Ionica Constanța Popescu
Ionica Constanța Popescu
Sittings of the Chamber of Deputies of June 13, 2006
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.100/23-06-2006

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
22-10-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2006 > 13-06-2006 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of June 13, 2006

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.53 Ionica Constanța Popescu - declarație politică intitulată "Suspiciunea - inamicul numărul unu al societății românești";

 

Domnul Ioan Țundrea:

  ................................................
 

Doamna Ionica Constanța Popescu:

Declarație politică intitulată "Suspiciunea - inamicul numărul unu al societății românești"

În ultima vreme m-am tot confruntat cu o problemă legată de reprezentativitatea organizațiilor nonguvernamentale în peisajul societății civile din România.

În urmă cu câteva luni, la comisia pentru cultură din Camera Deputaților, s-a discutat eventualitatea introducerii societății civile în Consiliile de Administrație ale radioului și televiziunii publice. Ideea a fost abandonată, pentru că nu existau criterii în baza cărora să decidem care din miile de ONG-uri din România sunt vârfurile reprezentative ale societății civile și deci, care pot ocupa locul din CA.

Zilele acestea întrebarea a revenit în actualitate, odată cu ieșirea la rampă a doamnei Alina Mungiu Pippidi. Am văzut-o pe un post de televiziune și declarația, modul în care a exprimat acea declarație, baza de la care porneau solicitările sale ferme m-au făcut să iau calendarul și să verific în ce an ne aflăm. Nu, nu suntem în epoca Inchiziției! Calendaristic vorbind.

Doamna Pippidi s-a erijat în Dumnezeul societății civile românești. Domnia sa crede că este singura voce capabilă să exprime idei competente, pe care ferească Sfântul să nu le luăm în seamă.

Domnia sa intervine împăciutoare în disputele dintre un ONG și ministrul justiției și își exprimă îngrijorarea că "iată, suntem pe cale să avem în Guvern un om care s-a aflat pe lista Coaliției pentru un Parlament Curat!".

Nu contează la cine se referă doamna Pippidi. Dar se pune întrebarea, stimați colegi, în a câta zi a creat Dumnezeu SAR-ul și Coaliția asta pentru un parlament curat, ale căror cuvinte sunt mai sfinte decât tablele lui Moise? Sau în ce pagină a Bibliei ne spune să aruncăm cu piatra numai în baza unor suspiciuni? Or, când a dat liber Dumnezeu la trufie?

Nu am cunoscut-o personal pe doamna Mungiu Pippidi și de regulă evit să vorbesc despre oameni în aceste condiții. Nici acum nu vorbesc despre domnia sa neapărat, ci despre un concept. Conceptul persoanei care crede că deține adevărul absolut. Și că-i strică dacă mai ascultă și dacă mai verifică, și din alte surse decât instinctul personal, cum stau lucrurile.

Pe de altă parte, nici nu pot ignora faptul că domnia sa este o persoană cunoscută care se erijează în reprezentant al societății civile. Se pune întrebarea: cine i-a permis doamnei Alina Mungiu Pipidi să vorbească atât de categoric, dar în baza unor suspiciuni, după cum mărturisește, în numele a 22 de milioane de români? În baza căror criterii trebuie să ținem cont de părerea exprimată de SAR, și nu de APADOR CH sau altă fundație?

Fiecare în viață avem suspiciuni. Dacă am acționa numai în baza lor, instigând la încălcarea legilor fundamentale ale țării, așa cum face doamna Pippidi, dacă am acționa astfel în ciuda a ceea ce am învățat în cei 7 ani de acasă, putem suspecta, de exemplu, că doamna Mungiu nu ar vorbi de capul dumneaei.

Am suspiciunea că dumneaei, ca fost deținător - în baza unui algoritm politic! - al unei funcții de conducere în Televiziunea Română pe vremea CDR, nu este complet apolitică, așa cum îi cere actuala poziție de șefa a unui ONG. Am suspiciunea că dumneaei a păstrat urme de simpatie politică, pe care nu le poate ascunde acum și pe care le-a avut și în 2004, când s-a jucat de-a poliția parlamentului curat.

N-am să-mi permit ca, în baza acestor suspiciuni, să îi cer să se retragă din poziția pe care și-a arogat-o, de reprezentat autorizat al societății civile, chiar dacă domnia sa procedează de o asemenea manieră; deși poziția sa este periculoasă pentru societate, dat fiind modul în care gândește domnia sa, pentru că o poate pune în situația de a reprezenta un model pentru tineri.

Mai am suspiciunea, bazată numai pe ceea ce s-a scris în presă și pe ce se vehiculează în zona media, că doamna Mungiu a condus știrile TVR-ului într-o degringoladă editorială controlată, în favoarea puterii de atunci. Adică a fost părtinitoare.

Dar nu am dovezi în acest sens și bunul simț îmi cere să nu abordez subiectul.

Mai pot avea o mulțime de suspiciuni. Dar morala, buna creștere pe care am primit-o în familie, mă determină să nu arat cu degetul fără dovezi, ci doar să o salut pe doamna Mungiu Pippidi și să-i doresc sănătate, putere de muncă și credință în Dumnezeu.

Și să-i fac un serviciu. Acela de a-i spune că inamicul public în România nu este unde îl caută domnia sa.

Inamicul public este manipularea, pe care domnia sa o gestionează și o aplică; este disprețul afișat al unora pentru lege; este mentalitatea învechită; este modul în care unii refuză să accepte altceva decât își spun ei înșiși; este modul în care unii se grăbesc să răstignească oameni în baza suspiciunilor; este ușurința cu care unii oameni sunt gata să acționeze la comandă și numai în baza suspiciunilor; este faptul că unii nu-și pun întrebarea ce au de făcut în cazul în care, după ce condamnă în baza unor suspiciuni, acestea se dovedesc a fi neadevărate.

Mă întreb, dacă mâine doamna Pippidi și colegii săi amatori de suspiciuni vor dori interzicerea unor drepturi fundamentale ale persoanelor cu ochii verzi, în baza suspiciunilor pornite de la un vechi proverb românesc ce ne îndeamnă "ochii verzi, niciodată să nu-i crezi", ce avem de făcut? Ne vor aresta la domiciliu? N-o să mai putem vota? O să ne interzică să ne căsătorim? Poate nu ar fi de ajuns! Dacă suspiciunile doamnei Pippidi sunt extrem de acute, poate vor trece la executarea noastră în piața publică, în cinstea vremurilor Inchiziției...

Eu nu contest azi, aici, calitățile profesionale ale doamnei Pippidi, atâta vreme cât nu i le-am cunoscut.

Moral, am unele suspiciuni. Dar bunul simț mă determină să nu o condamn în baza suspiciunilor mele.

Am suspiciunea că, dacă ar fi să aleg un model între SAR și Fundația "Noua Speranță" din Petrila, de exemplu, m-aș îndrepta către aceasta din urmă. Este un ONG care, în afară de a face rost de medicamente pentru bolnavii de SIDA, îi învață pe cei din jur că suspiciunea lor, potrivit căreia boala se ia prin simpla atingere a unui seropozitiv, este neîntemeiată. Îi învață pe toți, fie bolnavi sau sănătoși, să nu iubească și să nu urască în baza unor suspiciuni.

Mă înclin în fața oamenilor care conduc Fundația "Noua Speranță" din Petrila pentru că lucrează cu realități și cu drame umane, nu cu suspiciuni.

Pentru suspiciuni avem procuratura. Și Dumnezeu a creat și justiția, ca să nu-și facă procuratura de cap.

Ca om care-mi simt apartenența în egală măsură atât la societatea civilă, cât și la politic, am suspiciunea că avem o societate civilă care nu se deosebește de clasa politică atât de hulită.

Am suspiciunea că există ONG-uri în societatea civilă care comentează la comandă, care fac analize la comandă, care fac rapoarte și sondaje la comandă, care fac jocuri în funcție de simpatii, care ies în față înaintea unor organizații profesioniste și corecte, dar fără o mare susținere financiară.

Totul este în oglindă. Politic și societate civilă.

Cu deosebirea că o parte a societății civile crede că are dreptul să hulească fără a fi trasă la răspundere pentru că, nu-i așa? dacă te iei de societatea civilă înseamnă că pui pumnul în gura democrației. Iar clasa politică nu are dreptul să spună că, la fel ca în toate domeniile, și pe scena politică există oameni onești, profesioniști, bine intenționați.

Cu tot respectul pentru multe organizații nonguvernamentale din țară, și cu dorința de a fi corect înțeleasă, subliniez că declarația mea de azi nu este o pledoarie împotriva ONG-urilor.

Dar am suspiciunea că azi n-aș vrea să văd România condusă de societatea civilă care a "ieșit în față" până acum.

Cred în calitățile ei, la fel cum cred și în calitățile clasei politice. Dar cred și în defectele ei, la fel cum cred și în defectele clasei politice.

Cred în buna intenție și corectitudinea unor ONG-uri, la fel cum cred că există și opusul acestor organizații.

Important este, însă, ca toți să avem puterea de a vedea și mizeria din ochii proprii, nu doar suspiciunea existenței unui coș de gunoi undeva, mult sub noi, aceia care suntem perfecți.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania tuesday, 22 october 2019, 17:27
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro