne opunem cu fermitate acelora care pentru interese personale sau de grup, aici includem și partidul, implică în acest război instituții care au o foarte mare credibilitate în rândurile populației, așa cum este armata poporului.

Eu cred că armata este apolitică și că își face datoria așa cum și-a făcut-o în 1989, când între un dictator care era comandantul suprem al armatei și cauza dreaptă a poporului român, armata a slujit poporul român și același lucru l-ar face ori de câte ori ar fi nevoie.

De ce a trebuit ca instanța de judecată să ceară un document clasificat de la armată: oare judecătorii respectivi nu cunosc legile țării noastre?

Această instanță (măcar procurorul) nu cunoștea că documentele ce atestă dacă Traian Băsescu a făcut poliție politică nu se pot regăsi la armată sau la alte instituții ale C.S.A.T., care nu pot ține decât documente clasificate privind siguranța națională. Această instanță nu știa că singura instituție care se poate pronunța dacă Traian Băsescu a făcut sau nu poliție politică este C.N.S.A.S.-ul și acesta s-a pronunțat clar că Traian Băsescu nu a făcut poliție politică.

De ce a fost nevoie de acest balamuc, de acest teatru de comedie ieftină?

P.T.D. cere imperativ membrilor instanței ce judecă cazul Traian Băsescu - Mugur Ciuvică, să declare, sub jurământ, numele celor ce au făcut presiuni asupra lor în acest caz și le-au impus să ceară probe de la M.A.P.N. cu privire la acest caz, cu toate că știm cu toții sau ar trebui să știm că, colaborarea cu C.I. în timpul serviciului militar sau ca ofițer al M.A.P.N.-ului, nu se numește că ai făcut poliție politică, și înseamnă că ai colaborat pentru sau împotriva siguranței naționale.

Considerăm că această mascaradă este pusă la cale pentru campania electorală și nu pentru aflarea și demascarea adevăraților trădători care au făcut poliție politică și au colaborat cu securitatea aservită clanului Ceaușescu, în detrimentul populației României.

Mai bine zis, această mascaradă în care a fost implicat numele M.A.P.N.-ului, sperăm pentru ultima dată, a fost făcută pentru a crea confuzie în rândul populației și în rândul electoratului, care nu are informații exacte pentru a putea să deosebească cele două forme de poliție politică și siguranță națională, astfel încât Traian Băsescu să fie catalogat de electorat ca individ ce a făcut poliție politică.

Păi vin eu acum, Raj Tunaru și vă întreb?

Dacă acest document pe care armata pretinde că îl are și din care, "chipurile", ar rezulta că Traian Băsescu a făcut poliție politică ar exista, înseamnă că armata ar fi în mare pericol de a-și pierde credibilitatea, deoarece acest document trebuia predat C.N.S.A.S.-ului în momentul înființării lui și nu trebuia clasificat, iar Traian Băsescu putea fi împiedicat să candideze încă din 1996 pentru o funcție publică.

Dacă din acest document ar reieși că Traian Băsescu va deranja pe cine nu trebuie, acel cineva să-l folosească ca șantaj politic, așa cum ne-a declarat chiar Traian Băsescu.

În ambele ipoteze, armata ar fi făcut un abuz și ar participa la șantaje politice, ceea ce eu, Raj Tunaru, refuz să cred.

După aceste două ipoteze se trage o singură concluzie. Armata și-a făcut datoria, iar acel document clasificat este corect și în spiritul legii rezultând după legile logicii matematice că Traian Băsescu nu a făcut poliție politică și a colaborat pentru interesul siguranței naționale. De aceea, nu trebuie să închidem acest caz până nu se află adevărul adevărat pentru bunul mers al democrației și statului de drept.

Eu, Raj Tunaru Alexandru, și Partidul Tineretului Democrat așteptăm urgent ca instanța care judecă dosarul Traian Băsescu-Mugur Ciuvică, să ne indice sub jurământ persoanele care s-au implicat în acest caz sau dacă au cerut-o domniile lor din proprie inițiativă, din exces de zel, sau din neprofesionalism, să-și prezinte demisia din magistratură.

  Ioan Sonea - declarație politică: Balta românească;

Domnul Ioan Sonea:

"Balta românească"

De ani buni, românii așteaptă limpezirea apelor. În Cartea sfântă, bolnavii, care pe picioarele lor, care aduși de alții, așteptau zorii și unul avea norocul să intre primul. Acum pentru români nu mai există zi, nu mai există noapte, pentru fiecare bolnav, și toți sunt bolnavi, există un alt ceas al zorilor. Toți sunt în baltă, nu se mai vindecă nimeni, pentru că apele nu sunt limpezi niciodată. Apele nu se limpezesc, răul de bine nu se mai separă, minciuna de adevăr nu se desparte, dreptatea și nedreptatea se țin prea strîns legate. Cine o fi vrând să se întâmple toate astea, se poate întreba tot omul ? Cine altul decît cel care ne conduce, cel care ne dă pâinea cea de toate zilele, cornul și laptele, gazul și curentul, salariul și pensia, cel care separă apele de uscat, albii de negri, pesediștii de nepesediști, adică tătucul cu zeci de capete, cu zeci de ochi de urmărit, cu zeci de mîini de luat, partidul-stat.

Multe sunt cele care atoatedătătorul și atoatecunoscătorul le face și desface. Doar într-un domeniu nu vrea să se amestece : împărțirea Dreptății, adică în Justiție. Așa lasă să se înțeleagă ceea ce s-a întîmplat în urmă cu vreo două săptămîni, când a avut loc o întâlnire pe țară a judecătorilor. Justițiarii, care au de lucru pînă peste cap, fiind puțini raportat la numărul de cazuri și de răufăcători din acestă țară, încearcă să facă față puhoiului de mizerie și deznădejde care pătrunde în sălile de judecată. Omenește vorbind sunt copleșiți.

Așa că judecătorii au organizat o întîlnire profesională la care au invitat și reprezentanți ai Ministerului Justiției pentru a se dezbate problemele reale și complexe care țin de actualitatea din domeniu. Au mai invitat și reprezentanți ai ambasadelor din Romania pentru a conștientiza la modul concret reprezentanții democrațiilor reprezentate în Romania asupra realităților românești. Dar ți-ai găsit. Puterea românească actuală nu vrea să fie acuzată de faptul că nu se respectă neutralitatea față de Justiție! Ministrul de Justiție nu va trimite nici un reprezentant la întîlnirea judecătorilor. Ba mai mult, invită și reprezentanții ambasadelor să nu își trimită reprezentanți, să nu participe la întâlnire, ceea ce acestea fac. Mai că-ți vine să spui că justiția este independentă și nu este sub control politic în Romînia! Dar ce-i de spus cînd constați că în Consiliul Superior al Magistraturii se află Ministrul Justiției, care chiar că este reprezentant politic! Avînd în vedere atribuțiile acestui for important, ne putem întreba cum rămâne cu amestecul politic al Puterii în Justiție, și cum poate fi calificat gestul față de judecători? Revenim și întrebăm, cine nu lasă să se limpezească apele în balta românească?

  Iosif Armaș - referire la o problemă de politică internațională.

Domnul Iosif Armaș:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Intervenția mea de astăzi se referă la o problemă de politică internațională. Vizita pe care a întreprins-o, nu cu mult timp în urmă, la Chișinău, ministrul american al Apărării, Donald Rumsfeld, plină de semnificații, s-a constituit, neîndoios, într-o mare surpriză politică. Republica Moldova a fost vizitată de unul dintre cei mai înalți demnitari de la Washington. Spre deosebire de Secretarul de Stat, ministrul Finanțelor sau cel al Comerțului, ministrul Apărării al Statelor Unite nu prea călătorește prin lume. Acesta din urmă pleacă rareori din țară. Și dacă întreprinde, totuși, vreun periplu prin străinătate, se duce, de regulă, doar în statele care intră în sfera de interes american.

Sunt țări vechi, care există de zeci de ani, unde n-a călcat încă piciorul vreunui ministru american al Apărării. Iată că Republica Moldova a avut privilegiul să-l găzduiască.

De ce a venit, totuși, Rumsfeld, pe nepusă masă, la Chișinău? În drum spre Istambul, el ar fi putut să zăbovească mai mult, de exemplu, în România sau Bulgaria, pentru a inspecta două țări care abia cu câteva luni în urmă au aderat la NATO. Sau să meargă la Kiev. La urma urmei, spre deosebire de Republica Moldova, Ucraina cochetează deschis cu Alianța Nord-Atlantică.

Și nici occidentalii nu ascund că această țară prezintă pentru ei un interes strategic. Secretarul general NATO, Jaap de Hoop Scheffer, de exemplu, scria în ajunul deschiderii summit-ului de la Istambul, că Ucraina e un partener vital pentru Alianță. Despre Moldova, în schimb, n-a spus nimic. Cu toate acestea, Rumsfeld a făcut o escală la Chișinău. Și acest lucru nu are cum fi, desigur, întâmplător. Ca și faptul, de altfel, că vizita ministrului american al Apărării s-a desfășurat pe fundalul unei răceli fără precedent a raporturilor Republicii Moldova cu Federația Rusă, precum și al impasului în care au intrat negocierile privind reglementarea transnistriană. Că șederea de câteva ore a lui Donald Rumsfeld la Chișinău n-a fost un popas întâmplător o demonstrează și modul în care s-a întreținut acesta cu Vladimir Voronin.

Întâlnirea lor a avut loc cu ușile închise. De ce? Având în vedere faptul că ministrul Apărării al Statelor Unite s-a arătat la Chișinău extrem de prezent preocupat de prezența militară a Moscovei în Transnistria, cerându-le apăsat rușilor să plece, se pare că retragerea trupelor și arsenalului din autoproclamata republică a fost un subiect de discuție prioritar.

După toate probabilitățile, în situația în care NATO a ajuns la Prut, SUA are nevoie de o Moldovă scoasă din sfera de influență a Rusiei. Privit din acest unghi, cel de-al doilea stat românesc interesează Washingtonul. Și încă mult, de vreme ce Rumsfeld a venit la Chișinău. Iată de ce ne putem aștepta, cred eu, la noi semne de implicare americană în evoluțiile politice din Republica Moldova.

Rezumând, se poate spune că vizita ministrului american al Apărării dovedește că prezența la Chișinău a unor numeroși experți americani în materie de tehnici electorale n-ar trebui să ne mire. Orice s-ar spune, Republica Moldova a ajuns, geografic vorbind, pe pozițiile unui posibil avanpost NATO. În aceste condiții, Washingtonul își dorește, probabil, ca cel de-al doilea stat românesc să fie descotorosit nu numai de trupele ruse, ci și de sechelele sovietice.

Mulțumesc.

 

Domnul Corneliu Ciontu:

S-a încheiat prima parte a ședinței de astăzi. Vă urez o zi deosebită!

 
     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 19 noiembrie 2019, 22:19
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro