Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of May 9, 2006
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.75/19-05-2006

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2006 > 09-05-2006 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of May 9, 2006

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse de domnul Miron Tudor Mitrea, vicepreședinte al Camerei Deputaților.

 
 

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Bună dimineața!

Stimați colegi,

Începem prima parte a lucrărilor noastre, cea dedicată declarațiilor politice.

 
Cornel Popa - declarație politică adresată domnului ministru Gheorghe Dobre;

Îl invit pe domnul Cornel Popa, din partea Grupului parlamentar al P.N.L.

 

Domnul Cornel Popa:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică o adresez domnului ministru Gheorghe Dobre.

Domnule ministru Gheorghe Dobre,

Imediat după preluarea mandatului, politica dumneavoastră a fost nu de a anunța ce va face Ministerul Transporturilor, ci doar de a anunța ce nu va mai face această instituție, făcând astfel tot posibilul pentru a opri o serie de proiecte de infrastructură de transport importante pentru România între care și autostrada Brașov-Borș. Ați irosit mai bine de un an din timpul nostru, al tuturor, negociind condițiile acestui proiect, cu speranța că acesta se va opri, la sfârșitul acestui an, neaducând practic nici un beneficiu, dar generând costuri semnificative datorate penalităților, conservării sau neconservării lucrărilor și în special întârzierea accesului la această autostradă a milioane de români.

Ca ministru al transporturilor, ar trebui să fiți conștient de costul imens pe care-l suportă România pentru fiecare zi de întârziere a unui astfel de proiect. În mod evident, nu sunteți.

Ați transformat Ministerul Transporturilor într-un stat polițienesc în care singura modalitate de discuție cu secretarii de stat și directorii generali, o constituie amenințările și datul cu pumnul în masă.

Ați impus un adevărat embargou informațional asupra ministerului, pedepsind aspru pe cei care au îndrăznit să dezvăluie "neoficial" altor instituții publice, informații despre stadiul proiectelor de infrastructură, proiecte finanțate însă nu din banii personali ai dumneavoastră, ci din banii noștri, ai tuturor.

Ați încurajat în acest minister indolența, lașitatea, amânarea la infinit a deciziilor și lipsa asumării unei responsabilități asupra deciziilor, mod de lucru ce generează întârzieri extraordinare în construcția unei infrastructuri moderne de transport în România.

Cei care vor să facă cu adevărat treabă în minister, să schimbe lucrurile în mai bine nu sunt agreați de dumneavoastră. deși consensul politic privind continuarea lucrărilor la autostrada Transilvania, există de mai multe luni de zile, funcționarii din subordinea dumneavoastră, precum și cei din Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale nu au reușit să facă demersurile necesare pentru realizarea plăților restante și avansului către BECHTEL, iar lucrarea este în continuare în impas. Și astfel continuăm să pierdem zile, săptămâni lungi și probabil ani. Și astfel, datorită dumneavoastră, românilor le este refuzat dreptul de a merge pe autostrăzi în România.

V-am solicitat prin întrebarea nr.1354 A/5.IV.2006, intervenția pentru remedierea infrastructurii rutiere din județul Bihor, aflată de mulți ani într-o stare jalnică, nu v-ați făcut timp nici să-mi dați un răspuns în termen legal, nici să vă implicați în rezolvarea acestor probleme cronice pentru județul pe care îl reprezint.

V-am solicitat prin aceeași întrebare să deblocați demararea lucrărilor la Drumul Oradea-Deva, ce trebuia finalizată conform legii, până la mijlocul anului 2006. Drept răspuns, aflăm că dumneavoastră intenționați să amânați licitația, ceea ce ar îndepărta termenul de execuție cu încă vreo doi ani, de parcă cei doi ani care au trecut degeaba sub mandatul dumneavoastră, nu ar fi fost de ajuns pentru bihoreni.

O altă "măreață" realizare a dumneavoastră este anularea planului de electrificare a tronsonului de cale ferată Oradea-Cluj, ceea ce mă face să cred că ori nu știți, ori nu vă pasă că Bihorul este una din principalele căi de legătură a țării cu Uniunea Europeană și unul din principalii contribuabili la bugetul României. Haina de ministru este mult prea mare pentru dumneavoastră.

În calitate de inițiator al autostrăzii Transilvania, nu-mi rămâne decât să vă cer să vă dați demisia de onoare și să lăsați să vină în locul dumneavoastră cineva care să dorească cu adevărat ca infrastructura de transport din România să devină altceva decât este acum.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Viorel Pupeză - declarație politică intitulată Politica ministrului Nicolăescu, genocid național;

Domnul deputat Viorel Pupeză.

 

Domnul Viorel Pupeză:

Bună dimineața, domnule președinte,

Bună dimineața, stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Politica ministrului Nicolăescu, genocid național."

Guvernarea "departe de adevăr" a adus sistemul sanitar în cea mai gravă criză pe care a înregistrat-o în ultimii ani. Subfinanțarea sistemului, alocarea unor sume din fondul asigurărilor și utilizarea acestora pentru alte destinații, metodologii complicate și nejustificate economic și social în relațiile cu furnizorii de servicii medicale și cu casele județene de asigurări sunt doar câteva din cauzele care au condus la această situație fără precedent.

Considerăm că protestul medicilor reprezintă cea mai rușinoasă pată pe obrazul unui guvern care minte atunci când spune că se preocupă de soarta oamenilor. Cerem demiterea ministrului sănătății, nu doar ca o dovadă de înțelegerea crizei din sistemul sanitar, dar ca și pe o necesitate pentru a împiedica continuarea acestui dezastru.

Cine nu știe să aibă grijă de sănătatea propriului popor nu merită să-l guverneze. Cerem protecție socială efectivă pentru accesul întregii populații la tratamentul medicamentos ambulatoriu și garantarea accesului real al populației la îngrijirile medicale spitalicești.

Pentru a fi bine înțeleși, reamintim domnului ministru prevederile art.34 din Constituția României, care spune: "Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat. 2. Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și sănătății publice. 3. Organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate și recuperare, controlul exercitării profesiei medicale și activității paramedicale, precum și alte măsuri de protecție a sănătății fizice și mentale a persoanei, se stabilesc potrivit legii".

În fapt, goana după medicamente compensate sau gratuite a devenit un sport național. La fiecare început de lună, bolnavii aleargă de la o farmacie la alta să cumpere medicamente. Până unde va merge umilirea cetățeanului român?

Deși dreptul de sănătate este garantat de Constituție, asigurații nu reușesc în fiecare lună să-și procure medicamentele prescrise de medici deoarece farmaciile au fonduri limitate. Oamenii sunt nemulțumiți de faptul că deși plătesc asigurări de sănătate, nu toți beneficiază de medicamente și servicii medicale gratuite.

Iar semnale din ce în ce mai pronunțate vin chiar de la corpul medical. Bolnavii sunt nevoiți să străbată zeci de kilometri până la farmaciile unde, culmea, descoperă că plafonul a fost depășit încă din primele zile ale lunii pentru medicamentele compensate.

Situația se repetă și pentru bolnavii cronici, casele de asigurări de sănătate găsind soluția de a economisi banii prin negocierea adaosului comercial, astfel că farmaciile care distribuie medicamente pentru cele 11 grupe de boli cronice s-au redus considerabil.

Acum, se constată că pachetul de legi pentru reforma în sănătate conține mai multe prevederi aberante. Acest pachet de legi pune în pericol accesul populației la îngrijirea medicală competentă, elimină accesul comunităților locale la luarea deciziilor privind propria sănătate, subordonează sistemul sanitar față de factorul politic și centralizează din nou sistemul de decizie din sănătate, subordonând toate spitalele față de ministrul sănătății. Mai mult, incompatibilitățile din legea spitalelor vor deprofesionaliza conducerea unităților sanitare.

Reforma din sistem va aduce privatizări și vânzări ale spitalelor, taxe hoteliere în unitățile sanitare și coplata obligatorie pentru asigurații care vor servicii medicale.

După evaluarea lor, spitalele vor fi reorganizate sau închise, dacă unitățile se dovedesc nerentabile, iar imobilele acestora vor fi cedate întreprinzătorilor particulari.

În spitalele din țară, absența banilor și teama directorilor de acumula datorii au creat o criză fără precedent de medicamente și materiale sanitare. Cazul este emblematic pentru implementarea reformei domnului Nicolăescu, pentru ca odată cu aplicarea acestuia, bolnavii care stau mai mult de o zi în spital vor fi obligați să plătească taxe hoteliere.

Totodată, pentru fiecare prezentare la medicul specialist, pentru fiecare internare în spital, precum și pentru analizele medicale se va percepe coplata pentru cei care deja plătesc la fondul de sănătate.

Singurele servicii medicale gratuite pentru asigurați vor rămâne cele introduse în pachetul minim pe care domnul Nicolăescu l-a anunțat de-abia pentru sfârșitul lunii iunie anul curent.

Acesta este reflectarea reformei în sistemul sanitar. Sistemul sanitar a fost umilit de domnul Nicolăescu prin decizia de aseară, de neîncredere în specialiștii români privind asistența medicală acordată domnului președinte Traian Băsescu.

De aceea, credem încă o dată și cerem demiterea domnului ministru al sănătății, Nicolăescu.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Ștefan Baban - declarație politică cu titlul Autoritățile de reglementare, în continuă hibernare;

De la P.D., domnul Constantin Traian Igaș. Nu este. Nu e nimeni de la P.D. Așa mi s-a părut și mie, dar cine știe, să nu fie pe undeva. Mai facem o pauză.

De la P.R.M., domnul Ștefan Baban.

 

Domnul Ștefan Baban:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

"Autoritățile de reglementare în continuă hibernare"

Creșterile de prețuri și tarife, de pe parcursul anului 2006, simultan cu iminenta majorare a unor taxe și impozite, lucruri care agasează profund populația țării, aflată în marea ei majoritate într-o cruntă sărăcie, evidențiază, în acest moment, mai puternic decât oricând, necesitatea de a se păstra controlul asupra unor pârghii care determină atât dezvoltarea macroeconomică a țării, cât și a standardului de viață al cetățeanului român.

Nu sunt adeptul economiei socialiste rigide, care a adus și bune și rele în această țară, dar trebuie să recunoaștem că este nevoie de un anumit control compatibil cu valoarea, principiile, regulile economiei de piață funcționale. Iar acest lucru este întâlnit și în Uniunea Europeană, adică în țările cu economie de piață consolidată.

Românul când vede că anumite procese și fenomene sar peste limita răbdării și acceptării, iar taxele, impozitele și prețurile sunt la loc de cinste, se întreabă cu năduf, și trebuie să recunoaștem că este o întrebare plină de sens, oare ce fac autoritățile care sunt constituite tocmai în ideea de a monitoriza și menține necesarele echilibre macroeconomice și, în consecință, parametrii standardului de viață al românilor.

Multă vreme, în perioada postdecembristă, principala vină pentru anomaliile existente în România erau puse pe seama vidului legislativ. Dar, începând cu un deceniu în urmă, toate puterile din stat, implicate în acest proces, au pus umărul la cauza nobilă și au demarat un accelerat proces de legiferare a unor instituții publice, destule ca număr, care să facă parte din sistemul factorilor de decizie în domeniul reglementărilor, începând cu cele din zona concurenței și protecția consumatorilor și terminând cu cele din zona comunicațiilor, gazelor naturale, energiei, transporturilor, etc.

Deși a trecut un deceniu de la instituirea acestor reglementări, activitatea acestor instituții nu a făcut obiectul nici unei analize serioase a Guvernului, nici măcar a comisiilor de specialitate ale Parlamentului. Urmarea este foarte ușor de ghicit: s-au perpetuat tot felul de practici care au adus tuturor evidente prejudicii. Sigur, nu toate instituțiile au practicat această politică, dar majoritatea lor s-au complăcut într-o somnolență și apatie notorie, multe dintre măsurile promovate nefiind nici explicate, nici măcar prezentate pe ușa din față publicului larg.

S-au petrecut prea multe în privința autorităților privind reglementarea prețurilor și serviciilor, pentru ca cetățeanul de rând să nu le atribuie un statut special, și anume cel de incontrolabil, din afara societății normale autohtone. S-ar putea să aibă dreptate, dacă ne aducem aminte că multă vreme guvernanții au considerat un zvon creșterea prețului la gazele naturale, zvon care a devenit adevărat pentru ca aderarea la UE presupune și alinierea la tarifele europene; un zvon scumpirea energiei electrice, chiar dacă Dunărea și celelalte râuri au avut debitele necesare pentru a produce energie în limite acceptabile; un zvon privind energia termică și ridicarea subvențiilor pentru acest serviciu. Toate aceste zvonuri au determinat neîncrederea românilor, pentru că în primul rând s-au dovedit reale și pentru că în al doilea rând autoritățile desemnate să asigure un cadru legal acestor zvonuri, au confirmat mai devreme sau mai târziu realitatea lor. Rezultatul este reprezentat de banii în plus pe care toți membrii societății românești trebuie să-i plătească pentru a reuși să acopere creșterile lunare sau trimestriale. Nu e de mirare, deci, înmulțirea protestelor celor care sunt direct implicați în această tornadă a majorărilor și scumpirilor autohtone.

Instituțiile de specialitate care s-au creat conform acestor angajamente au un caracter autonom, doar pe hârtie. Așa cum autonomă este si finanțarea lor, din venituri extrabugetare obținute din tarifele pentru acordarea de licențe și autorizații și din contribuțiile operatorilor integrați sistemului. Realitatea arată însă cu totul altfel, autonomia acestor autorități fiind ciuntită de înlocuirea factorului economic și legal cu factorul politic, în special cu cel al alternanței la putere. Exemplul cel mai concludent este determinat de faptul că deși actele normative prevăd foarte clar că prețurile și tarifele din domeniile reglementate se stabilesc pe baza costurilor fundamentate, adică justificate economic, politicul intervenind de cele mai multe ori, indiferent de culoare, impun anumite decizii, contradictorii atât cu realitatea zilnică, cât și cu cerințele aderării europene. Iar dacă la toate acestea adăugăm și autonomia prost înțeleasă, adică a "statului în stat", reprezentată prin avantajele financiare atribuite, avem atât imaginea, cât și activitatea acestor instituții create spre binele cetățeanului, dar și al țării.

Ca urmare, este necesară o evaluare realistă a autorităților de reglementare, indiferent de domeniile în care acționează, pentru ca ele să stabilească adevăratul lor rol, precum și oportunitățile de care pot beneficia, dar în același timp le pot acorda, pentru a-și îndeplini rolul lor în perioada de preaderare și aderare la UE. Dar pentru acest lucru este nevoie de o analiză completă și realistă a datelor și realităților economice, sociale din România, iar neluarea lor în seamă ar avea efecte grave atât asupra evoluției economiei, cât și a populației țării. Lucruri care nu sunt dorite, nici de putere nici de opoziție, acum în preajma raportului de țară, care reprezintă un factor determinat în aderarea României la UE. Iar noi ne dorim mai mult sau mai puțin această aderare.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Becsek-Garda Dezső-Kalmán - intervenție pe marginea desfășurării Conferinței internaționale dedicate aniversării a 600 de ani de când Clujul a devenit oraș liber regal;

Domnul deputat Becsek-Garda Dezsö, Grupul parlamentar al UDMR.

 

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

După schimbările de la sfârșitul lunii decembrie a anului 1989 am sperat în demontarea barierelor ideologice bazate pe un naționalism excesiv între istoricii români și maghiari din România. Deși exista o dorință reală din ambele părți spre un dialog real în acest sens, datorită intervenției politicului în interpretarea evenimentelor istorice, nu s-a ajuns la o reconciliere între istoricii români și maghiari.

După introducerea manualelor alternative și în România s-a renunțat la controlul etatist, caracteristic societăților totalitare de tip răsăritean. Momentul de cotitură îl reprezentă elaborarea programelor de Istoria românilor, prin care au fost consultați un grup de istorici reputați, cum ar fi academicianul Dan Berindei și membrii corespondenți ai Academiei Române: Șerban Papacostea, Camil Mureșan și Pompiliu Teodor.

În cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj a fost elaborat, sub coordonarea lui Sorin Mitu, manualul care avea ca referenți pe renumiții istorici și profesori universitari Nicolae Bocșan, Teodor Pompiliu și Vasile Vesa, manual prin care s-a încercat sintetizarea noilor realizări ale cercetărilor din domeniul istoriei. Mai concret, politicianismul era înlocuit cu profesionalismul, diversiunea și demagogia cu date și cunoștințe bazate pe documente.

Deschiderea cea mai largă a istoriografiei românești o reprezintă organizarea conferinței internaționale de către domnul profesor Doru Radoslav dedicată aniversării a 600 de ani de când Clujul a devenit oraș liber regal.

La Conferința organizată în zilele de 23-25 noiembrie 2005, au participat cei mai de seamă istorici români, germani și maghiari, care prin lucrările lor științifice privind istoria Clujului și a Transilvaniei au contribuit la cunoașterea reală a trecutului comun. La organizare s-a avut în vedere atât auditoriul, cât și etnia cercetătorului.

Astfel, eu mi-am pregătit lucrarea în limba română, însă am susținut-o în limba maghiară atât datorită profesorilor universitari din Debrecen și Budapesta, cât și datorită prezenței unanime a studenților de la secția maghiară a Facultății de istorie.

Din păcate, domnul Doru Radoslav, care este șef de catedră la istoria medievală a facultății din cadrul Universității Babeș-Bolyai și directorul Bibliotecii Universitare a Municipiului Cluj, nu prea a fost ajutat de către edilii așezării de pe Someș. Nu a primit sprijin financiar și moral din partea autorităților locale din Cluj.

Viceprimarul din partea UDMR-ului, domnul Boros Janos, deși a promis sprijin financiar, însă era de negăsit când promisiunile trebuiau să fie puse în aplicare. Nici domnul Emil Boc, primarul general al Clujului, nu a oferit nici un sprijin organizatorilor.

Istoricul clujean s-a zbătut pentru obținerea sponsorizărilor, față de care sărbătorirea acestui eveniment ar fi fost de nerealizat. Însă în organizarea acestei conferințe internaționale de istorie trebuie să remarc calitatea lucrărilor prezentate și prezența celor mai importanți erudiți din spațiul central-est european. prin organizarea acestei conferințe de istorie se creează bazele unei gândiri științifice privind trecutul nostru comun în Transilvania.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Amet Aledin - intervenție având ca temă omagierea, la Constanța, a unor personalități de etnie tătară;

Domnul Miron Tudor Mitrea:

De la P.C. văd că nu e nimeni încă.

Grupul parlamentar al minorităților naționale, domnul Amet Aledin. Aveți microfonul, domnule deputat.

 

Domnul Amet Aledin:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România știe să-și omagieze personalitățile. Organizând manifestări dedicate oamenilor remarcabili din cadrul comunității noastre, uniunea își probează rolul de promotor al culturii și civilizației etniei tătare din România.

În această ordine de idei, la Constanța, în Aula Bibliotecii județene "I.N.Roman", s-a desfășurat, în perioada 5-7 mai a.c., un simpozion de reală valoare, având ca scop evidențierea operelor lui Mehmet Niyazi și Negip Hagi Fazâl, poeți, gazetari și, în primul rând, patrioți, luptători pentru cauza unei Românii democratice, precum și pentru cauza tătarilor crimeeni.

Acțiunea s-a bucurat de prezența unor personalități importante din România, Turcia, Crimeea (Ucraina), având loc ca o continuare firească a altor manifestări de acest gen, lucrările susținute suscitând interesul participanților.

Cei doi patrioți și oameni de cultură au fost comemorați religios în localitățile Tătaru, Medgidia și Constanța, așezări în care s-au născut și în care au creat.

Mehmet Niyazi, prin scrierile sale, a surprins, într-o limbă tătară armonioasă, satul dobrogean, cu tot ceea ce înseamnă el: viața cotidiană, munca câmpului, tradițiile prilejuite de nuntă, naștere, înmormântare. Poeziile patriotice pot fi înscrise în genul clasic, sensibile și, în același timp, realiste.

Negip Hagi Fazâl a fost ucis în beciurile securității, la scurt timp după instaurarea regimului comunist, pentru simplul motiv că a ajutat oamenii, rămânând, în conștiința mai multor generații, ca un model de demnitate.

Vă mulțumesc frumos.

 
 

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Leonida lari Iorga - despre șansa pierdută de reîntregire a României și politica dusă de Rusia și Germania;

Din partea deputaților independenți, doamna deputat Leonida Lari.

 

Doamna Leonida Iorga Lari:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Credeam că, odată condamnat Pactul Molotov-Ribbentrop în decembrie 1989, am scăpat, în sfârșit, de imperiul sovietic. Dar, iată că, sub ochii noștri triști, fostul imperiu se reface rapid la loc, atât că are alt nume: Imperiul Rus.

Dar ceea ce e mai curios în această situație, de interes internațional, e jocul politic al doamnei cancelar al Germaniei, Angela Merkel. Da, înțeleg, e absolut firesc faptul ca un spion KGB la nemți să cunoască limba germană, iar o femeie din fosta RDG să cunoască limba rusă și să vorbească ambii, într-o limbă și alta, foarte amical.

De altfel, și eu cunosc limba rusă, aș putea spune, la modul perfect, căci am tradus din Pușkin, Lermontov, Esenin, Bloc, Ahmatova etc. însă, această iubire a mea pentru literatura rusă nu înseamnă că îmi place și imperialismul rusesc!

Conform Bibliei, nici un neam nu trebuie să-și permită luxul de a cotropi teritorii străine. Or, rușii și-au permis acest lux, răpindu-ne Basarabia și Bucovina, prin pactul comunisto-nazist Ribbentrop-Molotov. Și vânduții autohtoni i-au ajutat pe cotropitorii străini cu brio să-și desăvârșească opera deloc idilică, ci monstruoasă.

Așa se face că am pierdut două șanse istorice de reunificare a României. Și să nu uităm că strigă sângele românilor până la ceruri, căci au murit milioane de români din 1940 pînă în 1953, apoi au murit mii de români în inegalul război transnistrean româno-rus din 1992.

Dar care au fost acele șanse istorice: declararea independenței Republicii Moldova vizavi de Imperiul Sovietic, iar nu față de România, cât și a puciului de la Moscova, când rușilor nu le păsa ce se întâmplă în alte părți. pălălăia focul chiar cetatea lor.

Recent, doamna cancelar Merkel se întâlnește la Kremlin cu tovarășul Putin. Mai bine aș zice Putină, căci strămoșii lui au fost din suita lui Dimitrie Cantemir, prieten cu Petru I la Sankt-Petersburg, după năvala turcilor (Ziarul moscovit "Argumentî i factî").

Această suavă cochetărie politică între doamna Angela și domnul Vladimir, pentru mine, cel puțin, dacă nu și pentru alții, e un pic ciudată, ca să nu spun deranjantă. Deja vuiește presa, deja tună televizorul despre această amiciție.

În cazul dat, pe mine mă interesează mai puțin Putin, pentru că știm foarte bine duhul imperialist al rușilor, unde pun ei cizma, cu greu se mai duc. Mă interesează, însă, de ce doamna cancelar Merkel, atât de feminină, se pare, a uitat de RDG și de zidul Berlinului și pune interesele economice ale țării sale mai presus de datoriile de onoare pe care le are Germania față de națiunile cotropite de Rusia în urma pactului sovieto-german.

Întrebarea mea e foarte simplă: cam unde poate duce această prietenie Merkel-Putin. Germania s-a reunit, România încă nu. Basarabia și Bucovina, deocamdată, nu o interesează. Iar aceste părți de țară sunt paralizate, pur și simplu, de Moscova și Kiev.

În urma războiului din Transnistria au rămas răni nevindecate, au rămas pe drumuri copii fără părinți, cărora numai foștii combatanți din conflictul transnistrean le mai poartă de grijă.

Cred că o femeie care naște copii, iubește toți copiii acestei lumi. Bănuiesc, și doamna Cancelar îi iubește. Germania e una din țările care alături de Rusia în 1939 ne-a lipsit de pământurile străvechi, Basarabia și Bucvina. Ar fi cazul, acum, să ne ajute ca, la fel cum a căzut zidul Berlinului, să cadă odată și odată și sârma de la Prut!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, doamna deputat.

 
Monalisa Gălăteanu - declarație politică intitulată Din cauza nepăsării autorităților, Doljul riscă să devină o zonă lacustră;

Grupul parlamentar PSD, doamna Monalisa Găleteanu, aveți microfonul.

 

Doamna Monalisa Găleteanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Din cauza nepăsării autorităților, Doljul riscă să devină o zonă lacustră".

Stimați colegi,

O evaluare sumară a dezastrului produs de revărsarea apelor Dunării în sudul județului Dolj, indică faptul că cel puțin 16 localități doljene au fost afectate de inundații, 8.178 de persoane au fost evacuate, 276 case au fost distruse, 663 avariate grav, iar 2014 gospodării au fost inundate, existând pericolul prăbușirii și altor case și anexe.

Peste 21.370 hectare de teren (agricol, păduri și fânețe) se află sub ape, iar zeci de drumuri comunale, cinci drumuri județene și unul național sunt acoperite de ape ori au fost distruse de inundații. Tabloul sinistru, în mod sigur va fi marcat de alte date suplimentare care vor apărea în urma analizei finale.

Pentru a scăpa de furia apelor, majoritatea persoanelor sinistrate s-au refugiat la rude sau la apropiații din localitățile învecinate, însă cei mai puțin norocoși au fot nevoiți să se refugieze pe dealurile din împrejurimi, unde au fost cazați în taberele organizate de armată și jandarmerie, în cadrul cărora condițiile de viață create s-au dovedit a fi dezastruoase cu timpul.

Astfel, pe fondul disfuncțiilor grave apărute în ritmicitatea asigurării asistenței medicale, a regulilor elementare de igienă, aprovizionării și distribuirii produselor agroalimentare, precum și în instituirea unor norme minimale de ordine privind conviețuirea socială într-o astfel de comunitate, au apărut riscuri majore privind starea de sănătate a sinistraților, subalimentarea unor membri ai comunității, furturi de ajutoare, stări de disperare greu de surmontat pe termen nedefinit.

Oamenii sunt egali în fața apei și la fel rămân și după ce nenorocirea i-a lovit, dar în taberele din Rast sinistrații s-au împărțit în adevărate clase sociale: bogații cu bogații, săracii cu săracii. Unii stau în corturile armatei, alții și-au improvizat corturi din nylon, la "periferie". Unii au rând în față la ajutoare, ceilalți nu mai apucă nimic.

Toate aceste dezastre umane și materiale puteau fi evitate sau substanțial diminuate, dacă reprezentanții autorizați ai structurilor centrale și locale abilitate de lege în aceste domenii erau preocupați pentru cunoașterea și prevenirea în timp util a efectelor previzibile, prin depășirea cotelor de inundații ale Dunării, și dacă, în perioada inundațiilor, s-ar fi manifestat o reală competență, o conlucrare și cooperare eficientă și oportună între aceștia!, imperative ignorate, însă, cu desăvârșire, ce să mai zicem de declarațiile primului-ministru Tăriceanu, care s-a erijat în specialistul nr.1 în dirijarea apelor Dunării, și care indica populației, fie de la bordul elicopterului, fie de pe scările Palatului Victoria, să nu fie îngrijorată, întrucât situația se află sub control. Am constatat că așa-zisul control, clamat în mod repetat, a avut darul să inducă în eroare nu numai populația din localitățile riverane Dunării, dar și autoritățile locale.

Ca urmare, s-a procedat fără o fundamentare științifică, în mod pripit sau prea târziu, în unele cazuri pentru înlăturarea unor părți din digurile de protecție sau privind neperforarea acestora în anumite zone, situația conducând la dezastrele cunoscute deja, chiar și peste hotare, iar apa infiltrată peste sau prin breșele din dig refuză cu încăpățânare să revină la cursul normal.

Ideea lansată de guvernanții Alianței D.A., conform căreia zonele inundate să rămână în starea actuală și să fie transformate în lunci sau bălți naturale a accentuat disperarea sinistraților, care-și văd terenurile agricole și gospodăriile proprii pierdute definitiv, în loc să fie amenajate în scopuri utile din punct de vedere ecologic și economic.

Speranțele oamenilor, însă, sunt spulberate de neputința guvernanților, fiind acreditată tot mai des convingerea că se urmărește cu încăpățânare transformarea zonei de Sud a județului Dolj într-o lacustră, cu consecințe negative, ce decurg din această inconștiență ridicată la nivel de performanță. Oamenii, deocamdată, sunt năuciți de nenorocirea care s-a abătut asupra lor. Dar ce se va întâmplă, domnilor guvernanți, când se vor dezmetici?

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc.

 
Ioan Ghișe - declarație politică cu titlul Pentru o Românie democrată mai bună și mai dreaptă;

Domnul deputat Ioan Ghișe, de la P.N.L.

 

Domnul Ioan Ghișe:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Stimate doamne,

Stimați domni, colegi deputați,

Titlul declarației mele politice este: "Pentru o Românie democrată mai bună și mai dreaptă".

Prezenta declarație politică definește ce vrem și ce vom face. Scopul gândirii și acțiunii noastre este să oferim țării o mișcare politică democratică, legalistă, altruistă și progresistă.

Vom respecta Constituția și legile țării și vom acționa în concordanță cu valorile europene ale lumii civilizate și convențiile internaționale la care România este parte.

Vom propune țării un model constituțional și de organizare administrativă, care să dea șansă ca energiile creatoare de valori sociale, politice și culturale să se manifeste liber și legal.

Vom preciza principiile și valorile fundamentale în care credem și pe care le vom urma în acțiunea noastră.

Vom lucra pentru a atrage și implica în politică oameni integri și de caracter, elite morale și profesionale, care să se dăruiască pentru mai binele tuturor cetățenilor români.

Vom încerca prin activitatea noastră politică să dăm țării valoare morală, muncă creatoare, credință, speranță și spirit pozitiv.

Vom acționa în spațiul public, pentru a contribui la dezvoltarea unei Românii mai drepte și mai bune, care să ofere șanse de afirmare fiecărui cetățean.

Vom acționa pentru concordanță între vorbe și fapte.

Ne oferim să lucrăm în mod cinstit, generos și altruist pentru binele public.

În politică, vom servi în mod onest interesul general, pentru că vrem să dăm, și nu să luăm.

Împărtășim morala creștină și valorile liberalismului politic și economic.

Vrem să lucrăm împreună cu toți cei care respectă pacea, legea, democrația și statul de drept, pentru o Românie democrată, mai bună și mai dreaptă.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Redactată la Brașov, în 8 mai 2006, autor, Ioan Ghișe, deputat de Brașov.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Adrian Moisoiu - declarație politică cu titlul Vreme trece, vreme vine;

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Adrian Moisoiu.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Declarația mea politică se intitulează: "Vreme trece, vreme vine".

"... Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ține toate minte
Și ar sta să le asculte?..."

Ei, iată că cineva își mai aduce aminte de anii 1946, când ministru al învățământului era Ștefan Voitec și, ca atare, aproape toți dascălii erau social-democrați, după cum era și culoarea politică a ministrului.

"...Toate-s vechi și nouă toate:
Vreme trece, vreme vine",

după cum spunea poetul nostru nepereche, când am ajuns în anii de după 1990, și când miniștrii nu mai au culoarea politică a unui singur partid, ci a celui care prin ultima alternanță "în urma unor alegeri libere, mai puțin corecte și a algoritmului (!?)", vine la guvernare. și iată că, după P.S.D., cu miniștrii Andronescu și apoi Athanasiu, vine P.D. cu miniștrii Miclea și apoi Hărdău și, ca atare, se schimbă în primul rând inspectorii școlari generali. Dacă mai anul trecut toți erau "P.S.D.-iști ", astăzi toți sunt "P.D.-iști"!

Iar dacă inspectorii școlari generali sunt P.D.-iști, care ar trebui să fie culoarea politică a directorilor de licee și școli? Ați ghicit: "P.D."! Dacă în urmă cu 3 ani, când au dat concurs pentru ocuparea postului de director erau membri "convinși" ai P.S.D., astăzi, aceleași persoane, care pentru a-și menține scaunul, sunt P.D.-iști "convinși". Și să-i fi ferit sfântul să fi stat pe gânduri, fiindcă le fugea scaunul de sub ei! Ar fi pățit ca și cei 19 din cei 37 de directori de licee și școli generale din județul Mureș, unde la ordinul celui mai convins președinte județean de filială P.D. (cu vechi state de țărănist - din tată-n fiu și, ca atare, prefect C.D.R., de primar de capitală de județ independent - mai exact chiar foarte independent, ajuns de două zile "pedist ales" - motiv pentru care îi adresăm urări de sănătate și mai ales de stabilitate politică), noua și interimara, din 6 octombrie 2005, inspector general școlar al județului Mureș, se străduiește să le semneze ordinul de schimbare din funcție.

Dramatic este faptul că însuși prefectul "independent ales pe liste liberale" al județului Mureș, este în încurcătură. Ce să facă dacă doamna inspector general, citându-l pe prefectul Ciprian Dobre, face "implanturi politice în planul de învățământ"?

Astfel, miercuri 3 mai a.c., domnia sa declara: "Ieri i-a schimbat din funcție, trimițându-i la catedră, pe directorul Grupului Școlar de Chimie din Tîrgu Mureș, Corneanu Marinela, pe directorul Liceului german Haltrich din Sighișoara, Maior Mircea, și pe cel al Grupului Școlar de Chimie din Tîrnăveni, Cerghizan Doinița. Nu pot trece cu vederea că în Tîrnăveni, în locul directorului Cerghizan, a fost numit președintele organizației P.D., domnul Ghițiu, iar directorul de la liceul german din Sighișoara a fost îndepărtat, în locul său fiind promovată Ligia Coman, soția președintelui de partid. E inadmisibil așa ceva, pentru un om numit prin concurs, fără să existe un alt concurs sau sancțiuni disciplinare îndreptate contra lui. Doamna inspector Ganță ignoră orice prevedere sau statut".

Cunoscându-l pe domnul Dobre, mă întreb, dacă domnia sa ar fi avut aceeași poziție dacă, în locul celor nominalizați mai sus, ar fi fost numiți membri P.N.L.!? După cum aș fi fost foarte curios să-i aflu poziția, dacă cei numiți ar fi fost membri P.R.M.!?

Pe de altă parte, de unde pretinde domnia sa respect față de numirea prin concurs, din partea cuiva care este interimar în funcția de inspector general, deoarece abia acum își completează vechimea de management minimă necesară, pentru ocuparea prin concurs a postului pe care îl ocupă? Să vadă dânsul ce o să urmeze la toamnă, după ce doamna Ganță va ocupa printr-un concurs la care va fi singurul și ... unicul candidat, postul de inspector școlar general!

Lăsând orice luare peste picior la o parte ... de picior, doresc să apreciez că perioada de schimbare a directorilor a fost foarte prost aleasă, ea suprapunându-se peste perioada examenului de capacitate, de pregătire și desfășurare a examenului de bacalaureat, de încheiere a mediilor de sfârșit de trimestru și anuale. Trimiterea la catedră a directorilor va fi însoțită de eliberarea din funcție și a 16 de inspectori, care se preconizează a fi înlocuiți în zilele următoare, ceea ce va bulversa, cum nu este de dorit, învățământul mureșan. Nu se putea aștepta sfârșitul anului școlar? Suntem însă obișnuiți ca, în urma unor asemenea decizii, prin care numai calitatea nu se urmărește, să se obțină o creștere a promovabilității de la circa 55% la testele naționale și simularea examenului de bacalaureat, la circa 90%, un procentaj în totală concordanță cu cerințele europene de distrugere a sistemului de învățământ românesc.

Voi încheia cu versurile aceluiași neprețuit poet care a fost Mihai Eminescu și care ne îndeamnă să reflectăm:

"Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi și nouă toate;
Ce e rău și ce e bine
Tu te-ntreabă și socoate;
Nu spera și nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece."

Dar oare poți rămâne indiferent? Apropo, Ministerul Educației și Cercetării, ce părere are?

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Ioan Munteanu - declarație politică cu titlul Registrul Comerțului, între interese și dispute;

U.D.M.R.-ul nu mai are.

P.C.-ul n-a venit.

Minoritățile, domnul deputat Miron Ignat nu este.

Ne întoarcem la P.S.D., domnul deputat Ioan Munteanu.

 

Domnul Ioan Munteanu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Registrul Comerțului, între interese și dispute".

Statutul Camerelor de Comerț și Industrie rămâne incert, chiar dacă proiectul de lege a fost deja votat de către Senat și analizat de către Comisia juridică, de disciplină și imunități a Camerei Deputaților la sfârșitul anului 2005.

Dacă este să ținem seama de semnalele și de avertizările din mass-media, se pare că va mai trece ceva timp până la găsirea soluției definitive, dat fiind interesul financiar deosebit al acestui domeniu pentru diversele grupuri de interese.

După cum se știe, o parte dintre parlamentarii Puterii, dar și mulții alții - P.S.D. și P.R.M. - au susținut propunerea ministrului Monica Macovei ca Oficiul Registrului Comerțului să rămână în subordinea Ministerului Justiției.

Principalul argument ține de faptul că, în majoritatea țărilor europene și nu numai, această instituție de interes național se află în subordinea unui minister. În Europa, în 11 țări, în subordinea Ministerului Justiției; în 16 țări, în cea a Ministerului Economiei sau al Finanțelor, și doar în două cazuri (în Italia și Olanda), în subordinea Administrației Locale.

Dar, se pare că românilor le place să experimenteze pe cont propriu, chiar dacă rezultate pozitive au fost deja evidențiate în atâtea alte țări.

De asemenea, trebuie avute în vedere respectarea prevederilor Comunității Europene, cât și a acquis-ului comunitar, care implică armonizarea legislației dintre dreptul european și cel național, inclusiv implementarea măsurilor stabilite de comun acord.

La capitolul "Avantaje" se înscriu, în primul rând, progresele semnificative înregistrate în domeniu organizatoric și al prestării de servicii, progrese ce ar fi anulate prin schimbarea actualului regim juridic și care ar afecta, în mod considerabil, mediul de afaceri din țara noastră.

Subordonarea Registrului Comerțului față de Camera de Comerț ar însemna: reintroducerea practicilor de jecmănire a cetățenilor, prin tarifele exagerate practicate, pentru acte și certificate de tot felul; aplicarea de taxe diferențiate de la un județ la altul, stabilite în mod arbitrar și discreționar; utilizarea sumelor uriașe provenite din încasări în folosul clanurilor locale și, în consecință, apariția unor noi cazuri de corupție, prin deturnare de fonduri, așa cum s-a întâmplat înainte de 2002.

Dacă, în situația de acum, banii rezultați în urma serviciilor prestate se duc la bugetul țării, aproximativ 16 - 20 milioane euro anual, în varianta liberală ei se vor regăsi în buzunarul celor care dețin puterea în cadrul Camerelor de Comerț din teritoriu.

Ar mai fi de adăugat: avantajele care țin de aplicarea unitară a normelor metodologice și a taxelor percepute; gestionarea eficientă și rațională a fondurilor publice; asigurarea unui nivel omogen al dotărilor pe plan național; informarea în timp util și înregistrarea rapidă a datelor la oficiile de pe lângă tribunale.

În calitatea mea de parlamentar susțin rămânerea Registrului Comerțului în subordinea Ministerului Justiției și consider că o instituție publică, constituțional vorbind, nu poate trece la ONG. Trebuie să înțeleagă acest lucru și cei care încearcă să treacă prin Parlament acest proiect de lege, în varianta scoaterii de sub tutela Ministerului Justiției, printr-o ședință a Comisiei juridice, de disciplină și imunități, la care ministrul Macovei nu va putea să ia parte.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, domnul deputat.

 
Mircea Ciopraga - intervenție cu tema Raport asupra celei de-a 27-a Reuniuni a Comisiei pe probleme Legale și Politice a Adunării Parlamentare pentru Cooperare Economică la Marea Neagră;

De la P.N.L., domnii deputați Vasile Pruteanu, Mihăiță Calimente, Mircea Ciopraga.

Domnule deputat, aveți cuvântul!

 

Domnul Mircea Ciopraga:

Mulțumesc.

Domnule președinte,

Declarația mea politică se intitulează: "Raport asupra celei de-a 27-a Reuniuni a Comisiei pe probleme Legale și Politice a Adunării Parlamentare pentru Cooperare Economică la Marea Neagră".

Stimați colegi,

Continui prin declarația de azi seria de informări asupra participării delegației parlamentare române a APCEMN, la reuniunile din sesiunea de primăvară ale celor trei comisii de specialitate ale acestei adunări, respectiv Comisia Economică, Comercială, Tehnologică și de Mediu, Comisia pe probleme legale și politice, și Comisia pentru probleme culturale, educaționale și sociale.

Seria acestor întâlniri de lucru s-a încheiat cu Reuniunea pe probleme Legale și Politice, desfășurată la Atena, în perioada 3-4 mai, și care a avut ca principal subiect de dezbatere "Rolul Societății Civile în consolidarea procesului de cooperare economică la Marea Neagră".

În acest sens, au fost prezentate și supuse adoptării de către membrii delegațiilor naționale documentele de bază ale reuniunii, respectiv Raportul asupra funcției și activității actuale a societății civile în țările din regiunea Mării Negre, precum și Recomandarea cu privire la măsurile pe care parlamentele și guvernele țărilor membre ar trebui să le adopte în scopul încurajării și consolidării implicării organizațiilor civice locale și internaționale pentru dezvoltarea democratică și economică a regiunii Mării Negre.

Astfel, au fost subliniate progresele înregistrate de către unele state din regiune în ceea ce privește colaborarea dintre autorități și societatea civilă, cât și contribuția acesteia din urmă la consolidarea valorilor democratice, a prosperității și stabilității.

Un rol deosebit a fost atribuit activității societății civile din țările din regiunea Mării Negre în ceea ce privește contribuția la soluționarea conflictelor interetnice locale și a promovării încrederii și toleranței.

În urma apariției unor discordanțe între textele redactate de către delegațiile Armeniei și Azerbaidjanului cu privire la conținutul și forma finală a recomandării, delegația română, alături de colegii din Republica Moldova și Grecia, s-au implicat în elaborarea unei poziții de compromis, fapt care a dus la adoptarea documentului final în unanimitate.

Folosind ocazia dezbaterii recomandării mai sus-menționate, delegațiile Georgiei și Republicii Moldova au făcut un apel susținut către delegația Rusiei de a face demersuri pentru deblocarea piețelor pentru importul de vin și apă minerală, apreciind că motivele pentru care au fost sistate exporturile acestor produse din Georgia și Republica Moldova către Rusia sunt pur obiective.

Din acest episod se poate observa că schimburile economice din zona Mării Negre constituie principalele preocupări ale delegațiilor naționale, chiar dacă acestea sunt delegații politice, precum și faptul că reuniunile APCEMN constituie un cadru de detensionare a relațiilor dintre statele membre.

Tot în cadrul Reuniunii de la Atena, delegația română a reușit să introducă pe agenda de lucru a Adunării Generale din vară a APCEMN, două importante propuneri de amendamente la actualul regulament al organizației.

În primul rând, este vorba de propunerea de sincronizare a mandatelor de conducere ale APCEMN și OCEMN în exercitarea succesivă a acestor mandate de către aceeași țară membră.

Cea de-a doua propunere, înaintată de către delegația română la Reuniunea de la Atena, a susținut necesitatea introducerii pe agenda întâlnirilor APCEMN a Întâlnirii anuale a președinților de parlamente ale țărilor membre, APCEMN fiind printre singurele organizații parlamentare europene lipsită de un astfel de nivel al reuniunilor în procesul de cooperare parlamentară.

În concluzie, îmi exprim convingerea că prin menținerea unei activități susținute, prin mijloacele specifice diplomației parlamentare, delegația română la APCEMN poate contribui efectiv semnificativ pentru ca România să devină unul dintre principalii actori ai politicii regionale la Marea Neagră.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Ilie Merce - declarație politică cu titlul Legea lustrației, o elocventă dovadă a aberațiilor extremiste ale Partidului Național Liberal;

Grupul parlamentar al P.R.M., domnul Ilie Merce.

 

Domnul Ilie Merce:

Declarația mea politică se intitulează "Legea lustrației - o elocventă dovadă a aberațiilor extremiste ale Partidului Național Liberal".

Proiectul de Lege a lustrației privind limitarea temporară a accesului la unele funcții și demnități publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere și din aparatul represiv al regimului comunist nu întrunește cerințele de fond ale unei legi, fiind esențialmente un act politic care violează prevederi constituționale fundamentale și, deopotrivă, contravine flagrant Declarației Universale a Drepturilor Omului, Convenției pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice și Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale.

Toate cele cinci documente de drept internațional constituie Charta fundamentală a drepturilor omului și au prioritate față de reglementările naționale.

Proiectul de lege nu conține nici o dispoziție care să satisfacă exigențele condiționării constituționale. Dimpotrivă, proiectul de lege este vădit și premeditat confuz, ambiguu, deci imperfect juridic, cu numeroase aspecte de neconstituționalitate și sancționabile conform normelor și standardelor europene; generează o nouă "vânătoare de vrăjitoare"; readuce în actualitate lustrația antonesciană, epurările staliniste și impune în spațiul public un limbaj violent specific extremismului, din care citez: "Legea Lustrației trebuie să scoată pe tușă haitele de profitori și stâlpi ai regimului comunist". Acest limbaj este un limbaj al urii, menit a învrăjbi și dezbina.

În premieră, în România, la 2 septembrie 1944, un asemenea limbaj a fost introdus în spațiul public de către ziaristul țărănist în "Dreptatea", prin vocea lui Oscar Lemnaru, care în articolul inaugural al epurărilor promitea: "Prin fața acestui reflector - mă refer la ziarul Libertatea - vor trece rău-făcătorii, ca la Poliție; vom scotoci toate ascunzișurile, vom cotrobăi prin toate hrubele întunecate în care zac uneltele de lucru ale unei generații de imbecili și le vom așeza în locul de onoare - Muzeul - acuzator al momentului de azi".

Tonul răzbunător al "Dreptății" a fost preluat imediat de România Liberă și Scânteia. "Victimele" Dreptății de atunci au fost: Constantin Noica, Emil Cioran, Mircea Eliade, Nae Ionescu, George Georgescu, directorul Filarmonicii, precum și alte personalități notabile înfierate de ideologi ai mișcării legionare.

Proiectul de Lege a lustrației se bazează pe o inadmisibilă prezumție de vinovăție colectivă, aplicate extensiv cu încălcarea principiilor netroactivității legii: dreptul la apărare și prezumția de nevinovăție. Trebuie să observăm că, în raport cu neconcordanțele dintre dispozițiile legale interne și jurisprudența CEDO, obligația Justiției României este de a aplica jurisprudența Curții Europene.

Sigur că declarația mea este mult mai vastă și mai documentată, dar timpul nu-mi permite să o citesc integral. De aceea, mă voi rezuma și voi încheia cu ultima frază, adresând rugămintea domniilor voastre, că această lege o consider absolut o inițiativă anticonstituțională, antieuropeană, ilegală și profund imorală. Nu merită atenția necesară pentru a fi dezbătută. Ea trebuie respinsă din start.

(În continuare este consemnată a doua parte a declarației politice depuse la secretariatul de ședință.)

În speță, nu pot fi invocate și luate în considerație dispozițiile art.53 al Constituției României, care prevăd că "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz (...) pentru apărarea ordinii, sănătății ori a moralei publice", invocate de inițiatori deoarece:

1. Legea ar urma să creeze neconcordanțe cu pactele și tratatele internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, prin introducerea în dreptul național a unor dispoziții mai puțin favorabile și, în același timp, de discriminare pe motive ideologice, de natură a crea o categorie de noi persecutați politic, îndreptățiți să solicite protecție internațională.

2. Adoptarea legii - la 16 ani de la abolirea regimului politic totalitar - ar urma să introducă norme punitive exagerat excesive, depășindu-le pe cele ale legii penale, potrivit căreia cele mai grave infracțiuni - exceptând crimele împotriva păcii și umanității - se prescriu după 15 ani de la săvârșire.

3. Măsurile punitive pe care legea ar urma să le impună, constând în suspendarea unor drepturi și libertăți politice și civile fundamentale (dreptul de a fi ales, dreptul la muncă, libera dezvoltare a personalității umane - valoare constituțională supremă) nu vor fi consecința unor fapte determinate, a unor vinovății și responsabilități pentru acestea, ci simpla apartenență la un sistem social-politic ori la o categorie socio-profesională în condițiile în care România, înainte de 1990, nu a fost supusă interdicțiilor internaționale - asemenea Africii de Sud - dar unde o lege a lustrației nu a fost adoptată.

Regimul politic comunist din România a fost recunoscut și pe deplin legitimat pe plan internațional, el fiind impus de forțe exterioare voinței naționale.

Obiectiv și moral, cine trebuie să răspundă pentru extinderea dominației fostei Uniuni Sovietice, de la Nistru până la Elba? În tot acest spațiu, în cele șase țări, nu mai trebuiau create structuri de putere autohtone?

Problema, pusă în mod corect, nu este aceea de a fi făcut parte din structurile de putere, ci faptele individuale ale fiecăruia determinate de calitatea avută.

4. Potrivit tezei a doua, alin.2, art.53 din Constituție, "măsura (de limitare a drepturilor) trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o să fie aplicată, în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății".

5. Legea omite, impardonabil, că acei care ar urma să fie îndepărtați din funcțiile în prezent deținute, nu și-au ascuns trecutul, ei și faptele lor căpătând aprecierea publică cuvenită, aceștia fiind de un deceniu și jumătate cetățeni cu drepturi depline ai noii Românii, în care calitate și-au adus, într-o măsură mai mare sau mai mică, partea de contribuție la ceea ce societatea românească este în prezent. Or, nu ceea ce privește progresele înregistrate de România - acestea sunt apreciate și recunoscute de organismele Uniunii Europene - și nu poate exista nici o motivație de genul că lustrația este cerută de Uniunea Europeană sau că ar exista o clauză de salvgardare: condamnarea comunismului.

Dimpotrivă, Uniunea Europeană își folosește foarte bine în Parlament, după cum spune domnul Emil Hurezeanu - foștii troțk-iști și mao-iști din anii '60 - '70.

6. Legea a fost ignorată, atât de către inițiatori, cât și de către Senat, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în acest domeniu.

Există, deja, hotărâri împotriva Lituaniei (care a făcut parte din fosta URSS, ceea ce nu este cazul României), prin care CEDO se îndoiește de necesitatea, într-o societate democratică, a discutării - după 15 ani de la căderea comunismului - a unor vinovății individuale și, eventual, astfel de vinovății individuale să nu mai bareze accesul la funcții publice.

În cel puțin patru țări (Bulgaria, Germania, Republica Cehă și Polonia) s-a concluzionat, fie de către CEDO, fie de către Organizația Internațională a Muncii sau propriile Curți Constituționale, că legi similare adoptate se impun a fi abrogate sau, în cel mai rău caz, modificate, apreciindu-se că s-ar putea recurge la îndepărtarea din instituțiile publice doar a acelor persoane cu privire la care se poate proba că au participat nemijlocit la "suprimarea drepturilor omului".

În Bulgaria, legea a fost declarată neconstituțională; în Cehia, a fost abrogată de Legea funcției publice, iar în Germania și Polonia s-a recomandat abrogarea, menționându-se că, după trecerea unei asemenea perioade de timp, persoanele în cauză nu pot face obiectul unor discriminări dacă nu există probe că au întreprins acțiuni de forță ori dușmănoase noului regim democratic.

Pe cale de consecință, proiectul de lege în loc să rezolve, numai bine că va crea probleme în raport cu Uniunea Europeană, deoarece nu vor fi puțini cei care invocând generozitatea legii în ceea ce privește situațiile de incompatibilitate și confuziile în ceea ce privește responsabilitățile individuale, chestiunile de constituționalitate și de contradicție cu normele europene, vor obține hotărâri judecătorești favorabile de la CEDO, ceea ce în principiu va însemna că în, România, Charta fundamentală a drepturilor omului a fost încălcată și, deci, principiul "lustrației", așa cum se preconizează a fi legiferat, nu poate funcționa.

Nu în ultimul rând, trebuie observat că "lustrația" este un termen străin limbii naționale, care nu și-a găsit locul în dicționar, ceea ce explică în cel mai evident mod că nu prezintă nici un interes pentru vorbitorii limbii române, motiv pentru care reprezentanți marcanți ai Coloanei a V-a se străduiesc să-l introducă, drept expresie a aceleiași continue lupte de clasă.

Vă rog să observați că experiența unor state membre ale Uniunii Europene sau a unor state candidate la aderare, relevă faptul că soluții legislative relativ asemănătoare s-au dovedit irelevante și au condus la dezbinare socială, fiind date uitării sau au făcut obiectul unor reclamații adresate forumurilor internaționale, iar statele respective au fost puse în situația de a furniza explicații, solicitându-li-se abrogarea reglementărilor în cauză.

Găsesc cel puțin surprinzător faptul că în Senat au fost trecute cu vederea și, chiar mai mult, ignorate numeroasele și consistentele obiecții pe care Guvernul, sub semnătura primului- ministru, le-a exprimat cu privire la proiectul legii, conform "Punctului de vedere" nr.2782 din 08.11.2005, respectiv observațiile de fond care privesc:

  1. neconcordanța cu jurisprudența CEDO, care arată că "previzibilitatea unei norme, mai ales când aceasta impune restricții, nu a fost respectată atunci când restricția vine ca urmare a unor fapte din trecut, când persoana în cauză nu putea, în mod rezonabil, să prevadă faptul că acțiunile sale pot avea consecințe negative în viitor";
  2. neconcordanța și armonizarea cu obligațiile asumate de statul român prin convenții internaționale, în special din perspectiva discriminării în angajarea sau exercitarea unei profesii, bazată pe o opțiune politică (Convențiile OIM nr.111 și nr.112, Carta socială europeană revizuită);
  3. absența procedurilor clare și limitativ prevăzute pentru a se putea evita eventualele abuzuri în aprecierea pericolului pentru care anumite categorii de persoane reprezentative pentru regimul totalitarist român reprezintă, în prezent, un pericol pentru statul de drept și democrație, în măsura care să impună eliminarea lor din funcțiile deținute ori blocarea accesului la funcțiile prevăzute de proiectul de lege.

Doamnelor și domnilor deputați,

Considerând înțeleaptă și ilustrativă decizia Parlamentului din 1997 de a nu adopta o astfel de lege și, având în vedere pertinența argumentelor împotriva adoptării, în prezent, a unei astfel de legi, propun respingerea acestei inițiative legislative, anticonstituțională, antieuropeană ilegală și profund imorală.

Vă mulțumesc.

 
Vasile Mocanu - declarație politică cu titlul Să nu ne considerăm cu sacii în căruță;

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Grupul parlamentar al Partidului Conservator. Nu este nimeni.

Minoritățile naționale, domnul Miron Ignat nu este.

Ne întoarcem la P.S.D., domnul deputat Vasile Mocanu.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Declarația mea politică se intitulează "Să nu ne considerăm cu sacii în căruță".

Guvernanții nu mai răbdare. De când oficialii europeni au lăsat să se înțeleagă că raportul de țară al Comisiei Europene va consfinți aderarea României la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, relațiile din rândul coaliției de la Putere s-au deteriorat vizibil.

În ultimele săptămâni, reprezentanții partidelor din arcul guvernamental s-au atacat cu o pasiune de care nu-i credeam în stare. De la acuzele reciproce potrivit cărora unii votează taman invers, față de cum au promis anterior, la legile propuse de ceilalți, până la pamfletele la care se râde în gura mare de colegii de Alianță, guvernanții țin să arate că au ajuns într-o situație fără ieșire.

Din păcate, toate acestea întâmplări ar fi comice dacă nu ar fi în realitate foarte triste. Priviți ce se întâmplă peste tot în țară. Inundațiile fac ravagii în continuare în sudul țării; agricultura se află într-o stare deplorabilă, lucrările de primăvară fiind mult în întârziere; zeci de mii de români sunt umiliți de către Ministerul Sănătății doar pentru că vor să-și achiziționeze medicamentele de care au neapărată nevoie; simulările din învățământ scot la iveală un dezinteres total față de carte al elevilor etc. etc.

Toate aceste scandaluri și ratări ale guvernanților de azi pun în pericol eforturile făcute de România, din 1990 încoace, pentru a intra în lumea civilizată.

Da, este adevărat, căsătoria dintre PNL și PD a fost o greșeală. Dar divorțul este contraindicat în acest moment, chiar dacă s-a ajuns la păruială între partenerii de Alianță.

Aveți puțintică răbdare, domnilor! Raportul Comisiei Europene va fi făcut public abia pe 16 mai. Nu vă considerați cu sacii în căruță. Mai este multă treabă de făcut.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Petru Călian - intervenție cu titlul Ziua Europei și Ziua Independenței Naționale;

Grupul parlamentar al P.N.L.-ului, dacă mai este cineva dintre cei înscriși pe listă? Nu este nimeni încă.

La P.D. nu este nimeni. La P.R.M. am terminat, ca și la U.D.M.R.

Domnul Petru Călian, de la Grupul parlamentar al Partidului Conservator.

 

Domnul Petru Călian:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi are drept titlu: "Ziua Europei și Ziua Independenței Naționale".

Ziua de 9 mai 1950 a reprezentat primul pas către ceea ce este azi Uniunea Europeană, către ceea ce va fi pe viitor, prin aderarea celorlalte state europene. A fi european, afirma la un moment dat Jonathan Scheele, Șeful Delegației Comisiei Europene, la Conferința AIESEC, din 27 aprilie 2005, e o stare firească, pe care nu simți nevoia să o definești. A fi european înseamnă a împărtăși valori europene.

"Unită în diversitate" este deviza Uniunii Europene. A fost folosită pentru prima dată în 2000 și a fost pentru prima dată menționată oficial în Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa, încheiat în 2004. Semnificația devizei este că, prin Uniunea Europeană, europenii își unesc eforturile, conlucrând pentru menținerea păcii și pentru prosperitate, și că numeroasele culturi, tradiții și limbi diferite care coexistă în Europa sunt un atu pentru Uniune.

În ziua de 9 mai, la Paris, ministrul de externe al Franței Robert Schuman a citit presei internaționale o declarație, prin care chema Franța, Germania și celelalte popoare ale Europei să își unească producțiile de oțel și cărbune, ca "primă fundație concretă a unei federații europene".

Propunerea lui avea ca scop crearea unei comunități, în cadrul căreia membrii să își pună sub control comun producția de oțel și cărbune - ca bază a puterii lor militare - în scopul evitării izbucnirii unui nou război.

În 1985, când proiectul construcției europene era deja clar conturat, cele zece state membre care formau la acea dată Comunitatea Europeană au hotărât ca ziua de 9 mai să devină Ziua Europei.

Pe de altă parte, dincolo de valorile europene pe care le împărtășim, sărbătorind ziua de 9 mai, tot în această zi sărbătorim și Ziua Independenței Naționale. Nu se contrapune o sărbătoare națională uneia care transcende granițele națiunilor europene. Reprezintă o altă celebrare a valorilor pe care Uniunea le respectă: libertate, independență, democrație, pace.

A durat foarte mult până să ajungem aici, va mai dura încă destul timp până să putem afirma că ne-am însușit pe deplin valorile europene, cel puțin în ceea ce privește democrația și nivelul de trai al cetățenilor. Pe moment, putem doar rememora sacrificiile umane și eroismul celor care au făcut posibil ca noi să ajungem mâine să sărbătorim Ziua Europei ca pe o zi națională.

Până atunci, însă, până când valorile, tradițiile și sărbătorile românești vor face parte oficial din patrimoniul cultural al Europei lărgite, nu ne rămâne decât să visăm că, la fel cum noi am înglobat valorile Europei, la fel, Europa va accepta să-și îmbogățească trecutul și cu ziua de 9 mai, ca zi a Independenței României.

Stimați colegi,

Și o ultimă precizare, tot azi, a încetat din viață ultimul supraviețuitor de pe vasul Titanic, în vârstă de 99 de ani. Așa că este încă un prilej prin care să marcăm ceea ce istoria nu va uita niciodată: tragedia de pe vasul Titanic.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Dumitru Bentu - declarație politică intitulată Taxa;

Miron Ignat n-a venit. Ne întoarcem la PSD, domnul Dumitru Bentu.

 

Domnul Dumitru Bentu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Taxa".

Degeaba acuzăm actuala guvernare că nu are grijă de cetățenii acestei țări, că nu este preocupată de nivelul lor de trai, de starea de sănătate, de mediul în care trăiesc etc. Dimpotrivă, tot ceea ce ar dăuna acestor obiective sociale de maxim interes pentru victorieni este taxat, astfel încât diferitele tipuri de agresiuni asupra oamenilor să aibă efect minim.

Sub forma taxei pe viciu se ascunde taxa pe fum, fie el și tabagic, trimițându-ne la celebrul fumărit din epoca fanariotă. Se ascunde, de asemenea, taxa pe aburi, fie ei și alcoolici.

Inventivi și necruțători, finanțiștii domnului Vlădescu vor aplica, de la 1 ianuarie, taxa pe praf, pentru a-i învăța minte pe proprietarii de balastiere, să nu mai atenteze la alveolele pulmonare ale contribuabililor. Majorarea taxelor pe nisip și pietriș va duce inevitabil la creșterea prețului caselor, care, în soluții constructive clasice, conțin 25-30% astfel de materiale (beton). Observați așadar că nici castele de nisip nu ne mai putem permite, sub politicile fiscale "relaxate" ale Guvernului Tăriceanu.

Taxa pe apa de ploaie este de mult o realitate, iar taxa pentru locurile de veci te lasă fără grai. Un alt element al cadrului natural, pământul, este și el supus, prin grija acelorași gânditori, taxelor și impozitelor, asigurându-se astfel un echilibru între componentele primare ale mediului generatoare de venituri.

Un act normativ elaborat și adoptat de Guvern, în procedură de urgență, ar putea institui, în contextul actualelor politici economice, o taxă reală și originală, taxa pentru praful de pe un anumit instrument de percuție.

Apa, fumul, aburul, praful nu mai sunt de mult ale noastre, ci au devenit capitole ale p.i.b.-ului, iar cerberii finanțelor caută cu înfrigurare și alte soluții, uitând că taxatorii vor fi taxați, la rândul lor, sperăm, cât mai curând.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Mira Anca Victoria Mărculeț Petrescu - declarație politică intitulată Comportamentul secretarului general adjunct al Camerei Deputaților, Mihai Unghianu, față de deputații care se opun actelor sale abuzive;

Dacă din partea PNL-ului mai există vreun coleg parlamentar? Nu este.

La PRM s-a terminat lista...

   

Doamna Mira Anca Victoria Mărculeț Petrescu:

Mai sunt eu, domnule președinte, Anca Petrescu, m-ați uitat.

 
 

Domnul Miron Tudor Mitrea:

A, este doamna Anca Petrescu. Haideți, doamna Petrescu.

 
 

Doamna Mira Anca Victoria Mărculeț Petrescu:

Declarația mea politică este intitulată: "Comportamentul secretarului general adjunct al Camerei Deputaților Mihai Unghianu față de deputații care se opun actelor sale abuzive".

De nenumărate ori, am atras atenția, cerând și demisia, asupra modului prin care secretarul general adjunct gestionează bugetul Camerei Deputaților. Am prezentat în mai multe rânduri Biroului permanent investițiile făcute arbitrar de către acesta din banul public.

Numai în ultimele 6 luni sunt trei investiții în clădirea Palatului Parlamentului, total nepotrivite, în care s-au investit miliarde. Și este vorba despre: studioul tv, în corpul B1 etajul 3; spațiul din subsolul corpului C5 și clubul parlamentarilor.

Sesizez, de asemenea, că secretarul general adjunct nu a fost reales de către actualul plen al Camerei Deputaților și, mai mult, activitatea sa n-a fost analizată, la cererea insistentă a presei, care a sesizat de nenumărate ori carențele acestei activități.

Recent, mai exact pe data de 4 mai 2006, am trăit un eveniment în incinta acestei instituții care este Parlamentul României care pare incredibil. Aflându-mă împreună cu domnul deputat al Partidului Democrat, Valentin Iliescu, în corpul B1 etajul 3, am vrut să vizionăm împreună spațiul în care o sală mare și luminoasă este folosită și s-au investit în ea 5 miliarde, pentru a se face un studio de televiziune, un fel de "casă în casă", o investiție care este aleasă în mod arbitrar și total neadecvată.

Domnul Mihai Unghianu, știind că eu adusesem argumente în scris la Biroul permanent pentru a fundamenta o destinație adecvată spațiului, și anume, clubul parlamentarilor, a dat dispoziție ca acest spațiu să nu fie deschis, atâta timp cât eu mă aflu în fața ușii, așteptând ca cineva să vină cu cheia.

Iată faptele, pe care le-am și prezentat în scris domnului președinte al Camerei Deputaților:

La data de 4 mai, aflându-mă în biroul domnului director Tudorel Chiriac, direcția de investiții a Camerei Deputaților, a apărut domnul deputat Valentin Iliescu, care l-a rugat să deschidă sala în care se sistaseră lucrările de studio tv și în care urma să fie amenajat clubul parlamentarilor - este vorba de corpul B1 etajul 3 cota 3150 -, deoarece dorea să prezinte Biroului permanent punctul de vedere, ca membru fondator al clubului în chestiunea acestui spațiu. Pentru că eu cunoșteam bine acest subiect, despre care întocmisem nenumărate memorii la Biroul permanent, am pornit împreună spre etajul 3, fiind necesare și unele explicații din partea mea.

Ne-am deplasat în grup către etajul 3 corpul B1, timp în care domnul director Tudorel Chiriac l-a contactat pe domnul director Manole Araiman, de la serviciul administrativ, care avea cheia, spunându-i că doi deputați, domnul Iliescu și cu mine, urcăm la etajul 3 și îl rugăm să ne deschidă spațiul, pentru a-l viziona. Nu a apărut nimeni cu cheia. Am așteptat o jumătate de oră în fața ușii închise, după care am telefonat domnului director general al direcției tehnice Constantin Durleci, care, la nenumăratele noastre apeluri, nu a răspuns.

Am revenit telefonic, pentru a-l contacta pe domnul director Araiman, care ne-a informat faptul că trebuie să mai așteptăm, pentru că persoana care avea cheia se află undeva, în parcul clădirii.

După ce am așteptat aproape o oră în fața ușii, domnul director Chiriac a fost sunat de secretarul general adjunct Mihai Unghianu, care i-a cerut să părăsească zona și să-mi comunice mie să plec imediat, altfel nu-i deschide ușa domnului deputat Valentin Iliescu. Era un abuz incredibil din partea secretarului general adjunct.

Situația devenise gravă, mi-am dat seama că pierdusem timp în fața ușii și, că de fapt, această așteptare se datora refuzului secretarului general adjunct de a-i permite domnului deputat Iliescu accesul, împreună cu mine, în sala în care începuseră lucrările de amenajare pentru studioul tv, care, din cauza intervențiilor mele la Biroul permanent, se sistaseră.

Dorind să pun capăt acestei situații penibile, doi deputați să fie la cheremul capriciilor domnului Mihai Unghianu, l-am sunat pe acesta, încercând să-l conving să vină și să le permită subalternilor săi să ne deschidă ușa. Mi-a răspuns cu injurii, cu cuvinte grosolane ca, apoi, în câteva minute, să apară personal, pentru a ne comunica faptul că, atâta timp cât eu mă aflam acolo, el nu va deschide ușa, iar eu să binevoiesc să părăsesc imediat zona. Am replicat că această atitudine nu va rezolva problema de fond, și anume, frauda de a face investiții greșite, moment în care a devenit și mai agresiv și mai violent în limbaj.

Între timp, a apărut domnul director Araiman, marcat de momentul la care asista, cu cheia, precipitându-se să deschidă ușa. Plin de furie, domnul Unghianu l-a împiedicat să deschidă sala și adresându-i-se domnului deputat Iliescu i-a explicat că numai dânsului îi va permite intrarea în spațiu și numai după plecarea mea. Domnul deputat nu a acceptat acest lucru, părăsind împreună cu mine locul, după aproape două ore, în care s-a produs incidentul, fără posibilitatea de a pătrunde în încăperile pentru care ne deplasasem.

Episodul ne-a marcat profund, atât pe domnul deputat, care a asistat la toată această scenă, cât, mai ales, pe mine, care am fost ținta comportamentului deviat al secretarului general adjunct. Aceasta, de fapt, nu-și putea reține furia, deoarece am generat prin intervențiile mele pertinente oprirea unei investiții inutile și stupide în acel spațiu, generatoare de cheltuieli nejustificate.

Domnul Mihai Unghianu, care este secretarul general adjunct, nu este la prima abatere de acest fel. La data de 14 aprilie, secretarul general Gabriela Ionescu a condus o ședință cu factorii implicați în pregătirea clădirii pentru summit-ul francofoniei, invitându-mă și pe mine la această ședință (eu fiind și membră a Grupului de prietenie francez-român).

În momentul în care Mihai Unghianu m-a văzut intrând, a părăsit sala, amenințând-o pe doamna secretar general Ionescu Georgeta că nu va colabora cu dânsa, dacă eu sunt de față, fapt care a determinat-o să-mi ceară scuze și să mă roage să plec. Nu am vrut să escaladez conflictul în acel episod. Dar remarc gravitatea faptei, a șantajului, a amenințărilor, procedură pe care o folosește în mod curent, atât față de superiori, cât și față de subalterni.

Ca arhitect al acestei clădiri, am responsabilitatea, conform legii, până la finalizarea ei, aceasta nu a dispărut odată cu alegerea mea ca deputat. Baza de date tehnice și funcționale pe care o dețin facilitează cele mai potrivite și economice soluții. Am o experiență acumulată în cei 30 de ani de meserie și de-a lungul executării acestei clădiri, pe care o cunosc în detaliu, și, deci, sunt un permanent pericol pentru orice fraudare a investițiilor.

Episodul pe care l-am relatat este o recidivă la altele, provocate de manifestările agresive ale domnului secretar general adjunct. Comportamentul lui nu trebuie, însă, lăsat nesancționat. Este inadmisibil ca în clădirea Palatului Parlamentului să se petreacă o astfel de scenă.

Ca urmare, trebuie să fie luate măsuri pentru ca domnul secretarul general adjunct Unghianu să intre într-un cadru de legalitate și să se manifeste civilizat într-o incintă publică, cum este Palatul Parlamentului.

Am cerut și cer în continuare demisia secretarului general adjunct, pentru abuz în serviciu.

Cer, de asemenea, demisia și directorilor Dan Durleci și Manole Araiman, care au refuzat să ne deschidă spațiul.

În acțiunile sale abuzive, totuși, secretarul general adjunct se sprijină pe anumite persoane, chiar și din Biroul permanent, care au anumite interese. Dar interesele Camerei Deputaților sunt deasupra intereselor individuale.

Manifestarea necivilizată și abuzivă a secretarului general adjunct trebuie analizată foarte atent. Trebuie sancționată și instigarea la insubordonare a subalternilor săi.

În ceea ce privește bugetul Camerei Deputaților, pentru a evita situații ca cele precedente și decizii arbitrare, activitatea investițională a Camerei Deputaților, în care se gestionează banul public, ar trebui să rămână în competența secretarului general sau, eventual, a secretarului general adjunct Sfăcăreanu, ale căror C.V. îi recomandă în acest sens.

Ca urmare a amenințărilor dure venite din partea domnului Mihai Unghianu, care s-a manifestat agresiv și necontrolat, cu un comportament deviat față de mine, consider că în momentul de față am nevoie de protecție atât eu, cât și familia mea.

Aș mai vrea să fac o mică completare. Comportamentul domnului Mihai Unghianu, agresiunile, amenințările și abuzurile vizavi de mine, ca proiectantă a Palatului Parlamentului, au început încă din anul 2003, când am depus la PNA dosarul "Fraudă la E4", referitor la investiția și distrugerile din corpul E4 făcute pentru Muzeul de artă contemporană, care s-a finalizat cu mutilarea fațadei și volumului acestei construcții.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Și eu vă mulțumesc, doamnă deputat.

 
Vasile Filip Soporan - declarație politică intitulată Ce trebuie făcut într-o guvernare de dreapta pentru rezolvarea problemelor sociale;

În continuare, la PC nu este nimeni. Ne întoarcem la PSD, domnul Vasile Soporan.

 

Domnul Vasile Filip Soporan:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

O să prezint declarația politică intitulată: "Ce trebuie făcut într-o guvernare de dreapta pentru rezolvarea problemelor sociale".

În perioada de tranziție, cu precădere în cadrul guvernărilor de dreapta, resursele statului se diminuează prin următoarele modalități: reducerea activităților industriale productive; aducerea agriculturii în incapacitatea de a deveni competitivă; micșorarea resurselor aflate în directa gestiune a statului; adoptarea unei politici fiscale care nu vine în sprijinul celor mulți. Toate aceste lucruri au diminuat capacitatea statului de a dezvolta programe de investiții în domeniul infrastructurii, de construire a locuințelor sociale și de a dezvolta programe sociale, care să micșoreze efectul creșterii costului coșului zilnic.

Prin urmare, cel puțin într-o guvernare de dreapta, singura posibilitate de a rezolva necesitățile curente ale populației este aceea de a avea o politică salarială corectă.

Până în momentul de față, în perioada de tranziție, nu a apărut, ca și acum, necesitatea construirii unei locuințe și a rezolvării problemelor sociale, în momentul în care numărul angajaților raportat la populație este cel mai scăzut din Europa. Astfel: la o populație de 21.659.000 de locuitori, în România există 4.565.000 de angajați, cu un raport de 22%; în Bulgaria, la o populația de 7. 761.000 de locuitori, există 2.190.000 de angajați, cu un raport de 28%; iar în Ungaria, la o populație de 10.098.000 de locuitori, există 3.902.000 de angajați, cu un raport de 39%.

Presiunea apărută în ultima perioadă, odată cu trecerea timpului, se explică prin faptul că se diminuează beneficiile inerției sistemului social anterior, în care bugetul de familie era degrevat de o serie de cheltuieli, care aparțineau statutului. S-a construit mult în perioada anterioară (unii spun că prea mult), au existat, cel puțin în perioada de vârf, numeroase programe sociale, care s-au diminuat sau chiar au fost eliminate. Locuința era realizată din resursele statului, programele sociale beneficiau de resurse naționale, retribuția și bugetul familiei nu erau afectate de aceste cheltuieli.

În momentul de față, toate aceste cheltuieli trebuie suportate din bugetul familiei. Ponderea importantă a veniturilor din bugetul familiei este adusă de retribuțiile salariale și mai puțin sub aspectul unei distribuții uniforme, de veniturile specifice mecanismelor economiei de piață.

Având în vedere acest lucru și contribuția importantă a retribuțiilor salariale în rezolvarea problemelor sociale, vă îndemn, stimați guvernanți, să definiți o nouă politică salarială, care să conducă la salarii decente și acoperitoare. Presiunea devine din ce în ce mai mare.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Dragoș Petre Dumitriu - declarație politică cu titlul Acești bolnavi care ne conduc;

Dacă din partea Grupului PNL mai există cineva? Nu.

PD? Nu.

De la PC? Nu. Domnul Ignat nu a venit.

De la PSD, dacă mai sunt colegi? Nu.

Suplimentar, vă rog, aveți cuvântul, domnule deputat de la PRM, în afara listei, ținând seama de faptul că oricum mai avem 10 minute.

 

Domnul Dragoș Petre Dumitriu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se numește "Acești bolnavi care ne conduc".

Ultimele 24 de ore mi-au adus aminte de o carte cu un titlu extrem de sugestiv: "Acești bolnavi care ne conduc", dar și de faptul că soarta vrea să ne dea, din când în când, câte o filă înainte sau înapoi.

De ziua partidului Comunist Român, doi lideri marcanți, cu sănătoase origini comuniste, au "aniversat" într-un mod ciudat această zi istorică. Primul a fost Traian Băsescu, probabil ultimul președinte pe care Revoluția l-a prins ca membru al PCR. E bolnav și trebuie operat. Știam asta, era vizibil. Poate vreun specialist occidental își dă seama că trebuie operat și de reflexe... În fine, îi doresc multă sănătate. Atâta cât se poate.

Mai gravă mi se pare ieșirea la rampă a altui pacient, comunist de marcă și el - Theodor Stolojan. După cum le stă bine pacienților, domnia sa ne-a dat sfaturi cum anume trebuie rezolvate problemele țării. De data acesta, cam ar trebui să-i dăm dreptate, pentru că este vorba de fostul client al unui sanatoriu de boli nervoase... și, cu asemenea oameni, știți bine, nu e bine să te pui.

Marius Tucă, gazda care a primit personajul în cauză, și-a amintit cât de bine aluneca Theodor Stolojan pe pârtie. Și eu mi-am amintit de un alt sport - și de iarnă, și de vară - pe care-l practica acesta - SLALOMUL. Slalomul printre escrocherii de tip IIRUC-MEGAPOWER sau baza BTT Herăstrău. Slalom printre fuga de răspundere - plecarea de la guvernare fără a da raport asupra a ceea ce a lăsat în urmă sau plecarea din fruntea PNL, ca urmare a unei afecțiuni rămase până în ziua de astăzi necunoscută.

Nu au trecut decât câteva zile de când am votat un proiect de lege privind rambursarea de către statul român a unor datorii făcute de niște firme private din România în baza unor garanții guvernamentale. Același Theodor Stolojan, pe atunci prim-ministru, pusese Guvernul să garanteze pentru o afacere a unor șmecheri din Craiova. Oare ce interes a avut fostul premier? La vremea aceea, probabil, unul social-democrat.

Pe pârtia de la Predeal se înalță, într-o totală sfidare a normelor de amplasare a construcțiilor în stațiunile de schi, un hotel. Hotel "Premier". Primăria Predealului nu avea nici un fel de normă, nici un fel de lege prin care să-l împroprietărească pe Theodor Stolojan, decât poate aceea că primului ministru i se cuvine orice.

Theodor Stolojan este departe de a fi ceea ce pare. Adică, departe de omul serios, sec, anglo-saxon. Mi-o spun asta prea multele sale decizii ciudate, dar și flerul meu de ziarist și om politic, care nu poate avea încredere într-un migrator și mercenar politic. Un mercenar al unor cauze pe care le simte câștigătoare și pe care le apără cu parșivenia sa patetică. "Recunosc valoarea oriunde s-ar afla!" În realitate, el recunoaște valoarea banului sau a susținerii politice.

Omul acesta nu are ideal - nu a avut un ideal social-democrat, pentru că a părăsit și a trădat curentul din care a făcut parte și care l-a propulsat pe scena politică; nu și-a recunoscut nici idealul comunist, deși făcuse parte din partid, ba chiar își folosise din plin capul, dar și coatele, pentru a avansa, într-o poziție, în curând, lustrabilă; în fine, nu are în nici un caz vreun ideal liberal, pentru că cere desființarea PNL, prin scoaterea lui din Internaționala Liberală și afilierea la un curent al oportunismului, materializat astăzi în așa-zisul "Pol Popular".

Într-o singură privință nu minte Stolojan - Guvernarea Tăriceanu este slabă. Dar oare actualul premier nu cumva a trebuit să guverneze cu echipa pregătită și lăsată moștenire de Stolojan? Nu era normal ca, dacă observa vreo deviație de la linia politică, fostul premier, în calitate de consilier prezidențial pe probleme de economie, să ia atitudine imediat? Fie public, fie în fața președintelui. Nici pomeneală!

În realitate, Stolojan a fost plătit din banii românilor pentru a fi o armă de șantaj. A lui Traian Băsescu sau, pe viitor, a altuia, care va fi mai tare sau va plăti mai bine... Și automat îmi vine în minte Gigi Becali! Ce frumos le-ar sta împreună...

Un premier slab, corupt, bolnav, internat la sanatoriul de boli nervoase... Oare ce și-ar dori mai mult românii care l-au votat pe veșnicul client de la Golden Blitz?

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Și eu vă mulțumesc.

 
Gheorghe Sârb - declarație politică intitulată Apel pentru soluții de modernizare/reabilitare a infrastructurii rutiere de transport din județul Bihor;

De la Grupul parlamentar PSD, dacă mai sunt colegi cu material pregătit? Da, domnule Sârb, vă rog, aveți microfonul.

 

Domnul Gheorghe Sârb:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică este un: "Apel pentru soluții de nodernizare/reabilitare a infrastructurii rutiere de transport din județul Bihor".

Doresc să vă supun atenției o situație dificilă pentru comunitatea pe care o reprezint, dar și pentru cei care tranzitează această zonă. Este vorba despre infrastructura rutieră de transport, una dintre cele mai grave probleme ale județului Bihor.

Din păcate, nu recomand conducătorilor auto să își supună automobilele la aceste trasee bihorene dificile, specifice unor adevărate "zone de război". Și asta, în condițiile în care există puncte de trecere vamală spre Europa de Vest, adevărate "cărți de vizită" ale României la intrarea sau la ieșirea din țară.

Stimați colegi,

De ce se perpetuează această situație? Ce anume lipsește zonei Bihorului pentru a intra în grațiile actualei guvernări? Concret, de ce nu sunt fonduri disponibile și pentru infrastructura rutieră a județului Bihor?

Consider că nu este posibil ca un județ important pentru contribuția sa la bugetul național să rămână în afara algoritmului de distribuire a fondurilor guvernamentale pentru amenajarea și reabilitarea drumurilor.

Doresc să îmi exprim nemulțumirea față de situația dezastruoasă a drumului național care face legătura dintre Oradea și Deva. Mai mult decât atât, pentru tronsonul Oradea-Deva, domnul ministru Gheorghe Dobre nici măcar nu a organizat licitația, deși lucrările erau prevăzute să înceapă încă din 2005.

Vă semnalez faptul că și drumul național Oradea-Satu Mare, aflat în aceeași situație jalnică, este de asemenea lăsat deoparte.

Pe baza căror argumente sau criterii sunt bihorenii nedreptățiți?

Recent, aflat într-o vizită la Oradea, președintele Camerei Deputaților, domnul Bogdan Olteanu, declara: "Guvernul nu are probleme cu resursele financiare, există bani suficienți pentru toată infrastructura de drumuri din țară". Deci, la Guvern există bani suficienți pentru întreaga infrastructură rutieră bihoreană și nu numai. Dar de ce repararea drumurilor din Bihor nu a fost inițiată?

În cadrul vizitei mai sus-menționate, din punctul de vedere al domnului Bogdan Olteanu, starea deplorabilă a drumurilor, cel puțin la nivelul Bihorului, se datorează structurilor de conducere ale județului Bihor.

Permiteți-mi, domnule președinte, să remarc faptul că și cei din administrația locală a județului Bihor se plâng, la rândul lor, de lipsa de implicare și de susținere din partea Guvernului pentru modernizarea/reabilitarea drumurilor. Mai mult decât atât, dânșii declară că fondurile disponibile abia ajung pentru proiectele Sapard și reabilitarea rețelei de apă.

Astfel, problema rămâne nerezolvată. Dacă administrația guvernamentală nu va colabora cu cea locală, ne vom învârti într-un cerc vicios, din care cetățenii vor reieși în mod contant perdanți. Iar acest lucru nu e normal. Doar sunt reprezentanți ai coaliției și la nivel local.

Dacă administrația locală trebuie să încerce identificarea unor soluții alternative disponibile cu resurse proprii pentru tronsoane limitate, Guvernul trebuie să își asume rezolvarea acestei situații. Această stare de fapt nu poate fi continuă. De pe vremea romanilor, drumurile reprezintă cea mai bună și eficientă infrastructură pentru dezvoltarea economică.

Și de acest lucru avem nevoie în Bihor: infrastructură rutieră adecvată pentru stimularea comerțului local, regional, național și, implicit, european, datorită amplasării la granița cu Uniunea Europeană. Iar fonduri se pare că există, e nevoie doar să le alocăm corespunzător situației reale de pe teren.

Inițiez pe această cale un apel pentru toți colegii și susținătorii județului Bihor, pentru a manifesta interes și susținere în vederea rezolvării situației deplorabile a drumurilor din Bihor. Mai ales că pe majoritatea drumurilor s-au format adevărate cratere, care pun în pericol siguranța circulației, bunurile și viața cetățenilor din această zonă sau aflați în tranzit.

Ne-am săturat să fim lăsați deoparte! Nu vrem să intrăm în Uniunea Europeană prin gropi și plombe artificiale! Dacă alte județe și regiuni au fost favorizate constant, noi am avut răbdare, dar acesta nu a fost răsplătită.

Domnilor guvernanți, județul Bihor este în România. Nu uitați!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Vă mulțumesc.

 
 

Dacă mai sunt colegi în sală care doresc să ia cuvântul? Nu.

Cu acesta, am încheiat. Ne revedem la ora 10,30.

 
   

(Următoarele declarații au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de ședință.)

 
  Costică Macaleți - intervenție intitulată 9 Mai - Ziua Europei în România;

Domnul Costică Macaleți:

Declarație politică intitulată "9 Mai - Ziua Europei în România"

Probabil că titlul declarației mele politice v-ar putea face să vă gândiți la un text care conține aprecieri față de ziua Europei, care se sărbătorește azi, sau poate că ar fi vorba despre cine știe ce manifestări festiviste cu această ocazie. V-aș spune atunci că vă înșelați!

Nu, domnilor colegi, nu este vorba despre așa ceva! Este vorba despre o zi de 9 mai care va veni și va trece peste o țară, România, care speră să fie martora ultimului 9 mai ca stat candidat, în perspectiva posibilei integrări a țării în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007.

Așadar, e o zi "normală" de 9 mai. În diverse instituții se organizează diferite manifestări dedicate Zilei Europei. Pe stradă însă e altceva! 15.000 de membri ai majorității confederațiilor sindicale manifestează pentru drepturile lor salariale, pentru o viață mai bună. O viață mai bună pentru ei și familiile lor, dar și pentru pensionarii care le sunt părinți. Probabil că și aceștia li se vor alătura, pentru că deja suntem în data de 9 ale lunii și plafonul de medicamente compensate și gratuite s-a epuizat de zile bune, așa că nu mai sunt cozi în fața farmaciilor. De altfel, ministrul Nicolăescu i-a și asigurat pe toți că medicamentele se vor ieftini, dar nu știe exact cu cât și când anume, însă "îi va anunța la momentul potrivit". Sinistrații cărora apele le-au luat agoniseala de-o viață trec și ei prin ziua de 9 mai. Desigur, adăpostiți în corturi, în timp ce câțiva dintre copii lor își iau inima în dinți și merg kilometri întregi, până la școala din satul vecin, care le e de altfel cât se poate de familiară, pentru că e la fel de dărăpănată ca și vechea lor școală. Dar poate nu plouă, mai știi? Pentru că va fi destul de trist dacă plouă. Ce ar însemna să se întâmple asta tocmai azi, 9 mai, cel puțin în București, unde asfaltările de anul trecut sunt proaspăt decopertate, pentru a fi "consolidate" drumurile Capitalei? Ar fi într-adevăr dramatic să vedem mii de sindicaliști, amestecați cu pensionari mărșăluind în ploaie, prin noroiul străzilor decopertate, în zgomot de claxoane și pichamere, către sediul Guvernului, unde reprezentanții Puterii ciocnesc cupele de șampanie în cinstea Zilei Europei!

Nu-i așa că e frumos de 9 mai, domnilor guvernanți? Europa, venim!

P.S. Nu credeți că a venit vremea să fim europeni adevărați, să intrăm în Uniune cu fruntea sus, într-o țară civilizată, care-și tratează cetățenii cu respectul cuvenit, domnilor de la putere?

  Aurel Vlădoiu - declarație politică intitulată «Bătrânii - bătaia de joc a alianței Dezastru și Amar»;

Domnul Aurel Vlădoiu:

"Bătrânii - bătaia de joc a alianței Dezastru și Amar".

Cândva se spunea: "Cine nu are bătrâni va trebui să și-i cumpere", semn al profundului respect pentru înțelepciunea care vine o dată cu bătrânețea. Din păcate, actuala guvernare portocalie nu dă doi bani pe această străveche vorbă românească și-și bate joc în cel mai barbar stil de mamele, tații, bunicii și bunicile noastre.

După ce i-au mințit cu nerușinare că le vor mări amărâtele de pensii, politicienii Alianței "Dezastru și Amar" îi umilesc acum pe pensionari, forțându-i să stea la cozi imense pentru medicamentele necesare supraviețuirii.

Ministrul contabil dovedește, pe zi ce trece, că nu are nici în clin, nici în mânecă cu domeniul pe care-l păstorește - Sănătatea. Ministrul bâlbâit și la propriu și la figurat este acum, probabil, cel mai ocărât personaj de pe scena politică actuală, care vomite gafe după gafe. Sistemul sanitar este la pământ, bolnavii sunt nevoiți să-și cumpere singuri medicamentația, lista de medicamente compensate și gratuite devine din ce în ce mai anemică. Zilnic mai dispare câte un medicament de strictă necesitate din această listă.

La Vâlcea, la fiecare început de lună, sute de oameni trăiesc calvarul cozilor interminabile pentru eliberarea medicamentelor necesare, fără a ști însă dacă acestea se găsesc la farmacia respectivă sau dacă nu se epuizează până ajung ei la ghișeu. Cozi ca în vremurile de altă dată, oameni sculați de la miezul nopții, țipete și multă disperare. Sunt oameni care străbat zeci de kilometri pentru a intra în posesia unor medicamente ce le pot alina suferința.

În acțiunile mele în teritoriu am întâlnit persoane în vârstă, venite tocmai de la Bălcești, Perișani, Malaia, Tetoiu, bolnavi care au bătut în lung și-n lat județul, fără a-și putea procura medicamentele. Cele mai multe dintre acestea sunt cardiace, pentru care medicamentele prescrise de medic sunt vitale. Lor li se adaugă oameni cu alte afecțiuni, tot atât de grave, copii care așteaptă ore întregi la coadă pentru părinți și bunici.

Lunar, în județul Vâlcea, sute de pacienți rămân fără medicamente și plâng pe la ușile farmaciilor. Lor nu le mai rămâne decât speranța într-o minune.

Demnitarii din acest domeniu sunt de-a dreptul cinici când afirmă că nu pensionarii constituie segmentul de populație care interesează cel mai mult ministerul care se cheamă al sănătății și familiei. Adică, atunci când au fost salariați și-au plătit necontenit obligațiile față de asigurările de sănătate și reușeau să nu se îmbolnăvească, reprezentau un segment de populație care-i interesa pe guvernanți, iar acum nu.

Barbară gândire!

Când spitalele nu mai au bani să cumpere medicamente, iar farmaciile nu mai sunt în stare să onoreze rețetele compensate, pentru că nici casele de sănătate nu-și mai plătesc datoriile, e clar că se apropie falimentul acestui domeniu vital pentru orice societate din lumea aceasta.

De asemenea, este din ce în ce mai evidentă neputința actualei puteri politice de a mai gestiona sistemul sanitar.

  Mihăiță Calimente - comentariu cu privire la semnarea unei înțelegeri de cooperare parlamentară între P.S.D. și P.R.M.;

Domnul Mihăiță Calimente:

Zilele trecute, întreaga mass-medie a anunțat, la unison, semnarea unei înțelegeri de cooperare parlamentară între PSD și PRM. Inițial am considerat cu toții că este vorba despre un zvon, despre încă o idee aruncată "în eter" de tribunul Corneliu Vadim Tudor.

La doar câteva ore de la apariția respectivei știri, Mircea Geoană a confirmat existența unor negocieri extrem de avansate cu PRM în vederea semnării unui protocol de colaborare parlamentară.

În fața acestei realități, mulți membri ai societății civile au fost uimiți de această colaborare între un partid care se revendică a fi unul european, democratic, și un partid ca PRM-ul, considerat de opinia publică internă și internațională, dar și de instituțiile europene, ca fiind unul naționalist, o frână în calea aderării României la Uniunea Europeană.

Personal, în momentul anunțului, gândul m-a dus la celebrul și de tristă amintire "patrulater roșu" din perioada 1992-1996.

Realizarea unei astfel de înțelegeri arată disperarea PSD-ului, în condițiile în care sondajele indică o cădere liberă a fostului partid de guvernământ. Nu cu mult timp în urmă, liderii PSD afirmau cu tărie că "o eventuală colaborare cu PRM este și va fi exclusă, indiferent de situația politică a țării".

Era la acel moment o atitudine responsabilă a unui partid politic care se mândrea cu o guvernare în care cuvântul de ordine era "integrarea europeană". La acel moment, izolarea politică a PRM, partid care aduce prejudicii imense imaginii României, era un fapt concret.

Astăzi, prin această acțiune, PSD deschide cutia Pandorei și face o alianță cu PRM în vederea salvării sale în sondaje.

Atitudinea PSD însă nu surprinde, fostul partid de guvernământ arătându-și adevărata față, sacrificând orice idee de corectitudine și consecvență în vederea satisfacerii propriului interes.

  Bogdan Liviu Ciucă - intervenție cu titlul La mulți ani, U.E.!;

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

Declarație politică intitulată "La mulți ani, U.E.!"

Ziua de 9 mai are pentru noi românii o importanță deosebită, asta pentru faptul ca din punct de vedere istoric sărbătorim Ziua Independenței de Stat a României și Ziua Victoriei Asupra Fascismului, iar din punct de vedere european aniversăm Ziua Uniunii Europene.

Aceste sărbători au un numitor comun: Libertatea!

Ziua Uniunii Europene, numită și "Ziua Schuman'' după numele celui care a propus la 9 mai 1950 planul pentru crearea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, care a fost baza creării actualei Uniuni Europene. Astăzi putem spune că Europa a trecut de la integrarea economică la integrarea teritorială și politică.

Uniunea Europeană și-a propus să-și creeze o lume a oamenilor, sa fie aproape de cetățenii săi, să înlocuiască «cooperarea pașnică dintre statele europene» cu o construcție care să respecte libertatea și identitatea tuturor popoarelor născute și crescute pe acest continent.

La 26 februarie 2001 a fost semnat Tratatul de la Nisa. Miniștrii de externe ai statelor U.E au hotărât astfel reforma instituțiilor europene și extinderea Uniunii, prin admiterea a 12 noi state membre.

România depune eforturi pentru integrarea la 1 ianuarie 2007, astfel încât sublinierea liderilor europeni - că lărgirea U.E. nu poate fi completată până când România și Bulgaria nu vor fi integrate - să devină realitate.

Această intenție este în sensul creării unui spațiu al conștiinței și identității europene, unde noul continent, într-o conotație ideală, să fie locul în care să se respecte libertatea și identitatea popoarelor care-l formează, pentru că: «locuitorii săi, veniți în valuri succesive de la începuturile umanității, au dezvoltat aici în mod progresiv valorile care stau la baza umanismului: egalitatea oamenilor, libertatea, respectarea națiunii» așa cum se afirmă în Preambulul Constituției Europene, unde, de asemenea "caracterul democratic și transparent al vieții politice să acționeze în favoarea păcii, justiției și solidarității în lume".

Aceste principii trebuie să stea la baza doctrinelor noastre, pentru ca partidele din care facem parte să poată construi cu discernământ o lume nouă, complexă și neagresivă, în care timpul să ne dăruiască 1000 de ani de pace, pentru ca astfel spirala Turnului Babel să se reînfășoare într-un "punct de fugă" sacru, prin care Dumnezeu să poată privi, pentru a ne dărui o lume nouă.

La mulți ani, U.E.!

  Claudius Mihail Zaharia - marcarea unor evenimente de o importanță covârșitoare pentru renașterea modernă a țării noastre;

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

În luna mai a acestui an se împlinesc 140 de ani de la urcarea pe tronul României a Principelui Carol I de Hohenzollern, 125 de ani de la proclamarea Regatului României și 100 de ani de la organizarea Expoziției Generale din 1906, evenimente de o importanță covârșitoare pentru renașterea modernă a națiunii noastre.

Pentru a readuce în conștiința publică aceste imagini de referință ale istoriei neamului, Guvernul României, prin Ministerul Culturii și Cultelor, a organizat la Muzeul Național de Istorie a României expoziția "România în timpul lui Carol I".

Expoziția, ce va fi inaugurată în ziua de 10 mai, va cuprinde peste 500 de lucrări de artă plastică și decorativă, numismatică, medalistică, fotografii, piese de vestimentație și documente însemnate.

Guvernul României va mai sublinia importanța acestui eveniment pentru România, cât și importanța pe care Regele Carol I a avut-o în dezvoltarea României, prin publicarea unui amplu catalog, care cuprinde studii din care generațiile tinere pot afla mai multe informații despre personalitatea Regelui Carol I și despre realizările acestuia.

10 mai, ziua monarhiei în România, este și va rămâne ziua în care românii aniversează îndelungata domnie a lui Carol I, de aproape jumătate de secol - 48 de ani -, domnie care a corespuns uneia dintre cele mai prospere perioade din istoria României, epoca modernizării ei pe toate planurile.

Astfel, fie și numai pentru o scurtă reamintire a realizărilor acelei perioade, nu pot să nu evoc realizările în plan politic, economico-social și cultural. În această perioadă:

  • în plan politic, România și-a câștigat independența, a fost introdus sistemul democratic al rotativei guvernamentale și a fost proclamat Regatul Român;
  • în plan economico-social, a fost introdus un nou sistem monetar și a fost bătută monedă națională, a fost construită rețeaua națională de căi ferate, a fost modernizată rețeaua portuară, a fost modernizat serviciului poștal, toate aceste fiind doar câteva din realizările acestei perioade;
  • în plan cultural, a fost înființată Societatea Academică, transformată în 1879 în Academia Română, au fost construite edificii culturale de prim rang, a fost încurajat stilul neoromânesc în arhitectură, au fost înființate societăți și fundații culturale.

Apreciez implicarea Guvernului în organizarea de evenimente comemorative și eforturile pe care acesta le depune pentru păstrarea vie a acestor valori naționale și consider că România are nevoie să-și amintească de perioadele în care a fost condusă de lideri care, prin măsurile și politicile adoptate, au îndreptat țara noastră spre progres și dezvoltare.

Nu pot încheia fără a aminti că astăzi România sărbătorește pentru ultimul an Ziua Europei cu statutul de țară candidată la aderarea la Uniunea Europeană.

  Cornelia Ardelean - scurtă trecere în revistă a implicațiilor aderării țării noastre la Uniunea Europeană;

Doamna Cornelia Ardelean:

Astăzi sărbătorim, sperăm pentru ultima dată, Ziua Europei în afara Uniunii Europene. Faptul că începem să simțim și să sărbătorim împreună cu toți europenii este fără îndoială un lucru pozitiv. Pentru clasa politică însă, Ziua Europei trebuie să fie în primul rând un moment de reflexie, și abia apoi un motiv de sărbătoare. Un moment de reflexie cu privire la modul în care suntem pregătiți să intrăm pe piața concurențială a Uniunii Europene.

Integrarea europeană a fost una dintre puținele teme supuse dezbaterii publice care nu a stârnit discuții aprinse - clasa politică, mass-media, opinia publică s-au exprimat masiv în favoarea accederii la UE. Văzut ca un fel de "tărâm al făgăduinței", spațiul european a fost stabilit ca un scop de necontestat. Poate tocmai acesta este motivul pentru care nu au fost discutate suficient implicațiile aderării țării noastre la Uniunea Europeană, nu au fost identificate cu suficientă acuratețe punctele slabe ale societății românești, la impactul cu o comunitate mult mai dezvoltată. Și, în consecință, aceste sectoare nu au fost pregătite să facă față noului context.

Factorii de decizie au arătat în mică măsură posibilele consecințe cu urmări negative ale intrării pe o piață concurențială puternică, așa cum este cea europeană. Experiența țărilor est-europene care au aderat la UE arată că micii întreprinzători pot fi sever afectați de noile reglementări la care trebuie să facă față, și mulți dintre ei ajung în pragul falimentului. De asemenea, agricultorii au avut serioase probleme în a face față concurenței. Desigur, dificultățile de acest gen au un impact social semnificativ, afectând atât micii întreprinzători, cât și pe angajații acestora.

De aceea, consider că în timpul, sperăm scurt, rămas până la momentul integrării, se impune acordarea unei atenții sporite sprijinirii și pregătirii pentru integrare a acestor sectoare. Partidul Conservator a propus deja un set complex de măsuri pentru sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii, printre care se află și scutirea de la impozitare a venitului reinvestit. Numai dând putere economică acestor afaceri, acestea vor putea să se ridice la nivelul cerut în spațiul european. De asemenea, se impune sprijinirea producătorilor agricoli, care se știe foarte bine că se confruntă cu numeroase probleme. Una dintre măsurile pe care le-am propus în acest sens este ca taxa pentru utilajele agricole să fie plătită doar pentru perioada în care acestea sunt folosite.

Astăzi, de ziua Europei, doresc să le urez "La mulți ani !" tuturor europenilor și așteptăm cu nerăbdare ca anul viitor să sărbătorim în calitate de membri cu drepturi depline ai Uniunii Europene.

  Corneliu Momanu - declarație politică având ca subiect importanța valorilor europene;

Domnul Corneliu Momanu:

Declarație politică având ca subiect importanța valorilor europene.

Acum 56 de ani, Robert Schuman, ministrul de externe al Franței, făcea o declarație publică prin care solicita statelor dezvoltate ale continentului "să pună bazele concrete ale unei federații europene". Celebra Declarație Schuman a devenit astfel actul de naștere al Europei Unite.

Pentru România, aderarea la Uniunea Europeană nu înseamnă doar integrarea într-un sistem politic și economic, ci în primul rând asumarea unor valori. Despre aceste valori aș dori să vorbesc astăzi, valori care sunt, de fapt, coloana vertebrală a acestei construcții politico-economice care se numește Uniunea Europeană.

În Uniune, dezbaterea asupra valorilor europene este în plină desfășurare. În România, această dezbatere se face prea puțin sau deloc, iar atunci când se face, nu prea reușim să depășim șablonul festivist.

Am încredere în oamenii acestei țări și mai ales am încredere în tineri, care vor îmbrățișa fără rezerve ceea ce denumim "valori europene". Cred, de asemenea, că dacă anii de comunism ne-au mutilat valoric, democrația și integrarea în UE ne vor vindeca. Chiar dacă pentru asta vor trebui, poate, să treacă generații.

În acest tablou general, îmbrățișarea valorilor europene în procesul de guvernare este esențială. Iar noi, oamenii politici, suntem cei care suntem responsabili de reușita acestui proces.

Ca deputat, reprezint în Parlamentul României interesele cetățenilor județului Vrancea. Este încă proaspătă în memoria acestora amintirea unui panou care, la intrarea în județ, îi anunța triumfalist că locuiesc într-o "provincie europeana". Se știe, deși nu toți doresc să o recunoască, ce "valori" promova fosta administrație PSD atunci când se autoproclama "europeană".

Din astfel de lecții trebuie să învățăm.

Nu este suficient să cântărim integrarea României în Uniunea Europeană doar în avantaje și dezavantaje economice. Dacă aderarea la UE ne-ar ajuta să depășim proastele metehne căpătate fie pe filiere istorice, fie geografice, tot ar fi un imens câștig pentru oamenii acestei țări.

  Mihai Cristian Adomniței - declarație politică intitulată Problemele sociale ale școlii ieșene;

Domnul Mihai Cristian Adomniței:

Declarație politică intitulată "Problemele sociale ale școlii ieșene".

În luna martie a acestui an, comunitatea ieșeana a fost consternată de relatările ample și repetate ale presei locale, care prezenta un adevărat scandal sexual la nivelul unuia din «liceele bune», scandal ai cărui protagoniști au fost elevi de clasa a noua. Șocante au fost comentariile postate pe paginile electronice ale ziarelor, comentarii ale unor elevi de clasa a noua sau chiar a șaptea, care relatau experiențe personale de aceeași factura, în cadrul școlilor în care învățau. A devenit destul de clar că incidentul relatat nu este un caz izolat.

În același context, apar informații despre traficul și consumul de droguri în școală și în cercurile de prieteni ale elevilor.

La finalul aceleiași luni, presa relatează cazul șocant al unui băiețel de numai zece ani, premiant la școală, care se sinucide din cauza dorului de mama sa, care lucra în străinătate.

Organizația «Salvați Copiii - România» publică rezultatele unei cercetări pe grupuri de copii și tineri din mediul urban și rural, grupe de vârstă care acoperă populația școlară, și care ne relevă faptul că există copii de 16 ani dependenți de tutun, cofeină, droguri ușoare, ca mai târziu să avem de a face cu droguri de sinteză, iar o data cu bacalaureatul. tinerii absolvă la"școala vieții" cele mai nocive și mai distrugătoare "lecții".

Organizația «Alternative Sociale» - Iași, încercând să dea un răspuns la probleme pe care le sesizăm cu toții în cadrul școlilor, a efectuat un studiu în rândul elevilor din municipiul Iași și din comuna Răducăneni cu privire la impactul pe care îl are plecarea părinților la muncă în străinătate. Prin amabilitatea domnului Cătălin Luca, psiholog, pot să vă prezint și dumneavoastră câteva cifre semnificative: 96,2%, respectiv 96,3% dintre cei intervievați țin legătura cu părinții lor doar telefonic, iar cele mai frecvente probleme școlare care apar sunt absențele nemotivate (chiar abandon școlar), rezultatele slabe la învățătură, indisciplina, problemele cu colegii, marginalizare. Cel mai afectat este primul născut, în sarcina căruia cad în aceste condiții responsabilități de creștere și educare a fraților mai mici și care ajunge să-și neglijeze școala și formarea personală (53,1%, respectiv 50,0% din cazuri).

Realitatea societății românești, în continuă schimbare, lipsa de coordonate valorice și morale, servicii sociale slab pregătite și dezorganizate, ne aduc în situația de a face față cât de curând unor generații de tineri care nu-și mai găsesc locul și rolul în comunitate, pentru care, ca societate, vom avea de suportat costuri de inserție socială și recuperare foarte mari. Educația școlară trebuie să fie rezultatul unui parteneriat școală - societate - familie. În cazul în care una din aceste trei componente înregistrează deficiențe, rezultatul va fi viciat, iar viața tânărului care iese de pe băncile școlii se poate compromite. Paradoxul este că indiferent ce calcule am face, vinovatul vom fi «noi», indiferent că acest «noi» înseamnă societate, familie sau școală.

  Cristian Silviu Bușoi - creionarea rolului Partidului Național Liberal în reforma sistemului de sănătate din România;

Domnul Cristian Silviu Bușoi:

Partidul Național Liberal a adoptat vineri, 5 mai 2006, o rezoluție, la Delegația Permanentă de la Timișoara, prin care își propune dotarea gratuit cu calculatoare, imprimante și softul necesar funcționării acestora cabinetele tuturor medicilor de familie.

Medicina de familie, privită încă de unii ca o Cenușăreasă a sistemului sanitar din România, trebuie încurajată să devină performantă, de buna funcționare a acesteia depinzând în mare măsură o mai eficientă îngrijire a stării de sănătate a oamenilor și reducerea costurilor din spitale.

Computerele și tehnica de calcul îi vor ajuta pe medicii de familie să își cunoască mai bine pacienții, să îi trateze mai eficient, să permită urmărirea stării de sănătate, a tratamentelor recomandate pacienților, dar și evoluția bolilor de care aceștia suferă. Pe baza acestor informații se va putea eficientiza, din punct de vedere economic, sistemul sanitar, vor putea fi redirecționate fonduri spre zonele sensibile, vor fi ajustate programele naționale de sănătate, în funcție de incidența reală a bolilor și de numărul de bolnavi, medicii vor putea să gestioneze plafonul ce la va fi alocat pentru medicamentele gratuite și compensate.

Pentru Partidul Național Liberal, reforma sistemului de sănătate din România reprezintă o prioritate majoră, PNL asumându-și chiar și costurile de imagine pe care le presupun măsurile de reformă radicale și curajoase. În cadrul reformei sistemului sanitar, sprijinirea medicinei primare, adică a medicinei de familie, reprezintă un obiectiv esențial, un obiectiv sine qua non pentru reușita reformei.

  Dan Ștefan Motreanu - declarație politică intitulată Un protest sindical cu conotații politice;

Domnul Dan Ștefan Motreanu:

Declarație politică intitulată "Un protest sindical cu conotații politice".

Peste exact o săptămână, se va da publicității Raportul de țară pentru România. Semnalele pe care le-am primit până în prezent ne dau certitudinea că Raportul va fi unul favorabil. Cu toate acestea, pe diferite canale, mai mult sau mai puțin subterane, se încearcă din răsputeri o compromitere a actului de guvernare, chiar în aceste momente decisive pentru integrare. Miza este enormă. De ce să fie Guvernul Tăriceanu, și nu un alt executiv cel care va parafa trecerea pragului Uniunii Europene? De ce trebuie să consemneze istoria așa ceva? Recent am citit o declarație în care se spunea că PSD este cel care, "a băgat România în NATO" și în UE.

Deci, cuvântul de ordine este foarte clar: nu actualul Cabinet trebuie să fie cel ce va face pasul spre UE. Și pentru compromiterea acestui Cabinet se face totul. Opoziția (în treacăt fie spus, nu știu cum vor explica liderii PSD intenția de a încheia un protocol de colaborare cu o formațiune politică pe care în ultimii ani au etichetat-o ca fiind extremistă) pregătește o moțiune de cenzură, iar centrala sindicală CNSRL-Frăția pregătește, chiar de Ziua Europei, o manifestare de protest mamut. Oficialii europeni ne-au solicitat stabilitate politică. Ne-au solicitat-o expres, prin emisarii veniți la București, dar și prin luări de poziție la Bruxelles sau Strasbourg. Guvernul a promis-o. Ce imagine vor avea despre stabilitatea politică din România oficialii europeni, atunci când vor vedea o manifestare sindicală de proporții și o iminentă moțiune de cenzură pe teme economice? Cu siguranță una negativă.

Din păcate, oficialii europeni nu știu că mega-protestul sindical anunțat este unul de natură politică. Pentru că CNSRL-Frăția este aliatul politic al PSD. Citez dintr-o stenogramă mai veche a Camerei Deputaților: "La sfârșitul lunii octombrie 2003, domnul Adrian Năstase, în calitate de președinte al Partidului Social Democrat, și domnul Marius Petcu, în calitate de președinte al Confederației Naționale a Sindicatelor Libere din România "FRĂȚIA" au semnat un acord de colaborare și parteneriat..." PSD-ul a ajutat această centrală sindicală, unii dintre liderii de sindicat devenind inclusiv parlamentari. Acum, CNSRL-Frăția se revanșează.

Nu intenționez să colorez în roz realitatea de zi cu zi. Mai sunt numeroase probleme sociale de rezolvat. Dar în nici un caz nu se poate vorbi de rea-voință din partea Guvernului, și nici măcar de neputință. Am să dau un singur exemplu: în luna decembrie 2004, ultima lună de guvernare a PSD, salariul mediu net pe economie era de 687 RON. În decembrie 2005, salariul mediu net pe economie a ajuns la 845 RON. Deci este vorba de o creștere cu 158 RON.

În decembrie 2001, la un an de guvernare a PSD, creșterea salarială față de ultimele cifre ale mult hulitei (de către social-democrați) guvernări CDR, a fost de doar 74 RON. De altfel, pe întreg parcursul guvernării PSD, nu s-a înregistrat o diferență similară celei dintre lunile decembrie 2004 și decembrie 2005. Actuala guvernare a promis înainte de alegeri un salariu de 320-350 EURO pentru anul 2008.Iată că actuala guvernare este aproape de depășirea planului.

Am prezentat această statistică pentru că, în ultimă instanță, orice revendicare sindicală pleacă de la nivelul salariilor. Este adevărat, puterea de cumpărare a populației nu a crescut conform așteptărilor, dar de acest lucru nu poate fi considerat vinovat numai actualul guvern. Este adevărat, nu s-a finalizat în totalitate problema pensiilor, dar într-o proporție covârșitoare, pensiile mici, cele ale cetățenilor care au ieșit la pensie cu mulți ani în urmă, au crescut. Mai sunt cozi la farmacii, dar, în momentul în care se va respecta ad litteram noua legislație din domeniul medical, vor dispărea și aceste cozi. Și atunci, de ce mai este nevoie de o astfel de agitație sindicală majoră? Nu cred că mai trebuie demonstrate conotațiile politice ale protestului organizat de CNSRL-Frăția; conotații politice cu posibile efecte negative pe traseul integrării.

  Daniela Popa - declarație politică privind construcția de case pentru sinistrați prin redirecționarea unor sume de la Loteria Națională;

Doamna Daniela Popa:

Declarație politică privind construcția de case pentru sinistrați prin redirecționarea unor sume de la Loteria Națională.

Jocurile de noroc constituie monopol de stat și această opțiune este asumată de toate guvernele statelor civilizate, care păstrează astfel controlul asupra ofertei de jocuri de noroc, dar și asupra destinației fondurilor obținute din jocuri de noroc, care trebuie să fie utilizate preponderant pentru finanțarea unor obiective ori nevoi sociale.

Loteria Română a fost înființată acum 100 de ani, în scopul de a asigura finanțarea unui fond destinat asistenței sanitare a săracilor. Ulterior, obiectivele finanțate din veniturile obținute de Loteria Română s-au diversificat, mergând de la finanțarea necesară pentru acoperirea unor nevoi sociale, determinate de sărăcie, război, calamități etc. până la asigurarea fondurilor necesare edificării unor importante așezăminte culturale - precum Ateneul Român -, spitale, instituții de învățământ și altele asemenea.

Alegerea obiectivului către care sunt dirijate fondurile obținute de Loteria Română - și către care ar trebui să fie dirijate toate veniturile obținute din jocuri de noroc - este determinată de imperativul de a se răspunde unei/unor nevoi reale, care necesită stringent fonduri suplimentare.

În prezent, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2001, modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2005, profitul Loteriei Române merge în proporție covârșitoare către finanțarea construcției de locuințe pentru tineret și săli de sport, precum și pentru construcția Arenei Sportive Polivalente și Sălii Naționale Sportive Polivalente.

Nu consideră Guvernul României că ar fi benefic pentru întreaga societate - inclusiv pentru cei care participă la jocurile de noroc organizate de Loteria Română - ca profitul obținut să fie direcționat pentru finanțarea construcției de locuințe pentru familiile care acum stau sub cerul liber și sunt expuse îmbolnăvirilor?

Nu consideră Guvernul României că ar trebui să ia măsuri urgente ca aceste fonduri, aferente exercițiului financiar al anului 2005, să fie alocate prin intermediul unei ordonanțe de urgență înspre obiectivele care sunt urgent de rezolvat acum, oferind astfel sprijin real familiilor sinistrate?

Admitem cu toții că este o situație de criză care trebuie tratată ca atare, mii de oameni fiind acum fără un acoperiș deasupra capului. Copii, bătrâni, familii întregi riscă să se și îmbolnăvească din cauza condițiilor în care trăiesc de câteva săptămâni.

De aceea, Partidul Conservator susține propunerea președintelui Loteriei Naționale, doamna Liliana Ghervasuc, referitoare la redirecționarea a 60% din profitul net al instituției către construcția de case pentru sinistrați, și facem un apel la partenerii noștri de guvernare și la colegii din Parlament să ni se alăture în acest demers. Este o situație pe care nu o putem ignora și sper ca Guvernul să fie de acord cu propunerea aceasta.

  Aurel Olărean - declarație politică intitulată În haosul din învățământul național, olimpicii suceveni ne fac cinste;

Domnul Aurel Olarean:

"În haosul din învățământul național, olimpicii suceveni ne fac cinste"

În plină efervescență politică și socială, când cetățenii României sunt preocupați prioritar de grija zilei de mâine, și mai puțin de fapte care nu îi afectează în mod direct și imediat, mulți dintre noi au trecut fără să-i dea importanța cuvenită, pe lângă un element important din desfășurarea sistemului educațional: testele naționale de capacitate și pentru bacalaureat. Pentru cei care nu știu, mă văd obligat să spun că rezultatele au fost catastrofale și au dovedit din plin nivelul extrem de scăzut al sistemului educațional preuniversitar. Îngrijorător este și faptul că rezultatele din acest an nu sunt un exemplu singular, ci se repetă sistematic de câțiva ani, deci putem spune că fenomenul a devenit cronic.

Privind această imagine cenușie și lipsită de perspectivă a învățământului preuniversitar, am găsit, însă, în ultimele zile, și o rază de soare venită dinspre ținutul pe care îl reprezint aici, în fața dumneavoastră: Suceava. Concret: 146 elevi suceveni m-au făcut să fiu mândru că sunt deputat de Suceava; acești copii sunt olimpici naționali cu rezultate deosebite.

Un județ cu o populație preponderent rurală a reușit să devanseze la olimpiadele naționale județe cu tradiție în domeniu, să obțină 22 de premii întâi, printre care și o medalie de aur la matematică și un premiu întâi absolut la franceză, precum și numeroase premii doi și trei. În total, în acest an elevii suceveni au adus, spre mândria noastă, 146 de premii, cu trei mai mult față de anul trecut.

Le mulțumim acestor copii pentru că ei ne-au redat speranța în viitorul învățământului și voi interveni personal la forurile de conducere din administrația locală, pentru a fi recompensați pe măsura rezultatelor lor.

  Nini Săpunaru - consemnarea unei noi atitudini a Opoziției - amenințarea cu depunerea unei moțiuni de cenzură;

Domnul Nini Săpunaru:

Săptămâna care a trecut a consemnat pentru viața politică românească o nouă atitudine a Opoziției.

Astfel, am fost cu toții martori la discursurile unor lideri ai opoziției în care amenințau cu depunerea unei moțiuni de cenzură.

Depunerea unei moțiuni de cenzură este o procedură constituțională normală și un drept pe care opoziția îl are la dispoziție.

Aspectul cu care nu putem fi de acord este, însă, modul în care a fost prezentată intenția Opoziției, ca o amenințare care nu își avea rostul sub nici o formă pe scena politică a unei Românii viitoare țară membră a Uniunii Europene.

Amenințând Guvernul cu o moțiune de cenzură, Opoziția nu face nici un serviciu nici populației și nici procesului de integrare europeană.

Orice țară care a avut de îndeplinit un obiectiv major sau a realizat o creștere economică importantă a beneficiat de un sistem politic coerent și de stabilitate guvernamentală. Guvernul Tăriceanu nu are de ce să fie amenințat. Mandatul său, acordat de Parlament, este unul de patru ani și atâta vreme cât există o susținere parlamentară, acest mandat trebuie dus la capăt.

Amenințările Opoziției sunt cu atât mai ipocrite cu cât actuala Opoziție este alcătuită din partide care până în 2004 au fost la guvernare și au avut posibilitatea să soluționeze problemele pe care astăzi le reclamă.

În încheiere, aș dori să fac un apel la liderii Opoziției, să înceteze cu amenințările și proliferarea discursului politicianist și să pună umărul la îndeplinirea obiectivelor majore ale țării.

  Claudiu Adrian Pop - declarație politică intitulată Agricultura, în fața unui colaps total;

Domnul Claudiu Adrian Pop:

"Agricultura, în fața unui colaps total"

Starea agriculturii este similară cu cea a drumurilor. Pentru aprecierea ei nu trebuie date și informații ale instituțiilor de specialitate, deoarece o vedem cu ochiul liber și o simțim pe propriile buzunare. Este nevoie de un singur cuvânt pentru a cuantifica prezentul și perspectiva agriculturii, dezastru.

Suntem la o dată calendaristică care, în mod normal, ar trebui să marcheze finalul unei campanii agricole de primăvară, dar care, de fapt, nici măcar nu a început.

Desigur, sunt cauze obiective care au făcut imposibilă desfășurarea lucrărilor agricole. Se pare că Dumnezeu ne pedepsește din nou. La o asemenea guvernare, asemenea vremuri. Rămâi de-a dreptul stupefiat în fața minciunii și mediocrității primului-ministru și a ministrului agriculturii care declară, cu nonșalanță, că suntem pregătiți pentru aderarea României la UE începând cu 1 ianuarie 2007.

Nimic mai fals și mai neadevărat. Ne dorim aderarea la UE la termenul stabilit, dar asta nu înseamnă că suntem și pregătiți pe deplin pentru acest lucru.

Ce a adus nou guvernarea portocalie pentru agricultură?

În primul rând, Programul "Fermierul" sau "Cacealmaua Flutur", care s-a dovedit a fi inoportun, inadecvat și inoperant, cu toate că se dublează plafonul maxim de creditare din 3 în 3 luni.

În al doilea rând, un sistem aberant, inconsecvent și ineficient de susținere financiară a agriculturii.

Hotărârea Guvernului nr.1853/2005 înjumătățește beneficiarii subvențiilor pentru zootehnie, prin condițiile aberante impuse crescătorilor de animale, care nu au legătură cu modul de exploatare a efectivelor.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.20/2006 reglementează subvențiile pentru un număr foarte redus de culturi agricole, care ocupă suprafețe infime din arabilul României, impunându-se două condiții ce vizează realitatea și respectarea tehnologiilor de cultură (sămânță certificată și asigurarea culturilor).

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.25/2006 dovedește inconsecvența ministrului agriculturii. Astfel, se acordă sprijin financiar pentru achiziționarea de motorină pentru înființarea și întreținerea culturilor agricole care nu beneficiază de subvenții conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr.20/2006, fără a se pune condiții de respectare a tehnologiilor de cultură și de asigurare a culturilor agricole. Care va să zică, pentru suprafețe mari se acceptă orice condiții de înființare a culturilor agricole.

Cine și ce să mai înțeleagă dintr-o asemenea gândire alambicată? În plus, în teritoriu s-au creat structuri noi, prin intermediul cărora ar trebui să se deruleze sprijinul bugetar acordat producătorilor agricoli.

Astfel, în baza algoritmului politic (care a coborât până la nivel de referent) au fost angajați mii de fani portocalii, în cadrul Agenției de Plăți și Intervenții pentru Agricultură (APIA), de la fizicieni, informaticieni până la ingineri agronomi, specialiști noi sau reșapați de pe vremea CDR-ului.

Cert este că nici specialiștii APIA (vechi și noi) și nici producătorii agricoli nu știu când primesc bonuri valorice și când primesc bani, unde începe și unde se sfârșește firul birocratic al derulării susținerii agriculturii.

În tot răul există și un bine, în mintea portocaliilor. Haosul din structurile instituțiilor subordonate Ministerului Agriculturii este mascat, într-o oarecare măsură, de faptul că în agricultură nu se lucrează. Dar interesant lucru: eurospecialiștii APIA sunt plătiți. Poate ne spune domnul Flutur pentru ce?!

Anul agricol 2006 este compromis.

Agricultura a intrat în colaps total.

Ne așteaptă importuri masive de produse alimentare, timp în care terenurile arabile ale României sunt în paragină.

Un euroconsilier din cadrul Ministerului Integrării Europene își făcea, într-o emisiune televizată, probleme privind faptul că de la 1 ianuarie 2007 în România 3 milioane ha de teren arabil (din cele 10 milioane ha) vor intra în conservare. Nici o problemă. După modul în care domnul Flutur gestionează problemele agriculturii, va fi o mare problemă să se lucreze 3 milioane de ha de teren arabil.

Starea de colaps a agriculturii României, în mod normal și firesc, ar impune ca Fluturul din fruntea ministerului de resort să zboare.

  Dan Horațiu Buzatu - declarație politică intitulată Ziua de 9 Mai nu este ziua Independenței de Stat a României;

Domnul Dan Horațiu Buzatu:

"Ziua de 9 Mai nu este Ziua Independenței de Stat a României"

În declarația politică de săptămâna trecută am criticat faptul că PSD a încercat resuscitarea în scopuri populist-electorale a unei sărbători străine de România și care a fost ridicată la mare cinste de regimul comunist.

Citind ieri o știre ROMPRES, am remarcat următorul pasaj: "Primăria Sectorului 2 sărbătorește marți, printr-o serie de activități menite să aducă în centrul atenției importanța și aprecierea pe care poporul român trebuie să o acorde istoriei, Ziua de 9 Mai, Ziua Independenței de Stat a României..."

Am stat și m-am mirat. Cum este posibil, la 16 ani de la căderea comunismului, ca o autoritate a statului - în cazul de față primăria sectorului 2 București - să continue o mistificare impusă de Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Emil Bodnăraș și continuată cu brio de Ceaușescu și acoliții săi, și anume considerarea și celebrarea zilei de 9 mai ca zi a Independenței de Stat a României. În presa post-decembristă, în numeroase simpozioane organizate de reprezentanți ai societății civile și în toate tomurile istorice, s-a restabilit deja adevărul: Independența de Stat a României a fost decisă de Parlamentul României în data de 10 Mai 1877. Să nu fi ajuns aceste informații și la această primărie de sector din Capitală? Este greu de presupus. Știu că primarul Neculai Onțanu a plecat din PSD, dar se pare că și-a păstrat aceeași orientare politică.

Printre acțiunile preconizate de Primăria sectorului 2 cu prilejul Zilei de 9 Mai se numără și organizarea expoziției "Nicolae Titulescu și Europa", iar la Centrul Cultural "Mihai Eminescu" din Parcul Național va avea loc vernisajul unei expoziții cu obiecte personale, documente ale diplomatului și ale familiei sale, personalitatea sa fiind reliefată de nepoții acestuia. Personal mi se pare o impietate să alături numele lui Nicolae Titulescu de ziua de 9 Mai, în contextul continuării unei sărbători comuniste.

Știu că 9 Mai este, la nivel european, considerată ca fiind o sărbătoare, Ziua Europei. Totuși acest aspect nu trebuie să conducă spre o continuare a mistificării istoriei României. Din acest unghi, nu sunt de acord nici cu intenția MApN, care sărbătorește pe 9 Mai și Ziua Europei și Ziua Independenței de Stat. Din păcate și aici se pare că mai sunt în funcție politrucii din perioada antedecembristă. Stau și mă întreb, de ce nu s-a sărbătorit ieri și ziua de 8 Mai. Oricum, se mai putea, pentru că Legea lustrației încă nu a intrat în vigoare.

P.S. Repet ceea ce am afirmat săptămâna trecută: Zilei de 10 Mai - adevărata zi a Independenței de Stat - trebuie să îi acordăm atenție și chiar să o reintroducem în circuitul sărbătorilor naționale.

  Dumitru Avram - declarație politică intitulată Corupția ar putea amâna aderarea României la U.E.;

Domnul Dumitru Avram:

Declarație politică intitulată "Corupția ar putea amâna aderarea României la UE".

Pe 16 mai, Comisia Europeană va prezenta acel mult-așteptat Raport de țară, care ar putea recomanda amânarea cu un an a aderării României și Bulgariei, programată pentru 1 ianuarie 2007. O spune cunoscutul săptămânal american "Newsweek". "Juriul încă deliberează", declară comisarul european pentru extindere, Olli Rehn, făcând suspansul și mai greu se suportat. Tratamentul aplicat României și Bulgariei va transmite un semnal de descurajare sau de speranță pentru țări precum Croația ori Turcia, aflate pe lista de așteptare. Serbia a pierdut orice speranță, după ce a refuzat să-l livreze, la termen - până la 1 mai a.c. - pe controversatul general Ratko Mladici. Dacă Bulgaria a devenit un studiu de caz - cu 156 de asasinate la comandă în ultimii 5 ani, multe dintre ele în spațiu public -, în schimb, România nu a reușit să o scoată la liman cu aceeași apăsătoare corupție. Ultimul sondaj Eurobarometru arată că 60% dintre germani sunt împotriva extinderii UE, inclusiv a primirii României și Bulgariei. Cum s-a ajuns, totuși, la această corupție devastatoare, care ne pune într-o contradicție ireconciliabilă cu noi înșine? Legea care stă la baza privatizării a dat mână liberă partidelor aflate la Putere să negustorească, după bunul plac și în avantajul fiecăruia dintre ele, obiectivele economice scoase la licitație. Se dorește o lege mult mai simplă, în baza căreia cele 120 de societăți cu capital majoritar sau parțial de stat, care au rămas de privatizat, să poată fi "măritate" cât mai repede. Parcă n-ar fi fost îndeajuns de dezastruos jaful din ultimul deceniu, realizat prin intermediul privatizării! Se cer acum noi premise legale pentru accelerarea ei. Legea privatizării trebuia concepută de la bun început ca un act normativ menit să apere interesele statului, ale societății românești, nu pe cele ale mafioților. Cu siguranță că, într-o altă formulă de organizare, A.V.A.S.-ul n-ar mai fi putut să facă din privatizare o sursă de câștiguri uriașe. Din păcate, nu-i vorba despre inexistența unui act normativ care să asigure transparența în domeniul privatizării și care să înlăture escrocheriile, ci de lipsa unei întregi legislații economico-financiare menită să apere interesul național, ca și de inexistența unui control riguros, care să descurajeze din fașă tentativele mafiei de a se înfrupta, fără nici un drept, din avuția statului. Acestui impediment i se adaugă unul și mai grav - lipsa unei Justiții capabile să pună mafia cu botul pe labe. Și în această privință ne aflăm încă în epoca haosului. Ba am putea spune că Justiția cochetează și ea cu noii corupți, într-un bâlci juridic la care întreaga societate asistă cu dezgust. Din miile de șarlatani proeminenți, care au pus economia națională pe butuci, n-au fost condamnați decât 3-4 indivizi. De ani buni, corupți de mare calibru, acei rechini cunoscuți și peste hotare, bătătoresc poteca spre Parchet, ca într-o promenadă cotidiană prin parc, dar dosarele lor, încărcate de atâta criminalitate economică, rămân tot timpul ferecate. Mereu amânări, de fiecare dată se fixează noi termene. Instanțele superioare infirmă deciziile tribunalelor, Parchetul General și DNA se dovedesc ori neputincioase, ori tamponate politic. Toate aceste tergiversări, întreaga mascaradă televizată, cu zornăit de cătușe, nu urmăresc, probabil, decât trecerea timpului și prescrierea faptelor de corupție. Oriunde te poartă pașii, oriunde te sucești, te ciocnești de omniprezenta și omnipotenta mafie: mafia petrolului, a gazelor și lignitului, mafia terenurilor agricole și pădurilor, mafia caselor, a drumurilor, a piețelor și a porturilor, telefoniei și poștei, mafia tutunului și a alcoolului. Este evident că nu prea sunt credibile pentru oficialii de la Bruxelles asigurările date de Guvernul Tăriceanu, referitoare la pedepsirea marilor rechini și la diminuarea corupției. În această lună vom mai vedea, așadar, și stadiul corupției, și modul în care au fost recepționate promisiunile Bucureștilor. Sigur este că flagelul corupției a devenit o boală națională incurabilă, căreia partidele politice care s-au perindat la guvernare în 15 ani n-au putut sau mai degrabă nu au vrut să-i găsească leac. Și totuși, țara dispune de forțe politice sănătoase, capabile să pună capăt acestui cancer politic și social, care este corupția.

  Doina Micșunica Drețcanu - despre Ziua Europei în perspectiva aderării noastre în 2007;

Doamna Doina Micșunica Drețcanu:

Ziua Europei este și pentru noi, românii, un prilej de manifestare a solidarității noastre la valorile moderne, democrate ale marii familii reunite sub deviza "Unitate în Diversitate". Prin Uniunea Europeană, europenii își unesc eforturile pentru a lucra împreună pentru menținerea păcii și pentru prosperitate.

Ziua Europei este un prilej de a ne manifesta speranța că ne vom integra în această familie și că vom beneficia de o viață civilizată și decentă, de un trai mai bun.

Cum văd românii acest viitor care sperăm să fie cât mai apropiat nu este foarte clar, dar cu siguranță fiecare dintre noi ne imaginăm că vom scăpa de multe poveri și angoase care ne apasă în prezent.

În această zi, guvernanții, oamenii politici, indiferent de culoare, ar trebui să realizeze că cel mai important lucru pe care ar trebui să-l facă ar fi contactul și dialogul cu oamenii, apropierea față de ei, ca adevărați promotori ai valorilor europene.

Un lucru trebuie să fie clar și pentru cei care conduc, dar și pentru toți cetățenii României: identitatea europeană presupune schimbarea mentalității fiecăruia, a modului de a acționa și a ne comporta. A fi european nu înseamnă numai un mod de viață mai bun, condiții moderne de informare și comunicare, locuri de muncă mai bine plătite și servicii de calitate, ci și respectul față de lege, față de comunitatea în care trăim. Ele nu vin de la sine, ci cu efortul conjugat al fiecărui român, cu mobilizarea întregii societăți.

Stabilitate politică și economică, siguranță, solidaritate - aceasta este Uniunea Europeană, ai cărei membri vom deveni, în 2007. De noi toți depinde acest lucru!

  Gheorghe Chiper - declarație politică intitulată Programe clientelare, rezultate dijmuite;

Domnul Gheorghe Chiper:

"Programe clientelare, rezultate dijmuite"

În aceste zile, presa scrisă și audiovizuală din Arad acordă, în mod repetat, ca un laitmotiv, spații de emisie și informații ample despre începerea sau reluarea lucrărilor de modernizare a sistemelor de alimentare cu apă într-o serie de orașe și comune ale județului. În fapt, este vorba de știri de larg interes cetățenesc, cu însemnate efecte pe plan edilitar, dacă obiectivele n-ar fi prea tardive, prea de multe ori anunțate și prea îndelung amânată începerea lor, în condițiile în care o foarte mare parte din localitățile județului suferă de lipsa apei sau de necesitatea reabilitării instalațiilor existente, a unui mare număr de conducte și artere de alimentare cu apă, realizate cu ani în urmă și neîntreținute sau fără a se realiza un echilibru între resurse și consum.

Așadar, nu lucrările în sine fac obiectul prezentei declarații politice, ci modul în care, puse să gestioneze programele derulate în acest domeniu, autoritățile județene alocă fondurile pentru lucrări și stabilesc prioritățile în materializarea lor. Concret, în toate cele opt comune unde încep (sau sunt reluate) lucrări, primarii aparțin Alianței D.A., acestea fiind de fapt singurele investiții care vor fi demarate în actualul mandat; pentru că, trebuie să spun cu regret, în alte momente, cu alte prilejuri nu s-a reușit promovarea altor lucrări, din lipsă de interes, din nepăsare, sau chiar rea-voință, să nu aibă și alții parte de astfel de investiții. Nu exagerez spunând aceasta; se știe că județul Arad este mult rămas în urmă (dacă nu chiar ultimul) în ce privește accesarea unor fonduri SAPARD pe infrastructură. Investiții noi din alte fonduri nu s-au pregătit, rezultatele fiind incomparabil mai mici, mai ales față de realizările din perioadele anterioare, când s-au executat lucrări ample de alimentare cu apă la sate, din fondurile de la buget (ex.: Hălmăgel - Hălmagiu - Vârfurile; Ignești; Dezna; Buteni - Bârsa; Șiria; Ghioroc - Covăsânț; Beliu - Archiș - Cărand - Groșeni etc.).

Avem, deci, de-a face cu programe de ordin clientelar, și ele insuficiente, care nu au cum să creeze un echilibru în dezvoltarea și modernizarea localităților județului. Avem, pe de altă parte, rezultate dijmuite, datorită inconsecvenței și slabei preocupări pentru obținerea fondurilor și pentru accesarea unor proiecte europene în acest sens.

Există, fapt și mai grav, o orientare părtinitoare în repartizarea lor pe unități administrativ-teritoriale, în favorizarea sistematică a unora, pe criteriul apartenenței la un anumit sistem politic, și, în aceeași măsură, pentru "blocarea" celor care sunt din Opoziție, în speță din PSD. Și aceasta nu se întâmplă doar la capitolul investiții, fiind notoriu faptul că, recent, Consiliul județean - majoritar PNL-PD - a redistribuit mai multe miliarde lei (vechi) de la întreținerea drumurilor județene către un singur drum comunal (care aparține unui primar liberal).

Cred că este un preț prea mare pentru o asemenea ".. Alianță!

  Mihai Adrian Mălaimare - declarație politică intitulată Ce vrem, de fapt, de la Europa?;

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

"Ce vrem, de fapt, de la Europa?"

De ani buni încoace, toată lumea vorbește despre integrare europeană. Se scriu cărți, articole, se fac cursuri universitare. Ce mai, la cât de dezbătut este subiectul, am putea crede că România este mai mult decât pregătită să adere la Uniunea Europeană. Nu mă refer aici la factorii economici și politici, ci la simpla înțelegere a avantajelor sau a obligațiilor care decurg din această aderare, dar cel mai important în ce fel de entitate ne integrăm.

Mă tem însă că acest subiect este tratat cu o superficialitate care, pe termen lung, s-ar putea să ne coste. Vreau să propun următoarea temă de reflecție: Este aderarea României la Uniunea Europeană un scop în sine sau este doar începutul unui proces de modernizare?

Ce vrem noi, de fapt, de la Uniunea Europeană ? Dacă își imaginează cineva că după ianuarie 2007 vor crește banii în copaci se înșeală amarnic. Uniunea Europeană ne va ajuta, dar ea nu poate să ne ducă în spate. Dacă vrem să ajungem din urmă aceste state bogate, trebuie, în primul rând, să le înțelegem și să le asimilăm valorile. La noi, se urlă în tramvaie, câinii își fac treburile pe stradă, este plin de cerșetori, gunoaie cât să îngropi un oraș în ele, alarme de mașini care urlă în mijlocul nopții și multe altele. Majoritatea dintre dumneavoastră au vizitat, cel puțin o dată, Uniunea Europeană. Ați văzut asemenea peisaje acolo? Nu! Noi încă nu am înțeles că libertatea fiecăruia dintre noi este absolută doar atâta timp cât nu încalcă libertatea altuia. Sigur, sunt liber să îmi montez o alarmă performantă pentru a-mi proteja mașina, dar și vecinul meu este liber să doarmă noaptea. La fel, sunt liber să îmi plimb câinele pe stradă, dar ceilalți nu ar trebui să fie nevoiți să suporte mizeria făcută de acesta. Fiecare dintre aceste probleme luată în parte este minoră, dar împreună dau spațiului public un aer irespirabil. Democrația liberală înseamnă libertate, dar o libertate împletită cu responsabilitatea față de libertatea celuilalt. Iată un principiu simplu, pe care poporul român încă nu l-a înțeles.

Apoi, munca este încă o problemă în România, și asta datorită unei nesincronizări istorice. Societățile occidentale au fost construite prin muncă și de aceea sunt unde sunt. Noi, în schimb, am privit capitalismul ca pe un sistem de îmbogățire rapidă. Politicienii au furat ca la drumul mare, "întreprinzătorii" au dat tunuri spectaculoase, și mulți dintre cetățenii țării așteaptă mai degrabă să câștige la loto decât să muncească și să gândească. Societățile capitaliste nu cresc și nu supraviețuiesc decât prin muncă. Admirăm mașinile occidentului, calculatoarele, casele, super-marketurile și vacanțele în locații exotice, dar trebuie să înțelegem că toată această bogăție a fost acumulată prin munca a generații întregi. Dictatura comunistă a suspendat România într-un vid al istoriei și ne-a desincronizat cu cel puțin 50 de ani față de Vestul Europei. Nu-i putem ajunge peste noapte. Demagogi au fost aceia care la începutul anilor '90 le-au promis românilor că se poate. Demagogi sunt aceia care le promit chiar și astăzi. Timpul istoriei este mai îndelungat decât al oamenilor.

Trebuie să privim aderarea la Uniunea Europeană ca pe un nou început, dar unul pe care nu avem voie să îl mai ratăm, cum am făcut-o în 1990. Și revin aici la ideea mea, că educația ar trebui să fie obiectivul numărul I al României în următorii 20 de ani. Trebuie să educăm cetățeni responsabili, care să înțeleagă valorile Europei Occidentale și să le asimileze. Organismul viu al societății românești și mentalitățile trebuie reformate. Altfel, degeaba adoptăm acquis-ul comunitar. Europa ne va ajuta, vom primi bani și sprijin. Trebuie să îi folosim așa cum se cuvine, și nu să îi aruncăm pe geam. Europa așteaptă să aibă în România un partener puternic și de încredere, nu un veșnic cerșetor al fondurilor europene înghițite de tot felul de găuri negre ale economiei.

După cum bine știți, Uniunea Europeană se află în impas. De la respingerea Constituției la manifestațiile din Franța, de la motorul deja gripat al economiei la o piață liberă care nu este tocmai liberă, de la influențele socialiste care s-au dovedit falimentare la terorismul internațional Europa se confruntă cu o serie de probleme care, nerezolvate, îi vor aduce sfârșitul. Românii trebuie să înțeleagă aceste fenomene și să nu-și imagineze că Uniunea Europeană este un paradis terestru. România, o dată membră a Uniunii Europene, trebuie să participe și ea la soluționarea acestor probleme, nu să fie mereu o remorcă. Marii oameni politici au rămas în cărțile de istorie pentru că au avut idealuri și viziune. Și noi trebuie să fim ca ei. Idealul este o Europă pașnică, unită și prosperă. Viziunea este aceea care ne arată cum trebuie să dăm o mână de ajutor acestui proiect, nu să-i punem o frână.

Avem oare o viziune?

  Anca Constantinescu - intervenție intitulată Ziua de 9 mai - istorie și simbol;

Doamna Anca Constantinescu:

Declarație politică intitulată "Ziua de 9 mai - istorie și simbol".

Așa cum se știe, sfârșitul celui de-al doilea război mondial a lăsat în urma sa o Europă distrusă din punct de vedere material, frământată de puternice crize politice și divizată în două mari blocuri - Est și Vest. În acest context, apare un puternic curent îndreptat către o politică internațională care să fie capabilă să oprească o a treia conflagrație mondială și să consolideze Europa din punct de vedere economic.

Într-un moment complicat din primăvara anului 1950, și anume începerea Războiului Rece, lui Robert Schuman, pe atunci ministrul afacerilor externe al Franței, îi este încredințată de către omologii săi din Marea Britanie și Statele Unite ale Americii o misiune foarte importantă - crearea unui plan care să ducă la integrarea Germaniei Federale în concertul european. Pentru a găsi o soluție, Robert Schuman recurge la geniul inventiv al unui om necunoscut încă marelui public, dar cu o experiență excepțională, acumulată în urma unei îndelungate cariere internaționale - Jean Monnet care, fără a fi avut vreodată un mandat politic, deținea reputația de a fi pragmatic și preocupat de găsirea celor mai eficiente soluții.

În opinia lui Jean Monnet era iluzorie încercarea de a crea dintr-o dată un edificiu instituțional complet supranațional, fără a întâmpina o rezistență puternică din partea statelor recent ieșite din război, motiv pentru care proiectul propus de el, și care este cunoscut sub numele de Declarația sau Planul lui Schuman, abordează problema construcției europene. Metoda propusă de Jean Monnet, și anume calea comunitară de integrare, acordă prioritate integrării sectoriale și celei economice, în detrimentul celei globale și, respectiv, politice.

Originalitatea ideii lui Monnet consta în unirea oamenilor și a națiunilor, prin propunerea unui obiectiv comun, în care să își găsească sau să își regăsească interesele. Monnet a fot considerat nu un erou, ci un om al marilor începuturi. Și, într-adevăr, totul a început în acea zi de mai când a fost realizată prima inițiativa în direcția creării a ceea ce astăzi poartă numele de "Uniune Europeană" " La summit-ul liderilor europeni organizat la Milano în 1986 s-a decis aniversarea zilei de 9 mai ca zi a Europei.

Comparând Europa de astăzi cu aceea care era acum mai bine de 50 de ani, nu trebuie să fii geniu, și nici francez, așa cum a afirmat secretarul de stat Madeleine Albright, pentru a constata faptul că UE reprezintă un succes postbelic politic deosebit, fiind, însă, în același timp, un proces în continuă evoluție.

Astăzi, limita inovației lui Monnet este depășită - există un sistem de integrare care funcționează, deoarece a fost realizată trecerea de la simpla uniune economică la uniunea politică.

Celebrarea Zilei Europei reprezintă pentru România un simbol pentru vocația europeană a țării noastre și pentru apropierea sa imediată de statutul de membru al Uniunii Europene. Modelul european arată lumii întregi că o uniune mereu mai strânsă a popoarelor este posibilă, în măsura în care se bazează pe valori și obiective comune. Trebuie să avem conștiința ideii care a însoțit permanent demersul lui Monnet, aceea că Uniunea Europeană nu coalizează state, ci unește oameni!

  Constantin Traian Igaș - intervenție intitulată 9 mai, o zi importantă pentru România!;

Domnul Constantin Traian Igaș:

"9 mai, o zi importantă pentru România!"

Ne pregătim astăzi de un moment foarte important în istoria noastră postdecembristă: aderarea României în structurile europene, alături de celelalte state membre ale Uniunii Europene. Pe data de 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul de externe al Franței aduce la cunoștința populației semnarea unei declarații care solicita unor țări europene până atunci rivale să-și unească producțiile de oțel și cărbune. Un rol important în crearea sistemului european de integrare l-a avut însă și Jean Monnet, cel care este considerat unul dintre părinții fondatori ai Europei. După cum bine știți, situația materială a Europei la sfârșitul celui de-al doilea război mondial a fost una dezastruoasă, frământată de puternice crize politice și împărțită practic în două părți: blocul de Est și blocul de Vest.

Principala problemă din Europa acelor vremuri era aceea de a se evita greșelile trecutului, de a învăța din acestea și de a încerca elaborarea unui plan care să conducă spre o pace durabilă între națiuni care până în urmă cu nu foarte mult timp fuseseră în conflict. S-a hotărât atunci acordarea unei șanse Germaniei Federale în concertul european. Nu putem să trecem atât de ușor peste acest lucru de o importanță remarcabilă. Această șansă a fost acordată după ce această țară, sau mai bine zis oamenii aflați la conducerea ei, au adus atât de multă durere în întreaga Europă. E cazul ca din acest exemplu să învățăm câte ceva.

Originalitatea ideii lui Monnet consta în unirea oamenilor și a națiunilor prin propunerea unui obiectiv comun, în care să se regăsească, să își vadă interesele, să uite diferențele sau divergențele. Europa devine astfel continentul care a construit prima regiune economică a lumii, un edificiu ridicat treptat, a cărui activitate a evoluat în timp.

Datorită acestor evenimente, pe data de 9 mai a început a se sărbători ziua Europei. A unei Europe unite. Totul a început în acea zi de mai când a fost realizată prima inițiativă în direcția creării a ceea ce astăzi poartă numele de Uniunea Europeană. Aceasta reprezintă un succes postbelic politic deosebit de important, fiind, în același timp, un proces în continuă evoluție.

Dacă la început statele care au pus bazele acestei Uniuni au fost doar șase (Belgia, Olanda, Luxemburg, Franța, Germania, Italia), ușile acesteia n-au fost niciodată închise, oricare dintre țările Europei având libertatea de a decide dacă vrea sau nu să se alăture acestui plan ambițios, desigur, doar după îndeplinirea și respectarea anumitor condiții.

România are în aceste zile șansa de a-și hotărî soarta: se alătură sau nu acestei mari familii europene. Dorința însă nu este de ajuns. România are de îndeplinit multe condiții. România are de dus la îndeplinire angajamente la care s-a angajat, dar a pierdut prea mulți ani în care puteau fi făcute o mulțime de lucruri. N-au fost făcute în perioada P.S.D.-istă, și acest lucru nu ne-a făcut decât să pierdem câteva șanse, să pierdem încrederea celorlalte state deja părți ale Uniunii. Din 2004 am avut mult de lucru pentru ca această încredere să fie redobândită. A fost nevoie de extrem de multă muncă, hotărâre și dorință, pentru ca astăzi să putem spune că suntem foarte aproape de aderare. Și România, la fel ca toate celelalte state membre, trebuie să subscrie însă valorilor ei fundamentale de pace și solidaritate. Aceste valori își găsesc expresia prin dezvoltarea economică și socială, cu dimensiuni regionale și de mediu, care reprezintă garanțiile unui standard decent de trai pentru toți cetățenii.

Integrarea în Uniunea Europeană reprezintă mai mult decât o soluție economică pe termen lung. Este o modalitate de a depăși dispute vechi și înrădăcinate, și de aceea aș dori să-mi permiteți să afirm că 9 mai este pentru toți europenii o zi a victoriei. Franța și Germania, dușmani de moarte după cel de-al doilea război mondial, au trecut peste toate aceste divergențe, dând dovada unei mentalități politice mature, punând mai presus de orice rivalitate prosperitatea comună, în condițiile în care bunăstarea este un factor extrem de important în dinamica reconcilierii.

Cu toții ne dorim aderarea. Trebuie însă să fim conștienți că aceasta va aduce cu ea schimbări importante în viața noastră. Ni se va impune respectarea unor condiții, între care aș dori să menționez pe cele mai importante: să respectăm principiile care stau la baza Uniunii, respect pentru drepturile și libertățile fundamentale ale omului și statul de drept.

Rapoartele prezentate în ultimii ani cu privire la țara noastră ne pun astăzi într-o lumină favorizantă. Urmează însă, cât de curând, cel de pe urmă raport și cel mai important. Este absolut obligatoriu să ne menținem locul, să muncim în continuare, pentru că drumurile pe care am apucat par a fi bune și apreciate.

Sper din toată inima ca la 1 ianuarie 2007, România să se poată alătura celorlalte 25 de state membre ale Uniunii, să devină membru al acestei Uniuni cu drepturi depline. Nu trebuie însă să uităm că orice drept presupune și obligații. Sperăm ca țara noastră să-și poată îndeplini apoi și obligațiile pe care le va avea față de Uniunea Europeană.

"La mulți ani, unei Europe Unite!"

  Monica Maria Iacob-Ridzi - intervenție intitulată Ziua Europei;

Doamna Monica Maria Iacob-Ridzi:

Intervenție intitulată "Ziua Europei".

Semnificația zilei de 9 Mai a evoluat spectaculos, o dată cu mentalitatea timpurilor pe care le trăim. Din Ziua Victoriei împotriva Germaniei fasciste a devenit Ziua Europei, ziua concordiei și colaborării popoarelor bătrânului continent. Transformare firească, dacă ne gândim că data la care s-a sfârșit cea mai sângeroasă conflagrație mondială a marcat începutul unei perioade de stabilitate politică, de conlucrare economică și culturală fără precedent.

9 Mai a fost o lecție aspră de istorie, pentru învingători și învinși. Ea a marcat falimentul definitiv al politicii de forță, al prejudecăților rasiale, al militarismului agresiv. Europenii au înțeles că pacea și colaborarea internațională, în spiritul respectului față de om și valorile umane, reprezintă singura cale realistă a omenirii spre propriul ei viitor.

Desigur, 9 Mai este reperul istoric cel mai potrivit pentru a marca Ziua Europei. Uniunea Europeană a devenit într-adevăr o structură statală continentală, dar una democratică, la care statele au aderat printr-un act liber consimțit. Iată că nu visul dement al fascismului, nu tancurile și tunurile hitleriste sau staliniste au unificat Europa, ci voința necondiționată a europenilor, în spiritul egalității în drepturi și respectării identităților naționale. Practic, în Uniunea Europeană se regăsesc astăzi și conlucrează armonios aproape toate statele beligerante ale ultimului război mondial.

România și-a exprimat fără echivoc intenția de aderare la Uniunea Europeană imediat după răsturnarea regimului comunist. Dar integrarea patriei noastre a fost privită multă vreme cu neîncredere, datorită politicii cripto-comuniste promovate de stânga românească. Dar dirijismul centralizat, imixtiunea politicului în justiție, manipularea grosolană a maselor, privatizările frauduloase și corupția la nivel înalt - toate acestea au ridicat obstacole mari în calea integrării.

Schimbarea de orientare produsă după alegerile din 2004 a arătat clar Europei că țara noastră îndeplinește condițiile de aderare. Guvernarea D.A. a demonstrat că integrarea României nu este o favoare sau concesie pe care Europa o face românilor, ci dreptul legitim al acestora, câștigat printr-un lung și dureros proces de restructurare, monitorizat cu exigență de Comisia Europeană.

Din poziția mea de euro-observator am remarcat, atât la Bruxelles, cât și la Strasbourg, o schimbare radicală de atitudine a politicienilor europeni față de noi. Ei văd deja în România un membru al Uniunii. Dacă lucrurile vor evolua pe această linie, 1 Ianuarie 2007 va consfinți oficial intrarea României în Uniunea Europeană. Iar ziua de 9 Mai va întregi, alături de 1 Decembrie și 24 Ianuarie, triada sărbătorilor istorice fundamentale ale României.

  Roberta Alma Anastase - declarație politică intitulată Europa și România;

Doamna Roberta Alma Anastase:

Declarație politică intitulată "Europa și România".

Acum 56 de ani, trei oameni au reușit să pună bazele a ceea ce înseamnă astăzi Uniunea Europeană și să ofere, astfel, unui continent măcinat de războaie pace, stabilitate și prosperitate, prin reunirea acestora într-un ideal european fundamentat pe valori și obiective comune.

La acest ideal au aderat state, și prin acestea, oameni, care au aspirat la statutul de «cetățean al Europei». Astăzi, având mai puțin de un an până la integrare, întrebarea pe care ne-o punem din ce în ce mai des este «ce înseamnă sa fii cu adevărat european?». Este nevoie să așteptăm o semnătura pentru a ne simți europeni sau facem deja parte dintr-o Europă Unită?

Uniunea Europeană nu poate fi definită doar de o piață comună, de drepturi politice și sociale comune, nici doar de oportunitatea de a achiziționa aceleași bunuri, la același preț, cu aceeași monedă. Semnificația cuvântului «european» are la bază mult mai multe sensuri, derivate ale ideii care a însoțit permanent demersul lui Jean Monnet: «Noi nu coalizăm state, ci unim oameni».

Tradiția și istoria care ne leagă de celelalte state au produs idealuri și valori care au fost diseminate nu doar pe continentul european, ci în întreaga lume, creând, dincolo de dimensiunile care au modelat aspectul politic al Uniunii Europene, o Europă - simbol al fundamentului cultural. Europa Unită nu ar fi putut exista în lipsa dezvoltării și îmbrățișării unor meridiane culturale și sociale care să îi permită să câștige nu doar portofelele cetățenilor, ci și inimile lor.

Lumea de astăzi, într-o continuă și rapidă evoluție, are nevoie de Europa. Într-un fel, Uniunea Europeană a devenit, pentru cetățenii ei, echivalentă cuvântului «acasă». Siguranța unei democrații puternice, însă mai ales multitudinea oportunităților oferite au fost înglobate în semnificația Europei. Și îndrăznesc să spun că și semnificația Europei a fost înglobată în semnificația României ca și stat european. Ziua de 9 Mai, prin rezonanța pe care o are pentru fiecare dintre noi, ne face conștienți de caracteristica noastră de cetățeni ai Europei Unite. Și, de aceea, fiecare dintre noi se poate simți «acasă» în Uniunea Europeană, îmbrățișând valorile europene, ca o reîntoarcere la ceea ce înseamnă cu adevărat a fi parte a Europei.

Euro, steagul, imnul, motto-ul «Unitate în diversitate» sunt simboluri ale Uniunii Europene. Însă cel mai important simbol rămâne însemnătatea valorilor acesteia, reflectate în statutul pe care cetățeanul European îl capătă prin prisma aderării la aceste idealuri, la aceste modele.

A fi european nu se rezumă la a ne integra în Uniunea Europeană, ci mai ales în a ne simți europeni, în a avea certitudinea că Europa nu doar ne vrea, ci ne simte la rândul ei ca fiind cetățeni europeni. Până la urmă, a adera la Uniunea Europeană nu a semnificat o aderare doar la Uniunea Europeană, ci a însemnat mai presus de toate o aderare la valorile pe care aceasta le urmează. Și a ne integra în U.E. înseamnă a ne integra idealului european care ne face mândri că aparținem aceluiași continent, aceleiași culturi și acelorași valori.

  Marius Rogin - intervenție cu titlul Ziua Europei și importanța ei pentru România;

Domnul Marius Rogin:

"Ziua Europei și importanța ei pentru România"

Ziua de 9 mai 1950 reprezintă în istoria noastră europeană, primul pas care a dus către formarea a ceea ce astăzi numim Uniunea Europeană. În această zi, la Paris, ministrul de externe al Franței, domnul Robert Schuman a citit presei internaționale o declarație prin care chema Franța, Germania, dar și alte țări europene, să-și unească producțiile de cărbune și oțel, punând astfel bazele primei fundații concrete a unei federații europene. Nu pot să trec mai departe fără a aminti aici numele unei alte figuri importante în acest scenariu: cea a lui Jean Monnet, cel căruia i-a fost trasată ca sarcină elaborarea unui plan care să conducă spre o îmbunătățire a relațiilor între Franța și Germania, până la acea vreme dușmani declarați datorită evenimentelor din cel de-al doilea război mondial.

Dacă la început numărul țărilor care au pus bazele acestei Uniuni, a fost de doar șase, odată cu trecerea timpului acest număr a crescut, în prezent el ridicându-se la nu mai puțin de 25 de state. Aceasta este o dovadă a faptului că organismul creat n-a fost unul ermetic, închis, ci din contră a dat posibilitatea și altora de a accede în structurile ei. Această șansă a fost acordată și României. Sperăm ca ea să nu fie ratată și la 1 ianuarie 2007 să devenim cel de-al 26-lea stat ce se alătură Uniunii. Pentru aceasta însă România mai are de lucru, așa cum a avut din iarna anului 2004, când s-a angajat pe drumul integrării. Drumul n-a fost deloc unul ușor, cu atât mai mult cu cât fostele guvernări n-au reușit să facă ceea ce se dorea de Uniune, astfel încât ne-am ales cu o grămadă de lucruri ce trebuiau făcute până atunci, n-au fost îndeplinite, nerămânându-ne altceva decât să adunăm cioburile sparte în nu mai puțin de 15 ani de guvernare ce a lăsat mult de dorit.

Candidații la aderare, implicit și noi, trebuie să fim conștienți și să nu pierdem nici o secundă din vedere criteriile pe care trebuie să le îndeplinim: o economie de piață funcțională, capacitatea de a face față presiunii concurențiale și pieței din cadrul Uniunii, adoptarea acquis-ului comunitar, care presupune capacitatea de a efectua modificări substanțiale ale legilor, reglementărilor și prevederilor administrative, adoptarea obiectivelor fundamentale ale Uniunii, cu alte cuvinte, integrarea politică, economică și monetară.

Nu trebuie să ne așteptăm la nici un fel de tratament preferențial, fiecare candidat fiind apreciat în funcție de realizările făcute și pe baza acelorași criterii. Trebuie să privim extinderea ca pe un proces general și care să fie realizată în cadrul unui proces de negociere unitar. Cu toate acestea însă, extinderea este un proces progresiv, având în vedere situațiile diferite ale statelor candidate. Cadrul comun trebuie așadar să permită negocieri separate pentru fiecare țară, care să înceapă în fiecare caz la momentul potrivit, în funcție de nivelul de pregătire al fiecărei țări candidate și în funcție de propriul ritm.

România a făcut recuperări importante în multe sectoare de activitate. Lucrul acesta n-a trecut neobservat. Țările care acum sunt membre ale acestei Uniuni au observat aceste recuperări și în același timp realizări și tocmai datorită lor, România este astăzi privită cu alți ochi, unii mai încrezători care ne dau speranțe pentru 1 ianuarie 2007. Acest lucru nu înseamnă că ne-am atins toate obiectivele. Mai sunt încă domenii unde mai e mult de lucru.

În domeniul justiției și al afacerilor interne, de exemplu, scopul politicilor comunitare este cel de păstrare și extindere a zonelor de libertate, securitate și justiție. În cel al politicii externe, România trebuie să garanteze că politicile ei naționale sunt conforme cu pozițiile comune adoptate de celelalte state membre, precum și să apere aceste poziții comune în cadrul forurilor internaționale. România trebuie să se asigure că tratatele bilaterale pe care le-a încheiat cu terțe țări, nu sunt în dezacord cu legislația comunitară.

Din păcate pentru noi, anul 1950 n-a adus acel început pe care l-a reprezentat pentru țările care au pus bazele Uniunii. Pentru noi n-a fost decât începutul comunismului. Al acelui comunism care ne-a subjugat aproape jumătate de secol. Amintirile sunt încă proaspete și nu cred că vor putea fi uitate. În anii '60, occidentalii au avut timp să se împace cu trecutul, să-și înțeleagă greșelile, să le sancționeze, pentru ca apoi să ierte și să meargă mai departe. Colaborarea pentru prosperitatea comună a înlocuit o ranchiună istorică, fiindcă bunăstarea este un factor extrem de important în dinamica reconcilierii.

Îmi doresc ca în anul 2007, România să poată sărbători ziua de 9 mai, ziua Europei, nu doar din poziția unui stat care tânjește după aderare, ci din cea a unui membru al unei Uniunii Europene, în care să se poată alinia alături de toți ceilalți membri cu cinste.

La mulți ani Europei unite!

  Emil Radu Moldovan - declarație politică cu titlul Un Guvern luat de valul neputinței;

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Un Guvern luat de valul neputinței"

Faptul că românii preferă să stea la cozi la medicamente cu toate asigurările făcute de ministrul contabil cum că sunt suficiente fonduri alocate pentru toată lumea, arată mai clar decât orice alt barometru câtă neîncredere inspiră vorbele ministrului.

Cu toate sondajele de opinie care încă vă creditează cu procente, ar trebui să vedeți realitatea care domnește în țară. O realitate care vă e mai mult decât nefavorabilă și, rând pe rând, segmente întregi de populație sunt tot mai nemulțumite de prestația jalnică din educație, sănătate, mediu sau justiție.

În țară domnește un haos și o neîncredere fățișă față de orice semnal venit din zona politicului. Nu ați făcut nimic pentru tinerii care v-au acordat un vot revoluționar așteptând să vadă fapte și măsuri prin care să-i motivați să devină profesioniști și să muncească în România. Achiziționarea unei case sau măcar răsplătirea muncii printr-un salariu decent sunt vise utopice care vorbesc despre neputința Guvernului în a găsi soluții.

Unde sunt salariile duble promise medicilor și profesorilor în campania electorală? Râia și păduchii stau mărturie a grijii pe care ați avut-o față de cei peste 15.000 de sinistrați, iar toată această nepăsare vă va costa enorm și pe termen lung. Ați dus o politică fiscală falimentară și iresponsabilă, fundamentată pe principiul cotei unice de impozitare care a creat numeroase discrepanțe sociale ce afectează grav întreaga economie.

Nici nu mai cred într-o mobilizare a unui Guvern care a ajuns să conducă din cu totul alte motive decât grija pentru oameni. Valul neputinței v-a dus tot mai departe de România, pe care ați abandonat-o mânați de alte interese decât responsabilitate pentru creșterea economică sau a nivelului de trai.

Nu pot decât să mă alătur milioanelor de români care zilnic îngroașă rândul celor dezamăgiți de o Alianță gârbovită și tot mai neputincioasă.

  Dan Constantin Mocănescu Coloros - declarație politică cu titlul Semnificația zilei de 10 mai pentru existența statului român;

Doamna Dan Constantin Mocănescu Coloros:

Semnificația zilei de 10 mai pentru existența statului român.

Mâine, 10 mai 2006, se vor împlini 140 de ani de la înscăunarea, în 1866, pe tronul României, a tânărului principe Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, și, totodată, 125 de ani de când România devenea Regat, în 1881.

La începutul secolului al XIX-lea, țările române - Țara Românească și Moldova -se aflau sub suzeranitatea otomană și protectoratul Rusiei.

Regulamentele organice, elaborate în 1834 la București și Iași, sub egida puterii protectoare - Rusia - și cu acceptul relativ al puterii suzerane - Poarta Otomană - recunoșteau de facto unitatea etnică, lingvistică, culturală și politică a românilor munteni și moldoveni.

Unirea celor două Principate s-a înfăptuit prin alegerea la 5 ianuarie și, respectiv, 24 ianuarie 1859 ca principe domnitor, în ambele țări române, a lui Alexandru Ioan Cuza. Pentru a deveni un stat suveran, România trebuia să îndeplinească două condiții: să-și câștige independența și să devină o monarhie constituțională, asemeni caselor domnitoare europene, într-o Europă ale cărei state erau, în cea mai mare parte, monarhii. Acestea au fost direcțiile principale ale politicii românești din perioada 1866-1881.

La începutul secolului al XIX-lea, țările române - Țara Românească și Moldova - se aflau sub suzeranitatea otomană și protectoratul Rusiei.

Regulamentele organice, elaborate în 1834 la București și Iași, sub egida puterii protectoare, Rusia, și cu acceptul relativ al puterii suzerane, Poarta Otomană, recunoșteau de facto unitatea etnică, lingvistică, culturală și politică a românilor munteni și moldoveni.

Unirea celor două Principate s-a înfăptuit prin alegerea la 5 ianuarie și, respectiv, 24 ianuarie 1859 ca principe domnitor, în ambele țări române, a lui Alexandru Ioan Cuza. Pentru a deveni un stat suveran, România trebuia să îndeplinească două condiții: să-și câștige independența și să devină o monarhie constituțională, asemenea caselor domnitoare europene, într-o Europă ale cărei state erau, în cea mai mare parte, monarhii. Acestea au fost direcțiile principale ale politicii românești din perioada 1866-1881.

În 1866, după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza, este adus la tron Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, provenind dintr-o veche familie nobiliară germană. România devenea astfel, prin persoana principelui Carol I, aliată de facto a celei mai puternice monarhii din Europa.

Anul 1877 a marcat în mod crucial destinul națiunilor din Europa de est. Profitând de izbucnirea, în perioada anului 1877, a ostilităților ruso-turce, Parlamentul României, în ziua de 9 mai 1877, a proclamat independența țării față de Poartă. O zi mai târziu, conform prerogativelor sale constituționale, principele Carol I a ratificat declarația de independență. România devenea astfel un stat independent, de sine stătător, egal cu celelalte state europene.

Acest statut va fi recunoscut de jure de către reprezentanții marilor puteri, întruniți la Congresul de pace din 1 iunie - 1 iulie 1878, care avut loc la Berlin.

După ce majoritatea statelor lumii au recunoscut independența, în ziua de 14 martie 1881, Parlamentul vota ridicarea României la rangul de Regat. Dând aceeași înaltă semnificație atât cuceririi independenței, cât și proclamării Regatului, principele Carol I a fost încoronat rege în ziua de 10 mai 1881, când se împlineau patru ani de la ratificarea actului de independență a țării. Astfel, ziua de 10 mai va căpăta o dublă semnificație: cea a independenței de stat și a Regatului, realizându-se, în mod simbolic, unitatea indestructibilă între statul român suveran și forma sa de guvernământ - monarhia constituțională. Acestea sunt premisele pentru care data de 10 mai devine ziua aniversării actului de formare a statului național român, România, definit atunci ca teritoriu cuprins între Arcul carpatic, Prut, Marea Neagră și Dunăre.

Evident că acest teritoriu nu cuprindea toate regiunile românești. Încă o vreme, până la sfârșitul primului război mondial, românii transilvăneni și bucovineni vor rămâne supuși ai imperiului austro-ungar, iar basarabenii sub stăpânirea țarului. Cu toate acestea, românii de pretutindeni aveau acum un stat la care se puteau raporta și către care-și îndreptau aspirațiile naționale: Regatul României.

În 1918, în toate cele trei declarații elaborate de românii din Basarabia, Bucovina și Transilvania, se specifica dorința și hotărârea de a se uni cu Regatul României, proclamat în martie-mai 1881 și sărbătorit în ziua de 10 mai - ziua Regatului.

Regimul comunist instaurat pe deplin după abdicarea forțată a Regelui Mihai I pe 30 decembrie 1947 a deformat intenționat semnificația zilei de 10 mai. După 1947, ziua națională a României devenea 23 august 1944, dată istorică a cărei semnificație a fost falsificată la rândul ei. Aparatul de propagandă și cultură al CC al PCR a stabilit, printre "sărbătorile legale", ziua independenței data de 9 mai 1877 când, într-adevăr, Parlamentul României elaborase documentul-declarație care definea noile relații cu Turcia.

Foarte mulți ani (1950-1977), în comemorările din mass-media comunistă nu se pomenea nimic de contribuția politică a principelui Carol I. Se punea mai ales accentul pe evoluția militară a evenimentelor și a colaborării "frățești" dintre ostașii ruși și români.

Începând cu așa-zisa "liberalizare" din anii 1960-1970 s-a încercat o redare a evenimentelor cât mai aproape de adevărul istoric. Cu toate acestea, caracterul de sărbătoare națională, în adevăratul sens al cuvântului, nu a fost acceptat până în 1990, iar ziua de 23 august a rămas ziua națională a Republicii Socialiste România.

După Revoluția din decembrie 1989, ziua de 10 mai a fost din nou ocolită. În 1990, CPUN a adoptat ca zi națională data de 1 Decembrie 1918, dată la care Adunarea Națională de la Alba Iulia a aprobat Rezoluția prin care Transilvania se unea cu Regatul României.

Fără a reduce cu nimic importanța istorică a unor zile, precum 24 ianuarie 1859 sau 1 Decembrie 1918, trebuie menționat că 10 mai, cu semnificații multiple, reprezintă o zi cu adevărat de sărbătoare națională.

Iată câteva argumente importante, atât din punct de vedere juridic, cât și istoric, pentru declararea zilei de 10 mai ca o zi de sărbătoare a românilor și nu numai ca o zi a independenței. Ceea ce Partidul Popular Creștin Democrat (Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat), prin deputații săi în Parlamentul României, va susține printr-o propunere legislativă.

  Gheorghe Dragomir - declarație politică cu titlul Flagelul muncii la negru;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Flagelul muncii la negru"

Așa cum am afirmat și în presa constănțeană, săptămâna trecută, trebuie respectate de către angajatori, în primul rând, dreptul la muncă dar și dreptul la încheierea unor contracte legale de muncă, deoarece în acest moment munca fără forme legale a devenit un flagel de proporții și nu numai în județul Constanța ci în întreaga țară.

Fiecare inspectorat local, la recomandarea ITM Constanța are obligația cel puțin o zi pe săptămână să realizeze campanii pentru depistarea unităților economice ce se fac vinovate de nerespectarea legislației muncii.

Prin munca fără forme legale, patronii încearcă să se sustragă de la plata contribuțiilor cuvenite în mod legal bugetului asigurărilor sociale de stat, iar persoanele afectate au serioase dezavantaje sociale și economice (dreptul de a fi plătite corespunzător muncilor depuse; dreptul la concediul de odihnă; dreptul la vechime în muncă; dreptul la asigurări sociale și de sănătate).

Pentru a combate acest lucru, Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanța a desfășurat numeroase controale la toate tipurile de angajatori din județul Constanța.

Cele mai întâlnite aspecte ale muncii la negru sunt:

Situația în care între angajator și angajat se realizează un contract verbal sau tacit în urma căruia angajatul prestează munca în lipsa unui contract individual de muncă, lipsindu-se de drepturile care decurg dintr-un astfel de contract, cât și de drepturile obținute prin plata contribuțiilor prevăzute de lege - în această situație fiind găsite peste 40 de agenți economici în anul 2005 și 9 în primul trimestru al anului 2006;

Situația în care angajatul crede că lucrează în baza unui contract individual de muncă, deoarece a semnat un astfel de act în fața angajatorului, dar nici actul și nici cartea de muncă nu au fost depuse de către acesta la ITM Constanța, rămânând în posesia angajatorului - în acestă situație fiind 26 de agenți economici în anul 2005 și 8 în anul 2006, până acum;

Situația în care agenții economici având o activitate cu fluctuații mari de personal, au considerat că pentru așa numitele "perioade de probă" au dreptul să folosească personal fără forme legale de angajare - 25 de agenți economici în anul 2005 și 6 în primul trimestru 2006;

Angajatorul și angajatul încalcă prevederile legale din ignoranță - 25 de angajatori în anul 2005 și 7 în primul trimestru 2006;

Cele mai întâlnite probleme sunt acelea referitoare la lipsa formelor legale de angajare dar și lipsa acestora în perioada de probă.

Domeniile cele mai afectate de acest flagel, la nivelul județului Constanța sunt:

  • construcții - domeniu în care în data de 04.05.2006 a fost efectuată o campanie pentru depistarea muncii fără forme legale în 23 de asemenea societăți având un număr total de 256 de angajați, depistându-se un număr de 14 persoane fără forme legale de angajare, caz în care au fost aplicate sancțiuni prin amenzi contravenționale în valoare totală de 275.000.000 lei;
  • aria prestărilor de servicii - spalătorii auto, agenții imobiliare, societăți specializate de pază etc;
  • domeniul morărit - panificație;
  • agricultură - mai ales în perioada campaniilor de însămânțat și recoltare.

Un caz aparte îl reprezintă platforma portuară unde au fost întreprinse 3 campanii de depistare a agenților economici care utilizează munca la negru, în cursul cărora au fost găsite 45 de persoane care munceau fără a avea încheiat contract individual de muncă, iar societățile comerciale aflate în această situație au fost sancționate contravențional, urmând la în data de 09.06.2006 să aibă loc o nouă întâlnire între reprezentanții ITM Constanța și ai Federației Naționale a Sindicatelor Portuare pentru a soluționa doleanțele acestora pentru că în programul de guvernare aspectele legate de soluționarea conflictelor de muncă și intrarea în legalitate atât a angajaților cât și a angajatorilor reprezintă o prioritate absolută.

  Ioan Hoban - declarație politică cu titlul Maramureșul, din nou uitat prin sertare ministeriale;

Domnul Ioan Hoban:

Declarație politică: "Maramureșul - din nou uitat prin sertare ministeriale".

Am spus-o de mai multe ori și o repet: am acceptat să candidez și să vin în Parlamentul României convins că pot și trebuie să fac ceva pentru oamenii care au votat Partidul Național Liberal și Alianța "D.A."

Sigur că de cele mai multe ori dorințele sunt mai mari decât posibilitățile, dar dezamăgirea e cu atât mai mare cu cât vezi că o posibilitate întrezărită nu poate fi îndeplinită fiindcă nu există interes pentru ea. Sau aceasta rămâne în spatele altor priorități.

Poate că Maramureșul este departe de București, iar sumele de bani care necesită investiții depind de deciziile de la București, dar atunci când factori responsabili repetă că printre prioritățile Guvernului se numără și ceea ce vreau eu să spun în continuare și vezi că nu este așa, dezamăgirea e și mai mare.

Mă refer aici, concret, la infrastructura rutieră, de care Maramureșul suferă foarte mult, mai exact, la drumul Vaja-Baia Mare, analizat și agreat de ședința comună a Guvernelor României și Ungariei.

Deși s-a spus atunci că acest drum, care trebuie să lege zona de nord-vest de marile coridoare europene, este o prioritate pentru Guvernul României, iar Consiliul județean Maramureș, prin președintele său, a repetat-o de mai multe ori, am asistat la recenta rectificare de buget care dezavantajează din nou Maramureșul. Chiar dacă cea mai mare parte din sumele alocate de Guvern a fost repartizată Ministerului Transporturilor, pentru efectuarea unor investiții în infrastructură, am constatat cu amărăciune că drumul Vaja-Baia Mare nu se regăsește printre investițiile finanțate.

Ce putem să spunem electoratului din Maramureș despre o listă care cuprinde drumuri din sudul și centrul țării, zona de nord fiind din nou lăsată pe dinafară?

Cum putem să convingem oamenii că și ei se află pe lista de priorități a Guvernului și a Ministerului Transporturilor.

De aceea, vin și întreb: ce contraargumente putem aduce la comentariile care se fac, cum că Ministerul Transporturilor și ministrul de resort nu sunt interesați de această zonă?

Ce să spunem electoratului, care și-a pus încredere în noi și a sperat că Alianța "DA" va privi cu mai multă responsabilitate și această zonă, lăsată în uitare de cei care au fost înaintea Alianței la guvernare?

Aceste răspunsuri le aștept și doresc să le transmit maramureșenilor.

  Petru Movilă - declarație politică cu titlul P.D. și ziua Europei;

Domnul Petru Movilă:

Declarație politică: "P.D. și ziua Europei".

Sărbătorim astăzi, 9 mai, Ziua Europei - zi devenită deja tradiție în România.

Data de 9 mai a fost aleasă ca "Zi a Europei", de Consiliul European de la Milano, din 1985, apreciindu-se că punctul de pornire al construcției Europei Unite a fost Declarația prin care, la 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul de externe al Franței, a propus Germaniei (vechi inamic al țării sale), dar și altor state, să contribuie la realizarea unei solidarități "de facto" și să pună "bazele concrete ale unei federații europene indispensabile pentru menținerea păcii".

Lua, astfel, sfârșit o lungă istorie de confruntări sângeroase și se inaugura o nouă etapă în evoluția continentului nostru, bazată nu pe forță și violență, ci pe cooperare economică și armonizare legislativă.

Se știe că cea mai mare tragedie din istoria Europei a fost cel de-al doilea război mondial, când peste 50 milioane de oameni au murit. Acesta a fost și punctul de cotitură în abordarea problemelor bătrânului continent, în construirea unui proiect politic fără precedent în istoria lui.

Ideea, în esență, a fost simplă: dacă din conflicte pierdem cu toții, n-ar fi mai bine să câștigăm toți, prin instituirea unui nou tip de relații între națiunile Europei?

Și, astfel, astăzi ne aflăm în fața unei Europe Unite, care este unul din marii autori ai lumii noastre. Este clar de mai multă vreme că România nu are alt drum decât cel care duce spre Uniunea Europeană.

Încă de la înființarea sa, P.D. a fost un partid proeuropean. Această poziție a noastră nu a fost rezultatul unei reacții de respingere a unui trecut în care România a suferit mult de pe urma diferitelor imperii balcanice sau a unor vecini care trăgeau mereu cu ochiul la pământul nostru; dovada este că P.D. militează permanent pentru relații mai bune cu foștii noștri adversari.

Poziția noastră proeuropeană se datorează unei analize atente și responsabile a contextului în care ne aflăm, a realităților politice, economice și chiar morale în care se află România de azi.

Această analiză ne-a arătat clar că avem un singur drum - spre Europa Unită - iar P.D. a dovedit în toți acești ani și mai ales de când se află la guvernare, că vrea și poate să ducă țara pe acest drum.

De aceea, ne bucurăm azi de Ziua Europei, pe care trebuie să o cinstim cum se cuvine, pentru că astfel cinstim pacea, solidaritatea, prosperitatea și toate valorile pozitive pe care Europa le-a cucerit în urma unui lung șir de experiențe tragice.

  Horea Dorin Uioreanu - declarație politică cu titlul Umorul nu dăunează sănătății. Dimpotrivă...;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

"Umorul nu dăunează sănătății. Dimpotrivă..."

Doresc să depun următoarea declarație politică, prin prisma faptului că o întâmplare banală a devenit cap de afiș al acestui început de săptămână, fără a se face anumite precizări necesare și utile.

Fiind eu însumi prezent la întâlnirea Delegației Permanente a PNL care a stabilit unele aspecte importante legate de evoluția politică a țării și unele măsuri legislative, consider că sunt îndreptățit să prezint care a fost starea de fapt a momentului în care s-a citit deja celebrul pamflet al poetului Mircea Dinescu.

Probabil ne-am obișnuit cu toții la întâlnirile conducerii partidelor din care facem parte cu o atmosferă formală. Cred că nu este o piatră de moară că un umorist de talia lui Mircea Dinescu a reușit, preț de câteva minute, să ne distragă din atmosfera discuțiilor specifice momentului politic actual. Faptul că acest episod scurt a fost mediatizat excesiv nu semnifică faptul că a fost singurul subiect care s-a discutat de către conducerea centrală a PNL. Mai mult, faptul că premierul Tăriceanu s-a amuzat pe seama unui pamflet politic nu trebuie interpretat ca o dovadă a lipsei de seriozitate.

Să fim cinstiți, umorul, stimați colegi, este apanajul oamenilor inteligenți, indiferent că vorbim de cei care îl creează sau de cei care îl apreciază. Și mă refer, bineînțeles, la umorul de calitate, validat de timp și de profunzime. A încerca să fim mai catolici decât Papa într-o asemenea situație mă face să cred că discursul practicat de presă și de către unii oameni politici s-a desprins total de realitate și se reportează la niște amănunte care nu au legătură cu agenda cetățeanului.

Mai mult decât atât, nu pot să îmi explic reacțiile total deplasate și orgolioase ale colegilor de Alianță, care au simțit din nou, instinctiv, să ia apărarea președintelui apolitic Traian Băsescu. Îmi exprim speranța că un președinte care tolerează și înțelege umorul gen Becali a știut să aprecieze și un umor, e drept, mult mai elevat și mai profund, al unui om care a militat de-a lungul întregii vieți pentru libertatea de exprimare datorită căreia noi, liberalii, și PD am câștigat alegerile.

Prin urmare, ar fi un gest de bun simț a încheia cu acest subiect pueril, pentru că în România anului 2006 nu cred că ne mai poate lua cineva un lucru pe care nici măcar comuniștii nu au reușit să îl aplaneze: spiritul ironic!

  Ioan Dumitru Puchianu - declarație politică intitulată Privatizarea institutelor de proiectare - falimentarea gândirii științifice din învățământul românesc;

Domnul Ioan Dumitru Puchianu:

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Privatizarea institutelor de cercetare, falimentarea gândirii științifice din învățământul românesc".

Corelarea învățământului superior cu activitatea de cercetare științifică a constituit și constituie, în toată lumea, o cerință necesară în procesul de pregătire a viitorilor specialiști, cu precădere în domeniul tehnic. Printr-o corelare armonioasă a celor două activități, - didactică și de cercetare științifică -, instituțiile de învățământ superior din țara noastră au pregătit, decenii la rând, specialiști cu temeinice cunoștințe de specialitate și cu o largă aplicabilitate practică. Institutele de învățământ superior nu dispun încă, din păcate, de o bază materială tehnică foarte bogată, așa că, până când laboratoarele multifuncționale didactice și de cercetare, așa cum există în majoritatea universităților din lume, vor deveni o realitate și în România, activitatea de cercetare științifică se desfășoară, preponderent, în laboratoarele institutelor de cercetare.

În această conjunctură, devine de neînțeles politica Guvernului care, prin intermediul AVAS, a trecut la un proces masiv de privatizare a tuturor acestor institute de cercetare. Statistica ne arată că 92% din institutele de cercetare vândute până în prezent au fost distruse, ceea ce echivalează, în final, cu distrugerea cercetării românești. Acest proces de privatizare nu a urmărit continuarea procesului de cercetare, ci falimentarea institutelor, factorul determinant fiind valoarea terenului și a mijloacelor fixe care au fost apoi valorificate speculativ. În prezent, în România mai există numai 19 institute de cercetare și acestea urmând a fi privatizate de AVAS. Odată finalizat acest proces, vom putea spune "liniștiți" că cercetarea științifică românească a dispărut în totalitate.

Ar fi păcat și în totală neconcordanță cu prevederile capitolului privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică, negociat de România în vederea aderării la Uniunea Europeană, ca și aceste ultime 19 institute de cercetare rămase neprivatizate să aibă aceeași soartă.

Guvernul României ar fi putut - și încă mai poate - să salveze ce a mai rămas din cercetarea științifică, fie prin finanțarea cercetării din surse bugetare, fie prin metoda cea mai simplă - trecerea acestor institute în proprietatea Ministerului Educației și Cercetării, care să le integreze în structurile sale de învățământ superior. În perspectivă, beneficiile ar fi mult mai mari și importante pentru nivelul învățământului tehnic superior, decât sumele obținute prin vânzarea directă de către AVAS.

Dar, ca întotdeauna, se pare că Guvernul preferă soluția cea mai simplă și de moment, fără să analizeze implicațiile viitoare asupra învățământului superior românesc, iar, peste câțiva ani, va fi pus în situația de a aloca de la buget sume considerabile pentru retehnologizarea laboratoarelor de practică universitară. Acum este ultimul moment când se mai poate salva ceva din moștenirea științifică românească și a păstra acele minți strălucite care au înnobilat cercetarea românească, în patrimoniul gândirii naționale, fără a-i obliga pe acești iluștrii specialiști să ia calea altor universități din țări, unde sunt apreciați la valoarea lor reală.

  Gabriel Sandu - declarație politică cu titlul Importanța micșorării contribuțiilor la fondurile publice sociale cu 8% din 2007;

Domnul Gabriel Sandu:

"Importanța micșorării contribuțiilor la fondurile publice sociale cu 8% din 2007"

Introducerea cotei unice de impozitare, ca primă măsură liberală de relaxare fiscală, a fost un succes de netăgăduit. Nu numai că această măsură a scos la lumină sute de mii de locuri de muncă din zona neagră a economiei, dar a și acționat ca un veritabil magnet pentru investitori.

Conform Programului de guvernare, Guvernul s-a angajat să micșoreze contribuțiile la fondurile publice sociale cu 10 procente, de la 49,5% la 39,5%. În prima fază, aceste contribuții au scăzut cu un procent de 2%. A venit vremea să dăm încă un semn agenților economici și să diminuăm actualul procent de 47,5% la 39,5%.

Consider, însă, că acest prim pas foarte important către reducerea fiscalității și stimularea economiei a fost și trebuie să fie doar un început.

Cel mai important factor în asigurarea succesului unei astfel de măsuri este capacitatea Guvernului, capacitate pe care Guvernul Tăriceanu o are, fără îndoială, de a gestiona eficient fondurile sociale colectate, transformând aceste costuri în câștiguri de productivitate și competitivitate.

Chiar dacă există țări dezvoltate care cheltuiesc foarte mult pentru protecție socială, tendința este de a reconsidera aceste cheltuieli, pentru că, de exemplu, în țările din nordul Europei, s-a constatat că persoanele aflate în șomaj nu mai sunt stimulate să se reangajeze, din cauza veniturilor îndestulătoare pe care aceste state le acordă șomerilor.

Un alt exemplu celebru este Franța care, deși dispune de unul dintre cele mai sofisticate sisteme de asigurări sociale din lume, se află în prezent, în pragul unui colaps de proporții.

Această reducere va avea, în mod sigur, următoarele principale efecte: flexibilizarea pieței muncii; creșterea puterii de absorbție a economiei românești în termeni de investiții interne și investiții străine directe; stimularea economiei și consumului; stimularea muncii și stoparea fluxului forței de muncă înalt calificate spre exterior.

Guvernul a făcut eforturi considerabile în direcția îmbunătățirii disciplinei financiare, prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu alte cuvinte fiscalizarea economiei ascunse, care este estimată la circa 17% din produsul intern brut.

Potențialul acestor soluții este uriaș, din cauza că, indiferent de deficitul bugetar creat pe termen scurt, aceste sume se vor recupera din scoaterea la lumină a aproximativ 400.000-450.000 din forța de muncă în mod direct, urmând ca restul de deficit să fie acoperit din efectele indirecte ale creșterii venitului disponibil al populației și agenților economici.

În cel mai rău caz, deficitul generat de această măsură ar putea fi acoperit într-o primă fază din împrumuturi externe care, în mod sigur, vor fi plătite foarte rapid.

După cum s-a constatat și în cazul introducerii cotei unice de 16%, surplusul de venituri reale, în mână, nu va avea efecte inflaționiste generate de creșterea consumului, ci efecte în creșterea economiilor.

Nu în ultimul rând, companiile vor fi stimulate să acorde salarii mai mari, stopând astfel exodul forței de muncă înalt calificate din România către țările Europei de vest. Deja am început să resimțim efectele emigrării masive și consider că stimularea în special a tinerilor de a rămâne în România este de o importanță covârșitoare pentru dezvoltarea României.

În concluzie, deși în aparență micșorarea bruscă a contribuțiilor la fondurile publice sociale cu restul de 8% până la nivelul de 39,5%, poate avea ca efect un deficit bugetar, în mod sigur efectele acestei măsuri vor acționa ca un factor decisiv de creștere economică pe termen mediu și lung.

  Ioan Aurel Rus - declarație politică intitulată De la internaționalismul proletar la internaționalismul capitalist;

Domnul Ioan Aurel Rus:

De la internaționalismul proletar la internaționalismul capitalist

Dacă trădarea conducătorilor ar fi fost o virtute, probabil că noi, românii, am fi fost cei mai virtuoși oameni din lume. Câteva repere sunt semnificative: Decebal, demn, se sinucide datorită trădării, domnitori iubiți de popor ca Vlad Țepeș, Mihai Viteazul, Ioan Vodă cel Viteaz, C. Brâncoveanu, T. Vladimirescu și alții cad victime ale trădării boierilor închinați străinilor sau străinilor înșiși. Domnul Cuza nu-și pierde viața datorită trădării monstruoasei coaliții liberalo-conservatoare (care probabil s-a temut de mânia poporului, care l-a adorat pe Prințul Unirii), dar îl alungă din țară în favoarea unui necunoscut, sub pretextul unei politici externe europene, și nu a intereselor de clasă, grup sau partid. Fostul Mareșal Ion Antonescu este și el trădat de un urmaș al celui preferat la 1866, în locul lui Cuza, fostul rege Mihai I, aliat cu politicieni înclinați spre orice soluție, numai să-și păstreze pozițiile sociale și economice. Toți aceștia la un loc aliați cu agenți ai Cominternului, care, deși autodizolvat, funcționa în continuare.

Mulți politicieni și chiar istorici, din motive lesne de înțeles, eludează cu bună știință unele adevăruri, perorând și filozofând pe seama celor întâmplate la 23 august 1944, bazându-se pe zicala: mulți aud și văd, puțini pricep. Dar realitatea este una: "țara a fost dată la cheie" pe mâna Armatei Roșii și nu prin ocupare forțată, cum mulți încearcă să acrediteze ideea și ceea ce este mai tragic, cu acceptul, mai bine zis, sub presiunea americanilor și englezilor.

Cum era de așteptat, odată cu Armata Sovietică, au venit în țară și cominterniștii, comuniștii mai mulți sau mai puțini (de fapt, mai puțini) români și au trecut la comunizarea țării ocupând cele mai înalte funcții în administrație și politică, la început, apoi în toate domeniile. Sătui de comunism, după un timp, în care au făcut ce au vrut cu țara și poporul român, au părăsit-o. Unii au rămas educându-și copii într-un mod straniu, pentru concepțiile pe care le-au promovat, spre "fericirea" românilor: comunismul și internaționalismul proletar.

După cum se știe că nimic nu este imuabil în lumea asta, nici veșnic, în decembrie 1989 a căzut și comunismul instaurat de cominterniști (comunism, care practic nu a existat decât ca o idee, un ideal utopic). Cine l-a răsturnat? Cine au fost executanții? La ordin, nimeni altcineva decât urmașii cominterniștilor aliați cu urmașii altor comuniști, care au preluat funcțiile și puterea înaintașilor. Curiozitatea mare, paradoxul, dacă vreți, este că nici nu știau bine la ce se înhămau. Ceaușescu trebuia să cadă, iar ce va urma, Dumnezeu cu mila, nu prea știau.

Ca să lămurim despre ce este vorba, să amintim că în ziua de 22 decembrie 1989, când toată lumea exulta după fuga soților Ceaușescu, domnul Ion Iliescu, în fața unui popor la TV, probabil că și la radio, ținea să ne asigure că: " a fost, este și va fi comunist, că tiranul Ceaușescu a întinat valorile comunismului etc.", promițând o viață demnă, decentă, fără lipsuri și câte altele. Că astăzi totul este exact pe dos, este o cu totul altă problemă. Vorba unei zicale populare: " zisul nu-i totuna cu făcutul".

Am început cu Ion Iliescu pentru că este fiu de cominternist, el însuși comunist de marcă, crescut și educat ca atare. Nu este nici o crimă, așa a fost, dar sunt convins că domnia sa a fost un mare păcălit, care totuși datorită abilității politice și spatelui asigurat, a sărit peste hopul gafei cu declarațiile despre comunism și poziția față de acesta, ca nu peste mult timp să "schimbe macazul". Să fie foarte clar, vorba unui fost prim-ministru, că nu a știut încotro era împinsă România la data respectivă, că nu era în temă cu ce avea să se întâmple. Rămân doar la această remarcă desprinsă din logica declarațiilor făcute, coroborate cu cele ulterioare și poziția politică ce a urmat.

Un alt fiu de cominternist este domnul Petre Roman, beneficiar a tot ce era mai bun în regimul comunist: o viață îndestulată, lipsită de griji și de nevoia de a munci, o junețe de profil occidental, studii în occident etc. Contrar celor mai elementare norme de etică, dacă nu comunistă, barem socialistă, vorbind la modul teoretic, vine și domnia sa în fruntea țării, și nu în orice funcție, ci în cea de prim-ministru. Din această înaltă poziție, vorba ardeleanului, a "îmbucurat" poporul român cu o serie de teorii cu valențe "axiomatice" cum ar fi: necesitatea absolută a unei economii de piață cu șomaj (fără el nu s-ar putea), foamete, mizerie, industrie și agricultură așa-zis performante, nu mormane de fiare vechi. Parcă nu ar fi știut că la data respectivă România era o țară fără datorii, ba chiar cu excedente, din care emanații și îmbogățiții așa-zisei revoluții s-au înfruptat.

Azi, la aproape 17 ani de la degringolada din decembrie 1989, nu avem industrie, nici agricultură, iar economia și comerțul au încăput pe mâna hoților, a căpușelor și tot felul de aventurieri străini, care nu au venit în România să investească, ci să stoarcă tot ce se poate. Un mic și nevinovat exemplu al involuției României: importăm până și ace de gămălie, noi nici pe astea nu le mai putem face, apropo de industrie și morcovi, ceapă și altele, apropo de agricultură. Ceva mai grăitor decât sărăcia și mizeria în care se zbate cea mai mare parte a poporului și parvenirea și îmbuibarea unui număr foarte mic, dintre cetățenii României, ce poate fi?

Revenind la persoana vizată ne întrebăm cum de a ajuns în postura de mare revoluționar și inchizitor al comunismului? Răspunsul este ușor de dedus, dar faptul de a condamna cu un exclusivism ieșit din comun a tot ce "l-a făcut om", că a trăit bine și s-a lăfăit, în timp ce alții munceau pe rupte ca să trăiască. În timp ce învăța la școli înalte, departe de țară, alții, de seama lui, ziua munceau și noaptea învățau, ca să ajungă, în final, la concluzia că totul a fost zadarnic.

Chiar dacă este vorba de urmași de cominterniști, nu se poate trece cu vederea laborioasa lor activitate în folosul comunismului, a demascării dușmanului de clasă din perioada comunizării, dar și misterioasa (misterioasă, fie vorba) activitate în slujba capitalismului, de demolare a comunismului. Unora ca Silviu Brucan, pentru care orice regim politic ar fi existat în România, tot o vacă bună de muls ar fi fost. Ce forțe or fi fost cele care i-au adus și propulsat în fruntea țării și politicii românești? Este o întrebare retorică, deoarece și cei cu patru clase primare sau cursul de alfabetizare de prin anii '50 au dezlegat enigma. Trebuie să ai un mare tupeu să faci ceea ce a făcut domnia sa și unul și mai mare ca să dai sfaturi poporului și să te erijezi într-un fel de Mafalda. Ar fi cazul să înțeleagă că cei pe care i-a mințit, odată când le îndoctrina comunismul, de oamenii acestei amărâte țări este vorba, nu îi mai înghit "gogoșile" îndulcite în doctrina unei drepte incisive, trecută printr-o filozofie de sorginte americană.

Un alt urmaș de cominternist este, pe numele său de împrumut, Vladimir Tismăneanu. Este greu să înțelegi cum pot avea loc asemenea modificări genetice, prin ce experiențe se poate ajunge la asemenea performanțe de-a dreptul aberante. Numai despre olteni se zice că au reușit să realizeze un asemenea imposibil, prin împerecherea știucii cu cioara, ca să facă pasărea icre negre. Nu probabil, ci sigur pentru că pe unde a umblat, după ce a fugit din edificiul creat în România (despre comunism este vorba) și cu contribuția majoră a părinților săi, i-au fost implantați niște stimulatori sau stimulenți, cine știe deosebit de eficienți, care l-au transformat într-un "patriot desăvârșit", cu o "dragoste nebună" pentru România și poporul român.

Pentru că este un caz mai deosebit, o să-i dăm mai mare atenție din cel puțin două motive: i-am citit "marea operă" despre bolșevizarea României zisă și "stalinism pentru eternitate", în viziune proprie și a intrigat stilul de minimalizare a faptelor și acțiunilor unor comuniști, începând cu crearea PCR, în cea mai mare parte, străini de poporul român, și bagatelizarea acțiunilor și atitudinilor unor comuniști, care au încercat să facă ceva pentru țară, așa-zișii comuniști naționaliști. Ca un fel de "Cănuță om sucit", nu-i convine nimic, le sucește, le învârtește, ca să iasă cum vrea el. Ce mai?, se vede școala "Europei libere", care în toată perioada războiului rece a fost centrul de propagandă înaintat al Agenției Centrale de Informații (CIA), care de pe la sfârșitul deceniului VII și începutul celui următor din secolul și mileniul trecut pregătea ceea ce avea să se întâmple în Europa Centrală și de Est și fosta Uniune Sovietică. Ca să închei cu această pseudo-analiză pe care o face V. Tismăneanu, în lucrarea amintită, fără nici o valoare istorică din cauza falsificării și compromiterii noțiunii de istorie, am să arăt că își permite să falsifice grosolan realitatea.

Una din afirmațiile aberante, dar cu un scop bine determinat, acela de adâncire a disensiunilor create între români (indiferent de etnie) după decembrie 1989, era aceea că foștilor membri PCR li se calcula pensia de bătrânețe după vechimea în partid. Concret: la cap 7, nota 13 de la pag. 345 afirma: "Pensiile se calculau pe baza vechimii în partid. Cu cât cineva intrase mai devreme în partid, cu atât pensia era mai mare". Mai mare nerușinare nici că se putea. El spune ceva, dar nu totul. Nu spune că este vorba de o indemnizație de ilegalist (ceva cam în stilul pseudorevoluționarilor de azi) și nu de pensia propriu-zisă. Așa ceva au avut părinții săi, probabil, și alții ca ei, dar nu cei care au intrat în partid după 1944. Poate că organele competente ar trebui sesizate pentru răspândirea de știri false, de intoxicare a populației, de a crea stări conflictuale în rândul acesteia, cu scopul slăbirii siguranței naționale.

În definitiv, de unde atâta "grijă" față de România, de unde a "șters-o englezește", cum se spune în popor? Expert în diversiuni, minciuni, deturnări ale realității, pentru a-și acoperi multe din invectivele și aberațiile abordate ca adevăruri indiscutabile introduce, ca semn de mare principialitate, și unele adevăruri de netăgăduit și greu de ascuns. Astfel, la pagina 313, așa ca un fapt nesemnificativ ne destăinuie: "Elita partidului nu provenea din rândurile clasei muncitoare românești dinaintea războiului, după unire." Asta știam și noi, dar întrebarea care se pune este de ce nu a întocmit o lucrare obiectivă, care să reliefeze adevărul și nu concepții politice sau de altă natură ale autorului, care au fost însușite în mod subiectiv? Fiecare are dreptul la opinia sa, dar într-o lucrare ce se vrea obiectivă, conformă realității, de factură istorică, nu au ce căuta alegațiile.

Un astfel de om metamorfozat, după cum arătam mai sus, este adus la CNSAS ca să definitiveze ceea ce a început cu mulți ani în urmă. De falsificarea Istoriei României și dezbinarea românilor după decembrie 1989 este vorba. Cât de adevărate sunt vorbele lui Patrick Stewart cum că "Învingătorii scriu întotdeauna istoria în favoarea lor". Domnul V. Tismăneanu este numai un pion pe tabla de șah a învingătorilor, știm acest lucru. și mai știm un mare adevăr din filozofia populară, acela că minciuna are picioare scurte, iar adevărul va ieși la suprafață ca uleiul deasupra apei.

Cu toate aceste speranțe de viitor, în ceea ce privește adevărul, nu putem să nu conchidem că urmașii celor ce ne-au comunizat, în urmă cu peste cinci decenii, ne dau astăzi lecții de morală, ne pun la stâlpul infamiei și ne fac răspunzători pentru ce au făcut alții. Cert este un lucru: cei dintâi ne-au adus internaționalismul proletar, iar cei de azi ne înhamă la internaționalismul capitalist. Cam același drac: românii au rămas tot slugi în țara lor.

În fond, ce am realizat în tot acest timp, de la comuniștii de ieri la fii și nepoții lor de azi? Am ajuns la legea lustrației, o făcătură ce încalcă drepturile omului, mult trâmbițate înainte de 1989 și cu prea puțină acoperire în prezent și indubitabila lege a lustrageriei, ceea ce înseamnă trecerea de la lingerea și lustruirea cizmelor rusești la aceeași operă, dar acum a dosurilor americanilor.

  Ioan Țundrea - declarație politică cu titlul Impresionistul Claude Monet și impresionantul Jean Monnet, conservatori ai valorilor europene;

Domnul Ioan Țundrea:

"Impresionistul Claude Monet și impresionantul Jean Monnet, conservatori ai valorilor europene"

Răsăritul de soare a lui Claude Monet a constituit începutul unui curent denumit în pictură impresionism în anul 1874.

În următorul secol, în 1950, la începutul lunii mai, un alt Monnet, dar având prenumele Jean, va impresiona lumea cu un nou curent denumit de el integrare.

El este dacă nu părintele Europei, cel puțin primus inter pares dintre părinții Europei contemporane, summitul liderilor europeni organizat la Milano în 1986 propunând aniversarea zilei 9 mai ca "Zi a Europei".

La jumătatea lunii mai, în preajma aderării la UE, noi, conservatorii, ne aniversam ziua, istoria ilustră a înaintașilor noștri, avându-și începutul în perioada impresionismului, fiind cu adevărat impresionantă prin valorile uman-spirituale pe care le-a dat culturii românești.

Eminescu, Maiorescu împreună cu întreaga elită a conservatorilor în peregrinările la studii în Europa și prin discursurile la mari universități europene făceau primii pași ai integrării culturale românești la valorile spiritualității europene.

Apropierea și unirea oamenilor se face așadar, în primul rând, prin cultura și abia apoi economic, acest fapt fiind confirmat de toate marile valori românești care nu au avut nevoie de pașaport european pentru a se integra în familia spiritualității continentului nostru.

Am putea spunea că din punct de vedere cultural, suntem aproape integrați în Europa, cu mențiunea că avem obligația morală să ne conservăm și să ne promovăm valorile.

Cu speranța că "răsăritul de soare" european nu va rămâne doar o impresie pentru români, închei citându-l pe Jean Monnet care, în urmă cu exact 56 de ani, spunea impresionant: "Noi nu coalizăm state, ci unim oameni!"

  Ion Luchian - declarație politică având ca subiect legea pensiilor private opționale;

Domnul Ion Luchian:

Săptămâna trecută, Parlamentul României a aprobat o lege cu implicații sociale și economice foarte importante pentru țara noastră, este vorba de legea pensiilor private opționale.

În condițiile în care în România sunt în acest moment 6 milioane de pensionari, iar numărul celor care cotizează la fondul de pensii este de numai 4,5 milioane, valoarea pensiilor este foarte scăzută. Or, soluția pentru scoaterea sistemului din criză nu poate fi decât posibilitatea înființării unor fonduri private de pensii.

Conform acestei legi aprobate de parlament, statul acordă salariaților care vor dori să se asigure în sistemul privat opțional un "bonus" de până la 400 de euro pe an, împărțit astfel: o deducere de 15% din impozitul pe venit plătit de salariat, dar nu mai mult de 200 de euro pe an, și aceeași sumă dedusă din impozitul pe profit al firmei la care lucrează, tocmai pentru a se stimula activitatea acestor fonduri private de pensii.

De asemenea, Comisia pentru supravegherea pensiilor private urmează să emită în detaliu normele care vor guverna înființarea și gestionarea fondurilor private de pensii, așa încât această gestionare să fie cât mai corectă și transparentă. Mă refer aici la elaborarea criteriilor de autorizare a firmelor ce vor administra fonduri private de pensii, modul de supraveghere zilnică și lunară a evoluției fondurilor, modul în care vor putea fi investiți banii contribuabililor, sistemul de calcul al valorii punctului de cont, modul de calcul al rentabilității investiției și alte norme.

De asemenea, legea prevede și alte măsuri de constrângere, în ceea ce privește posibilitățile de investiții ale acestor fonduri, tocmai pentru a se asigura rentabilitatea acestora, precum și modul în care Comisia de supraveghere poate retrage licența unei firme care administrează un fond privat. Ideea de bază în acest caz, este aceea că firma poate da faliment, dar fondul de pensii nu; în cazul în care firmei care administrează fondul îi este retrasă licența, contribuabilii își vor putea muta banii în alt fond privat.

Eu consider că această lege reprezintă un instrument social și economic absolut esențial pentru România în perspectiva aderării noastre la Uniunea Europeană peste doar câteva luni.

  Ion Stan - intervenție cu titlul Consiliul Suprem de Apărare a Țării prezintă Raportul de activitate pe 2005 Parlamentului României;

Domnul Ion Stan:

"Consiliul Suprem de Apărare a Țării prezintă raportul de activitate pe 2005 Parlamentului României"

Raportul de activitate al Consiliului pe anul 2005 este un document inacceptabil, care are un singur mare merit, acela de a se constitui în dovada supremă a pericolului major în care se află democrația în România.

Această dovadă este autentică și poartă semnătura celui mai credibil factor - consilierul prezidențial și șef al Departamentului Securității Naționale din cadrul Administrației Prezidențiale.

Acest raport vine și ne arată cum o clică militaristă și-a subordonat, prin intermediul unei instituții anacronice, de sorginte răsăriteană Guvernul României.

Personajele cheie ale acestui organism au avut și au, la rândul lor, fără excepție, antecedente dintre cele mai interesante prin pozițiile ocupate în istoria confruntării bipolare din perioada războiului rece. Aceasta ar putea fi una dintre principalele cauze ale ofensei pe care mostra de raport o aduce Parlamentului României, care riscă, la rândul său, dacă nu-l va respinge, să se atașeze drept remorcă la un sistem politic care se anunță ca o amenințare majoră la adresa Constituției și a democrației.

Raportorul are obligația stabilită prin lege ca, anual, să dea seama Parlamentului de activitatea pe care a desfășurat-o. Activitate care trebuie să acopere o paletă de competențe și atribuții cu geneza în art. 119 al Constituției și detaliate în propria lege de organizare și funcționare.

Problemele cardinale ale acestui "raport" sunt două:

  • prima, că instituția raportoare ignoră legea, de vreme ce una prevede aceasta că trebuie să facă și de cu totul altceva rezultă că s-a ocupat;
  • a doua problemă este aceea că legea instituției raportoare este desuetă, fiind una dintre reminiscențele cazone ilustrative pentru imobilismul și spiritul revolut care sufocă sistemul securității naționale a României.

Dar, chiar și așa, legea fiind în vigoare și exprimând, implicit, voința noastră, a Parlamentului, de a continua să ne situăm sub imperiul ei, trebuie întocmai respectată, fiindcă nimeni nu este mai presus de lege. Cu o singură excepție: Consiliul Suprem de Apărare a Țării.

Cel mai grav apare faptul că tot mai mult Guvernul este obstrucționat în îndeplinirea prerogativelor sale de către instituția pe cât de fantomatică, pe atât de reală și amenințătoare, care se cheamă C.S.A.T.

Să analizăm, așadar, cu ce trebuia să se ocupe în concret autoritatea publică responsabilă constituțional pentru organizarea și coordonarea unitară a activităților care privesc: apărarea țării, securitatea națională, participarea la menținerea securității informaționale și la apărarea colectivă, precum și la acțiunile de menținere sau restabilire a păcii și ce se prezintă în fapt în paginile Raportului transmis Parlamentului României.

În concepția semnatarului raportului, Constituția și legile au cerut C.S.A.T.-ului să se ocupe, în ordinea de prioritate menționată chiar de primul alineat al documentului, de:

Urmărirea consolidării instituțiilor statului de drept;

Afirmarea identității naționale;

Prezența activă a României pe arena internațională;

Garantarea drepturilor și libertăților democratice fundamentale;

Asigurarea bunăstării, siguranței și protecției cetățenilor.

Să fim lucizi, raționali și să judecăm obiectiv. Ce au toate cele de mai sus menționate în raport cu competențele și atribuțiile C.S.A.T.-ului?

Nimic comun cu organizarea și coordonarea unitară a domeniului securității naționale.

Dimpotrivă, dacă obiectivele respective au constituit scopul efectiv al activității C.S.A.T.-ului, atunci înseamnă că suntem în prezența unei structuri paralele, parazit al Guvernului căruia ori îi ia oxigenul, ori îi sustrage meritele.

Să mergem mai departe. Din cel de-al cincilea alineat din prima pagină a raportului, rezultă "expresis verbis" că, prin activitatea sa, Consiliul a coordonat de fapt altceva decât l-a învestit Constituția și anume, citez:

  1. "coordonarea eforturilor pentru realizarea consensului național cu privire la interesele de securitate ale României" (Nota bene: Acesta este un obiectiv politic și o acțiune politică, deci o chestiune a partidelor în care putea, eventual, să-și exercite rolul de mediator Parlamentul și Președintele României, dar nu Consiliul.)
  2. "aprofundarea reformei în justiție" (Nota bene: Nu este nici o eroare, așa scrie negru pe alb! Interesant este însă că "Strategia de reformă a sistemului judiciar 2005-2007", document al Ministerului Justiției din 26 martie 2005, nu a trecut niciodată pe la C.S.A.T.!)
  3. "consolidarea mecanismelor de respectare și aplicare a legii" (Nota bene: Un atribut evident din competența Guvernului și a puterii judecătorești.)
  4. "prevenirea și combaterea corupției" (Nota bene: După știința noastră și potrivit celor publicate în Monitorul Oficial al României, "Strategia Națională Anticorupție" nu a trecut pe la C.S.A.T., fiind adoptată prin Hotărârea de Guvern nr. 231 din 30 martie 2005, care a omis abrogarea strategiei similare, adoptată de guvernul anterior prin hotărârea nr. 1944 din 10 noiembrie 2004 și care vizează același interval de timp, 2005-2007. Asta da coordonare!)

Cu ce s-au mai ocupat distinșii membri ai selectului club denumit "Consiliu"?

Conform alineatului 6, pagina 1:

Au "analizat și dezbătut teme" care au avut ca scop (țineți-vă bine!):

  • "asigurarea mecanismelor de dezvoltare competitivă și funcțională a economiei românești";
  • "îmbunătățirea nivelului de trai al populației " (Nota bene: Cel puțin acum avem o explicație a sărăciei naționale!)
  • "asigurarea măsurilor pentru protejarea resurselor naturale și a mediului înconjurător" substituire în îndatoririle Guvernului);
  • "sprijinirea comunităților românești din afara granițelor țării " (substituire în îndatoririle Ministerului Afacerilor Externe).

Mai aflăm, pe această cale, că onor Departamentul Securității Naționale se află, din anul 2005, la originea evaluării, revizuirii și elaborării noii legislații a domeniului și instituțiilor din sistemul de securitate, proiecte care, după cum se știe, au apucat-o pe un drum greșit, generând un gratuit, dar mare și păgubos scandal național, care a decredibilizat în opinia publică instituții cheie ale statului român.

Incompetență și prostie sau rea-voință și premeditare?

Avem și o anexă a hotărârilor adoptate de Consiliu. Am fost interesați să o parcurgem și mare ne-a fost surpriza să constatăm că nimic, dar absolut nimic din toate cele anterioare, citate chiar din prima pagină a raportului, nu au vreo reflectare ori susținere în cel puțin o hotărâre din cele aproape 200, câte au fost adoptate în anul 2005.

Numărul hotărârilor adoptate ridică și el o nouă problemă.

În anul 2005, Consiliul a lucrat "prin corespondență" sau la "fără frecvență", fiindcă au avut loc doar vreo două-trei ședințe, din care una s-a consumat cu o singură hotărâre, cea privind Comunitatea Națională de Informații.

În această situație, nu este firesc să ne întrebăm când, în ce condiții și pe ce temei consensual au fost adoptate celelalte hotărâri și ce fel de hotărâri ar putea fi acelea care pur și simplu reproduc titlurile documentelor înscrise pe ordinea de zi, aprobându-le pe bandă rulantă?

Minunile înfăptuite de Consiliul Suprem de Apărare a Țării nu s-au epuizat. Nu mă pot abține să nu reproduc citatul care urmează, nu de alta, dar pentru a înțelege și noi, membrii Parlamentului, aleși de popor prin vot direct, egal, universal și secret, cine deține "de facto" puterea în România.

Așadar, cu materialul clientului, cum se exprimă adesea un distins domn senator, citez din raportul C.S.A.T., pag. 3, alin.( 5):

"Acest proces a presupus inițierea și demararea unor măsuri unitare care să asigure perfecționarea mecanismelor politice - prezidențial, guvernamental și (atenție!) parlamentar de proiectare, implementare, supervizare și evaluare a politicii de securitate și opinare, adoptarea cadrului legal (...)" etc. etc. ...

Așadar, avem și explicația de ce a funcționat Parlamentul, în 2005, așa cum a funcționat. Știm acum și care au fost rosturile consilierilor prezidențiali care au coordonat, la un moment dat, niște colective "struțo-cămilă", din care au făcut parte și distinșii membri ai unor importante comisii parlamentare.

Nu cred că mai este cazul să continui cu exemple, fiindcă întreg raportul este o dovadă a activității unei instituții care, sub o infantilă și nesănătoasă oblăduire, s-a transformat într-un factor de insecuritate și un pericol major pentru chintesența securității naționale - libertatea, democrația și ordinea constituțională.

Întreg raportul este o construcție eterogenă, lipsită de unitate logică și coerență conceptuală.

Nu este lipsit de importanță nici modul în care presa, chiar dacă selectivă în abordări, reflectă cum C.S.A.T. a derogat de la atribuțiile sale, reținând că acesta a organizat și coordonat unitar activitățile din domeniul de competență prin:

  • stabilirea persoanelor care au drept de a ordona sau de a aproba executarea focului de avertisment în spațiul aerian al României;
  • restructurarea comandamentelor Jandarmeriei;
  • aprobarea cifrei recruților;
  • predarea dosarelor Securității la C.N.S.A.S.;
  • suplimentarea efectivelor S.I.E.;
  • predarea la arhivele naționale a documentelor Tratatului de la Varșovia și ale C.A.E.R.-ului;
  • modificarea de trei ori a regulamentelor rețelelor telefonice din administrarea S.T.S.-ului;
  • cooperarea cu Azerbaidjanul pe linia învățământului militar;
  • aprobarea negocierii de acorduri militare și tehnico-militare cu Marocul, Algeria și Egiptul (niște țări exotice, pe unde, în anii '80, generalul Stănculescu și emisari speciali ai Departamentului Securității Statului se simțeau "acasă");
  • nu mai puțin de 14 (patrusprezece) modificări și completări în anexele Hotărârii C.S.A.T. nr. 0186/2004 (Halal previziune! Nu ni se spune despre ce este vorba și, pe cale de consecință, nu este cazul să aprobăm raportul de activitate, în lipsa informațiilor necesare. Este de suspectat că tot atâtea mișcări greșite au fost repuse în "legalitate". Mai întâi se face și apoi se adoptă norma!)

Nu am regăsit, nici în raport și nici în anexă, referiri care să ateste îndeplinirea funcțiilor vitale ale C.S.A.T., expres prevăzute de lege, cum sunt:

  1. evaluarea stării de securitate națională;
  2. stabilirea direcțiilor de activitate și aprobarea măsurilor generale obligatorii pentru înlăturarea amenințărilor la adresa securității naționale;
  3. stabilirea modalităților de valorificare a informațiilor referitoare la securitatea națională;
  4. analiza de rapoarte și informări referitoare la modul de aplicare a legii privind siguranța națională;
  5. execuția cotelor bugetare destinate cheltuielilor operative pentru siguranța națională.

"Quod erat demonstrandum!"

Clubul celor care comunică între ei prin monologuri a lucrat nu numai în afara legii, dar și peste lege.

O dovadă irefutabilă a acestui fapt este și situația tragi-comică a Strategiei de Securitate Națională a României, elaborată, asumată și pusă în spațiul public, fără ca documentul să aibă vreo determinare constituțională sau în vreo altă lege.

Consilierii și experții eminamente cazoni, care populează Secretariatul Consiliului, nu au știut că, din momentul în care Constituția României (revizuită în 2003) stipulează, în art. 65, lit. "f", că "Parlamentul, în ședința comună a celor două Camere, aprobă strategia națională de apărare a țării", orice alte dispoziții contrare sunt și rămân abrogate.

De asemenea, în "laboriosul" proces de reevaluare a legislației domeniului, Departamentul Securității Naționale nu a avut perspicacitatea juridică necesară de a observa, în textul art. 4 al Legii nr. 473 din 4 noiembrie 2004, că strategiei prevăzute de Constituție, definită de lege "Strategia națională de apărare a României", câteva alineate mai jos, când i se stabilește conținutul, se prevede: "definirea intereselor și obiectivelor naționale de securitate, identificarea potențialelor riscuri, amenințări și vulnerabilități, direcțiile de acțiune și principalele modalități pentru asigurarea securității naționale a României".

Deci "strategie de apărare" cu conținut de "strategie de securitate". Este foarte trist, dar este adevărat. Întreg sistemul securității naționale este prins într-un conflict constituțional și o nebuloasă legislativă.

Pachetul legislativ al securității naționale dat publicității pare a conține mai multe și grave erori conceptuale cu implicații practice imprevizibile decât variantele anterioare secretizate. Ne este evident acum că aceste noi derapaje nu pot fi decât rodul experților din laboratoarele secrete ale C.S.A.T.

Față și numai de aceste aspecte, dar mai sunt și multe altele, propun:

  1. Respingerea raportului de activitate pe anul 2005 al C.S.A.T.;
  2. Adoptarea, în procedură de urgență, a unei noi legi de organizare și funcționare a C.S.A.T.;
  3. Modificarea și completarea, în procedură de urgență, a Legii nr. 473/2004 privind planificarea apărării;
  4. Interpretarea de către Curtea Constituțională a înțelesului sintagmei "Strategia națională de apărare a țării" prevăzute de art. 65 lit. "f" din Constituție, în raport cu "Strategia națională de apărare a României", prevăzută de Legea nr. 473/004 și "Strategia de Securitate Națională", prevăzută de Legea nr. 415/2002, astfel încât să fie posibilă adoptarea Strategiei de Securitate Națională a României, până la revizuirea Constituției în vigoare.
  Lia Olguța Vasilescu - declarație politică: Zece motive pentru care cer demiterea prefectului de Dolj;

Doamna Lia Olguța Vasilescu:

Declarație politică: "Zece motive pentru care cer demiterea prefectului de Dolj"

La sfârșitul săptămânii trecute, i-am cerut demisia prefectului de Dolj, fapt care l-a făcut să aibă o reacție destul de dură la adresa mea și să-mi adreseze cuvinte nu tocmai măgulitoare. Printre altele, mi-a reproșat că-mi dau cu părerea despre lucruri la care nu mă pricep și că nu sunt specialistă în inundații. Nici n-am pretins vreodată că aș fi. Și oricum nu era el cel mai îndreptățit să mă pună la punct, având în vedere că e specialist doar în vinuri și, probabil, singura tangență pe care o are cu apa e când face șpriț.

De ce am solicitat demisia d-lui Nicolae Giugea, prefect al celui mai calamitat județ al României? Din cel puțin 10 motive:

  1. Pentru că în calitatea sa de președinte al Comitetul pentru situații de urgență nu a convocat niciodată primarii din județul Dolj pe probleme de prognoză și pentru că nu a verificat dacă există o strategie, diferențiată de la localitate la localitate, iar fiecare primar a acționat la aceste inundații așa cum l-a tăiat pe el capul.
  2. Pentru că n-a avut loc nici o ședință a comitetului pe care îl conduce, în formulă completă, și pentru că nu s-au luat măsuri, din timp, de supraînălțare și consolidare a digurilor de pe teritoriul județului, deși se știa de cel puțin o lună că România se va confrunta cu inundații fără precedent, fapt recunoscut și de Sulfina Barbu. Prefectul Doljului a acționat lăutărește, lucru perfect normal dacă ne gândim că specialiștii în vinuri sunt mai apropiați de lăutari decât de specialiștii în îndiguiri.
  3. Pentru că nu este prima oară când inundațiile îl surprind pe picior greșit. Data trecută, când a fost inundată localitatea Mischii, se afla în concediu la Sovata și raporta de acolo, telefonic, superiorilor de la București, despre dezastru. În acea perioadă s-a ascuns acest lucru de opinia publică, deși oricine suna la prefectură să ceară informații sau (așa cum s-a întâmplat) sinistrații să ceară apă de băut pentru că cisterna cu apă putea fi trimisă de armată doar cu adresă de la prefect, putea să constate că nu e prezent decât ofițerul de serviciu în sâmbăta și duminica din săptămâna dezastrului.
  4. Acum am constatat că și dacă e prezent în prefectură, tot ca și cum n-ar fi este. Fiindcă nu s-a deplasat în foarte multe dintre localitățile care puteau fi salvate de inundații, deși cetățenii au reclamat prezența sa în zonă. A preferat să stea la Rast și Bistreț, unde era de altfel toată presa, și nu s-a deplasat până luni, 1 mai, în localitățile Cîrna, Plosca, Săpata, Măceșu de Jos, Nedeea. În aceste localități, apa pătrundea printr-o breșă din digul de la Bistreț și nu mai avea pe unde să se întoarcă înapoi în Dunăre. A fost nevoie de intervenții la cel mai înalt nivel și de raportări făcute de specialiști independenți de cei ai autorităților locale, ca să se ajungă la soluția de a se face o breșă în digul Dunării.
  5. Pentru că din cauza incompetenței sale și a necomunicării la timp a debitelor din Dunăre și din incinta satelor inundate, s-a întârziat breșarea digului Dunării și au fost inundate satele Cîrna și Plosca, fapt care a dus la pierderea a sute de case și la rămânerea pe drumuri a mii de oameni. Deși se luase decizia de spargere a digului încă de duminică noaptea, după ce au aflat de situație ministrul Gheorghe Flutur și Traian Băsescu (cărora le mulțumesc pe această cale!), breșele au fost gata abia miercuri seara. Potrivit estimărilor mai multor specialiști, pentru salvarea satelor Cîrna și Plosca, digul ar fi trebuit spart chiar de sâmbătă.
  6. Pentru că nu a existat o comunicare bună între factorii de decizie și aceștia s-au mișcat cu viteza melcului. După ce duminică noaptea s-a luat decizia de spargere a digului, luni la ora 12,30 nu apăruse echipa de cadastru pentru a efectua măsurătorile, iar echipa de geniști nu primise adresa de intervenție până la ora 16,30. Faxul de la Ministerul Mediului, trimis din greșeală la Gighera, la primărie, n-a fost recuperat decât câteva ore mai târziu deși între Gighera și Măceșu de Jos, de exemplu, unde era așteptat, sunt doar câțiva km și ar fi putut ajunge și dacă ar fi venit cineva cu el pe jos.
  7. Pentru că echipa de geniști a fost prost informată, prin adresa oficială, că digul are o lățime de 25 de metri și nu de 15, fapt care a făcut ca militarii să vină cu o cantitate de explozibil mai mică decât cea necesară, și nici marți digul nu a fost breșat pe lungimea de 200 de metri, cât ar fi fost necesar.
  8. Pentru că în loc să mulțumească deputaților PRM care au făcut zeci de intervenții la guvern pentru impulsionarea activităților de salvare, primul ordin pe care l-a dat jandarmilor a fost să îi împiedice pe aceștia să mai pătrundă în zona digului, pentru a observa cum se desfășoară lucrările de breșare, și pentru că i-a amenințat că-și vor pierde slujbele pe mulți angajați ai ANIF sau de la Ape Jiu care ne-au chemat în ajutor și care ne-au pus la dispoziție cotele apelor, pe care noi le-am comunicat, mai departe, autorităților de la București. Modalitatea de ascundere a gunoiului sub preș a devenit politică locală în Dolj.
  9. Pentru că nu a organizat taberele de sinistrați, lucru care a putu fi observat și de dl. ministru Gheorghe Flutur, cu ocazia vizitei în Dolj. Sinistrații din Măceșu de Jos, retrași în câmp, nu au primit apă, corturi și alimente, fiind lăsați în voia sorții.
  10. Pentru că abia după breșarea digului Dunării de la Nedeea a apărut în zonă, cu presa după el, ca un adevărat "salvatore della patria", iar cu câteva zile înainte nici nu concepea să vină în satele care, repet, puteau fi salvate dacă se intervenea la timp. În fața presei și-a asumat toate meritele și nu a uitat să mă taxeze că nu mi-am udat ghetuțele la inundații și că am venit la spartul târgului, fapt care i-a deranjat pe localnicii care știau ce eforturi depusesem pentru ei și cât timp am stat în zonă. Există o vorbă la români: "nu mă face pe mine ca pe tine!". Prefectul de Dolj ar trebui să știe de ce am folosit-o aici. Acestea sunt o parte din motivele, pe care spațiul limitat de timp îmi permite să le dezvălui, în favoarea demersului meu. Dacă guvernul va decide să nu ia măsuri împotriva prefectului Nicolae Giugea nu ne mai rămâne decât să ne rugăm la Dumnezeu ca o altă catastrofă să nu se mai abată asupra Doljului. Ne ajunge catastrofa Giugea care a inundat, prin incompetența sa, două sate în totalitate, Cîrna și Plosca, iar alte două parțial, Săpata și Măceșu de Jos!

Fac apel la primul ministru să dispună o anchetă în zona Doljului pentru a verifica datele furnizate de mine, iar dacă ceea ce am relatat e adevărat (și este!) să ia măsurile care se impun, fiindcă cetățenii Doljului merită ceva mai mult decât un șef de județ incompetent.

  Ion Stan - declarație politică: Consecințele noului val de inundații au drept cauză incapacitatea Guvernului de a gestiona sistemul național de apărare împotriva dezastrelor;

Domnul Ion Stan:

Declarație politică: "Consecințele noului val de inundații au drept cauză incapacitatea guvernului de a gestiona sistemul național de apărare împotriva dezastrelor"

Incompetența de înalt nivel guvernamental, lipsa analizelor și concluziilor privind evenimentele similare anterioare, cumulate cu o total lipsă de coordonare, incoerență și haos în decizii au făcut ca și inundațiile catastrofale din primăvara acestui an să găsească administrația și populația nepregătite.

Organismele guvernamentale de specialitate nu au manifestat nici cel mai elementar spirit practic de previziune, astfel încât peste 18.000 de cetățeni își trăiesc o dramă nu numai anunțată, dar și programată de o administrație iresponsabilă.

Nu există o strategie și nu există programe de acțiune, din timp elaborate, astfel încânt consecințele dramatice ale dezastrelor naturale să poată fi prevenite, controlate și diminuate, nu în ultimul rând, prin dotarea adecvată a prefecturilor, consiliilor județene și a primăriilor, precum și prin pregătirea populației și a teritoriului.

Deciziile strategice, bazate pe cunoașterea stării infrastructurilor critice, care să conducă la angajarea unui efort național de refacere a barajelor, digurilor de apărare și lacurilor de acumulare au lipsit. Cei plătiți din banul public să gândească au preferat să facă proaste exerciții de comunicare, căzând nu numai în propriul ridicol, dar și ofensând zecile de mii de oameni a căror agoniseală de o viață s-a dus pe apele unei guvernări de o ignoranță criminală.

Ministerul Mediului și-a bătut joc de populație cu "Biblia autorităților locale", aruncând, practic, cu vorbele în vânt, așa cum au fost irosiți și banii.

Concret, pentru lucrările de apărare sunt necesare 650 de milioane de euro, în timp ce în 2005, s-au cheltuit 1,5 milioane de euro pentru înlăturarea efectelor inundațiilor, adică 0,2 % din P.I.B.

Cum s-au înlăturat însă aceste consecințe, dacă sinistraților de anul trecut, în continuare fără adăpost, li se adaugă noii sinistrați? În afară de demagogie și propagandă, Guvernul Tăriceanu nu a concretizat mare lucru, a cheltuit nemăsurat, dar și fără rezultat.

Bilanțul inundațiilor din 2006, fără a fi încheiat, este înfricoșător. Nici perspectivele anilor care urmează nu se anunță mai bune, iar Guvernul Tăriceanu ne spune că abia prin 2013 vom avea hărțile de risc - care trebuiau elaborate în 2004 - și doar de prin 2009 s-ar putea mișca ceva.

Este ori o minciună interesată ori o declarație iresponsabilă, o demență care să acopere viitoare mari malversațiuni financiare.

Declarația - făcută în luna februarie a.c. de ministrul mediului - potrivit căreia există o strategie de apărare și declarația de la sfârșitul lunii aprilie, cum că abia cel mai devreme din 2009 România va dispune de o strategie reală este dovada mai mult decât elocventă a faptului că orice afirmație guvernamentală trebuie luată sub beneficiu de inventar.

Nu este însă mai puțin adevărat că atunci când Guvernul Tăriceanu spune că abia din 2009 România va dispune de strategia reală împotriva inundațiilor, în fapt își asumă propria incompetență și plasează responsabilitățile unei viitoare guvernări.

Toate măsurile luate pentru apărarea vieții și bunurilor cetățenilor au stat sub semnul improvizațiilor dictate de venale interese economice și politice.

Proprietățile unor cetățeni privilegiați par a fi fost mai presus decât viața și bunurile miilor de năpăstuiți ca urmare a unor decizii abuzive, ale căror consecințe dezastruoase vor trebui cuantificate penal și pecuniar.

Colectarea și distribuirea ajutoarelor s-au desfășurat haotic, fiind create nenumărate posibilități ca unii să poată profita de nenorocirile altora.

Nimic nu este organizat. Acele locuri în care a fost adunată populația sinistrată - impropriu denumite tabere - nu au intrat sub administrarea competentă a unei formațiuni de apărare civilă, ca și cum "Crucea Roșie Română" nu ar mai exista.

Prestațiile formațiunilor Ministerului Apărării Naționale s-au situat în aceeași notă de improvizație, iar Ministerul Administrației și Internelor s-a străduit să nu fie total depășit de situație.

În timp ce între 14 și 16.000 de persoane sunt evacuate, iar sute de case s-au prăbușit, miniștrii fac vizite de lucru cu iz electoral.

Pe tot acest fundal de nenorocire și haos, politicieni de mizerabilă factură s-au întrecut în jocuri de imagine.

În unele localități calamitate, oamenii își stăpânesc cu greu revolta. Și pe bună dreptate.

Este nevoie și de mobilizarea efortului național pentru ajutarea populației sinistrate.

Colecta publică pentru asemenea nevoi în cazuri de calamități sau dezastre nu este reglementată de lege, iar un control transparent asupra gestionării ajutoarelor nu este, în consecință, posibil.

Este în obligația Guvernului, poate și a Parlamentului de a reglementa regimul donațiilor de această natură pentru a se preveni criminalitatea organizată pe seama ajutoarelor umanitare. Nu-i o problemă eminamente românească, dar unii speculează tocmai asemenea împrejurări, scontând pe ineficiența și bâjbâiala autorităților.

Destructurarea vechiului - dar mai eficientului - sistem de apărare civilă nu a condus, din păcate, la înființarea unui organism cu atribuții complete în apărarea împotriva dezastrelor.

Au proliferat, în mod păgubos pentru banul public, tot felul de comandamente și centre operative de coordonare care se calcă pe picioare între ele.

La fel de incoerent lucrează și ministerele, într-o direcție cele "democrate" și într-o cu totul altă direcție cele "liberale".

Ecologiștii noștri de mucava parcă au intrat în pământ. S-au afirmat nițel prin politică, și-au tras câteva O.N.G.-uri profitabile, s-au ascuns prin partidele de la putere și din opoziție, iar în astfel de momente dramatice, când ar trebui să-și afirme competența și altruismul, constatăm că sunt marii absenți.

Lungimea Dunării pe teritoriul României este de peste 1000 de kilometri. O "Administrație a Dunării" este mai mult decât necesară. Este nevoie de cercetări multisectoriale care să ofere soluții științifice la toate problemele care țin de îngrijirea și valorificarea acestei resurse de apă, care să ne aducă binefaceri în loc de nenorociri.

  Mihai Adrian Mălaimare - declarație politică cu titlul Cârpeală sau reformă?;

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

"Cârpeală sau reformă?"

Inundațiile care tocmai s-au abătut din nou asupra României cred că sunt un punct excelent de plecare pentru discutarea unor chestiuni de substanță. Una dintre ele este următoarea: care este rolul statului?

Cert este că statul nu este și nu poate fi un fel de mamă și tată pentru cetățeni. Statul comunist a vrut o asemenea grozăvie și de "mărețele" sale realizări ne-am convins cu toții pe pielea noastră. Inundațiile nu sunt pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcatele românilor, cum au nesimțirea să susțină acei paranoici care au citit greșit toate cărțile, nici nu au venit la comanda specială a Guvernului. Guvernul a greșit doar în măsura în care nu a administrat corect digurile și nu a luat toate măsurile necesare pentru evitarea unor asemenea catastrofe.

Inundațiile sunt rezultatul ploilor excesive, un fenomen destul de des întâlnit în natură. Atunci, dacă nimeni nu este vinovat, cine ar trebui să suporte pagubele produse de acestea? Acolo unde nu au fost luate toate măsurile necesare din partea statului sau acolo unde inundațiile puteau fi prevenite printr-o administrare eficientă a situației, statul trebuie să plătească până la ultimul bănuț.

Dar acolo unde nu se pune această problemă, reconstrucția trebuie făcută de cei păgubiți. Bine, veți spune, dar oamenii aceia nu plătesc impozite statului? Ba da, dar ele sunt destinate infrastructurii, poliției, administrației, justiției etc.

Nu este de datoria statului să construiască case. El trebuie să gestioneze catastrofa, să evacueze oamenii, să le asigure cazare, mâncare, apă și asistență medicală. Mai mult decât atât trebuie să reconstruiască imediat infrastructura pe care inundațiile au distrus-o.

Digurile și barajele, îmi pare rău să o spun, sunt mai importante pe termen lung de casele distruse, mai ales în cazul României care nu este suficient de bogată pentru a putea plăti pentru amândouă. Degeaba reconstruim case dacă în fiecare an le lăsăm pradă inundațiilor. Sunt bani aruncați degeaba.

Apoi, sistemele de asigurare nu au apărut de ieri, de azi. Și să nu îmi spuneți că oamenii aceia nu își permit să plătească 30-50 de euro pe an pentru a-și asigura casele. Asta ar fi o minciună enormă. Trăim într-adevăr într-o țară destul de săracă, dar să nu comparăm România cu Somalia.

Într-adevăr, unii dintre ei ar renunța cu greu la acei bani, dar cred că ar trebui să se gândească mai bine când vine vorba de agoniseala lor de o viață. Siguri fiind că statul îi va despăgubi, nu vor contracta niciodată o asemenea asigurare. Mai mult, guvernanții ar trebui să înțeleagă și să le explice asemenea lucruri.

Atâta vreme cât statul român va cârpi în loc de a reforma, nimic nu se va schimba. Atâția ani de zile, contribuabilii români au plătit mii de miliarde pentru subvenționarea unor industrii falimentare. Cu acești bani trebuia să construim autostrăzi, căi ferate, telecomunicații și infrastructură.

Astăzi, am fi fost mult mai bogați. Acele companii oricum au falimentat sau au fost vândute pentru sume de nimic. În loc să le dăm oamenilor subvenții pentru întreținere mai bine investeam acei bani în retehnologizarea termoficării și astăzi nu am mai fi avut probleme.

Decât să construim economate mai bine am fi construit azile decente pentru bătrânii noștri. Banii aruncați pe fereastră produc deficite bugetare care la rândul lor produc inflație. Statul român trebuie să înceteze să le mai ia oamenilor vrabia din mână pentru a le oferi cioara de pe gard. Asta este, domnilor, calea reformelor și a însănătoșirii unei țări. Asta au făcut Germania de Vest, Coreea de Sud, Japonia sau Hong Kong și în câteva decenii au ajuns prospere și bogate.

Rolul adevăraților oameni politici este de a naviga împotriva curentului când acest lucru este necesar chiar dacă prin asta își semnează moartea politică. Cu pomeni electorale sau cu mici și bere nu se construiesc națiuni, așa cum greșit cred onorabilii domni din P.S.D.

În final, vreau să vă atrag atenția că mereu vorbim despre economie și politică uitând de fapt că este vorba despre știința economică și politică. Aceste științe au legi, reguli și principii care aplicate și respectate aduc rezultatele scontate.

Aceste științe presupun competență și profesionalism, calități pe care nepotismul românesc le-a anulat. Cred că este vremea să aplecăm urechea la adevărații profesioniști ai acestor științe și din când în când să-i mai ascultăm și pe ei. Cred că este vremea să ne riscăm popularitatea electorală pentru a aduce reale beneficii românilor. E vremea să nu ne mai ascundem în spatele degetului și să propunem soluții reale, nu cârpeli de ultima clipă.

  Manuela Mitrea - declarație politică cu titlul Guvernanții sunt insensibili la sindromul nefropatiei endemice balcanice!;

Doamna Manuela Mitrea:

"Guvernanții sunt insensibili la sindromul nefropatiei endemice balcanice!"

Nefropatia Endemică Balcanică este o boală care face în fiecare an sute de victime, multe dintre acestea aflându-se în județul Mehedinți.

În cele mai multe cazuri, persoanele afectate de maladie ajung la medic prea târziu, fiind diagnosticate cu avansate forme de cancer. Supraviețuirea lor devine doar o luptă surdă cu inevitabilul.

Așa cum este cunoscut și de specialiști, Nefropatia Endemică Balcanică (NEB) este o boală de rinichi fatală, ireversibilă, limitată geografic la câteva regiuni rurale din Peninsula Balcanică. Cu o etiologie necunoscută, evoluția bolii este lentă și ajunge să se manifeste clinic după vârsta de 40 -50 de ani. Maladia se manifestă prin insuficiență renală cronică decompensată. Rinichii își pierd capacitatea de a elimina substanțele toxice din organism, provocând grave tulburări de funcționare a tuturor organelor. Vârsta persoanelor afectate de NEB este de 30-50 de ani, boala predominând în rândul populației feminine.

Primul sat din România în care a fost depistat NEB-ul este localitatea Erghevița din județul Mehedinți. Primele cazuri au fost studiate în 1964, iar boala a fost depistată în 19 comune ce cuprind 110 sate.

Se pare că focare posibile s-ar afla situate în apropierea Municipiului Drobeta Turnu-Severin: la Erghevița, Izvorul Aneștilor, Hinova, Bistrița și în apropierea orașelor Strehaia și Vânju Mare.

Câteva mii de persoane au murit de această boală enigmatică, iar în momentul de față specialiștii apreciază că numai în România, în zona de sud-vest, aproximativ 20 de mii de persoane sunt în stadiul preclinic.

Autoritățile din Serbia și Bulgaria au luat măsuri pentru salvarea populației predispuse a fi contaminate de sindromul Nefropatiei Endemice Balcanice.

Situația locuitorilor mehedințeni a fost în atenția parlamentarilor și în trecut, însă factorii de decizie n-au luat nici o măsură care să rezolve situația.

Dacă autoritățile din Serbia și Bulgaria au hotărât strămutarea locuitorilor afectați de cumplita maladie, guvernanții români au rămas imuni la aceleași probleme cu care se confruntă o parte din populația din Mehedinți și județele limitrofe.

Știați, domnilor guvernanți, că apa pe care o consumă zilnic cei din Erghevița nu spală? Spuma de la detergent sau săpun se adună, se face ca brânza și nu curăță, iar hainele rămân murdare? Dar cel mai trist lucru este faptul că, în prezent, localitatea mai numără abia 200 de locuitori. Aceeași situație se întâlnește și în alte părți ale județului Mehedinți!

Ca parlamentar mă întreb, oare câți mehedințeni mai trebuie să moară pentru ca guvernul României să devină conștient de problemele grave cu care se confruntă cetățenii din acest colț de țară?

  Marius Iriza - declarație politică având ca subiect finanțarea spitalelor;

Domnul Marius Iriza:

Până nu demult, finanțarea spitalelor se stabilea ținându-se cont în proporție de 75 la sută de bugetul istoric al spitalului și doar 25 la sută de indicatorii de eficiență realizați. De acum, spitalele vor primi finanțare, potrivit normelor de aplicare a contractului cadru, în funcție de indicele de eficacitate. De asemenea, la calcularea fondurilor ce vor fi alocate unităților sanitare va fi luat în seamă și indicatorul de complexitate a cazurilor rezolvate.

Spitalele mici, mai slab dotate și care nu beneficiază de aparatură modernă, sunt nevoite să trimită pacienții la unitățile sanitare performante, de unde rezultă un indice de complexitate a cazurilor rezolvate foarte scăzut. Aceasta înseamnă că pe viitor, ele vor avea un buget și mai scăzut decât cel de care beneficiază acum, și știm cu toții că banii sunt de fiecare dată insuficienți.

Această măsură, care la o primă vedere pare benefică sistemului sanitar, ar putea afecta grav spitalele mici care nu vor avea bani nici pentru a-și menține în funcțiune aparatele medicale din dotare, unele dintre ele fiind puse și acum in situația de a lăsa nefolosită aparatură performantă, întrucât costurile de întreținere ale acestora depășesc bugetul spitalelor. De asemenea, viitorul acestor spitale este sumbru, deoarece datorită fondurilor mici de care vor beneficia pe viitor, acestea nu au nici o perspectivă de dezvoltare.

  Mihai Adrian Mălaimare - declarație politică intitulată Cultura prostului-gust;

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

"Cultura prostului-gust"

mă uit la tinerii noștri și mă întreb dacă vor fi mai buni decât am fost noi.

Logica istoriei îmi spune că da.

Aruncând însă o privire asupra lor, îmi apar în minte câteva semne de întrebare.

Spuneam într-o declarație politică anterioară că foarte important pentru un stat este să își educe tinerii. Nu m-am răzgândit.

Ceea ce nu trebuie pierdut din vedere este că școlile și universitățile nu sunt singurele focare de educație. Cultura o regăsim cel mai adesea în spațiul public. Cu regret trebuie să o spun, spațiul public românesc este plin de gunoaie care mai devreme sau mai târziu vor putrezi și vor împrăștia un miros pestilențial. Manele, telenovele, crime, istorii de doi bani, filme cu Rambo, talk-show-uri anoste cu personaje inculte și situate probabil dincolo de limita legalității, staruri făcute din nimic și politicieni care nu stăpânesc bine nici măcar limba română, acesta este, în mare parte, peisajul cultural al spațiului public românesc.

Pe stradă, urlete și înjurături, prost-gust și lipsă de simț estetic. Totul stă sub zodia kitsch-ului. Acest peisaj mi-ar stârni mai degrabă râsul dacă nu aș înțelege cât de mult îi afectează pe tinerii noștri. Nu sunt absurd. Nu vreau să răsune Bach pe toate străzile României și în loc de reclame la Bergenbier să lipim afișe cu Immanuel Kant.

Nu vreau nici Tarkovski în fiecare seară și nici statui de-ale lui Michelangelo la fiecare colț al Bucureștiului sau în fiecare oraș. Tot ce îmi doresc este bun-simț și cumpătare. Și mai mult decât atât, îmi doresc ca în spațiul public tinerii să regăsească modele demne de urmat. Și nu mă refer la aceia pentru care valorile supreme sunt X5-ul, mobilul ultimul tip și ghiulul de aur.

Modelele pentru tineri nu pot fi recrutate nici din clasa politică, pentru că asupra ei apasă două păcate grele. Primul ține de relicvele comuniste, al doilea de realitatea faptului că în ultimii 16 ani clasa politică românească a implementat reforme cu viteza melcului hăituit.

Vă spun sincer, 16 ani de post-comunism au făcut la fel de mult rău României ca și cei 45 de ani de comunism pentru simplul motiv că nu au reparat mai nimic. Kitsch-ul de sorginte occidentală (lucrurile de valoare am impresia că nu știm să le importăm) cu care este acum îmbrăcat centrul Bucureștiului, de exemplu, nu este reprezentativ pentru o Românie săracă și părăginită. Cum le putem oferi tinerilor modele demne de urmat? Cum îi selectăm pe acești oameni? Răspunsul este simplu. Tinerii își aleg singuri modelele pe care vor să le urmeze. Dar atâta timp cât spațiul public românesc este inundat de prostie și prost-gust mă îndoiesc că vor putea să selecteze ceva bun.

Ce ar putea să facă un deputat pentru a repara acest neajuns? Ar trebui să vorbească despre el și să propună soluții. Fiecare dintre dumneavoastră reprezintă câte un județ al țării. Fiecare dintre dumneavoastră are datoria de a se îngrijora de tineretul acestei țări. Fiecare dintre dumneavoastră poate iniția acțiuni culturale și poate încerca să ofere o alternativă. Dar, dacă sunteți unul dintre aceia care vorbesc ca-n grajd și cred că mașinile luxoase și costumele de firmă sunt de ajuns pentru a putea fi cu adevărat uman, atunci v-aș ruga să nu mai poluați spațiul public cu prezența dumneavoastră toxică, asta până când se va putea iniția o lege a lustrației culturale, care să trimită în umbră pe acei care, fiind inculți, nu pot călca prin zonele bănuite a fi bolnave de cultură.

Ceva cam ca la fumători: ieșiți afară, domnilor care doriți să fumați incultura! Să nu credeți că mă împotrivesc luxului. Nu pot decât să-i respect pe cei care și-au construit averi muncind. Dar sunt unii care le-au furat cu nerușinare. Cărți nu au mai văzut de pe vremea când îl studiau pe Lenin. Pe la teatru nu merg că-i fură somnul. Dacă-i întrebi de Cézanne sau de Monet se jură că nu au văzut la Mall magazinele astea.

Și-atunci mă-ntreb, la ce bun că au mașini frumoase? Îmi doresc ca tinerii de astăzi să dăruiască României viitorii bărbați de stat care să-și poată ține capul sus în marile capitale ale lumii, nu din nerușinare, ci conștienți de propria lor valoare. Așa cum o făceau odinioară, arhitecții statului român modern pe care unii îl batjocoresc de vreo 60 de ani încoace.

  Costache Mircea - declarație politică cu titlul Vremuri tulburi;

Domnul Mircea Costache:

"Vremuri tulburi"

De la un timp, Dumnezeu pare să le dea românilor cu precădere numai zile de confuzie și negură. Puhoaiele și alunecările de teren înghit într-o clipă așezări seculare, pornindu-i pe locuitori în bejenia începuturilor.

De-atâtea păcate și lipsă de chibzuință nici pământul nu ne mai rabdă. Ni se întâmplă numai lucruri anapoda, iar noi orbecăim fără să dăm cuvenitele semne de înțelegere a cauzelor și de îndreptare a erorilor.

Dacă te scoli dimineață cu gândul la furat, la jaf și la atitudini potrivnice firii, nu poți să te bucuri la infinit de bunătatea fără de margini a Creatorului tuturor văzutelor și nevăzutelor.

Dacă îl alegi primar tocmai pe cel mai lacom și perfid, dacă te lași cumpărat pe nimic, dacă îți vinzi bogățiile cu care te-a binecuvântat Cel de Sus cu o inconștiență criminală, nu ai cum să te aștepți la mai bine. Morbul declinului, al disoluției și al autodistrugerii pare să se fi instalat definitiv în jurul Carpaților. Poate de aceea destinul potrivnic ne scoate în cale, parcă în bătaie de joc, odată cu multele nenorociri, potop de sărbători ca niște sudalme pe obrazul tăbăcit de curgerea timpului din care unii n-au înțeles nimic. Nu știi ce să sărbătorești mai întâi în aceleași zile de 8, 9 și 10 mai, de pildă : ziua în care a luat ființă mult hulitul Partid Comunist, Ziua Independenței de Stat, Ziua Eroilor Neamului, Ziua Europei sau ziua regelui fonfăit și a progeniturilor sale străine de Neam și Țară ?

Ne încearcă Atotputernicul în fel și chip, doar-doar vom înțelege ceva. Unii țopăie prin piețele marilor orașe de Ziua Europei, așteptând să ne pierdem cu veselie suveranitatea intrând în UE, în timp ce alții, în aceeași zi de 9 Mai, pun jerbe de flori la căpătâiul eroilor de la Grivița, Plevna ori Smârdan, care au zidit cu jertfele lor Sfânta Independență de Stat a României. Care Românie nu mai știe dacă este Republică ori Monarhie, din moment ce plătește bietul valah biruri și pentru unii și pentru alții, iar de apărat nu îl mai apără nimeni. Petrec sinistrații sărbătorile în corturi, iar conducătorii îi asigură că situația lor e bună, e sub control. Aiurea, care control ? Poporul se află azi sub un singur control, acela al Mafiei care îi suge vlaga și-l chinuie ca pe Christos. Cât de actuale sunt iarăși stihurile Eminescului: "Tot Fanarul, toți iloții/Se împinseră aicea și formează patrioții!" Așa stând lucrurile, eu, îndărătnicul la jaf și necredință, ce să mai fac? Să mă alătur buimacilor care nu mai pot de dragul moliilor monarhice, europeniștilor de paradă, găinarilor economiei de junglă sau obidiților din mlaștinile Dunării?

Nu-mi rămâne decât să mă rog pentru iertarea grelelor noastre păcate și să pun nevăzut o floare înlăcrimată pe mormântul feciorilor care nu s-au mai întors la casele părinților, care zac acum sub ape.

Slavă eroilor Neamului meu obidit și celor care le mai cinstesc memoria în aceste vremuri de mocirlă și ocară!

  Mircea Valer Pușcă - referire la un subiect de actualitate: decizia Comisiei Europene și a Parlamentului European privind data aderării la Uniunea Europeană;

Domnul Mircea Valer Pușcă:

Comportamente inacceptabile, după meciul de fotbal din divizia A Gloria Bistrița - Steaua București; miting al revoluționarilor, în fața sediului central al Partidului Social Democrat; imposibilitatea, declarată de către medici, de a efectua o operație laparoscopică de hernie de disc în România...

Iată doar câteva dintre "subiectele" fierbinți ale unei Românii care așteaptă cu sufletul la gură decizia Comisiei Europene și a Parlamentului European privind data aderării la Uniunea Europeană. Peste 8 zile, la Strasbourg, dezbătând raportul și propunerile Comisiei Europene, parlamentarii europeni vor decide asupra viitorului a mai mult de 30 de milioane de viitori cetățeni ai Uniunii. Odată cu decizia pe care o va lua Parlamentul European, ar fi de dorit ca statele care, sper!, vor obține acceptul de a adera, începând cu data de 1 ianuarie 2007, să accelereze efortul privind compatibilizarea lor cu sistemul în care se vor integra! Fiecare instituție a statului cu rol și responsabilitate în asigurarea cadrului necesar compatibilizării amintite, trebuie să-și ia în serios rolul și să depună efortul necesar pentru a-și îndeplini sarcinile, în baza responsabilităților pe care le au. Asemeni altor instituții, Parlamentul are de luat decizii importante privind transformarea în legi a proiectelor legislative de pe agenda integrării. Mai mult ca niciodată, este nevoie de maturitate, seriozitate și multă determinare, pentru a asigura un flux legislativ eficient, care să asigure preluarea acquis-ului comunitar restant. Consider că și cu această ocazie vom putea pune mai presus de interese meschine, politicianiste, interesul cetățeanului pe care-l reprezentăm, astfel încât agenda Parlamentului să fie pusă, integral, în slujba interesului general privind satisfacerea criteriilor de aderare în ceea ce privește cadrul legislativ. Eu vreau, pentru că știu că putem, să fim primiți pe merit în Uniunea Europeană, nu din milă, compasiune sau din motive geopolitice. Decât să stăm la mâna altora, mai bine să facem ce depinde de noi pentru a ne hotărî singuri soarta.

  Miron Ignat - intervenție cu tema 9 Mai - Ziua victoriei asupra fascismului;

Domnul Miron Ignat:

"9 Mai - Ziua victoriei asupra fascismului"

Stimate doamne, stimați domni,

Ziua de 9 Mai este o dată cu multiple semnificații: Ziua Independenței României, Ziua victoriei asupra fascismului, Ziua Europei.

9 mai 1877 este ziua când a avut loc proclamarea oficială a independenței depline a țării. Parlamentul român a fost întrunit în acest scop, în sesiune extraordinară, pentru a da curs aspirațiilor întregului popor. În acea zi istorică, Mihail Kogălniceanu, ministrul de externe, într-un memorabil discurs, a declarat: "Suntem independenți, suntem națiune de sine stătătoare". Se afirma, astfel, năzuința statornică a poporului român de a trăi liber și independent, de a-și hotărî el însuși calea pe care să o urmeze în viitor.

9 mai 1945 reprezintă o altă dată de o importanță deosebită în istoriografia mondială și, bineînțeles, în istoria României, și anume sfârșitul celei de-a doua conflagrații mondiale și victoria împotriva fascismului. În această zi, regimul totalitar al lui Adolf Hitler își recunoștea înfrângerea în fața puterilor antifasciste, aliate sub același stindard, cel al luptei pentru libertate și pentru democrație.

Nu în ultimul rând, data de 9 mai 1950 are o semnificație fundamentală pentru construcția Europei moderne, pentru ceea ce reprezintă, astăzi, Uniunea Europeană, cu toate împlinirile și neîmplinirile, proiectele și temerile mai vechi, ori mai noi. Marele vizionar al construcției europene unite, Robert Schuman, rostea atunci celebra "Declarație" pentru unirea țărilor din Europa și punea bazele unui edificiu politic menit să asigure pacea durabilă și prosperitatea națiunilor libere de pe continentul european.

Ultimele două evenimente prezentate sunt strâns legate unul de celălalt. Nașterea Uniunii Europene de azi a urmat ca un proces firesc victoriei asupra fascismului. Acest eveniment istoric și-a pus amprenta nu numai asupra continentului nostru, ci a avut un efect mondial. Astfel s-au creat premise pentru o puternică dezvoltare economică și tehnologică a națiunilor, s-a instituit libera exprimare a opiniilor, s-a pus accentul pe respectarea drepturilor omului, într-un cuvânt, democrație. Țara noastră vine din urmă cu o puternică dorință de a se ralia celorlalte state. Datoria noastră este să veghem și să înlesnim acest proces de realizare a unui viitor mai bun pentru patria noastră.

Societatea de astăzi se bucură de moștenirea acestui grandios moment istoric. România a adus o contribuție deosebită la această victorie asupra teroarei fascismului.

Se cuvine să exprimăm recunoștința noastră față de acei eroi, cunoscuți și necunoscuți, care și-au dat viața pe câmpurile de luptă ale celui de-al doilea război mondial atât în campaniile de Est, cât și în cele de Vest.

Vă mulțumesc.

  Ioan Oltean - declarație politică cu titlul «Un mare pericol: normalizarea anormalității»;

Domnul Ioan Oltean:

«Un mare pericol:"normalizarea anormalității"»

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

De câte ori nu am auzit vorbindu-se despre pesimismul nostru proverbial? De câte ori nu am asistat la discuții care făceau referire la fatalismul nostru mioritic? De câte ori nu ne-am plâns singuri de milă, pe motiv că "n-am avut noroc", că "mai mult de atât nu s-a putut face" sau "așa a fost să fie"?

Este un adevăr de necontestat că nimeni, pe lumea aceasta, nu se poate lipsi de speranță. Dar speranța folosită pe post de anestezic, de drog, pentru a anula problemele, îngrijorările și frica, nu este o soluție. Este, de asemenea, adevărat, că "speranța moare ultima". Dar a folosi această zicală pentru a ne consola și a "normaliza" orice "anormalitate", devine motiv de îngrijorare.

Este trist că aproape nu ne mai surprinde că, după atâția ani de când a fost teoretizată "democrația originală", libertatea poate arăta și altfel.

Îmi vine greu să cred că ne-am obișnuit cu lehamitea și că indiferența a devenit sport național.

Cu responsabilitate, președintele P.D., domnul Emil Boc, vorbea zilele trecute despre prioritățile din acest moment ale țării: sinistrații, medicamentele compensate, pensiile și integrarea României în Uniunea Europeană.

Soarta sinistraților reprezintă o prioritate pentru autoritățile locale, la fel ca și prevenirea efectelor inundațiilor. Dar ar fi bine ca aceia pe care foarte des îi auzim spunând "Ce să ne mai facem?" să încerce să își ia soarta în propriile mâini.

Cele 6 milioane de pensionari actuali din România sunt rezultatul analfabetismului economic al celor care ar fi trebuit să cheltuiască eficient banii din buget, dar care, în dorința de a reforma cu orice preț sistemul, au trimis la pensie oameni apți încă de muncă. La fel, prioritatea din acest moment din domeniul sănătății este asigurarea medicamentelor compensate.

Este adevărat că, atunci când România se va integra în structurile Uniunii Europene, acest fapt se va întâmpla și prin contribuția miniștrilor democrați din cabinetul actual. Dar în rezolvarea acestor priorități, ar trebui ca împreună cu autoritățile să ne implicăm cu toții și noi, românii.

Președintele țării vrea consultarea poporului în problemele de interes național. Însă, pentru acest lucru, este bine ca noi, toți cetățenii, să avem curajul să recunoaștem și să îndreptăm tot ceea ce merge rău în viața noastră, dar mai ales să avem grijă ca tot ceea ce s-a întâmplat negativ în istoria noastră să nu se mai repete!

Să nu fim părtași la încercările unora de a "normaliza anormalitatea"!

Vă mulțumesc.

  Ovidiu Ioan Silaghi - declarație politică având ca temă relația de colaborare dintre PSD și PRM;

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Nu am obiceiul să mă amestec și să comentez deciziile altor partide politice, atunci când acestea vizează unele aspecte ale activității lor. Când însă unele hotărâri pot atrage un deficit de imagine pentru România, mă simt obligat să iau poziție.

La sfârșitul săptămânii trecute am aflat știrea cum că principalul partid de opoziție, PSD, a anunțat oficializarea relației de colaborare cu PRM. Toată lumea știe că PRM este o formațiune politică neagreată în cercurile democratice din străinătate. Nu este PRM singurul partid aflat în această situație. Să ne aducem aminte cu ce ochi era privită Franța în momentul în care ultranaționalistul Le Pen s-a calificat în finala pentru președinție. De asemenea, nu trebuie uitat câte bobârnace a încasat Austria pentru faptul că aici gruparea condusă de Heider, a ajuns la guvernare, partid similar celui contestat în Franța. Ne place sau nu și PRM este perceput în Europa ca făcând parte din familia grupărilor mai sus amintite. Din acest motiv, consider că oficializarea "concubinajului" (cum plastic s-a exprimat presa) PSD - PRM aduce prejudicii de imagine vieții politice românești exact în perioada în care ne aflăm în anticamera Uniunii Europene. Aceasta pentru că PSD, prin vocea liderilor săi (încă) se consideră primul partid al țării și dorește să revină la guvernare.

Pe de altă parte, decizia anunțată vineri de domnul Mircea Geoană confirmă (pentru a nu știu câta oară), că PSD este un partid care a ridicat demogogia la rang de politică.

Să nu uităm că la alegerile prezidențiale din 2000, mașina de propagandă a PSD țipa împotriva pericolului care l-ar fi reprezentat pentru România situația în care C. V. Tudor l-ar fi învins pe Ion Iliescu. Să nu uităm că în mai multe rânduri în perioada 2001 - 2004, și nu numai, liderii PSD au clamat în public faptul că PSD este un partid extremist. Ei bine, iată că acum PSD colaborează oficial cu un partid pe care l-a etichetat ca fiind extremist.

Domnul Mircea Geoană a afirmat, tot săptămâna trecută, când a fost gazda președintelui Partidului Socialiștilor Europeni, Poul Nyrup Rasmussen -după nu știu al câtelea episod al declarării reformării partidului că "acum PSD are șansa de a demonstra că este un partid serios, care merită încrederea românilor". Președintele Partidului Socialiștilor Europeni, Poul Nyrup Rasmussen, chiar l-a crezut și a adus numai laude "noii echipe a PSD". Numai că iată, "noua echipă a PSD" revine la practicile PDSR din perioada 1992-1995 - vă aduceți aminte de extrem de criticatul Patrulater Roșu (PDSR, PRM, PSM, PUNR) - care au menținut în izolare România, și după ce rănile mineriadelor începuseră să se cicatrizeze.

  Petre Popeangă - declarație politică cu subiectul Posibile efecte ale integrării României în Uniunea Europeană;

Domnul Petre Popeangă:

"Posibile efecte ale integrării României în Uniunea Europeană"

Integrarea în Uniunea Europeană este un proces complex care, prin implicațiile deosebite de natură politică, economică, socială și chiar culturală a afectat, mai mult sau mai puțin, toate cele zece state integrate în anul 2004.

Este cert că nici următoarele nu vor fi ferite de astfel de consecințe, am spus-o și voi continua să o spun: integrarea în Uniunea Europeana este benefică unei țări în măsura în care guvernanții acesteia, și nu numai, vor înțelege să-si adapteze întregul sistem național la cel unional. Măsurile pe care aceștia vor fi obligați a le dispune sunt, uneori, deosebit de dure, dureroase chiar, deoarece au drept consecință înlocuirea unor sisteme cu altele noi ale căror efecte nu par, întotdeauna, a fi și benefice pe termen mediu și scurt.

In aceste condiții, populația trebuie informată asupra acestor posibile efecte atât cât acestea pot fi anticipate sau estimate, pornind de la experiența altor state, pentru a ști cât mai exact la ce se poate aștepta.

Consider că numai prezentarea posibilelor efecte benefice ale integrării în Uniunea Europeana fără a menționa eforturile din toate domeniile-economic, social, politic, chiar al tradițiilor și cutumelor la care întreaga populație va fi, uneori, constrânsă, este o eroare politică impardonabilă care, mai devreme sau mai târziu, va fi taxată de către electorat.

În ceea ce mă privește, ca și până acum, voi prezenta aspectele legate de integrarea României în structurile europene de o manieră cât mai reală, fără accente patetice a ceea ce urmează să ni se întâmple, dar nici fals euforice a binelui care o să ne copleșească în urma "miliardelor de euro" pe care Uniunea se grăbește să ni le pună la dispoziție. Îndrăznesc să afirm că cel care gândește numai că Uniunea și, mai ales, contribuabilul european ar accepta să renunțe la o parte din sumele colectate în favoarea noilor state, fără a avea convingerea că acest efort îi va fi, mai devreme sau mai târziu, într-o formă sau alta benefic, se află încă în zona crepusculară a politicii. Așa cum am mai spus, este necesar ca populația să fie, din timp, pregătită și pentru ceea ce e mai dificil de suportat, ca urmare a schimbării unor sisteme, așa cum stabilesc prevederile acquis-ului comunitar.

Recenta criză a gazului este numai un avertisment a ceea ce se poate întâmpla unei țări ca România, dependentă de unele resurse energetice limitate. In perspectiva aderării la Uniunea Europeană, o astfel de problemă ar trebui abordată cu foarte mare atenție, cu atât mai mult cu cât integrarea nu o poate rezolva, cunoscut fiind faptul că Uniunea Europeană se confruntă, ea însăși, cu anumite dificultăți determinate de insuficiența resurselor energetice.

Insă, spre deosebire de guvernanții noștri, structurile europene au făcut din problema asigurării necesarului de energie una dintre problemele importante ale politicii economice pe termen scurt și mediu. Una dintre realizările importante ale acestei politici o constituie Raportul întocmit de către Comisia Europeană, adresat Parlamentului și Consiliului Europei, intitulat "Strategia europeană de asigurare a aprovizionării energetice" care analizează perspectiva energetică pe următorii 20- 30 de ani și pune în evidență atât dificultățile structurale în aprovizionarea cu energie ale Uniunii Europene, cât și pe cele de natură geopolitică, socială și de mediu ale acesteia, în special față de angajamentele asumate în cadrul Protocolului de la Kyoto.

Extinderea Uniunii Europene, se arată în Raport, nu modifică această situație, în sensul că problema asigurării necesarului de resurse energetice nu se rezolvă prin admiterea de noi state, din contră, o potentează cu noi valențe, având în vedere că oferta comunitară de energie acoperă doar jumătate din necesar.

Pe de altă parte, pornind de la faptul că 4/5 din necesarul de energie este format din combustibili "fosili" (petrol, cărbune și gaz natural) iar 2/3 din acest necesar este importat (numai gazul natural importat din Rusia, de către Uniune, reprezintă 20% din consumul total al acesteia), necesitatea unei strategii în domeniul siguranței aprovizionării cu energie apare mai mult decât evidentă.

De altfel, în contextul celor menționate în raportul sus amintit, problema necesității siguranței energetice și a surselor alternative a fost prezentată și de Cancelarul Wolfgang Schussel, cu ocazia preluării de către Austria a președinției Uniunii Europene. Problema asigurării surselor energetice este una care, cu siguranță, va crea câteva efecte și în România, poate și numai datorită faptului că autoritățile românești nu vor mai avea libertatea de a negocia importurile la orice preț, așa cum s-a întâmplat, recent, cu gazul importat din Federația Rusă.

Nu știu dacă guvernul actual sau cele care l-au precedat la putere au elaborat o asemenea strategie. Ceea ce știu, însă, este faptul că se închid minele de cărbuni, unele dintre acestea, încă active, și că se importă gaze naturale la prețuri de două-trei ori mai mari decât cele ale pieței și pe care nu le mai plătește nici un alt beneficiar. Mai știu că pentru închiderea minelor a fost contractat un împrumut în sumă de 120 milioane de dolari, din care ar fi trebuit să se realizeze și programele de reconversie profesională pentru minerii disponibilizați.

Ce s-a realizat din toate aceste programe? Nimic, în afară de închiderea minelor și disponibilizarea minerilor cărora, cu excepția câtorva salarii repede consumate de consumul familial zilnic, nu li se asigură nici o altă perspectivă. Citeam, zilele trecute, că în luna februarie, alți 500 de mineri din județul Gorj urmează a fi disponibilizați. In curând, lipsa locurilor de muncă din aceasta zonă foarte săracă și indolența guvernanților în a găsi alternative profesionale, vor face ca și aceștia să se adauge masei tot mai importante a șomerilor proveniți din minerit.

  Rareș Șerban Mănescu - intervenție cu tema Ziua de 9 Mai - Ziua Europei;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

Stimați colegi,

Ziua de 9 mai 1950 a reprezentat primul pas către crearea a ceea ce este astăzi Uniunea Europeană.

Atunci, la Paris, ministrul de externe francez, Robert Schuman, prezenta o declarație în care îndemna Franța, Germania și celelalte state europene să-și pună laolaltă producția de oțel și cărbune pentru a crea "prima fundație concretă a unei federații europene".

În 1985, la Summitul de la Milano, liderii europeni au hotărât să sărbătorească ziua de 9 Mai drept Ziua Europei.

În 1986, drept imn al Uniunii Europene a fost aleasă Oda Bucuriei din Simfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven, după ce în 1972, Consiliul Europei făcea aceeași alegere. Steagul uniunii este format din 12 stele aurii, dispuse circular, pe un fond albastru, reprezentând uniunea popoarelor Europei. Numărul de stele de pe steag este fix, 12 fiind simbolul perfecțiunii și al unității.

Astăzi, ziua de 9 Mai a devenit un simbol al Europei, alături de moneda unică, euro, de steagul și imnul Uniunii Europene. În această zi, chiar și în țările candidate la aderare se organizează festivități. Astfel, cu ocazia Zilei Uniunii Europene, duminică, 7 mai, Centrul Cultural al Ministerului Administrației și Internelor a găzduit Festivalul interjudețean de coregrafie, muzică și artă plastică Generația Mileniului III.

În același context, astăzi la ora 11.00, la Centrul Cultural al MAI, va avea loc simpozionul cu tema «Tripla semnificație a zilei de 9 mai în istoria României (Ziua Independenței, Ziua Victoriei și Ziua Uniunii Europene)".

Noi ne străduim în continuare să devenim competitivi, astfel încât sublinierea liderilor europeni - că lărgirea Uniunii Europene nu poate fi completă până când România și Bulgaria nu vor fi integrate - să devină realitate.

La mulți ani Europa!

  Relu Fenechiu - declarație politică cu titlul Parlamentul trebuie să cinstească data de 10 Mai;

Domnul Relu Fenechiu:

"Parlamentul trebuie să cinstească data de 10 Mai"

Doresc să readuc în atenția Parlamentului o zi care este pe cale să fie uitată în istoria României, ziua de 10 mai. Data de 10 Mai, sărbătoarea Regatului României, interzisă de comuniști, ignorată de către autoritățile române de după 1989, este legată de trei evenimente cruciale din istoria modernă a țării noastre:

  1. Pe 10 Mai 1866, Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen sosește în București și depune jurământul în fața Parlamentului;
  2. Pe 10 Mai 1877, după ce cu o zi înainte Parlamentul dezbătuse problema, Carol I proclama solemn Independența absolută a României. După cum știți, comuniștii, după 1947, au încercat să înlăture orice urmă și realizare a monarhiei din istoria țării, "mutând" sărbătorirea independenței pe 9 mai.
  3. Și, în fine, pe data de 10 Mai 1881, Carol I a fost încoronat ca Rege al României, iar România a fost ridicată la rangul de Regat.

Iată deci, mâine se împlinesc 140 de ani de când România a pornit pe drumul modernizării și 125 de când a fost ridicată la rangul de Regat.

După cum se vede, această zi de 10 Mai reprezintă o zi istorică nu numai pentru România și Casa Regală, dar și pentru Parlamentul României. Pentru că, nu trebuie uitat, atât în 1866, 1877 și 1881, votul din Parlament a fost cel care a contribuit la cele trei evenimente majore. De aceea, propun, ca începând de anul viitor - poate pentru acest an, dar timpul foarte scurt, agenda extrem de încărcată și starea de așteptare a verdictului Raportului de Țară nu vor permite - acestei zile să i se acorde, cel puțin în Parlamentul României, cinstirea care i se cuvine. Dacă datele de 1 și 2 Mai - două sărbători care nu au nici o legătură cu România și cu activitatea parlamentară, nici atât - sunt sărbătorite într-un fel și de Parlament, prin acordarea de zile libere, este mai mult decât normal ca data de 10 Mai să fie sărbătorită. Nu prin nemuncă, ci printr-o sesiune omagială a Parlamentului. Nu trebuie să continuăm ceea ce au făcut comuniștii și să marginalizăm această sărbătoare și să contemplăm pasivi celebrarea ei de către o mână de ONG-uri.

De asemenea, celebrarea la nivel parlamentar a datei de 10 Mai nu estompează cu nimic sărbătorirea zilei de 1 Decembrie, ziua națională a României. Nu trebuie, sub nici o formă, să ne uităm tradițiile.

Consider că, prin această declarație politică, deschid un drum și aduc o contribuție modestă la cinstirea unei date istorice. De asemenea, doresc ca această declarație politică să constituie un apel pentru toți colegii parlamentari pentru a repune în drepturi o mare sărbătoare a românilor.

Nu în ultimă instanță, ca deputat liberal, mă mândresc cu faptul că un reprezentant al PNL, Ion C. Brătianu, în fapt unul dintre membri fondatori ai partidului și unul dintre cei mai străluciți lideri ai acestuia a avut un rol covârșitor în evenimentul de la 10 Mai 1866. De asemenea, un rol major l-a jucat și în evenimentele de la 10 Mai 1877 și 10 mai 1881 care l-au găsit pe Ion C. Brătianu în postura de prim-ministru.

  Mihai Sandu-Capră - despre semnificația zilei de 9 Mai pentru Europa și, în special, pentru România;

Domnul Mihai Sandu-Capră:

Stimați colegi,

În urmă cu mai bine de jumătate de secol, în anul 1950, la Paris avea loc un eveniment de o importanță majoră pentru ceea ce înseamnă acum Uniunea Europeană. Într-un moment dificil al istoriei postbelice, și anume începerea Războiului Rece, lui Robert Schuman, ministrul afacerilor externe francez de la acea vreme, i-a fost încredințată de către omologii săi din Marea Britanie si Statele Unite ale Americii o misiune foarte importantă: crearea unui plan care să ducă la reintegrarea Germaniei Federale în concertul european. În acest sens, el accepta fără rezerve propunerea unei persoane necunoscute marelui public la acea vreme, Jean Monnet, propunere ce viza crearea unei Europe unite prin plasarea producției franco-germane de cărbune și oțel sub responsabilitatea unei autorități supreme comune, independente, în cadrul unei organizații deschise participării si altor state europene.

Se declanșa astfel un proces cu totul nou in relațiile internaționale - de exercitare în comun a suveranității, în anumite domenii. Europa devenea continentul care construia prima regiune economică a lumii.

Decizia ca 9 mai să fie sărbatorită drept Ziua Europei a fost luată în timpul summit-ului liderilor Uniunii Europene de la Milano din 1985, devenind totodată un simbol european.

Pentru noi, românii, 9 mai 2006 are o semnificație dublă. Sărbătorim împreună cu toți europenii Ziua Europei Unite si, totodată, o facem pentru ultima dată din afara marii familii europene.

Însă, nu trebuie sa omitem faptul că, anul acesta, România și Bulgaria au avut la Bruxelles, la celebrarea Zilei Europei, un sat separat cu trei pavilioane, restaurante în aer liber și o scenă.

Acum, când suntem atât de aproape de momentul integrării, nu putem să ne simțim altfel decât europeni. La mulți ani România, La mulți ani Europa!

Va mulțumesc.

  Tiberiu Bărbulețiu - aducerea în atenție a unui subiect sensibil - adopțiile internaționale;

Domnul Tiberiu Bărbulețiu:

Un domeniu sensibil, precum cel al adopțiilor internaționale, revine în atenția forurilor de la Strasbourg și Bruxelles. Dacă în urmă cu câțiva ani, la presiunile PE, România a înăsprit legea privind adopțiile, acum ni se cere mai multă indulgență și flexibilitate în acest domeniu.

Interesant este că toate aceste valuri în legislativul european s-au pornit în preajma Raportului de țară din mai și cu o zi înainte ca Olli Rehn să răspundă în plenul european întrebărilor referitoare la stadiul pregătirilor de aderare ale României și Bulgariei. Exercitarea unor asemenea presiuni asupra României, fără o fundamentare riguroasă a problemei, o consider drept o încercare palidă a unor elemente izolate pentru a obține din partea țării noastre acum, pe ultima sută de metri, mai multe concesii față de o problemă delicată cum este cea a adopțiilor.

Campania de lobby pentru schimbarea legii actuale ce limitează drastic adopțiile internaționale, vine oarecum surprinzător din partea europarlamentarilor francezi care susțin un număr de dosare mult inferior numărului susținut de spanioli, lideri mondiali în domeniu. Din păcate, pe fondul unor prezentări deformate, de-a lungul anilor, a situației copiilor abandonați din țara noastră, există voci care continuă să fie sub impresia că România este prea săracă să aibă grijă de acești copii. Această impresie a fost alimentată de un recent Raport al UNICEF România, care arată în mod tendențios și incorect că anual 9000 de copii sunt abandonați în țara noastră. De acest raport s-a folosit un congresman american, Jeb Bradley, care a vizitat Parlamentul European, acuzând România că nu deblochează cele aproximativ 200 de dosare de adopție depuse de familii din SUA. Vreau să amintesc celor care mai trăiesc cu falsa impresie că soarta copiilor abandonați în România este deplorabilă, că în ultimii ani foarte multe resurse au fost investite în acest domeniu, eforturile fiind lăudate de oficialii europeni în urma numeroaselor monitorizări la care țara noastră a fost supusă.

Cei mai buni avocați ai României în Parlamentul European au fost două doamne. Prima, o mai veche cunoștință a României, baroneasa Emma Nicholson, care a declarat că e inoportună acum discutarea adopțiilor internaționale în cazul țării noastre, arătând că francezii au 200 000 de copii care nu trăiesc împreună cu părinții lor, iar americanii au peste 650 000 de copii în aceeași situație.

A doua persoană a fost o suedeză, Ulrika Jerre, doctor în științe politice al Universității Lund, care a demontat punct cu punct Raportul prezentat de UNICEF România, arătând că în această cercetare statistică, făcută pe 14 județe și 2 sectoare din București, fără a arăta care sunt aceste județe și fără a preciza că există diferențe de dezvoltare între județe, au fost numărați copii de 2 ori, redefinindu-se tendențios noțiunea de copil abandonat.

Față de această nouă lovitură, atitudinea pe care am adoptat-o noi, ca reprezentanți ai României prezenți la discuții, a fost una fermă și coerentă. Am pregătit o serie de materiale, pe care le-am pus la dispoziția celor de acolo, încercând să le explicăm, de această dată, cu date statistice concrete și corecte, situația reală din România, pe acest subiect. Legea privind adopțiile este o lege europeană, pentru care am fost felicitați chiar de oficiali europeni, o lege ce trebuie implementată, noi având datoria clară de a îmbunătăți serviciile din acest delicat domeniu. Pe de altă parte, problema nu se poate rezolva prin presiuni puse în cârca României, mai cu seamă acum când țara noastră a intrat în linie dreaptă privind aderarea.

În ceea ce mă privește, acțiunea inițiată de europarlamentarii francezi nu reprezintă decât o încercare a acestora de a acumula capital electoral. S-a dovedit, încă o dată, aici la Bruxelles, cum o informație greșită sosită din țară e folosită împotriva României.

  Valeriu Ștefan Zgonea - declarație politică: 9 Mai;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Declarație politică: "9 MAI"

În urmă cu mai bine de jumătate de secol, în ziua de 9 mai 1950, Robert Schuman prezenta presei o declarație prin care chema Franța, Germania și celelalte popoare ale Europei să creeze "prima fundație concretă a unei federații europene". Uniunea Europeană de azi reprezintă un succes postbelic deosebit și, în același timp, un proces în continuă evoluție, care urmărește să realizeze construcția unei Europe ce respectă libertatea și identitatea tuturor popoarelor ce o compun.

Având ca punct de plecare ideea de bază a demersului lui Jean Monnet, "Noi nu coalizăm state, ci unim oameni", modelul european arată lumii că o uniune mereu mai strânsă a popoarelor este posibilă în măsura în care se bazează pe valori și obiective comune.

Consiliul European de la Milano a ales în 1985 data de 9 mai ca Zi a Europei, prilej cu care se organizează, în fiecare an, acțiuni ce au ca scop să apropie Uniunea Europeană de cetățenii ei, dar și pe cetățenii Uniunii între ei.

Semnificațiile Zilei Europei pentru români și România sunt deosebit de complexe, având în vedere că, începând cu anul 2007 și noi vom face parte din marea familie europeană.

Pentru România, apartenența la Uniunea Europeană trebuie să însemne mai ales:

  • posibilitatea atragerii de investiții străine, echilibrat, la nivelul tuturor județelor României, astfel încât să fie create cât mai multe locuri de muncă și să scadă șomajul;
  • modernizarea statului românesc;
  • pregătirea populației pentru a reacționa în caz de calamități naturale;
  • reconstrucția infrastructurii, în special a celei inter-comunale;
  • cercetare și inovare ca model de recuperare a decalajului între țările Uniunii Europene și România;
  • creșterea reală a nivelului de trai;
  • o guvernare profesionistă, cu oameni care să-și respecte electoratul și să încerce a evita conflictele.

De acum înainte, fiecare zi contează pentru români, în special pentru cei 6 milioane de pensionari, care își duc viața de pe o zi pe alta, și care au pierdut orice speranță într-o viața mai bună, într-un trai mai decent.

Fiecare zi contează pentru sutele de mii de români afectați de calamitățile naturale fără precedent care au lovit în ultima vreme țara noastră. O zi în care apele îți iau tot ce ai construit într-o viață, sau alunecările de teren îți înghit agoniseala, trebuie să găsească un guvern care să reacționeze rapid și eficient, fără a încerca să găsească vinovați acolo unde natura și Dumnezeu sunt cei care răspund!

Din momentul în care apartenența României la marea familie europeană va fi confirmată oficial, guvernul României nu va trebui să se remarce prin scandaluri, în special pentru cei ce se găsesc temporar în situații critice. Fiecare zi contează pentru un om care trebuie să înfrunte pe lângă boală și nefuncționalitatea sistemului sanitar românesc, reformat într-atât încât pare să lipsească cu desăvârșire.

După aderare, România va avea nevoie de:

Un guvern care să fie capabil să-și respecte promisiunile dar mai ales proprii cetățeni!

Un guvern alături de oameni, nu împotriva lor!

O echipă și nu o gașcă!

Un conducător și nu un "războinic"!

Social - democrație și nu populism ieftin!

  Vasile Mocanu - declarație politică cu titlul Parlamentul, atacat din trei direcții;

Domnul Vasile Mocanu:

"Parlamentul, atacat din trei direcții"

Am atras de mai multe ori atenția că, de un an și jumătate, rolul Forului legislativ al României este desconsiderat. Din 2004, Parlamentul s-a transformat dintr-un for de dezbateri într-o mașină de vot, la mâna actualei Puteri. Când parlamentarii tac, democrația este în pericol. Eu nu voi tace însă.

Asistăm la un atac concertat și concentrat asupra Parlamentului României, din trei direcții. Au fost, mai întâi, "sfaturile" Președinției (remarcați ghilimelele), care a ținut morțiș să ne arate cum să votăm, cum să ne purtăm și cum să facem sluj în fața Puterii.

Au venit, mai apoi, atacurile din partea Guvernului. Deși, în campania electorală, guvernanții promiteau solemn că vor reduce drastic numărul ordonanțelor de urgență, timp de un și jumătate, senatorii și deputații au fost efectiv bombardați cu astfel de ordonanțe. Lipsa dezbaterilor pe marginea unor proiecte importante de acte normative a condus la promovarea unor legi care au început deja să-și producă efectele negative la nivelul întregii societății. Priviți ce se întâmplă în sănătate, unde românii au ajuns cobaii unor experimente extrem de periculoase.

Din păcate, recentul incident petrecut la Senat, unde o "nepoată" a votat în locul unei "mătuși" a Puterii, ne-a arătat că situația este mult mai gravă decât credeam. Nu numai Președinția și Guvernul fac eforturi pentru a slăbi poziția Parlamentului, ci chiar și parlamentarii Puterii participă la acest joc de prost gust.

Nu mai avem nevoie de Parlament? Probabil, unii așa au început să creadă. Eu însă spun că trebuie să ne întoarcem la menirea pentru care am fost investiți.

Vă mulțumesc.

  Vasile Pruteanu - prezentarea unui aspect din programul de reabilitare a sistemului centralizat de alimentare cu energie termică.

Domnul Vasile Pruteanu:

Stimați colegi,

Ministerul Economiei și Comerțului va primi, prin rectificarea bugetului de stat pe anul 2006, suma de 50 de milioane RON pentru cofinanțarea "Programului Național pentru reducerea costurilor cu energia pentru populație prin creșterea eficienței energetice și utilizarea energiei regenerabile pentru anul 2006."

Acești bani vor fi utilizați pentru finanțarea lucrărilor de reabilitare a sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică. Accesarea fondurilor se obține în baza unor proiecte, a căror eligibilitate se stabilește de către Agenția Româna pentru Conservarea Energiei. (ARCE).

Până în prezent, ARCE a primit 98 de proiecte aplicabile programului de reabilitare a sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică.

Beneficiarii acestor proiecte sunt 45 de primării din 29 de județe, iar cofinanțarea de la bugetul de stat se ridică la 50 de milioane RON - 30% din valoarea proiectelor pentru anul 2006.

Reabilitarea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică este foarte importantă întrucât ea va compensa, total sau parțial, efectele eliminării subvențiilor la energie termică și ale creșterii prețului la produse petroliere.

De asemenea, programul va conduce la reducerea emisiilor de CO2 generate de utilizarea surselor locale de încălzire.

Strategia Națională în domeniul eficienței energetice prevede un program de reabilitarea a sistemului centralizat de alimentare cu energie termică structurat pe doua perioade: 2004 - 2006 și 2007 - 2015.

Vă mulțumesc.

   

(Pauză între orele 10,00 - 10,35.)

 
     

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania tuesday, 20 august 2019, 6:32
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro