Plen
Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of June 14, 2006
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.101/23-06-2006

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2006 > 14-06-2006 Printable version

Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of June 14, 2006

  Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru

Ședința începe la ora 9,30.

Lucrările sunt conduse de domnul deputat Bogdan Olteanu, președintele Camerei Deputaților, de domnul Nicolae Văcăroiu, președintele Senatului, asistat de domnul senator Ilie Sârbu, secretar al Senatului și domnul deputat Gheorghe Albu, secretar al Camerei Deputaților.

 

Domnul Bogdan Olteanu:

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Declar deschisă ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului și vă informez că din totalul celor 468 de deputați și senatori, și-au înregistrat prezența 361. Sunt absenți 107. Cvorumul legal de ședință este îndeplinit.

Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului au adoptat proiectul ordinii de zi și proiectul programului de lucru pe ședința comună de astăzi, în forma în care au fost distribuite tuturor deputaților și senatorilor. Dat fiind că punctul 11 nu a fost încă soluționat între liderii de grupuri, vă propunem ca acest punct să fie retras de pe ordinea de zi, urmând a fi introdus pe ordinea de zi a unei ședințe ulterioare. Dacă există observații la ordinea de zi cu această propunere? Nu există observații sau comentarii.

Supun aprobării dumneavoastră ordinea de zi, cu eliminarea pct. 11. Cine este pentru? Da, vă mulțumesc. Voturi împotrivă? Abțineri.

Cu unanimitate de voturi s-a aprobat ordinea de zi, cu scoaterea punctului 11.

La programul de lucru pe care vi l-am comunicat există observații, comentarii? Nu sunt observații, comentarii.

Supun votului dumneavoastră programul de lucru. Cine este pentru? Da, vă mulțumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abțineri. Nu sunt. S-a aprobat în unanimitate.

 
Aprobarea înlocuirii în Comisia comună a Camerei Deputaților și Senatului pentru elaborarea propunerii legislative privind alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, a președintelui României, alegerile autorităților administrației publice locale, finanțarea campaniilor electorale și alegerea europarlamentarilor a domnului senator Radu Berceanu cu domnul senator Cristian Cucuian și a doamnei deputat Florina Ruxandra Jipa cu domnul deputat Ion Mînzînă.

La pct.1 al ordinii de zi avem modificarea componenței nominale a Comisiei comune a Camerei Deputaților și Senatului pentru elaborarea propunerii legislative privind alegerea Camerei Deputaților și Senatului, a președintelui României, alegerile autorităților administrației publice locale, finanțarea campaniilor electorale și alegerea europarlamentarilor.

Grupurile parlamentare ale Alianței D.A. PNL-PD au propus înlocuirea domnului senator Radu Berceanu cu domnul senator Cristian Cucuian, iar grupurile parlamentare ale PRM au propus înlocuirea doamnei deputat Florina Ruxandra Jipa cu domnul deputat Ion Mînzînă, în calitate de membri ai acestei comisii. Există obiecții la aceste propuneri? Nu există obiecții.

Supun votului dumneavoastră aceste două propuneri. Cine este pentru? Da, vă mulțumesc. Voturi împotrivă. Nu sunt. Abțineri. Nu sunt. S-a aprobat în unanimitate.

Prezentarea rapoartelor asupra execuției bugetului Curții de Conturi pe anul 2003 și 2004; Adoptarea Hotărârii privind aprobarea execuției bugetului Curții de Conturi pe anul 2003 și a Hotărârii privind aprobarea execuției bugetului Curții de Conturi pe anul 2004.

La pct. 2 și 3 ale ordinii de zi avem Raportul asupra execuției bugetului Curții de Conturi pe anul 2003 și Raportul asupra execuției bugetului Curții de Conturi pe anul 2004. Pentru operativitate, vă propun ca ambele rapoarte să fie prezentate simultan, după care să urmeze prezentarea rapoartelor comune ale comisiilor speciale pentru controlul execuției bugetului Curții de Conturi, dezbateri asupra rapoartelor și, apoi, separat, adoptarea proiectelor de hotărâre pentru aprobare. Sunt obiecții? Nu.

Propunerea de procedură a fost adoptată.

Are cuvântul reprezentantul Curții de Conturi pentru prezentarea rapoartelor asupra execuției bugetului Curții de Conturi pe anul 2003 și asupra execuției bugetului Curții de Conturi pe anul 2004. Vă rog.

 

Domnul Anghel Iordan - președintele Secției de control financiar la Curtea de Conturi:

În cadrul sistemului financiar al statului, Curtea de Conturi a României, ca instituție supremă de control financiar, ulterior extern, are ca principală atribuție verificarea modului de formare, administrare și întrebuințare a resurselor financiare ale statului, și ale sectorului public, precum și modul de gestionare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale. Curtea de Conturi are, potrivit legii, independență funcțională, organizatorică, operațională și financiară, și este împuternicită, în conformitate cu prevederile constituționale cu cele ale Declarației de la Lima privind liniile directoare de control ale finanțelor publice și cele ale Legii sale de organizare și funcționare să verifice toate autoritățile publice sau alte organisme care administrează, dețin sau folosesc fonduri aparținând statului sau unităților administrativ-teritoriale. Obiectivul primordial al Curții de Conturi este, în viziunea sa, acela de a furniza Parlamentului informații reale și independente cu privire la respectarea legii în legătură cu resursele materiale și bănești ale statului și dacă banii publici au fost primiți și utilizați, respectiv, cheltuiți economic, eficient și eficace. Toate aceste informații arătate în cuprinsul Raportului public al Curții de Conturi stau la baza dezbaterilor în Parlament, în vederea aprobării legilor anuale de execuție a bugetelor publice. Misiunea Curții de Conturi este de a ajuta la promovarea responsabilității, a corectitudinii și a celor mai bune practici în operațiunile efectuate în legătură cu fondurile publice. În vederea îndeplinirii unor obligații ce revin României în procesul de integrare europeană, la recomandarea Uniunii Europene, în anul 2005, pe lângă Curtea de Conturi s-a constituit și-și desfășoară activitatea Autoritatea de Audit pentru Fondurile Acordate României de Uniunea Europeană prin programele ISPA și SAPARD, cât și pentru fondurile ce vor fi acordate în perioada postaderare. Au fost realizate, de asemenea, multe misiuni de audit financiar cu sprijinul experților străini, în cadrul Convenției de Tunning și a proiectului DCID, iar în prezent, Curtea de Conturi a României participă la efectuarea unui audit comun pe tema: "Auditul facilităților fiscale", împreună cu instituțiile supreme de audit din Germania, Elveția, Danemarca, Marea Britanie, Polonia, Slovacia, Cehia, Olanda, Ungaria și Lituania.

Concluziile, măsurile dispuse sau recomandările formulate în urma acțiunilor de control sau audit realizate de Curtea de Conturi inserate în rapoarte pe domenii, după ce au fost discutate și clarificate cu entitățile în cauză, au fost transmise Parlamentului, Președinției, Guvernului sau altor autorități centrale sau locale implicate, după caz, precum și mass-media pe tot parcursul anului. Curtea de Conturi a României fiind preocupată de însușirea și implementarea celor mai moderne tehnici și metode de audit, conforme și cu standardele internaționale și cu cele mai bune practici în domeniu, a participat activ la activități desfășurate în cadrul Organizației Internaționale a Instituțiilor Supreme de Audit (INTOSAI) și a Organizației Europene a Instituțiilor Supreme de Audit Europene (EUROSAE).

În câteva cuvinte doresc să vă prezint câteva date legate de activitatea Curții de Conturi și care sunt reflectate în Raportul public deja elaborat și transmis Parlamentului încă din decembrie 2005.

În partea de elaborare și aprobare a Programului de control financiar și audit al Curții de Conturi pe anul 2005 s-a acordat o importanță deosebită unor sectoare, domenii prioritare ale activității economico-sociale cu pondere la nivel macro-economic. De remarcat că din totalul celor 58 de acțiuni de control audit planificate și, respectiv, realizate, 36 acțiuni au fost de control și 22 acțiuni de audit, ceea ce înseamnă că în anul 2005 ponderea acțiunilor de audit, în totalul activității desfășurate de Curtea de Conturi, a crescut în mod semnificativ reprezentând 37,9%.

Din totalul entităților aflate, potrivit legii, în competența de control audit a Curții de Conturi, conform Programului de control financiar și audit pe anul 2005, aprobat de plenul Curții de Conturi, s-au prevăzut a fi verificate și audiate 3.522 de entități, pentru exercițiul bugetar pe anul 2004 asigurându-se realizarea integrală a acțiunilor programate. În structură, situația instituțiilor verificate auditar se prezintă astfel: 3082 instituții finanțate din bugetele publice, 389 agenți economici (regii autonome, companii, societăți naționale, filiale, societăți comerciale și bancare, alte persoane juridice), o instituție publică finanțată ilegal din venituri proprii, 7 partide politice, 43 societăți comerciale privatizate.

Potrivit prevederilor art. 29 din Legea nr. 94/ 1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Curtea de Conturi este singura instituție competentă să hotărască asupra descărcării de gestiune. În urma examinării rapoartelor de control asupra celor 2531 conturi de execuție bugetară verificate privind anul 2004, completele consiliilor, potrivit legii, au dispus descărcarea de gestiune pentru 1471 ordonatori de credite, ceea ce în procente reprezintă 58,1% din totalul celor verificați. Descărcarea de gestiune a fost acordată ordonatorilor de credite, potrivit legii, în situația în care, în urma verificării bilanțurilor și a conturilor de execuție bugetară, nu s-au constatat fapte cauzatoare de prejudicii sau alte abateri cu caracter financiar-contabil. Descărcarea de gestiune s-a acordat și în situația în care despăgubirile civile actualizate au fost recuperate sau eventualele abateri constatate au fost înlăturate până la data analizei actelor constatatoare de către completele constituite în baza prevederilor art. 31 din Legea nr. 94/1992 a Curții de Conturi.

Nu a fost acordată descărcarea de gestiune unui număr de 1060 de ordonatori de credite, reprezentând 41,9 % din totalul celor verificați, întrucât conturile de execuție supuse verificării nu întruneau condițiile cerute de lege.

Avându-se în vedere volumul plăților efectuate reprezentând cei 2531 de ordonatori de credite verificați la care au fost efectuate plăți în sumă totală de 532.948.899,3 milioane lei s-a acordat descărcare de gestiune numai unui număr de 1471 ordonatori de credite, 58,1% pentru un volum total al plăților efectuate de 205.157.263 milioane lei, adică 38,5%.

Principalele constatări rezultate din controalele efectuate de Curtea de Conturi.

1. Nestabilirea, neevidențierea și nevirarea sau neîncasarea în cuantumul și l termenele prevăzute în lege a unor venituri bugetare, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri cuvenite bugetelor publice. În acest sens, au fost calculate venituri publice bugetare suplimentare, inclusiv, penalități și majorări, dobânzi de întârziere aflate în sumă totală de 4.297.828 milioane lei. De precizat că toate cifrele din cuprinsul Raportului public sunt exprimate în lei vechi, întrucât aceasta se referă la anul bugetar 2004.

Ponderea totală a veniturilor suplimentare datorate bugetelor publice, potrivit bugetelor cuvenite fondurilor speciale în sumă de 3.015.176 milioane lei pentru care s-au calculat majorări per dobânzi și penalități de întârziere de 10.521 milioane lei. Din suma totală de 4.297.828 milioane lei, în timpul controlului s-au recuperat 542.000 milioane lei. Verificările efectuate de Curtea de Conturi au înregistrat sumele din obligațiile bugetare evidențiate dar neachitate la scadență care se cifrează la 7.196.421 milioane lei.

O a doua constatare mare a Curții de Conturi: încălcarea prevederilor legale la efectuarea cheltuielilor a condus la diminuarea nejustificată a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public și/sau la prejudicierea patrimoniului public și privat al statului, cu suma de 907.529 milioane lei pentru care s-au calculat dobânzi, foloase nerealizate de 52. 354 milioane lei din care în timpul controlului s-a recuperat operativ suma de 168.825 milioane lei.

O a treia: diminuarea nelegală a patrimoniului și/sau a capitalului social înscris în bilanțurile contabile încheiate la 31 decembrie 2005 de către entitățile verificate de Curtea de Conturi, cu sumă totală de 71.807.335 milioane lei, urmare neevaluării sau evaluării incorecte a evenimentelor de activ și pasiv, neînregistrări în patrimoniu și în capitalul social a unor bunuri sau valori patrimoniale, inclusiv, a contravalorii terenurilor pentru care s-a dobândit dreptul de proprietate sau a celor cumpărate, constatare înregistrată din controlul efectuat atât la agenții economici cât și la... (Discuții la microfonul central între domnul Anghel Iordan și Mihai Tănăsescu, deputat)

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Concluzionați, vă rog.

 
 

Domnul Anghel Iordan:

Concluzionez.

În concluzie, activitatea Curții de Conturi pe 2005, care se reflectă în controalele efectuate pentru contul de execuție bugetară pe 2004 este o activitate care și-a îndeplinit toate atribuțiile produse prin planul de control și s-a reușit ca aceste constatări să fie valorificate prin completele Curții de Conturi și au fost înaintate spre valorificare, dacă au fost răspunderi civile la nivel de instanțe judecătorești sau dacă au fost infracțiuni la parchete.

În finalul Raportului public pe 2004 există și un capitol foarte interesant cu niște propuneri pe care Curtea le face vizavi de niște acte normative care sunt în vigoare și care prezintă unele clarificări și unele, poate, abordări. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc.

Înțeleg că ați abordat și alte chestiuni care se aflau pe ordinea de zi și luăm act de faptul că le-ați prezentat la punctele 7 și 8. Pentru raportul comisiilor, vă rog, domnul președinte Tănăsescu.

 
 

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Bună dimineața, doamnelor și domnilor colegi.

Potrivit Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi s-a aprobat prin hotărârea Parlamentului, adoptată în Camera Deputaților și Senat, în martie 2005, Hotărârea de constituire a unei comisii pentru controlul execuției bugetului Curții de Conturi pe anul 2003. Am să fac, deci, câteva referiri la pct. 2 de pe ordinea de zi, și anume, Raportul asupra execuției bugetului Curții de Conturi.

Comisia a fost condusă de domnul Eugen Nicolăescu și de mine, în calitate de vicepreședinte. Deci, raportul comisiei noastre se leagă la execuția bugetului de venituri și cheltuieli și aș vrea să punctez câteva elemente. În primul rând, prin Legea bugetului de stat din anul 2003, Curții de Conturi i-a fost aprobat un volum total de credite bugetare în sumă de 577.505.196 mii lei. Prevederile bugetare aprobate prin Legea bugetului de stat au fost modificate în cursul anului prin Ordonanța nr. 87 și prin Ordonanța nr. 117/2003, prin Hotărârea Guvernului nr. 1372/2003. Urmare acestor acte normative, creditele bugetare aprobate Curții de Conturi au fost în sumă totală de 588.957.875 mii lei. Din analiza datelor prezentate rezultă că în cursul anului 2003 bugetul Curții de Conturi a fost modificat pe total prevederi bugetare, conform celor prezentate mai sus, aceasta fiind necesară pentru completarea unor sume de bani aferente activității Curții de Conturi.

Referitor la respectarea normelor legale privind structura, forma, contul de execuții al Curții de Conturi pentru activitatea anului financiar 2003 s-a reținut că aceasta a fost prezentat potrivit structurii prevăzute de Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice locale. Totodată, organizarea și conducerea evidenței operative și contabile s-a desfășurat în conformitate cu legea.

Totodată, instituția a efectuat inventarierea la termenul prevăzut de lege și a valorificat rezultatele acestei operațiuni.

Aș vrea să concluzionez, spunându-vă că din analiza execuției bugetului de venituri și cheltuieli al Curții de Conturi pe anul 2003 s-a constatat că aceasta s-a făcut, potrivit legii și, de aceea, doamnelor și domnilor senatori și deputați, vă propunem spre aprobare proiectul de hotărâre care urmează să fie aprobat de către cele două Camere privind aprobarea execuției bugetului Curții de Conturi pe anul 2003. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă rog, și pe anul 2004.

 
 

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Deci, aceasta a fost prezentarea raportului pentru 2003. La pct. următor de pe ordinea de zi este execuția bugetului Curții de Conturi pe anul 2004. Ea a fost aprobată prin Legea bugetului din 2004, Legea nr. 507/2004 și au fost repartizate sume în valoare de 687.855.452 mii lei. De asemenea, în decursul anului 2004 au intervenit unele acte normative care au făcut suplimentarea acestor sume. Actele normative respective ducând creditele bugetare aprobate Curții de Conturi la 914.433.802 mii lei. Analiza execuției bugetare ne arată, de asemenea, că au fost respectate legile, respectiv, Legea finanțelor publice nr. 500/2002, s-a organizat și s-a condus evidența operativ și contabilă, conform legislației în vigoare, s-a efectuat inventarierea la termenul prevăzut de lege, s-au angajat și s-au ordonat la plată toate cheltuielile care au fost avute în vedere prin bugetul de venituri și cheltuieli și, în general, comisia desemnată de către dumneavoastră poate să concluzioneze că această execuție a bugetului Curții de Conturi pe anul 2004 s-a încadrat cu respectarea dispozițiilor legale, inclusiv, cu legea proprie de funcționare a Curții de Conturi - Legea nr. 94/1992. De aceea, doamnelor și domnilor senatori deputați, vă propunem spre aprobate hotărârea privind aprobarea execuției bugetului Curții de Conturi pe anul 2004, care se găsește în anexă. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Dacă există intervenții la dezbateri? Nu există intervenții la dezbateri... Domnul deputat Săpunaru dorește să intervină la dezbateri. Aveți cuvântul.

 
 

Domnul Nini Săpunaru:

Ar fi fost, totuși, indicat să vină la dezbatere, așa a fost întotdeauna, președintele Curții de Conturi sau un vicepreședinte al Curții de Conturi. Totuși, este vorba de Camerele reunite. Ne-am adunat, astăzi, ca să decidem asupra raportului și ar fi fost normal, zic eu, să vină președintele Curții de Conturi sau un vicepreședinte.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc. Dacă există alte intervenții? Domnul deputat Mocanu.

 
 

Domnul Vasile Mocanu:

Domnilor președinți,

Stimate colege,

Stimați colegi,

Nu am o intervenție specifică în legătură cu execuția bugetului Curții de Conturi. Aș vrea să profit de ocazie că este, totuși, cineva din conducerea Curții de Conturi aici pentru a aduce la cunoștință unele aspecte pe care le consider că trebuie îndreptate în ceea ce privește activitatea controlorilor financiari ai Curții de Conturi. Mult prea adesea întâlnim în procesele-verbale ale controlorilor financiari expresii de genul: "s-au încălcat prevederile Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală", "vinovat de încălcarea legii se face primarul X sau Consiliul local Y"și, în continuare, se face mențiunea că pentru fapta respectivă legea nu prevede sancțiuni. Este posibil ca Legea nr. 215/2001 sau altă lege să nu prevadă sancțiuni pentru faptele respectiv, însă, în ceea ce privește interesul Curții de Conturi în a valorifica toate procesele-verbale, reamintesc distinsei conduceri a Curții de Conturi că există și alte legi. Mai avem și Codul penal și eu cred că este obligația Curții de Conturi să trimită de îndată toate aceste procese-verbale pentru a fi investigate și a vedea în ce măsură, încălcările de lege s-au făcut din neglijență, din neștiință sau chiar cu bună știință. Mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc. Domnul deputat Ghișe.

 
 

Domnul Ioan Ghișe:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimate doamne și stimați domni,

În continuarea celor spuse de domnul deputat Mocanu doresc să aduc în atenție un fenomen care are, să spun așa, deja tradiție și care creează multe situații nefericite în mediul politic românesc. Este vorba de faptul că, în mod constant, în rapoartele inspectorilor Curții de Conturi, într-un mod, după părerea mea, superficial, nu se face distincție între responsabilitățile individuale ale diferitelor persoane care ocupă funcții de autoritate executivă, respectiv, de funcționar public cu funcție de conducere. Mai concret: rapoartele Curții de Conturi, în general, trec într-o listă de responsabilități un număr considerabil de persoane din cadrul unei instituții ale autorității publice locale, că e vorba de Consiliu județean, că e vorba de primărie, fără a face distincție între responsabilitățile, atribuțiile și competențele specifice fiecărei funcții.

Care este efectul acestui fenomen și al faptului că nu se face această diferențiere? Efectul este că rapoartele Curții de Conturi se mediatizează intens în presa scrisă, în mod special, și lumea percepe ca responsabili, vinovați și jefuitori și slabi administratori pe toți care sunt menționați în anexă ca fiind responsabili. Numai că, există legi speciale care se referă la controlul financiar, responsabilități explicite pentru legalitate, regularitate și încadrarea în bugetele aprobate de autoritățile deliberative, consilii județene sau consilii locale, există în mod explicitat responsabilități individuale pentru conducătorii compartimentelor financiare. De cele mai multe ori, conducătorii autorităților executive locale, președinți de consilii județene, respectiv, primari, nu sunt persoane care să aibă competențe specifice economice sau juridice, în unele cazuri. Și atunci ce se petrece? Nu știu dacă din comandă politică sau nu, rapoartele Curții de Conturi îi responsabilizează pe șefii autorităților, care de regulă sunt persoane politice, și atunci se creează o culpabilizarea generală, fără a face, cum spuneam, distincția între cei care sunt profesioniști și responsabili prin lege pentru respectarea legalității și regularității utilizării sumelor de la bugetul public de stat, sau județean, sau local, și atunci această confuzie generală face să crească neîncrederea cetățenilor în autoritățile publice.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat și stimați colegi care mai interveniți, suntem la execuția bugetului Curții de Conturi, nu la raportul de activitate. O să vă rog să vă referiți la acest subiect.

 
 

Domnul Ioan Ghișe:

Deci, trebuie făcută, și mă opresc, domnule președinte, îmi cer scuze, aveți dreptate, din partea Curții de Conturi trebuie dată, nu știu dacă pot să spun chiar așa, dar cred că merge, o normă metodologică asupra modului cum aceste controale să se desfășoare într-un mod competent, pentru că, altfel, nu facem decât să creăm o confuzie generală și responsabilitatea revine aici inspectorilor Curții de Conturi, pe care, din două-una, ori sunt incompetenți în a executa controlul, ori fac aceste controale cu rea credință și la comandă politică. Mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat. Are cuvântul domnul senator Funar. Doresc să vă reamintesc tuturor că discutăm despre execuția bugetului Curții de Conturi și nu despre raportul de activitate.

 
 

Domnul Gheorghe Funar:

Vă mulțumesc, domnilor președinți.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Țin să-i mulțumesc în mod deosebit președintelui Camerei Deputaților, care mi-a amintit punctul de pe ordinea de zi. Eu credeam că domnia-sa este mai bine informat decât mulți din sală și știe că astăzi are loc execuția Curții de Conturi, pentru că, astăzi, în ședință de Guvern, prin ordonanță de Guvern, va fi modificată Legea Curții de Conturi. Deci, discutăm la timpul trecut despre execuția bugetului Curții de Conturi. Trist este faptul că, din nou, este sfidat Parlamentul României și Guvernul execută astăzi Curtea de Conturi. Mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc.

Dacă mai există alte intervenții la dezbateri? Nu mai există alte intervenții la dezbateri.

Trecem la cele două Hotărâri de aprobare a execuției bugetului Curții de Conturi. Începem cu Hotărârea privind aprobarea execuției bugetului Curții de Conturi pe anul 2003. Titlul, obiecții, observații. Nu sunt. Supun aprobării titlul. Voturi pentru? Da, mulțumesc. Voturi împotrivă. Nu sunt. Abțineri? Nu sunt.

Articolul unic. Observații? Nu sunt. Voturi pentru? Da, vă mulțumesc. Voturi împotrivă. Nu sunt. Abțineri? Nu sunt. S-a adoptat în unanimitate.

Anexa. Observații? Nu sunt. Voturi pentru? Da, mulțumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abțineri? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră Hotărârea în ansamblul său. Cine este pentru? Mulțumesc. Voturi împotrivă? Nu sunt. Abțineri? O abținere.

Cu o abținere s-a adoptat Hotărârea privind aprobarea execuției bugetului Curții de Conturi pe anul 2003.

Trecem la punctul 3 de pe ordinea de zi, raportul asupra execuției bugetului Curții de Conturi pe anul 2004. Titlul Hotărârii, dacă sunt obiecții sau comentarii? Nu sunt.

Supun la vot.

În unanimitate de voturi, s-a adoptat titlul Hotărârii.

Supun la vot articolul unic. Dacă sunt obiecții? Nu sunt.

În unanimitate de voturi, s-a adoptat articolul unic.

Supun la vot Anexa. Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cu un vot împotrivă, s-a adoptat Anexa.

Supun votului dumneavoastră Hotărârea, în ansamblu, de aprobare a execuției bugetului Curții de Conturi pe anul 2004.

Cu 4 abțineri, s-a adoptat Hotărârea execuției bugetului Curții de Conturi pe anul 2004.

 
Prezentarea rapoartelor de activitate, a rapoartelor de audit asupra execuției bugetului de venituri și cheltuieli pentru anul 2004 și 2005 ale Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare.

Trecem la punctul 4 de pe ordinea de zi. Raportul de activitate. Raportul de audit asupra execuției bugetului de venituri și cheltuieli și Raportul privind execuția bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2004 ale Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare.

La punctul 5 de pe ordinea de zi. Raportul de activitate. Raportul privind execuția bugetului de venituri și cheltuieli și Raportul de audit asupra execuției bugetului de venituri și cheltuieli pentru anul 2005 ale Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare.

Vă propunem ca prezentarea acestora și dezbaterile să se desfășoare împreună, urmând ca votul asupra rapoartelor să se exprime separat. Există obiecții sau observații la această propunere de procedură? Nu sunt. Vă mulțumesc.

Propunerea a fost aprobată.

Are cuvântul doamna Gabriela Anghelache, președinte al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, pentru o sintetică prezentare a rapoartelor.

 

Doamna Gabriela Anghelache - președinte al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare:

Mulțumesc, domnule președinte!

Doamnelor și domnilor senatori și deputați, vă rog să-mi permiteți ca, foarte succint, să prezint principalele repere ale activității Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare în anii 2004 și 2005. Cer permisiunea dumneavoastră de a face această prezentare, împreună, pentru cei doi ani și nu în mod distinct, pentru că, în fond, activitatea și problemele sunt aceleași. Anul 2004 a fost anul în care piața de capital a înregistrat cele mai favorabile rezultate, concretizate în principalii indicatori ai pieței, dar și în activitatea de reglementare și supraveghere. Anul 2004 a fost anul în care a fost adoptată Legea pieței de capital, Legea nr.297/2004 care implementează directivele Uniunii Europene în domeniu, iar finalizarea acestei legi și faptul că ea a intrat în vigoare la 1 iulie 2004, a reprezentat un punct important în încheierea negocierilor pe Capitolul III, "Libera circulație a serviciilor". De asemenea, în ceea ce privește reglementarea activității pe piața de capital, intrarea în vigoare a acestei legi a generat elaborarea unui cadru normativ foarte amplu, prin care să se detalieze prevederile acquis-ului comunitar, fapt pentru care, tot în anul 2004 au fost elaborate 6 regulamente în aplicarea acestei legi, iar în anul 2005 aceste regulamente au fost revizuite după o anumită perioadă de timp de la intrarea lor în vigoare, având în vedere caracteristicile pieței noastre. Totodată, în anul 2005, activitatea de reglementare a continuat cu elaborarea altor regulamente și instrucțiuni care vizează aspecte foarte importante, cum ar fi: supravegherea, reglementarea conflictelor pe piață, activitatea de autorizare a noilor intermediari ș.a.m.d. Al doilea domeniu important este supravegherea pieței, supraveghere care se realizează pe două paliere, și anume: prin intermediul raportărilor și prin intermediul supravegherii electronice în timp real. Activitatea de supraveghere constituie elementul primordial pentru conducerea Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, mai ales pentru a preveni anumite fenomene negative care pot avea impact asupra celorlalte segmente ale pieței financiare sau asupra economiei, în ansamblul ei. Prin alertele pe care sistemul electronic de supraveghere le furnizează, se pot adopta măsuri și se pot declanșa investigații, controale, în baza cărora să se aplice sancțiuni și, de asemenea, să se poată adopta o serie de alte reglementări care să îmbunătățească în viitor activitatea. Controlul, investigarea reprezintă, de asemenea, un punct forte în activitatea Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare prin aceea că se încearcă depistarea oricăror fenomene care ar putea genera și ar putea avea un impact nefavorabil și, de asemenea, eliminarea, pe cât posibil, a unor fapte care sunt, undeva, la limita interpretării reglementărilor legale. Referitor la autorizarea entităților supravegheate de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare s-a urmărit aplicarea tuturor cerințelor prevăzute în noile reglementări, pentru ca autorizarea agenților persoane fizice și a persoanelor juridice să fie în conformitate cu ceea ce se numește pașaport european, astfel încât aceștia să poată presta servicii de investiții financiare și în alte țări, după momentul aderării. Un alt segment important al activității Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare se referă la relațiile internaționale și, în primul rând, la cele care decurg din cerințele privind integrarea în Uniunea Europeană. Aici menționez participarea Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare în cadrul grupurilor de lucru și la nivelul Comisiei Europene, Divizia piață internă. De asemenea, de la 1 ianuarie 2005, suntem observatori la Comitetul Reglementatorilor de Valori Mobiliare din Uniunea Europeană. Acest comitet formulează recomandări Comisiei Europene, cu privire la modificarea directivelor sau la introducerea unor noi directive pe piața internă a Uniunii Europene. Referitor la implementarea unor noi directive și modificarea celor existente, fac precizarea că lucrul acesta, la nivel european, se întâmplă deja, și noi avem obligația ca până în luna ianuarie 2007, să identificăm posibilitățile de modificare a Legii pieței de capital, pentru a introduce prevederile Directivei privind piețele de instrumente financiare. Raportul pe anul 2005 are și o a doua parte care este foarte cuprinzătoare și care vizează rezultatele entităților din piața de capital, respectiv, Bursa de Valori București, Bursa Monetar-Financiară și de Mărfuri-Sibiu, Bursa Electronică - Rasdaq, fondurile de investiții, instituțiile de credit, care au calitate de depozitar și, de asemenea, rezultatele obținute în ceea ce privește activitățile operative pe piață, desfășurate de către agenții pentru servicii de investiții financiare. Fac mențiunea că anul 2005 a fost anul în care rezultatele pe piața noastră au fost cele mai bune de la crearea pieței până în prezent. Aceste rezultate s-au materializat și sunt evidențiate prin indicii bursieri care au avut, din anul 2002 până în prezent, un trend ascendent, permanent, cu maxime istorice în anul 2005. Volumul tranzacțiilor, valoarea capitalizării bursiere și toți ceilalți indicatori au marcat stabilitatea și evoluția pieței de capital în anul 2005. Sigur că în raport sunt prezentate și obiectivele pentru anul 2006. Piața este o piață dinamică. Este, în același timp, o piață volatilă, o piață care poate să creeze disfuncții, la un moment dat, care pot fi generate fie de riscul sistemic, fie de alte elemente de risc intern, fie chiar de riscurile care se produc pe piața internațională. Piețele de capital, este bine știut, că sunt într-o interdependență și șocuri care se produc pe alte piețe sunt resimțite și pe piața noastră. Comisia Națională a Valorilor Mobiliare are în vedere pentru acest an elemente importante, cum sunt: crearea acestui nou cadru instituțional prin înființarea depozitarului central a piețelor reglementate, a sistemelor alternative de tranzacționare, lucru care trebuie să se întâmple până la data aderării.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Doamna președinte, la concluzie, dacă se poate!

 
 

Doamna Gabriela Anghelache:

Nu am spus nimic despre buget.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Concluzionați, vă rog!

 
 

Doamna Gabriela Anghelache:

Da. Două cuvinte despre bugetul de venituri și cheltuieli. În cei doi ani pe care i-am raportat, indicatorii de venituri s-au înregistrat cu excedent, iar la indicatorii de cheltuieli am înregistrat economii. Avem un excedent la nivelul anului 2005 pe care îl gestionăm foarte atent, deoarece avem un mare obiectiv, și anume, acela de a rezolva definitiv problema sediului Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare. Deci, prin folosirea acelui excedent și a resurselor pe care le vom avea anul acesta, eventual pentru începerea construcției unui sediu al Autorității Pieței de Capital. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc foarte mult, doamna președinte.

Din partea comisiilor, domnul președinte Mihai Tănăsescu.

 
 

Domnul Mihai Tănăsescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Am să încep cu raportul celor două comisii, vizavi de activitatea anului 2004, după care am să prezint și pe cea a anului 2005. Comisiile permanente ale celor două Camere au analizat, comparativ cu anii precedenți, progresele realizate în domeniul pieței valorilor mobiliare. Acest raport cuprinde o analiză a Bursei de Valori București, pe parcursul anului 2004 înregistrându-se plusuri față de anul precedent. De asemenea, creșterile substanțiale înregistrate de Bursa Electronică Rasdaq, despre activitatea Bursei Monetar-Financiare de Mărfuri-Sibiu, care a tranzacționat în anul 2004 peste 64 de mii de contracte "futures", cu o valoare de aproximativ 807 miliarde lei vechi. Totodată, analiza raportului se referă și la Casa Română de Compensație, la organismele de plasament colectiv și la fondurile deschise de investiții. Un punct distinct al raportului este legat de societățile de investiții financiare, de SIF-uri, care în anul 2004, acțiunile celor 5 societăți de investiții financiare au fost intens tranzacționate pe bursa de valori și au avut randamente mari, peste inflație, aproximativ 9,3%. Totodată, comisiile permanente ale celor două Camere apreciază că în raport s-au prezentat eforturile din anul 2004, ale Comisiei Naționale de Valori Mobiliare, în ceea ce privește reglementarea, fiind publicate mai multe acte normative în concordanță cu acquis-urile comunitare, vizavi de acest segment de activitate. Totodată, în ceea ce privește activitatea de supraveghere, putem să menționăm că ea este îmbunătățită și continuă acest trend de îmbunătățire pentru perioada anului 2004, și am să fac referire și la anul 2005, având în vedere că piața crește și, sigur, elementele de creștere calitativă sunt vizibile. În ceea ce privește execuția bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2004, așa cum a prezentat și doamna președinte Anghelache, vedem o creștere de venituri față de prevederile anuale, de 17% în plus, cu o încadrare în cheltuielile care au fost prevăzute, chiar cu o diminuare, vizavi de aceste prevederi. În concluzie, dacă-mi permiteți, domnule președinte, putem să spunem că cele două comisii au constatat, în urma analizei raportului de activitate, dar și a raportului anual de audit financiar și a execuției bugetului de venituri și cheltuieli, că în anul 2004, activitatea CNVM-ului s-a desfășurat conform legii. Dacă-mi permiteți, am să trec rapid și activitatea anului 2005. Ea se referă exact la aceleași componente. Aș vrea să fac doar câteva specificații legate de faptul că activitatea de reglementare a continuat și în anul 2005. Fac o precizare vizavi de acest lucru, că eforturile legate de reglementare sunt foarte importante pentru ca piața de capital, într-adevăr, să fie aliniată din acest punct de vedere, la cerințele Uniunii Europene. Comisiile permanente ale celor două Camere subliniază necesitatea colaborării, în continuare, cu operatorii pieței de capital în ceea ce privește elaborarea normelor și, sigur, în discuțiile avute, credem că întărirea dialogului între CNVM și piața de capital, societățile din piață este absolut necesar, în așa fel încât regulamentele și legislația secundară pe care această instituție o elaborează să fie în concordanță cu cerințele pieței de capital. Aș vrea să concluzionez că și anul 2005 a adus un plus de calitate în ceea ce privește CNVM-ul. Există, cred eu, o disponibilitate din partea conducerii acestei instituții, de îmbunătățire a activității și, cred eu, că în perioada următoare, această instituție împreună cu jucătorii din piața de capital vor duce la o creștere calitativă a acestui segment foarte important de activitate. De aceea, vă propunem, domnule președinte, doamnelor și domnilor senatori și deputați, aprobarea celor două rapoarte privind Comisia Națională de Valori Mobiliare, pentru anul 2004 și 2005. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Da. Vă mulțumesc. La dezbateri generale s-a înscris doamna deputat Grațiela Iordache.

 
 

Doamna Grațiela Iordache:

Bună dimineața! Mulțumesc, domnilor președinți!

Stimați colegi, am ținut să iau cuvântul vizavi de raportul de activitate prezentat de Comisia Națională de Valori Mobiliare, având în vedere că am fost singurul membru al comisiilor reunite din Cameră și Senat, care a votat împotriva raportului de activitate al acestei instituții pe anul 2004 și anul 2005. Consider că este necesar, stimați colegi, să transformăm această, să spunem, activitate de aprobare a unor rapoarte de activitate, dintr-o simplă formalitate, într-un control parlamentar efectiv. Categoric au fost eforturi, eforturi constante din partea Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și în anul 2004, și în anul 2005. Din păcate, aceste eforturi au fost viciate, și poate că unul dintre principalele motive pentru care există aceste vicii în funcționarea Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare îl reprezintă modul de organizare a echipei de conducere a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare. Faptul că există o răspundere colectivă, și nu răspunderi și responsabilități individuale, determină și lipsa de implicare a tuturor membrilor în activitatea Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare. Fac această referire pentru a se înțelege foarte clar că reproșurile pe care le aduc se referă la un colectiv de conducere, și nu la o persoană. Votul meu împotriva activității desfășurată de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare în anul 2004 și în anul 2005 se bazează, în principal, pe lipsa de rezultate în ceea ce privește dezvoltarea pieței de capital, pe supravegherea ineficientă a emitenților, pe faptul că activitatea de reglementare, deși multă și stufoasă, a fost deseori haotică, cu dese reveniri, cu revenire și cu schimbarea schimbării. De ce? Pentru că, de fapt, a lipsit un dialog cu piața! Iar dacă a fost, acesta a fost doar un dialog mimat, fără ca opiniile pieței și reprezentanților pieței să fie luate în considerare. Rezultatul, evoluția negativă a pieței de capital! Cel mai recent exemplu îl reprezintă delistarea sau dispunerea de măsuri a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare privind delistările de pe piața de capital. Rezultatul se vede acum, astăzi, în modul în care piața de capital evoluează. Un al patrulea motiv care stă la baza deciziei mele de a vota împotriva raportului de activitate îl reprezintă lipsa unei viziuni coerente asupra pieței de capital și a unei preocupări, într-adevăr, constante și permanente pentru dezvoltarea acestei piețe. Nu am întâlnit și nu am observat diligențe făcute pentru atragere de noi emitenți în această piață, pentru diversificare de instrumente, pentru un efort colectiv al CNVM-ului, împreună cu ceilalți reprezentanți ai pieței, în vederea construirii, cu adevărat, a unei piețe puternice. Rezultatul îl vedem tot astăzi, în ceea ce se întâmplă în piața de capital. Aș mai avea reproșuri legate de profesionalismul angajaților CNVM-ului și consider oportună și necesară, de fapt necesar, un audit al acestui personal, un audit extern, nu o evaluare profesională făcută de către persoanele din interiorul instituției. Închei prin a spune, încă o dată, apreciez eforturile pe care Comisia Națională a Valorilor Mobiliare le-a făcut pe parcursul a celor doi ani luați în discuție de noi, astăzi, dar constat, cu regret, că rezultatele au fost slabe și că se concretizează într-o dezvoltare haotică și o involuție a pieței de capital. Având în vedere aceste aspecte, am votat și voi continua să votez împotriva aprobării raportului de activitate a acestei instituții pe anii 2004, 2005, pentru că eu consider că noi, Parlamentul României, trebuie să controlăm aceste instituții, și nu să transformăm această activitate într-o simplă formalitate. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, doamna deputat! Alte intervenții? Nu mai sunt alte intervenții. În acest caz, trecem la dezbaterea și adoptarea celor două rapoarte.

Dacă la raportul comun al comisiilor asupra raportului Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, pe anul 2004, există obiecții, observații? Nu există.

Supun aprobării dumneavoastră acest raport.

Numărați, vă rog frumos!

Cu 14 voturi împotrivă și fără nici o abținere, s-a aprobat raportul pe 2004.

În ce privește raportul pe anul 2005, raportul comun al comisiilor, bineînțeles! Dacă există obiecții, observații? Nu există.

Supun aprobării dumneavoastră acest raport.

Vă rog să numărați!

Cu 10 voturi împotrivă și 2 abțineri, s-a aprobat raportul pe anul 2005.

 
Prezentarea raportului Consiliului Suprem de Apărare a Țării privind activitatea desfășurată în anul 2005.

Trecem la punctul 6 de pe ordinea de zi. Raportul Consiliului Suprem de Apărare a Țării privind activitatea desfășurată în anul 2005. Vă rog foarte mult, pentru prezentarea raportului. Domnul consilier Medar.

 

Domnul Sergiu Medar - șeful Comunității Naționale de Informații:

Doamnelor și domnilor,

Conform atributelor conferite de Constituție, de la preluarea mandatului, președintele Consiliului a impus un sistem de lucru care să asigure analiza permanentă și promptă a componentelor importante ale securității naționale, în scopul adoptării de hotărâri cu măsuri obligatorii, ferme și clare, pentru autoritățile administrației publice și instituțiile cu atribuții în domeniile vizate. În anul 2005, Consiliul a acționat în interesul asigurării securității naționale, urmărind consolidarea instituțiilor statului de drept, afirmarea identității naționale și a prezenței active a României pe arena internațională, ca factor de stabilitate, de garantare a drepturilor și libertăților democratice fundamentale, asigurarea bunăstării, siguranței și protecția cetățenilor. Coordonarea unitară a activităților referitoare la securitatea națională a vizat valorificarea poziției noastre geostrategice, dezvoltarea infrastructurii teritoriale, optimizarea capacității de reacție, în conformitate cu cerințele NATO, continuarea reformei instituționale, participarea la acțiunile de cooperare internațională pentru combaterea terorismului și a crimei organizate transfrontaliere. De la începutul anului, Consiliul a acționat pentru asigurarea funcționării instituțiilor sistemului național de securitate, pe principii de legalitate, profesionalism, eficiență și neimplicare politică. În anul 2005, la baza hotărârilor adoptate, ministerele și instituțiile cu responsabilități în domeniul securității naționale au eficientizat acțiunile și măsurile de reformă instituțională și funcțională a structurilor, aducându-și, pe această cale, contribuția la integrarea deplină în structurile Alianței Nord Atlantice și la îndeplinirea obiectivelor ce revin țării noastre pentru integrarea în Uniunea Europeană. Modernizarea serviciilor de informații și creșterea eficienței acțiunilor desfășurate de acestea pentru prevenirea și avertizarea oportună asupra riscurilor și amenințărilor la adresa intereselor naționale ale României a reprezentat o componentă esențială a activității Consiliului. Hotărârile adoptate și analizele efectuate în cadrul Consiliului au vizat, în special, domenii foarte sensibile, precum: lupta împotriva terorismului, proliferarea armelor de distrugere în masă, riscurile transnaționale și monitorizarea zonelor în care există conflicte înghețate, precum și protecția informativă, contra-informativă și de securitate a prezenței naționale în diverse regiuni ale globului, inclusiv în operații aliate sau de coaliție. Au fost aprobate reconfigurarea structurală, conceptuală și operațională a serviciilor de informații și unele modificări ale regulamentelor de organizare și funcționare a acestora. În cadrul Consiliului Suprem de Apărare a Țării s-a hotărât instituirea Comunității Naționale de Informații, care reprezintă o oportunitate a procesului de dezvoltare a activității de informații la nivel național, determinată de evoluția mediului de securitate. Consiliul a avizat declasificarea arhivelor "Dunărea", a stabilit ca 2/3 din arhiva Serviciului Român de Informații să fie pusă la dispoziția Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a decis ca ministerele și instituțiile care dețin în arhive documente referitoare la activitatea CAER și ale Tratatului de la Varșovia, să le predea la Arhivele Naționale. Lupta împotriva corupției și a altor forme de criminalitate organizată a constituit tema centrală a primei ședințe a Consiliului, din anul 2005. Dinamica și complexitatea deosebite a faptelor de corupție au impus o acțiune concertată a tuturor autorităților publice, cu atribuțiuni în prevenirea, contracararea și combaterea activităților de această natură. Membrii Consiliului au evaluat riscurile și implicațiile acestor fenomene asupra obiectivelor de securitate națională și a susținerii procesului de integrare, la standardele și cerințele de aderare la Uniunea Europeană, și au identificat măsurile care să ofere posibilitatea susținerii și asigurării eficiente a procesului de acțiune în lupta cu cei corupți, cerând instituțiilor abilitate să le pună în practică. Privind îmbunătățirea cadrului legislativ, referitor la securitatea națională, Consiliul a adoptat hotărâri pentru avizarea, promovarea și aprobarea proiectelor unor documente doctrinare și acte normative, înaintate de structurile din compunerea sistemului național de apărare. O preocupare constantă a Consiliului a constituit-o pregătirea economiei și rezervei pentru apărare, în acord cu prevederile legale și programele adoptate în acest domeniu. În acest context, membrii Consiliului au aprobat proiectul planului de mobilizare a economiei naționale pentru apărare, în perioada 2005-2008, și propunerile ministrului economiei și comerțului privind îmbunătățirea cadrului legislativ pentru aplicarea strategiei de privatizare a Companiei Naționale "Romarm" și dezvoltarea Centrului regional pentru mentenanță și modernizare a avioanelor de tip C130 Hercules. De asemenea, Consiliul a analizat și avizat proiectele de buget ale instituțiilor cu responsabilități în domeniul securității naționale pentru anul 2006, în vederea asigurării resurselor și infrastructurii necesare securității naționale. Consolidarea profilului distinct al României în cadrul Alianței Nord-Atlantice a constituit una din prioritățile activității Consiliului în perioada analizată. Consiliul a avut în vedere faptul că NATO parcurge un proces de adaptare structurală și operațională, care vizează îmbunătățirea capacităților Alianței pentru a răspunde adecvat noilor amenințări la adresa securității naționale. Membrii Consiliului au aprobat participarea României cu structuri militare la optimizarea forței de răspuns a NATO, identificând, totodată, resursele financiare, prin care s-a cerut Parlamentului aprobarea participării lor în aceste misiuni.

S-a cerut M.Ap.N. ca planurile în domeniul apărării să fie orientate spre formarea unor forțe flexibile, ușor dislocabile, dotate corespunzător, interoperabile, agreate de NATO, care să poată participa atât la apărarea colectivă, cât și la operațiile multinaționale.

Hotărârile adoptate de consiliu în privința obiectivelor politico-militare în plan internațional și orientările de bază în domeniul relațiilor privind securitatea națională au contribuit la intensificarea eforturilor pentru îndeplinirea obiectivului strategic de aderare a României la Uniunea Europeană.

Cu privire la întărirea securității în zona Mării Negre, România are un interes strategic, fundamental, ca regiunea extinsă a Mării Negre să fie stabilă, democratică și cât mai strâns conectată la structurile europene și euro-atlantice.

Consiliul a acordat o importanță deosebită relansării eforturilor pentru soluționarea crizelor în Balcanii de Vest.

În condițiile în care protecția informațiilor naționale și NATO clasificate reprezintă parte integrantă a angajamentelor asumate de România în cadrul Alianței Nord-Atlantice, Consiliul a fost informat permanent despre modul de aplicare a atribuțiilor specifice de către ministerele și instituțiile cu responsabilități în acest domeniu și a apreciat că sistemul actual și standardele aferente acestui domeniu asigură implementarea eficientă a măsurilor necesare realizării protecției informațiilor clasificate și răspunde exigențelor euro-atlantice, realității și intereselor societății românești.

Membrii CSAT consideră că în anul 2006, activitatea instituțiilor statului cu responsabilități în domeniul securității naționale trebuie să fie orientată pentru asigurarea condițiilor necesare integrării în Uniunea Europeană, ca opțiune prioritară, și, totodată, condiție esențială pentru afirmarea și promovarea intereselor naționale, la nivel regional și global.

În acest context, pe agenda de lucru a CSAT au fost preconizate activități cu privire la direcțiile de acțiune pentru participarea activă a instituțiilor la înfăptuirea securității, prin promovarea democrației, lupta împotriva terorismului internațional și combaterea proliferării armelor de distrugere în masă.

În programul de apărare al CSAT pentru anul 2006 sunt prevăzute măsuri și acțiuni pentru transformarea profundă a tuturor instituțiilor de securitate în concordanță cu principiile democratice, asigurarea coerenței acțiunilor necesare pentru aplicarea unitară a strategiei de securitate națională.

În cadrul discutării raportului în Comisiile pentru apărare, ordine publică și siguranță națională ale Senatului și Camerei Deputaților au fost făcute unele observații referitor la care aș dori să precizez următoarele:

Observația Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională a Senatului, referitoare la pag.5 alin.3 din Raport unde se prezintă declasificarea arhivelor DUNĂREA și cele ale SRI, precizez că, în conținutul hotărârii, se stabilește ca predarea-primirea documentelor să se facă în conformitate cu normele și metodologia de lucru privind activitatea arhivistică, iar desecretizarea acestora să se facă de către instituțiile implicate, în condițiile legii.

Tot la pag.5 pct.3 al Raportului - Lupta împotriva corupției și alte forme de criminalitate organizată - observația care a fost făcută de membrii Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională a Camerei Deputaților - dacă fenomenul corupției s-a agravat în anul 2005. Precizez că analiza fenomenului corupției s-a făcut la începutul anului 2005, luna februarie, aceasta fiind o disfuncție majoră a activității instituțiilor statului până la data analizării în cadrul CSAT.

Ansamblul de măsuri întreprinse de instituțiile abilitate ale statului și modificarea cadrului legislativ au contribuit la diminuarea acestui fenomen în anul 2005, analiza fiind făcută în anul viitor.

O altă observație a fost cea de la pag.7 art.4 referitor la suspendarea serviciului militar obligatoriu și trecerea la serviciul militar pe bază de voluntariat - dacă acest proces este valabil numai pentru armată sau are un caracter general.

Menționez că legea, deja adoptată, este aplicabilă tuturor instituțiilor sistemului național de apărare.

Ultima observație, referitoare la analiza Raportului - Hotărâri adoptate de CSAT, titlu care creează impresia că nu ar fi fost prezentate toate Hotărârile CSAT - precizez că în acest document sunt prezentate toate cele 186 de Hotărâri adoptate în anul 2005.

Ne-am însușit observațiile și punctele de vedere prezentate în cadrul comisiilor. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule consilier prezidențial.

Pentru raportul comun al Comisiilor pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, domnul președinte Stănișoară. Vă rog, domnule deputat.

 
 

Domnul Mihai Stănișoară:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Raport comun privind activitatea desfășurată de CSAT în anul 2005.

Comisiile pentru apărare, ordine publică și siguranță națională ale Camerei Deputaților și Senatului au analizat raportul CSAT privind activitatea desfășurată în anul 2005 și au reținut, în sinteză, principalele aspecte și concluzii.

Potrivit prevederilor constituționale și, în conformitate cu atribuțiile stabilite prin lege, CSAT a acționat pentru asigurarea securității naționale, consolidarea instituțiilor statului, afirmarea identității naționale, intensificarea eforturilor de consolidare a relației trans-atlantice, a politicii europene de securitate și apărare, a relațiilor de bună vecinătate și a cooperării regionale, a inițiat, de asemenea, măsuri adecvate pentru reducerea vulnerabilităților interne referitoare la dificultățile de natură economică, financiară, socială, eficientizarea cooperării dintre instituțiile angajate în lupta împotriva corupției, fraudei și spălării banilor, precum și înlăturarea sau diminuarea efectelor unor dezastre naturale, tehnologice, ecologice sau complexe și de degradare a mediului înconjurător.

Nu a fost finalizat, la termenul stabilit, Proiectul Strategiei de Securitate Națională a României, deoarece, în primul rând, a fost necesară analizarea întregului cadru legislativ actual referitor la domeniul securității naționale, iar pentru adaptarea acestuia, potrivit poziției României de membru al Alianței Nord-Atlantice și de viitor membru al Uniunii Europene, a fost constituit un grup de lucru în cadrul Departamentului Securității Naționale.

În anul 2005, activitățile desfășurate de CSAT au fost deja prezentate de către domnul Sergiu Medar, așa că vă voi ruga să-mi permiteți să nu le mai citesc pentru că ar lua destul de mult timp.

Pentru anul 2006, CSAT a prevăzut în programul său de activitate o serie de măsuri în scopul asigurării direcțiilor de acțiune pentru participarea activă a instituțiilor statului la înfăptuirea securității, prin promovarea democrației, lupta împotriva terorismului internațional, abordarea cuprinzătoare și adecvată a problematicii securității interne, buna guvernare și capacitatea de gestionare eficientă a crizelor, precum și modernizarea și protecția infrastructurii strategice.

Analiza conținutului unor aspecte ale activității CSAT a impus o serie de observații și recomandări, după cum urmează:

Evidențierea fenomenului corupției în structura strategiei de securitate națională ca factor de risc și obiectiv de securitate, precum și ansamblul de măsuri vizând eradicarea acestuia, nu pot fi interpretate drept competențe ale CSAT în gestionarea justiției, în general, și a procedurii penale în special.

Avizarea declasificării unor documente de arhivă, indiferent de depozitarul acestora, nu poate substitui lipsa unor prevederi legale vizând procedurile de declasificare, în acest sens impunându-se completarea cadrului legal în domeniu.

Având în vedere competențele specifice și atribuțiile care-i revin, CSAT va asigura informarea comisiilor privind activitatea comunității naționale de informații, precum și sinteza analizei informațiilor la nivel strategic.

În urma analizei, comisiile au avizat favorabil raportul CSAT privind activitatea desfășurată în anul 2005 și au hotărât să-l supună spre examinare și aprobare plenului Parlamentului, în conformitate cu prevederile art.65 alin.2 lit.g din Constituția României, republicată.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte. Intervenții? Domnul deputat Săniuță. Vă rog, domnule deputat.

 
 

Domnul Marian-Florian Săniuță:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Doamnelor și domnilor invitați,

Doamnelor și domnilor,

În conformitate cu prevederile art.65 lit.f din Constituția României, astăzi Senatul și Camera Deputaților, reunite în ședința comună, examinează raportul CSAT privind activitatea desfășurată în anul 2005.

Baza legală a întocmirii acestui raport de activitate o constituie prevederile art.2 din Legea nr.415/2002 privind organizarea și funcționarea CSAT, potrivit căruia, citez:

"Anual, nu mai târziu de primul trimestru al anului următor, CSAT prezintă Camerei Deputaților și Senatului, raportul asupra activității desfășurate."

Încă de la început, ne dăm seama că anul 2005 a fost unul cu adevărat special, întrucât raportul asupra activității desfășurată de această autoritate administrativă autonomă, investită, conform Constituției, cu organizarea și funcționarea unitară a activităților ce privesc apărarea țării și siguranța națională, a fost înaintat președintelui Camerei Deputaților abia în data de 20 aprilie 2006.

În aceste condiții, nu putem să nu ne întrebăm dacă prevederile art.1 pct.5 din Constituția României potrivit căruia "în România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie" mai are vreo semnificație.

Ca să nu mai amintesc de art.16 pct.2 din legea fundamentală care stipulează clar că "nimeni nu este în România mai presus de lege".

Conținutul raportului prezentat este unul tehnic, sintetic, care reliefează în mod obiectiv activitatea desfășurată de CSAT în 2005, împlinirile și liniile de acțiune. Și aici aș aminti: soluționarea corectă a crizei ostaticilor, dar și neîmplinirile înregistrate, cum ar fi: nefinalizarea și promovarea strategiei de securitate națională a României.

Este momentul și locul să solicităm specialiștilor în domeniu punerea de acord a prevederilor constituționale, respectiv art.65 lit.f, potrivit căreia "Camera Deputaților și Senatul, reunite în ședință comună, trebuie să aprobe strategia națională de apărare a țării" și nu strategia de securitate națională a României sau strategia militară a României, cum prevede în acest moment Legea nr.415/2002.

Conform atributelor conferite de Constituția României și legile în vigoare, în anul 2005 - ne informează semnatarul raportului - "consiliul a acționat în interesul asigurării securității naționale, urmărind consolidarea instituțiilor statului de drept, afirmarea identității naționale și a prezenței active a României pe arena internațională, ca factor de stabilitate, de garantare a drepturilor și libertăților democratice fundamentale, asigurarea bunăstării, siguranței și protecției cetățenilor".

În mod cert, această formulare a raportului nu ține cont de atribuțiile CSAT cuprinse la art.4 Capit.II din Legea nr.415/2002.

Tot la pag.1, de data aceasta la alin.4, raportorul ne informează că: "Statutul de membru NATO și cel de viitor membru al Uniunii Europene, a oferit României condiții optime de dezvoltare economico-socială."

Coroborând cele două afirmații nu putem să nu ne întrebăm dacă CSAT a analizat cu obiectivitate reducerea ratei de creștere a PIB de la 8,4% în 2004 la 4,1% în 2005, atâta timp cât, repet, "a acționat pentru asigurarea bunăstării cetățenilor", în condițiile în care România "a avut - citez, din nou - condiții optime de dezvoltare economico-socială".

Realitatea, doamnelor și domnilor, este, din păcate, cu totul alta.

Tot la pag.1 alin.5, de data aceasta, suntem informați că CSAT "a coordonat eforturile pentru realizarea consensului național cu privire la interesele de securitate ale României, aprofundarea reformei în justiție, consolidarea mecanismelor de respectare și aplicare a legii, prevenirea și combaterea corupției".

Oricât am căutat reforma în justiție pe lista de hotărâri ale CSAT-ului, nu am găsit-o. Este drept că nu am găsit nici măcar avizarea acestei reforme. Probabil că este unul din documentele secrete, nepersonalizate sau - cine știe? - ce se taie nu se fluieră.

Cât despre consensul național asupra intereselor de securitate ale României nu am găsit nici o prevedere în Legea nr.415/2002.

Am găsit însă extrem de multe articole de presă privind acest subiect.

În ceea ce privește lupta împotriva corupției, se menționează la pag.5 pct.3 ultimul alineat:

"Fenomenul corupției s-a agravat datorită lipsei de reacție eficientă a autorităților cu atribuții în combaterea acesteia și a fost receptat în opinia publică românească drept o disfuncție majoră în activitatea instituțiilor statului."

Această afirmație nu face decât să fie un corolar la conținutul raportului de monitorizare din 16 mai 2006 al Comisiei Europene care impune continuarea luptei împotriva fraudei și corupției și aceasta dintr-un unic motiv: pentru că frauda și corupția continuă să existe.

În rest, conținutul raportului este unul absolut normal, din care putem reține:

  • stabilirea persoanelor care au drept de a ordona sau de a aproba executarea focului de avertisment în spațiul aerian;
  • aprobarea cifrei recruților;
  • predarea dosarelor Securității la CNSAS;
  • suplimentarea efectivelor SIE;
  • declasificarea arhivelor Dunărea;
  • numiri și eliberări din funcții sau aprobarea negocierii de acorduri militare și tehnico-militare cu Marocul, Algeria și Egiptul;
  • avansări la gradul de general.

Și pentru că acest raport de activitate al CSAT este ultimul înaintea aderării României la Uniunea Europeană, dați-mi voie, domnilor președinți, doamnelor și domnilor senatori și deputați, doamnelor și domnilor invitați, să închei cu un citat din alocuțiunea lui Ion I.C. Brătianu, ținută în ședința Adunării Deputaților din 20 iunie 1922.

"Mai mult ca oricând, astăzi, pentru noi, ca să fim buni europeni trebuie să fim buni români. Din puterile pe care vom ști să le dezvoltăm, din ordinea și munca pe care vom ști să o asigurăm acestei țări, vom constitui, desigur, factorul cel mai rodnic cu care România poate să contribuie la restaurarea Europei". Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat. Domnul deputat Tiberiu Toró.

 
 

Domnul Tiberiu Toró:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Onorați membri ai Guvernului,

Stimați colegi senatori și deputați,

Apreciind caracterul sintetic și tehnic al raportului prezentat de domnul general al CSAT, ca autoritate administrativă autonomă, investită cu organizarea și coordonarea unitară a activităților care privesc apărarea și siguranța națională a țării, aș dori, pe scurt, să mă refer la două aspecte ale activității acestei autorități cu caracter critic. Și anume, aș dori să mă refer la o problemă care nu face obiectul acestui raport, deși ar trebui să-l facă.

Și, a doua problemă este în raport și aș dori să aduc critica de rigoare.

Nu figurează în cadrul acestui raport, deși ar trebui să facă parte din bilanțul încheiat, prezentarea acelor activități ale CSAT care privesc aprobarea și avizarea strategiei naționale de apărare cu altă terminologie folosită pe vechea legislatură "strategia națională de securitate". De unde se trage această confuzie în terminologie, confuzie care, până la urmă, nu a fost rezolvată de acest organism, CSAT?

Probabil cunoașteți și dumneavoastră că în Legea nr.415/2002, care se referă la organizarea și structura CSAT, lege care a înlocuit vechea Lege nr.39/1990, într-un articol se stipulează:

"Acest consiliu analizează și propune, potrivit legii, promovarea strategiei de securitate națională."

Această lege este în vigoare, deci, pe undeva, este îndreptățit să folosim această terminologie. Totodată, în 2003, după un an de la adoptarea acestei legi de către Parlamentul României, s-a modificat Constituția României și acolo se vorbește despre "aprobarea strategiei naționale de apărare a țării", nu se vorbește despre "strategia de securitate națională".

Ba chiar mai mult, în Legea nr.473/2004, care se referă la planificarea apărării, se definește această strategie națională de apărare și se identifică cele 4 componente:

  • Definirea intereselor și obiectivelor de securitate națională;
  • Evaluarea mediului intern și internațional;
  • Evaluarea riscurilor, amenințărilor și vulnerabilităților;
  • Direcțiile de acțiune ale organismelor și instituțiilor specializate ale statului.

Deci este vorba tocmai de vechiul document pe care l-am numit "strategia de securitate națională".

Cred că CSAT-ul, în primul rând, în anul 2005, ar fi trebuit să se ocupe cu această problemă, deoarece acesta, după schimbările de ciclu electoral, în 6 luni, ar fi trebuit să depună raportul respectiv și totodată să rezolve această neconcordanță legislativă care este nu numai de terminologie, ci și de fond.

Probabil în raportul pe anul 2006 - și din acest motiv expun aceste lucruri acum - s-ar putea să se rezolve această problemă ca să putem bifa un punct pozitiv în activitatea CSAT-ului.

A doua problemă la care aș dori să mă refer foarte pe scurt. Este vorba de înființarea Comunității Naționale de Informații.

Prin Hotărârea CSAT din noiembrie 2005, se cunoaște că acest concept, respectiv ideea, are un istoric mai îndelungat, în 1997, respectiv în 2001, au fost inițiative legislative pentru înființarea unei asemenea Comunități de Informații și există motive suficiente pentru a înființa această Comunitate de Informații.

În primul rând, după 11 septembrie 2001 au apărut noi amenințări la adresa securității naționale, o schimbare în arhitectura internațională de securitate. Respectiv, în 2005-2006 a devenit o realitate integrarea noastră în structurile - și din acest punct de vedere - de securitate euro-atlantice.

Deci este binevenită, pe undeva, înființarea unei asemenea Comunități Naționale de Informații. Totuși, cred că o decizie de o asemenea importanță nu trebuie luată printr-o hotărâre a acestei autorități autonome, ci trebuie făcută prin lege.

Eu cred că s-a ocolit autoritatea supremă legiuitoare a țării prin înființarea acestei Comunități de Informații doar prin hotărâre al CSAT.

Totodată, trebuie să subliniem și cu această ocazie necesitatea controlului parlamentar care, actualmente, nu este rezolvat.

Cu aceste două aspecte critice, cred că trebuie să apreciem în mod pozitiv activitatea CSAT. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat. Alte intervenții? Doamna senator Norica Nicolai.

 
 

Doamna Norica Nicolai:

Domnilor președinți,

Stimați colegi,

Vreau să-i mulțumesc unuia dintre antevorbitorii mei care a pus această dezbatere cu privire la CSAT sub semnul unui discurs celebru al lui Brătianu. Un discurs pe care ni l-a adus astăzi în memorie, cu câteva luni înaintea aderării României la Uniunea Europeană.

Așa este, stimate coleg. Dacă vrem să fim buni europeni, trebuie să fim buni români, dar va trebui să înțelegem și să învățăm ce înseamnă să fim buni români. Respectul față de instituțiile fundamentale ale statului este o condiție primordială, dar în egală măsură, respectul față de procedurile care guvernează funcționarea acestor instituții este o obligație și un tip de conduită european.

Suntem sesizați astăzi - cu nerespectarea termenului prevăzut de lege - cu o dezbatere cu privire la funcționarea CSAT. Ceea ce voi spune astăzi va fi făcut prin unghiul a două priviri: una care ține de suportul constituțional - obligatoriu pentru oricine este astăzi prezent în viața publică într-una din structurile statului - și, dintr-un al doilea punct de vedere care vizează suportul legislativ.

Nu avem ce reproșa, din punct de vedere tehnic acestei instituții. Această instituție are o serie de prevederi și atribuții prevăzute în Legea nr.415/2002, pe care și le-a îndeplinit corect, și raportul relevă această chestiune.

Avem ce reproșa acestei instituții pentru că nu a prezentat plenului Parlamentului o viziune cu privire la apărarea națională. Așteptam o viziune, așteptam o doctrină, așteptam un concept, așteptam o poziție aproape de viziunea noastră europeană cu privire la securitatea națională.

Din păcate, nici în acest moment nu o avem.

Cred că acest an ne va obliga ca până la 1 ianuarie 2007 să prezentăm Parlamentului României viziunea noastră europeană cu privire la strategia de apărare, securitate națională.

Aceasta este o primă critică pe care o fac raportului.

Am analizat cu foarte mare atenție comportamentul instituțional și fără îndoială aici este locul integrator al politicilor de securitate. Credem însă, că acest raport trebuia să evidențieze, în mod amănunțit, riscurile asimetrice la adresa securități naționale a României, dar corupția, ca risc asimetric la adresa securității naționale își găsește locul, ca tip de atitudine, nu ca demers de conceptualizare vizavi de reforma justiției.

De asemenea, am înțeles clar că România în acest moment, are nevoie de o reformă în tot sistemul de securitate națională: în apărare, unde a început această reformă, de o reformă a serviciilor de informație, și acolo va trebui să discutăm care sunt cupolele integratoare care vor duce la eficientizarea activității acestor servicii de informații, absolut necesare, dar sustenabile din banul public, în ce măsură vom reuși să exercităm un control democratic asupra acestor structuri de securitate, pentru ca să părăsim odată acea mentalitate pe care o dobândim din istoria noastră comunistă conform căreia sentimentul nostru, al tuturor, este că aceste servicii de informații sunt cele care ne controlează comportamentul și atitudinea. Acest lucru, acest mental colectiv trebuie depășit printr-o viziune de reformă, foarte clară, obiectivă și transparentă. Trebuie, de asemenea, să procedăm la revizuirea unui întreg pachet legislativ.

Sper ca dezbaterile pe raportul care va fi anul viitor să nu-mi prilejuiască ocazia de a mai spune aceste lucruri.

Sper ca 1 ianuarie 2007 să aibă în România un suport legislativ coerent, semnificativ în materie de securitate.

Este adevărat că nu avem o viziune europeană comună în materie de securitate, dar tot atât de adevărat este că Uniunea Europeană face un demers semnificativ pentru a conceptualiza un concept european strategic și în materie de securitate.

Dacă vrem să fim o țară europeană, trebuie să ne aliniem acestui demers, iar chestiunile de securitate națională să nu fie amplasate într-un plan secund problematicii interne, pentru că securitatea națională nu poate constitui doar o cupolă pentru anumite interese, ea trebuie să constituie o preocupare pentru noi toți, mai ales pentru cei care, vremelnic, avem onoarea de a fi prezenți în Parlamentul României. Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, doamna senator. Mai sunt alte intervenții la dezbateri? Nu mai sunt.

Conform procedurii, luăm act de prezentarea raportului și de dezbaterile care au avut loc. Mulțumim domnului consilier prezidențial.

 
Dezbaterea și adoptarea proiectului de Lege pentru aprobarea contului general anual de execuție a bugetului de stat, a contului de execuție al bugetului fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și a contului general al datoriei publice, aferente anului 2004, și Raportul public pe anul 2004 al Curții de Conturi și proiectului de Lege pentru aprobarea contului general anual de execuție a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004, precum și a contului general anual de execuție a bugetului asigurărilor pentru șomaj pe anul 2004 și Raportul public pe anul 2004 al Curții de Conturi.

La următorul punct de pe ordinea de zi, pct.7, este înscris proiectul de Lege pentru aprobarea contului general anual de execuție a bugetului de stat, a contului de execuție al bugetului fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și a contului general al datoriei publice, aferente anului 2004 și Raportul public pe anul 2004 al Curții de Conturi.

Înțeleg că din partea Curții de Conturi am primit deja punctul de vedere.

Dau cuvântul domnului ministru al finanțelor, Sebastian Vlădescu. Și domnul Ponta a dat cuvântul domnului ministru de finanțe. Acum avem, și puterea, și opoziția, de aceeași părere. (discuții la prezidiu, rumoare, discuții în sală)

 

Domnul Sebastian Vlădescu - ministrul finanțelor publice:

Bună ziua!

Mă bucur că apariția mea generează veselie în sală. Am să fiu scurt, ca de obicei.

Nu discutăm astăzi nici de Codul fiscal, nu discutăm astăzi nici de meciurile României la Campionatul mondial, la care nu a mers, discutăm astăzi despre două subiecte, în acest moment, raportul privind execuția bugetului general consolidat și a bugetului asigurărilor sociale de stat, așa cum v-au fost ele prezentate.

Sper ca aprobarea Parlamentului să fie dată pe cele două rapoarte în forma în care au fost prezentate.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule ministru.

Din partea comisiilor, domnul președinte Varujan Vosganian.

 
 

Domnul Varujan Vosganian:

Domnule președinte,

Raportul comun la proiectul de Lege pentru aprobarea contului general anual de execuție a bugetului de stat, a contului de execuție a bugetului fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și a contului general al datoriei publice, aferente anului 2004 a fost prezentat colegilor noștri. Sunt convins că lectura aprofundată a acestui raport a fost agreabilă pentru colegii mei și, mulțumindu-le pentru atenția cu care au citit textul, nu mai fac referire la el. Doresc numai să vă spun că, în urma dezbaterilor, comisiile au hotărât, cu majoritate de voturi, să adopte raport de admitere, în forma prezentată de Guvern.

În ceea ce privește cel de-al doilea raport comun la proiectul de Lege pentru aprobarea contului general anual de execuție a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004, precum și a contului general anual de execuție a bugetului asigurărilor pentru șomaj pe anul 2004, sunt convins că a continuat delectarea lecturii pentru colegii noștri și le mulțumesc, de asemenea, pentru că deja au parcurs acest text și nu mai insist asupra lui.

Tot ce doresc să vă spun este că cele două comisii au examinat proiectul de lege și au hotărât, cu majoritate de voturi, să adopte raport de admitere.

Aveți, de asemenea, în anexă, o sumă de amendamente respinse.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Invit grupurile parlamentare să participe la dezbateri generale.

Nu există dezbateri generale. Vă mulțumesc.

Trecem, atunci, la dezbaterea pe articole asupra proiectului de lege.

Dacă în legătură cu titlul legii există obiecții sau observații? Nu există.

Supun votului dumneavoastră titlul legii.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? 1 vot.

Abțineri? O abținere.

Cu un vot împotrivă și o abținere, titlul a fost adoptat.

Art.1.

Obiecții, comentarii? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră art.1.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Voturi împotrivă? 2 voturi împotrivă.

Abțineri? O abținere.

S-a adoptat art.1.

Art.2.

Obiecții, observații? Nu sunt.

Voturi pentru? Mulțumesc.

Voturi împotrivă? Două.

Abțineri? O abținere.

Art.3.

Obiecții, observații? Nu sunt.

Voturi pentru, vă rog.

Abțineri? O abținere.

Voturi împotrivă? Patru.

S-a adoptat și art.3.

Art.4 - anexele.

Obiecții, observații? Nu sunt.

Voturi pentru? Mulțumesc.

Voturi împotrivă? Două.

Abțineri? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră anexele.

Comentarii, observații? Nu sunt.

Voturi pentru? Mulțumesc.

Voturi împotrivă? Cinci.

Abțineri? O abținere.

Supun votului dumneavoastră proiectul de Lege privind aprobarea contului general anual de execuție a bugetului de stat, a contului de execuție al bugetului fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și a contului general al datoriei publice, aferente anului 2004, menționând că proiectul a fost refăcut conform constatărilor și recomandărilor din raportul Curții de Conturi.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Șapte voturi împotrivă.

Abțineri? Două abțineri.

Proiectul de lege a fost adoptat.

Vă mulțumesc.

 
Dezbaterea și adoptarea proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.32/2006 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2006.

Trecem la pct.9 al ordinii de zi - proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.32/2006 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2006.

Are cuvântul inițiatorul, domnul ministru Sebastian Vlădescu.

 

Domnul Sebastian Vlădescu:

Ordonanța de urgență a Guvernului nr.32/2006 a fost ordonanța prin care s-a efectuat prima rectificare bugetară în anul 2006.

Au existat trei motive majore pentru care a fost efectuată această rectificare. Prima este legată de faptul că România va deveni membră a Comunității Europene la 1 ianuarie 2007, ceea ce necesită crearea proiectelor și finanțarea proiectelor necesare pentru ca, în anul 2007, capacitatea noastră de absorbție să fie suficient de ridicată. A doua a ținut de respectarea acordului cu învățământul și alocarea primelor sume din respectivul acord, iar cel de-al treilea domeniu la care am intervenit a fost sănătatea, unde s-au alocat sume suplimentare, în special pentru medicamente compensate.

Prin această ordonanță, s-a aprobat majorarea veniturilor bugetului consolidat cu 2.052,7 milioane lei, respectiv, 0,6% din produsul intern brut, a cheltuielilor, cu 3.337 milioane lei, respectiv, 1% din produsul intern brut, și a deficitului, de la 0,5% din produsul intern brut, la 0,9%. Menționez că această majorare a deficitului a fost făcută, în special, în zona cheltuielilor de capital.

Motivând în acest fel proiectul de lege, susțin proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență privind rectificarea bugetului de stat.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule ministru.

Din partea comisiilor, domnul președinte Varujan Vosganian.

 
 

Domnul Varujan Vosganian:

Domnule președinte, stimați colegi,

Având în vedere argumentația pe care Guvernul a prezentat-o și în fața celor două comisii, și în fața dumneavoastră, Comisiile pentru buget, finanțe și bănci au examinat proiectul de lege în ședința comună din 6 iunie 2006 și au hotărât, cu majoritate de voturi, să adopte raport de admitere.

În consecință, supunem spre dezbatere și adoptare plenului Parlamentului raportul de admitere și proiectul de lege. În anexă am inclus și o seamă de amendamente respinse.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Dacă există dezbateri generale?

Domnul deputat Mihai Tănăsescu, vă rog.

 
 

Domnul Mihai Tănăsescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Am simțit nevoia să iau cuvântul la acest punct de pe ordinea de zi, animat de discursul premierului Tăriceanu, în urmă cu câteva luni, când, exact de la acest microfon, spunea și accentua foarte puternic faptul că bugetul anului 2006 trebuie să fie un buget strâns, trebuie să fie un buget cu un deficit foarte mic, care să reprezinte un instrument foarte important pentru procesul de dezinflație în anul acesta.

Atunci, marea majoritate a colegilor deputați și senatori au crezut acest lucru și au votat proiecția de buget propusă de Guvern.

La fel de bine îmi aduc aminte cum, în timpul dezbaterilor, opoziția prezentă a subliniat, în nenumărate rânduri, faptul că bugetul anului 2006, așa cum era el prezentat, este unul ireal, este unul care nu poate să ducă anul 2006 în spate, fără modificări și fără a conduce la unele derapaje macroeconomice. Și vedem cum, numai după câteva luni de zile, în luna aprilie, Guvernul vine și modifică radical gândirea avută în luna decembrie a anului 2005.

Că se schimbă lucrurile nu este o nenorocire, dar faptul că ele se schimbă în rău este o nenorocire pe termen lung.

Vreau să vă spun că, în momentul de față, așa cum rectificarea ne este prezentată nouă astăzi, vine și aduce un plus de deficit de la 0,5%, așa cum a fost el aprobat, la 0,9% din produsul intern brut.

Este foarte clar că această măsură, argumentată de către ministrul finanțelor în fața dumneavoastră, va avea, în perioada următoare, un recul important în ceea ce privește inflația anului 2006. Deja, această problemă a inflației a fost abandonată de Guvernul Tăriceanu, este o problemă secundă, nu mai interesează pe nimeni acest lucru. Doar Banca Națională mai încearcă, prin diverse metode monetariste, să țină în frâu această inflație a anului 2006.

Dacă facem o analiză, însă, a modului de comportament guvernamental din perioada 1 ianuarie și până în prezent, observăm că actele normative emise de către Guvern fac ca deficitul bugetar, care nu este cuprins în rectificarea bugetară, să crească cu încă aproape 1% din produsul intern brut. Deci, există acte normative elaborate și necuprinse în proiectul bugetului din acest an.

Dacă facem o simplă adunare, vom vedea că la această propunere de 0,9%, actele normative care vor fi avute în vedere ulterior - și repet, necuprinse în buget și vor trebui să fie cuprinse, probabil, la o următoare rectificare anunțată, deja, de către Guvern - vor determina ca acest deficit să crească foarte mult.

Mai mult, intenția de rectificare din luna aceasta sau, probabil, luna următoare va duce la cheltuieli suplimentare, cheltuieli suplimentare legate, în special, de proiectele de infrastructură. La prima vedere, sigur, este un gest bun, dar care este, de fapt, consecința acestui gest? Și vom observa că deficitul bugetar va fi pierdut de sub control. El va urca la peste 2% din produsul intern brut.

Dacă adăugăm faptul că anul acesta, conform celor spuse de către Guvern, Fondul Proprietatea își va produce efecte, vom vedea că o bună parte din cheltuielile Fondului Proprietatea vor afecta și ele deficitul bugetar. Calculele făcute până în prezent estimează acest deficit al Fondului Proprietatea, care să afecteze bugetul statului, de aproximativ încă 0,8 - 0,9% din produsul intern brut.

Și așa vedem cum, de la un deficit aprobat de către Parlament la 0,5%, în anul 2005, pentru anul 2006, el crește, crește, crește și devine, într-adevăr, un instrument de instabilitate a finanțelor publice, un instrument de creștere a inflației, lucru care a fost chiar publicat, de dată recentă, în statistică, și îmi pun întrebarea: care este, de fapt, viziunea actualului Guvern în ceea ce privește politica bugetară?

Nu vedem, până în prezent, o nouă gândire de restructurare a cheltuielilor publice, pentru a putea să se restructureze și să avem, într-adevăr, un deficit care să fie un instrument al continuării procesului de dezinflație, și nu al creșterii inflației în România.

Este foarte clar că acest criteriu de convergență nominală - inflația - tinde să fie depășit, fiindcă anul 2007 și proiectul de buget, probabil, va avea o creștere a deficitului, pe bună dreptate, vizavi de lucrurile pe care România trebuie să le întreprindă în 2007, și pentru plata contribuțiilor, și pentru co-finanțări, și, cu atât mai mult cu cât veniturile propuse nu se ridică la cerințele pe care România le-ar avea, de peste 33 - 34% din produsul intern brut.

Deci, vedem, doamnelor și domnilor, cum această încercare de rectificare bugetară nu este decât un prim pas în ceea ce privește o disfuncție a finanțelor publice pe o perioadă mai lungă de timp.

De aceea, argumentând în fața dumneavoastră, Grupul Partidului Social Democrat va vota împotriva proiectului de lege.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Alte intervenții la dezbateri generale?

Domnul senator Gheorghe Funar, vă rog.

 
 

Domnul Gheorghe Funar:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Guvernul condus de premierul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu a pregătit cadrul legal pentru noi acte de corupție pe seama bugetului de stat și, mai ales, pe seama fondurilor europene.

Prin Programul de guvernare 2005 - 2008, premierul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu s-a angajat la toleranță zero la fenomenul corupției. De asemenea, comisarii europeni, în timpul procesului de aderare a României la Uniunea Europeană, au solicitat Guvernului țării noastre să nu faciliteze, inclusiv prin noile acte normative, acte de corupție.

Printre principalele măsuri anticorupție, pe care s-a angajat Guvernul Tăriceanu să le ia, în scopul îmbunătățirii mediului de afaceri, se numără și eliminarea procedurilor economice preferențiale. Acestea sunt aspectele teoretice. Cele practice se situează la polul opus. În continuare, vă voi prezenta doar două exemple.

Prin Legea nr.379/2005 - Legea bugetului de stat - la art.33 se prevede că: "La o posibilă rectificare a bugetului de stat pe anul 2006, din eventualele surse suplimentare, se vor aloca, cu prioritate, fonduri pentru autoritățile și instituțiile publice cu atribuții în realizarea planului de acțiune, pentru implementarea strategiei naționale anticorupție pe perioada 2005 - 2007 și a planului de acțiune pentru implementarea strategiei de reformă a sistemului judiciar, pentru aceeași perioadă, 2005 - 2007, ca urmare a angajamentelor asumate în cadrul negocierilor cu Uniunea Europeană."

Guvernul Tăriceanu a încălcat atât Constituția României, cât și prevederile Legii nr.379/2005, art.33, și în data de 19 aprilie 2006 a aprobat Ordonanța de urgență a Guvernului nr.32 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe acest an, fără a acorda fondurile necesare pentru autoritățile și instituțiile publice care să realizeze cele două planuri de acțiune pentru implementarea strategiei naționale anticorupție și a strategiei de reformă a sistemului judiciar.

De altfel, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.32/2006, s-a suplimentat cu cea mai mică sumă bugetul Ministerului Justiției.

Subliniem că din 1990 până în prezent, niciodată Guvernul României nu a acționat pentru rectificarea bugetului de stat după primul trimestru.

De altfel, în expunerea de motive la proiectul de lege pentru aprobarea acestei ordonanțe, Guvernul precizează că - citez: "Analiza execuției bugetare operative pe primele trei luni ale anului evidențiază faptul că veniturile bugetului general consolidat reprezintă 23,4% din estimările anuale, iar cheltuielile bugetului general consolidat reprezintă 20,6% din prevederile anuale."

Ca urmare, Guvernul a decis să suplimenteze veniturile bugetului general consolidat cu 2.052,7 milioane lei, respectiv, 0,6% din produsul intern brut, precum și suplimentarea cheltuielilor bugetului general consolidat cu 3.337 milioane lei, respectiv, 1% din PIB.

Ca urmare, Guvernul, prin această ordonanță de urgență, a majorat deficitul bugetar de la 0,5% din produsul intern brut, estimat inițial, la 0,9% din PIB, justificată de necesitatea demarării unor proiecte pentru infrastructură în domeniile prioritare, respectiv, transporturi și mediu, a unor proiecte de investiții în domeniul învățământului și sănătății, pregătirii proiectelor publice finanțabile din fonduri structurale pentru perioada 2007 - 2013.

Se știe că în luna decembrie a anului trecut, la propunerea Guvernului, Parlamentul a adoptat Legea bugetului de stat pe acest an. Apoi, după numai trei luni de zile, același Guvern descoperă că se impune demararea unor proiecte pentru infrastructură în domeniile menționate. Ca urmare, din bugetul de stat, prin această ordonanță de urgență, au fost suplimentate sumele, în principal, la următoarele ministere: în primul rând, la Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, unde fostul titular, nefiind prea priceput în cheltuirea a încă 585,7 milioane lei, a fost înlocuit cu un ministru experimentat în acest domeniu.

S-au suplimentat fondurile și la Ministerul Educației și Cercetării, Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Economiei și Comerțului, Ministerul Integrării Europene, la servicii din sistemul siguranței naționale și Ministerul Justiției.

Nu am găsit în această listă Ministerul Sănătății, la care făcea referire domnul ministru al finanțelor - sau, probabil, domnia-sa nu a avut timp să citească ordonanța.

Ca urmare, sunt nevoit să-i adresez distinsului ministru al finanțelor publice, dacă-mi permiteți, domnule președinte și onorat Parlament, doar trei întrebări, pentru edificarea dumneavoastră și pentru a vă influența asupra modului de vot.

O primă întrebare: de ce Guvernul a rectificat bugetul de stat pe acest an, când nu s-au realizat cu 1,6% veniturile bugetului general consolidat pe primul trimestru și când la cheltuielile la bugetul general consolidat s-a înregistrat o economie de 4,4% pe primul trimestru?

Cea de-a doua întrebare: de ce Guvernul a suplimentat cheltuielile bugetului general consolidat și a majorat deficitul bugetar al țării de la 0,5% la 0,9% din PIB?

Cea de-a treia întrebare: de ce ați încălcat, domnule ministru și Guvernul din care faceți parte, Legea nr.500/2002, art.6?

Ce spune această lege, doamnelor și domnilor parlamentari?

Legea 500/2002, la art.6, precizează următoarele: "Legile bugetare anuale pot fi modificate în cursul exercițiului bugetar prin legi de rectificare elaborate cel mai târziu până la data de 30 noiembrie. Legilor de rectificare li se vor aplica aceleași proceduri ca și legilor bugetare anuale inițiale."

Observați, doamnelor și domnilor parlamentari, că prin lege îi este interzis Guvernului să recurgă la ordonanță de urgență pentru rectificarea bugetului de stat.

Deci, repet întrebarea, domnule ministru: de ce ați încălcat legea?

Și ultima întrebare.

Ținând seama de afirmația pe care ați făcut-o, că s-au alocat bani la rectificarea de buget la Ministerul Sănătății, poate pentru acel tratament cu "tamiflutur", ce sumă s-a prevăzut la rectificarea de buget, domnule ministru, pentru Ministerul Sănătății? Personal, nu am găsit în rectificarea de buget.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Alte intervenții la dezbateri generale? Sigur că domnul ministru va răspunde la sfârșit.

Dacă mai există alte intervenții din partea grupurilor? Nu mai există.

Îl rog, atunci, pe domnul ministru, dacă dorește, să intervină în încheierea dezbaterilor și, sigur, să dea și răspunsuri la întrebările care s-au formulat.

 
 

Domnul Sebastian Vlădescu:

Alocație pentru sănătate - 62 milioane RONI, 620 miliarde lei vechi, în bugetul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Sunt ușor de găsit, domnule senator.

Am rectificat bugetul în luna aprilie. Într-adevăr, ceva nemaipomenit, nemaifăcut în România, și am rectificat bugetul prin ordonanță, un lucru absolut obișnuit în România, pe care l-au făcut toate guvernele, în fiecare an. Deci, vizavi de încălcarea Legii nr.500/2002, trebuie văzut, efectiv, dacă acest lucru s-a produs în 2001, 2002, 2003, 2004 etc. Și cred că fostul meu coleg vă poate da răspuns la această întrebare, dacă procedura este sau nu legală.

Pentru celelalte întrebări ale domnului senator Funar am dat răspuns în prezentare, de ce am făcut rectificarea bugetară și de ce am majorat veniturile și cheltuielile.

Vizavi de pericolul pentru macrostabilitatea economică, pe care îl reprezintă majorarea deficitului bugetar în acest moment și o eventuală majorare a deficitului și vizavi de declarațiile de la realizarea bugetului anului 2006, prezentat în Parlament, la sfârșitul anului trecut.

Alocăm bani pentru ceva legat de Uniunea Europeană. Alocăm bani, în mod dinamic, pentru un proces pe care Guvernul Tăriceanu Anton Constantin - mă bucur că numele îi este cunoscut în integralitate, Călin îi spun prietenii - alocăm bani pentru ceva ce acest Guvern începe să ducă la bun sfârșit: integrarea României în Uniunea Europeană.

Este un proces care, din păcate, la un moment dat, a fost aproape abandonat. Guvernul Tăriceanu începe să rezolve toate problemele care au existat vizavi de aderarea României la Uniunea Europeană și trebuie, în acest moment, să ne comportăm ca o țară care este membră a Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007. Acest lucru este astăzi cert, era cert, pentru noi, din luna aprilie, este evident, pentru Ministerul Finanțelor Publice, care construiește bugetul anului 2007 - și aici am să-i răspund domnului deputat Tănăsescu - în parametrii criteriilor de convergență nominală, 3% maxim deficit bugetar.

Deci, este o rectificare a bugetului, făcută pentru ca România să poată fi o țară europeană care absoarbe fonduri europene. Nu trebuie să fim doar o țară europeană care face plăți. Și acest proces de absorbție a fondurilor europene este un proces complicat și un proces care trebuie - și aici sunt de acord cu domnul senator - să fie un proces transparent, un proces curat, un proces în care ceea ce s-a întâmplat în anii anteriori să nu se mai întâmple, vizavi de utilizarea fondurilor bugetare, indiferent că ele sunt de la contribuabilul român sau de la contribuabilul european, și facem instituțiile necesare pentru ca acest lucru să se întâmple. Avem acordul Uniunii Europene vizavi de instituțiile pe care le punem în funcțiune, pentru ca distribuția fondurilor să se facă în mod transparent și în mod legal. Deci, din acest punct de vedere, vă rog să nu aveți nici un fel de emoție, banii vor fi implementați, de această dată, în proiecte de infrastructură care vor fi văzute de cetățeanul român.

De aceea am făcut rectificare bugetară. Această rectificare bugetară a fost făcută în concordanță cu discuțiile pe care le-am avut cu Banca Națională, în așa fel încât ținta de inflație să nu fie abandonată. Avem aceleași scopuri, Ministerul Finanțelor Publice și Banca Națională, dar nu trebuie să uităm că România, membră a Uniunii Europene, trebuie să dezvolte proiectele necesare, în primul rând, pentru cetățeanul român și, în al doilea rând, pentru a putea absorbi cât mai mulți bani de la cetățeanul contribuabil în Uniunea Europeană, din fondurile structurale.

Aceasta este motivația, nu există un pericol vizavi de ținta de inflație, în acest moment și sunt convins că, dacă banii alocați în continuare, care, eventual, vor majora deficitul bugetar, se vor duce în proiectele de infrastructură necesară, vom găsi, împreună cu Banca Națională, căile de a respecta criteriile de convergență.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule ministru.

Trecem la dezbaterea pe articole.

Titlul legii de aprobare a ordonanței.

Dacă există observații sau comentarii?

Domnul senator Funar. La titlul legii de aprobare a ordonanței de urgență.

 
 

Domnul Gheorghe Funar:

Mulțumesc, domnule președinte.

Am un amendament, doamnelor și domnilor senatori și deputați, la titlul legii.

Amendamentul a fost respins la comisii și el vizează următorul titlu: "Lege pentru respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.32/2006 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2006".

Este obligatoriu, doamnelor și domnilor parlamentari, să votați acest amendament. Ați depus un jurământ să respectați legea, să respectați Constituția României. La fel am depus și eu.

Vă reamintesc textul din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice locale, art.6.

Art.6, textul spune foarte clar: "Legile bugetare anuale pot fi modificate în cursul exercițiului bugetar prin legi de rectificare. Legilor de rectificare li se vor aplica aceleași proceduri, ca și legilor bugetare, anuale, inițiale.

Fiind încălcat acest articol din Legea nr.500/2002, nu aveți dreptul, doamnelor și domnilor parlamentari, să încălcați jurământul depus. Legea trebuie respectată.

Nu este nici o dificultate pentru Guvern.

După respingerea ordonanței va veni în fața Parlamentului cu un proiect de lege de rectificare a bugetului, așa cum cere legea.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Bodgan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Avem o propunere de supunere la vot a unui amendament respins.

Supun votului dumneavoastră amendamentul respins al domnului senator Gheorghe Funar, de modificare a titlului legii în Lege de respingere a ordonanței de urgență.

Vă rog să votați.

Cine este pentru amendamentul respins al domnului Funar?

Vă rog să numărați.

Da, vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Da, vă mulțumesc.

Cu 30 de voturi pentru, 20 de voturi împotrivă și 50 de abțineri, s-a respins.

Articolul unic, dacă există observații sau comentarii la articolul unic al legii.

Nu există.

Supun votului dumneavoastră articolul unic al legii.

Cine este pentru?

Voturi împotrivă?

Abțineri?

Da, vă mulțumesc.

213 voturi pentru, 151 voturi împotrivă, s-a adoptat articolul unic.

Ordonanța de urgență, titlul, obiecții sau observații, dacă sunt?

Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră titlul ordonanței de urgență.

Cine este pentru?

Da, vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Vă mulțumesc.

213 voturi pentru, 151 de voturi împotrivă, s-a adoptat. (gălăgie în sală)

Vă mulțumesc.

Articolul 1, obiecții, observații?

Nu sunt.

Voturi pentru?

214 voturi pentru.

Voturi împotrivă?

152 de voturi împotrivă.

S-a adopat.

Articolul 2, vă rog. Obiecții, observații nu sunt.

Voturi pentru?

La fel, 214 voturi pentru.

Voturi împotrivă?

152 voturi împotrivă.

S-a adoptat.

Articolul 3, obiecții, observații? Nu sunt.

Voturi pentru, vă rog.

214 voturi pentru.

Voturi împotrivă.

152 voturi împotrivă.

S-a adoptat.

Articolul 4, obiecții, observații? Nu sunt.

Voturi pentru, vă rog.

214 voturi pentru.

Voturi împotrivă.

152 voturi împotrivă.

Vă mulțumesc.

S-a adoptat.

Articolul 5, obiecții, observații. Nu sunt.

Voturi pentru, vă rog.

Vă mulțumesc.

214 voturi pentru.

Voturi împotrivă?

152 de voturi împotrivă.

Abțineri?

3 abțineri.

S-a adoptat.

Articolul 6, obiecții, observații? Nu sunt.

Voturi pentru, vă rog.

Mulțumesc.

215 voturi pentru.

Voturi împotrivă?

151 voturi împotrivă.

Abțineri?

4 abțineri.

S-a adoptat.

Articolul 7, obiecții, observații? Nu sunt.

Voturi pentru?

214 voturi pentru.

Voturi împotrivă?

154 voturi împotrivă.

Abțineri?

Nu sunt.

S-a adoptat.

Art.8. Obiecții, observații? Nu sunt.

Voturi pentru, vă rog.

216 voturi pentru.

Voturi împotrivă.

151 voturi.

Abțineri?

O abținere.

S-a adoptat.

Art.9.

Voturi pentru?

215 voturi pentru.

Voturi împotrivă?

152 voturi.

Abțineri?

O abținere.

Vă mulțumesc.

S-a adoptat.

Art.10

Voturi pentru.

Vă mulțumesc.

216 voturi pentru.

Voturi împotrivă?

152 voturi.

Abțineri?

Nu sunt.

S-a adoptat.

Art.11

Voturi pentru.

216 voturi.

Voturi împotrivă?

152 voturi.

Abțineri?

Nu sunt.

Vă mulțumesc.

S-a adoptat.

Art.12.

Voturi pentru.

216 voturi.

Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

152 voturi.

Abțineri?

Nu sunt.

S-a adoptat.

Art.13.

Voturi pentru?

216 voturi.

Voturi împotrivă?

153 voturi.

Abțineri?

Nu sunt.

S-a adoptat.

Art.14.

Voturi pentru?

216 voturi.

Voturi împotrivă?

152 voturi.

Abțineri?

Nu sunt.

S-a adoptat.

Art.15.

Voturi pentru?

217 voturi.

Voturi împotrivă?

154 de voturi.

Abțineri?

Nu sunt.

S-a adoptat.

Art.16.

Voturi pentru?

218 voturi.

Voturi împotrivă?

154 de voturi.

Abțineri?

Nu sunt.

S-a adoptat.

Art.17.

Voturi pentru?

217 voturi.

Voturi împotrivă?

154 de voturi.

Abțineri?

Nu sunt.

S-a adoptat.

Anexele, de la 1 la 6.

Voturi pentru?

217 de voturi.

Voturi împotrivă?

155 de voturi.

Abțineri?

Nu sunt.

S-a adoptat.

Supun votului dumneavoastră raportul Comisiilor pentru buget și legea în ansamblu.

Vă reamintesc, votăm proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență nr.32/2006 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2006.

Vă rog să votați.

Voturi pentru?

217 voturi.

Voturi împotrivă?

155 de voturi.

Abțineri?

Nu sunt abțineri.

Proiectul de lege a fost adoptat.

 
Dezbaterea și adoptarea proiectului de Lege pentru aprobarea contului general anual de execuție a bugetului de stat, a contului de execuție al bugetului fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și a contului general al datoriei publice, aferente anului 2004, și Raportul public pe anul 2004 al Curții de Conturi și proiectului de Lege pentru aprobarea contului general anual de execuție a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004, precum și a contului general anual de execuție a bugetului asigurărilor pentru șomaj pe anul 2004 și Raportul public pe anul 2004 al Curții de Conturi.

Vă informez că trebuie să supun votului dumneavoastră, de asemenea, Legea pentru aprobarea contului general anual de execuție a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004, precum și a contului general anual de execuție a bugetului asigurărilor pentru șomaj pe anul 2004, dezbaterile au avut loc, mai avem de dat votul pe articole.

Dacă la titlu există obiecții sau observații?

Nu există.

Supun votului dumneavoastră titlul,

Cine este pentru?

Da, mulțumesc.

Voturi împotrivă.

32 de voturi împotrivă.

Abțineri?

2 abțineri.

Vă mulțumesc, titlul a fost adoptat.

Art.1.

Voturi pentru?

Da, vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

32 de voturi.

Abțineri?

O abținere.

S-a adoptat.

Art.2. Observații, comentarii nu sunt.

Voturi pentru, vă rog.

Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă.

31 de voturi.

Abțineri?

2 abțineri.

S-a adoptat.

Art.3.

Voturi pentru.

Da, vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

30 de voturi.

Abțineri?

Nu sunt.

S-a adoptat.

Supun votului anexele.

Voturi pentru?

Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

32 de voturi.

Abțineri?

Nu sunt.

S-au adoptat.

Supun votului dumneavoastră raportul Comisiilor pentru buget și proiectul de Lege pentru aprobarea contului general anual de execuție a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004, precum și a contului general anual de execuție a bugetului asigurărilor pentru șomaj pe anul 2004.

Vă rog să votați.

Cine este pentru?

Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

32 de voturi.

Abțineri?

O abținere.

Proiectul de lege a fost adoptat.

Prezentarea raportului anual al Consiliului Superior al Magistraturii privind starea justiției și a Raportului de activitate al Consiliului Superior al Magistraturii pe perioada 12.01.2005 - 11.01.2006

La punctul 10 din ordinea de zi avem raportul anual al Consiliului Superior al Magistraturii privind starea justiției și Raportul de activitate al Consiliului Superior al Magistraturii pe perioada 12 ianuarie 2005 - 11 ianuarie 2006.

Are cuvântul domnul judecător Iulian Gîlcă, președintele Consiliului Superior al Magistraturii, pentru prezentarea celor două rapoarte.

Domnul judecător va prezenta rapoartele, după care vor urma prezentările pozițiilor din partea grupurilor parlamentare și a doamnei ministru.

 

Domnul Iulian Gîlcă - președintele Consiliului Superior al Magistraturii:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Doamnelor și domnilor,

Pentru justiția din România, ziua de 14 iunie 2006 este o zi de referință.

Spun acest lucru pentru că este pentru prima dată când Consiliul Superior al Magistraturii, care este reprezentat în această zi de președintele Consiliului Superior, prezintă în fața Camerelor reunite cele două rapoarte de activitate: Raportul de activitate al Consiliului și Raportul privind starea justiției.

Spun că este un moment deosebit pentru că în acest cadru se vor fixa, sper eu, pentru viitor, coordonatele în care puterea judecătorească va conlucra cu autoritatea legislativă din statul nostru, în așa fel încât reforma în materia justiției și reforma structurală a societății românești să fie una efectivă, în sensul principiilor europene, în sensul principiilor fundamentale ale drepturilor cetățeanului.

Am să prezint mai întâi raportul privind activitatea Consiliului Superior al Magistraturii pentru că aceasta este și ordinea în care ele au fost prezentate în plenul Consiliului.

Așa după cum rezultă din raportul pe care Consiliul Superior al Magistraturii l-a trimis Parlamentului, în perioada de referință activitatea Consiliului Superior al Magistraturii a fost concentrată pe necesitatea realizării și consolidării unui sistem judiciar independent, imparțial și eficient, fără de care nu se poate vorbi de înfăptuirea principiilor constituționale privind supremația legii și separația puterilor în stat.

Implementarea legilor reformei justiției, alături de realizarea potrivit competențelor, angajamentelor asumate de România pentru integrarea în Uniunea Europeană, astfel cum au fost cuprinse în documentul de poziție comună, precum și a obiectivelor și a măsurilor stabilite prin planul de acțiune pentru implementarea strategiei de reformă a sistemului judiciar în perioada 2005-2007...

 
 

Domnul Victor Ponta (din sală):

Vă supărați dacă vă rugăm să ascultăm totuși raportul... E totuși vorba de CSM...

 
 

Domnul Bodgan Olteanu:

Vă rog, dacă doriți să luați cuvântul pe procedură, domnule deputat, să-l luați în timpul în care vi se acordă. Da!?

Vă rog, domnule judecător...

 
 

Domnul Iulian Gîlcă:

...au constituit priorități ale Consiliului Superior al Magistraturii.

În acest cadru, pentru garantarea efectivă a independenței justiției, au fost îndeplinite următoarele măsuri:

Consiliul Superior al Magistraturii, în calitate de garant al independenței justiției, a dobândit competențe exclusive privind cariera magistraților și organizarea instanțelor și parchetelor.

De asemenea, Consiliul Superior al Magistraturii s-a preocupat de implementarea unor practici manageriale obiective și transparente la nivelul întregului sistem judiciar.

Aș dori aici să subliniez faptul că, datorită neocupării unor posturi la instanțele mai mici, nu s-a putut constitui la aceste instanțe colegiul de conducere care este principalul organ de conducere, în prezent, la nivelul instanțelor.

Introducerea sistemului de repartizare aleatorie a cauzelor. Acest sistem este binevenit în structura instanțelor, mai cu seamă, pentru că la parchete funcționează un sistem de repartizare obiectivă a cauzelor, acest sistem este funcțional, va fi îmbunătățit odată cu implementarea noului program de informatizare, Programul ECRIS, care este un program integrat.

De asemenea, componența completelor de judecată este stabilită de colegiile de conducere la instanțe, și nu de președintele acestora.

Stabilirea criteriilor obiective de distribuire a dosarelor la parchete au fost stabilite cu titlu de excepție în cazurile în care șeful parchetului poate redistribui dosarele repartizate inițial.

S-a introdus controlul instanței de judecată cu privire la actele de infirmare ale procurorului care efectuează urmărirea penală.

S-a adoptat și implementat codul deontologic al judecătorilor și procurorilor. Și aici mai sunt multe lucruri de făcut, există preocupare din partea Consiliului, s-au organizat foarte multe întâlniri cu magistrații, judecătorii și procurorii, pentru că în normele codului deontologic, care sunt norme de conduită ideală pentru un magistrat, să fie însușite și, nu numai atât, să fie respectate întru totul.

S-a preocupat în mod deosebit Consiliul Superior al Magistraturii și de repararea reputației profesionale a judecătorilor și procurorilor, la solicitarea acestora.

Pentru sporirea eficienței și responsabilizării sistemului judiciar au fost realizate următoarele măsuri:

  • în domeniul managementului resurselor umane ale instanțelor și parchetelor au fost cuantificate volumul de activitate, precum și dinamica resurselor umane pe termen scurt și mediu.
  • s-a constituit un sistem unitar de date statistice care să furnizeze informații necesare stabilirii și implementării unei politici de resurse umane și monitorizării sistemului judiciar.
  • au fost elaborate norme standard pe baza cărora au fost organizate concursurile pentru ocuparea funcțiilor de conducere și a funcțiilor de execuție la instanțe și parchete.
  • a fost adoptat Regulamentul privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor și procurorilor și suntem în restanță, totuși, cu o completare a acestui regulament, în ceea ce privește criteriile de performanță ale judecătorilor și procurorilor, absolut necesare pentru următoarele evaluări.
  • s-a stabilit necesarul de grefieri la instanțe în raport cu raportul grefier-judecător, și la parchete, în raport cu ceea ce înseamnă grefier-procuror.

În vederea îmbunătățirii calității actului de justiție, au fost realizate următoarele măsuri:

- în legătură cu cadrul legislativ în care trebuie să funcționeze sistemul judiciar, nu cred că mai este cazul să prezint în fața Camerelor reunite progresele făcute pentru că sunteți la fel de bine cunoscători ca și noi în legătură cu toate modificările aduse legilor privind sistemul judiciar.

Ceea ce însă vreau să prezint este modul în care Consiliul Superior al Magistraturii înțelege să se realizeze o unificare a practicii judiciare, care este atât de importantă pentru sistem și pentru imaginea lui în relația cu societatea civilă.

Noi suntem preocupați, nu atât pentru unificarea directă, pentru că nu avem competență. Competența va reveni până la urmă Înaltei Curți de Casație și Justiție, singura autoritate judiciară care, potrivit Constituției, este chemată să unifice practica judiciară. Însă, Consiliul Superior al Magistraturii este interesat în elaborarea unor norme foarte clare, sub aspectul procedurilor de unificare a practicii judiciare, și, în acest sens, am inițiat un proiect de lege pe care l-am și înaintat Ministerului de Justiție, în așa fel încât să existe și o altă modalitate de unificare a practicii judiciare, în afară de recursul în interesul legii.

În legătură cu unificarea practicii judiciare, suntem preocupați și pentru măsuri administrative la fiecare instanță, în așa fel încât judecătorii și procurorii să cunoască din vreme actele normative care sunt elaborate sau modificate, să cunoască practica judiciară și, mai cu seamă, practica CEDO și practica instanței supreme și a Curții Constituționale.

Referitor la pregătirea judecătorilor și procurorilor, au fost implementate programe de formare inițială și continuă a magistraților și de pregătire specifică a judecătorilor din cadrul secțiilor și completelor specializate.

Au fost extinse metodele și mijloacele de pregătire a judecătorilor și procurorilor, prin simpozioane, mese rotunde, seminarii, schimburi de experiență.

Ceea este însă de subliniat - și noi considerăm că este o neîmplinire a Consiliului Superior al Magistraturii și, în general, a sistemului judiciar, este că învățământul profesional al judecătorilor nu este unul integrat, cel puțin, în anul 2005, nu a fost unul integrat.

După preluarea conducerii Consiliului de către noua echipă, noi ne-am interesat foarte atent cum am putea să facem, în așa fel încât specializarea judecătorilor să fie în interesul instanțelor și nu exclusiv în interesul judecătorului. De ce spun în interesul judecătorului? Pentru că, de fapt, nu este o specializare în acest sens. De foarte multe ori, judecătorii și procurorii au acceptat să meargă la seminarii sau la diferite simpozioane, nu pentru că erau specializați pentru acel domeniu sau pentru acea activitate, ci pentru că doreau să meargă din instanță, să mai cunoască unele probleme de drept, să mai cunoască noutățile în materia dreptului. Noi am făcut acum o chestiune foarte importantă. Avem o bază de date pusă la punct prin intermediul Institutului Național al Magistraturii și Direcției noastre de resurse umane, prin care am evidențiat pe toți judecătorii și procurorii, în raport cu specializare lor. În momentul în care se vor organiza seminarii, cursuri, simpozioane pentru specializare, vom dirija pe acei judecători, în raport cu materia pe care o controlează, o stăpânesc.

Aș dori să fac, sub acest aspect, mai multe precizări în legătură cu modul în care am organizat concursurile de admitere în magistratură, concursurile de promovare pe posturile vacante de execuție sau concursurile de numire pe posturile de conducere.

Aceste concursuri au creat nemulțumiri atât pentru judecători, cât mai ales pentru societatea civilă care a asistat, nu de puține ori, la adevărate show-uri prin presă, referitor la modul în care se desfășoară concursurile.

Problema este mai complexă. Noi lucrăm prin Institutul Național al Magistraturii, pe care îl coordonăm, și avem o responsabilitate, sub acest aspect, însă, multitudinea concursurilor, sunt atât de multe concursuri în sistemul judiciar românesc, încât, deja, începe să fie o povară pentru judecători.

Deja, foarte mulți judecători și procurori nu mai acceptă să facă parte din comisiile de concurs, din comisiile de elaborare a subiectelor, din comisiile de corectare... ultimul concurs pe care l-am organizat cu privire la ocuparea funcțiilor de conducere, chiar ne-a creat probleme serioase sub acest aspect. Poate că ar trebui să gândim în plan legislativ o altă formă de promovare, o altă formă de ocupare a funcțiilor de conducere, sigur, cu respectarea criteriilor obiective de selecție, în așa fel încât cei mai buni magistrați să fie promovați.

În legătură cu modul în care noi am înțeles să ocupăm posturile vacante, este o problemă pe care o avem în interes și în relație cu Uniunea Europeană. Experții europeni au urmărit cu atenție modul în care în sistem sunt ocupate posturile vacante. Sigur că, potrivit legii, există trei modalități de ocupare a posturilor. Poate să existe, la un moment dat, un dezechilibru în legătură cu modalitatea de ocupare, având în vedere că Institutul Național al Magistraturii organizează anual concursuri de admitere în magistratură, iar magistrații formați la I.N.M. pot să-și desfășoare activitatea numai după doi ani de institut și apoi încă un an de stagiu.

Am încercat să abordăm și celelalte modalități de admitere în magistratură, am rezolvat și sub aspectul regulamentelor această problemă, dar cea de-a treia modalitate, respectiv, numirea directă, nu este foarte agreată nici de Uniunea Europeană și nici de sistemul judiciar, ca atare, având semnale că judecătorii, care sunt direct numiți în justiție dintre cei care au vechime în avocatură de peste zece ani sau care au fost cândva judecători sau procurori, nu se integrează rapid, așa cum noi am fi dorit să se integreze rapid, pentru că ocupau imediat posturile și puteau să judece. Sub acest aspect, am gândit că ar fi bine să suspendăm deocamdată procedura de numire directă și se pare că în proiectul viitor de modificare a Legii nr.303/2004 va fi introdusă această normă.

O componentă foarte importantă a Consiliului Superior al Magistraturii este inspecția judiciară.

Inspecția judiciară a funcționat încă de la constituirea Consiliului Superior al Magistraturii în actuala formă, însă, la început, datorită numărului redus de posturi, datorită nefinanțării posturilor și, nu în ultimă instanță, datorită spațiului neadecvat, nu am putut face controale efective la instanțe și parchete, în așa fel încât să avem o evaluare completă care să ne permită luarea unor decizii coerente și eficiente pentru sistem.

De aceea, în ultima perioadă suntem preocupați pentru ocuparea tuturor posturilor de inspectori, am avut chiar un interviu săptămâna trecută pentru inspectorii judecători, am selectat puțini, e adevărat, dintre cei care au candidat, dar vom mai organiza în continuare asemenea concursuri pentru că suntem interesați să aducem inspectori de foarte bună calitate, pentru că de acolo noi avem date elocvente atât cu privire la calitatea actului de justiție, cu privire la conduita judecătorilor și procurorilor, cât și cu privire la modul în care sistemul funcționează ca un tot.

Pentru asigurarea transparenței actului de justiție au fost realizate următoarele măsuri.

S-au înființat compartimente de informații și relații cu publicul la instanțe, care funcționează destul de bine. Doar la micile instanțe, aceste compartimente nu sunt foarte bine structurate.

S-a dotat cu echipament de comunicații compartimentul de informații și relații cu publicul, s-au pregătit aceste compartimente prin seminarii organizate de Institutul Național al Magistraturii, se furnizează informații de interes public și se actualizează pe site-urile Consiliului Superior al Magistraturii și ale instanțelor aceste informații, s-au realizat și distribuit multe ghiduri de orientare pentru justițiabili.

S-a elaborat un ghid de bune practici în raporturile instanțelor și parchetelor cu mass-media și societatea civilă.

S-a creat o secțiune interactivă pe site-ul consiliului care să faciliteze dialogul direct al magistraților cu Consiliul Superior al Magistraturii.

O manifestație foarte importantă a fost cea de genul ușilor deschise, prin invitarea unor grupuri țintă, studenți de la drept, elevi, diverse categorii profesionale, la sediul Consiliului Superior al Magistraturii, cu care s-au purtat discuții în legătură cu modul în care se exercită profesia de judecător și procuror, care sunt responsabilitățile judecătorului și procurorului, care este evoluția sistemului judiciar în România.

Transparency International Romania a realizat studiul privind percepția magistraților asupra independenței sistemului judiciar. Concluziile studiului au impus măsuri pentru înlăturarea deficiențelor constatate, referitoare la relația justiție - mass-media, garanțiile legate de independența sistemului judiciar, relația dintre sistemul judiciar și Guvern, respectiv Parlament, activitatea Consiliului Superior al Magistraturii în apărarea independenței justiției, a sistemului de evaluare, promovare și răspundere disciplinară.

S-au făcut evaluări asupra managementului instanțelor și parchetelor, asupra calității actului de justiție, asupra pregătirii profesionale a magistraților.

În ceea ce privește accesul liber la informații de interes public din sistemul judiciar, cu respectarea normelor privind protecția datelor personale, s-a urmărit asigurarea furnizării informațiilor de interes public și actualizarea acestora pe site-urile proprii.

S-a făcut o evaluare a modului de împlinire a obligațiilor stabilite de lege în domeniul protecției datelor personale.

Pentru garantarea accesului liber al cetățenilor la justiție au fost realizate următoarele măsuri.

A fost elaborat un studiu de fezabilitate privind impactul socio-economic și financiar, instituțional și statistic, generat de asigurarea asistenței juridice gratuite, a fost inițiată o campanie de informare a cetățenilor, cu privire la formarea și condițiile de obținere a asistenței juridice gratuite, au fost întocmite materiale documentare referitoare la acordarea asistenței juridice, s-a asigurat folosirea interpreților în cadrul proceselor judiciare în care persoanele care participau nu cunoșteau limba română.

Pentru realizarea atribuțiilor conferite de Constituție și Legile Reformei în justiție, Consiliul Superior al Magistraturii a beneficiat de alocații bugetare și a conlucrat cu instituțiile centrale cărora le-au revenit sarcini în implementarea strategiei de reformă a sistemului judiciar.

De asemenea, Consiliul Superior al Magistraturii s-a bucurat de prezența, la ședințele sale mai importante, a președintelui României și a conlucrat cu Administrația Prezidențială.

Totodată, Consiliul Superior al Magistraturii a realizat o bună conlucrare cu Comisiile juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări ale Senatului și Camerei Deputaților, cu Ministerul Justiției, precum și cu alte instituții, asociații profesionale și organizații neguvernamentale.

Pe parcursul anului 2005 au fost întâmpinate și unele greutăți cu repercusiuni negative asupra volumului și calității muncii depuse, astfel lipsa unui sediu corespunzător a determinat o încadrare minimă a aparatului tehnic, situație reflectată în eforturile, uneori peste limită, pe care a trebuit să le depună personalul existent.

Modificarea și completarea reformei în justiție, pe lângă unele aspecte negative a avut și o serie de consecințe negative, determinate, pe de-o parte, de termenele foarte scurte pentru implementarea acestora iar, pe de altă parte, de inexactitatea și ambiguitatea unor texte.

Din perspectiva strategiei de reformă a sistemului judiciar și a cerințelor Uniunii Europene, se impun noi modificări legislative referitoare la: consolidarea și nu diminuarea rolului și competențelor Consiliului Superior al Magistraturii, așa cum s-a procedat prin Legea nr.247/2005, restrângerea influenței Executivului asupra carierei procurorilor, în sensul revenirii la forma anterioară a legii, în ceea ce privește numirea conducerilor Parchetelor la cel mai înalt nivel.

Regândirea rolului Consiliului Superior al Magistraturii, ca instanță de control judiciar, față de calea de atac exercitată împotriva hotărârilor definitive, pronunțate de secțiile consiliului, întrucât, pe de-o parte, intervine incompatibilitatea membrilor consiliului care s-au pronunțat în secție iar, pe de altă parte, nu toți membrii pot face parte dintr-o instanță de judecată, mă refer la ministrul justiției și reprezentanții societății civile.

Noi solicităm ca administrarea bugetului instanțelor să treacă la Consiliul Superior al Magistraturii cât mai urgent.

Toate aceste propuneri se înscriu în imperativul major al realizării și consolidării unui sistem judiciar independent, imparțial și eficient.

Consiliul Superior al Magistraturii, în calitate de garant și de reprezentant al autorității judecătorești, are capacitatea de a-și îndeplini toate îndatoririle legale și constituționale.

Rezultatele obținute în cursul anului 2005 constituie premise ale îndeplinirii obiectivelor și măsurilor stabilite, potrivit competențelor în planul de acțiune pentru implementarea strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005 - 2007 și a cerințelor necesare aderării României la Uniunea Europeană.

Vă rog să-mi permiteți să mai suportați câteva minute pentru că aș vrea să sintetizez și Raportul privind starea justiției.

 
   

(Ședința este condusă în continuare de domnul senator Nicolae Văcăroiu - președintele Senatului.)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog, aveți cuvântul.

 
 

Domnul Iulian Gîlcă:

Punctul de plecare ce ține de starea justiției l-a constituit, cum era și firesc, reforma sistemului judiciar și, în strânsă legătură cu aceasta, efectuarea unei analize, din punct de vedere cantitativ și calitativ, a realizării actului de justiție.

De asemenea, raportul cuprinde un capitol destinat analizei legăturilor dintre autoritatea judecătorească și celelalte autorități ale statului, precum și dintre autoritatea judecătorească și societatea civilă.

Am să trec direct la analiza de sistem.

În capitolul care este afectat analizei de sistem, am parcurs aspectele cantitative ale sistemului judiciar cât și aspectele calitative.

În ce privește aspectul cantitativ al volumului de activitate, doresc să informez plenul Camerelor că, în anul 2005, instanțele judecătorești, la toate cele trei nivele, au soluționat 1.908.047 cauze, dintre care 1.255.671 cauze la judecătorii, celelalte cauze au fost soluționate la tribunale și curțile de apel.

Un indicator foarte important în legătură cu soluționarea acestui volum foarte mare de cauze îl reprezintă operativitatea de soluționare a cauzelor, care au fost la nivelul anului 2005 de 84,7%, aproximativ 85%, în sensul că au fost soluționate 1.547.655 cauze.

Referitor la analiza calitativă a activității justiției.

Adoptarea Legii nr.247/2005 face parte din măsurile necesare accelerării reformei proprietății și justiției, a cărei finalitate o constituie garantarea dreptului de proprietate și respectiv realizarea unui sistem judiciar independent, imparțial și eficient.

Cadrul acestei legi permite o asigurare a transparenței actului decizional la nivelul conducerii instanțelor, de asemenea, permite sporirea credibilității magistraților pentru că s-a realizat obligația de a depune declarații la apartenența sau neapartenența ca agent sau colaborator al organelor de securitate ca poliție politică, apartenența sau neapartenența acestora ca lucrători operativi, informatori sau colaboratori ai Serviciilor de Informații, declarații privind funcțiile juridice ori de investigare sau cercetare penală, exercitate de soț și rude sau afini, până la Gradul IV inclusiv, declarații de interese, precum și declarații de avere.

Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară a dat o nouă dimensiune mai conturată și mai bine structurată specializării judecătorilor în cadrul secțiilor sau completelor specializate pe diferite materii.

Referitor la reforma proprietății, poate că vă veți întreba ce caută un asemenea capitol în raportul privind starea justiției... Explicația pe care eu pot să o dau acum, în mod direct este aceea că în decizia CEDO care privește cauza "Păduraru, contra României" s-au stabilit obligații pentru toate autoritățile statului, inclusiv pentru Parlamentul României, organul legiuitor, pentru a se crea un cadru coerent de reglementare în ceea ce privește proprietatea. Pentru justiție s-a impus obligativitatea unificării practicii judiciare, iar pentru organele administrației de stat s-a stabilit sarcina ca acestea să respecte întru totul și în mod imperativ termenele pe care legea le impune, mai cu seamă în emiterea titlurilor de proprietate.

Cu privire la termenele de soluționare a cauzelor:

Analiza cauzelor care au condus la întârzierea soluționării pricinilor plasează responsabilitatea unei atari situații, atât în sarcina instanțelor și parchetelor, cât și în sarcina părților și a celorlalți participanți la proces, inclusiv la auxiliarii justiției.

Verificările întreprinse de Consiliul Superior al Magistraturii, prin intermediul inspecției judiciare, au confirmat existența mai multor motive de amânare.

Noi monitorizăm acele motive pe care le putem aprecia ca fiind imputabile judecătorului și am trecut la un sistem foarte eficient, în sensul ca magistratul, judecătorul și procurorul să-și autoevalueze modul în care soluționează în termen cauzele.

Sigur că președintele de secție sau președintele instanței intervine doar în plan administrativ în acest proces, de aceea nu este afectată independența judecătorului sau procurorului.

Credem că sub aspectul operativității, celerității soluționării cauzelor este necesară și o intervenție legislativă și sunt informat că în elaborarea codurilor de procedură penală și civilă există preocupare sub acest aspect și sper să fie dusă la bun sfârșit.

Am dar aici exemple în legătură cu modul în care funcționează celeritatea la instanțe, nu cred că este cazul să prezint cifre, sunt chestiuni prea tehnice, aș vrea să trec peste acestea.

În legătură cu indicii de calitate, puterea judecătorească are misiunea de a înfăptui actul de justiție, respectiv de a asigura preponderența dreptului.

Calitatea actului de justiție este influențată atât de factorii obiectivi, sens în care amintim legislația stufoasă într-o permanentă modificare, volumul mare de activitate, insuficiența condițiilor materiale necesare desfășurării activității, cât și unor multipli factori subiectivi care țin de responsabilitatea judecătorului și procurorului.

Între acești factori, cunoașteți foarte bine, sunt unii legați de pregătirea profesională deficitară la unele instanțe, apoi factorii subiectivi sunt legați de modul în care judecătorii și procurorii responsabilizează actul de justiție, de foarte multe ori numărul foarte mare de cauze nepermițându-le să studieze cu temeinicie procesele pe care le au de judecat.

În pofida tuturor greutăților întâmpinate, situațiile statistice relevă faptul că în cadrul instanțelor s-au depus eforturi pentru înfăptuirea calitativă a actului de justiție.

Vreau să dau câteva cifre și să facem un raport, să vedeți că ceea ce este obiectiv în a aprecia calitatea actului de justiție nu este niciodată relevat de presă sau de alte mijloace de informare.

Din totalul de 1.028.315 hotărâri pronunțate la judecătorii, au fost desființate în căile de atac 48.896, ceea ce reprezintă un procent de 4,8%. Aceasta înseamnă că 95,2% dintre hotărâri au devenit definitive și irevocabile, fără să fie exercitate căile de atac.

Prin urmare, încrederea în actul de justiție a participanților la proces este suficient de consistentă, problema este că societatea încă nu are o încredere deplină și, de aceea trebuie să facem eforturi pentru a credibiliza actul de justiție.

Una din principalele cauze care afectează negativ calitatea actului de justiție este practica neunitară, așa cum am spus.

Am tratat în celălalt raport practica neunitară, aici am dezvoltat problema unificării practicii judiciare prin proiectul de lege pe care noi l-am elaborat împreună cu judecătorii Înaltei Curți și l-am trimis Ministerului Justiției pentru a fi urmată procedura de elaborare a legii, dacă se va însuși punctul nostru de vedere.

Raporturile României cu CEDO reprezintă o foarte importantă problemă, pe care societatea o percepe așa cum este ea prezentată și cum este, în mod real, prezentată.

La Curtea Europeană a Drepturilor Omului erau înregistrate, atunci când a fost elaborat proiectul de raport și când a fost votat în plen, 9.245 de cereri împotriva României, ceea ce reprezintă 18% din numărul cererilor depuse de 46 state membre.

Dintre aceste cauze 6000 au fost deja repartizate unui complet de judecată.

Numărul cazurilor comunicate în ultimii ani de CEDO, agentului guvernamental din România este în continuă creștere.

53 de cauze au fost comunicate în anul 2003, 70 cauze au fost comunicate în anul 2004 și 137 cauze în anul 2005.

Cazuistica recentă a României la CEDO este structurată pe proprietate, cele mai multe cazuri, și de aceea am și introdus în raportul meu acea instituție deosebit de importantă pentru democrație, "proprietatea". De asemenea, CEDO reproșează statului român adoptarea unor acte, legat de proprietate.

Statul român a fost deja condamnat în cauze având ca obiect încălcarea art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care se referă la dreptul la un proces echitabil ca urmare a neexecutării unor hotărâri judecătorești, de asemenea, pe rolul CEDO s-au aflat și se află în continuare cauze având ca obiect exercitarea de violențe asupra unor comunități de etnie rromă, statului român imputându-i-se faptul că nu a întreprins măsuri legale pentru prevenirea unor astfel de violențe.

Mai există pe rolul Curții Europene procese prin care Biserica Greco-Catolică revendică lăcașurile de cult, de asemenea mai sunt procese în care, ca obiect există relele tratamente aplicate minorilor.

Vulnerabilități ale sistemului judiciar.

Modificările legislative survenite în materia competențelor instanțelor judiciare, intervenite prin Legea nr.219/1998 și Legea nr.247/2005, afectează, în același timp, și soluționarea cauzelor.

Deci, sunt probleme care sunt legate de modul în care trebuie interpretată succesiunea în timp a legilor, în condițiile în care, prin lege, nu sunt norme tranzitorii, judecătorii pot da soluții contradictorii care afectează, cu siguranță, imaginea sistemului judiciar.

Controalele efectuate la instanțe, cu referire la respectarea dispozițiilor procedurale și soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, relevă faptul că amânarea soluționării cauzelor a fost determinată, în numeroase situații, de aspecte culpabile judecătorilor și procurorilor, dar și de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale de către părțile din proces, din neefectuarea rapoartelor de expertiză, de dificultăți întâmpinate în îndeplinirea procedurilor.

Vulnerabilități ale sistemului judiciar datorate încălcării legii de către magistrați.

Problema este legată de sancționarea disciplinară a magistraților, judecătorilor și procurorilor și de situațiile în care judecătorii și procurorii sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea de acte de corupție, îndeosebi pentru acte de corupție.

Ceea ce vreau să subliniez este că în anul 2005 au fost exercitate 19 acțiuni disciplinare, dintre acestea 16 au fost soluționate prin hotărâri ale secțiilor, dintre care 9 soluții definitive și irevocabile, 5 soluții aflate în recurs la Înalta Curte, iar două se aflau pe rolul secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

În 12 cazuri, secțiile au pronunțat soluții de admitere a acțiunii disciplinare, 4 cazuri cu avertisment, 4 cazuri cu diminuarea indemnizației, 2 cazuri cu mutarea disciplinară la altă instanță, pentru o perioadă de trei luni, iar în două cazuri s-a dispus excluderea din magistratură.

După ce au fost constituite comisiile de disciplină, la nivelul secțiilor s-au promovat acțiuni disciplinare doar la nivelul secției pentru judecători, secția pentru procurori nu a promovat în anul 2005 nici o acțiune disciplinară.

În legătură cu răspunderea penală a magistraților, am arătat în raport că au fost trimiși în judecată 10 magistrați, judecători și procurori. Până la data elaborării raportului, nu aveam comunicate soluțiile definitive, în materie penală și de aceea nu am făcut precizări în acest sens.

De asemenea, în urmărirea penală existau 7 judecători, pentru 4 dintre aceștia dându-se soluția de scoatere de sub urmărire penală.

Eu cred că în expunerea pe care am făcut-o au fost prezentate, chiar dacă succint, principalele și cele mai importante aspecte din activitatea sistemului judiciar, Consiliului Superior și instanțelor și Parchetelor, care interesează activitatea Parlamentului și, în general, societatea românească. Ceea ce vreau să subliniez este că numai printr-o conlucrare directă și eficientă între autoritățile statului se poate realiza un sistem judiciar coerent, independent și eficient, așa cum credem că trebuie să fie sistemul românesc judiciar.

Vă mulțumesc pentru atenție și vă doresc toate bune! (Aplauze)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc foarte mult.

Stimați colegi,

În primul rând vă rog să vă ocupați locurile în sală și să asigurăm puțină liniște, vă rog foarte mult.

Vă rog, domnule Giurăscu.

Vă rog să vă ocupați locurile.

Domnule Sârbu Marian, vă rog.

Vă rog să vă ocupați locurile în sală.

Domnule Cutaș, poate lăsați colegul să ocupe locul.

Vă mulțumesc foarte mult.

Domnule Stanciu, ne dați o mână de ajutor pentru a lucra în mod civilizat? Vă rog foarte mult.

Stimați colegi,

Birourile permanente vă propun în continuare următoarea procedură, sigur, în conformitate cu prevederile legii pe care noi am adoptat-o, președintele Consiliului Superior al Magistraturii vine anual și ne prezintă raportul de activitate al Consiliului Superior al Magistraturii și Raportul privind starea justiției, pe anul respectiv, o prezentare și atât.

S-a considerat că nu este suficient și s-a mers pe formula ca fiecare grup politic din Senat și Camera Deputaților, însumat, să aibă la dispoziție 10 minute pentru a-și expune un punct de vedere vizavi de rapoartele prezentate.

De asemenea, doresc să vă informez că doamna ministru Monica Macovei și-a exprimat dorința de a lua cuvântul, sigur, cu acceptul plenului.

Dacă sunt obiecții, vă rog, la această procedură?

Domnule deputat Ponta, aveți cuvântul.

 
 

Domnul Victor Ponta:

Mulțumesc, domnule președinte.

Este foarte bine că discutăm și este foarte bine și dacă invitați ai noștri doresc să ia cuvântul, fac, însă, un apel aici, și regulamentar, dincolo de decizia comisiilor și a birourilor permanente de a vorbi numai grupurile parlamentare, dar fac un apel și către doamna ministru Macovei de a da dovadă de echilibru și respect față de Consiliul Superior al Magistraturii.

Cred că poziția dânsei, pe care o anticipăm ușor, o poziție, evident, de critică în înfierarea Consiliului Superior al Magistraturii, ar accentua ideea ca acest Consiliul Superior al Magistraturii se află sub puterea Ministerului Justiției.

Eu cred că spațiul parlamentar este un spațiu de dezbatere între grupurile politice și așa cum Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat își va expune opinia, își va expune și Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal. Nu este un spațiu în care să se certe ministrul Justiției sau să-i certe pe cei din Consiliul Superior al Magistraturii.

Îmi doresc foarte mult să mai precizăm un lucru, ministrul justiției este membru al Consiliului Superior al Magistraturii, a participat, sper, nu știu, sper că nu a luat indemnizația fără să participe la dezbaterile din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, și și-a expus punctul de vedere acolo, nu poate să fie și membru în Consiliul Superior al Magistraturii, să participe acolo, aici participă în calitate de ministru, centrează, dă cu capul, este și jucător și arbitru.

Cred că am ascultat cu toții poziția președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, cred că așa cum este normal în practica parlamentară, toate grupurile își vor spune punctul de vedere și ați văzut că de această dată nu am aplicat cutuma ca fiecare grup să aibă un timp de dezbatere, în funcție de numărul membrilor săi, ci un număr egal, 10 minute pentru fiecare grup.

Președintele Consiliului Superior al Magistraturii nu va răspunde, eventual, la pozițiile noastre, oricum nu poate să facă acest lucru și cred că în măsura în care ministrul justiției va lua acum cuvântul, mă rog, este decizia dânsei, sigur eu doresc să o ascult de fiecare dată, dar cred că va lua acum cuvântul, va face ceea ce știm cu toții, va ataca acest Consiliu Superior al Magistraturii și vom transforma o discuție care cred că era necesară între Parlament, care îi numește pe membrii Consiliului Superior al Magistraturii, și un organism absolut independent, care este chiar garantul justiției, într-o dezbatere politică între un ministru, sigur susținut de Partidul Democrat, foarte bine, și celelalte grupuri parlamentare, iar Consiliul Superior al Magistraturii va fi iarăși un sac de bătaie pentru ministru.

 
   

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Victor Ponta:

Domnule președinte,

Eu cred că doamna ar da dovadă de echilibru și respect față de Consiliul Superior al Magistraturii, dacă cel puțin astăzi ar prefera să asculte pozițiile Consiliului Superior al Magistraturii și ale grupurilor și, sigur, va critica diseară la televizor Consiliul Superior al Magistraturii.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc foarte mult.

Rugămintea este, stimați colegi, nu anticipați ce vrea să spună un coleg senator, deputat sau un ministru.

Domnul deputat Bolcaș, vă rog.

 
 

Domnul Lucian Bolcaș:

O să mă disociez de punctul de vedere al tânărului meu coleg, în primul rând pentru că ne aflăm în Parlamentul României care este un for esențialmente democratic.

Nu concep o dezbatere despre starea justiției fără cuvântul, punctul de vedere al ministrului justiției, înfățișată în fața Parlamentului.

Ar fi o absurditate!

Dacă am acceptat ideea unor luări de poziție, nu a unor dezbateri, atunci este normal să fie prezentat și punctul de vedere al ministrului justiției, în forma în care domnia-sa, înțelege să o facă.

Este un lucru absolut cunoscut că în persoana doamnei Monica Macovei, ca ministru al Justiției, există multe aspecte de intoleranță și, să-i spunem eufemistic, intransigență în raport cu cei care nu-i împărtășesc punctele de vedere.

Eu aș vrea să-i dăm dovadă de democrație adevărată și să o ascultăm în aceste cadre democratice.

Nu vreau să fie o lecție, ar fi prea mult, vreau să fie numai un exemplu!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimați colegi,

Vă rog foarte mult să încercăm să scurtăm această problemă de procedură, este ora 12.30 și obligatoriu trebuie să facem încă cel puțin un punct, și mă refer la numirea membrilor în Consiliul de Supraveghere a Pensiilor Private, care înseamnă vot cu bile.

O să continuăm să dezbatem acest punct, după care vă rog să fiți de acord să dăm votul secret cu bile, ca apoi să încheiem programul. Asta înseamnă că prelungim programul până facem cele două puncte, probabil încă o oră, o oră și un sfert.

Vă consult cine este pentru?

Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Abțineri.

Mulțumesc.

S-a aprobat.

Domnule deputat Rădulescu, aveți cuvântul.

 
 

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi, Constituția României, atunci când vorbește de Consiliul Superior al Magistraturii se referă doar la atribuțiile sale generale și începe prin a spune că acesta este garantul independenței justiției, mai departe nu spune cum se relaționează acest consiliu cu Parlamentul, legea, însă, arată că este necesară prezentarea unui raport de activitate și, mai mult decât atât, prezentarea unui Raport asupra stării justiției.

Nu există în această privință prevedere în literă de lege, dar poate să se creeze o cutumă, Biroul permanent, atunci când a luat în discuție această chestiune, a considerat, pe bună dreptate, că subiectul este prea important, "Starea justiției în România zilei de astăzi", ca să nu suscite, dacă nu neapărat o dezbatere politică, în sensul în care suntem noi obișnuiți, măcar o prezentare a punctelor de vedere a grupurilor parlamentare față de această temă și a hotărât, pe bună dreptate - salut și susțin această hotărâre - să propună Camerelor ca fiecare grup să aibă un timp egal la dispoziție, nu după algoritm, și asta spune ceva, pentru prezentarea punctelor de vedere.

Cum ar fi această prezentare de puncte de vedere față de starea justiției în România anului 2006, fără prezentarea unui punct de vedere din partea Ministerului Justiției, care este chiar beneficiarul acestui raport care a fost prezentat în fața dumneavoastră?

Mi s-ar părea un lucru absolut împotriva firii!

Deci, este un lucru mai natural ca Ministerul Justiției, prim-ministrul să își prezinte aici un punct de vedere, chiar dacă grupurile parlamentare să se exprime asupra acestui lucru. Asta vroiam să spun și nici n-aș considera necesar să facem un vot pe această temă.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc. Stimați colegi, n-ați vrea să ne oprim aici? Bine. Domnul senator Șerban Nicolae.

 
 

Domnul Șerban Nicolae:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Dacă legiuitorul ar fi vrut ca Raportul CSM și Raportul privind starea justiției să se desfășoare cu ascultarea punctului de vedere al ministrului justiției, ar fi trecut în mod expres o astfel de dispoziție în lege. Absența unei astfel de dispoziții, se bazează pe o chestiune de bun simț, și anume faptul că ministrul justiției este membru de drept al CSM. De ce să ascultăm punctul de vedere al ministrului justiției și să nu ascultăm, să zicem, și punctul de vedere al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru că există o dispoziție care spune că justiția în România se organizează prin Înalta Curte și instanțele subordonate. Deci, din acest punct de vedere, ar însemna să acceptăm o cutumă care ascunde un mare viciu, și anume, acela că un membru al CSM prezintă opinie separată, lucru care nu a fost prevăzut în lege și nici n-a fost dorit în lege. Oricare din membrii CSM, în condițiile astea, ar putea să solicite, să prezinte un punct de vedere separat de Raportul CSM. De aceea, eu fac apel, totuși, la rațiune, la memorie, în ceea ce privește legea referitoare la CSM, și vă rog să fiți de acord că tocmai pentru aceste motive, pentru un echilibru, s-a solicitat, pentru că nu e vorba de un vot pe Raportul CSM și nici pe cel privind starea justiției, ca partidele, grupurile parlamentare reprezentate în Parlament, să-și prezinte un punct de vedere într-un interval egal de timp. Fac apel la dumneavoastră să acceptăm acest lucru, pe baza celor spuse de președintele Gâlcă privind activitatea CSM și starea justiției, grupurile politice să prezentăm punctul de vedere și să închidem aici dezbaterile, așa cum spune legea și așa cum era normal. Altminteri, am accepta un precedent deosebit de periculos și am discrimina între membrii CSM. Vă rog să fiți de acord că nu putem să acceptăm acest lucru. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog, domnule deputat.

 
 

Domnul Petru Călian:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Doamna Monica Macovei are o dublă calitate: astăzi, aici, ministru al justiției și membru în CSM. Dorința domniei-sale de a face lumină și de a interveni în terenul celor două Camere este salutară din partea Partidului Conservator, deoarece ni se pare absolut firesc să discutăm deschis, să discutăm orice în plenul Camerei Deputaților și Senatului, astfel încât să nu mai existe dubii că ar fi disfuncționalități între Ministerul Justiției și CSM, deși ele, suntem convinși, știm cu toții că există, să nu mai fim puși în situația de a ne plimba, noi, parlamentarii, când avem anumite probleme de la Ministerul Justiției la CSM, și aici dau exemplu o problemă pe care eu am invocat-o, cea legată de înființarea judecătoriei din Câmpia Turzii. Așadar, salutând buna intenție a doamnei ministru Macovei de a lua cuvântul, grupul nostru parlamentar susține această solicitare. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc.

Stimați colegi, mai sunt intervenții? Nu mai sunt.

Înțeleg că, practic, toate grupurile ar fi de acord să intrăm pe această procedură și această excepție. N-am să supun la vot această intenție. Rugămintea mea este, însă, ca toți vorbitorii să se încadreze în maximum 10 minute, așa cum am stabilit și vă rog să fiți de acord să o invit pe doamna ministru Macovei să ia cuvântul.

Domnul Ponta a spus..., domnul Șerban Nicolae a fost mai vehement, dar, în general, celelalte grupuri sunt de acord. Haideți, să nu dezvoltăm un subiect inutil. Interesul este să aflăm cât mai multe lucruri pe lângă cele spuse în cele două rapoarte care le aveți în fața dumneavoastră. Doamna ministru aveți cuvântul.

 
 

Doamna Monica Luisa Macovei - ministru justiției:

Vă mulțumesc.

Mulțumesc pentru posibilitatea de a vorbi în fața Camerelor Reunite. Întâi, aș vrea să spun câteva cuvinte despre cum îmi imaginam în naivitatea mea această discuție. Poate, până la urmă, așa va avea loc, și anume, în fața dumneavoastră, toți actorii implicați în actul de justiție să vină și să vorbească, iar dumneavoastră, evident, să veniți și cu ceea ce simțiți cu informațiile și opiniile din teritoriu, de la oamenii pe care-i reprezentați. Adică, o dată pe an, fără dispute politice și fără încrâncenare politică, să facem o discuție publică în interesul oamenilor acestei țări despre Țara Justiției și să întrebăm pe toată lumea implicată ce crede că nu merge, pentru că numai așa putem împreună să corectăm ceea ce nu merge. Sigur, legea n-o să scrie pe cine să invite Parlamentul, dar, eu, personal, cred, de exemplu, că ar fi fost bine să invitați reprezentanții avocaților, pe președintele Înaltei Curți, pe notari, pe executori, pe toți cei care participă la actul de justiție.

În mod evident eu voi vorbi ca ministru al justiției și o să încep prin a mulțumi celor din justiție care muncesc corect, mult și bine, și-și fac treaba. În continuare, o să punctez câteva din problemele care există încă în justiție, tocmai pentru că așa trebuie să facem, să punctăm problemele care există, pentru că numai așa le putem rezolva. Nu voi critica rapoartele CSM, nu-mi propusesem asta. Am transmis un material scris cu ceea ce cred că lipsește din aceste rapoarte și din activitatea CSM.

Am văzut cu toții că în rapoartele Comisiei Europene se spune că multe probleme din justiție s-au rezolvat. Îmi dau seama că percepția opiniei publice din România este alta. În principal, s-au rezolvat probleme de natură administrativă, și asta se menționează în raport, suportul administrativ al justiției, și aici o să enumăr numai tehnica de informatizare. Informatizarea tuturor instanțelor și parchetelor, dar, mai departe, calculatorul trebuie folosit, deci, toată lumea trebuie să știe să-l folosească, până la sfârșitul lunii iulie toată lumea din justiție va avea acces deplin la internet.

Fonduri pentru renovări există. În câțiva ani de zile toate instanțele din România vor fi renovate, iar în această vară, mă bucur să vă spun că proiectele de renovare începute sub fostul Guvern se vor finaliza și instanțele din București vor avea sedii noi la Palatul de Justiție și Junior. Independența este garantată în mod total, prin lege. Mai departe e o chestiune de practică și de cum se simte fiecare.

După cum am spus, aceste lucruri încă nu se simt la nivelul oamenilor care au contact cu justiția. Ei nu simt schimbarea, cei mai mulți, atunci când merg la o instanță de judecată sau la un parchet, pentru că felul în care se lucrează, efectiv, la registratură, la secretariat, în sălile de judecată, în parchete, în multe locuri nu s-a schimbat și voi puncta câteva din problemele pe care eu le văd ca majore încă și care trebuie să le rezolvăm în justiție.

Încrederea cetățenilor în justiție. Acest capitol lipsește din Raportul CSM, dar cu toții ne putem gândi la cauzele care duc la acest proces scăzut de neîncredere. Ultimul sondaj era de 36%. Trebuie să identificăm aceste cauze. Ele sunt și în partea administrativă, în modul în care arată o instanță și modul în care ești primit acolo, dar și în atitudinea funcționarilor publici și în atitudinea magistraților față de justițiari. De asemenea, în accesul la informațiile pe care oamenii le au despre justiție, despre instanța de judecată, în relația pe care o stabilesc cu instanța de judecată este foarte important ca magistrații și personalul auxiliar să înțeleagă să facă o mult mai bună comunicare cu oamenii, pentru că sunt serviciu public. De multe ori am senzația că se văd izolați undeva și se comportă ca și cum ar fi rupți de realitate și de celelalte categorii profesionale.

În managementul instanțelor eu personal cred că sunt multe probleme. Citim în raportul CSM pe starea justiției că managementul instanțelor este modern și bun în toată țara și nu avem nici o măsură luată în cursul anului 2005 împotriva vreunui președinte de instanță sau procuror șef. Realitatea contrazice această afirmație. Managementul de instanță nu este deloc foarte bun și transparent în toată țara. Sunt foarte multe locuri în care nu s-a schimbat nimic. De foarte mulți ani de zile lucrurile se întâmplă cam la fel. Probabil, că sunt oameni care nici nu știu ce înseamnă managementul de instanță. Deci, ceea ce spun este să conștientizăm această problemă. Eventual, CSM își poate angaja inspectori specialiști în management și să înceapă controale reale cu privire la managementul instanțelor și parchetelor, pentru că asta va duce la schimbarea și feței în care arată instanța de judecată și a relației cu justițiabilii.

O altă chestiune, unde în continuare cred că trebuie făcute mai multe eforturi, este răspunderea disciplinară a magistraților. Sigur că există independență și trebuie să existe, însă, asta nu implică încălcarea legii și imunitatea în fața oricărei sancțiuni. Îi doresc Consiliului Superior al Magistraturii să nu se transforme într-o instituție care să-i protejeze pe cei ineficienți, pe cei care încalcă legea, să nu protejeze public, pentru că voi spune tot timpul: justiția servește oamenii, nu se servește pe sine.

Restructurarea instanțelor și parchetelor este iarăși o chestiune nefăcută, dar care este prioritate și a Consiliului Superior al Magistraturii și a Ministrului Justiției pentru anul 2006. Avem instanțe și parchete cu câte un judecător sau un procuror sau doi judecători, doi procurori. Trebuie să facem o analiză reală și să vedem dacă sunt necesare astfel de instanțe pentru că, vă dați seama, aici nu se pot repartiza aleatoriu cauzele, aici multe lucruri nu se pot face așa cum se fac în alte instanțe, în care există colegii de conducere, care iau decizii colective, în fine, există premisele ca lucrurile să funcționeze bine.

O altă chestiune la care s-a referit și președintele CSM este unificarea practicii judiciare. Vreau s-o aduc în discuție, fiindcă este o mare problemă a justiției și, iarăși, una din cauzele pentru care oamenii n-au încredere în justiție. Dacă se duc ca la loterie, n-o să aibă încredere în justiție și cât timp practica nu se unifică, și cât timp magistrații nu înțeleg că asta nu le afectează independența, ci este obligația lor față de oamenii acestei țări, atunci o să rămână un proces scăzut de neîncredere. Deci, sper ca împreună să reușim să mergem spre acest ideal al unificării practicii judecătorești, care trebuie să se facă, în primul rând, de judecători, de ei înșiși, uitându-se la deciziile celorlalți și ale Înaltei Curți. Nu trebuie neapărat să fie obligat prin lege.

Câteva cuvinte din recomandările... N-am să fac decât să reproduc recomandările ultimului raport al Comisiei Europene, care, de altfel, sunt preluate și în lista cu ce e de făcut până în toamnă în ceea ce privește CSM. Sunt probleme de integritate, pe care Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să și le rezolve. Sunt probleme de conflict de interes și de cumul de putere pentru cei care îndeplinesc și funcții de conducere în instanță: președinți de instanță și în același timp membri CSM și, desigur, se pune problema unei eventuale opțiuni pentru a fi membru permanent, pentru a putea, într-adevăr, sluji această instituție și justiția pentru cei care vor să fie în CSM.

Voi încheia referindu-mă la capacitatea instituțională. Este o instituție nouă, în sensul că toate aceste multe atribuții a început să le aibă de la începutul anului 2005, iar altele s-au adăugat în cursul anului 2005, cum ar fi toată inspecția. În acest moment, nu are capacitatea să facă față la toate aceste atribuții. Deci, ceea ce are de făcut acum este să-și consolideze aparatul tehnic, calitatea profesională a celor care lucrează la CSM, pentru a fi în măsură să-și realizeze aceste atribuții, fiindcă s-a spus că CSM dorește bugetul instanțelor. Dacă mâine am da bugetul la CSM ar fi un haos. CSM nu e pregătit pentru această sarcină. Deci, repet. Rog această instituție nouă să se pregătească să devină, să fie capabilă să facă ce are acum ca atribuții în lege și dacă va dovedi tuturor că-și îndeplinește bine aceste funcții pe care le are și aceste atribuții, atunci poate primi mai mult.

Am să mă opresc aici. Mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc foarte mult.

Mulțumesc doamna ministru.

Stimați colegi,

Am înscrierile la cuvânt. Rugămintea mea este următoarea: fiecare grup politic are 10 minute la dispoziție. Sunt câte doi de fiecare grup înscriși și v-aș ruga să încercați să vă încadrați în timp. Invit la microfon pe domnul deputat Ioan Oltean, din partea Grupului parlamentar PD. Urmează domnul deputat Ponta. Vă rog. (Domnul deputat Ponta vociferează că n-a fost invitat primul la microfon)

Știu, știu că n-aveți nimic împotrivă, domnule deputat Oltean. Vă rog, v-am invitat la microfon. Vă rog să vorbiți. N-am luat-o neapărat în ordinea... Domnul Ponta este fericit să vă asculte.

 
 

Domnul Ioan Oltean:

Da, domnule președinte. Mă bucur că prea tânărul nostru coleg, Victor Ponta, mă va asculta cu atenție. Sunt convins că același lucru am să-l fac și eu când va vorbi dânsul.

Domnule președinte,

Doamna ministru,

Domnule președinte al Consiliului Superior al Magistraturii,

Raportul privind starea justiției, întocmit de către Consiliul Superior al Magistraturii, și prezentarea lui astăzi în fața Parlamentului României, subliniază în mod indubitabil importanța acestei instituții din sistemul judiciar românesc și se constituie într-un moment special al raportului dintre două puteri: cea legislativă și cea judecătorească.

Doamnelor și domnilor colegi, starea actuală a justiției și reforma în acest domeniu de maximă importanță reprezintă o preocupare de larg interes public, fapt pentru care în cadrul procesului de disecare a tuturor etapelor procesului de reformare, nu trebuie ignorate aspectele cele mai spinoase și care încă pot genera probleme cu 6 luni înainte de data aderării României la Uniunea Europeană. Procesul de implementare a strategiilor de reformare a întregului sistem judiciar trebuie accelerat, astfel încât eforturile depuse până la momentul actual să nu fie zădărnicite. Lupta împotriva corupției rămâne în continuare factorul decisiv în procesul de integrare al României în Uniunea Europeană, corupția constituind, de altfel, principala vulnerabilitate în realizarea reformei în sistemul judiciar românesc.

Trebuie să recunoaștem în mod onest faptul că mai există încă multe probleme de rezolvat, pentru ca strategiile de modernizare a justiției să fie finalizate cu succes, iar eforturile depuse în acest sens să fie recunoscute prin aderarea României la 1 ianuarie 2007, la Uniunea Europeană. Deși în teorie anumite obiective apar ca fiind îndeplinite, practica ne demonstrează încă o dată faptul că implementarea acestora este un proces mult mai dificil decât pare la prima vedere. Durata prea lungă a proceselor, costurile mari pe care le implică derularea unui proces, precum și soluționarea uneori superficială a cauzelor aflate pe rol, datorită volumului prea mare de dosare repartizate unui judecător, reprezintă cele mai importante probleme întâmpinate de cetățenii implicați direct în actul de justiție. Pentru toate aceste obstacole există soluții eficiente și care încă n-au fost implementate. Încărcătura prea mare de dosare/judecător contrastează în mod evident cu dorința de creștere continuă a operativității la nivelul instanțelor.

În aceste condiții, o serioasă provocare pentru Consiliul Superior al Magistraturii o constituie identificarea de soluții care să asigure atât sporirea numărului de magistrați, cât și un nivel ridicat de pregătire al acestora prin intermediul unui proces de selecție riguros, corect și transparent. În acest moment, la nivelul numărului de procurori și judecători, România înregistrează un record trist, deoarece în toate statele Uniunii Europene, până și în cele intrate în ultimul val, numărul magistraților este dublu, fapt care se reflectă atât în durata termenului de soluționare a cauzelor aflate pe rol, cât și în calitatea și acuratețea soluțiilor pronunțate. Prin suplimentarea posturilor pentru magistrați se elimină încărcătura mare de dosare, fiecărui judecător revenindu-i un număr rezonabil de cauze, astfel încât soluționarea acestora să se facă în mod eficient și bineînțeles într-un mod mult mai scurt.

Tergiversarea finalizării cauzelor este motivată în acest moment, atât de cererile de amânare a proceselor cerute de justițiabili, care au partea lor de vină, dar, totodată, nu trebuie minimalizată nici vina judecătorilor care acordă cu prea multă ușurință termene de amânare, fără să verifice în prealabil cât de motivate sunt aceste solicitări. O altă problemă întâmpinată de cetățenii participanți la actul de justiție este legată de motivarea prea sumară uneori a sentințelor pronunțate de judecător, fapt care duce adeseori la neînțelegerea corespunzătoare a tuturor aspectelor cauzelor judecate și de aceea se dorește o elaborare mult mai completă și mai clară a hotărârilor judecătorești pronunțate.

Una dintre cele mai largi acceptate tendințe în ce privește reforma în justiție pe plan european este cea a soluționării alternative a conflictelor prin mediatori și care poate fi preluată cu succes de sistemul judiciar românesc, contribuindu-se astfel la stoparea disputelor legale în faza incipientă, fără a se mai ajunge în sala de judecată.

Pentru mai bună creștere a calității actului de justiție, Consiliul Superior al Magistraturii are obligația de a asigura formarea și perfecționarea continuă a magistraților, pentru ca aceștia din urmă să fie la curent cu modificările legislative de bază, cât și cu cele din domeniul dreptului comunitar. Ultima, dar nu cea din urmă calitate a unui sistem juridic este dată de sporirea credibilității magistraților. Astfel, prin nesancționarea celor care se pronunță în eroare asupra cauzelor judecate, dând sentințe în defavoarea statului român și a justițiabililor în general, știrbește grav atât imaginea justiției, cât și calitatea și valoarea hotărârilor emise. În acest sens, trebuie menționat un fapt extrem de neplăcut, și anume, că în acest moment corpul judecătorului este singura structură profesională din România care nu răspunde pentru erorile comise de judecători în judecarea cauzelor în care trebuie să soluționeze. Nesancționarea abaterilor grave de la litera legii i-a determinat pe mulți români să-și caute dreptatea la CEDO, demersurile acestora din urmă finalizându-se de cele mai multe ori prin obligarea statului român la plata anuală a unor despăgubiri enorme. În acest complex proces de reformare a justiției nu trebuie sub nici o formă să omitem faptul că legislația actuală, extrem de stufoasă și alambicată, îngreunează soluționarea cu claritate și eficiență a proceselor existente. Numărul mare de acte normative modificate, remodificate, completate și recompletate provoacă dificultăți majore celor care trebuie să aplice legea și celor care trebuie să o respecte. Soluția optimă pentru rezolvarea acestei situații cu maximă eficiență o reprezintă republicarea legilor în timp util, astfel încât acestea să poată fi mai accesibile publicului larg, dar și specialiștilor, care nu mai fac față acestui hățiș legislativ. Nu în ultimul rând, trebuie să avem în vedere în ce măsură putem vorbi în ziua de azi despre un liber și real acces al cetățenilor la justiție, în condițiile în care mulți români au ajuns în situația de a renunța la a-și cere și a-și apăra în instanță drepturile temându-se de costurile enorme ale unui proces, de timpul pe care îl vor pierde pe holurile tribunalelor și de tratamentul la care așteaptă să fie supuși. Românii au ajuns să privească justiția de multe ori cu spaimă și nu ca pe un arbitru corect, ca pe o instituție care provoacă drame umane, în loc să împartă dreptatea.

Nu poate decât să ne bucure reflectarea pozitivă, în ultimul raport de monitorizare al Comisiei Europene, a progreselor realizate de România în domeniul justiției. În același timp, neajunsurile grave din acest domeniu sunt evidente, după cum este evident și faptul că o reformă reală nu poate fi realizată peste noapte. România are în această perioadă, poate mai mult ca niciodată nevoia de o societate sănătoasă și în mod cert societatea noastră nu se poate însănătoși cu o justiție bolnavă. Singurul criteriu după care poate fi apreciată calitatea justiției este satisfacția cetățeanului al cărui dezvoltat simț al dreptății îi va dicta fără greș mai bine decât oricărui teoretician ce merge și ce nu merge în acest domeniu atât de important. Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulțumesc foarte mult. Invit la microfon pe domnul deputat Ponta, din partea Grupului Social Democrat. Urmează domnul deputat Bolcaș. Mulțumesc. Aveți cuvântul, domnule Ponta.

 
 

Domnul Victor Viorel Ponta:

Mulțumesc, domnule președinte.

Cred că a fost, totuși, o decizie bună s-o ascultăm și pe doamna ministru, sper să fie la fel de moderată și la televizor, când va merge diseară. L-am ascultat cu plăcere pe colegul meu, domnul deputat Olltean, și cred că după 16 ani de când este parlamentar, oricine i se pare prea tânăr. Am răspuns la politețea domnului Oltean, cred că nu vă deranjează lucrul acesta.

Vroiam să spun în câteva minute, pentru că sunt convins că și colegul meu vrea să adauge câteva lucruri importante, că din punctul nostru de vedere, activitatea CSM a fost atât de bună cât se putea. Cât se putea, într-un context de presiune politică, care s-a exercitat, sigur, în ultimii 16 ani, dar mai mult ca niciodată anul trecut și anul acesta, din partea unui ministru care a vrut să-și subordoneze și CSM-ul. Nu putem să așteptăm mai mult, și-mi doresc ca în continuare să reziste la această presiune și să asigure ceea ce, într-adevăr, cere Constituția, și anume, independența justiției. Mă uitam numai zilele acestea... Am văzut că fostul președinte, domnul Dan Lupașcu, unul din cei mai respectați magistrați, spunea că suntem criticați noi, care avem zilnic grupuri de lucru la CSM, în timp ce doamna ministru trece doar să-și ia indemnizația de membru. E vremea în care lumea e păcălită cu televizorul, asta spunea fostul președinte. Sigur, faptul că doamna ministru trece să-și ia indemnizația nu-i rău. E rău că nu participă la lucrările CSM și nu încearcă acolo să fie la fel de incisivă ca în media. De asemenea, spunea doamna ministru despre Raportul Comisiei Europene. Am și eu în față acest raport. E în engleză, o să-mi permit să-l traduc.

"Răspunderea disciplinară sub jurisdicția Consiliului Superior al Magistraturii s-a îmbunătățit semnificativ în 12 cazuri, sancțiunile fiind aplicate pentru nerespectarea obligațiilor profesionale și 4 magistrați au fost excluși din magistratură". Asta spune Comisia Europeană. Acum... Nu știu, poate, doamna Macovei are alte informații decât raportul Comisiei Europene din 22 mai 2006, dacă nu, înseamnă că una se spune la Bruxelles, și alta ne traduce nouă doamna ministru când vrea să ne arate că nu e bun CSM-ul. Eu așa văd că scrie aici și mi-aș dori ca și ceilalți colegi să citească foarte clar. Mai mult, mi-aș fi dorit foarte tare ca în perioada 2005-2006, tot ceea ce a spus fostul președinte al APADOR CH, doamna Macovei, să se pună în practică. Domnia-sa spunea atunci că ministrul justiției nu are ce căuta în CSM. Ministrul justiției actual spune că are ce căuta, mai mult, vorbește o dată cu CSM-ul și peste CSM. Fostul președinte APADOR CH, doamna Macovei, spunea că CSM-ul trebuie să-l propună pe procurorul general și pe procurorii șefi. Ministrul Macovei îi numește. Domnia-sa a schimbat legea. Tot atunci se vorbea de alegeri libere și de dreptul magistraților de a-și alege reprezentanții. Acum nu mai pot să-și aleagă, decât pe cei pe care-i agreează cumva ministerul, ceilalți se constată că au funcții și că trebuie să plece de-acolo sau sunt amenințați cu diverse dosare. Tot atunci, președinta APADOR CH vorbea de limitarea drepturilor fundamentale ale omului, inclusiv în cazul Bivolaru, acum ne impune să votăm ca 48 de ore să ne asculte oricine în această țară fără un mandat de la judecător. Mi-aș fi dorit foarte mult ca reprezentanta ONG-ului să nu se transforme atât de rău și de repede într-un ministru care-și dorește foarte multă putere, inclusiv deasupra CSM-ului. M-am uitat pe raportul privind starea justiției și cred că-i normal ca în CSM să fie oameni care încă activează, pentru că mă aștept ca și președintele Gâlcă, și doamna Macovei, și toți ceilalți care au luat cuvântul, poate domnul Oltean, să meargă să vadă cu adevărat care-i starea justiției. Eu am fost ieri aici la instanțele din București și vreau să vă dau câteva exemple. La secția civilă de la sectorul 1 erau 60 de dosare, la secția penală de la tribunal - 41 de dosare, la Curtea de Apel, la Contencios - 36 dosare, la secția civilă de la Curtea Supremă de Justiție - 71 de dosare. I-am întrebat pe oameni de cât timp se judecă. Cel mai puțin se afla acolo de un an de zile. Cel mai mult avea de vreo 7 ani un proces. Asta-i starea justiției, ce ne spune doamna ministru că nu lasă CSM-ul, sau n-o lasă UDMR-ul, sau n-o lasă PSD-ul, sau nimeni altcineva... Mi-aș dori mult mai mult să vedem ce înseamnă starea justiției, dacă tot vorbim de oameni și de cui se adresează justiția. Ce avem între timp? Vedem foarte multă ceartă și foarte multe apariții televizate, Ba, CSM-ul e de vină... CSM-ul, la un moment dat, am crezut că a fost inventat ca să aibă ministerul pe cine să dea vina că nu merg lucrurile. Tot ce merge bine este datorită ministrului justiției. Tot ce merge prost e din cauza CSM-ului. Nu există responsabilitate comună și nu există, până la urmă, merite comune acolo unde lucrurile s-au mișcat în față. Nu numai CSM-ul, Parlamentul este împotriva ministrului justiției, avocații, executorii judecătorești, mai recent, organizațiile neguvernamentale și ele sunt pesediste, corupte, toți suntem. Dacă cumva îndrăznim să spunem că cineva greșește ni se trântește ușa de la comisie, colegii mei își aduc aminte și suntem imediat pârâți, nu știu, la domnul Frattini, la domnul Berlusconi, prietenul domnului Frattini. Ni se spune de dosare, de altceva. Problema e dacă, într-adevăr, justiția se schimbă cu ceva după acest mandat care, probabil, se va încheia. Știu și cred, poate că va fi bine pentru România ca doamna Macovei să ocupe o funcție la Bruxelles din 2007. Mă întreb, însă, ce rămâne după acest mandat și o să vă spun câteva din lucrurile care mi le spun foștii mei colegi...

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Încheiați, vă rog.

 
 

Domnul Victor Viorel Ponta:

Acum închei, domnule președinte.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mai aveți 3 minute și jumătate. Dacă vreți să-i lăsați colegului, îi lăsați, dacă nu,nu.

 
 

Domnul Victor Viorel Ponta:

Da, domnule președinte. Mă bucur că avem un președinte de la grupul nostru parlamentar, că mă ajută în expunere.

Vreau doar să spun, și cred că era interesant și o să aibă timp și colegul meu să spună lucrurile astea, că, pur și simplu, s-a creat, ad-hoc, într-un mod neașteptat ONG-uri, parlamentari, o coaliție pentru o justiție independentă împotriva cui? Împotriva unui ministru care vrea să ajungă într-o funcție importantă, care vrea să nu apară un Cod penal, numai pentru că se numește Diaconescu sau Stănoiu, să se numească Macovei, care nu vrea Legea privind înființarea Agenției pentru Integritate, pentru că a fost forțată de Amnesty International.

Rămânem cu Coduri penale și proceduri din1968, după Mandatul doamnei Macovei rămânem cu o legislație mutilată. Anul trecut și-a asumat Guvernul răspunderea pe legile justiției și se doresc 160 de modificări la ceea ce și-a asumat anul trecut. Rămânem cu un CSM care nu se ocupă decât cum să se apere de atacurile ministrului justiției, și rămânem cu o medie de procese pe judecători de 50, și cu un proces care durează 3, 4, 5 ani, trecând, evident, pe primul loc în Europa la procesele pe care le avem la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Îmi pare rău, mă așteptam mult mai mult și mă așteptam ca să răspundă toți, nu numai cei care nu-i plac doamnei ministru, și am un ultim apel către CSM și către toți membri CSM-ului, și îl rog pe domnul președinte Gâlcă să transmită acest apel, politica nu va vrea niciodată, cu adevărat, independența justiției. Trebuie să vă câștigați această independență, așa cum la începutul anilor 1990, în Italia, acolo unde un CSM și o justiție, cu adevărat independentă, s-au opus șefului de atunci, președintelui, care a băgat carabinierii în sala CSM să-i scoată afară! Poate că și doamna ministru Macovei va băga Jandarmeria peste dumneavoastră. Câștigați-vă independența și, poate de la vorbe frumoase, ajungem să vedem că un om în sala de judecată, chiar simte că i se face dreptate. Mulțumesc.(Aplauze în sală)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc. Grupul parlamentar al PSD mai are la dispoziție 2 minute. Invit pe domnul deputat Ungureanu, da? Am înțeles că s-a înscris la cuvânt. Nu, scuzați-mă! Îmi cer scuze, domnule Ungureanu! Domnul deputat Bolcaș, după care domnul deputat Ungureanu. Deci, îmi cer scuze, eu am greșit! Domnul deputat Bolcaș, din partea Grupului parlamentar al PRM, după care urmează domnul deputat Ungureanu. Scuze încă o dată!

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Domnilor președinți,

Respectând dorința colegei mele, doamna senator Verginia Vedinaș, și eu îi voi lăsa din minutele alocate. Vă rog să contabilizați! Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Am făcut un act, poate lipsit de politețe, atunci când mi-am permis să-l întrerup pe domnul președinte al Consiliului Superior al Magistraturii, ce dorea să rezume starea justiției, întrebându-l dacă poate s-o facă într-un cuvânt! Nu a fost dorința unei lipse de politețe, nu a fost o întrebare adresată direct domniei-sale, sau activității Consiliului Superior al Magistraturii, ci a fost dorința de a chema toți factorii responsabili la realitate. Și rezumăm într-un cuvânt, starea justiției acum și înainte a fost și este proastă. De la aceste realități trebuie să pornim dacă vrem să facem ceva constructiv. Suntem întruniți, aici, trei factori esențiali care decid, practic, soarta justiției! Este forul legislativului care poartă, în primul rând, responsabilitatea. Noi purtăm, în primul rând, responsabilitatea cu privire la soarta justiției. Este aici Consiliul Superior al Magistraturii, care este garantul independenței sale și este reprezentantul Executivului, care nu trebuia să lipsească și este bine că este aici, care este direct implicat în rezolvarea problemelor justiției! Din partea Parlamentului, din partea Consiliului Superior al Magistraturii, din partea doamnei ministru ni s-a spus, ni s-a repetat un cuvânt - reformă, reformă, reformă! A devenit un loc comun, a devenit o lozincă, a devenit un cuvânt lipsit de conținut și așa sunt și rapoartele Consiliului Superior al Magistraturii, care vorbesc despre reformă. Desigur, se vorbește despre ceea ce s-a făcut în limitele competențelor pentru realizarea acestei reforme, dar în ce constă ea? Care este sensul ei profund în justiție, nu îndrăznește nimeni să definească! Și aceasta este problema de bază a conducerii justiției. Încotro ne îndreptăm? Pentru că actualul Consiliu Superior al Magistraturii lucrează, mai întâi și întâi, pe un teren de nisipuri mișcătoare, în condițiile unei instabilități legislative care a ajuns la un paroxism și de care noi, Parlamentul, suntem vinovați, și trebuie să ne asumăm această vină! Însăși Legea privind organizarea Consiliului Superior al Magistraturii, de la începuturile sale și până în prezent, a fost modificată de mai multe ori, dar nefiind vorba de modificări de formă, ci de conținut al activității. În șase luni de la adoptarea unei legi, în fosta legislatură, s-a adoptat o nouă lege, în actuala legislatură. Este un teren propice pentru a se putea rezolva niște lucruri. Reamintesc un lucru care m-a surprins, dar m-a surprins plăcut - prezența domnului președinte Băsescu la raportul anual al CSM-ului, când a vorbit despre necesitatea aplicării unor proceduri care să înlesnească funcționarea justiției. S-a preocupat cineva de aceste proceduri? S-a preocupat de modificări. S-au făcut, cel puțin în materia procedurilor civile, tot soiul de experimente care, practic, blochează desfășurarea proceselor până în prezent, prin succesiunea lor. Am făcut noi experimentul cu procedura penală care, prin votul majorității, a fost adoptată acum, după cârpeli succesive, s-ar părea că 12 la număr, din 1990 până acum, a procedurii penale. Suntem în instabilitate legislativă și mă bucur că domnul președinte al Consiliului Legislativ a atins acest punct. De altfel, vreau să vă spun că sinteza domniei-sale, prezentată aici, a fost plină de conținut și poate mai acută decât textul care ne-a fost înfățișat, pentru că domnia-sa s-a hazardat să vorbească și despre instabilitatea practicii judiciare, care este consecința directă a acestei instabilități legislative, și este consecința directă a politizării justiției. Mă refer acum la o decizie a Curții Europene a Drepturilor Omului, din luna decembrie anul trecut, care constituie un vehement rechizitoriu împotriva legislației instabile din România privind restituirea caselor naționalizate și, mai ales, împotriva practicii judiciare haotice. Doamna ministru al justiției s-a preocupat de atribuțiile ce-i mai revin, măcar în virtutea procedurii de a iniția vreun recurs în interesul legii? Nu! Doamna ministru a avut alte preocupări în această materie și nu există alte modalități, la ora actuală, de stabilizare a practicii judiciare. Îi mulțumesc domnului președinte al Consiliului Superior al Magistraturii pentru ideea inițiativei legislative raportate de practică, dar văd că nu ați bătut la porțile la care trebuie. Vă rog să ne-o înaintați și noi, și vă promit că Grupul nostru parlamentar și-l va însuși ca inițiativă legislativă pornită, evident, de la dumneavoastră, pentru că avem nevoie de așa ceva! Avem nevoie de stabilitate și nu de disfuncționalități. Principala disfuncționalitate este apărută de la Legile 303/2004, care nu creează un echilibru corect între atribuțiile Ministerului de Justiție și ale Consiliului Superior al Magistraturii. Acest echilibru corect nu a fost reparat, ci a fost adâncit și ne aflăm acum în situația, nu că există o dispută între ministrul justiției și Consiliul Superior al Magistraturii. Este o ingerință politică, o presiune politică pe care ministrul justiției, doamna Monica Macovei, o face asupra membrilor Consiliului Superior al Magistraturii. V-ați speriat de un dosar gros, nu vorbesc despre el, este sinteza presiunilor politice la care a fost supus Consiliul Superior al Magistraturii, persoane din Consiliul Superior al Magistraturii de către doamna ministru. Toate sunt publice și aceasta trebuie să ne dea de gândit și aici este nevoie de atitudinea Consiliului Superior al Magistraturii, ca să curme această stare de lucruri și să-și afirme independența. Aș vrea să închei. Este vorba de o preocupare pentru cadrele din justiție. Este o preocupare pe care a înfățișat-o și domnul președinte și iarăși sunt mulțumit că acest capitol există în raport. Acest capitol trebuie încununat cu ultimul concurs din anul 2005, care a fost susținut și pe care l-am aplaudat în ciuda rezultatelor sale triste - un singur admis. Păi, să se gândească și Comisia pentru învățământ aici, că acesta este nivelul învățământului nostru universitar! Să ne gândim să reformulăm acest Institut Superior al Magistraturii care, la ora actuală, funcționează ca o școală de maiștri, pentru doi ani, în condițiile în care există posibilitatea reducerii acestui stagiu de perfecționare și înlocuirea sa cu un stagiu practic. Să ne gândim împreună pentru că există soluții, pentru că am promis că voi lăsa cuvântul ...

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Nu mai este cazul, ați vorbit 11 minute! Vă mulțumesc, domnule deputat Bolcaș.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Îmi cer scuze colegei mele!

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Sănătate, vă doresc, și numai bine! Invit la microfon pe domnul deputat Ungureanu, din partea Grupului parlamentar al PNL și urmează domnul senator Eckstein Kovacs. Domnule deputat, aveți cuvântul!

 
 

Domnul Valeriu Alexandru Ungureanu:

Mulțumesc, domnule președinte!

Domnilor președinți,

Domnule președinte al CSM, doamnă ministru, stimați colegi, dacă cineva m-ar opri pe stradă și mi-ar cere ceasul, aș refuza să i-l dau. Dacă același ar încerca să mi-l ia, băgându-mi mâna în buzunar, cu forța, m-aș lupta cu el, deși nu sunt un bătăuș! Dacă, însă, cineva ar încerca să-mi spună că pentru a-mi lua ceasul urmează să mă dea în judecată, l-aș scoate din buzunar și i l-aș da, cu sentimentul, aș avea, sigur, sentimentul că am scăpat ieftin. Nu este un citat din propria-mi biografie. Am doar 25 de ani de avocatură, este un citat din celebra piesă "Trei pe două biciclete" a lui Jerome K. Jerome. Trebuie să ne referim acum și la ceea ce s-a întâmplat astăzi. Nu întâmplător, sau poate întâmplător, iată, în ziua de 14 iunie 2006, noi discutăm, pentru prima dată, așa cum bine a relevat domnul președinte Gâlcă, starea justiției din România. De ce 14 iunie? Așa au dat zarurile! Însă este ziua neagră a justiției, pentru că, iată, după atâția ani, justiția nu a reușit să dea un răspuns la ce s-a întâmplat pe 14 iunie, acum câțiva ani! Și aceasta spune totul. Trebuie să salutăm, totuși, intenția ultimelor guverne, mai ales din 1997 încoace, de a face tot ce este posibil ca justiția să devină independentă. Lucrul acesta s-a făcut și este incontestabil și oricine bârfește pe această temă păcătuiește. S-a început, sigur, cu salarizarea magistraților, s-a început cu investițiile în instanțe, cu toate celelalte drepturi care au fost acordate și personalului auxiliar. Însă, este aproape sigur că justiția, cu toate aceste eforturi făcute pentru ea, nu a devenit independentă. Vreau să vă spun că sunt absolut de acord cu toate criticile formulate aici, sigur, critici obiective, critici izvorâte, mai ales din experiență și din înțelepciunea anilor petrecuți în instanțe. Mă disociez total, însă, de părerile unor falși epigoni, ai unor mari bărbați politici ai nației, care, sigur, fără experiență, dar cu mult tupeu, critică ceea ce ar avea intenția să facă unii, fără să vadă ce s-a făcut rău și să analizeze ce s-a făcut rău în perioada în care au diriguit această instituție. Sigur că este grozav, mai ales faptul că domnul președinte Gâlcă are ocazia, astăzi, să intre în istorie, prezentând un raport asupra justiției și un raport asupra stării justiției din România, dar am constatat, și lucrul acesta este benefic, că, mai ales, după ce am avut 2, 3 întâlniri în cadrul Comisiilor juridice reunite, poziția domniei-sale a devenit mai puțin olimpiană și mai puțin narcisistă decât era inițial. A coborât, sper, în sfârșit, cu picioarele pe pământ și îi mulțumesc pentru aceasta, pentru că s-a văzut, mai ales, din raportul rezumat astăzi, că ține cont de părerile noastre. Sigur, aici, avem o mare dilemă, cine a fost mai întâi, găina, oul? Sunt probleme serioase în a vedea până unde se întinde rolul nostru, însă cred că este nevoie, pentru că trebuie cineva, uzând de putere, temporală și temporară, să bage bățul sau mâna, este adevărat, înmănușată, în cuibul cu viespi al justiției. Trebuie să ne asumăm cu toții, mai ales cei care suntem aici și am fost aleși, acest destin. Noi am fost aleși și reprezentăm, până la urmă, pe cei care, din circumscripții, ne-au trimis aici. Este o formă de dispreț atât față de cei care ne-au ales, cât și față de justiție, că suntem atât de puțini aici, astăzi. Și faptul că justiția își prezintă astăzi raportul, mai ales CSM-ul, în fața noastră, este o dovadă că suntem într-un stat democratic, fără discuție. Dar, eu cred că noi trebuie să spunem ceea ce auzim în audiențe, noi trebuie să spunem, și cred că nu ar trebui să se supere sau să sperie reprezentanții magistraților, că noi am interveni în actul de justiție. Noi trebuie să spunem că 90%, poate, din intervențiile din audiențele noastre, sute de-a lungul mandatului, poate mii de intervenții, se referă, repet, doar la problemele din justiție. Acest lucru spune mult, numai că avem speranța că împreună cu doamna ministru, împreună cu CSM-ul se vor găsi resursele necesare și resorturile psihice necesare, mai ales pentru a demola, a deranja, a distruge oligarhia dreptului din România. Să nu ne ferim să vorbim de aceste lucruri, să nu ne ferim să spunem că există clanuri mafiote în justiție, să nu ne ferim să spunem că, deși, poate 80-90% dintre magistrați sunt oameni integri, oameni care suferă pentru actul de justiție și îl trăiesc, un procent mic, dar vioi, îi decredibilizează. De aceea, cred că este rolul nostru să luăm mai în serios acest apanaj pe care ni l-a dat legea, de a prezenta în fața națiunii, până la urmă, sigur, de la tribuna acestui Parlament, starea reală a justiției. Îmi pare rău că au fost intenții de a minimaliza rolul ministrului justiției în reforma justiției și, mai ales, în eforturile României, de integrare. Să nu uităm că traducând dintr-o limbă, neaoș românească, părerile unor specialiști europeni, unor comisari, fără să încercăm să traducem, ei au spus că, se pare, așa spune presă, așa spun comentatorii, analiștii, "justiția ne-a integrat în Uniunea Europeană, în primul rând" iar noi, parlamentarii, din păcate, am fost la un moment dat, sigur, temporar, doar o frână în calea acesteia. De aceea, salutând încă o dată momentul de astăzi, 14 iunie, salutând încă o dată intenția noastră de a nu ne amesteca, dar a intra, totuși, în vorbă pentru că avem treabă aici, cred că trebuie să vedem lucrurile așa cum sunt și pornind de la un prim pas foarte bun, obiectiv, corect făcut astăzi, să sperăm că justiția va fi mai bună începând de anul acesta și, sigur, la raportul de anul viitor, probabil un alt președinte, probabil tot domnul Gâlcă va prezenta o stare mai bună a justiției, iar noi vom avea o privire mai înțeleaptă asupra acesteia. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulțumesc foarte mult. Stimați colegi, ascultându-vă, apropo de starea justiției, mă gândeam ce ar însemna, mâine, să dezbatem starea Parlamentului și să punem să ia cuvântul Guvernul, CSM-ul și ceilalți. Are cuvântul domnul senator Eckstein Kovacs, din partea Uniunii Democrate a Maghiarilor din România și urmează domnul deputat Nicu Popa.

 
 

Domnul Eckstein Kovacs Peter:

Mulțumesc. Instituțiile europene cer de la noi reformă în justiție și luptă împotriva corupției. Nu este un lucru nou. Din acest punct de vedere sunt în profund dezacord cu domnul deputat Bolcaș. De ce ni se cere reformă? Ca să schimbăm mersul lucrurilor. Asta înseamnă reformă! Desigur, cele mai importante legi s-au adoptat în 2004. Poate atunci a fost anul reformei. Dar este vorba de o reformă prin care eu, personal, înțeleg un șir de măsuri care să curme situațiile neplăcute din justiție. Și aici a fost evidențiat de mai mulți vorbitori. Există o neîncredere față de actul de justiție. Numai noi, Parlamentul, stăm mai prost și partidele politice, la capitolul "încrederea populației". Este vorba de o luptă de corupție. Se manifestă această corupție în justiție? Sunt niște întrebări la care trebuie să răspundem. Acest raport a relevat câteva puncte câștigate în mod evident. Este vorba de repartizarea aleatorie a dosarelor, este vorba de informatizarea instanțelor și a parchetelor, este vorba de o transparență mai mare în cariera, dacă vreți, a magistraților, prin informațiile cerute de la CNSAS, declarații de avere și asemenea. Sunt câteva probleme cronice și aici am citit datele din raport, din care este relevat că o mână de oameni au fost trimiși în judecată, dintre magistrați și procurori. Această cifră este mult mai mică decât datele similare din Ungaria, care este o țară cât jumătate de Românie, cu magistrați mult mai puțini și cu un nivel, cum să zic, de percepere mult mai pozitiv decât regimul nostru. Acest lucru nu a fost, cred, în raport, suficient relevat. Este vorba de celeritatea judecării cauzei și numărul foarte mare de dosare cu care intră un judecător. Cum să zic? Este inuman să intri cu câte 50, 80 de cauze într-o zi de ședință. Aici este foarte important ca procesul de reînnoire al magistraților să fie de calitate și să fie făcut, în asemenea mod, ca judecătorii să fie descărcați de acest volum imens de muncă. Este vorba, și corect s-a relevat în material, de lipsa unei practici consecvente și deciziile de la Curtea Europeană sunt o consecință clară, practică a acestei decizii unitare. Ceea ce aș vrea să spun, fiind parlamentar UDMR, am mai sugerat domnului președinte al CSM-ului, în Constituția modificată există prevederi care asigură folosirea limbii materne în justiție, peste traducător. Și cred că această prevedere constituțională trebuie să fie pusă în practică. Poate să fie pusă în practică atunci când sunt judecători, procurori, personal auxiliar care cunosc limbile minorităților respective. Aici nu s-au făcut pași. Suntem, absolut, sub reprezentați în corpul magistraților, nemaivorbind de o chestiune minoră pentru alții, chestiunea judecătoriei din Sângeorgiu de Pădure, în care s-a investit o grămadă de bani și stă nefolosită. Ca atare, lăsând timp și pentru colegul meu din Cameră, eu concluzionez, alături de domnul președinte Gâlcă, ca să rezolvăm unele dintre probleme, cum ar fi celeritatea soluționării cauzelor pentru a mai face ordine în legislația stufoasă care este bucătăria noastră, absolut internă, pentru a asigura ca membri CSM să aibă un statut egal, nu să fie unii care sunt și președinți de instanță și mai ocupă și locul în CSM, este nevoie de conlucrarea tuturor celor trei puteri în stat: legislativ, prin Ministerul Justitiție, Parlamentul și Consiliul Superior al Magistraturii. Noi, cei de la UDMR, vom fi parteneri în această conlucrare. Mulțumesc. (Aplauze în sală)

 
 

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit pe domnul deputat Nicu Popa, din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator și urmează, pentru două minute, domnul Șerban Nicolae. Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
 

Domnul Nicolae Popa:

Mulțumesc, domnule președinte,

Domnilor președinți,

Doamna ministru, domnule președinte, doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Eu aș începe prin a spune că numai cineva rău intenționat nu ar recunoaște că în justiție, lucrurile s-au mișcat din loc, că s-a schimbat ceva și că suntem pe drumul cel bun. Sigur că nu s-a făcut tot ceea ce trebuie și, bineînțeles, conform recomandărilor și condițiilor impuse de Uniunea Europeană. Dar, că suntem pe drumul cel bun, trebuie să recunoaștem acest lucru. De asemenea, trebuie să spunem că s-a îmbunătățit foarte mult activitatea CSM-ului, activitatea celorlalte instituții judecătorești. Și acest lucru se demonstrează printr-un barometru al opiniei publice, care spunea, nu de mult, că încrederea în aceste instituții a crescut de la 20%, la 40% și, sigur, că trendul este ascendent. Un lucru extraordinar și sigur că trebuie să-l urmărim cu foarte mare atenție, pentru că CSM-ul este singurul garant, dacă vreți, al independenței magistraților, față de imixtiunile politice, față de alte imixtiuni care au loc în societatea românească. Bineînțeles că trebuie să avem în vedere că CSM-ul a susținut și va susține în continuare ca Ministerul Justiției să aibă o implicare cât mai redusă în ceea ce privește numirea conducerilor de parchete, în speță, a procurorului general și, bineînțeles, să susțină demersurile acestei instituții. Iată că am avut o probă astăzi și regretăm acest lucru, doamna ministru Macovei a venit să contrazică, într-o oarecare măsură și să critice activitatea CSM-ului, ceea ce nu mi se pare corect, pentru că între cele două instituții trebuie să existe o armonie perfectă, dacă vrem să intrăm și să ne atingem obiectivul pentru aderarea României la Uniunea Europeană. Nu prin critici și numai prin contradicții se pot rezolva problemele. Problemele se rezolvă prin colaborare, prin cooperare, prin înțelegere.

Numai așa putem să mergem spre progres. Altminteri, vom avea surprize foarte mari atunci când vom discuta despre integrarea României, la 1 ianuarie 2007, unde justiția are un rol și un cuvânt foarte greu de spus în ceea ce privește aderarea României.

Bineînțeles că aici trebuie să avem în vedere faptul că CSM-ul trebuie să se implice la modul cel mai serios în pregătirea magistraților, a judecătorilor și procurorilor. Se spunea de antevorbitorii mei că sunt foarte multe sentințe, foarte multe hotărâri contradictorii,dar unele care demonstrează lacune în cunoașterea legislației, ceea ce a dus la neîndreptățirea cetățeanului, la știrbirea libertăților și drepturilor cetățenilor, iar acest lucru trebuie să stea în vederea magistraților.

De aceea, CSM-ul trebuie să se implice cu foarte mare seriozitate și responsabilitate în organizarea acestui sistem de pregătire al magistraților.

Nu în al doilea rând, CSM-ul trebuie să se implice în determinarea unei deontologii profesionale ale magistraților. Magistrații trebuie să respecte cetățeanul, cu drepturile și obligațiile lui. Și numai așa vom putea vorbi de un act de justiție decent și responsabil față de cetățean.

Eu am încredere, ca și Grupul parlamentar P.C.,pe care îl reprezint, în CSM, în conducerea actuală de astăzi, în domnul președinte Iulian Gâlcă, că va face toate eforturile și demersurile ca să îmbunătățească în continuare activitatea acestei instituții, să nu se supună presiunii politice, așa cum se mai întâmplă de fiecare dată, și să asigure echilibrul social de care are nevoie societatea românească și, bineînțeles, să ne asigure și să ne garanteze intrarea României în Uniunea Europeană, prin intermediul justiției, care, v-am spus că are un rol extrem de important. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat. Au mai rămas 5 minute pentru grupul dumneavoastră parlamentar.

Urmează domnul senator Șerban Nicolae, din partea Grupurilor parlamentare PSD. Domnul senator mai aveți 2 minute.

 
 

Domnul Șerban Nicolae:

Domnule președinte, dacă mai îmi spuneți și dumneavoastră de 2-3 ori că mai am două minute, încep să le cumulez.

Așa cum am putut constata, în ceea ce privește starea justiției în România sunt încă suficiente probleme. Ele existau și înainte de 2004 sau de 2005, dar continuă să existe și s-au agravat.

Din păcate, activitatea ministrului justiției, mai ales în raport cu CSM-ul, este furnizor de probleme suplimentare. Și vă aduc aminte că, încă de la instalare, actualul ministru al justiției a criticat unii membri ai CSM-ului, mai ales cei aleși de corpurile profesionale, ceea ce este foarte grav și inadmisibil.

Practic, pe baza legilor, CSM-ul din 2004 nu a fost lăsat să lucreze, nu a fost lăsat să arate dacă este capabil sau nu să-și îndeplinească menirea constituțională de garant al independenței justiției.

A urmat și acel raport de audit făcut de FREEDOM HOUSE, iar un scandal în care poate că DNA-ul ar trebui să intre ceva mai atent să vedem totuși ce s-a întâmplat cu auditul respectiv și să vedem dacă nu cumva există corupție chiar la cei care strigă că luptă cu corupția.

A urmat și dosarul părinților ministrului justiției,unde scandalul a fost, de asemenea, amplificat și a aruncat o pată destul de mare, negativă, asupra stării justiției în România. Încă o dată s-a dovedit că există dreptate, dar nu pentru căței.

Or, în aceste condiții, mie mi se pare că ar fi mai important ca doamna Macovei să revină la ceea ce susținea atunci când reprezenta societatea civilă. Pentru că la Cotroceni s-a cerut un acord politic pentru a trece ordonanța prin care PNA a fost transformat în DNA. Acolo doamna ministru și-a luat angajamentul - indirect, că nu a fost prezentă - că va sprijini modificarea legii, astfel încât procurorul general al acestei structuri să fie numit de președintele României la propunerea CSM. Nici până în ziua de astăzi acest lucru nu s-a întâmplat și nici nu există vreun semn că s-ar întâmpla.

Astea sunt de fapt problemele justiției, amplificate de modul în care actualul ministru al justiției a înțeles să submineze, sub pretextul reformei, activitatea justiției în România.

Vreau să vă spun următorul lucru. Astăzi, la Strasbourg, în Parlamentul European, se dezbate o rezoluție care privește și justiția din România.

În mod cu totul surprinzător fac - față de unul dintre antevorbitorii mei - o altfel de pararelă între ziua de astăzi, referitoare la activitatea justiției, decât cea pe care a făcut-o domnia-sa, probabil din motive personale.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule senator, vă rog să sintetizați, dacă binevoiți.

 
 

Domnul Șerban Nicolae:

Bineînțeles că am să sintetizez și am să spun că acolo se cere transparență, eficiență și independență pentru justiție. Or, în condițiile în care Ministerul Justiției nu sprijină CSM-ul, Ministerul Justiției nu sprijină instanțele, ci, din contră, găsește surse de critici, surse de probleme, nu vom avea un CSM eficient.

Închei, spunând un lucru. Un antevorbitor se declara fericit...

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule senator, vă rog frumos să treceți la concluzii.

 
 

Domnul Șerban Nicolae:

Domnule președinte, dacă erați o secundă atent, așa cum nu erați când se prezenta raportul CSM, atunci ați fi auzit că am spus "în încheiere". În încheiere înseamnă că închei.

 
   

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Șerban Nicolae:

Deci, în încheiere spun că un antevorbitor s-a declarat fericit că CSM-ul și-a însușit sugestiile și propunerile pe care parlamentarii le-au făcut.

Domnule președinte, vă rog să transmiteți și colegilor dumneavoastră să nu țineți cont de asemenea sugestii. Separația puterilor în stat și independența justiției înseamnă să supuneți dezbaterii publice problemele justiției, să preluați observații și informații din toate mediile societății românești, dar să nu vă supuneți sugestiilor și propunerilor care vi le fac politicienii, că atunci nu mai avem independența justiției.

Asta înseamnă independență, asta înseamnă separația puterilor în stat. Și eu vă rog să țineți cont de lege și de respectul pentru profesie. Acest lucru vă va ajuta inclusiv în relația cu Ministerul Justiției. Vă mulțumesc. (aplauze)

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule senator. Vă mulțumesc și în numele domnului președinte.

Din partea Grupurilor parlamentare ale UDMR, domnul senator Márton Arpád. (discuții, râsete)

Din sală: Deputat. (discuții)

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Deputat, deocamdată.

Din sală: "Deocamdată"? Știți ceva?

 
 

Domnul Márton Arpád-Francisc:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Nu am intenția de a deveni senator. (discuții)

Eu cred că, în mare, în legătură cu activitatea și raportul pe care l-am auzit, domnul senator Eckstein Kovacs Peter v-a expus punctul nostru de vedere legat de activitatea CSM, activitatea care rezultă din acest raport al justiției românești, incluzând aici și observațiile noastre legate de deficiențele acestei activități.

Totodată, dacă este o dezbatere parlamentară pe această temă, trebuie să ne asumăm și noi, parlamentarii, anumite promisiuni pentru a eficientiza această activitate. Pentru că activitatea noastră este cea legislativă, trebuie să avem grijă ca, într-adevăr, să dăm un mijloc prin care se poate aplica justiția în România.

Noi, după cum știți, avem niște temeri legate de un mijloc tocmai votat și aveți o promisiune din partea noastră că, dacă vom constata că, prin aplicarea procedurii penale pe care tocmai am votat-o, se constată grave încălcări ale drepturilor omului și se pot constata eventuale procese câștigate la CEDO pe această temă, să propunem inițiativă de modificare a legii.

Tot așa cum ne-am propus ca, în ideea independenței justiției, să depunem un proiect de lege - depus de domnul Frunda Gyorgy - care asigură, într-adevăr, o independență totală a justiției privind numirea procurorilor și a conducătorilor procuraturilor.

Noi credem că aceste propuneri care vizează viitorul și nicidecum schimbarea actualelor persoane, ci numai la momentul în care mandatul actual ia sfârșit, vor putea fi susținute și de Minsterul Justițiri și de către întreaga clasă politică, și vom intra cu toate drepturile în rândul țărilor care funcționează în statul de drept. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat. V-ați încadrat perfect în timpul pe care l-ați avut la dispoziție.

Domnul senator Gavrilă Vasilescu, din partea Grupului parlamentar PC.

 
 

Domnul Gavrilă Vasilescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi, am să încerc să mă încadrez în cele 3 minute pe care le am la dispoziție. În primul rând, vreau să vă spun că-mi manifest satisfacția față de o situație care, de fapt, s-a întâmplat și care, într-o primă fază, era prevăzut să se desfășoare altfel.

Am să vă explic imediat despre ce este vorba și este bine să ținem minte pentru ceea ce înseamnă a doua ediție sau anul 2007, atunci când vom discuta despre cele două rapoarte pe care CSM le prezintă.

Pentru că, fiind pentru prima dată când se discută acest lucru, trebuie să recunoaștem că în Comisiile juridice de numiri, disciplină, imunități și validări am avut probleme cum le discutăm, cum facem, ascultăm doar rapoartele sau o prezentare a lor și atâta tot. Faptul că s-au repartizat timpi pentru ca grupurile parlamentare să-și spună cuvântul asupra acestor lucruri este un lucru cât se poate de bun.

S-ar putea ca data viitoare, atunci când trebuie să discutăm despre starea justiției - și acum mă refer la o problemă la care vă rog să fiți atenți - trebuie să discutăm cu foarte multă atenție pentru că starea justiției este un lucru - deci este al doilea raport care ni s-a prezentat - care interesează pe toată lumea.

Mai avem și celălalt raport care, în realitate - și va trebui, probabil, să amendăm legea - de fapt reprezintă o informare privind activitatea desfășurată de CSM.

Legea vorbește de raport. În realitate, nu este vorba de un raport, ci este vorba de o informare.

Asupra acestui lucru, Parlamentul României poate să ia act. Dar asupra stării justiției, și mă bucur că aici s-a discutat, va trebui ca în anul următor când vom analiza acest lucru să o facem, poate, în 2-3 zile de discuții în cadrul Parlamentului, pentru că este un lucru cât se poate de important, chiar dacă vom fi în Uniunea Europeană sau cu atât mai mult cu cât vom fi în Uniunea Europeană.

S-a discutat și foarte mulți dintre noi sau foarte mulți dintre cei care ne ascultă spun următorul lucru: "prin justiție înțeleg judecător, procuror, avocat". Nu este adevărat. În sens larg,justiția înseamnă mult mai mult, profesii care concură la realizarea actului de justiție.

Gândiți-vă ce înseamnă să ai o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă și să nu ai un corp al executorilor judecătorești foarte bine pus la punct.

Profit de această ocazie în care vreau să spun că nu pot fi de acord, ca om care am lucrat toată viața mea în justiție, deci profesional...

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule senator, vă rog să sintetizați.

 
 

Domnul Gavrilă Vasilescu:

... ca un creditor să-și poată angaja executor judecătoresc. Este împotriva principiului. O hotărâre judecătorească este investită cu titlu de executor în numele președintelui României. Executorul judecătoresc exercită o profesie de interes public și cu autoritate. Un angajat al unui creditor nu poate face acest lucru.

Gândiți-vă ce înseamnă corpul experților judiciari, în care o hotărâre judecătorească poate să însemne, pentru pronunțarea unei hotărâri judecătorești, 60-70% din ceea ce l-a convins pe judecător să dea acea hotărâre...

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule senator, vă rog să concluzionați.

 
 

Domnul Gavrilă Vasilescu:

Am să concluzionez. Ceea ce vreau să spun este că atunci când vorbim despre justiție, trebuie să ne referim la un cadru mult mai larg. S-a discutat, dar foarte puțin. Sper ca anul următor să putem avea o discuție în care să atingem absolut tot și toate profesiile și pe toți cei care concură la înfăptuirea actului de justiție.

Un lucru vreau să mai spun și închei. CSM nu înfăptuiește justiția. CSM este garantul independenței justiției,are atribuțiuni în organizare.

Justiția o înfăptuiesc ceilalți despre care, la anul, sper să putem vorbi mai mult și să îi așezăm acolo unde le este locul. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule senator. S-a încheiat șirul luărilor de cuvânt. Parlamentul României ia act de raportul anual al CSM privind starea justiției și de raportul de activitate al CSM.

Vă mulțumim, domnule președinte,pentru această premieră în istoria justiției din România și a Parlamentului Român.

Este foarte important pentru noi toți să învățăm să respectăm independența justiției, și când suntem în opoziție, și când suntem la putere și sunt convins că prezentarea și dezbaterea de azi au fost un important pas înainte pe această cale.

Suntem pe un drum ireversibil în ceea ce privește dobândirea independenței justiției și sunt convins că pot vorbi și în numele colegilor mei în a vă ura succes. (aplauze)

Doamnelor și domnilor colegi, dat fiind că suntem foarte aproape de finalul programului de lucru și dat fiind că urmează proceduri suficient de lungi, v-aș propune ca următoarele puncte de pe ordinea de zi să fie abordate în ședința Camerelor reunite de luni, după discursul președintelui României.

Ședința va începe la ora 17.30 și după discurs nu există dezbateri sau comentarii și se poate trece direct la următoarele puncte de pe ordinea de zi.

Ne putem, în acest mod, și încadra în programul de lucru.

În aceste condiții, declar ședința închisă. Prin consensul membrilor Biroului permanent al Camerei Deputaților ședința de Birou se amână pentru luni. Ne vom vedea luni.

De asemenea, mâine,la Camera Deputaților ședință de plen, la ora 9,00.

 
 

Ședința s-a încheiat la ora 13.45.

 
     

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania thursday, 22 august 2019, 8:50
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro