Dan Constantin Mocănescu Coloros
Dan Constantin Mocănescu Coloros
Sittings of the Chamber of Deputies of May 9, 2006
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.75/19-05-2006

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2006 > 09-05-2006 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of May 9, 2006

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.45 Dan Constantin Mocănescu Coloros - declarație politică cu titlul "Semnificația zilei de 10 mai pentru existența statului român";

Doamna Dan Constantin Mocănescu Coloros:

Semnificația zilei de 10 mai pentru existența statului român.

Mâine, 10 mai 2006, se vor împlini 140 de ani de la înscăunarea, în 1866, pe tronul României, a tânărului principe Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, și, totodată, 125 de ani de când România devenea Regat, în 1881.

La începutul secolului al XIX-lea, țările române - Țara Românească și Moldova -se aflau sub suzeranitatea otomană și protectoratul Rusiei.

Regulamentele organice, elaborate în 1834 la București și Iași, sub egida puterii protectoare - Rusia - și cu acceptul relativ al puterii suzerane - Poarta Otomană - recunoșteau de facto unitatea etnică, lingvistică, culturală și politică a românilor munteni și moldoveni.

Unirea celor două Principate s-a înfăptuit prin alegerea la 5 ianuarie și, respectiv, 24 ianuarie 1859 ca principe domnitor, în ambele țări române, a lui Alexandru Ioan Cuza. Pentru a deveni un stat suveran, România trebuia să îndeplinească două condiții: să-și câștige independența și să devină o monarhie constituțională, asemeni caselor domnitoare europene, într-o Europă ale cărei state erau, în cea mai mare parte, monarhii. Acestea au fost direcțiile principale ale politicii românești din perioada 1866-1881.

La începutul secolului al XIX-lea, țările române - Țara Românească și Moldova - se aflau sub suzeranitatea otomană și protectoratul Rusiei.

Regulamentele organice, elaborate în 1834 la București și Iași, sub egida puterii protectoare, Rusia, și cu acceptul relativ al puterii suzerane, Poarta Otomană, recunoșteau de facto unitatea etnică, lingvistică, culturală și politică a românilor munteni și moldoveni.

Unirea celor două Principate s-a înfăptuit prin alegerea la 5 ianuarie și, respectiv, 24 ianuarie 1859 ca principe domnitor, în ambele țări române, a lui Alexandru Ioan Cuza. Pentru a deveni un stat suveran, România trebuia să îndeplinească două condiții: să-și câștige independența și să devină o monarhie constituțională, asemenea caselor domnitoare europene, într-o Europă ale cărei state erau, în cea mai mare parte, monarhii. Acestea au fost direcțiile principale ale politicii românești din perioada 1866-1881.

În 1866, după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza, este adus la tron Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, provenind dintr-o veche familie nobiliară germană. România devenea astfel, prin persoana principelui Carol I, aliată de facto a celei mai puternice monarhii din Europa.

Anul 1877 a marcat în mod crucial destinul națiunilor din Europa de est. Profitând de izbucnirea, în perioada anului 1877, a ostilităților ruso-turce, Parlamentul României, în ziua de 9 mai 1877, a proclamat independența țării față de Poartă. O zi mai târziu, conform prerogativelor sale constituționale, principele Carol I a ratificat declarația de independență. România devenea astfel un stat independent, de sine stătător, egal cu celelalte state europene.

Acest statut va fi recunoscut de jure de către reprezentanții marilor puteri, întruniți la Congresul de pace din 1 iunie - 1 iulie 1878, care avut loc la Berlin.

După ce majoritatea statelor lumii au recunoscut independența, în ziua de 14 martie 1881, Parlamentul vota ridicarea României la rangul de Regat. Dând aceeași înaltă semnificație atât cuceririi independenței, cât și proclamării Regatului, principele Carol I a fost încoronat rege în ziua de 10 mai 1881, când se împlineau patru ani de la ratificarea actului de independență a țării. Astfel, ziua de 10 mai va căpăta o dublă semnificație: cea a independenței de stat și a Regatului, realizându-se, în mod simbolic, unitatea indestructibilă între statul român suveran și forma sa de guvernământ - monarhia constituțională. Acestea sunt premisele pentru care data de 10 mai devine ziua aniversării actului de formare a statului național român, România, definit atunci ca teritoriu cuprins între Arcul carpatic, Prut, Marea Neagră și Dunăre.

Evident că acest teritoriu nu cuprindea toate regiunile românești. Încă o vreme, până la sfârșitul primului război mondial, românii transilvăneni și bucovineni vor rămâne supuși ai imperiului austro-ungar, iar basarabenii sub stăpânirea țarului. Cu toate acestea, românii de pretutindeni aveau acum un stat la care se puteau raporta și către care-și îndreptau aspirațiile naționale: Regatul României.

În 1918, în toate cele trei declarații elaborate de românii din Basarabia, Bucovina și Transilvania, se specifica dorința și hotărârea de a se uni cu Regatul României, proclamat în martie-mai 1881 și sărbătorit în ziua de 10 mai - ziua Regatului.

Regimul comunist instaurat pe deplin după abdicarea forțată a Regelui Mihai I pe 30 decembrie 1947 a deformat intenționat semnificația zilei de 10 mai. După 1947, ziua națională a României devenea 23 august 1944, dată istorică a cărei semnificație a fost falsificată la rândul ei. Aparatul de propagandă și cultură al CC al PCR a stabilit, printre "sărbătorile legale", ziua independenței data de 9 mai 1877 când, într-adevăr, Parlamentul României elaborase documentul-declarație care definea noile relații cu Turcia.

Foarte mulți ani (1950-1977), în comemorările din mass-media comunistă nu se pomenea nimic de contribuția politică a principelui Carol I. Se punea mai ales accentul pe evoluția militară a evenimentelor și a colaborării "frățești" dintre ostașii ruși și români.

Începând cu așa-zisa "liberalizare" din anii 1960-1970 s-a încercat o redare a evenimentelor cât mai aproape de adevărul istoric. Cu toate acestea, caracterul de sărbătoare națională, în adevăratul sens al cuvântului, nu a fost acceptat până în 1990, iar ziua de 23 august a rămas ziua națională a Republicii Socialiste România.

După Revoluția din decembrie 1989, ziua de 10 mai a fost din nou ocolită. În 1990, CPUN a adoptat ca zi națională data de 1 Decembrie 1918, dată la care Adunarea Națională de la Alba Iulia a aprobat Rezoluția prin care Transilvania se unea cu Regatul României.

Fără a reduce cu nimic importanța istorică a unor zile, precum 24 ianuarie 1859 sau 1 Decembrie 1918, trebuie menționat că 10 mai, cu semnificații multiple, reprezintă o zi cu adevărat de sărbătoare națională.

Iată câteva argumente importante, atât din punct de vedere juridic, cât și istoric, pentru declararea zilei de 10 mai ca o zi de sărbătoare a românilor și nu numai ca o zi a independenței. Ceea ce Partidul Popular Creștin Democrat (Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat), prin deputații săi în Parlamentul României, va susține printr-o propunere legislativă.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania sunday, 18 august 2019, 10:10
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro