Dumitru Avram
Dumitru Avram
Sittings of the Chamber of Deputies of May 23, 2006
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.86/02-06-2006

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
04-12-2019
27-11-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2006 > 23-05-2006 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of May 23, 2006

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.41 Dumitru Avram - declarație politică cu titlul "A doua bătălie dintre PCR și Securitate";

 

Domnul Dumitru Avram:

"A doua bătălie dintre PCR și Securitate"

În plină criză politică și în plin dezastru economic a fost scos de la naftalină, ca o nălucă, aberantul proiect de lege al așa-zisei lustrații. Neaplicabilă și neaplicată nicăieri în lume, această încercare de apartheid politic este rodul unor interese tulburi, agresive, ce urmăresc eliminarea din competiție a unor adversari redutabili, buni profesioniști, care au reușit să realizeze lucruri notabile pentru România într-o societate încorsetată, dar cu vocație constructivă certă.

Ca o ironie a sorții, cel puțin unii dintre inițiatorii și susținători rușinoasei legi vor avea de răspuns la o serie de întrebări nu tocmai comode legate, de exemplu, de asaltul gripei aviare până în inima Capitalei, sau de incapacitatea de a gestiona treburile curente ale țării. Există o generație ce vrea să ardă etapele, să ajungă cât mai repede și cât mai comod în jilțul puterii, după cum există politicienii refuzați de urne, care cred că prin crearea unui asemenea vid discriminatoriu și-ar putea forța destinul. Și unii, și alții, recurgând la asemenea instrumente neconstituționale și nedemocratice, nu fac decât să-și dovedească lipsa de adaptare la vremurile pe care le trăim. Este pentru prima dată când se încearcă nu numai înlăturarea unor oameni pentru vinovățiile lor inventate, ci și a unor categorii întregi încadrate în imensul izolator al foștilor lucrători cu munca politică.

Au apărut, de altfel, o serie de impostori - probabil, informatorii de astăzi - care pretind că știu ei despre unul sau altul că ar fi fost colaboratori activi ai Securității, numai și numai pentru că ar fi lucrat într-un anumit loc. De unde au aflat ei asemenea lucruri? Pot dovedi acești colportori calomnioși, transformați în negustori de dosare fantomă, că adversarii lor de astăzi au fost cândva delatori de cea mai joasă speță? Ca să nu mai vorbim de faptul că pentru tot ceea ce s-a comis înainte de 1986 funcționează o prescripție clară și că peste numai câțiva ani cercul se va închide. Au ei angajamentele făcute la Securitate de aceia pe care îi învinovățesc cu atâta cruzime și lipsă de responsabilitate? Rămâne s-o dovedească, iar dacă n-o pot face, să plătească pentru nechibzuința lor. Știu ei că în anumite documente ale Securității au figurat numele unor persoane care nu au avut vreo legătură cu aceasta, că, încă de acum aproape 3 decenii și jumătate, ar fi existat o hotărâre semiconfidențială a puterii de atunci prin care membrii de partid puteau fi folosiți ca informatori numai în anumite condiții speciale? Legați, unii dintre adepții lustrației, prin fibre afective puternice de perioada kominternistă, ei continuă să identifice PCR-ul cu Securitatea din vremea lui Nikolschi sau a lui Alexandru Drăghici. Adevărul este că, începând cu anii '70, cele două instituții au funcționat ca niște entități separate, fiecare cu partea ei de contribuție constructivă sau nu întotdeauna în acord cu interesele celor mulți.

Ei bine, despre acea generație este vorba aici, despre oameni care s-au afirmat atunci, încă în putere astăzi și care trebuie eliminați cu orice preț. Pe categorii, pentru că este mai simplu, și nu în funcție de fapte concrete, îndreptate împotriva unor oameni nevinovați, pentru că acestea sunt mai greu de probat. S-a ajuns până acolo încât și cel mai mare poet pe care îl au azi românii trebuie dat la o parte, ca să nu mai vorbim de o serie de gazetari atât de îndrăgiți pentru acuratețea analizelor și sentințelor la adresa unei societăți în continuă degringoladă. Nici măcar membrii fostului Comitet Politic Executiv nu pot fi judecați laolaltă, și atunci cum ne putem lega de miile de "activiști" care nu erau altceva decât simpli slujbași, angajați și plătiți din banul public, așa cum se întâmplă și astăzi cu niște haidamaci care nu fac nimic.

Își poate imagina cineva un lucrător la fostul Comitet Central trăind, împreună cu familia (cu un copil mic), în nici 30 de metri pătrați locuibili și care, și acum, se află tot acolo? Își poate cineva imagina că un asemenea "activist" putea telefona atunci unui procuror sau milițian de rang înalt pentru a le influența deciziile? Cei ce cunosc bine această perioadă știu că așa ceva era de neimaginat. Trimiterile la tot ceea ce se întâmplă astăzi, comparațiile pe această temă, și pe multe altele, sunt de prisos. Nerușinarea merge atât de departe, încât li se refuză acelor oameni de bine orice merit din partea unor indivizi care trebuiau să se afle de mult după gratii pentru tot ceea ce a pătimit și pătimește acest nefericit popor de vreo 16 ani încoace.

Toate guvernările de după '89 și toți cei ce le-au slujit poartă, în egală măsură, vina pentru acest dezastru! Nimeni nu le-a cerut vreodată acestora să plece din viața publică. Li se cere numai să plătească pentru faptele lor. Atât de hulita sistematizare făcută de Ceaușescu, deși brutală, a avut, probabil, și partea ei pozitivă, altfel gripa aviară și pesta porcină ar fi pus stăpânire astăzi pe întreg acel București sufocat, până în centrul său, de mirosuri pestilențiale. Din păcate, amărâții de români și-au mutat cuștile de păsări prin balcoanele blocurilor, iar șobolanii, purtători ai ciumei, circulă în voie printre pietonii orașelor...

Rivalitatea dintre PCR și Securitate a fost dintotdeauna un fapt evident. După 2 ani de la instalarea în funcție, unul dintre șefii fostului serviciu secret socialist - era numai un singur asemenea serviciu, nu 16, câte se pare că există astăzi! - nu știa unde se afla biroul secretarului CC al PCR care-i "îndruma" activitatea. Asta pentru pescuitorii în ape tulburi care încearcă să declanșeze cel de-al doilea război dintre cele două instituții de dinainte de așa-zisa revoluție din decembrie. Ultima lor diversiune se referă la faptul dacă securiștii au fost mai buni (ori mai răi) decât "activiștii", și invers, încercând astfel - firav - să declanșeze cea de-a doua bătălie dintre PCR și serviciul secret al României socialiste. Un lucru e clar: și "activist" și informator, chiar că nu se putea!

Europa ne-a urecheat nu pentru că nu am deslușit dedesubturile acelor vremuri, ci pentru corupție, pentru sărăcie și injustiție, pentru discuțiile sterile și rivalitățile politice nesfârșite care le-au făcut posibile. În Europa civilizată este un fapt normal ca un fost comunist să ajungă președinte al Italiei, iar un conducător al organizației de tineret dintr-o fostă țară socialistă să devină astăzi, pentru a doua oară, prim-ministru. De la drama lui Mihail Kogălniceanu - al cărui loc în Parlament era contestat, pentru apartenența la "vechiul regim" al lui Alexandru Ioan Cuza, de un anume Blaremberg - au trecut exact 140 de ani. Între timp, istoria a consemnat răfuiala lui Carol al II-lea cu legionarii lui Codreanu și a acestora din urmă cu adversarii lor. Generalul Ion Antonescu se va război cu adepții lui Horia Sima, iar după 23 august 1944 comuniștii, țărăniștii, liberalii și social-democrații cereau într-un glas purificarea administrației publice. Ultimele documente care au consacrat o asemenea discriminare halucinantă au fost Decretul - lege nr. 1701 al Guvernului Sănătescu, Legea nr. 217 din 30 martie 1945, cele două legi din ianuarie 1945 și Legea 312 din 24 aprilie 1945. Au trecut, totuși, mai bine de 6 decenii de atunci...

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania sunday, 8 december 2019, 7:23
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro