Ilie Merce
Ilie Merce
Sittings of the Chamber of Deputies of May 9, 2006
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.75/19-05-2006

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2006 > 09-05-2006 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of May 9, 2006

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.12 Ilie Merce - declarație politică cu titlul "Legea lustrației, o elocventă dovadă a aberațiilor extremiste ale Partidului Național Liberal";

 

Domnul Miron Tudor Mitrea:

  ................................................

Grupul parlamentar al P.R.M., domnul Ilie Merce.

Domnul Ilie Merce:

Declarația mea politică se intitulează "Legea lustrației - o elocventă dovadă a aberațiilor extremiste ale Partidului Național Liberal".

Proiectul de Lege a lustrației privind limitarea temporară a accesului la unele funcții și demnități publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere și din aparatul represiv al regimului comunist nu întrunește cerințele de fond ale unei legi, fiind esențialmente un act politic care violează prevederi constituționale fundamentale și, deopotrivă, contravine flagrant Declarației Universale a Drepturilor Omului, Convenției pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice și Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale.

Toate cele cinci documente de drept internațional constituie Charta fundamentală a drepturilor omului și au prioritate față de reglementările naționale.

Proiectul de lege nu conține nici o dispoziție care să satisfacă exigențele condiționării constituționale. Dimpotrivă, proiectul de lege este vădit și premeditat confuz, ambiguu, deci imperfect juridic, cu numeroase aspecte de neconstituționalitate și sancționabile conform normelor și standardelor europene; generează o nouă "vânătoare de vrăjitoare"; readuce în actualitate lustrația antonesciană, epurările staliniste și impune în spațiul public un limbaj violent specific extremismului, din care citez: "Legea Lustrației trebuie să scoată pe tușă haitele de profitori și stâlpi ai regimului comunist". Acest limbaj este un limbaj al urii, menit a învrăjbi și dezbina.

În premieră, în România, la 2 septembrie 1944, un asemenea limbaj a fost introdus în spațiul public de către ziaristul țărănist în "Dreptatea", prin vocea lui Oscar Lemnaru, care în articolul inaugural al epurărilor promitea: "Prin fața acestui reflector - mă refer la ziarul Libertatea - vor trece rău-făcătorii, ca la Poliție; vom scotoci toate ascunzișurile, vom cotrobăi prin toate hrubele întunecate în care zac uneltele de lucru ale unei generații de imbecili și le vom așeza în locul de onoare - Muzeul - acuzator al momentului de azi".

Tonul răzbunător al "Dreptății" a fost preluat imediat de România Liberă și Scânteia. "Victimele" Dreptății de atunci au fost: Constantin Noica, Emil Cioran, Mircea Eliade, Nae Ionescu, George Georgescu, directorul Filarmonicii, precum și alte personalități notabile înfierate de ideologi ai mișcării legionare.

Proiectul de Lege a lustrației se bazează pe o inadmisibilă prezumție de vinovăție colectivă, aplicate extensiv cu încălcarea principiilor netroactivității legii: dreptul la apărare și prezumția de nevinovăție. Trebuie să observăm că, în raport cu neconcordanțele dintre dispozițiile legale interne și jurisprudența CEDO, obligația Justiției României este de a aplica jurisprudența Curții Europene.

Sigur că declarația mea este mult mai vastă și mai documentată, dar timpul nu-mi permite să o citesc integral. De aceea, mă voi rezuma și voi încheia cu ultima frază, adresând rugămintea domniilor voastre, că această lege o consider absolut o inițiativă anticonstituțională, antieuropeană, ilegală și profund imorală. Nu merită atenția necesară pentru a fi dezbătută. Ea trebuie respinsă din start.

(În continuare este consemnată a doua parte a declarației politice depuse la secretariatul de ședință.)

În speță, nu pot fi invocate și luate în considerație dispozițiile art.53 al Constituției României, care prevăd că "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz (...) pentru apărarea ordinii, sănătății ori a moralei publice", invocate de inițiatori deoarece:

1. Legea ar urma să creeze neconcordanțe cu pactele și tratatele internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, prin introducerea în dreptul național a unor dispoziții mai puțin favorabile și, în același timp, de discriminare pe motive ideologice, de natură a crea o categorie de noi persecutați politic, îndreptățiți să solicite protecție internațională.

2. Adoptarea legii - la 16 ani de la abolirea regimului politic totalitar - ar urma să introducă norme punitive exagerat excesive, depășindu-le pe cele ale legii penale, potrivit căreia cele mai grave infracțiuni - exceptând crimele împotriva păcii și umanității - se prescriu după 15 ani de la săvârșire.

3. Măsurile punitive pe care legea ar urma să le impună, constând în suspendarea unor drepturi și libertăți politice și civile fundamentale (dreptul de a fi ales, dreptul la muncă, libera dezvoltare a personalității umane - valoare constituțională supremă) nu vor fi consecința unor fapte determinate, a unor vinovății și responsabilități pentru acestea, ci simpla apartenență la un sistem social-politic ori la o categorie socio-profesională în condițiile în care România, înainte de 1990, nu a fost supusă interdicțiilor internaționale - asemenea Africii de Sud - dar unde o lege a lustrației nu a fost adoptată.

Regimul politic comunist din România a fost recunoscut și pe deplin legitimat pe plan internațional, el fiind impus de forțe exterioare voinței naționale.

Obiectiv și moral, cine trebuie să răspundă pentru extinderea dominației fostei Uniuni Sovietice, de la Nistru până la Elba? În tot acest spațiu, în cele șase țări, nu mai trebuiau create structuri de putere autohtone?

Problema, pusă în mod corect, nu este aceea de a fi făcut parte din structurile de putere, ci faptele individuale ale fiecăruia determinate de calitatea avută.

4. Potrivit tezei a doua, alin.2, art.53 din Constituție, "măsura (de limitare a drepturilor) trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o să fie aplicată, în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății".

5. Legea omite, impardonabil, că acei care ar urma să fie îndepărtați din funcțiile în prezent deținute, nu și-au ascuns trecutul, ei și faptele lor căpătând aprecierea publică cuvenită, aceștia fiind de un deceniu și jumătate cetățeni cu drepturi depline ai noii Românii, în care calitate și-au adus, într-o măsură mai mare sau mai mică, partea de contribuție la ceea ce societatea românească este în prezent. Or, nu ceea ce privește progresele înregistrate de România - acestea sunt apreciate și recunoscute de organismele Uniunii Europene - și nu poate exista nici o motivație de genul că lustrația este cerută de Uniunea Europeană sau că ar exista o clauză de salvgardare: condamnarea comunismului.

Dimpotrivă, Uniunea Europeană își folosește foarte bine în Parlament, după cum spune domnul Emil Hurezeanu - foștii troțk-iști și mao-iști din anii '60 - '70.

6. Legea a fost ignorată, atât de către inițiatori, cât și de către Senat, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în acest domeniu.

Există, deja, hotărâri împotriva Lituaniei (care a făcut parte din fosta URSS, ceea ce nu este cazul României), prin care CEDO se îndoiește de necesitatea, într-o societate democratică, a discutării - după 15 ani de la căderea comunismului - a unor vinovății individuale și, eventual, astfel de vinovății individuale să nu mai bareze accesul la funcții publice.

În cel puțin patru țări (Bulgaria, Germania, Republica Cehă și Polonia) s-a concluzionat, fie de către CEDO, fie de către Organizația Internațională a Muncii sau propriile Curți Constituționale, că legi similare adoptate se impun a fi abrogate sau, în cel mai rău caz, modificate, apreciindu-se că s-ar putea recurge la îndepărtarea din instituțiile publice doar a acelor persoane cu privire la care se poate proba că au participat nemijlocit la "suprimarea drepturilor omului".

În Bulgaria, legea a fost declarată neconstituțională; în Cehia, a fost abrogată de Legea funcției publice, iar în Germania și Polonia s-a recomandat abrogarea, menționându-se că, după trecerea unei asemenea perioade de timp, persoanele în cauză nu pot face obiectul unor discriminări dacă nu există probe că au întreprins acțiuni de forță ori dușmănoase noului regim democratic.

Pe cale de consecință, proiectul de lege în loc să rezolve, numai bine că va crea probleme în raport cu Uniunea Europeană, deoarece nu vor fi puțini cei care invocând generozitatea legii în ceea ce privește situațiile de incompatibilitate și confuziile în ceea ce privește responsabilitățile individuale, chestiunile de constituționalitate și de contradicție cu normele europene, vor obține hotărâri judecătorești favorabile de la CEDO, ceea ce în principiu va însemna că în, România, Charta fundamentală a drepturilor omului a fost încălcată și, deci, principiul "lustrației", așa cum se preconizează a fi legiferat, nu poate funcționa.

Nu în ultimul rând, trebuie observat că "lustrația" este un termen străin limbii naționale, care nu și-a găsit locul în dicționar, ceea ce explică în cel mai evident mod că nu prezintă nici un interes pentru vorbitorii limbii române, motiv pentru care reprezentanți marcanți ai Coloanei a V-a se străduiesc să-l introducă, drept expresie a aceleiași continue lupte de clasă.

Vă rog să observați că experiența unor state membre ale Uniunii Europene sau a unor state candidate la aderare, relevă faptul că soluții legislative relativ asemănătoare s-au dovedit irelevante și au condus la dezbinare socială, fiind date uitării sau au făcut obiectul unor reclamații adresate forumurilor internaționale, iar statele respective au fost puse în situația de a furniza explicații, solicitându-li-se abrogarea reglementărilor în cauză.

Găsesc cel puțin surprinzător faptul că în Senat au fost trecute cu vederea și, chiar mai mult, ignorate numeroasele și consistentele obiecții pe care Guvernul, sub semnătura primului- ministru, le-a exprimat cu privire la proiectul legii, conform "Punctului de vedere" nr.2782 din 08.11.2005, respectiv observațiile de fond care privesc:

  1. neconcordanța cu jurisprudența CEDO, care arată că "previzibilitatea unei norme, mai ales când aceasta impune restricții, nu a fost respectată atunci când restricția vine ca urmare a unor fapte din trecut, când persoana în cauză nu putea, în mod rezonabil, să prevadă faptul că acțiunile sale pot avea consecințe negative în viitor";
  2. neconcordanța și armonizarea cu obligațiile asumate de statul român prin convenții internaționale, în special din perspectiva discriminării în angajarea sau exercitarea unei profesii, bazată pe o opțiune politică (Convențiile OIM nr.111 și nr.112, Carta socială europeană revizuită);
  3. absența procedurilor clare și limitativ prevăzute pentru a se putea evita eventualele abuzuri în aprecierea pericolului pentru care anumite categorii de persoane reprezentative pentru regimul totalitarist român reprezintă, în prezent, un pericol pentru statul de drept și democrație, în măsura care să impună eliminarea lor din funcțiile deținute ori blocarea accesului la funcțiile prevăzute de proiectul de lege.

Doamnelor și domnilor deputați,

Considerând înțeleaptă și ilustrativă decizia Parlamentului din 1997 de a nu adopta o astfel de lege și, având în vedere pertinența argumentelor împotriva adoptării, în prezent, a unei astfel de legi, propun respingerea acestei inițiative legislative, anticonstituțională, antieuropeană ilegală și profund imorală.

Vă mulțumesc.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania saturday, 24 august 2019, 23:39
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro