Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of October 12, 2004
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.136/19-10-2004

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2004 > 12-10-2004 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of October 12, 2004

  Intervenții ale deputaților:  

Ședința a început la ora 8,25.

Lucrările au fost conduse de domnul Corneliu Ciontu, vicepreședinte al Camerei Deputaților.

   

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineața.

Începem ședința de astăzi dedicată intervențiilor.

 
  Dumitru Bentu - declarație politică intitulată Funcțională;

Domnul Dumitru Bentu va fi deschizătorul și va urma domnul Adrian Moisoiu.

   

Domnul Dumitru Bentu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi se numește: "Funcțională".

Raportul Comisiei Europene pentru România, dat publicității oficial pe data de 6 octombrie, preciza că România are o economie funcțională de piață. Acest ultim raport pe care celebra comisie l-a făcut asupra țării noastre este ultimul în calitate de țară candidată.

Este un raport mai bun, și pe chestiuni sectoriale, și pe ansamblu, decât cele din perioada 1997-2000, a subliniat premierul Adrian Năstase, respingând ideea lansată de alții, că evaluarea pozitivă ar fi un cadou acordat României. Orientarea politică nu joacă nici un rol, în contextul în care criteriile de evaluare și apreciere se bazează pe foarte multe analize concrete și de detaliu.

În același cadru, Jonathan Scheele, șeful delegației Comisiei Europene la București, a reafirmat ideea că, dacă totul va decurge conform calendarului stabilit, România va depăși faza de stat candidat, intrând în cea de viitor stat membru al Uniunii Europene, fază în care Comisia Europeană recurge la un alt tip de analize anuale, cunoscute sub denumirea de "rapoarte de monitorizare".

Alte elemente bine apreciate de raport se referă la situația politică stabilă, pachetul celor trei legi pentru asigurarea independenței magistraților, îmbunătățirea cadrului legislativ în lupta împotriva corupției, progrese privind eliminarea infracțiunii de insultă, libertatea religioasă, continuarea procesului de restituire a unor proprietăți naționalizate, reforme privind protecția copiilor, realizarea unor privatizări foarte importante, de tip Petrom și Distrigaz etc.

Desigur, într-un raport de câteva sute de pagini există și multe condiționalități și neîmpliniri, care trebuie rapid remediate. Este și motivul pentru care Executivul atacă punctele slabe semnalate de raport, axându-se în principal pe reforma în administrația publică, a justiției, reforma managementului finanțelor publice, continuarea privatizării, restructurarea sectorului energetic, a celui minier, modernizarea infrastructurii rutiere, liberalizarea pieței forței de muncă, dezvoltarea pieței de capital etc.

Este, de acum, de notorietate că în 2007 vom face parte din Uniunea Europeană. "Acesta este un mijloc și nu un scop, capabil să aducă beneficii concrete pentru fiecare român", spunea premierul Adrian Năstase, președintele Partidului Social Democrat. Mandatul nostru este: România europeană! Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
  Adrian Moisoiu - declarație politică cu titlul Frauda electorală, legiferată prin hotărâre de Guvern;

Îi dau cuvântul domnului Adrian Moisoiu, va urma domnul Kerekes Karol.

   

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

"Frauda electorală, legiferată prin hotărâre de Guvern."

Corupția și clientelismul politic reprezintă un domeniu în care actualii guvernanți au dat dovadă de talent, de tenacitate, dar și de... o tehnică de necrezut! Am să încerc să ilustrez cele declarate prin două hotărâri de guvern de ultimă oră, fiindcă prin hotărâri de guvern și ordonanțe de urgență se acordă eșalonări, reeșalonări, scutiri de impozite și taxe membrilor și camarilei politice a P.S.D., cât și celor vizați pentru a fi atrași! Între ochiurile unei plase, ale cărei noduri sunt nuclee P.S.D. de interese de tip mafiot, arbitrarul, nepotismul, corupția și traficul de influență sunt la ele acasă! Cu aceste tehnici, frauda electorală este asigurată!

"Art. 1 - (1) Se aprobă suplimentarea sumelor defalcate din impozitul pe venit pentru bugetele locale pe anul 2004 cu suma de 290.000 milioane lei din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2004, potrivit anexei care face parte integrală din prezenta hotărâre

(2) Suma prevăzută la alin.(1) se utilizează pentru finanțarea unor cheltuieli curente ale autorităților administrației publice și, respectiv, ale instituțiilor publice din subordinea acestora, se scrie în Hotărârea nr. 1537 din 23 septembrie 2004, privind alocarea unor sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzute în Bugetul de stat pe anul 2004, pentru asigurarea unor cheltuieli curente ale autorităților administrației publice locale.

În județul Mureș sunt 102 unități administrativ-teritoriale, din care, în 46, au fost aleși primari P.S.D., în 37 - U.D.M.R., 7 - independenți, iar în restul de 12 - ai altor partide (P.N.L., P.N.G., P.R.M., P.D. și P.N.Ț.C.D.). Ei bine, conform anexei la care face referire hotărârea, în județul Mureș s-au suplimentat cu sume variind între 139 și 544 milioane lei, în valoare totală de 17.480 milioane lei, 87 de unități administrative, adică toate primăriile în care primarii sunt udemeriști, 6 primării cu primari independenți (mai puțin municipiul Târgu Mureș) și 44 de primării cu primari pesediști.

La prima vedere, s-ar părea că este o întâmplare. Dacă dorim însă să aflăm cauza acestei discriminări pe baze politice, întrebându-ne de ce comunele cu primari independenți au fost "ajutate", și făcând apel la memoria diverselor întâmplări privind câștigarea concursului pentru funcția de director de școală de către profesori înscriși în P.S.D., de numirea ca profesori suplinitori a unor persoane membre ale aceluiași partid, în dauna unor profesori valoroși, de blocarea unor dosare de corupție ale unor primari pesediști cu "N.U.P." și altele, constatăm că se încearcă o "cumpărare" a acestora, de a-i obliga să se revanșeze față de partidul care i-a înțeles și i-a ajutat. Și care ar fi momentul cel mai apropiat și mai eficient de a "săruta mâna care te mângâie", dacă nu la 28 noiembrie!

V-ați întrebat cum s-au repartizat microbuze școlare pentru a merge copiii la școală, cum au fost alese localitățile în care s-a construit un "surogat" de săli de sport? Răspunsul îl veți găsi în același mod discriminatoriu prin care actualul Guvern caută să câștige capital politic.

V-ați întrebat vreodată de ce în legislatura trecută și chiar în asta mulți primari, ca de exemplu cel din Târnăveni, din Tăureni, din Ibănești, din Vânători, din Bahnea și alții, au trecut la P.S.D? Vă înșelați amarnic crezând că și-au trădat alegătorii pentru convingeri politice. Ei aveau în primul rând ca scop să-și rezolve probleme personale, pentru ei sau familie și nu pentru binele comunității!

La 28, noiembrie aceștia, cât și fiecare primar care va mai rămâne până atunci independent și nu se va înscrie în P.S.D., va trebui să-și manifeste recunoștința!

De altfel și "Hotărârea nr. 1533 din 23 septembrie 2004 privind suplimentarea bugetului Ministerului Culturii și Cultelor pe anul 2004 din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului pe anul 2004, pentru reabilitarea și consolidarea unor lăcașuri de cult",prin care se suplimentează bugetul Ministerului Culturii și Cultelor cu suma de 11.800 milioanede lei, pentru reabilitarea și consolidarea clădirilor, lăcașurilor de cult a 48 de parohii, cu sume între 50 și 1.000 de milioane de lei, din care 25 aparținând eparhiei romano-catolice, 16 eparhiei reformate și 7 eparhiei unitariene, reprezintă "aceeași Mărie, dar cu altă pălărie!" Unde, în alt loc decât în bisericile maghiare, se face politică, fiindcă în bisericile românești Sfântul Sinod a interzis acest lucru? Deci, preoții maghiari vor face campanie electorală pentru U.D.M.R. și pentru Adrian Năstase la președinție!

Observați, nu am făcut referiri la modul în care se încearcă să fie păcăliți pensionarii, la politica de acordare a subvențiilor pentru țărani sau la faptul că ajutoarele sociale se vor achita cu câteva zile înainte de alegeri ...

Ce a fost pe vremea C.D.R.-ului, este nimic, liberalii și țărăniștii fiind prunci nevinovați!

Legea nr.365/2004 pentru ratificarea Convenției Națiunilor Unite împotriva corupției, adoptată la New York, la 31 octombrie 2003, și promulgată în 14 septembrie 2004 prevede că fiecare stat elaborează și aplică politici de prevenire și combatere a corupției. Oare acestea să fie? Oare are România într-adevăr un statut de economie de piață funcțională? Cu practici politice discriminatorii, cu fraude electorale va fi greu, dacă nu imposibil, ca în 2007 să accedem în Uniunea Europeană alături de Bulgaria.

Mulțumesc.

 
  Kerekes Karoly - semnalarea atitudinii neprietenoase față de minoritatea maghiară, manifestată pe linie de învățământ;

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit la microfon pe domnul Kerekes Karoly, va urma domnul Longher Ghervasen.

   

Domnul Kerekes Karoly:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Problema învățământului în limba maghiară a constituit una din problemele sensibile care au generat evenimentele tragice de la Târgu Mureș, din martie 1990.

Începând cu anul 1960, după unificarea școlilor cu predare în limba română și a celor cu predare în limba maghiară, numărul directorilor de școli de naționalitate maghiară a scăzut continuu. Dacă la finele anilor '80, în ultimii ani ai regimului dictatorial, mai puteau fi întâlnite sporadic cadre didactice de naționalitate maghiară în funcții de directori ai școlilor generale din municipiul Târgu Mureș, după schimbarea de regim numărul acestora a scăzut dramatic.

Această situație este cauzată în primul rând de politica de cadre a Inspectoratului școlar județean Mureș, care a continuat-o, cu seninătate și consecvență, pe cea de dinainte de 1989. În al doilea rând, pedagogii de naționalitate maghiară nu vor și nu pot să-și asume riscul de a fi eliberați dintr-o funcție de conducere ca urmare a unor eventuale atacuri neprincipiale la adresa lor.

Într-un municipiu reședință de județ, unde proporția populațiilor română și maghiară sunt sensibil egale, în anul 2004 exista un singur director de școală generală de naționalitate maghiară, post ocupat pe bază de concurs la Școala generală nr. 7. Începând cu data de 1 octombrie, chiar și acest ultim director a fost eliberat din funcție, de către inspectorul șef al inspectoratului școlar județean, pe motivul reorganizării și comasării școlii cu o altă unitate de învățământ.

Dincolo de caracterul ilegal al măsurii, evenimentul poartă și o încărcătură politică. În cadrul protocolului pe anul 2003 privind colaborarea dintre organizațiile județene ale PSD și UDMR, capitolul învățământ prevede consultarea specialiștilor care reprezintă interesele minorităților naționale în problema reorganizării rețelei unităților școlare. Pe anul 2004, un astfel de protocol nu a mai fost semnat, considerându-se probabil că treburile vor merge bine, "ca unse", și fără acest document.

Și ce dă Dumnezeu? Reorganizarea masivă a școlilor din municipiu are loc exact în anul 2004, când nu s-a încheiat protocol de colaborare la nivel local. Fără protocol, părerea specialiștilor reprezentând interesele minorităților naționale nu mai contează.

Dar problema nu se rezumă la aspectul politic, mai înainte am amintit că măsura este și ilegală. Pentru tot procesul de reorganizare a rețelei de unități școlare, inspectoratul județean școlar nu a obținut aprobarea consiliului local, deși era imperios necesar ca autoritățile locale să încuviințeze un astfel de plan, în calitate de finanțator al unităților școlare din municipiu. Așadar, în circumstanțele date, de neîncheiere a protocolului și de lipsă a aprobării din partea consiliului local, inspectoratul școlar județean l-a putut elibera nestingherit din funcție și pe ultimul director de naționalitate maghiară din municipiu.

Dar chiar este nevoie de un astfel de document politic, pentru ca drepturile unei părți însemnate a populației târgu-mureșene să fie respectate sau pentru a-i fi aplicate regulile bunului simț ale conviețuirii?

Țin să menționez un lucru, nici măcar o școală generală din Târgu Mureș nu poartă numele vreunei personalități maghiare transilvănene sau locale, școlile generale având ca patroni spirituali numai personalități române. Ultimul director maghiar din Târgu Mureș a depus eforturi apreciabile pentru ca școlii generale pe care a condus-o să-i fie atribuit numele unui matematician de renume, de naționalitate maghiară.

Stimați colegi,

Săptămâna trecută, de la acest microfon, am semnalat deficiențele aplicării în cazul cetățenilor de naționalitate maghiară a unei legi cu caracter reparatoriu. Astăzi, am dorit să vă aduc în atenție un alt caz, de atitudine neprietenoasă față de minoritatea maghiară, manifestat de această dată pe linie de învățământ.

În aceste condiții, afirm că singura soluție de eliminare a unor astfel de manifestări este incontestabil obținerea autonomiei, inclusiv a celei privind rețeaua școlară. În condițiile în care tot mai des sunt semnalate astfel de atitudini ostile, încălcări ale legii și ale regulilor elementare de conviețuire, sloganul electoral al UDMR: "Dialog pentru autonomie" nu mai este doar un simplul slogan, autonomia minorității maghiare a devenit un obiectiv real, o necesitate obiectivă. Mulțumesc pentru atenție.

 
  Longher Ghervazen - relatarea unui eveniment al comunității poloneze din Bucovina - 100 de ani de la consacrarea Bazilicii Minor din Cacica;

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Longher Ghervasen, va urma domnul Ștefan Baban.

   

Domnul Longher Ghervazen:

Mulțumesc, domnule președinte.

După Zilele culturii polone, ajunse la a șasea ediție și desfășurate la Suceava, în zilele de 10-12 septembrie, comunitatea poloneză din Bucovina a sărbătorit 100 de ani de la consacrarea Bazilicii Minor din Cacica. Evenimentul are deosebite conotații în viața spirituală a etniei noastre, sărbătoarea centenarului fiind un omagiu adus înaintașilor noștri, minierilor din Polonia, veniți să exploateze zăcământul de sare, precum și preoților misionari din Cracovia, care au păstorit 60 de ani în Bucovina.

Uniunea Polonezilor din România, ca și organizator al festivităților, alături de Episcopia de Iași și Parohia romano-catolică din Cacica, s-a implicat în ideea că avem o datorie morală față de înaintașii noștri. Contribuția noastră a constat în editarea unei cărți bilingve: "Sanctuarul Marian din Cacica", organizarea unui spectacol folcloric, cu participarea a patru ansambluri din comunitățile noastre, invitarea unui ansamblu din Polonia, urmași ai repatriaților din Bucovina, organizarea unei întâlniri între oaspeții din Polonia și România cu polonezii din localitate.

Festivitățile s-au desfășurat pe parcursul a două zile: 9-10 octombrie. În prima zi, a avut loc deschiderea oficială, cu un concert de orgă și un spectacol folcloric, pentru ca duminica să fie dedicată Sfintelor Liturghii. Conform unei vechi tradiții, în spiritul armoniei ce caracterizează viața locuitorilor Cacicăi, numite "Bucovina în miniatură", s-au oficiat liturghiile în limba ucrainiană, germană, polonă, iar în română Slujba Pontificală, concelebrată de către 38 de preoți din Polonia și România și oficiată de Nunțiul Apostolic la București.

La festivitățile prilejuite de centenarul acestei biserici, adevărat centru cultural marian din România, au fost prezenți ambasadorul și consulul Poloniei la București, reprezentanți ai autorităților județene și locale. Manifestările au fost o grăitoare dovadă a faptului că prețuim moștenirea și bogăția conferite de multietnicitate, multiculturalitate și multiconfesionalitate, caracteristice acestui ținut. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc și eu.

 
  Ștefan Baban - intervenție cu tema Raportul de țară - între critici și speranțe;

Dau cuvântul domnului Ștefan Baban, va urma domnul Dan Brudașcu. Domnul Gelil Esergep a depus la secretariat declarația.

   

Domnul Ștefan Baban:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Raportul de țară - între critici și speranțe".

Raportul de țară, dat publicității săptămâna trecută de către Comisia Europeană la Bruxelles, a fost, în cea mai mare parte, conform așteptărilor guvernanților și opiniei publice avizate. România a fost avertizată asupra problemelor pe care le are, dar a primit, în același timp, cu mari emoții, și statutul de economie de piață funcțională. Aceasta poate fi considerată cea mai importantă victorie de la începerea negocierilor de preaderare, dar am câștigat o luptă și nu întreg războiul.

Comisia Europeană a atras atenția asupra problemelor grave cu care se confruntă România la ora actuală: corupția, în special în justiție, administrația locală, deși a reușit în ultima perioadă să pătrundă în toate sectoarele societății; libertatea presei, care, din interese politice, ajunge să depindă de sfera acesteia; drepturile omului și ale minorităților, drepturi care nu de multe ori au constituit obiectul nenumăratelor procese pierdute de statul român la CEDO. Asupra tuturor acestora, și din țară au fost trase la timpul respectiv nenumărate semnale de alarmă, atât de politicieni, cât și de societatea civilă.

Dacă actuala guvernare nu a înțeles adevăratul sens al atenționărilor respective, minimalizând impactul acestor probleme asupra societății românești, în aceste momente, când Uniunea Europeană ne trage de mânecă și ne obligă să luăm măsuri ferme, urgente și eficiente, este cazul să li se acorde toată atenția, pentru ca țara noastră să nu mai fie arătată cu degetul, ca fiind națiunea europeană cu pretenții la aderare, dar cu tare economice, sociale și politice.

Tot acest raport de țară a atras atenția că administrația locală este ineficientă, dar, în același timp, și o devoratoare de fonduri europene. Deși se consideră că România are instituții locale capabile să garanteze democrația și statul de drept, capacitatea administrativă a acestora rămâne limitată și supusă algoritmului politic, algoritm care impune atât migrația primarilor cât și acordarea fondurilor financiare autohtone și europene. Cred că nu mai trebuie să amintesc că după alegerile din 2000, în decursul unui an, peste 20% din primarii aleși pe listele altor partide au trecut la PSD, pentru că altfel nu reușeau să obțină fonduri pentru repararea drumurilor, a școlilor, pentru acordarea ajutoarelor și a salariilor angajaților din primării etc.

Raportul de țară, ultimul din perioada premergătoare aderării, atrage atenția cu insistență asupra presiunilor politice la care sunt supuși magistrații, cel mai elocvent exemplu reprezentându-l schimbarea unor persoane pentru funcții cheie în sistemul judiciar, urmată apoi de modificările stipulate prin Codul de Procedură Civilă, care afectează calitatea actului judiciar. Și fiți siguri că europenii știu foarte bine ce se petrece cu justiția românească, pentru că sunt destule procese pe rol la organisme europene în domeniu.

România mai are de încheiat trei capitole de negociere, foarte dificile, cu Uniunea Europeană. Nu se poate spune că restul, care au fost încheiate, au fost negociate la nivelul dorit și bine fundamentate, ci, în special, pentru a se respecta graficul trasat în procesul negocierii pentru aderarea la Uniunea Europeană. Poate de aceea o parte din țările europene nu sunt de acord ca România să acceadă în Uniune în 2007, pentru că cerințele de bază privind admiterea, care nu sunt la nivelul standard solicitat, ar pune sub semnul întrebării o serie de valori și principii ale Uniunii. Și nu ar fi mare lucru ca la sfârșitul anului 2006 să ni se spună că încă nu a venit momentul să facem parte din marea familie europeană, lucru pe care Comisia Europeană l-a luat deja în calcul, avertizându-ne și pe noi.

Eate imperios necesar ca țara noastră să încheie în acest an negocierile, dar mai ales să nu încercăm o încheiere prematură a capitolelor rămase, care, după cum menționam mai sus, sunt foarte importante, pentru că ar fi puse în pericol șansele de a beneficia de toate facilitățile economice ce decurg din acest proces.

Raportul de țară are forma unui duș scoțian: când apă rece, adică suntem certați pentru ceea ce n-am dus la capăt (ca, de exemplu: deficit ridicat de cont curent, privatizările dezastruoase făcute în ultimii ani, diferența fiscală făcută între întreprinderile de stat și cele private, corupția și clientelismul politic), când apă caldă, adică suntem lăudați pentru creșterea economică consecutivă, dezvoltarea sistemului bancar, promulgarea unui număr redus de ordonanțe de urgență, eficiența din unele domenii sociale și economice a activității Guvernului etc.

Per ansamblu, trebuie să conștientizăm că sunt multe de făcut în următorii doi ani și că, indiferent de culoarea politică, trebuie să ținem pasul cu obiectivele stabilite, pentru a putea adera. În caz contrar, vom avea o surpriză total neplăcută, ca, în anul 2007, Bulgaria, vecina noastră, să facă parte din Uniunea Europeană, în timp ce noi, împărțiți în tabere politice, și angrenați în lupte inutile, să fim înștiințați că mai avem de așteptat, pentru că am avut alte preocupări decât cele care erau imperios necesare. Și nu m-ar mira dacă am reuși să facem parte din familia Europei odată cu Croația, care abia acum a primit O.K.-ul pentru începerea negocierilor la începutul anului viitor, cu Uniunea Europeană.

Avem o șansă istorică și ar fi bine ca, după mulți ani de fricțiuni, declarații belicoase și interese diferite, să ne unim, pentru a reuși să câștigăm locul pe care România îl merită în aceste momente, atât în Europa, cât și în lume. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
  Dan Brudașcu - semnalarea a numeroase încălcări ale prevederilor legale savârșite de către primarul Emil Boc;

Dau cuvântul domnului Dan Brudașcu, va urma domnul Nicolae Leonăchescu. Domnul Florin Iordache a depus la secretariat declarația.

   

Domnul Dan Brudașcu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Ne aducem aminte cu toții că nu cu mult timp în urmă, în mod frecvent, de la această tribună, domnul Emil Boc, pe atunci deputat al Partidului Democrat, făcea numeroase demonstrații, cât de dragă îi este democrația și cum nu poate domnia sa dormi din cauza posibilelor excese de încălcare a legii de către unii sau de alții. Iată că, printr-o înșelare a opiniei publice, a electortului clujean, domnul Emil Boc a reușit să acceadă la funcția de primar al municipiului Cluj-Napoca. Numai că, în primele 100 de zile de la preluarea funcției de primar al municipiului Cluj-Napoca, același "super-democrat", altă dată, Emil Boc, președinte executiv al Partidului Democrat, a excelat prin încălcarea sistematică și voită a prevederilor legale.

După ce, în campania electorală, domnul Emil Boc i-a asigurat pe algătorii clujeni că va respecta legea, acum, în fapt, acționează în disprețul prevederilor legale. S-a ajuns până acolo încât purtătorul de cuvânt al primăriei să declare, în numele primarului Emil Boc, că: "Trebuie respectat spiritul legii, nu litera sa!"

Mass-media clujeană și națională a semnalat deja numeroase încălcări ale prevederilor legale săvârșite de către primarul Emil Boc. Exemplificăm și cu această ocazie câteva dintre aceste fapte care contravin legii, contravin atât spiritului, cât și literei acesteia. Astfel: a înființat și organizat piețe fără să fie adoptate hotărâri ale consiliului local pentru ele și fără autoizație de funcționare; a adus modificări pe Bulevardul Eroilor, una din arterele centrale ale muncipiului Cluj-Napoca, fără a avea aprobări legale, fiind dezaprobat de către mass-media și de către locuitorii municipiului nostru, mai mult decât atât, în acest sens n-a existat hotărâre de consiliu local, nu s-a organizat licitație pentru încredințarea lucrărilor și nu au fost consultați specialiștii, respectiv, domnul Paul Eugen, autorul Monumentului Memorandiștilor, situat în imediata apropiere a locului unde s-au desfășurat aceste lucrări; a dispus începerea lucrărilor de construcții în Parcul Ion Luca Caragiale fără a avea avizele și aprobările legale.

Încă de instalarea în funcție, una dintre preocupările majore ale domnului Emil Boc a fost aceea de a exercita presiuni asupra unor funcționari și cadre de conducere din primărie, pentru a-i determina să-și dea demisia. În schimb, a angajat fără concurs, pe criterii politice și clientelare, mai multe persoane în funcții de conducere în primărie, prin aceasta încălcând Statutul funcționarului public și Legea administrației publice locale nr. 215/2001, care prevede că după eliberarea unei funcții de conducere, următorul, până la organizarea concursului, este un angajat din cadrul serviciului sau direcției respective; a admis eliberarea mai multor autorizații de construire, care au fost semnate ilegal de către alte persoane în locul primarului; a încredințat lucrări edilitar-gospodărești fără licitație, în disprețul legii, al banului public și al bunului simț al cetățenilor.

În perioada 1-3 octombrie a.c., a autorizat, cu încălcarea legii și a hotărârii consiliului local, desfășurarea unui bâlci, cu mici, grătare, bere, vin și manele pe Strada Mihail Kogălniceanu din zona ultracentrală a municipiului Cluj-Napoca, perturbând grav activitatea bisericilor din zonă, a Consulatului Statelor Unite ale Americii, a Universității Babeș-Bolyai, a liceelor și grădinițelor situate în acest perimetru.

Aceste performanțe în materie de abuz și încălcare a legii au fost aduse de către grupul de consilieri locali ai Partidului România Mare la cunoștința președintelui PD printr-o scrisoare deschisă. În loc să ia măsuri, matrozul ce se visează șef al statului a găsit de cuviință chiar să încurajeze continuarea abuzurilor de către secundul său..

Avertizăm opinia publică asupra riscului real ca aceste accese abuzive ale lui Emil Boc să anticipeze în fapt conduita celor din Alianța D.A., în cazul în care electoratul român ar face marea greșeală să le acorde votul la alegerile parlamentare din 28 octombrie a.c. Este un avertisment pe care faptele și nu vorbele lui Emil Boc ne obligă să-l luăm serios în calcul. Mulțumesc pentru atenție.

 
   

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
  Nicolae Leonăchescu - relatarea unui eveniment petrecut la Chișinău - împlinirea a 40 de ani de existență a Universității Tehnice și manifestările prilejuite de acest eveniment;

Dau cuvântul domnului Nicolae Leonăchescu, va urma doamna Leonida Lari.

   

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Onorat auditoriu,

În zilele de 6, 7 și 8 octombrie 2004, Universitatea Tehnică a Moldovei a organizat la Chișinău o suită de manifestări cu ocazia împlinirii a patruzeci de ani de existență a acestei prestigioase instituții de învățământ superior.

La rectoratul Universității s-au desfășurat, cu acest prilej, și lucrările celui de al III - lea Congres al Rețelei de Universități din țările riverane Mării Negre, a cărui tematică de bază a fost analiza stadiului în care se află Procesul Bologna, de reformare a învățământului european.

La aceste evenimente universitare majore au participat invitați din multe țări europene, precum și universitari reprezentativi ai domeniilor socio-umane și tehnico-științifice; au fost prezenți academicieni și cercetători, dar și factori de decizie, membri ai Guvernului și ai Parlamentului Republicii Moldova.

Academicianul prof. univ. dr. ing. Ion A. Bostan, rectorul Universității Tehnice a Moldovei, a patronat cu eleganță, profesionalism și discreție un jubileu definitoriu și o reuniune care vizează integrarea europeană.

M-am bucurat de statutul de invitat la aceste manifestări și mi s-a oferit și microfonul.

Dincolo de lumina reflectoarelor și a blitzurilor aparatelor de fotografiat, jubileul de la Chișinău prilejuiește reflecții și concluzii demne de consemnat.

Apreciem, în primul rând, faptul că s-a format în Basarabia o intelectualitate tehnică de mare valoare care își onorează statutul și își justifică locul câștigat în viața Basarabiei.

Universitatea Tehnică a Moldovei are astăzi peste 17.000 de studenți și a pregătit, în cele patru decenii de existență, peste 57.000 de specialiști.

Aici s-au pregătit peste 900 de doctori în științe și doctori habilitați și s-au înregistrat 3.894 brevete de invenții.

În plan internațional, Universitatea și-a extins relațiile cu structuri similare din Europa și nu numai, afirmându-se ca un laborator de idei și soluții novatoare.

Doamnelor și domnilor, intelectualitatea tehnică a Moldovei există și reprezintă o forță națională cu mari valențe de care trebuie să ținem seama!

În cadrul festivităților de la Chișinău, alte două constatări ne-au îndemnat la reflecție, și anume:

Primul ministru Vasile Tarlev a declarat, în ziua de 6 octombrie 2004, în fața unui impresionant auditoriu, că din anul 2002 Republica Moldova se îndreaptă spre Europa și se va integra în "casa noastră comună, Uniunea Europeană".

Pe aceeași linie, doamna Viorelia Moldovan - Bătrânac, adjunct al ministrului învățământului și specialistă în reforma acestui sector, a afirmat că s-au înscris în Procesul de la Bologna cu scopul de "apropiere de spațiul educațional european".

Este o orientare fermă a politicii din Basarabia spre integrarea europeană cu acțiuni concrete pe mai multe planuri, inclusiv în domeniul învățământului.

O a doua constatare se referă la faptul că limba română este folosită în Universitate și la festivități fără deformări moldoveniste primitive; la Chișinău, limba română este la ea acasă.

Universitarii basarabeni au un fel aparte de a vorbi despre România: cu căldură și speranță.

În discursul lor public, intelectualii din Republica Moldova vorbesc acum despre "colegii lor din Țară" veniți de la Chișinău și despre ajutorul pe care aceștia l-au dat.

Bătălia pentru Unire, care s-a mutat din stradă în școli și amfiteatre, este pe cale de a fi câștigată.

Intelectualitatea tehnică din Basarabia și-a făcut și-și face datoria. Ne va trebui timp și capacitate de înțelegere pentru ca noi, cei din Țară, să cunoaștem uriașul efort, marile sacrificii, incredibilul tribut de sudoare și sânge cu care colegii noștri au depășit ororile ocupației bolșevice.

Figura de legendă a lui Sergiu Rădăuțan, primul rector care, în perioada 1964 - 1973, a imprimat caracterul național Institutului Politehnic Chișinău, domină istoria acestei instituții.

În monografia acestei școli se poate citi: "Este imposibil de redat calvarul elevilor și profesorilor din nenorocitul an de studii 1940 - 1941. Regimul devenise obiect de batjocură pentru toți elevii și pentru cei care îi învățau... O adevărată ofensă a fost repetarea impusă a claselor, absolut pentru toți elevii. De fapt, cu toții au fost "lăsați repetenți" din capriciul unor funcționari sovietici mărginiți și răutăcioși ... În anul 1940 rămăseseră pe loc aproape toți directorii de licee, decizie fatală, căci au nimerit în Gulag, aproape toți ..."

Depășind criza identitară, universitarii basarabeni au devenit puternici și-și afirmă prin realizări notabile apartenența la o puternică și veche cultură, și-și cer locul de onoare în istoria poporului nostru. Li se cuvine pe deplin!

Doamnelor și domnilor, atenție!

În Basarabia martirizată de ocupanți a apărut o intelectualitate de mare calibru care iese la luminile rampei naționale și europene cu îndrăzneala celor care-și cunosc valoarea.

Este cazul să-i acordăm respectul nostru, să-i consemnăm realizările ca parte integrantă a patrimoniului românesc și să-i omagiem eroii și sacrificiile.

Fiți bineveniți în Țară, dragi colegi de la Universitatea Tehnică a Moldovei, în Țara voastră și a istoriei noastre comune!

Vă îmbrățișăm și vă transmitem de aici, din Parlamentul României, sincerele noastre felicitări pentru marile voastre succese și vă omagiem pentru tenacitatea cu care construiți speranța!

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
  Leonida Lari Iorga - declarație politică cu titlul Ființe istorice sau conducători efemeri?!;

Dau cuvântul doamnei Leonida Lari. Va urma domnul Laszlo Borbely.

Domnul Petre Posea a depus declarația la secretariat.

   

Doamna Leonida Lari Iorga:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

"Ființe istorice sau conducători efemeri?!"

Orice neam de pe glob, întru a rămâne în timp și spațiu, are nevoie de conducători puternici, cu sprijin divin, cu charismă sau, cum spunea poetul și filosoful Lucian Blaga, are nevoie de oameni deplini: "Iar omul deplin este prin definiție ființă istorică, ceea ce înseamnă un salt calitativ față de omul care trăiește în orizontul lumii date ca atare." Dacă analizăm conducătorii României de acum și îi comparăm cu marii noștri voievozi, Ștefan cel Mare, Constantin Brâncoveanu, Mihai Viteazul, cu alte personalități marcante, precum Alexandru Ioan Cuza, Ion Antonescu etc., nu e greu de depistat că anume ultimii au fost oameni deplini, ființe istorice. Fiece epocă în istoria unui neam vine cu problemele și aspectele sale. În momentul dat, România parcurge un drum plin de contraste și controverse. Pe de o parte a intrat sub protecția NATO, iar pe de alta e atacată în fel și chip de vecinii ruși și de cei ucraineni. Să luăm, de exemplu, problema Transnistriei. Despre Transnistria, acest teritoriu mult disputat, se poate spune că, din vremuri străvechi, aparținea dacilor. Dacă mai răsfoim file de istorie, lesne aflăm că Dacia se întindea până dincolo de râul Bug, cuprindea și orașul Nanu, care acum e preschimbat în Ananiev. Da, uite-așa, râu după râu, oraș după oraș, slavii se ambiționează să ajungă la Prut.

Transnistria este a românilor și după nume, adică ținutul de dincolo de Nistru, conform etimologiei cuvântului. Cunoaștem bine ținutul, plin de comune și sate cu populație în întregime românească: din 78 de localități peste 56 sunt românești.

Dar s-o luăm la modul cronologic, pentru a înțelege tactica și strategia vecinilor dinspre Est.

În 1924, URSS a format pe partea de est a Nistrului, în Transnistria, Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, pregătind timp de aproape două decenii atacul din 1940 asupra României.

Să fim atenți aici, cum lucrează serviciile secrete rusești: pe decenii, cu bătaie lungă. La fel, actualmente, rușii în tandem cu ucrainenii au făcut canalul Bâstroe, ca să aibă ieșire spre Europa pe apă, căci pe uscat le-a cam stricat cheful NATO, odată cu primirea României în acest organism militar.

Dar să revenim la zona transnistreană, care a creat nenumărate probleme nu numai României sau Republicii Moldova, ci întregii comunități internaționale.

Vorba e că Republica Transnistreană anume de aceea a și fost formată în 1991, ca să creeze probleme, ea fiind preconizată drept un cap de pod, o platformă a Rusiei către Europa, precum a fost cândva Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, pentru a reține Basarabia în zona de influență rusească, pentru a nu pierde niciodată acest teritoriu, el fiind de importanță strategică pentru Imperiul Rus, la fel de lacom ca și cel Sovietic.

Adesea mă întreabă diverși politicieni, istorici, ziariști: ce e cu Transnistria aceasta, cărei țări o fi aparținând? Păi ce să le spun, decât adevărul: Rusiei n-are cum să-i aparțină, Ucrainei la fel, aparține Țării Moldovei de pe vremea lui Ștefan cel Mare, la căsătoria sa cu Maria de Mangop, Transnistria fiind zestrea ei.

Că între 1941-1944 zona transnistreană a fost în administrația Statului Român e un semn de recunoaștere a apartenenței sale de România. Dacă luăm lucrurile după numărul de locuitori, apoi în această enclavă sau fortăreață rusească populația majoritară este românească: 65% români, vreo 35% ruși, ucraineni și alte etnii.

Anul curent, 2004, prin mai, un reprezentant al Kremlinului, politologul pre nume S. Belkovski, a încercat marea cu degetul, propunând românilor Unire, dar minus Transnistria. Diplomația română a făcut bine că a fost rezervată vis a vis de această propunere. Pentru că ce ar fi însemnat: statutul Transnistriei nici pentru unii istorici nefiind clar, cum poți să propui drept monedă de schimb pentru Reunificarea Țării o fâșie de pământ care, de facto, aparține României, prin moștenire de la Ștefan cel Mare și Sfânt.

Câtă mișelnicie politică se cuprinde și în misiunile așa-zis pacificatoare ale unor strategi moscoviți, bine pregătiți și instruiți în laboratoarele KGB-ului, astăzi a Serviciilor Federale Rusești: să ne dăruiască, cică, ceea ce este al nostru.

Dacă se prezintă atât de darnici și buni la inimă, cum se explică faptul că polițiștii, militarii ruși au săvârșit presiuni și chiar operațiuni militare asupra unor bieți copii și profesori din școlile românești din Transnistria, numai de aceea că studiază în limba română și grafie latină.

Dar ce crede țarul Putin, ce cred consilierii săi? Că poporul român are memoria scurtă? Că poporul român a uitat ultimatumul barbar din 1940, când România a fost hăicuită în bucăți, Basarabia cu tot cu Transnistria revenind Rusiei, iar Sudul Basarabiei, Nordul Bucovinei, Ținutul Herța și Insula Șerpilor - Ucrainei, adicătelea un fel de împărțeală ca între șacali.

Actualmente, toți cotropitorii și vânduții din Basarabia și Transnistria își dau cu presupusul despre limbă: română sau moldovenească, de parcă o limbă se face după zone geografice. Vai de capul lor! Dacă ar fi așa, ar trebui să avem pe teritoriul daco - romanilor, al României, atâtea limbi câte zone sunt; moldovenească, dobrogeană, ardelenească, oltenească etc.

Or, noi, românii, de când suntem ca națiune pe acest pământ, avem o singură limbă care funcționează de la Bug până în Banatul Sârbesc - limba română - și punctum, precum zicea Mihai Eminescu.

Din cauza blândeței și nehotărârii românilor, acum și bulgarii au prins la cheag în ce privește obrazul gros: vor să închidă școlile românești din Cadrilater, invocând diverse motive care de care mai deplasate.

Ce ar trebui să facă în asemenea cazuri diplomația românească? Să atenționeze, bineînțeles, forurile internaționale.

Salutabil este gestul ministrului de externe Mircea Geoană, că s-a deranjat pentru o stâncă, pentru o movilă de pietre, Insula Șerpilor, adresându-se Tribunalului de la Haga. Dar și mai salutabilă ar fi fost grija celorlalți miniștri de externe de până la el, Adrian Năstase, Adrian Severin, să se adreseze acestei înalte Curți internaționale, în privința Basarabiei și a Bucovinei, care cuprind milioane de români năpăstuiți, terorizați, omorâți în războaie inegale; la urma urmei, oamenii sunt mai scumpi decât pietrele.

Mioapă, ba și mai rău, chioară politică fac actualii capi ai statului român. Dar poate e ceva și mai rău: poate e o trădare a interesului național?

Iată și o temă de meditație: de ce nu avem ființe istorice la conducerea Țării, când avem atâția români charismatici!

 
   

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
  Borbely Lászlo - argumente în favoarea autonomiei culturale a comunității maghiare;

Îl invit la microfon pe domnul deputat Borbely Laszlo. Va urma domnul Ioan Miclea.

Domnul Ion Bozgă a depus declarația la secretariat.

   

Domnul Borbely Lászlo:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Vreau să vă relatez două scurte istorioare din Transilvania.

La noi, ca nicăieri. Avem de toate - și bune și rele, lucruri interesante. Totdeauna ne-am priceput să ne vindem marfa.

Iată două mici exemple din cotidianul transilvănean:

Avem un oraș în inima Ardealului cu o populație de circa 50% români și maghiari. Avem și școli. Școli românești, școli mixte și, dacă ne ajută Cel de Sus, vom avea, în sfârșit, după lupte seculare care au durat circa 15 ani, un ditamai liceu maghiar la anul.

Și am avut doi directori maghiari la atâta amar de școli - mari și lați. Acum a mai rămas unul, pentru că ne-am raționalizat. Și a fost redus nu la tăcere directorul de etnie maghiară, că așa-i la noi.

Avem și denumiri de școli în acest oraș, hai să dezvălui misterul, în Târgu Mureș: unul tradițional - Liceul "Bolyali Farcaș", și cam atât. În rest, cu toate încercările consilierilor, ale profesorilor de etnie maghiară, nici o școală din acest oraș nu a reușit să primească denumirea după o personalitate de etnie maghiară, că așa-i la noi.

A doua istorioară.

Mergem spre Europa cu pași repezi, votăm legi pe bandă rulantă, unele foarte-foarte importante, și începem să le aplicăm ca la noi.

Am început retrocedarea imobilelor care au aparținut cultelor religioase. Foarte bine, dar, în același timp, de parcă nu am fi tot noi, aceleași primării care au dat toate aprobările fără de care nu se putea emite o decizie se trezesc în avântul lor patriotic și mai bagă un proces în instanță, că doar degeaba există lege, și eu, ca primar, nu mai am ce să caut în acest proces de restituire, dar, totuși, nu mă las. Și prefectul ce face la o adică? Îi ține isonul, că doar este reprezentantul Guvernului în teritoriu și doar Guvernul a decis restituirea acestor clădiri. Clar ca bună-ziua.

Deci, este vorba de Târgu Mureș, de clădirile retrocedate Bisericii Catolice, și toate personajele amintite mai sus sunt reale.

Și, acum, să vedem învățătura cea din urmă.

Aceste întâmplări povestite cu ironie le găsim la tot pasul în democrația noastră originală - una spunem, alta facem. Și, atunci, stau și mă întreb: nu este justificată, oare, solicitarea unor comunități naționale, recte comunitatea maghiară, să aibă autonomie culturală, cu instituții, autoguvernare, care să decidă ce este bine și ce este rău pentru comunitatea respectivă și să nu fie la cheremul unui funcționar, inspector, primar sau prefect? Cred că răspunsul este evident, și de aceea cred cu tărie că pentru toate comunitățile naționale o astfel de rezolvare este benefică, pentru că în problemele care privesc numai comunitatea respectivă trebuie să decidă numai membrii acelei comunități. Astfel vom avea mai puține istorioare ciudate pe meleagurile noastre și vom putea conviețui, respectându-ne reciproc, fără a lăsa impresia că se adoptă legi pentru a nu fi aplicate, că se iau decizii fără a ține cont de cel care este vizat.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
  Ioan Miclea - declarație politică intitulată Holocaustul în Transilvania, o barbarie care nu trebuie uitată;

Dau cuvântul domnului Ioan Miclea. Va urma domnul Emil Rus.

   

Domnul Ioan Miclea:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică se intitulează "Holocaustul în Transilvania, o barbarie care nu trebuie uitată".

Toamna anului 1940 a venit peste Ardeal ca o grindină distrugătoare. Hoardele hortyste au năvălit în satele și orașele din nordul Ardealului, aidoma strămoșilor lor veniți de pe malurile Mării Caspice. Nimic nu le-a rezistat. Bărbați și femei, copii și bătrâni, tot ce vorbea românește a fost trecut prin foc și sabie. Au fost rase de pe suprafața pământului satele, au fost distruse lăcașurile de cult și cele de învățământ. Tot ceea ce ar fi putut asigura continuitatea culturii și civilizației românești pe aceste meleaguri a fost distrus.

Furia oarbă și barbaria năvălitorilor a fost îndreptată în prima fază, după cum arătam, împotriva românilor.

După o scurtă perioadă de "pacificare", în care gura românilor a fost închisă cu țărână, a urmat perioada de aplicare a politicii fasciste de purificare etnică.

În Ardealul de Nord au început să se construiască ghetouri. În ele au fost adunați, cu o brutalitate de neimaginat, peste 250.000 de evrei din teritoriul ocupat, din totalul de 361.000, câți trăiau pe aceste meleaguri înainte de năvălirea barbarilor hortyști.

Din aceste ghetouri, evreii au fost transportați în condițiile cunoscute spre lagărele morții, de unde foarte puțini s-au întors; cel mult câteva zeci.

Partidul România Mare, prin vocea autorizată a președintelui său, domnul senator dr. Corneliu Vadim Tudor, a fost primul partid românesc care a declarat public că recunoaște Holocaustul comis pe pământ românesc atât în teritoriile vremelnic ocupate, cât și în "vechiul regat".

Crima nu are termen de comparație. Ea este cel mai abject lucru pe care ființa omenească poate să-l comită. Nu putem spune că cineva a fost omorât mai grav sau mai puțin grav. A lua cuiva viața, dar mai ales a oamenilor nevinovați, este o vină de neiertat.

Cu toate acestea, îmi permit aici, în fața dumneavoastră, să declar că ceea ce s-a întâmplat în Ardealul de Nord în perioada ocupației hortyste, prin masacrarea românilor și a țiganilor, apoi prin deportarea în lagărele morții a evreilor, nu-și are egal nicăieri în Europa. A fost iadul, forța cea mai neagră și de nestăvilit a răului.

În ultimii ani, tot mai multe voci responsabile din rândul clasei politice românești s-au auzit în acest înalt forum, cerând ca Holocaustul să fie comemorat în țara noastră cum se cuvine.

Să transformăm, prin gesturi și fapte nobile, dureroasele amintiri într-un memento pentru posteritate, pentru ca asemenea lucruri comise în Europa anilor 1940-1944 să nu se mai repete niciodată.

Din nou, Partidul România Mare a demonstrat, pe lângă patriotismul manifest al membrilor săi, solidaritate și comuniune în durere cu frații evrei din România și din întreaga lume, concretizând acest lucru în recunoașterea faptelor comise în Holocaust, prin declarația solemnă a președintelui său, domnul senator dr. Corneliu Vadim Tudor, că Holocaustul a existat în România, declarație făcută înaintea altora din partea Președinției sau a Guvernului.

Apoi, același mare patriot, domnul senator dr. Corneliu Vadim Tudor, a edificat la Brașov un bust al marelui luptător pentru pace care a fost premierul israelian Itzak Rabin și apoi a făcut o călătorie la Auschwitz, unde, în fața monumentului victimelor Holocaustului, și-a cerut iertare poporului evreu pentru eventualele greșeli pe care le-a făcut prin declarațiile sale politice și a promis că va lupta fără preget pentru ca odioasele crime de genul celor din Holocaustul european să nu se mai întâmple niciodată.

Permiteți-mi să pun o întrebare retorică poate: care politician român bătător cu pumnul în piept și strigător de solidaritate formală cu poporul evreu a mai făcut așa ceva? Nici unul!

Comunitatea evreiască din România comemorează, începând cu data de 12 octombrie 2004, Holocaustul și pe cei care au pierit în el. Suntem alături cu trupul și sufletul, dar mai ales cu conștiința noastră de români, de frații noștri evrei, pe care îi rugăm să ne permită ca în această perioadă să deplângem moartea năprasnică a prietenilor, vecinilor, rudelor care au pierit în flăcările cuptoarelor lui Hitler.

Noi, cei care ne rugm la același Dumnezeu la care se roagă și evreii, Îl rugăm fierbinte pe El să nu mai permită o așa grozăvie pe pământ ca cea îndruată de evrei în Holocaust.

Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să aibă în paza Lui sufletele celor pentru care lagărele morții au fost mormânt și iad. Să-i primească acolo sus, lângă El, și în acest fel să le răsplătească marea lor jertfă.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
  Emil Rus - declarație inspirată și provocată de o scrisoare deschisă a sindicatului jurnaliștilor din Bistrița-Năsăud;

Dau cuvântul domnului Emil Rus. Va urma domnul Ion Mocioi.

   

Domnul Emil Rus:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Vă rog să îmi îngăduiți în prima parte a declarației mele să răspund la prima povestioară a domnului Borbely, "Așa este la noi". Așa a intitulat-o dânsul. Eu îi voi răspunde cu o povestioară "Așa sunteți voi".

Eu sunt dintre cei care au făcut parte din prima clasă românească de la Bolyai din Târgu Mureș și vreau să vă spun că acolo, în liceu, am conviețuit cum nu se poate mai bine cu elevii și profesorii maghiari. A fost pentru atunci, poate și pentru astăzi, un model de conviețuire. Acum, lucrurile nu mai stau așa. Lumea s-a separat datorită presiunilor politice și intereselor străine. Astăzi, maghiarii se delimitează de comunitatea românească, năzuiesc spre autonomie de toate felurile, numai cu românii nu încape vorbă.

Acum, voi trece la obiectul declarației mele de astăzi.

Această declarație politică mi-a fost inspirată și provocată de o scrisoare deschisă a sindicatului jurnaliștilor din județul Bistrița Năsăud și, de ce nu aș spune-o direct, și de situația mass-mediei românești, care nu se bucură de o libertate deplină în societatea noastră pretinsă declarativ democratică și cu o economie de piață funcțională.

Eu nu știu dacă presa într-o țară cu democrație evoluată este prima sau a patra putere, dar dau toată dreptatea marelui istoric, scriitor și om politic Mihail Kogălniceanu care, la sfârșitul secolului al XIX-lea, vedea rolul presei în dezvoltarea civilizației omenești identică cu rolul locomotivei cu aburi în dezvoltarea tehnicii și tehnologiei de atunci.

Apreciind astfel rolul presei, observăm cu amar că Televiziunea Națională și Societatea Națională de Radio, ca și televiziunile private sunt tare dependente de regimul Iliescu - Năstase, pe care îl laudă și îl piaptănă de ți-este mai mare sila de audio-vizualul românesc.

În cazul posturilor naționale și a televiziunilor comerciale, este greu să vorbești de echidistanță, de respectarea legilor și a deontologiei profesionale pentru că cei din conducere se străduiesc peste măsură să laude Puterea PSD-istă și pe președintele PSD-ului în scopul menținerii posturilor pe care le ocupă.

Jurnaliștii obișnuiți care ar dori să înfăptuiască o ziaristică cinstită sunt amenințați fie cu demiterea, fie cu diminuarea salariului pentru că este de unde să aleagă alți ziariști și probabil nu este neapărat ca aceștia să aibă prea multă școală și conștiință.

Marile cotidiene combat și ele conform intereselor pe care le au marii patroni ai acestora și este ușor de văzut direcția de atac de pe prima pagină încă, fără să mai cântărești cantitatea și calitatea reclamelor.

Pe plan local, la nivelul județelor, municipiilor și orașelor, rolul mass-mediei este în general puțin deviant. Totuși, tendințele de la centru se fac ușor simțite. Nu mică mi-a fost surpriza când am aflat de scrisoarea deschisă a sindicatului ziariștilor din Bistrița Năsăud că reclamă salarii decente pentru angajații din presă, ceea ce este firesc. Cu un salariu net de 2.500.000 de lei sau de 3.000.000 de lei nu se poate face muncă cinstită: "Este sub demnitatea și nivelul de supraviețuire a unui jurnalist".

Această luptă sindicală la nivel de protest și-a găsit replica din partea conducerilor, și citez din nou: "Ori îți dai demisia din sindicat, ori te dăm noi afară din serviciu."

Dacă așa stau lucrurile, atunci ce să mai zicem de comportamentul patronilor în general, care folosesc munca la negru și care obțin profituri nedemne din exploatarea inumană a forței de muncă?

Mai are lucrătorul din presă curajul de a dezvălui anormalul, de a prezenta corect situația, când patronul în cauză plătește reclama la ziarul pe care jurnalistul îl deservește?

Sigur, în această situație este ușor să racolezi și să asmuți pe unii ziariști mai nevoiași fie împotriva unor rivali politici ori împotriva unor autorități locale pentru că presa este liberă, nu-i așa?

De ce nu se acționează, pentru că se poate, în interesul național și al democrației pe toate căile - legislativ, executiv și în justiție, pentru ca într-o Românie liberă să avem o presă liberă și o democrație care să ne deschidă porțile Europei și ale lumii?

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
  Ion Mocioi - intervenție cu tema Dispare satul românesc tradițional?;

Dau cuvântul domnului deputat Ion Mocioi.

Dacă domnul Mircea Costache are ceva de spus, va încheia declarațiile.

   

Domnul Ion Mocioi:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Tema la care mă voi referi este de fapt o întrebare: "Dispare satul românesc tradițional?"

Am participat la un simpozion pe această temă, organizat într-o localitate gorjeană, la care am aflat o concluzie deloc îmbucurătoare: că satul românesc tradițional este pe cale de dispariție. S-au adus motivații diverse și s-au propus soluții și, mai ales, o atenție mai mare din partea guvernelor și a Parlamentului pentru sprijinirea satului românesc tradițional.

Politica dusă de Guvernele de după 1989, una de dezinteres față de satul românesc tradițional, a condus, ca urmare, generația tânără să părăsească locurile natale pentru visul unei vieți mai bune în orașe sau în alte țări. Tinerii, e adevărat, părăsesc satele noastre, deși ne-am așteptat, după 1989, ca ei să revină la sate, după ce termină anumite școli, o anumită perfecționare și profesionalizare. Au observat că producția agricolă nu le poate aduce o viață normală și nici posibilitatea pentru prosperitatea familiilor lor tinere.

Este un dezinteres pentru introducerea de apă, gaze, canalizare, deși se face mare caz pe această direcție. Este o atitudine, de fapt, de dezinteres din partea instituțiilor locale și, în primul rând, din partea consiliilor locale și a primăriilor care se gândesc doar la centrele de comună și uită satele mai depărtate care, mai ales timp de 6 luni pe an, se luptă cu noroaiele pe tot felul de ulițe nemodernizate. Soluții s-ar găsi, dar s-a observat că nu există interesul pentru a le aplica. Toți așteaptă cu mâna întinsă la fonduri Sapard, Phare și de altfel, dar acestea, câte au venit, nu sunt suficiente și nu vor fi niciodată îndeajuns pentru progresul satului românesc. Satele pierd, totodată, aspectele culturale tradiționale. Sătenii au uitat de hora satului, de întâlniri cu personalități ale culturii românești, de manifestări specifice pentru adulți, de Universitatea cultural-științifică, de căminul cultural, nu mai vorbim de biblioteca locală, care nu a mai primit, în ultimii 10 ani, nici o carte. Cine e de vină pentru această stare? Guvernele, spun sătenii. Ei se simt, sătenii, că sunt doar cei care trebuie să asigure impozite.

Promisiunile politicienilor locali nu au fost acoperite în fapte și de aceea ei spun că nu mai vor să meargă nici la votare. Pensiile lor sunt foarte mici. În general, țăranii și mai ales cei bătrâni, nu au mijloace pentru a face o agricultură performantă. Suprafețele agricole rămân, de aceea, în mare parte, nefolosite sau sunt ineficiente, după modul în care le lucrează, neavând posibilități. Creșterea animalelor nu este profitabilă pentru ei. Viața la țară a devenit tot mai grea. Agricultura, evident, nu este subvenționată, ca în alte țări. Parlamentul nu a dat cele mai potrivite legi pentru dezvoltarea satului, spun sătenii, pentru înlăturarea sărăciei de la sate, pentru stimularea vieții economice a satului românesc, pentru păstrarea tradițiilor lui. Lipsește, chiar, o lege a satului românesc.

Iată câteva aspecte care ne atrag atenția asupra necesității unei griji mai mari pentru satul românesc și mai ales pentru păstrarea satului românesc tradițional, fără de care intrăm pe o cale a deznaționalizării.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

 
  Costache Mircea - declarație pentru liniștea noastră;

Ultimul vorbitor, domnul Mircea Costache.

   

Domnul Costache Mircea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Atrag atenția colegilor mei că nu trebuie să părăsească, nici ei, cei doi auditori, sala, pentru că voi fi foarte scurt.

Urmărind, cum e firesc, cu atenție reacțiile liderilor politici, mi-a reținut atenția un apel al liderilor Alianței PSD + PUR, domnii Năstase și Voiculescu, care, la o adunare, din grabă era să zic "la o adunătură", recentă, făceau apeluri la liniște și chiar promiteau populației României, în prag de alegeri, mai multă liniște. Ei nu vor scandaluri, nu vor zgomot, nu vor gălăgie prea multă, cunoscând, probabil, faptul că au sau amintindu-și că au cucerit, de vreo trei ori, Cotrocenii cu sloganul "un președinte pentru liniștea noastră", considerând că nu ne-au liniștit destul, artizanii liniștii eterne a României fac apeluri de ultimă oră la mai multă liniște. I-am auzit pe domnii în cauză, care nu păreau foarte tineri și nici foarte liniștiți, oferind garanții că, în România, cu ei la cârmă, perpetuu va fi liniște. Ei nu vor scandaluri, prin urmare pe ei îi deranjează huruitul mașinilor din halele industriale pe care, în consecință, le-au dezmembrat și le-au vândut la fier vechi, au luat măsuri din timp, ca promisiunea electorală asigurarea liniștii și ordinii publice să fie pe deplin realizabilă. Nu-i mai deranjează huruitul mașinilor din industrie, larma schimburilor de noapte nu mai tulbură liniștea orașului. Mai au puțin și ne liniștesc de tot. Lipsește, în acest context, doar trompeta lui Tino Rossi care să cânte "Serenissim" - liniște, dând, totodată, stingerea. Somn ușor, guvernanți români!

 
   

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc.

Domnul Mircea Purceld a depus la secretariat declarația.

 
     

(Următoarele declarații au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de ședință.)

 
    Petre Posea - creionarea unui portret colectiv al tineretului de azi;

Domnul Petre Posea:

Declarație politică: "Tineretul, un moment al istoriei naționale!"

Lipsiți de modele în viață, supuși presiunilor psihologice de tot felul, "impulsionați" prin intermediul televiziunilor ce fac apologia violenței, sexului, drogurilor, având o situație familială precară, dominată de sărăcie, îngrijorător de mulți tineri suferă de tulburări de comportament și depresii.

Chiar dacă nu există statistici foarte clare în acest domeniu, specialiștii în psihiatrie recunosc faptul că numărul tinerilor cu tulburări de comportament este în creștere, aceasta fiind una din consecințele sărăciei cu care din păcate se confruntă societatea. Condițiile de astăzi sunt foarte vitrege pentru tinerii adolescenți. Fără a fi pregătiți pentru viață, ei au în față o varietate de opțiuni în ceea ce privește viitorul, fără să poată cunoaște nici una în profunzime. Deși li se prezintă mai mult utopic decât realist în ce constă oferta pentru mai multe meserii, tinerii nu știu în realitate ce se cere de la ei.

Un alt pericol îl reprezintă falsele modele care glorifică facilitatea câștigării banilor fără muncă, fără pregătire, proliferând în unele cazuri parazitismul social. În ultimii ani aceasta este societatea de consum aflată într-o "eternă" reformă. Așa a ajuns societatea să-și pună amprenta asupra adolescenților, iar acest lucru se vede foarte clar în numărul mereu crescând al celor care se apucă de droguri, de prostituție, al cazurilor de agresiune sau al numărului de abandonuri școlare, tot mai frecvent auzind remarci de genul: "la ce bun să mai învăț, când unii fără prea multă carte învârt banii cu lopata".

Un alt fenomen foarte important este că adolescentul se simte din ce în ce mai puțin sprijinit de părinți și profesori, în sensul că aceștia nu mai au timp să le asculte problemele, să-i îndrume. Poate și din acest motiv adolescenții sunt predispuși la bolile afective printre care și depresia, care se află pe locul doi în topul tulburărilor psihiatrice cu care sunt depistați.

Specialiștii au mai observat că numărul toxicomanilor crește invers proporțional față de vârsta tinerilor, vârsta la care încep să consume drogurile este tot mai scăzută și din păcate nu sunt depistați decât o mică parte dintre ei, respectiv aceia care acceptă să fie internați și să urmeze un tratament.

Dacă nu cad în depresie sau în patima drogurilor, mulți adolescenți aleg varianta "paharului". Debutul precoce pentru băuturile tari se produce la un important segment de elevi, în jurul vârsei de 12 ani, acest comportament ducând evident la distrugerea de obiecte sau haine, manifestări violente, furturi de la părinți, fumat, utilizarea drogurilor sub formă de țigări fiind de departe cea mai utilizată.

Datele din literatura de specialitate spun că unul din cinci copii și adolescenți este diagnosticat cu tulburare emoțională cum ar fi anxietate și tristețe, care implicit pot determina abandonul școlar, precum și tulburări de conduită.

În contextul celor relatate, consider că problema tineretului trebuie să stea imperios în prim-planul actualității nu numai în România. Chiar și în majoritatea țărilor europene, noua generație se află în dezacord cu restul societății, dar ceea ce-i foarte grav este că o parte a acestuia se manifestă violent, la modul vulgar, acultural și amoral.

Au dreptate sociologii, alți oameni de știință alături de medici, când văd în "criza tineretului de astăzi" un conflict de generație: noua generație vrea să se emancipeze de sub tutela vechii generații și să-și croiască un destin propriu. Numai că de data aceasta nenumărați tineri se ridică împotriva autorității înseși, a familiei, a școlii, a societății civile, a legilor și normelor de conviețuire civilizate, ceea ce nu mai este normal.

Mai grav, destui tineri nu se mai consideră că fac parte integrantă din națiune și caută să-și descopere vocația personală, să-și rezolve necunoscuta vieții, desprinsă de neam și țară, adică de plasma germinativă, considerându-se un moment al istoriei naționale, care mâine va deveni trecut.

De aceea, ne revine obligația naturală, civică și morală de a-i îndruma, educa și forma să gândească și să acționeze în funcție de totalitatea pe care o reprezintă.

    Gelil Eserghep - cu îngrijorare, despre Raportul de țară al Comisiei Europene;

Domnul Gelil Eserghep:

"Raportul de țară al Comisiei Europene - sumbra realitate"

În sfârșit a fost dat publicității raportul de țară al Comisiei Europene, raport care a prezentat situația țării noastre în procesul de aderare la Uniunea Europeană, neajunsurile și îngrijorările forului european privind progresul făcut de România în ultimul an.

Partidul actual de guvernământ s-a aplaudat pe sine însuși pentru aprecierile pozitive la adresa țării noastre, uitând însă să se autocritice pentru semnalele de alarmă trase de Comisia Europeană la adresa României în ceea ce privește corupția generalizată, justiția încă ineficientă, incapacitatea administrativă și amenințările tot mai dese, mai ales în acest an electoral, la adresa libertății presei.

Ce a însemnat evaluarea Comisiei Europene? Mult așteptatul răspuns la întrebarea tuturor - economia României este sau nu este o economie de piață funcțională - a fost unul pozitiv. De ce este nevoie de confirmarea Comisiei în ceea ce privește acest statut? Asta pentru că nici guvernanții actuali nu puteau fi siguri de un răspuns cert în ceea ce privește evaluarea de către noi înșine a stării economice din România. Știe oare Comisia Europeană mai bine decât noi care este starea actuală a economiei noastre? Răspunsul ar fi că, dacă am fi avut o economie de piață funcțională, n-am fi așteptat confirmarea acestui statut din partea unei instituții internaționale și externe. Lobby-ul insistent făcut de unii reprezentanți ai guvernului la Bruxelles înainte de prezentarea raportului a îndulcit doar prezentarea lui, îndepărtându-l de starea de fapt a țării noastre.

Corupția generalizată de la noi este o boală deja cronică. În acești patru ani de guvernare ai actualului cabinet nu s-a reușit nimic în ceea ce privește combaterea corupției, iar înființarea Parchetului Național Anticorupție nu a fost decât praf în ochi atât pentru cetățenii României, cât și pentru membrii Comisiei Europene. PNA nu are cheia pentru ușile marilor corupți, deoarece aceștia sunt intangibili și mult prea sus-puși. În schimb, în încercarea nevrotică de a-și justifica penibila activitate, îi pun la zid pe micii găinari, strigându-și gălăgios "efectiva activitate". Pedepsirea corupților este un lucru lăudabil, însă fără a merge mai departe pe filiera marilor corupți, nu vom putea niciodată spune că boala cronică a României e de domeniul trecutului. Partidul actual de guvernământ nu are resursele necesare sau interesul direct în transformarea PNA într-o instituție care să-și merite denumirea.

Justiția este și ea tot așa cum am știut-o dintotdeauna. În toți acești ani nu s-a făcut nimic, ba dimpotrivă s-a ajuns la o instituție a justiției subordonată guvernului. Și aici dreptatea se face tot pe seama micilor infractori, lăsându-i pe cei mari departe de ușile justiției.

Incapacitatea administrativă din instituțiile guvernamentale își are vechea origine tot în favoritismul, nepotismul și afilierea la partidul de guvernământ. Afilierea teoretică și practică la "cauza social-democrată" promite și garantează mersul bun al lucrurilor în ceea ce privește câștigul în scop personal, licitații măsluite, contracte grase din banii publici și bunăstarea simpatizanților.

Și pentru că este un an electoral, iar actualul partid de guvernământ simte cuțitul la os, presa trebuia să fie și ea controlată. Subordonarea vădită, iar pentru unele publicații locale subordonarea forțată față de capii locali, transformă presa românească încetul cu încetul într-o presă unilaterală, de partid. Câte publicații românești își pot justifica independența politică și libertatea de expresie? Câte posturi de televiziune sunt echidistante și prezintă veridic situația politică și economică a țării? Răspunsul este simplu și vizibil. Recunoaștem posturile de televiziune după patronii lor, lideri de partide și nu după independența lor politică.

Această realitate sumbră a situației României după 4 ani de guvernare ineficientă și păguboasă pentru majoritatea cetățenilor țării a ieșit prin toți porii raportului de țară ai Comisiei Europene, însă liderii guvernului se pare că suferă de o miopie selectivă. Ei au văzut doar puținul pozitiv, pe hârtie, al succeselor realizate, refuzând să-și recunoască eșecul total și incapacitatea de a asigura, conform promisiunilor făcute acum 4 ani, o viață mai bună pentru români, eradicarea corupției, justiție nesubordonată și o dezvoltare economică viabilă a țării. În schimb, în pragul unui nou ciclu electoral, candidații la un nou mandat din felia grasă a tortului guvernamental nu fac decât să vină cu noi promisiuni, aceleași ca și acum 4 ani.

Pentru tot acest eșec al actualei guvernări, singurul lucru logic ce poate fi făcut este îndepărtarea, în urma alegerilor ce urmează, a acestei formațiuni de pe scena politică și încheierea unui capitol de proastă guvernare din istoria politică a României. Acest pas ar însemna eliberarea întregii țări de incapacitate guvernamentală cronică și o nouă șansă pentru o viață mai bună pentru cei ce, fără voia lor, au fost martori incapabili de a decide ce e mai bun pentru ei.

    Iosif Armaș - consemnarea succesului marcat prin publicarea Raportului anual de țară;

Domnul Iosif Armaș:

Încă de la început vreau să vă reamintesc că, în intervenția mea din data de 28 septembrie a.c., am menționat faptul că în această lună România va primi statutul de economie de piață funcțională. Previziunea mea s-a adeverit. Miercuri, 6 octombrie a.c., în Raportul anual de țară publicat la Bruxelles de către Comisia Europeană se arată clar că România îndeplinește criteriul economiei funcționale de piață, iar viguroasa implementare a programului său de restructurare economică îi va permite să facă față presiunilor concurențiale și forțelor de piață din Uniunea Europeană.

Prin acest verdict, Comisia Europeană a dat o notă bună economiei de piață, evidențiind, în același timp, progresele făcute de România, în ultimul an, în toate documentele supuse analizei.

Iată că obiectivele strategice ale Guvernului Năstase, stabilite la începutul mandatului - aderarea la NATO, eliminarea vizelor din Europa pentru cetățenii noștri, recunoașterea României ca țară cu o economie de piață pe deplin funcțională - au devenit, astăzi, o realitate.

La obținerea acestor succese au contribuit, pe lângă Guvernul României, Parlamentul, instituțiile statului și, nu în ultimul rând, cetățenii acestei țări, a întregii clase politice.

Pentru a păși pe calea sigură a aderării la Uniunea Europeană în anul 2007, România mai are de făcut progrese în anumite domenii menționate în Raport: perfecționarea administrației publice, adoptarea legilor europene, protejarea libertății presei, combaterea corupției și altele.

Urmează o perioadă în care eforturile Guvernului ale instituțiilor statului și ale parlamentarilor vor fi concentrate pentru îndeplinirea angajamentelor asumate, astfel încât până la aderare să fie rezolvate toate problemele rămase.

    Raj Alexandru Tunaru - solicitare privind demisia Președintelui României; o revenire la datele nerezolvate ale scandalului MISA; intervenție pentru stingerea unui conflict din fotbal;

Domnul Raj Alexandru Tunaru:

1. Cer demisia de onoare a președintelui României pentru încălcarea Constituției, prin amestecul în treburile unui partid politic, participând alături de președintele partidului respectiv la supervizarea listelor pentru alegerile generale din 28 noiembrie 2004.

Prin acest act, președintele României nu mai respectă neutralitatea funcției pe care o ocupă în prezent, acest lucru fiind demonstrat prin flagrant și nu pe presupunerile mele, ceea ce ne conduce automat și imperativ la demisia de onoare a acestuia.

În caz contrar, voi iniția procedura de suspendare din funcție a Președintelui României, conform articolului 95 alineatele 1 și 2, chiar dacă timpul până la alegerile prezidențiale din 28 noiembrie 2004 nu ar mai permite tehnic acest procedeu.

Voi demara procedeul de suspendare din funcție a Președintelui României, pentru a demonstra că legile și Constituția României trebuie respectate de toată lumea, în special de președintele țării.

Eu cred că domnul președinte, un om de altfel respectabil și cu o mare maturitate politică, va analiza avantajele și dezavantajele ce decurg din această acțiune politică a mea și susținută de Partidul Tineretului democrat, al cărui președinte sunt și va alege varianta cea mai bună pentru imaginea sa a partidului al cărui președinte urmează să fie, dar și a României, al cărei președinte este în prezent, aceasta fiind una singură: demisia de onoare.

2. Revin asupra declarației mele politice pe care am făcut-o după 3 zile de la scandalul Bivolaru-MISA, în care atrăgeam atenția la modul cel mai serios că aveam informații la acea dată referitoare la implicarea direct sau indirect a unor magistrați sau copii de magistrați, demnitari și alte personalități publice în această sectă, numită MISA.

De aceea, acest "om cu chip de Satana", a reușit timp de 14 ani să facă tot ce a vrut în această țară, iar autoritățile competente s-au făcut că nu-l observă.

Tot la acea dată, am cerut ca cercetarea acestui nenorocit să se facă cu el în beciul I.G.P.-ului, deoarece aveam semnale clare că vrea să fugă din țară. Acest lucru chiar s-a întâmplat, dar nici măcar atunci nu a putut fi arestat, fiind eliberat după câteva zeci de ore pe motive de procedură, dar de fapt motivele erau altele, și anume șantajul acestui bandit asupra membrilor sectei pe care o conducea, care activau în justiție, parchet, poliție sau alte instituții importante ale statului.

Iată că acum s-au demonstrat spusele mele care, la momentul respectiv, nu au fost luate în seamă de cei care trebuiau să se autosesizeze în acest caz. Acum că afirmațiile mele au fost parțial confirmate prin recunoașterea unei judecătoare că a făcut și face parte din MISA, cer cu toată autoritatea pe care mi-o dă Constituția României, autosesizarea Parchetului General și a Consiliului Suprem al Magistraturii pentru descoperirea tuturor magistraților, demnitarilor și funcționarilor de rang înalt, ce sunt implicați direct sau indirect (prin copiii sau rudele de gradul I), în această mișcare ilegală de tip sectă și, în același timp, începerea demersurilor legale pentru scoaterea sectei MISA și a altor secte similare în afara legii în procedură de urgență.

Cu cât se va face mai repede acest demers, cu atât se vor salva de la "înec" (moral și spiritual) foarte multe persoane, în special minore care cad victime cu sau fără voia lor acestor secte, în special sectei MISA.

3. Mă adresez domnului Sepp Blatter, în calitatea mea de demnitar al României, dar și de președinte al Partidului Tineretului Democrat, partid care protejează toți tinerii României, oriunde s-ar afla, cu rugămintea de a interveni imediat în conflictul destul de mediatizat între antrenorul Jose Mourinho și fotbalistul Adrian Mutu.

În acest conflict, fotbalistul român este jignit, discriminat și împiedicat să participe la convocarea echipei naționale a României, motivele antrenorului în acest sens sunt penibile, întemeiate pe minciuni, cum că Adrian Mutu ar fi accidentat.

Atât zecile de mii de spectatori, cât și milioanele de telespectatori au văzut că Mutu nu este accidentat, fiind de altfel cel mai bun jucător al echipei României în meciul cu Republica Cehia de la Praga.

Minciuni, domnule Mourinho, minciuni care sunt paravan asupra modului discriminatoriu cum vă purtați cu Adrian Mutu, care este doar un copil, ce-i drept cam rebel și cam neascultător câteodată, dar asta nu vă dă dreptul să vă purtați cu el ca un "tiran" și ca un tată vitreg, și să nu uitați, domnule Mourinho, că Mutu nu este singur pe lumea asta și că părinții lui adoptivi, pe lângă cei naturali, sunt toți cei 30 milioane de români din România și din afara ei, printre care cu onoare mă număr și eu.

Domnule Blatter, vă rog să interveniți în acest caz pentru stingerea conflictului ce poate afecta un tânăr fotbalist, care mai are încă multe de făcut pentru fotbalul european.

Domnule Mourinho, vă rog să vă cereți scuze public lui Adrian Mutu și poporului român.

    Florin Iordache - marcarea Zilei Holocaustului în România;

Domnul Florin Iordache:

9 octombrie - Ziua Holocaustului în România

La data de 9 octombrie 1941 au început deportările evreilor din Bucovina.

În perioada care a urmat s-a continuat deportarea și exterminarea evreilor în lagărele din Transnistria.

Peste 400 000 de evrei de pe teritoriul României și în special din Basarabia, Bucovina și Nordul Moldovei au fost uciși în timpul Holocaustului.

Atrocitățile care au cuprins evreii s-au extins și în cazul populațiilor de romi și alte minorități.

Astăzi, 12 octombrie, va fi comemorată pentru prima dată în România - Ziua Holocaustului ca dovadă că românii știu să cinstească memoria celor aflați în suferințe.

    Octavian Mircea Purceld - despre primarul-dictator al Timișoarei;

Domnul Octavian Mircea Purceld:

Primarul Gheorghe Ciuhandu - dictator al Timișoarei.

În Timișoara, primarul Gheorghe Ciuhandru aplică legile după bunul lui plac și al grupului său de interese.

La un buget anual de peste 100 milioane dolari, orașul arată din ce înce mai rău, se dărâmă blocurile, cad acoperișurile, ne inundă gunoaiele, actualul centru arată ca și periferiile de odinioară.

Așa-zisa strategie de dezvoltare urbanistică a opturat principalele căi de comunicație, zone întregi au străzile descopertate, cu lucrări începute și apoi abandonate. Locuitorii unui cartier întreg "FABRIC" trăiesc într-o mizerie de nedescris, vara praf, în rest noroaie până la genunchi te așteaptă pe drumul de acasă înspre locul de muncă și invers, pe o rază de sute de metri, nici un mijloc de transport nu se mai poate apropia de Piața Traian, centrul aceluiași cartier "FABRIC".

Firmele de construcții agreate și care fac parte din grupul său de interese, după ce au încasat sumele cuvenite ca avansuri, au început lucrările pe care apoi imediat le-au abandonat și de aceea pot afirma că Timișoara arată ca după război. S-a instaurat prostul obicei ca orice lucrare de construcții, în special drumurile, străzile, liniile de tramvai, să dureze între 5 - 8 ani și asta pentru a nu se mai putea reconstitui nici un desfășurător al costurilor ocazionate de respectiva lucrare.

În aceste condiții, lucrările de construcții, drumuri, piețe, linii de tramvai ajung ca la final să înregistreze costuri duble, chiar triple față de valoarea inițială a investiției.

La început, am afirmat că domnul Gheorghe Ciuhandu aplică legile în Municipiul Timișoara după bunul lui plac și acum am să dau și un exemplu concret.

În conformitate cu prevederile Legii nr.90 din 18 martie 2003, spațiile aflate în proprietatea privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale destinate sediilor partidelor politice pot fi cumpărate de partidele politice care le dețin în chirie.

Art.2 (alin.1) al acestei legi spune: "Partidele politice pot opta pentru închirierea sau cumpărarea spațiilor destinate sediilor aflate în proprietatea privată a statului său, după caz, a unităților administrativ-teritoriale".

Filiala Timiș a Partidului România Mare a solicitat în scris, încă din anul 2003, cumpărarea spațiului în care își desfășoară activitatea, respectiv Timișoara, Str.Eugeniu de Savoya nr.18, iar în anul 2004 am avut mai multe reveniri pe această temă.

Nimic nu-l poate îndupleca pe patronul municipiului - ilustrul Gheorghe Ciuhandu, să fie de acord cu vânzarea către PRM a acestui spațiu. Răspunsul este categoric NU!

Nu vrea Gheorghe Ciuhandu să ne vândă spațiul, nu vrea să aplice legea, în Timișoara sunt aplicate doar legile făcute de către el.

Timișorenii trăiesc astăzi dictatura PNȚCD-istă.

Oare chiar speră acest om că va impune țării întregi această dictatură? Dacă speră asta, înseamnă că mintea lui a luat-o razna.

Am apelat la prezenta declarație politică pentru a face cunoscută ura viscerală de care este cuprins primarul Timișoarei, alias președintele PNȚCD la Președinția României, față de filiala locală a partidului nostru.

Dă-i, Doamne, Românului mintea de pe urmă!

    Ion Bozgă - punctarea concluziilor recentului Raport de țară al Comisiei Europene.

Domnul Ion Bozgă:

"România are economie de piață funcțională"

România continuă să îndeplinească criteriul politic de aderare, pentru că îndeplinește criteriul de economie de piață funcțională, arată concluziile Raportului de țară al Comisiei Europene, de miercuri, 6 octombrie 2004.

În acest sens, comisarul european pentru extindere, Güenter Verheugen, și-a exprimat convingerea că România poate să încheie negocierile până la sfârșitul acestui an și să adere în 2007 la Uniunea Europeană.

În concluziile Raportului de țară pentru anul 2004, se menționează că:

- O strategie de reformă în domeniul administrației publice a fost lansată în mai 2004, ceea ce reprezintă o bază bună pentru o reformă viitoare, prioritară fiind implementarea acesteia.

- Comisia Europeană a ajuns la concluzia că legislația românească anticorupție este bine dezvoltată, dar capacitatea de a stopa corupția va depinde de aplicarea efectivă a legii.

- România continuă să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

Restituirea terenurilor agricole este aproape încheiată. România a făcut progrese semnificative în adoptarea legislației europene în domeniul agricol, veterinar și fitosanitar, dar mai trebuie să-și consolideze capacitățile administrativă și de control.

Acordă României statutul de economie de piață funcțională, apreciind eforturile făcute de autoritățile române de a-și restructura economia.

- România a făcut progrese în majoritatea capitolelor de negociere și este pe cale să încheie transpunerea acquis-ului comunitar în legislația proprie până la data aderării la Uniunea Europeană.

Eu îmi exprim convingerea că până la sfârșitul anului 2004 România va încheia toate capitolele, astfel ca la 1 ianuarie 2007 România să adere la Uniunea Europeană.

   

Domnul Corneliu Ciontu:

S-a încheiat ședința de astăzi. Vă doresc o zi bună!

 
     

Ședința s-a încheiat la ora 9,30.

 
       

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania sunday, 19 january 2020, 15:09
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro