Leonida Lari-Iorga
Leonida Lari-Iorga
Sittings of the Chamber of Deputies of October 12, 2004
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.136/19-10-2004

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
09-12-2019
27-11-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2004 > 12-10-2004 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of October 12, 2004

  1. Intervenții ale deputaților:  
  1.8 Leonida Lari Iorga - declarație politică cu titlul "Ființe istorice sau conducători efemeri?!";

 

Domnul Corneliu Ciontu:

  ................................................

Dau cuvântul doamnei Leonida Lari. Va urma domnul Laszlo Borbely.

Domnul Petre Posea a depus declarația la secretariat.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

"Ființe istorice sau conducători efemeri?!"

Orice neam de pe glob, întru a rămâne în timp și spațiu, are nevoie de conducători puternici, cu sprijin divin, cu charismă sau, cum spunea poetul și filosoful Lucian Blaga, are nevoie de oameni deplini: "Iar omul deplin este prin definiție ființă istorică, ceea ce înseamnă un salt calitativ față de omul care trăiește în orizontul lumii date ca atare." Dacă analizăm conducătorii României de acum și îi comparăm cu marii noștri voievozi, Ștefan cel Mare, Constantin Brâncoveanu, Mihai Viteazul, cu alte personalități marcante, precum Alexandru Ioan Cuza, Ion Antonescu etc., nu e greu de depistat că anume ultimii au fost oameni deplini, ființe istorice. Fiece epocă în istoria unui neam vine cu problemele și aspectele sale. În momentul dat, România parcurge un drum plin de contraste și controverse. Pe de o parte a intrat sub protecția NATO, iar pe de alta e atacată în fel și chip de vecinii ruși și de cei ucraineni. Să luăm, de exemplu, problema Transnistriei. Despre Transnistria, acest teritoriu mult disputat, se poate spune că, din vremuri străvechi, aparținea dacilor. Dacă mai răsfoim file de istorie, lesne aflăm că Dacia se întindea până dincolo de râul Bug, cuprindea și orașul Nanu, care acum e preschimbat în Ananiev. Da, uite-așa, râu după râu, oraș după oraș, slavii se ambiționează să ajungă la Prut.

Transnistria este a românilor și după nume, adică ținutul de dincolo de Nistru, conform etimologiei cuvântului. Cunoaștem bine ținutul, plin de comune și sate cu populație în întregime românească: din 78 de localități peste 56 sunt românești.

Dar s-o luăm la modul cronologic, pentru a înțelege tactica și strategia vecinilor dinspre Est.

În 1924, URSS a format pe partea de est a Nistrului, în Transnistria, Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, pregătind timp de aproape două decenii atacul din 1940 asupra României.

Să fim atenți aici, cum lucrează serviciile secrete rusești: pe decenii, cu bătaie lungă. La fel, actualmente, rușii în tandem cu ucrainenii au făcut canalul Bâstroe, ca să aibă ieșire spre Europa pe apă, căci pe uscat le-a cam stricat cheful NATO, odată cu primirea României în acest organism militar.

Dar să revenim la zona transnistreană, care a creat nenumărate probleme nu numai României sau Republicii Moldova, ci întregii comunități internaționale.

Vorba e că Republica Transnistreană anume de aceea a și fost formată în 1991, ca să creeze probleme, ea fiind preconizată drept un cap de pod, o platformă a Rusiei către Europa, precum a fost cândva Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, pentru a reține Basarabia în zona de influență rusească, pentru a nu pierde niciodată acest teritoriu, el fiind de importanță strategică pentru Imperiul Rus, la fel de lacom ca și cel Sovietic.

Adesea mă întreabă diverși politicieni, istorici, ziariști: ce e cu Transnistria aceasta, cărei țări o fi aparținând? Păi ce să le spun, decât adevărul: Rusiei n-are cum să-i aparțină, Ucrainei la fel, aparține Țării Moldovei de pe vremea lui Ștefan cel Mare, la căsătoria sa cu Maria de Mangop, Transnistria fiind zestrea ei.

Că între 1941-1944 zona transnistreană a fost în administrația Statului Român e un semn de recunoaștere a apartenenței sale de România. Dacă luăm lucrurile după numărul de locuitori, apoi în această enclavă sau fortăreață rusească populația majoritară este românească: 65% români, vreo 35% ruși, ucraineni și alte etnii.

Anul curent, 2004, prin mai, un reprezentant al Kremlinului, politologul pre nume S. Belkovski, a încercat marea cu degetul, propunând românilor Unire, dar minus Transnistria. Diplomația română a făcut bine că a fost rezervată vis a vis de această propunere. Pentru că ce ar fi însemnat: statutul Transnistriei nici pentru unii istorici nefiind clar, cum poți să propui drept monedă de schimb pentru Reunificarea Țării o fâșie de pământ care, de facto, aparține României, prin moștenire de la Ștefan cel Mare și Sfânt.

Câtă mișelnicie politică se cuprinde și în misiunile așa-zis pacificatoare ale unor strategi moscoviți, bine pregătiți și instruiți în laboratoarele KGB-ului, astăzi a Serviciilor Federale Rusești: să ne dăruiască, cică, ceea ce este al nostru.

Dacă se prezintă atât de darnici și buni la inimă, cum se explică faptul că polițiștii, militarii ruși au săvârșit presiuni și chiar operațiuni militare asupra unor bieți copii și profesori din școlile românești din Transnistria, numai de aceea că studiază în limba română și grafie latină.

Dar ce crede țarul Putin, ce cred consilierii săi? Că poporul român are memoria scurtă? Că poporul român a uitat ultimatumul barbar din 1940, când România a fost hăicuită în bucăți, Basarabia cu tot cu Transnistria revenind Rusiei, iar Sudul Basarabiei, Nordul Bucovinei, Ținutul Herța și Insula Șerpilor - Ucrainei, adicătelea un fel de împărțeală ca între șacali.

Actualmente, toți cotropitorii și vânduții din Basarabia și Transnistria își dau cu presupusul despre limbă: română sau moldovenească, de parcă o limbă se face după zone geografice. Vai de capul lor! Dacă ar fi așa, ar trebui să avem pe teritoriul daco - romanilor, al României, atâtea limbi câte zone sunt; moldovenească, dobrogeană, ardelenească, oltenească etc.

Or, noi, românii, de când suntem ca națiune pe acest pământ, avem o singură limbă care funcționează de la Bug până în Banatul Sârbesc - limba română - și punctum, precum zicea Mihai Eminescu.

Din cauza blândeței și nehotărârii românilor, acum și bulgarii au prins la cheag în ce privește obrazul gros: vor să închidă școlile românești din Cadrilater, invocând diverse motive care de care mai deplasate.

Ce ar trebui să facă în asemenea cazuri diplomația românească? Să atenționeze, bineînțeles, forurile internaționale.

Salutabil este gestul ministrului de externe Mircea Geoană, că s-a deranjat pentru o stâncă, pentru o movilă de pietre, Insula Șerpilor, adresându-se Tribunalului de la Haga. Dar și mai salutabilă ar fi fost grija celorlalți miniștri de externe de până la el, Adrian Năstase, Adrian Severin, să se adreseze acestei înalte Curți internaționale, în privința Basarabiei și a Bucovinei, care cuprind milioane de români năpăstuiți, terorizați, omorâți în războaie inegale; la urma urmei, oamenii sunt mai scumpi decât pietrele.

Mioapă, ba și mai rău, chioară politică fac actualii capi ai statului român. Dar poate e ceva și mai rău: poate e o trădare a interesului național?

Iată și o temă de meditație: de ce nu avem ființe istorice la conducerea Țării, când avem atâția români charismatici!

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania wednesday, 11 december 2019, 0:14
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro