Vasile Filip Soporan
Vasile Filip Soporan
Sittings of the Chamber of Deputies of February 7, 2006
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.6/17-02-2006

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2006 > 07-02-2006 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of February 7, 2006

  1. Intervenții ale deputaților:
  1.68 Vasile Soporan - declarație politică cu tema "Legea prefectului - între profesionalism și politizare";

Domnul Vasile Soporan:

Domnule președinte, stimați colegi,

Declarația politică pe care doresc să o supun atenției dvs este următoarea: "Legea prefectului - între profesionalism și politizare"

Legea privind instituția prefectului a apărut ca o necesitate, în urma dorinței cabinetului Năstase de a asigura depolitizarea și profesionalizarea instituției reprezentantului teritorial al statului.

Această opțiune nu a putut fi impusă ca necesitate în procesul de aderare la Uniunea Europeană, deoarece din studiul aceastei instituții, care funcționează la nivel european, se constată că nu există un singur model de reprezentare și funcșionare.

Situațiile, prezente la nivel european, variază de la situarea în această poziție a unor reprezentanți politici desemnați pe criterii politice până la eliminarea reprezentantului teritorial al statului din structura administrativă existentă la nivel local.

Luând cazul țărilor care au fost acceptate în primul val în Uniunea Europeană, constatăm că, în Polonia, reprezentantul teritorial al statului (voievodul) este desemnat pe criterii politice și are atribuții importante în coordonarea serviciilor deconcentrate, verificarea legalității actelor administrative, reprezentarea autorității statului și în gestionarea resurselor financiare care sunt atribuite de la nivel central, în Ungaria funcționează oficii pentru verificarea legalității actelor administrative, cu grad de competență pentru mai multe județe, șeful oficiului fiind un funcționar de carieră, desemnat în urma unui concurs, iar în Cehia a fost desființată această instituție a reprezentantului teritorial al statului.

Prin urmare, nu se poate discuta de un model unic, funcțional, de nivel european, care, obligatoriu, în condiții de criză, ar trebui preluat și introdus în termen record, după o așteptare de clarificare record de peste un an de zile.

Pentru a realiza obiectivul profesionalizării și depolitizării, în perioada premergătoare apariției acestei legi, în cadrul Unității Centrale pentru Reforma Administrației Publice, prin "Proiectul de înfrățire instituțională între Ministerul Administrației Publice din România și Ministerul Funcției Publice, Reformei Statului și Amenajării Teritoriului din Franța și Președenția Consiliului de Miniștrii din Italia" ( proiect finanțat de PHARE ), s-a constituit grupa de lucru privind reforma instituției Prefectului, în care Guvernul României a beneficiat de consultanța Uniunii Europene prin reprezentanții Franței și Italiei.

La momentul respectiv, atribuțiile prefectului erau reglemenentate de Constituția României și Legea 215/2001.

După o perioadă pregătitoare, situată în intervalul 2001-2004, intensă în activitate și prin asigurarea expertizei reprezentanților Uniunii Europene, Parlamentul României a adoptat, pe data de 12 iulie 2004, Legea privind instituția prefectului, Legea nr.340/2004, care a stabilit trecerea acestei poziții din categoria demnitarilor în categoria înalților funcționari publici, creându-se Corpul prefecților și Corpul subprefecților. Prin urmare, conform legii, prefectul și subprefectul nu pot fi membri ai unui partid politic sub sancțiunea eliberării lor din funcție.

În lege sunt precizate, în conformitate cu normele care funcționează în țările membre ale Uniunii Europene, atribuțiile prefectului, principiile pe care se întemeiază activitatea prefectului, modul de finanțare a activităților din cadrul instituției prefectului.

Statistic, legea la care facem referire cuprinde 7 capitole, care grupează 44 de articole. Conform Ordonanței de urgență, Proiectul de Lege privind prefectul și instituția prefectului, prezentat pe 4 noiembrie 2005 de Ministerul Administrației și Internelor, se abrogă în întregime un capitol și 15 articole, se modifică 19 articole și se introduc 7 noi articole. Practic, ce s-a schimbat în România și la nivelul Uniunii Europene pentru ca o lege europeană, realizată cu expertiză europeană, să fie schimbată în întregime?

S-au schimbat obiectivele? S-au schimbat cerințele Uniunii Europene? Un singur lucru s-a schimbat în România, s-a schimbat puterea executivă care dorește, fără consultanșă europeană, să transforme Legea prefectului în Legea privind deprofesionalizarea și politizarea institușiei prefectului sau Legea pentru oficializarea clientelei politice sau în Legea pentru onorarea durabilă a rudelor nepolitizate. Toate aceste lucruri s-au întâmplat la sfârșitul anului 2005.

Toți prefecții și subprefecții prezenți la post au fost numiți pe criterii politice în baza algoritmului negociat de formațiunile prezente la guvernare. Astfel, 21 de poziții au reprezentanții PNL, 17 poziții au reprezentanții PD, 4 poziții au reprezentanții UDMR. Mai nou, Partidul Conservator (fost PUR și aripă fluctuantă a viitoarei puteri) afirmă că dorește 5 pozișii de prefect, dorind să-și mulșumească, pe bună dreptate, militanții de bază ai partidului.

Primul ministru și ministrul de interne, în loc să pregătească condițiile punerii în aplicare a Legii prefectului, au făcut o solicitare călduroasă militanților de partid ca, după 1 ianuarie 2006, să devină nemembri de partid și să rămână, în continuare, militanși de partid activi, sub acoperirea de înalți funcționari publici, iar pentru ca lucrurile să se întâmple după o lege europeană, vajnicii apăratori ai dreptății și adevărului și-au suflecat mânecile și și-au activat neuronii pentru a modifica, după propria voinșă, dorință și interes, prevederile Legii prefectului. Neuronii nu au fost suficienți pentru că nu au găsit o formă modificată, subtilă și elegantă și au pus în operă cea mai democratică formă de manifestare, aceea a eliminării articolelor care privesc recrutarea, selecșia, dezvoltarea carierei, evaluarea și formarea continuă a prefecților și subprefecților, deci partea din lege care-i deranja.

Într-o democrație, dacă cineva sau ceva te deranjează, încerci o negociere, în care lupta este cea a argumentelor. În lipsa democrației, dacă cineva deranjează, se încearcă cu o amenințare, se dau lecții corective și dacă acestea nu funcționează se trece la suprimare (eliminare).

Unde așezăm procedura propusă de guvernanși? Vă las să răspundeți cu sinceritate, în liniște, pentru dumneavoastră.

Ce lucruri i-au deranjat pe actualii guvernanți?

În primul rând, condițiile pentru ocuparea funcției de prefect și subprefect au devenit neacceptabile și în primul rând art.9 al. 2, lit. d) "a absolvit programe de formare și perfecționare în administrația publică, organizate, după caz, de Institutul Național de Administrație sau de alte instituții specializate, din țară sau din străinătate, și a dobândit titlul științific de doctor în științe juridice sau administrative ori a exercitat cel puțin un mandat complet de parlamentar."

Deranjant pentru actualii guvernanți este și Corpul prefecților și Corpul subprefecților. Nu i-a deranjat această structură, ci condiția prezentă în art.13 alin.2: "Intrarea în Corpul prefecților, respectiv al subprefecților, se face la numirea în funcție de prefect sau de subprefect, în urma concursului organizat în condițiile legii".

Periculoasă pentru actuala putere este și precizarea de la art. 31, alin.2: "Evaluarea performanțelor profesionale și individuale ale prefecților se face de către o comisie constituită în condițiile prevăzute de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici."

Pentru că nu au putut să prevadă clar în Legea prefectului, în condiții specifice europene, că nu este necesară o pregătire de specializare, că nu este necesar un concurs și nu este nevoie de evaluarea performanțelor personale, se aduc modificările dorite într-o nouă formă a Legii 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

Să vedem cum și de ce au reușit?

Se stabilesc condițiile cumulative pentru intrarea în categoria înalților funcționari publici ( art. 15, alin.2, alin.3) în care se prevede la punctul d): "a absolvit programele de formare specializată pentru ocuparea unei funcții publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici" și la punctul e) "a promovat concursul național pentru intrarea în categoria înalților funcționari publici."

În ceea ce privește procedura de intrare în categoria înalților funcționari publici, art. 17 prevede :

Intrarea în categoria înalților funcționari publici se face prin concurs național. Recrutarea se face de către o comisie independentă, numită prin decizie a primului ministru.

Persoanele care au promovat concursul național prevăzut la alin. 1 pot fi numite în funcțiile publice corespunzătoare înalților funcționari publici.

Structura, componența și criteriile de desemnare a membrilor, atribuțiile și modul de organizare și funcționare ale comisiei prevăzute la aliniatul (1) se stabilesc prin Hotărâre de Guvern".

Înainte de a trece la analiza modului în care aceste prevederi în întregul legii sunt respectate, doresc să fac o discuție de principiu asupra art. 17.

Referirea din articol se face la categoria și nu la Corpul înalților funcționari publici, deoarece apartenența la o categorie nu dă stabilitatea și competența profesională pe care o are apartenența la un corp. Existența unui corp definit impune și un statut corespunzător, care ar trebui stabilit tot prin lege. Dacă intrarea în corp se face prin concurs național, părăsirea corpului (categoria) înalților funcționari publici nu se face odată cu părăsirea funcției publice specifică categoriei înalților funcționari publici.

Deoarece prefectul, potrivit Legii prefectului, "este garantul respectării la nivel local a legii și a ordinii publice", el nu poate face parte strict numai din această categorie. Prin atribuții, el reprezintă o categorie specială a înalților funcționari publici, care ar trebui definită ca atare.

O discuție pe fond, arată faptul că intrarea în categoria înalților funcționari publici, dacă se face prin concurs național, nu se poate face prin intermediul unei comisii numite prin decizie a primului ministru. Motivația este dată de două motive: primul, pentru faptul că primul ministru, prin calitatea pe care o are, nu poate să facă numirea unei comisii independente, al doilea motiv, fiind legat de faptul că primul ministru nu poate lua decizii acolo unde numirea este stabilită prin Hotărâre de Guvern (Numirea prefecților se face de Guvern - proiect Lege privind prefectul și instituția prefectului art.1 alin.2).

Chiar și cu imperfecțiunile voite arătate, prevederile legii nu corespund cerințelor actualilor guvernanți și, din acest motiv, spre sfârșitul acesteia, se aduc următoarele precizări lămuritoare în articolul 916:

  • prefecții în funcție la data de 1 decembrie pot fi numiți în funcții publice de prefect prin examen de atestare pe post, organizat până la data de 31 decembrie 2005;
  • pot participa la concurs persoanele care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 50, lit.g;
  • condițiile de participare la examenul de atestare pe post, precum și condițiile de organizare și desfășurare a examenului de atestare pe post se stabilesc prin Hotărâre a Guvernului, fără a se preciza, așa cum ar trebui făcut acest lucru la nivelul fiecărui concurs, termenul până la care se aduce la cunoștință posibililor participanți înaintea concursului.

Prin urmare, concursul nu este deschis, este ca o licitație cu "un caiet de sarcini" în care stabilirea unor condiții se face nu în funcție de obiective (profesionalizare, depolitizare), ci în funcție de candidații doriți.

Procedura de concurs la nivelul prefecților și subprefecților, după forma proiectului, este sub nivelul celui organizat pentru ocuparea postului de secretar al consiliului local și nu respectă procedurile stabilite prin lege pentru orice concurs:

Art.51 alin.2, lit.c: "Concursul are la bază principiul competiției deschise, transparenței, meritelor profesionale și competenței, precum și cel al egalității accesului la funcțiile publice pentru fiecare cetățean care îndeplinește condițiile legale."

Art.51 alin.4: "Condițiile de desfășurare a concursului vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a III-A, cu cel puțin 30 de zile înainte de data desfășurării concursului."

Fiind conștienți de faptul că prin examenul de atestare nu vor rezolva toate cazurile, se propune un alt set de derogări prevăzute la Art. 917. Astfel : "Prin derogare de la dispozițiile prezentei legi, în cursul anilor 2005 și 2006, pot participa la concurs persoanele care nu îndeplinesc următoarea condiție legală, adică "a absolvit programele de formare specializate pentru ocuparea unei funcții publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici".

Ce puteau să facă în locul schimbării a două legi?

Puteau să realizeze, conform dorinței pe care o au, o singură lege cu un singur articol și cu trei alineate:

"Articol unic: Indiferent de condițiile legi, pentru perioada când Alianța D.A. se află la guvernare, posturile depolitizate de prefect și subprefect pot să fie ocupate de militanși ai partidelor componente ale coaliției, de rude apropiate sau dobândite prin cununie, botez și alte forme de clientelă politică avută sau dobândită, în urma unui concurs cu puncte obligatorii și liber prestabilite în funcșie de candidați.

Dobândită, această calitate, ea rămâne veșnică, indiferent de prestația oferită și rezultatele obținute, posesorul ei neputând fi înlocuit, deoarece actul va fi definit ca un act cu puternice conotații politice, un atentat la statutul european, profesionalizat și depolitizat al înaltului funcționar public.

Cu ducerea la îndeplinire a acestor prevederi se desemnează cea mai apolitică funcție din sistemul administrativ, aceea de prim-ministru.

Acesta va ataca, va centra, va șuta, va apăra și într-un interval demn de întrecerile stahanoviste, va unge după un ceremonial fastuos pe cei pe care istoria i-a desemnat să fie structurați după șablonul profesionalizării și depolitizării europene.

Dacă acest sistem, propus ca fiind european, ar fi aplicat la alte structuri, am asista la scenarii hazlii; spre exemplu, dacă pentru corpul ofițerilor și al generalilor, Parlamentul ar da o lege asupra funcționării acestui corp, după care ar introduce pentru o perioadă de doi ani excepții și derogari, în așa fel încât cei care îndeplinesc atribuțiile unui post, care se echivalează, prin lege, la general, ar putea, în baza legii, să ocupe poziția de general, în urma unui atestat pe post și să intre victorios în corpul generalilor, intrarea făcându-se pe viașă.

Nu este importantă pregătirea, nu este importantă vechimea, nu este importantă experiența, importantă este doar construcția politică".

Asemenea scenarii sunt posibile în perioade revoluționare, în timpul confruntărilor, unde apelul de seară poate să rezolve unele situații meritoase pentru acele vremuri. Suntem, în România, într-o asemenea situație? Vă las să dați singuri răspunsul.

Prin urmare, în momentul de față, criteriul politic este predominant criteriului profesional.

În concluzie, proiectele de legi care vizează prefectul și institușia prefectului și cea referitoare la statutul funcționarilor publici nu vizează "dezvoltarea unui corp al funcționarilor publici profesionist, stabil și neutru", așa după cum se spune în expunerea de motive.

În același timp, regulile generale privind condițiile de ocupare a unei funcții publice din categoria înalților funcționari publici, modul de organizare a concursului de recrutare, evaluarea, perfecționarea profesională și mobilitatea funcționarilor publici distrug prevederile europene ale legilor in vigoare, realizându-se condiții pentru numirea pe criterii politice a unor persoane, care, prin procedura propusă, devin de a doua zi profesoiniști și lipsiți de interes și militantism politic.

De altfel, din toate pozițiile, actualii guvernanți solicită, în toate posturile, numirea unor lideri activiști de partid, capabili să înțeleagă și să pună în operă programul de guvernare.

Construcția legislativă este o dovadă a materializării acestei mentalități păguboase pentru România prin scăderea eficienței, stabilității și durabilității prevederilor care reglementează sistemul administrativ.

Consider, cu argumentele arătate anterior, că ordonanța de urgență privind instituția prefectului nu clarifică aspectele legate de profesionalizarea funcției prefectului, ci dimpotrivă realizează proceduri nejustificate la nivel european, care permit o politizare excesivă a întregului sistem administrativ.

Prin urmare, consider că argumentele actualei puteri nu sunt în concordanță cu efectele pe care le creează textul de lege, iar legea poate fi denumită fără greșeală "Legea privind deprofesionalizarea și politizarea prefectului și a instituției prefectului".

Chiar dacă democrația votului va da câștig de cauză acestei legi, consider că acestă construcție nu este durabilă, se încearcă o intrare prin ușa din dos, pe nevăzute, pe neauzite a celor care mâine vor să se prevaleze de statutul de înalt funcționar public. România, în perspectiva integrării în UE, nu are nevoie de o asemenea construcție, construcție care nu poate fi acceptată decât ca una de conjunctură, forțată politic.

Dorințele de putere politică nemăsurată v-au împiedicat, stimați guvernanți, să gândiți în perspectivă, să acționați în baza prioritaților și să duceți mai departe o construcție modernă europeană a sistemului administrativ, care a fost aprobată, într-o prima etapă în 2001, ca Strategie pentru accelerarea reformei în administrația publică, urmată de Strategia actualizată a Guvernului privind accelerarea reformei administrației publice din mai 2004, care a definit urmatoarele priorități:

  • reforma funcției publice, care va asigura crearea unui corp profesionist de funcționari publici, stabil și neutru din punct de vedere politic prin implementarea unui cadru legislativ unitar și coerent și dezvoltarea coeziunii strategiilor de management al resurselor umane și de instruire profesională, prin deplinul angajament al ministerelor, agențiilor și al altor organisme guvernamentale;
  • reforma administrației publice locale prin care se va continua procesul de descentralizare și de deconcentrare a serviciilor publice;
  • îmbunătățirea procesului de formulare a politicilor publice

Prin ceea ce ați făcut ați mimat reforma, ați folosit cu energie ambalaje și nu conținutul și ați compromis pentru o bună perioadă de timp reforma administrației publice, prin politizare și deprofesionalizare.

Luarea în discuție a pachetului de legi reprezintă primul examen de după raportul de țară pe 2005. Pentru a cunoaște modul în care trebuie tratate prevederile cuprinse în pachetul de legi este important să cunoaștem aprecierile făcute în cadrul raportului.

Acestea se transformă într-un ghid de reală utilitate pentru modul în care trebuie să arate viitoarele legi care vizează administrația publică locală. Cu justificarea facută, prezint, în cele ce urmează, sintetic, aprecierile cuprinse în cadrul raportului de țară pe 2005:

I. Accelerarea procesului de descentralizare

  1. Lipsa de claritate în ceea ce privește alocarea responsabilitășilor și a resurselor financiare între diferitele niveluri de guvernare.
  2. Procesul de transferare a puterilor la nivelurile inferioare este departe de a fi finalizat (competențele diferitelor niveluri de guvernare nu au fost clarificate, nu există transferuri corespunzătoare de resurse financiare, dreptul de luare a deciziilor, de oportunitate nu există suficient clarificat).
  3. Autonomia locală financiară este limitată de capacitatea inadecvată a autoritățile locale de a-și genera propriile venituri.
  4. Autoritățile locale se află în imposibilitatea de a-și gestiona angajașii.

II. În aprecierea reformei pentru funcția publică.

Progres scăzut cu privire la conceptul, ritmul de implementare și eficacitatea reformei publice;

Lipsa de coerență și claritate în activitatea actorilor principali.

Lipsa de angajament politic real, de determinare și susținere dincolo de declarațiile de sprijin pentru conceptul de reformă a funcției publice.

Lipsa de angajament politic real pentru separarea rolului politicului de cel al administrației. În acest sens, funcția publică mai are de parcurs un drum până va putea fi considerată apolitică și profesionistă.

Propunerea realizării unui sistem unitar de salarizare nu a progresat dincolo de stabilirea unei comisii interministeriale pe această tematică.

În ceea ce privește structura carierei, promovarea și procedurile de evaluare nu pot fi semnalate progrese. Se înregistrează o lipsă de claritate și transparenșă privind protecția asigurată funcționarilor publici prin reducerea naturii discreționare a întregului proces.

Mobilitatea funcționarilor publici rămâne o problemă încă nerezolvată.

Situația este gravă și prin faptul că în Raportul de țară pe anul 2005 aprecierile nu sunt pozitive și relevă necesitatea de continuare a eforturilor. În mod concret este necesar să se facă o analiză în detaliu a recomandărilor prevăzute în cadrul raportului pentru a realiza reforma administrației publice, în special pentru continuarea profesionalizării funcției publice și ocuparea cu personal adecvat și remunerat corespunzător în cadrul administrației, elemente considerate necesare pentru a aplica și a pune în executare reglementările UE.

Concluzile raportului apreciază necesitatea realizării reformei administrației publice, în mod special pentru continuarea profesionalizării funcției publice și ocuparea cu personal adecvat și remunerarea corespunzătoare în cadrul administrației, elemente considerate necesare pentru a aplica și a pune în executare reglementările Uniunii Europene.

Stimați guvernanți, vă invităm să țineți seama de aceste aprecieri.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania monday, 26 august 2019, 3:56
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro