Ion Stan
Ion Stan
Sittings of the Chamber of Deputies of May 23, 2006
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.86/02-06-2006

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2006 > 23-05-2006 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of May 23, 2006

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.56 Ion Stan - declarație politică cu titlul "România - țara cu două coduri penale și două strategii naționale anticorupție. Fostul președinte al APADOR-CH, ajuns ministru al justiției, propune legiferarea atentatelor la adresa drepturilor omului și cetățeanului";

 

Domnul Ion Stan:

"România - țara cu două coduri penale și două strategii naționale anticorupție. Fostul președinte al APADOR-CH, ajuns ministru al justiției, propune legiferarea atentatelor la adresa drepturilor omului și cetățeanului".

Ne aflăm în fața unei situații greu de apreciat și imposibil de calificat. România are două coduri penale. Cel în vigoare, adoptat în 1968 și repetat modificat, fără însă a fi legea penală necesară momentului, și noul Cod penal adoptat prin Legea nr.301/2004, a cărui intrare în vigoare a fost prorogată pentru data de 1 septembrie 2006.

Proiectul supus astăzi Camerei Deputaților pentru dezbatere pe fond nu are nici o legătură cu noul Cod penal, ci cu cel în vigoare, a cărui aplicare încetează peste 3 luni și jumătate. Așadar, de ce mai avem nevoie de modificarea pentru trei luni și jumătate a Codului de procedură penală, care, "expresis verbis", vizează aplicarea vechiului Cod penal? Cum va deveni operant, la 1 septembrie a.c., noul Cod penal, fără un nou Cod de procedură penală?

Trebuie, de asemenea, observat că adoptarea de către Senat a Proiectului de lege pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală s-a realizat, la 2 martie 2006, fără avizele Comisiei pentru drepturile omului și ale Consiliului Suprem al Magistraturii, care sunt ulterioare adoptării, respectiv din 22 și 30 martie 2006.

În altă ordine de idei, după cum reiese din Raportul Comisiei juridice, de disciplină și imunități a Camerei Deputaților nr.136/2006, onor Ministerul Justiției a revenit asupra proiectului cu numeroase amendamente, după ce acesta a fost adoptat de Senat, ceea ce înseamnă nu numai o eludare a competențelor Camerei Superioare de a se pronunța asupra integralității proiectului, ci un abuz de nepermis pentru deținătoarea portofoliului Ministerului Justiției, care, în acest fel, ține să arate națiunii genul lecțiilor de democrație pe care le-a deprins ca fost președinte al "Asociației Drepturilor Omului din România - Comitetul Helsinki".

Din examinarea propunerilor de modificare și completare a Codului de procedură penală, cu excepția celor ce privesc art.911-917, referitoare la interceptările și înregistrările comunicațiilor cu mijloace de probă - nu rezultă elemente de noutate substanțiale, care să justifice, iarăși, "cârpeala" unei legi ruginite a cărei aplicare nu mai este posibilă - așa cum menționam - după 1 septembrie a.c.

În ceea ce privește modificările și completările aduse articolelor referitoare la mijlocul de probă constând în procesul-verbal de redare a înregistrării comunicațiilor, în pofida unui ambalaj ispititor, sunt evidente - pentru orice observator avizat - tentativele de a se legifera ca practică permanentă, atentatele la drepturile și libertățile fundamentale ale omului și cetățeanului, fapt fără precedent, nici chiar în istoria regimurilor totalitare din România și, de asemenea, nemaiîntâlnite în legislația și jurisprudența existente, în prezent, în plan mondial.

Argumentele:

Interceptările ar putea fi realizate pentru dovedirea pregătirii și săvârșirii oricărei infracțiuni pentru care urmărirea penală se dispune din oficiu.

(1) Situațiile care privesc pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu acoperă, practic, întreg spectrul de infracțiuni prevăzute de Codul penal, respectiv, 189 din totalul de 207 infracțiuni incriminate de legea penală a regimului politic abolit în decembrie 1989.

Este de-a dreptul incredibil și halucinant, cum posibilitățile și condițiile de restrângere a drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor români se propun a fi reglementate având ca referință Codul penal al Republicii Socialiste România!

Prin această propunere de "lege ferenda" se deschid posibilități nelimitate de a se utiliza, fără discernământ și într-un total dispreț față de drepturile și libertățile fundamentale, mijloacele de investigare cele mai intruzive, care constituie grave atentate la valorile constituționale, supreme de libertate și demnitate a omului, reprezentate de viața intimă, familială și privată și de inviolabilitatea comunicațiilor persoanei.

Trebuie observat și sever sancționat acest atentat flagrant la drepturile și libertățile fundamentale prin care se încearcă a se legifera, în premieră mondială, posibilitatea utilizării interceptărilor pentru cvasitotalitatea infracțiunilor prevăzute de Codul penal, pe o durată de șase luni.

În ceea ce privește durata de valabilitate a autorizației de supraveghere prin interceptare, ca președinte al APADOR-CH, doamna ministru ne atrăgea atenția: "recomandarea 1402 precizează clar la lib."B" alin.(2) că durata de valabilitate poate fi de maximum trei luni, fără menționarea vreunei posibilități de prelungire".

Nu pot, însă, să nu menționez faptul că n-a fost remarcată și apreciată propunerea prin care "dacă în primele două luni de interceptare, denumite perioada relevantă, nu se obțin elemente informative relevante, interceptarea încetează (...)"

Pe cale de consecință, devine extrem de suspectă această schimbare de atitudine a doamnei ministru, dovadă că, în acest caz, nu mai primează concepția și principiile juridice, ci interesele politicii partidului care a propulsat-o să conducă programarea dezordinii juridice naționale.

Posibilitatea reînnoirii judecătorești a termenului trebuie strict condiționată de elementele informative cu valoare probatorie obținute în interiorul termenului anterior.

Pe cale de consecință, reamintindu-i doamnei ministru că, în luna aprilie 2003, ca fost președinte al "Asociației pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki" mi-a criticat propunerea de inițiativă legislativă privind interceptărilor, folosindu-se tocmai de argumentul că sfera infracțiunilor pentru care se viza interceptarea ar fi mult prea largă, în condițiile în care, pe baza a numeroase argumente de drept comparat, erau avute în vedere strict numai acele infracțiuni care, prin gravitate, mod de operare ori iminența pericolului pentru valori supreme, definite constituțional, impun utilizarea interceptărilor ca măsură rezonabilă și acceptată într-o societate democratică, îi cerem imperativ enumerarea restrictivă a faptelor, pentru a căror dovedire se vor utiliza interceptările ca mijloc de probă. Asemenea mijloace de probă nu erau permise nici de Codul de procedură penală ceaușist.

(2) Înregistrarea convorbirilor dintre avocat și partea reprezentată, care nu se admite ca probă în justiție, decât de către legislația unui număr foarte mic de state și pentru situații cu totul excepționale și strict la aprecierea pe fiecare speță de către președintele instanței, ar urma să poată fi folosită ca mijloc de probă în situația a 189 infracțiuni din totalul de 207 incriminate de "Codul penal - Nicolae Ceaușescu", care a succedat "Codului penal - Carol al II-lea", un alt dictator al României secolului al XX-lea.

Este incredibil, dar așa scrie, negru pe alb, în amendamentele cu care doamna ministru a venit - în Comisia juridică, de disciplină și imunități - la propriile propuneri.

(3) Dacă, în prezent, legea permite, în cazuri excepționale, efectuarea interceptării de către procuror, fără autorizarea judecătorului, pe o durată de cel mult 24 de ore, în noua reglementare termenul ar urma să fie de trei zile, iar confirmarea judecătorului să se solicite după alte trei zile, acesta urmând a se pronunța în 24 de ore. Deci, dacă judecătorul va constata nelegalitatea și netemeinicia interceptării "va dispune încetarea de îndată" după o săptămână!

Aceasta, în condițiile în care doamna ministru, în calitatea deținută în 2003, ne atrăgea atenția: "recomandarea 1402 (...) precizează că judecătorii trebuie să fie disponibili "24 de ore din 24" pentru emiterea autorizărilor (...)".

(4) Convorbirile sau comunicările interceptate ar urma să poată fi folosite și în orice altă cauză penală, chiar dacă, inițial, autorizarea este emisă pe o motivație strict circumscrisă unor indicii temeinice, în directă relație cu o sarcină de probațiuni determinată.

Este în afara oricărei imaginații sănătoase!

Nicăieri în lume nu este posibilă o asemenea lipsă de limite. Dimpotrivă, strict enumerativ, se prevăd doar cazurile de pericol grav și iminent pentru viața cuiva sau pentru securitatea națională.

Personal, în propunerile noastre de "lege ferenda", am fost extrem de parcimonios sub acest aspect, având în vedere nu orice alte infracțiuni, ci cele care privesc viața cuiva, terorismul, securitatea națională, crima organizată, secretele de stat sau "secret N.A.T.O.".

Doamna ministru propune ca autorizarea să se ceară pe o anumită faptă, dar rezultatele interceptării să poată fi folosite pentru oricare din alte 197 infracțiuni!

Este și greu de închipuit ce porți largi, spre nemărginite abuzuri și incomensurabile ileglități dorește să deschidă ministrul justiției!

(5) "Amendamentele" aduse de doamna ministru propriei inițiative legislative, contravin, pe fond, și reglementărilor europene privind protecția datelor personale.

Așa, de exemplu, se vine cu propunerea aberantă ca în acele cazuri în care datele rezultate din interceptări nu pot susține trimiterea în judecată, acestea să se păstreze până la expirarea termenului de prescripție a răspunderii penale pentru fapta ce nu a fost constatată.

Halal prezumție de nevinovăție!

Halal protecție a datelor personale!

Compasiune ție, popor român, pentru excesul de zel cu care ministrul justiției îți declară decesul speranței în dreptul la justiție!

(6) În altă ordine de idei, tot în ceea ce privește protecția datelor personale și obligația autorităților publice de a respecta viața intimă, familială și privată a cetățenilor, inițiativa legislativă a ministrului justiției nu are în vedere procedurile de anonimizare și neincludere în transcrieri a aspectelor care exced scopului interceptării și care, menținute și arhivate, devin baze de date personale speciale referitoare la convingeri, obiceiuri, viața intimă, relațiile familiale, sănătate și altele asemenea, în legătură cu care este interzisă, în primul rând, culegerea și, cu atât mai puțin, stocarea.

(7) Este neechivocă intenția multiplicării centrelor de supraveghere electronică, audio, foto-video și G.S.M. a populației, fiind prevăzută dotarea în acest scop și a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar cum acesta nu va putea fi operațional în ariile de competență teritorială ale parchetelor de pe lângă curțile de apel, urmează ca și acestea să fie dotate corespunzător.

Dar, până când va fi realizată această rețea națională de interceptare, înregistrare și redare a comunicațiilor interceptate, acest mijloc de probă nu va mai fi utilizat cel puțin 1-2 ani, perioada minimă de creare a infrastructurii necesare și a specializării personalului deservent.

Este tocmai perioada de timp necesară ca, prin temporizarea cauzelor penale de corupție aflate pe rol sau pe cale de a se instrumenta, marii corupători și corupți să valorifice învățămintele cazurilor "Rompetrol", "Rafo" ș.a.

În concluzie, propunerile de modificare și completare a Codului de procedură penală nu urmăresc, în fapt, aplicarea lor, ci eliminarea posibilității realizării probațiunii prin interceptarea comunicațiilor, motiv pentru care propun:

(1) Respingerea proiectului de lege;

(2) Prezentarea, de către Ministerul Justiției, a proiectului noului Cod de procedură penală, astfel ca la 1 septembrie 2006 să poată deveni operant noul Cod penal, iar România să nu mai fie țara-unicat, cu două Coduri penale.

Pentru a acoperi titlul declarației politice, îi aduc la cunoștință doamnei ministru al justiției că România are nu numai două Coduri penale, ci și două Strategii Naționale Anticorupție pe perioada 2005-2007, prima - adoptată prin Hotărârea Guvernului nr.1944 din 10 noiembrie 2004 (neabrogată), iar a doua - prin Hotărârea de Guvern nr.231 din 30 martie 2005.

Cu așa ministru, așa justiție!

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania monday, 27 january 2020, 9:15
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro