You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2006 > 23-05-2006

Sittings of the Chamber of Deputies of May 23, 2006

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.77 Tiberiu Bărbulețiu - comentarii cu privire la raportul de monitorizare prezentat la 16 mai 2006;

 

Domnul Tiberiu Bărbulețiu:

După mai bine de 7 luni petrecute la Parlamentul European în calitate de euro-observator, la care adaug încă 6 ani în care am urmărit cum s-au succedat Rapoartele anuale de monitorizare ale Comisiei Europene, m-am obișnuit cu reacțiile diverse emanate de mediul politic românesc.

În preajma fiecărui Raport de acest gen ni se dezvăluie stări de spirit care ascund tactici și obiective politice divergente. Pentru mulți politicieni, Raportul din 16 mai devenise piatră de hotar, reducând problema la «acum ori niciodată», uitând de varianta demult vehiculată, a raportului decisiv din toamna acestui an.

Totul părea simplu. Uniunea Europeană urma să ne dea undă verde, fixând 1 ianuarie 2007 ca dată sigură pentru aderarea României, recunoscându-ne astfel progresele ultimelor 7 luni și ignorând semnalele declanșării unei crize politice interne.

Marți seara, după citirea Raportului în plenul Parlamentului European, viziunea aceasta s-a spulberat, locul ei fiind luat de interpretările date deciziei anunțate, a Comisiei, de confirmare a datei de 1 ianuarie 2007, într-un nou Raport în toamna acestui an.

Indiferent de variantele vehiculate, posibil sau parțial adevărate, eu cred că România a pierdut menționarea unei date certe din cauza evoluției politice interne din ultimele săptămâni, când se prefigura o criză politică post-raport. Se pare că mișcările de pe scena politică internă nu i-au lăsat indiferenți pe tehnocrații europeni, care «au aflat» că vrem să înlocuim un Guvern care a creat structuri statale solide și funcționale, precum DNA, și care riscau să se prăbușească odată cu el.

Chiar dacă Raportul nu ne oferă o certitudine asupra datei, ipoteza de lucru a Comisiei Europene pentru România rămâne 1 ianuarie 2007. Ceea ce este și mai important e că Raportul e unul bun pentru Guvern, unul realist pentru România, care consemnează progresele și ne invită la continuarea eforturilor. Ministrul britanic al Afacerilor Externe, Geoff Hoon, a exprimat cel mai bine calea pe care o avem de urmat până la toamnă, spunândcă: «Reformele pe care le solicităm vor fi în cele din urmă utile atât pentru Bulgaria și România, dar mai ales pentru întreaga Europă». De aceea, nesoluționarea la timp a celor 4 stegulețe roșii ar putea avea efecte dramatice pentru România. De pildă, unul din cele trei stegulețe de la agricultură, cel privitor la agențiile de plăți, ar însemna incapacitatea de a primi banii comunitari pentru agricultură, România aflându-se în situația de a deveni membră a Uniunii Europene, dar fără a beneficia pe deplin de drepturile sale.

În aceste condiții, putem spune că noi, în mare, am soluționat acele probleme care pot afecta Uniunea Europeană la momentul aderării noastre (corupția, securizarea frontierelor) rămânând-ne doar acelea care ne pot afecta pe noi. În această ultimă categorie intră, pe lângă problemele semnalate cu stegulețe roșii, unul la care Raportul nu se referă explicit, ci face doar o trimitere indirectă - criza politică.

Dacă pentru cele 4 stegulețe roșii avem ministere responsabile, pentru acesta din urmă suntem responsabili cu toții. Rămâne de văzut dacă suntem suficient de capabili și maturi să armonizăm pozițiile divergente, spre a elimina tensiunile generatoare de instabilitate politică.

Pot spune că realismulacestui Raport este unul foarte subtil, vizând, pe fond, perspectiva de stabilitate politică, fără de care riscăm să compromitem chiar și soluționarea celor 4 stegulețe roșii.