Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of November 9, 2004
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.155/15-11-2004

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
12-12-2019 (joint)
12-12-2019 (joint)
12-12-2019 (joint)
11-12-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2004 > 09-11-2004 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of November 9, 2004

  1. Intervenții ale deputaților:

 

Ședința a început la ora 9,05.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnul Nicolae Leonăchescu, și, în a doua parte, de domnul Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, asistat de domnii Ovidiu Cameliu Petrescu și Puiu Hașotti, secretari.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Să începem prima parte a ședinței de astăzi.

 
Marian Ianculescu - pledoarie pentru Academia Română:

Poftiți, domnule Marian, deschideți balul.

 

Domnul Marian Ianculescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi parlamentari,

Mă simt onorat să deschid seria declarațiilor politice de astăzi. Sper să fie de bun augur.

Intervenția mea de azi se constituie într-o pledoarie pentru Academia Română, cel mai înalt for de cultură din țara noastră.

Recent, un grup de deputați PSD au depus cu nr.349/20.10.2004 la Biroul Permanent al Camerei Deputaților o inițiativă legislativă pentru modificarea și completarea legii nr.752/2001 privind organizarea și funcționarea Academiei române care preconizează, în același timp, printre altele, două aspecte extrem de importante.

Unul din aspecte se referă la retrocedarea bunurilor mobile și imobile cu caracter agrosilvic, care au aparținut Academiei române și care au fost trecute în mod abuziv, într-o perioadă de tristă amintire, printr-un decret abuziv din anul 1848, în folosința unor ministere și instituții publice sau în proprietatea unor persoane juridice. Revenirea acestor bunuri în proprietatea Academiei române ar constitui un act de dreptate morală.

Al doilea aspect se referă la indemnizațiile membrilor Academiei române. În prezent, un academician primește o indemnizație lunară în valoare netă de circa 11,5 milioane lei. În același timp, un sportiv de performanță, care se retrage din activitatea competițională, de regulă la vârste mici, primește, conform Legi nr.69/2000 a educației fizice și sportului, o rentă viageră echivalentă cu 1,5 salarii medii brute pe economie neimpozabile, ceea ce corespunde acum unei sume de 12,6 milioane lei lunar, fapt ce a reprezentat de altfel o inițiativă lăudabilă din partea legiuitorului.

Prin inițiativa legislativă de față, s-a propus acordarea pentru un academician a unei indemnizații impozabile, într-un cuantum de 3 salarii medii brute pe economie, ceea ce ar reveni, în valoare netă, circa 15 milioane lei, față de circa 11,5 milioane lei cât primește în prezent și față de 12,6 milioane lei cât primește azi un sportiv de performanță, care se retrage din activitatea competițională, așa cum am mai spus, la vârste cu mult mai mici față de vârsta când un om de știință sau cultură, performant, poate accede în Academia română. Considerăm că numai așa putem face o reparație morală membrilor Academiei române, care prin performanțele lor au adus și aduc glorie eternă României, pentru care merită din plin să aibă parte de un trai mai decent.

În consecință, facem un apel de suflet către cele două Camere ale Parlamentului României, Senat și Camera Deputaților, precum și Guvernului României, pentru a sprijini demersul nostru, în așa fel încât această inițiativă legislativă să fie aprobată de Parlamentul României în actuala legislatură.

Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
Nicolae Leonăchescu - dezvoltarea județului Botoșani - o prioritate națională; Dau cuvântul domnului Nicolae Leonăchescu.
 

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Onorat auditoriu,

În impresionanta enciclopedie a orașului Chișinău, publicată în anul 1997 sub redacția distinsului om de cultură Iurie Colesnic, județul Botoșani este reprezentat prin trei personalități: Nicolae Iorga, marele nostru istoric; Constantin Ignătescu, născut în luna mai 1889 în Dumbrăveni, și Gheorghe Hărătău, născut la 18 aprilie 1907 în Burdujeni.

Constantin Ignătescu a fost subdirectorul Teatrului Național din Chișinău și președinte al Uniunii Presei Românești din Basarabia. Nu se știe când și unde a decedat.

Inginerul Gheorghe Hărătău a fost șeful rețelei electrice, alimentată de Uzina Electrică din Chișinău și președintele Căminului Cultural "8 iunie" din capitala Basarabiei.

Enciclopedia nu menționează nici la acest botoșănean data și locul decesului, dar pentru că l-am cunoscut personal îmi permit să completez sumar spațiul gol.

Gheorghe Hărătău s-a refugiat la Pitești, județul Argeș, împreună cu toată familia sa și a decedat la 11 mai 1968. A fost șeful Direcției Tehnice de pe lângă Consiliul Județean și apoi inginer șef și consilier la D.S.A.P.C. Argeș. A avut doi băieți, Sergiu și Alexandru, remarcabili ingineri constructori.

Tot din Botoșani, marele inginer Elie Radu a înnobilat spațiul românesc cu remarcabile construcții. Județul Argeș păstrează și astăzi în funcțiune linia ferată Pitești - Curtea de Argeș cu frumoasele ei gări proiectate de botoșăneanul Elie Radu, unul dintre marii constructori ai țării noastre.

Sunt câteva exemple care arată că județul Botoșani a pompat energii și creatori în toată țara, inclusiv în Basarabia; poate că este momentul să omagiem și intelectualitatea tehnică a acestui județ care, cu efort și mari sacrificii, și-a adus contribuția la progresul general, inclusiv al județului Argeș.

Poate că este momentul ca și argeșenii să contribuie la dezvoltarea spațiului botoșănean!

Din această perspectivă, apreciem că județul Botoșani merită mai multă atenție decât i s-a acordat până acum în planul dezvoltării infrastructurilor și a zestrei edilitar - gospodărești.

Înțelegem poziția geostrategică deosebită a acestui județ și rațiunile planurilor de apărare în eventualitatea unei invazii a armatelor rusești: starea căilor de comunicație și a podurilor nu trebuie să faciliteze deplasarea invadatorului și această tactică am aplicat-o secole de-a rândul împotriva tuturor invadatorilor.

Acum, pericolul unei invazii a armatelor rusești este îndepărtat și din prognozele pe termen mediu, ocupația militară a unui teritoriu nu mai reprezintă o soluție a mileniului al III-lea.

Este evidentă concluzia că dezvoltarea județului Botoșani se impune cu necesitate spre a întări legăturile cu românii rămași în afara granițelor, în special cu cei din regiunea Cernăuți și cu cei din nordul Basarabiei.

Profesoara Ludmila Rotaru din satul Stroești, raionul Noua Suliță, regiunea Cernăuți, Ucraina, ne scria la 30 august 2004: "De pe pragul școlii se văd bine dealurile domoale ale Dorohoiului și parcă se clatină odată cu plopii din ograda școlii, bătuți de un vânt ușor".

Românii de dincolo de graniță se uită spre țară și-i simt pulsul cu nostalgie și durere în suflete.

Însingurarea, înstrăinarea, uitarea și deznaționalizarea sunt etape ale evoluției spre neantizare față de care trebuie să ne împotrivim cu toată forța ființei noastre naționale.

Dificultățile de obținere - contra cost - a vizei de intrare în România, controalele birocratice aberante efectuate de unii reprezentanți români din punctele de trecere, tratamentul vulgar la care sunt supuși - mai ales noaptea - în stațiile de așteptare ale mijloacelor de transport, suspiciunea bolnăvicioasă cum că n-ar fi români autentici etc. sunt tot atâtea acte de descurajare pe linia întăririi legăturilor cu țara a acestor frați ai noștri rămași dincolo de gardul de sârmă ghimpată. Cu toate acestea, sentimentul de patrie la ei este foarte puternic.

Dezvoltarea județului Botoșani, inclusiv a punctelor de trecere și a căilor de comunicație cu infrastructura aferentă, trebuie să devină o prioritate națională.

Întârzierea în acest domeniu poate scoate țara și județul din marile trasee ale dezvoltării europene.

Întârzierea ar condamna românii din zonă la subdezvoltare și o asemenea perspectivă ar scoate în evidență incapacitatea structurilor de putere în a ne gestiona viețile.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc frumos.

 
Mircea Ciopraga - comentariu critic la adresa hotărârii Guvernului prin care se aprobă proiectul de măsuri pentru combaterea birocrației în activitatea de relații cu publicul;

Domnul Mircea Ciopraga are cuvântul.

 

Domnul Mircea Ciopraga:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Ca să nu fie plictisitor în campania electorală, după două trei acțiuni mai mult anunțate decât neanunțate ale premierului la casa de pensii sau la un birou al administrației publice. văzând aglomerația specifică acestor locuri, care credeți că a fost reacția celor din apropierea conducerii statale?

S-au strâns domniile lor, actualii guvernanți, reprezentați de șeful Cancelariei primului ministru, secretarul de stat - ministru delegat pentru administrația publică și un secretar de stat de la finanțe și au hotărât să aprobe, printr-o minunată hotărâre de guvern, Programul de măsuri pentru combaterea birocrației în activitatea de relații cu publicul.

S-a publicat și, în plină campanie electorală, pe data de 16 noiembrie, va intra în vigoare primul set de măsuri ce trebuie luate de către ministere și celelalte autorități ale administrației publice centrale și locale.

Adică, lucruri normale pe care orice primar ar trebui să le facă, chiar și fără instrucțiuni din partea Guvernului. Respectiv, afișarea programului de lucru cu publicul, modele de completare a cererilor, numele persoanelor cu funcții de conducere, cu model de ecuson de purtat la vedere etc. Lucruri cât se poate de firești. Există și termene precise de aplicare a măsurilor pe termen scurt, mediu și lung, a căror nerespectare conduce la răspunderea disciplinară sau contravențională, cu amenzi de la 1 la 30 milioane lei.

Dacă primăriile nu se vor încadra în acest program, de unde vor proveni banii plătiți de către acestea? tot din taxe și impozite, tot din banii contribuabilului?

După ce că birocrația ne sufocă administrația, articolul 5 al acestei hotărâri impune ca, în prima lună a anului, primarii să comunice fiecărui contribuabil, în scris, activitățile de interes desfășurate în anul încheiat, dar și obiectivele pentru anul în curs, după un anumit model. Nu vorbim acum despre costurile unei asemenea indicații guvernamentale, pentru că este puțin probabil ca o localitate de mici dimensiuni să-și poată permite din bugetul votat o asemenea acțiune. Important este faptul că actualii primari, care au migrat dinspre partidele de opoziție către partidul de guvernământ, au încă o pârghie de care se pot folosi pentru a-și întări imaginea la nivel local. După cum se exprimă cunoscutul baron local gorjean, "Puterea și banii stau în pixul meu", poate ca așa ar trebui să se încheie orice scrisoare adresată contribuabilului român. Să se înțeleagă odată pentru totdeauna cine împarte banii.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulțumesc și eu.

 
Maria Lazăr - reliefarea caracterului prioritar al bugetului pe anul 2005 pentru problemele sociale;

Dau cuvântul doamnei Maria Lazăr. Vă rog, aveți o asistență aici serioasă!

 

Doamna Maria Lazăr:

Numeroasă!

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Astăzi aș vrea să subliniez caracterul prioritar al bugetului pe anul 2005 pentru problemele sociale și să arăt faptul că bugetul pentru anul 2005 asigură continuarea creșterii economice pe baza acumulărilor din perioada 2001-2004 cu ritmuri superioare, mai ales pentru principalele ramuri.

În cadrul acestui buget, domeniul social capătă în continuare prioritate, fondurile alocate pentru 2005 vizând, în principal, familiile și grupurile sociale cele mai sărace. se vor acorda, în acest sens, subvenții pentru încălzirea locuințelor, pentru protecția familiei, care se află în centrul politicilor sociale. Ca urmare, anul 2005 va aduce creșterea alocațiilor de stat pentru copii, alocațiilor complementare și cele de susținere a familiilor monoparentale, precum și alocația de întreținere pentru copiii încredințați sau dați în plasament.

Un capitol important este cel privind pensiile, urmărindu-se îmbunătățirea standardului de viață pentru pensionari, atât prin procesul de indexare, cât și prin recalcularea întregului sistem de pensii. Se va insista pe dezvoltarea și extinderea măsurilor active privind ocuparea forței de muncă și totodată a celor privind protecția socio-profesională a persoanelor cu handicap, cheltuielile pentru asistența socială, alocate în anul 2005 vor fi de 9,8 din p.i.b.

Consider că este o atenție deosebită pe care Guvernul actual o acordă în continuare problemelor sociale din România.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulțumesc.

 
 

(Următoarele intervenții au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de ședință.)

 
Iosif Armaș - o analiză a cauzelor ascunse ale actualei crize transnistrene;

Domnul Iosif Armaș:

Domnule președinte,

Mai multe articole din presa românească și cea străină din ultimul timp arată cât de departe a ajuns în lume aventura teroristă a liderilor separatiști din stânga Nistrului. Analizând atent acele diverse articole de presă, se poate ajunge la originea cauzelor ascunse ale actualei crize transnistrene, la mobilul incredibilei încrâncenări împotriva școlilor de limba română cu grafie latină, dezlănțuită de separatiștii de la Tiraspol, dirijați de stăpânul enclavei din stânga Nistrului, fostul muncitor metalurg Igor Smirnov, transferat din Kamciatka, în anul 1987, ca agent acoperit al KGB-ului.

Existența Transnistriei este datorată gândirii maladive a lui Stalin, apoi prospecțiunilor politice făcute de Gorbaciov după istorica întâlnire cu președintele Bush Sr., de la Malta. Dacă pentru Stalin era importantă penetrarea URSS-ului spre Carpați și Gurile Dunării, prin acapararea Basarabiei și Bucovinei de Nord, ceea ce i-a și reușit în final cu sprijinul lui Hitler, pentru Gorbaciov devenise obsesivă păstrarea Uniunii Sovietice ca forță politico-militară, chiar în condițiile revenirii Europei la statutul frontalier din anul 1939, cum se stabilise la Malta.

Strategia Kremlinului, aprobată de Gorbaciov, a fost de natură preventivă, vizând crearea de enclave rusești înfipte în buza statelor ce urmau a se desprinde din așa-zisă zonă de siguranță a URSS-ului, convenită cândva la Teheran și Yalta de către Roosevelt, Churchill și Stalin. Prin urmare, au fost create două enclave rusești, una la Kaliningrad, lângă Polonia, iar alta la Tiraspol, în apropierea României. Pentru strategii lui Gorbaciov era clar că, mai devreme sau mai târziu, atât Polonia, cât și România vor deveni membre ale NATO și ale Uniunii Europene. În această ipostază, Kaliningradul, cât și Transnistria, enclave minuscule, vor constitui avanposturi de instabilitate la frontierele NATO și UE, prilejuind continue subiecte de tranzacții și șantaje politice.

Proiecțiile strategilor moscoviți au avut chiar în vedere posibile modificări teritoriale, cum ar fi cele avansate în diferite scenarii de federalizare a Republicii Moldova, mergându-se până acolo încât, în schimbul Transnistriei, Rusia să consimtă la unirea Republicii Moldova cu România. Un asemenea plan-capcană salutat fără a calcula consecințele lui îndepărtate și de către unii politicieni emotivi basarabeni și dâmbovițeni, a fost însă respins atât la București, cât și la Chișinău, într-o manieră tranșantă. Bineinteles, faptul nu putea fi decât dezagreabil pentru Moscova.

Din acest moment ar trebui urmărite reacțiile oculte care au avut ca efect atitudinea Tiraspolului față de școlile de limba română cu grafie latină. Motivele puerile invocate de separatiștii transnistreni, usor de demontat, apar limpede drept ținte spre Chișinău și București, dorind a crea o stare de neliniște și instabilitate în preajma frontierei cu NATO. Enclava Tiraspol își juca rolul pentru care a fost creată, exact acum intr-o perioadă electorală atât în Republica Moldova, cât și în România, mai ales.

Răspunsul Chișinăului este interesant, el venind din partea președintelui Republicii, Vladimir Voronin, socotit a fi un promotor al politicii de înghețare a raporturilor de bună vecinătate cu România. Vladimir Voronin și comuniștii moldoveni au ajuns la putere datorită voturilor populației rusofone din țară, care i-a ales deoarece programul de guvernământ al acestora prevedea, între altele, introducerea rusei ca a doua limbă oficială în Republica Moldova. Masivele proteste ale Opoziției parlamentare față de acest gest impopular românilor basarabeni a trezit în domnul Voronin sentimente contradictorii și bizare, ajungând până acolo încât să califice mișcările de masă drept manipulări dirijate de București. Aceasta mai ales în încercarea sa de a deturna atenția opiniei publice interne și internaționale de la reala criză moldoveană. Toate eforturile diplomației române de a detensiona situația artificială creată s-au dovedit inutile însă, deoarece președintele Voronin și partidul pe care îl conduce nu-și puteau permite să piardă electoratul lor dur, alcătuit din rusofoni, tocmai când avea mai mare nevoie de el în campania electorală ce se apropia. Este explicația logică a tot ce s-a petrecut pe plan politic în Republica Moldova în decursul ultimelor perioade, inclusiv refuzul lui Voronin de a participa la festivitațile comemorative consacrate lui Ștefan cel Mare de la Putna, din vara acestui an.

Pe de altă parte, același Vladimir Voronin s-a simțit obligat să-și joace cartea de competitor în cursa electorală prezidențială, păstrându-și postura de conservator al liniei politice care l-a propulsat la putere. În acest mod, Vladimir Voronin a încercat să împace atât Moscova, cât și Tiraspolul, cu riscul de a se depărta și mai mult de România. Cu toate acestea, președintele Republicii Moldova a devenit partener cu totul nesigur pentru Moscova, din clipa în care a dat semne de oscilare, la care l-a obligat situația internațională. Problema transnistreană deja devenise subiect de discuții între cabinetele occidentale și Kremlin, din momentul în care Rusia nu-și respecta obligațiile asumate de a-și retrage trupele și armamentul stocat la Tiraspol.

Pentru NATO, dar și pentru UE, existența silozurilor rachetelor rusești cu ogive nucleare îndreptate spre țările occidentale, aflate la Tiraspol, reprezintă o amenintare teribilă, intolerabilă. Deși retragerea acestor arme de pe un teritoriu instabil, nerusesc, fusese de mult stabilită, Moscova a inventat rapid un proiect menit să-și mențină forța armată în Transnistria, eludând angajamentele sale internaționale.

Sub pretextul "pacificarii" zonei transnistrene, Chișinăului i s-a propus un plan de federalizare a Republicii Moldova cunoscut ca "Memorandumul Kozak". Acesta prevedea spargerea unității statale în trei "republici federale": Moldova, Transnistria și Gagauzia, fiecare cu guverne și parlamente proprii. Vladimir Voronin a realizat imediat că bazinul său electoral se diminua astfel dramatic admițând federalizarea, rusofonii care-l susțineau rămânând în așa- zisele republici federale Transnistria și Găgăuzia. În fața acestei situații, el s-a văzut nevoit să-și apere interesul propriu politic, refuzând să accepte "Memorandumul Kozak". Vizita lui Vladimir Putin la Chișinău, programată special pentru semnarea solemnă a planului de federalizare a Republicii Moldova nu a mai avut loc. Refuzul lui Voronin a stricat planurile Moscovei de a-și permanentiza prezența la Tiraspol, deconspirate de altfel de inabilul și zgomotosul secesionist Igor Smirnov. Acesta nu s-a sfiit să afirme că Transnistria este gata să consfințească prezența permanentă a armatei ruse pe teritoriul său din momentul federalizării Republicii Moldova.

Realizând poziția sa precară, Voronin a inițiat negocieri cu Smirnov, sortite eșecului din capul locului, în intenția temporizării evenimentelor. Smirnov a plusat în provocări, dând semnalul că Moscova nu-l iartă pe Voronin. Ca replică, Vladimir Voronin a refuzat să participe la summitul Comunității Statelor Independente - CSI din Kazahstan, ținut secret, demonstrându-și fronda contra Kremlinului. Răspunsul Rusiei a fost fulgerător, în stilul său agresiv tradițional. Vladimir Putin l-a convocat ostentativ la Moscova pe rivalul lui Voronin, Serafim Urechean, actualul primar al Chișinăului, aflat în fruntea "Blocului Moldova Democrată", recent înființat. Gruparea lui Urechean este alcătuită din trei formațiuni politice - Moldova Noastră a lui Dumitru Braghiș, Partidul Democrat condus de fostul președinte al Parlamentului, Dumitru Diacov și Partidul Social Liberal, al cărui lider este Oleg Serebrean.

Dialogul între Putin și Urechean a rămas confidențial, dar el a avut semnificația "arătării pisicii" lui Voronin. Totuși, în presa de la Chișinău a transpirat ceva, anume faptul că Putin i-ar fi promis tot sprijinul lui Urechean pentru a-l învinge pe Voronin, inclusiv o susținere financiară masivă, cu condiția ca, ajuns la putere, acesta să accepte Memorandumul Kozak, legalizarea prezenței militare rusești în Transnistria, aderarea la structurile militare ale CSI și neadmiterea influenței euroatlantice în Republica Moldova. În replică, Vladimir Voronin a schimbat brusc discursul său politic, declarându-se gata "să facă totul ca relațiile dintre Chișinău și București să fie rapid ridicate la cel mai înalt nivel", încetând disputa pe problemele limbii și etnicitătii. În plus, Voronin și-a afirmat dispoziția sa de a privi spre Occident, atâta vreme cât Republica Moldova se învecinează cu UE și NATO.

Devine astfel clar că toată tevatura actuală are o singură și veche miză a Moscovei, aceea a menținerii, cu orice preț, a unui arsenal militar nuclear la Tiraspol. În acest caz, punând în balanță și provocările ucrainene din Delta Dunării, Alianța Nord-Atlantică și Uniunea Europeană au nevoie de elaborarea unei noi strategii în regiunea Mării Negre, zonă aflată între Europa, Asia și Orientul Mijlociu, în proximitatea unor teritorii instabile pentru securitatea mondială. Voronin, Smirnov, Urechean și alții de seama lor sunt doar marionete într-o piesă care se joacă cu cortina trasă pe scena marilor puteri mondiale.

Iulia Pataki - referire la criteriul de evaluare politic;

Doamna Iulia Pataki:

Stimați colegi,

La sfârșit de mandat, fiecare dintre noi își evaluează activitatea, contribuția sa la dezvoltarea societății: economic, social, financiar sau politic. Fiecare criteriu de evaluare este important. eu mă voi referi numai la cel politic.

Aș începe cu criteriile politice de integrare ale României în Uniunea Europeană, și anume respectarea Drepturilor Omului. Evident avem progrese. Am adoptat legi conforme cu cerințele europene, am ratificat multe dintre tratatele internaționale necesare dezvoltării democrației noastre tinere.

Avem o Constituție îmbunătățită care garantează egalitatea în drepturi ale cetățenilor, fundamentată pe principiul european al egalității de șanse pentru toate persoanele indiferent de naționalitate, indiferent de religie, indiferent de orientare sexuală și indiferent de sex.

Dar garantarea acestor drepturi nu este de ajuns. Avem nevoie de instituții și mecanisme de implementare ale acestora. Și mai avem nevoie de controlul instituționalizat al punerii în practică al acestora.

Cu părere de rău trebuie să vă amintesc problematica promovării femeilor în societate unde nu am reușit progrese semnificative de facto. De jure, însă, nu putem nega rezultatele. Avem o lege de bază, o lege cadru Legea 202/2002 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați. Am inclus în Constituție pentru prima oară și dreptul femeilor de a fi alese în funcții și demnități publice, nu numai dreptul acestora de a alege. Am modificat Legea Avocatului Poporului care stipulează numirea unui adjunct al acestuia specializat în aria drepturilor femeii. Și am început elaborarea și adoptarea legilor sectoriale - legislația împotriva violenței în familie, asigurarea drepturilor egale în relațiile de muncă pentru femei, protecția maternității, concediu parental, indemnizație pentru creșterea copilului etc. Dar toate impuse de Comunitatea europeană prin angajamentele imperative cuprinse în subcapitolul de negociere care se referă la egalitatea de șanse între femei și bărbați. Principiu fundamental al Uniunii Europene și criteriu de aderare pentru România.

Nimic faptic, numai vorbe, promisiuni. Legile noastre rămân vorbe goale fără instituții și mecanisme de implementare și de control. Ceea ce ne lipsește cu desăvârșire este voința politică de a crea instituții eficiente și viabile și care să corespundă cerințelor segmentului cel mai mare din populația țării: 51% - femeile. Mai degrabă reinventăm structuri ministeriale ineficiente și restrânse, desființate și reînființate în decursul ultimilor 10 ani, numite agenții, dar, în realitate, direcții generale la un minister a cărui prioritate niciodată nu va fi promovarea drepturilor femeii, în loc să investim capital serios într-o instituție independentă capabilă a gestiona complexitatea problematicii de gen. Pentru că formal putem bifa îndeplinirea unei obligații impuse de Comisia Europeană.

Nu vrem să înțelegem că drepturile femeii nu se limitează la relațiile de muncă sau protecția socială, ci încep cu ele, urmând a cuprinde toate domeniile vieții noastre de la sănătate la apărare, de la educație la statistică și multe altele. Este o greșeală de neiertat limitarea, restrângerea dimensiunii de gen. Dovedește lipsa de interes, lipsa de cunoștințe și lipsa de viziune privind problemele și drepturile femeilor în România.

Ceea ce îmi doresc, ceea ce dorește și societatea civilă implicată și specializată în probleme de gen este elaborarea unei strategii naționale privind egalitatea de șanse la care să contribuie cu seriozitate și responsabilitate toți factorii decizionali din România, indiferent de afiliere politică, factorii sociali, factorii economici.

Îmi doresc o politică națională cu abordare integratoare a egalității de gen în toate domeniile vieții, impusă indiferent de guvernele care vin și pleacă.

O politică depolitizată privind egalitatea de gen și politici sectoriale pentru realizarea emancipării femeii în societatea românească.

O politică care să conștientizeze importanța schimbării rolului social al femeii astfel încât să devină o componentă firească a vieții cotidiene.

O politică care să creeze un cadru propice asigurării reprezentării echilibrate a femeilor și bărbaților în procesul de luare a deciziilor. Pentru că o democrație adevărată presupune asumarea, împărțirea egală nu numai a responsabilităților, dar și a puterilor și drepturilor.

O politică care are drept scop crearea unui climat de parteneriat între femei și bărbați prin eliminarea stereotipiilor existente și impunerea normelor și comportamentelor nediscriminatorii.

O politică care are drept scop crearea unui climat de parteneriat între femei și bărbați prin eliminarea stereotipiilor existente și impunerea normelor și comportamentelor nediscriminatorii.

O politică care să informeze femeile și bărbații despre drepturile lor și posibilitățile de a-și exercita aceste drepturi.

O politică de schimbare a mentalității femeilor și bărbaților despre femei, despre egalitatea de gen și despre promovarea femeii în societate.

O politică care să solidarizeze femeile pentru reprezentarea și realizarea intereselor lor.

Din păcate, noi, în legislatura actuală, nu am reușit. Poate membrii, în special deputatele Parlamentului viitor vor avea mai mult curaj să depășească interesele și orgoliile personale și de partid pentru un obiectiv care nu numai merită tot efortul nostru, dar este și fundamentul unei societăți democratice echilibrate.

Eugen Gheorghe Nicolăescu - comentariu referitor la jocul oscilant și aparent necontrolat al cursului de schimb între leu și principalele valute;

Domnul Eugen Gheorghe Nicolăescu:

Mulți români care au reușit să pună deoparte câțiva dolari sau euro sunt de câteva zile bulversați de jocul oscilant și aparent necontrolat al cursului de schimb între leu și principalele valute.

Oficialii au sporit și mai tare confuzia utilizând expresii gen "piață flexibilă", nervozitate, stabilitate a pieței valutare, maturizare etc.

Care este de fapt adevărul și ce se ascunde în spatele unei politici duplicitare?

Pe piața internațională crește puternic prețul petrolului, ca și al gazelor naturale, iar România este tocmai în perioada în care efectuează importurile pentru iarnă, iar acestea trebuie să devină mai ieftine sau cel puțin să-și păstreze dimensiunile valorice prognozate.

Aprecierea leului are ca scop menținerea influențelor importurilor în buget care să echilibreze creșterea prețurilor cu ieftinirea importurilor, cu efect pe deficitul de cont curent, pe balanța de plăți externe.

În același timp se poate spune că se blochează exporturile având ca efect tot presiunea pe deficitul de cont curent și pe balanța de plăți externe, dar cum în permanență exportul a fost mult mai mic decât importul, beneficiile ieftinirii importurilor pot contribui la atingerea corelațiilor macroeconomice cu riscurile suportate de contribuabilii care încasează valută din export.

Ar fi normal ca aceste practici să fie cunoscute sau corelate cu alte măsuri fiscale care să ajute exportatorii să facă față acestor constrângeri suplimentare.

România are nevoie de creșterea exporturilor și nu de îngustarea pieței de export, are nevoie de piețe de desfacere în condițiile în care nu au bani de retehnologizare, iar cursul de schimb reprezenta o pârghie importantă și necesară.

Probabil că actualul guvern, fiind la final de mandat, nu mai este interesat de mediul de afaceri, ci numai de asigurarea importurilor pentru iarnă și după aceea să vină alții și să scoată castanele din focul incompetenței și lipsei de responsabilitate.

Alexandru Raj Tunaru - exprimarea unor idei în ceea ce privește funcționarea instituției parlamentare;

Domnul Alexandru Raj Tunaru:

Săptămâna viitoare, o delegație a Parlamentului german va fi oaspetele Comisiei de abuzuri a Camerei Deputaților. Este un eveniment obișnuit, s-ar putea spune. Nu-i așa, însă. Este vorba de un fapt care are, credem, o semnificație aparte: parlamentarii români se vor întâlni cu cei ai unei instituții reprezentative pentru un politic care, în ciuda eforturilor guvernanților, continuă să rămână pentru actuala noastră clasă politică un model spre care încă se privește cu jind.

De ce o asemenea concluzie pesimistă? În primul rând, dacă am avea în vedere doar ceea ce reprezintă Comisia de abuzuri din Camera Deputaților, ar fi de menționat că, în întreaga activitate a prezentei legislaturi, acestei comisii de specialitate nu i s-a atribuit absolut nici un rol în legislația anticorupție. Nici măcar nu i s-a solicitat avizul în această problemă. Iar această "procedură" nu este întâmplătoare, ci face parte dintr-o anumită filozofie politică privind rostul acestei instituții-cheie în administrarea politică a unei societăți. O instituție, cum este cea parlamentară, este astfel redusă doar la un rol legislativ și acela supus necesităților de legiferare dictat de interesele executivului, atât de vizibil prin practica ordonanțelor de urgență.

În al doilea rând, diminuarea funcției de control a instituției parlamentare continuă o tradiție care a însoțit în mod permanent modernizarea societății autohtone și care este vizibilă prin preeminența executivului - aspect care continuă să caracterizeze, din nefericire, viziunile politice ale celor două blocuri politice concurente pentru alegerile din noiembrie. În acest sens, este semnificativ că actualul premier nu a venit niciodată în Parlament, cu excepția moțiunilor de cenzură, pentru a răspunde la întrebările colegilor din opoziție - așa cum o face, de pildă, premierul britanic. Din păcate, nici actuala opoziție nu are o viziune radical diferită. Și ea este convinsă că parlamentarii care formează majoritatea ar avea, vezi Doamne, o legitimitate mai specială decât cei care sunt minoritari și formează opoziția.

Credem că, aflați în anticamera integrării, asemenea viziuni politice ar trebui să se schimbe în mod radical. Altminteri, politicul autohton - în ciuda bunelor intenții, nu va semăna cu cel care este funcțional în societățile din statele Uniunii Europene. Dacă integrarea va deveni realitate în 2007, cu certitudine va trebui să înlocuim bunele intenții cu practici care vor face, însă, ca și instituția parlamentară să funcționeze asemănător cu cele din statele occidentale.

Gheorghe Firczak - declarație politică: Revoluția Română din Decembrie 1989:

Domnul Gheorghe Firczak:

Declarație politică: "Revoluția Română din Decembrie 1989"

Astăzi, când suntem foarte aproape să aniversăm un deceniu și jumătate de la sublima victorie a Revoluției Române din Decembrie 1989, nu putem să nu constatăm cu tristețe că asociațiile care reunesc participanții la diverse categorii la această izbândă nu reușesc să redimensioneze la modul pozitiv minunatul entuziasm al acelor zile. Ceea ce ne-a caracterizat atunci, în primul rând a fost puternica solidaritate a noastră, a celor din prima linie, cu cvasitotalitatea societății românești. În aceasta a constat cheia succesului. Aceasta a determinat victoria deplină împotriva dictaturii ceaușiste și constituirea Frontului Salvării Naționale, noul organ al puterii de stat.

Asociațiile de revoluționari ar trebui, spunem noi, să fie o voce distinctă și activă a societății civile. Numai astfel putem concretiza o contribuție concludentă la continuarea idealurilor din Decembrie 1989. Sunt total nepotrivite și contraproductive excluderile și acuzațiile exprimate în ultimele zile în cadrul reuniunilor B.N.R. Prin astfel de acțiuni nu se poate realiza nimic. Societatea românească, pe bună dreptate, ne va privi cu neîncredere și mai ales cu ostilitate. Nu vom reuși decât să reducem dimensiunile acțiunilor noastre din Decembrie 1989.

Asociația Luptătorilor din Decembrie '89 Deva, al cărei vicepreședinte și purtător de cuvânt am onoarea să fiu, cu diverse ocazii a fost prezentă în viața publică. Încă din anul 1992 ne-am solidarizat cu Ilie Ilașcu și tovarășii săi. Apoi, ne-am adresat forurilor competente cu o serie de propuneri privind redimensionarea vieții politice românești, cu propuneri care să aducă îmbunătățiri substanțiale în procesul de învățământ. Ultima noastră acțiune a fost în acest an, când am colaborat cu sindicatele hunedorene din învățământul preuniversitar pentru a susține cauza învățământului în limba română în Republica Moldova.

Din nefericire, toate aceste poziții ale noastre nu au avut ecoul dorit nici la instituțiile statului și nici în mijloacele de informare. În ciuda acestei situații, ne menținem poziția, cu speranța că asociațiile de revoluționari vor deveni o tribună de atitudine în cadrul societății civile. Noi credem că aceasta este menirea noastră de adevărați revoluționari.

Florin Iordache - declarație politică cu titlul Încheierea negocierilor cu Uniunea Europeană, motiv de dispută politică;

Domnul Florin Iordache:

Declarație politică: "Încheierea negocierilor cu Uniunea Europeană, motiv de dispută politică".

În ultimii patru ani, PSD a făcut eforturi mari pentru a încheia negocierile cu Uniunea Europeană și a finaliza capitolele. 1 ianuarie 2007 este foarte aproape pentru integrarea României în Uniunea Europeană.

Nu trebuie uitat că în 2000, România nu avea închise decât nouă capitole din cele 32, iar decalajul care ne separa de Bulgaria era foarte mare.

De aceea, îmi exprim nedumerirea față de anumiți lideri ai Opoziției care critică finalizarea negocierilor cu Uniunea Europeană.

Va fi o victorie a tuturor de care ne vom bucura cu toții, indiferent de partidul pe care îl susținem.

Constanța Popa - comentariu pe marginea lucrărilor mesei rotunde cu tema Oferta electorală privind accesul persoanelor cu dizabilități intelectuale.

Doamna Constanța Popa:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Fundația "Pentru voi"din Timișoara a organizat, în colaborare cu Incluziune, Federația organizațiilor pentru persoanele cu Dizabilități Intelectuale din România, masa rotundă cu tema Oferta electorală privind accesul persoanelor cu dizabilități intelectuale, la care au fost invitați candidații la Președinție și Parlament.

Ideea de a organiza o dezbatere pe această temă, cu participarea principalilor candidați la alegerile generale, a pornit, conform organizatorilor, de la constatarea că angajarea în muncă a persoanelor cu dizabilități intelectuale este una dintre cele mai sensibile probleme privind incluziunea socială (este recunoscut la nivel internațional că doar 10% din persoanele cu dizabilități au un loc de muncă) și, în același timp, unul din mijloacele cele mai eficiente de a crește independența persoanelor cu dizabilități intelectuale.

Din nefericire pentru situația acestor persoane, deși confirmaseră prezența reprezentanții a 7 partide, au participat la dezbatere doar reprezentantul Partidului România Mare și Gheorghe Ciuhandru, candidatul PNȚCD la Președinția României.

Unde este "grija", fie ea și conjuncturală, adică electorală, a acestor partide, creștine, sociale, față de aceste persoane năpăstuite de soartă?

Participanții la această întâlnire, președinți ai filialelor județene ale celor două organizații neguvernamentale, unii dintre ei părinți ai unor copii cu dizabilități mintale, se întrebau și ne întrebau pe noi, cei prezenți: de ce nu sunt prezenți reprezentanții partidului de guvernământ? Nici măcar acum, în plină campanie electorală, nu le pasă de noi, chiar dacă, împreună cu familiile noastre, reprezentăm aproape 150.000 de oameni cu drept de vot?

De ce celelalte partide nu vor să ne audă problemele?

În urma discuțiilor pe care le-am purtat a reieșit că există o lipsă evidentă de coerență legislativă și de continuitate în reforma sistemului, și că este imperios necesară trecerea la un sprijin activ al incluziunii sociale a persoanei cu dizabilități, care să fie un membru activ al comunității.

În numele Partidului România Mare, am promis, și iată că astăzi respect această promisiune, că voi duce în Parlament, sub forma unei declarații politice, problemele persoanelor cu dizabilități intelectuale. Acesta este modul în care noi, cei de la Partidul România Mare, înțelegem să facem politică: fapte, nu vorbe!

Dacă votul românilor din 28 noiembrie mă va aduce din nou în Parlament și Partidul România Mare la guvernare, vom ajuta aceste persoane și familiile lor, pentru că sunt oameni, semeni de-ai noștri, care au nevoie de ajutor.

La dezbatere a participat și domnul Victor Wahlstrom, fost președinte al Incluzion International și coordonator pentru România al proiectului Grupul de Acțiune pentru Mobilizarea Părinților, care a susținut și susține necesitatea sprijinirii active a incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilități intelectuale și care a promis că va monitoriza acțiunile făcute de partidele politice pentru ajutorarea persoanelor cu dizabilități intelectuale.

 

Domnul Corneliu Ciontu:

Declar închisă ședința pentru declarații politice și vă urez o zi deosebită.

 
   

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania sunday, 15 december 2019, 4:44
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro