Ion Stan
Ion Stan
Sittings of the Chamber of Deputies of May 9, 2006
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.75/19-05-2006

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2006 > 09-05-2006 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of May 9, 2006

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.55 Ion Stan - intervenție cu titlul "Consiliul Suprem de Apărare a Țării prezintă Raportul de activitate pe 2005 Parlamentului României;

Domnul Ion Stan:

"Consiliul Suprem de Apărare a Țării prezintă raportul de activitate pe 2005 Parlamentului României"

Raportul de activitate al Consiliului pe anul 2005 este un document inacceptabil, care are un singur mare merit, acela de a se constitui în dovada supremă a pericolului major în care se află democrația în România.

Această dovadă este autentică și poartă semnătura celui mai credibil factor - consilierul prezidențial și șef al Departamentului Securității Naționale din cadrul Administrației Prezidențiale.

Acest raport vine și ne arată cum o clică militaristă și-a subordonat, prin intermediul unei instituții anacronice, de sorginte răsăriteană Guvernul României.

Personajele cheie ale acestui organism au avut și au, la rândul lor, fără excepție, antecedente dintre cele mai interesante prin pozițiile ocupate în istoria confruntării bipolare din perioada războiului rece. Aceasta ar putea fi una dintre principalele cauze ale ofensei pe care mostra de raport o aduce Parlamentului României, care riscă, la rândul său, dacă nu-l va respinge, să se atașeze drept remorcă la un sistem politic care se anunță ca o amenințare majoră la adresa Constituției și a democrației.

Raportorul are obligația stabilită prin lege ca, anual, să dea seama Parlamentului de activitatea pe care a desfășurat-o. Activitate care trebuie să acopere o paletă de competențe și atribuții cu geneza în art. 119 al Constituției și detaliate în propria lege de organizare și funcționare.

Problemele cardinale ale acestui "raport" sunt două:

  • prima, că instituția raportoare ignoră legea, de vreme ce una prevede aceasta că trebuie să facă și de cu totul altceva rezultă că s-a ocupat;
  • a doua problemă este aceea că legea instituției raportoare este desuetă, fiind una dintre reminiscențele cazone ilustrative pentru imobilismul și spiritul revolut care sufocă sistemul securității naționale a României.

Dar, chiar și așa, legea fiind în vigoare și exprimând, implicit, voința noastră, a Parlamentului, de a continua să ne situăm sub imperiul ei, trebuie întocmai respectată, fiindcă nimeni nu este mai presus de lege. Cu o singură excepție: Consiliul Suprem de Apărare a Țării.

Cel mai grav apare faptul că tot mai mult Guvernul este obstrucționat în îndeplinirea prerogativelor sale de către instituția pe cât de fantomatică, pe atât de reală și amenințătoare, care se cheamă C.S.A.T.

Să analizăm, așadar, cu ce trebuia să se ocupe în concret autoritatea publică responsabilă constituțional pentru organizarea și coordonarea unitară a activităților care privesc: apărarea țării, securitatea națională, participarea la menținerea securității informaționale și la apărarea colectivă, precum și la acțiunile de menținere sau restabilire a păcii și ce se prezintă în fapt în paginile Raportului transmis Parlamentului României.

În concepția semnatarului raportului, Constituția și legile au cerut C.S.A.T.-ului să se ocupe, în ordinea de prioritate menționată chiar de primul alineat al documentului, de:

Urmărirea consolidării instituțiilor statului de drept;

Afirmarea identității naționale;

Prezența activă a României pe arena internațională;

Garantarea drepturilor și libertăților democratice fundamentale;

Asigurarea bunăstării, siguranței și protecției cetățenilor.

Să fim lucizi, raționali și să judecăm obiectiv. Ce au toate cele de mai sus menționate în raport cu competențele și atribuțiile C.S.A.T.-ului?

Nimic comun cu organizarea și coordonarea unitară a domeniului securității naționale.

Dimpotrivă, dacă obiectivele respective au constituit scopul efectiv al activității C.S.A.T.-ului, atunci înseamnă că suntem în prezența unei structuri paralele, parazit al Guvernului căruia ori îi ia oxigenul, ori îi sustrage meritele.

Să mergem mai departe. Din cel de-al cincilea alineat din prima pagină a raportului, rezultă "expresis verbis" că, prin activitatea sa, Consiliul a coordonat de fapt altceva decât l-a învestit Constituția și anume, citez:

  1. "coordonarea eforturilor pentru realizarea consensului național cu privire la interesele de securitate ale României" (Nota bene: Acesta este un obiectiv politic și o acțiune politică, deci o chestiune a partidelor în care putea, eventual, să-și exercite rolul de mediator Parlamentul și Președintele României, dar nu Consiliul.)
  2. "aprofundarea reformei în justiție" (Nota bene: Nu este nici o eroare, așa scrie negru pe alb! Interesant este însă că "Strategia de reformă a sistemului judiciar 2005-2007", document al Ministerului Justiției din 26 martie 2005, nu a trecut niciodată pe la C.S.A.T.!)
  3. "consolidarea mecanismelor de respectare și aplicare a legii" (Nota bene: Un atribut evident din competența Guvernului și a puterii judecătorești.)
  4. "prevenirea și combaterea corupției" (Nota bene: După știința noastră și potrivit celor publicate în Monitorul Oficial al României, "Strategia Națională Anticorupție" nu a trecut pe la C.S.A.T., fiind adoptată prin Hotărârea de Guvern nr. 231 din 30 martie 2005, care a omis abrogarea strategiei similare, adoptată de guvernul anterior prin hotărârea nr. 1944 din 10 noiembrie 2004 și care vizează același interval de timp, 2005-2007. Asta da coordonare!)

Cu ce s-au mai ocupat distinșii membri ai selectului club denumit "Consiliu"?

Conform alineatului 6, pagina 1:

Au "analizat și dezbătut teme" care au avut ca scop (țineți-vă bine!):

  • "asigurarea mecanismelor de dezvoltare competitivă și funcțională a economiei românești";
  • "îmbunătățirea nivelului de trai al populației " (Nota bene: Cel puțin acum avem o explicație a sărăciei naționale!)
  • "asigurarea măsurilor pentru protejarea resurselor naturale și a mediului înconjurător" substituire în îndatoririle Guvernului);
  • "sprijinirea comunităților românești din afara granițelor țării " (substituire în îndatoririle Ministerului Afacerilor Externe).

Mai aflăm, pe această cale, că onor Departamentul Securității Naționale se află, din anul 2005, la originea evaluării, revizuirii și elaborării noii legislații a domeniului și instituțiilor din sistemul de securitate, proiecte care, după cum se știe, au apucat-o pe un drum greșit, generând un gratuit, dar mare și păgubos scandal național, care a decredibilizat în opinia publică instituții cheie ale statului român.

Incompetență și prostie sau rea-voință și premeditare?

Avem și o anexă a hotărârilor adoptate de Consiliu. Am fost interesați să o parcurgem și mare ne-a fost surpriza să constatăm că nimic, dar absolut nimic din toate cele anterioare, citate chiar din prima pagină a raportului, nu au vreo reflectare ori susținere în cel puțin o hotărâre din cele aproape 200, câte au fost adoptate în anul 2005.

Numărul hotărârilor adoptate ridică și el o nouă problemă.

În anul 2005, Consiliul a lucrat "prin corespondență" sau la "fără frecvență", fiindcă au avut loc doar vreo două-trei ședințe, din care una s-a consumat cu o singură hotărâre, cea privind Comunitatea Națională de Informații.

În această situație, nu este firesc să ne întrebăm când, în ce condiții și pe ce temei consensual au fost adoptate celelalte hotărâri și ce fel de hotărâri ar putea fi acelea care pur și simplu reproduc titlurile documentelor înscrise pe ordinea de zi, aprobându-le pe bandă rulantă?

Minunile înfăptuite de Consiliul Suprem de Apărare a Țării nu s-au epuizat. Nu mă pot abține să nu reproduc citatul care urmează, nu de alta, dar pentru a înțelege și noi, membrii Parlamentului, aleși de popor prin vot direct, egal, universal și secret, cine deține "de facto" puterea în România.

Așadar, cu materialul clientului, cum se exprimă adesea un distins domn senator, citez din raportul C.S.A.T., pag. 3, alin.( 5):

"Acest proces a presupus inițierea și demararea unor măsuri unitare care să asigure perfecționarea mecanismelor politice - prezidențial, guvernamental și (atenție!) parlamentar de proiectare, implementare, supervizare și evaluare a politicii de securitate și opinare, adoptarea cadrului legal (...)" etc. etc. ...

Așadar, avem și explicația de ce a funcționat Parlamentul, în 2005, așa cum a funcționat. Știm acum și care au fost rosturile consilierilor prezidențiali care au coordonat, la un moment dat, niște colective "struțo-cămilă", din care au făcut parte și distinșii membri ai unor importante comisii parlamentare.

Nu cred că mai este cazul să continui cu exemple, fiindcă întreg raportul este o dovadă a activității unei instituții care, sub o infantilă și nesănătoasă oblăduire, s-a transformat într-un factor de insecuritate și un pericol major pentru chintesența securității naționale - libertatea, democrația și ordinea constituțională.

Întreg raportul este o construcție eterogenă, lipsită de unitate logică și coerență conceptuală.

Nu este lipsit de importanță nici modul în care presa, chiar dacă selectivă în abordări, reflectă cum C.S.A.T. a derogat de la atribuțiile sale, reținând că acesta a organizat și coordonat unitar activitățile din domeniul de competență prin:

  • stabilirea persoanelor care au drept de a ordona sau de a aproba executarea focului de avertisment în spațiul aerian al României;
  • restructurarea comandamentelor Jandarmeriei;
  • aprobarea cifrei recruților;
  • predarea dosarelor Securității la C.N.S.A.S.;
  • suplimentarea efectivelor S.I.E.;
  • predarea la arhivele naționale a documentelor Tratatului de la Varșovia și ale C.A.E.R.-ului;
  • modificarea de trei ori a regulamentelor rețelelor telefonice din administrarea S.T.S.-ului;
  • cooperarea cu Azerbaidjanul pe linia învățământului militar;
  • aprobarea negocierii de acorduri militare și tehnico-militare cu Marocul, Algeria și Egiptul (niște țări exotice, pe unde, în anii '80, generalul Stănculescu și emisari speciali ai Departamentului Securității Statului se simțeau "acasă");
  • nu mai puțin de 14 (patrusprezece) modificări și completări în anexele Hotărârii C.S.A.T. nr. 0186/2004 (Halal previziune! Nu ni se spune despre ce este vorba și, pe cale de consecință, nu este cazul să aprobăm raportul de activitate, în lipsa informațiilor necesare. Este de suspectat că tot atâtea mișcări greșite au fost repuse în "legalitate". Mai întâi se face și apoi se adoptă norma!)

Nu am regăsit, nici în raport și nici în anexă, referiri care să ateste îndeplinirea funcțiilor vitale ale C.S.A.T., expres prevăzute de lege, cum sunt:

  1. evaluarea stării de securitate națională;
  2. stabilirea direcțiilor de activitate și aprobarea măsurilor generale obligatorii pentru înlăturarea amenințărilor la adresa securității naționale;
  3. stabilirea modalităților de valorificare a informațiilor referitoare la securitatea națională;
  4. analiza de rapoarte și informări referitoare la modul de aplicare a legii privind siguranța națională;
  5. execuția cotelor bugetare destinate cheltuielilor operative pentru siguranța națională.

"Quod erat demonstrandum!"

Clubul celor care comunică între ei prin monologuri a lucrat nu numai în afara legii, dar și peste lege.

O dovadă irefutabilă a acestui fapt este și situația tragi-comică a Strategiei de Securitate Națională a României, elaborată, asumată și pusă în spațiul public, fără ca documentul să aibă vreo determinare constituțională sau în vreo altă lege.

Consilierii și experții eminamente cazoni, care populează Secretariatul Consiliului, nu au știut că, din momentul în care Constituția României (revizuită în 2003) stipulează, în art. 65, lit. "f", că "Parlamentul, în ședința comună a celor două Camere, aprobă strategia națională de apărare a țării", orice alte dispoziții contrare sunt și rămân abrogate.

De asemenea, în "laboriosul" proces de reevaluare a legislației domeniului, Departamentul Securității Naționale nu a avut perspicacitatea juridică necesară de a observa, în textul art. 4 al Legii nr. 473 din 4 noiembrie 2004, că strategiei prevăzute de Constituție, definită de lege "Strategia națională de apărare a României", câteva alineate mai jos, când i se stabilește conținutul, se prevede: "definirea intereselor și obiectivelor naționale de securitate, identificarea potențialelor riscuri, amenințări și vulnerabilități, direcțiile de acțiune și principalele modalități pentru asigurarea securității naționale a României".

Deci "strategie de apărare" cu conținut de "strategie de securitate". Este foarte trist, dar este adevărat. Întreg sistemul securității naționale este prins într-un conflict constituțional și o nebuloasă legislativă.

Pachetul legislativ al securității naționale dat publicității pare a conține mai multe și grave erori conceptuale cu implicații practice imprevizibile decât variantele anterioare secretizate. Ne este evident acum că aceste noi derapaje nu pot fi decât rodul experților din laboratoarele secrete ale C.S.A.T.

Față și numai de aceste aspecte, dar mai sunt și multe altele, propun:

  1. Respingerea raportului de activitate pe anul 2005 al C.S.A.T.;
  2. Adoptarea, în procedură de urgență, a unei noi legi de organizare și funcționare a C.S.A.T.;
  3. Modificarea și completarea, în procedură de urgență, a Legii nr. 473/2004 privind planificarea apărării;
  4. Interpretarea de către Curtea Constituțională a înțelesului sintagmei "Strategia națională de apărare a țării" prevăzute de art. 65 lit. "f" din Constituție, în raport cu "Strategia națională de apărare a României", prevăzută de Legea nr. 473/004 și "Strategia de Securitate Națională", prevăzută de Legea nr. 415/2002, astfel încât să fie posibilă adoptarea Strategiei de Securitate Națională a României, până la revizuirea Constituției în vigoare.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania thursday, 22 august 2019, 2:19
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro