Ioan Aurel Rus
Ioan Aurel Rus
Sittings of the Chamber of Deputies of May 9, 2006
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.75/19-05-2006

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2006 > 09-05-2006 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of May 9, 2006

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.52 Ioan Aurel Rus - declarație politică intitulată "De la internaționalismul proletar la internaționalismul capitalist";

Domnul Ioan Aurel Rus:

De la internaționalismul proletar la internaționalismul capitalist

Dacă trădarea conducătorilor ar fi fost o virtute, probabil că noi, românii, am fi fost cei mai virtuoși oameni din lume. Câteva repere sunt semnificative: Decebal, demn, se sinucide datorită trădării, domnitori iubiți de popor ca Vlad Țepeș, Mihai Viteazul, Ioan Vodă cel Viteaz, C. Brâncoveanu, T. Vladimirescu și alții cad victime ale trădării boierilor închinați străinilor sau străinilor înșiși. Domnul Cuza nu-și pierde viața datorită trădării monstruoasei coaliții liberalo-conservatoare (care probabil s-a temut de mânia poporului, care l-a adorat pe Prințul Unirii), dar îl alungă din țară în favoarea unui necunoscut, sub pretextul unei politici externe europene, și nu a intereselor de clasă, grup sau partid. Fostul Mareșal Ion Antonescu este și el trădat de un urmaș al celui preferat la 1866, în locul lui Cuza, fostul rege Mihai I, aliat cu politicieni înclinați spre orice soluție, numai să-și păstreze pozițiile sociale și economice. Toți aceștia la un loc aliați cu agenți ai Cominternului, care, deși autodizolvat, funcționa în continuare.

Mulți politicieni și chiar istorici, din motive lesne de înțeles, eludează cu bună știință unele adevăruri, perorând și filozofând pe seama celor întâmplate la 23 august 1944, bazându-se pe zicala: mulți aud și văd, puțini pricep. Dar realitatea este una: "țara a fost dată la cheie" pe mâna Armatei Roșii și nu prin ocupare forțată, cum mulți încearcă să acrediteze ideea și ceea ce este mai tragic, cu acceptul, mai bine zis, sub presiunea americanilor și englezilor.

Cum era de așteptat, odată cu Armata Sovietică, au venit în țară și cominterniștii, comuniștii mai mulți sau mai puțini (de fapt, mai puțini) români și au trecut la comunizarea țării ocupând cele mai înalte funcții în administrație și politică, la început, apoi în toate domeniile. Sătui de comunism, după un timp, în care au făcut ce au vrut cu țara și poporul român, au părăsit-o. Unii au rămas educându-și copii într-un mod straniu, pentru concepțiile pe care le-au promovat, spre "fericirea" românilor: comunismul și internaționalismul proletar.

După cum se știe că nimic nu este imuabil în lumea asta, nici veșnic, în decembrie 1989 a căzut și comunismul instaurat de cominterniști (comunism, care practic nu a existat decât ca o idee, un ideal utopic). Cine l-a răsturnat? Cine au fost executanții? La ordin, nimeni altcineva decât urmașii cominterniștilor aliați cu urmașii altor comuniști, care au preluat funcțiile și puterea înaintașilor. Curiozitatea mare, paradoxul, dacă vreți, este că nici nu știau bine la ce se înhămau. Ceaușescu trebuia să cadă, iar ce va urma, Dumnezeu cu mila, nu prea știau.

Ca să lămurim despre ce este vorba, să amintim că în ziua de 22 decembrie 1989, când toată lumea exulta după fuga soților Ceaușescu, domnul Ion Iliescu, în fața unui popor la TV, probabil că și la radio, ținea să ne asigure că: " a fost, este și va fi comunist, că tiranul Ceaușescu a întinat valorile comunismului etc.", promițând o viață demnă, decentă, fără lipsuri și câte altele. Că astăzi totul este exact pe dos, este o cu totul altă problemă. Vorba unei zicale populare: " zisul nu-i totuna cu făcutul".

Am început cu Ion Iliescu pentru că este fiu de cominternist, el însuși comunist de marcă, crescut și educat ca atare. Nu este nici o crimă, așa a fost, dar sunt convins că domnia sa a fost un mare păcălit, care totuși datorită abilității politice și spatelui asigurat, a sărit peste hopul gafei cu declarațiile despre comunism și poziția față de acesta, ca nu peste mult timp să "schimbe macazul". Să fie foarte clar, vorba unui fost prim-ministru, că nu a știut încotro era împinsă România la data respectivă, că nu era în temă cu ce avea să se întâmple. Rămân doar la această remarcă desprinsă din logica declarațiilor făcute, coroborate cu cele ulterioare și poziția politică ce a urmat.

Un alt fiu de cominternist este domnul Petre Roman, beneficiar a tot ce era mai bun în regimul comunist: o viață îndestulată, lipsită de griji și de nevoia de a munci, o junețe de profil occidental, studii în occident etc. Contrar celor mai elementare norme de etică, dacă nu comunistă, barem socialistă, vorbind la modul teoretic, vine și domnia sa în fruntea țării, și nu în orice funcție, ci în cea de prim-ministru. Din această înaltă poziție, vorba ardeleanului, a "îmbucurat" poporul român cu o serie de teorii cu valențe "axiomatice" cum ar fi: necesitatea absolută a unei economii de piață cu șomaj (fără el nu s-ar putea), foamete, mizerie, industrie și agricultură așa-zis performante, nu mormane de fiare vechi. Parcă nu ar fi știut că la data respectivă România era o țară fără datorii, ba chiar cu excedente, din care emanații și îmbogățiții așa-zisei revoluții s-au înfruptat.

Azi, la aproape 17 ani de la degringolada din decembrie 1989, nu avem industrie, nici agricultură, iar economia și comerțul au încăput pe mâna hoților, a căpușelor și tot felul de aventurieri străini, care nu au venit în România să investească, ci să stoarcă tot ce se poate. Un mic și nevinovat exemplu al involuției României: importăm până și ace de gămălie, noi nici pe astea nu le mai putem face, apropo de industrie și morcovi, ceapă și altele, apropo de agricultură. Ceva mai grăitor decât sărăcia și mizeria în care se zbate cea mai mare parte a poporului și parvenirea și îmbuibarea unui număr foarte mic, dintre cetățenii României, ce poate fi?

Revenind la persoana vizată ne întrebăm cum de a ajuns în postura de mare revoluționar și inchizitor al comunismului? Răspunsul este ușor de dedus, dar faptul de a condamna cu un exclusivism ieșit din comun a tot ce "l-a făcut om", că a trăit bine și s-a lăfăit, în timp ce alții munceau pe rupte ca să trăiască. În timp ce învăța la școli înalte, departe de țară, alții, de seama lui, ziua munceau și noaptea învățau, ca să ajungă, în final, la concluzia că totul a fost zadarnic.

Chiar dacă este vorba de urmași de cominterniști, nu se poate trece cu vederea laborioasa lor activitate în folosul comunismului, a demascării dușmanului de clasă din perioada comunizării, dar și misterioasa (misterioasă, fie vorba) activitate în slujba capitalismului, de demolare a comunismului. Unora ca Silviu Brucan, pentru care orice regim politic ar fi existat în România, tot o vacă bună de muls ar fi fost. Ce forțe or fi fost cele care i-au adus și propulsat în fruntea țării și politicii românești? Este o întrebare retorică, deoarece și cei cu patru clase primare sau cursul de alfabetizare de prin anii '50 au dezlegat enigma. Trebuie să ai un mare tupeu să faci ceea ce a făcut domnia sa și unul și mai mare ca să dai sfaturi poporului și să te erijezi într-un fel de Mafalda. Ar fi cazul să înțeleagă că cei pe care i-a mințit, odată când le îndoctrina comunismul, de oamenii acestei amărâte țări este vorba, nu îi mai înghit "gogoșile" îndulcite în doctrina unei drepte incisive, trecută printr-o filozofie de sorginte americană.

Un alt urmaș de cominternist este, pe numele său de împrumut, Vladimir Tismăneanu. Este greu să înțelegi cum pot avea loc asemenea modificări genetice, prin ce experiențe se poate ajunge la asemenea performanțe de-a dreptul aberante. Numai despre olteni se zice că au reușit să realizeze un asemenea imposibil, prin împerecherea știucii cu cioara, ca să facă pasărea icre negre. Nu probabil, ci sigur pentru că pe unde a umblat, după ce a fugit din edificiul creat în România (despre comunism este vorba) și cu contribuția majoră a părinților săi, i-au fost implantați niște stimulatori sau stimulenți, cine știe deosebit de eficienți, care l-au transformat într-un "patriot desăvârșit", cu o "dragoste nebună" pentru România și poporul român.

Pentru că este un caz mai deosebit, o să-i dăm mai mare atenție din cel puțin două motive: i-am citit "marea operă" despre bolșevizarea României zisă și "stalinism pentru eternitate", în viziune proprie și a intrigat stilul de minimalizare a faptelor și acțiunilor unor comuniști, începând cu crearea PCR, în cea mai mare parte, străini de poporul român, și bagatelizarea acțiunilor și atitudinilor unor comuniști, care au încercat să facă ceva pentru țară, așa-zișii comuniști naționaliști. Ca un fel de "Cănuță om sucit", nu-i convine nimic, le sucește, le învârtește, ca să iasă cum vrea el. Ce mai?, se vede școala "Europei libere", care în toată perioada războiului rece a fost centrul de propagandă înaintat al Agenției Centrale de Informații (CIA), care de pe la sfârșitul deceniului VII și începutul celui următor din secolul și mileniul trecut pregătea ceea ce avea să se întâmple în Europa Centrală și de Est și fosta Uniune Sovietică. Ca să închei cu această pseudo-analiză pe care o face V. Tismăneanu, în lucrarea amintită, fără nici o valoare istorică din cauza falsificării și compromiterii noțiunii de istorie, am să arăt că își permite să falsifice grosolan realitatea.

Una din afirmațiile aberante, dar cu un scop bine determinat, acela de adâncire a disensiunilor create între români (indiferent de etnie) după decembrie 1989, era aceea că foștilor membri PCR li se calcula pensia de bătrânețe după vechimea în partid. Concret: la cap 7, nota 13 de la pag. 345 afirma: "Pensiile se calculau pe baza vechimii în partid. Cu cât cineva intrase mai devreme în partid, cu atât pensia era mai mare". Mai mare nerușinare nici că se putea. El spune ceva, dar nu totul. Nu spune că este vorba de o indemnizație de ilegalist (ceva cam în stilul pseudorevoluționarilor de azi) și nu de pensia propriu-zisă. Așa ceva au avut părinții săi, probabil, și alții ca ei, dar nu cei care au intrat în partid după 1944. Poate că organele competente ar trebui sesizate pentru răspândirea de știri false, de intoxicare a populației, de a crea stări conflictuale în rândul acesteia, cu scopul slăbirii siguranței naționale.

În definitiv, de unde atâta "grijă" față de România, de unde a "șters-o englezește", cum se spune în popor? Expert în diversiuni, minciuni, deturnări ale realității, pentru a-și acoperi multe din invectivele și aberațiile abordate ca adevăruri indiscutabile introduce, ca semn de mare principialitate, și unele adevăruri de netăgăduit și greu de ascuns. Astfel, la pagina 313, așa ca un fapt nesemnificativ ne destăinuie: "Elita partidului nu provenea din rândurile clasei muncitoare românești dinaintea războiului, după unire." Asta știam și noi, dar întrebarea care se pune este de ce nu a întocmit o lucrare obiectivă, care să reliefeze adevărul și nu concepții politice sau de altă natură ale autorului, care au fost însușite în mod subiectiv? Fiecare are dreptul la opinia sa, dar într-o lucrare ce se vrea obiectivă, conformă realității, de factură istorică, nu au ce căuta alegațiile.

Un astfel de om metamorfozat, după cum arătam mai sus, este adus la CNSAS ca să definitiveze ceea ce a început cu mulți ani în urmă. De falsificarea Istoriei României și dezbinarea românilor după decembrie 1989 este vorba. Cât de adevărate sunt vorbele lui Patrick Stewart cum că "Învingătorii scriu întotdeauna istoria în favoarea lor". Domnul V. Tismăneanu este numai un pion pe tabla de șah a învingătorilor, știm acest lucru. și mai știm un mare adevăr din filozofia populară, acela că minciuna are picioare scurte, iar adevărul va ieși la suprafață ca uleiul deasupra apei.

Cu toate aceste speranțe de viitor, în ceea ce privește adevărul, nu putem să nu conchidem că urmașii celor ce ne-au comunizat, în urmă cu peste cinci decenii, ne dau astăzi lecții de morală, ne pun la stâlpul infamiei și ne fac răspunzători pentru ce au făcut alții. Cert este un lucru: cei dintâi ne-au adus internaționalismul proletar, iar cei de azi ne înhamă la internaționalismul capitalist. Cam același drac: românii au rămas tot slugi în țara lor.

În fond, ce am realizat în tot acest timp, de la comuniștii de ieri la fii și nepoții lor de azi? Am ajuns la legea lustrației, o făcătură ce încalcă drepturile omului, mult trâmbițate înainte de 1989 și cu prea puțină acoperire în prezent și indubitabila lege a lustrageriei, ceea ce înseamnă trecerea de la lingerea și lustruirea cizmelor rusești la aceeași operă, dar acum a dosurilor americanilor.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania monday, 19 august 2019, 19:47
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro