Plen
Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of November 15, 2006
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.173/24-11-2006

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
15-10-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2006 > 15-11-2006 Printable version

Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of November 15, 2006

4. Prezentarea și dezbaterea Raportului pe anul 2005 al Băncii Naționale a României.

 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

  ................................................

La următorul punct al ordinii de zi este înscris Raportul de activitate pe anul 2005 al Băncii Naționale a României.

Îi dau cuvântul domnului prim viceguvernator al Băncii, Florin Georgescu, pentru susținerea acestui raport.

Domnul Florin Georgescu:

Vă mulțumesc.

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Vă rog să-mi permiteți ca, în mod sintetic, în baza prevederilor Legii referitoare la statutul Băncii Naționale a României, să vă prezint principalele activități ale BNR și rezultatele acestora în anul 2005.

Agenda Băncii Centrale a cuprins, în anul anterior, pe lângă obiectivele sale fundamentare privind asigurarea stabilității prețurilor și a stabilității financiare și alături de cele referitoare la activitățile specifice ale Autorității Monetare, a cuprins, spuneam, patru proiecte majore și anume: continuarea liberalizării operațiunilor în contul de capital, potrivit angajamentelor asumate anterior față de Uniunea Europeană; în al doilea rând, trecerea la o nouă strategie de politică monetară, respectiv țintirea directă a inflației; în al treilea rând, procesul de denominare a monedei naționale și, în al patrulea rând, implementarea sistemului electronic de plăți.

De subliniat faptul că și în anul 2005, a continuat procesul de consolidare macroeconomică, concretizat în faptul că, pe de o parte, s-a realizat o creștere economică consistentă de 4,1%; în al doilea rând, s-a redus rata inflației de la 9,3% în decembrie, la 8,6%; deficitul bugetului general consolidat s-a situat la 0,8%, respectiv cu 0,2 puncte procentuale mai mic decât în anul anterior; s-a menținut în limite sustenabile deficitul contului curent al balanței de plăți, respectiv la 8,7%, cu mențiunea că investițiile străine directe au acoperit, au finanțat, acest deficit în proporție de 84%. De asemenea, rata șomajului a scăzut la 5,9%, comparativ cu 6,3% în decembrie 2004.

Referitor la realizarea obiectivului său fundamental, și anume asigurarea și menținerea stabilității prețurilor, prin conduita prudentă a politicii monetare, concretizată într-un set de condiții monetare restrictive, Banca Națională a României a contribuit la continuarea procesului dezinflaționist și în anul 2005, așa cum s-a arătat anterior și anume cu 0,7 puncte procentuale fată de anul anterior.

Cu toate acestea, sub acțiunea conjugată a șocurilor de natura ofertei și a persistenței excesului de cerere internă, rezultatul obținut la sfârșitul anului a depășit marginal, cu 0,1 puncte procentuale, intervalul de plus-minus 1 punct procentual, care încadra ținta de inflație de 7,5%.

Să ne explicăm. Pe latura ofertei, la încetinirea dezinflației, au contribuit, pe de o parte, corecțiile aplicate prețurilor administrate, respectiv celor ale utilităților, un plus de 14,2%, precum și escaladarea prețurilor externe ale produselor energetice; apoi devansarea calendarului de majorare a accizelor și, în al treilea rând, creșterea semnificativă a prețurilor produselor din grupa legume, fructe și ouă, datorită anului agricol nesatisfăcător și a perturbărilor generate de gripa aviară.

Principala provocare cu care s-a confruntat politica monetară în cursul anului 2005, a fost continuarea dezinflației, în condițiile limitelor impuse utilizării politicii dobânzii de realizare a calendarului programat privind liberalizarea contului de capital. Pentru depășirea acestei situații, concomitent cu reducerea ratei dobânzii de politică monetară de la 17% în decembrie 2004 la 7,5% în septembrie 2005, precum și a altor rate de dobândă cu care operează Banca Națională a României, rolul principal, în aceste condiții spuneam, a revenit cursului de schimb, care s-a apreciat în termeni reali cu 12,5%.

A doua provocare majoră pentru politica monetară a constituit-o trecerea, începând cu luna august 2005, la regimul de țintire directă a inflației, care, prin conținutul și caracteristicile sale, contribuie la o mai bună și mai transparentă comunicare cu publicul, de natură să ancoreze așteptările inflaționiste ale acestuia și să le confere un caracter mai predictibil.

Al treilea proiect, referitor la procesul denominării monedei naționale, acesta a fost o acțiune obiectiv necesară, deoarece a dat un semnal clar de închidere a unui ciclu inflaționist, a simplificat mult înregistrările contabile și informatice, contribuie la obișnuirea publicului cu valorile monetare compatibile cu cele din zona euro în perspectiva adoptării monedei euro și de către România, iar această acțiune s-a bazat pe un raport cost-beneficiu, din care a rezultat că menținerea vechilor cupiuri ar fi fost mai costisitoare decât emiterea altora noi.

De subliniat că efectul inflaționist al măsurii a fost insesizabil în condițiile obligativității afișării duale a prețurilor, cu patru luni înainte, respectiv, începând din martie 2005.

Al patrulea proiect major al BNR, în anul trecut, l-a constituit intrarea în funcțiune a sistemului electronic de plăți. Aceasta s-a realizat în mod eșalonat, pe cele trei componente ale sale, și anume în aprilie sistemul pentru plățile de mare valoare, în mai cel pentru plățile de mică valoare și în octombrie sistemul pentru titlurile de stat.

Principalele avantaje ale implementării acestui sistem constau în, pe de o parte: reducerea semnificativă a timpilor de tranzacționare și decontare bancară; apoi scăderea substanțială a costurilor pentru bănci și beneficiari; iar pe de altă parte asigurarea condițiilor pentru conectarea acestuia la sistemul european de plăți.

În ceea ce privește sistemul bancar, acesta a cunoscut o consolidare semnificativă, susținută, în principal, de procesul de restructurare și privatizare.

Totodată, activitatea de reglementare prudențială a Băncii Centrale, racordată la cerințele de minimizare a riscului bancar, la care s-a alăturat cea de supraveghere eficientă a instituțiilor de credit, au contribuit la îmbunătățirea indicatorilor de performanță ai băncilor comerciale.

Referitor la rezultatele financiare, Banca Națională a României a înregistrat, în anul 2005, o pierdere, care, potrivit legii, urmează a fi reportată și acoperită din profiturile viitoare.

Trebuie subliniat faptul că acest rezultat financiar s-a datorat acțiunilor desfășurate de Banca Centrală în scopul combaterii inflației, consolidării poziției valutare a statului și asigurării stabilității financiare, obiective de interes public.

Pierderea înregistrată reprezintă, în esență, costul sporirii substanțiale a rezervei valutare a țării cu 54%, respectiv cu 6,4 miliarde euro față de decembrie 2004 și costul dezinflației, realizate în România și în anul 2005, acestea fiind condiții fundamentale atât pentru consolidarea economiei de piață funcționale din perspectiva apropiatei integrări în Uniunea Europeană, cât și pentru adoptarea ulterioară a monedei euro.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc și eu domnului primviceguvernator, Florin Georgescu, pentru prezentarea Raportului de activitate al Băncii Naționale a României pe anul 2005 și invit la microfon pe domnul deputat Mihai Tănăsescu pentru a prezenta Raportul comun al Comisiilor pentru buget din Camera Deputaților și din Senat.

Aveți cuvântul.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Comisiile de specialitate ale celor două Camere apreciază că Banca Națională a reușit să prezinte o analiză coerentă, aprofundată a evoluțiilor economice, financiare, monetare și valutare în anul 2005, cu sublinierea că aceste lucruri au dus la consolidarea stabilității financiare a României.

Comisiile pentru buget, finanțe din cele două Camere consideră că obiectivele generale și orientările politicii monetare promovate de către Banca Națională, în anul trecut, sunt în concordanță cu prevederile strategiei naționale economice pe termen mediu a României și cu angajamentele pe care această țară și le-a asumat prin documentele programatice, elaborate în contextul procesului de negociere a aderării României la Uniunea Europeană.

Patru sunt elementele pe care Comisia pentru buget, finanțe din Senat și Camera Deputaților le-a luat în considerare analizând raportul Băncii Naționale.

În primul rând, este vorba de problemele macroeconomice prin care se constată o creștere a produsului intern brut cu 4,1% față de anul precedent; o continuare a procesului dezinflaționist, înregistrându-se, la finele lunii decembrie a anului 2005, o rată a inflației mai mică cu 0,7 puncte procentuale față de anul 2004. Totodată, la elementele care au contribuit la încetinirea vitezei de dezinflație se remarcă corecțiile aplicate prețurilor la energie, la gaze naturale, precum și în anul agricol care nu a fost corespunzător.

Tot din punct de vedere macroeconomic, apreciem că deficitul bugetar al bugetului general consolidat a înregistrat o scădere ușoară față de 2004. Deficitul de cont curent a avut o tendință crescătoare, dat sustenabilă din punct de vedere al finanțării.

Anul 2005 poate să fie considerat ca un an în care mixul de politici macroeconomice a condus la menținerea echilibrului macroeconomic în România.

A doua mare provocare pe care Banca Națională a avut-o, pe lângă cea legată de continuarea procesului de dezinflație, a fost legată de această nouă strategie, legată de țintirea directă a inflației.

Prin recurgerea la această schimbare, Banca Națională a României și-a asumat, în mod clar, o sarcină de a urmări consecvent realizarea obiectivului său fundamental de atingere a ratei inflației, care să fie în concordanță cu cerințele europene. Această decizie de trecere la țintirea directă a inflației a fost adoptată doar după ce condițiile specifice acestei schimbări au fost îndeplinite. Și anume: coborârea ratei anuale a inflației sub nivelul de 10%; acumularea unui câștig de credibilitate de către Banca Centrală; întărirea independenței acestei instituții; restrângerea dominației fiscale și derularea procesului de consolidare fiscală.

În anul 2005, de asemenea, prin politicile pe care Banca Națională le-a implementat, aceasta s-a confruntat cu o continuare a tendinței de creștere a intermedierii financiare, dar cu modificarea structurii creditului neguvernamental în favoarea componentei în lei.

Măsurile de natură prudențială ale băncii au vizat limitarea riscului de credit pentru persoanele fizice, în sensul înăspririi condițiilor de acces la împrumuturile bancare dar, totodată, măsurile cu caracter administrativ s-au referit la o plafonare a gradului de expunere a băncilor comerciale față de clienții neacoperiți în mod natural de riscul valutar.

Tot în anul 2005, gradul de monetizare a economiei, exprimat ca pondere în agregatul M2 în produsul intern brut, s-a majorat față de anul precedent de la 26% la 30%.

Tot anul 2005 a marcat, în politica monetară, zicem noi, două evenimente majore. Unul a fost legat de denominarea monedei naționale, dar și de intrarea în funcțiune a sistemului electronic de plăți. Denominarea monedei naționale a fost un proces necesar, a dat un semnal de încheiere a unui ciclu inflaționist, a simplificat înregistrările contabile și a condus spre obișnuirea publicului cu mărimi monetare care sunt comparabile din zona euro.

În anul 2005, așa cum spuneam, cele două comisii constată că intrarea în funcțiune a sistemului electronic de plăți cu cele trei componente ale sale, sistemul pentru plăți de mare valoare, sistemul de plăți pentru mică valoare, la 13 mai și sistemul titlurilor de stat sunt principalele câștiguri care s-au obținut prin introducerea acestui lucru.

Comisiile de specialitate constată, de asemenea, că sistemul bancar a cunoscut o consolidare semnificativă în special în procesul de restructurare și privatizare și aici amintim doar continuarea și implementarea ultimei etape, celei de a treia, în procesul privatizării Băncii Comerciale Române, negocierea acestui pachet de privatizare a celei mai mari bănci din România.

De asemenea, au avut loc și unele retrageri de licențe, a National Bank of Greece, ca urmare a transferului activelor și pasivelor și vânzarea mijloacelor fixe către Banca Românească.

Cadrul legislativ s-a perfecționat și în 2005. Acesta a fost armonizat cu prevederile comunitare, s-au adus o serie de reglementări care au aliniat prevederile legislative ale BNR cu cele existente în Uniunea Europeană.

Un factor important, în 2005, a fost întărirea capacității de supraveghere care a reprezentat una dintre preocupările majore ale Băncii Naționale, urmărindu-se creșterea competitivității, a stabilității și credibilității, în general, a sectorului bancar românesc.

Riscul de credit a reprezentat principalul risc cu care s-a confruntat sistemul bancar românesc pe fondul expansiunii activității de creditare, dar care, potrivit ultimelor rezultate, el are o valoare din ce în ce mai mică.

În al treilea rând, comisiile de specialitate ale celor două Camere consideră că Banca Națională a avut o participare activă la realizarea obiectivelor stabilite prin Programul național de aderare a României la Uniunea Europeană, precum și în negocierile care au avut loc cu Fondul Monetar Internațional, cu Banca Mondială și alte organisme financiar-bancare internaționale.

Cele două comisii au luat act de bilanțul contabil înregistrat la 31 decembrie 2005, care a înregistrat, așa cum a fost menționat și de domnul prim viceguvernator, anumite pierderi.

Luând în considerare toate aceste elemente, cele două comisii de specialitate din Camera Deputaților și Senatul României apreciază și avizează favorabil Raportul anual pe anul 2005, prezentat de către Banca Națională a României.

Mulțumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

La dezbateri generale, dacă dorește să ia cuvântul cineva? Îmi pare rău că vă temeți de Banca Națională, domnilor colegi.

În aceste condiții, luăm act de prezentare, îi mulțumim domnului... Iertați-mă.

Domnul senator Funar.

Domnul Gheorghe Funar:

Domnule președinte,

Onorat Parlament,

Fiind vorba de Raportul de activitate al Băncii Naționale pe anul 2005, cred că măcar o întrebare sau două așteaptă domnul prim viceguvernator al Băncii Naționale.

Permiteți-mi să-i adresez doar două.

Prima dintre ele. În care dintre țările foste socialiste s-a procedat ca la noi și au fost lichidate băncile din acele țări, inclusiv cum s-a întâmplat la noi, Banca Comercială Română? Dacă mai este vreo țară în Europa, unde, sub conducerea Băncii Naționale din țara respectivă, a fost lichidat propriul sistem bancar.

Și cea de-a doua întrebare. Cum credeți și, respectiv, sunt convins că există o strategie a Băncii Naționale, pentru refacerea sistemului bancar românesc, care este această strategie? Poate depășește întrebarea mea obiectul raportului dumneavoastră, că se referă la anul trecut, dar ne interesează și perspectiva mai apropiată.

Mulțumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Domnule prim viceguvernator, vă rog să răspundeți.

Domnul Florin Georgescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Domnule senator,

În primul rând că aș avea un amendament de făcut. Nu este vorba despre lichidarea băncilor din România. Este adevărat că au fost lichidate cele care au prezentat situație financiară negativă la un moment dat, respectiv s-au aflat în încetare de plăți și a trebuit să intre în procedura de lichidare judiciară, potrivit legii.

Aici a fost vorba de restructurarea sistemului bancar prin privatizare, privatizare pe care nu o efectuează Banca Națională a României, ea este un atribut al Guvernului, al guvernelor, în general, în succesiunea lor și reprezintă o opțiune dată de nevoia de mai mult capital, dată de nevoia de metode privind managementul modern, performant și de consolidarea sistemului bancar în vederea creării condițiilor de competitivitate, din perspectiva integrării europene și cea a competiției globale.

Ca să vă răspund acum și mai concret la întrebarea dumneavoastră primă, în cele mai multe țări, practic, în toate țările foste socialiste, sistemul bancar este privatizat în proporții de peste 80% cu investitori străini, în general, cu bănci puternice, ceea ce conferă, pe de o parte, credibilitate și, pe de altă parte, putere de competiție, cum spuneam, în acest joc concurențial intens în plan internațional. Practic, atunci când ești o țară care înregistrezi un nivel al ratei de economisire, după ce creezi produsul intern brut, absorbi pentru consum și pentru investiții. Deci ceea ce mai rămâne reprezintă, nu-i așa, rata de investire, iar aceasta se află la noi, acum, la nivelul de 13%. Față de acest 13%, nevoile noastre care sunt de dimensiuni și de o diversitate foarte ridicate privind modernizarea, privind procesul de reducere a decalajelor față de țările dezvoltate din Uniunea Europeană îndeosebi, reclamă o rată de investire în jur de 20 și ceva la sută. Anul acesta va fi în jur de 23%, ceea ce va conduce la un deficit al contului curent al balanței de plăți în jur de 9 și ceva spre 10%.

Deci nu putem să recuperăm decalajele care înseamnă investiții în economia reală, deci fabrici mai moderne, mai performante, care să producă bunuri și servicii, concomitent cu modernizarea infrastructurilor publice, ținând de sectorul drumuri, căi ferate ș.a.m.d. plus infrastructurile în sănătate, educație, asistență socială, fără infuzie de capital. Capitalul care vine atât direct, cât și prin intermediul băncilor. A reface sistemul bancar, pentru că nu înțeleg exprimarea, el este în funcțiune foarte bine, operează în parametrii eficienți, respectiv indicele de solvabilitate care este principalul parametru de sănătate al sistemului bancar se află la 18% față de 8 % cât este norma internațională și față de 12%, cât ne-am autoimpus noi din motive de prudențialitate, deci, avem un sistem bancar sănătos, care reflectă raportul între capitalul de care dispune și creditele, expunerea din credite pe care o înregistrează la un moment dat. Deci el este sănătos.

Acum, probabil că dumneavoastră v-ați referit, bun, e sănătos, și cui aparține el? E mai puțin important pentru agenții economici, pentru că n-am observat nici un fel de discriminare în ceea ce privește acordarea de credite către persoane fizice sau juridice, atunci când acestea se prezintă la bănci care au diferite denumiri, în general cele românești sunt păstrate, pentru că există competiția între operatorii bancari pentru cote de piață cât mai mari și pentru profituri cât mai ridicate. Deci, nimeni nu vine în România pentru a închide bănci, ci pentru a câștiga bani. A câștiga bani, inclusiv din operațiunile bancare. Iar ceea ce a condus, atunci când s-au făcut evaluările de rigoare, la decizia privatizării băncilor a fost comparația între unde se aflau ele în momentul respectiv, cele bune, rămase în sistem, și unde trebuiau să se situeze din perspectiva competiției internaționale. Și s-a constatat un decalaj, e o diferență foarte mare care, prin forțe proprii, în condițiile în care, vă spuneam, avem o rată de economisire mică și deci nu avem resurse proprii să ni le capitalizăm, să aducem manageri cu pregătire modernă și foarte performantă în condițiile date, nu avem resursele, spuneam, necesare pentru a realiza aceste obiective. Și, atunci, alternativa a fost aceea de a le privatiza, bineînțeles, în contractele de privatizare înscriindu-se condiții concrete care să prevadă continuarea activității, dezvoltarea băncilor etc.

Așa încât, ca să închei răspunsul la întrebarea dumneavoastră, nu consider că faptul că s-au privatizat băncile din România reprezintă un dezavantaj pentru sistemul bancar, reprezintă un avantaj de competitivitate din perspectiva concurenței internaționale, au condus aceste operațiuni la scăderea dobânzilor, vedeți că sunt atât de multe oferte în diferitele mijloace de informare în masă, pentru diferite tipuri de credite, atât către firme, cât și către persoanele fizice, ceea ce vine în sprijinul cetățenilor pentru a putea avea acces mai rapid la resurse în vederea creării posibilității de a-și procura bunuri de consum, imobile și alte bunuri și servicii necesare ridicării standardului de viață. Iar în aceste condiții, și băncile respective contribuie la bugetul de stat cu profituri mai mari, pentru că cifrele lor de afaceri sunt mai ridicate. Și bineînțeles că iau și acționarii niște dividende, dar dacă comparăm această situație de astăzi cu cea potrivit căreia băncile ar fi avut o activitate mai restrânsă, n-ar fi oferit așa de multe produse competitive și moderne, profiturile ar fi fost mai mici, băncile ar fi fost ale noastre, într-adevăr, dar și bugetul de stat și statul ca acționar ar fi avut mai puține încasări, iar pe de altă parte, deservirea către clienți, firme și persoane fizice, ar fi fost la un nivel calitativ mai scăzut.

Vă mulțumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule primviceguvernator. Este evident că activitatea dumneavoastră parlamentară anterioară v-a folosit mult în prezentarea în fața Parlamentului României. Urmează să vedem în ce măsură actuala activitate bancară va fi folositoare României.

Vă rog, domnule deputat Costache. Cu rugămintea adresată tuturor colegilor și tuturor celor care prezintă rapoarte, de a încerca să fim sintetici. Este necesar să epuizăm întreaga ordine de zi în timpul alocat sau puțin prelungit.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Mircea Costache:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Mă voi conforma. N-am fost foarte lămuriți în legătură cu motivația înstrăinării integrale a sistemului bancar românesc și, de aceea, mai cerem câteva lămuriri suplimentare.

Ce câștigă concret românii, plătind 4 miliarde de euro în anii următorii către Erste Bank și noi știm din documentele, atâtea câte am avut și noi la îndemână, că numai sediul central al BCR a fost evaluat la 4 mii de euro, pe când o... nu poți să iei ușa la un apartament cu banii aceștia.

După aceea, ni se explică faptul că privatizarea este în interesul nostru național și vedem clar că privatizare înseamnă pentru unii înstrăinarea în interesul altor state și nu trecerea în proprietate privată, așa cum s-ar cuveni.

De aceea, mai cer încă o lămurire, și, mai concret, în legătură cu... dacă am înțeles bine, raportul Băncii Naționale, băncii noastre centrale.

Să ne explice domnul viceguvernator de unde, dacă am înțeles bine, dacă e așa, și de unde rezultă o lipsă, o gaură, cum se spune, de 40560 de miliarde lei vechi de la Banca Națională a României, care nu operează cu credite, nu are credite neperformante, cum se spune, n-ar avea de unde.

Vă mulțumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Vă rog un răspuns în limita unui succint decent.

Domnul Florin Georgescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Sistemul bancar românesc nu este privatizat integral, pentru că există Casa de Economii și Consemnațiuni, cu acționar sută la sută statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice. Prima remarcă.

Cea de-a doua, referitoare la faptul că prin privatizarea BCR-ului românii plătesc 4 miliarde, nu înțeleg conținutul acestei afirmații, și anume banca a fost privatizată în condițiile în care pentru 62% din capitalul acesteia s-au încasat 3,75 miliarde de euro, repet, eu vă menționez aceste cifre și aceste explicații în condițiile în care nu Banca Națională a României este cea care efectuează privatizările în România. Sunt instituțiile abilitate care fac parte din zona guvernamentală și care sunt reprezentanții statului în acționariatul la băncile respective. Deci s-au încasat pentru 62% din capital, 3,75 miliarde, dar probabil dumneavoastră vă referiți la ceea ce s-a înscris într-un anumit act normativ aprobat de dumneavoastră, de onorații parlamentari, referitor la ipotetice datorii pe care le-ar putea suporta statul român. E adevărat că din această sumă, până în final, globală, pe care a încasat-o, fac parte datorii provenite din activitatea anterioară a fostului Bancorex.

Păi, acele eventuale datorii, sperăm să nu mai fie, că s-au plătit până acum suficiente sume aferente acelei perioade, acele datorii, chiar dacă nu era privatizat BCR-ul, s-ar fi plătit de către proprietarul BCR-ului de la data respectivă, peste un an, peste doi, care ar fi fost, să spunem, statul român. Deci dacă vine un creditor extern cu o pretenție sau chiar o persoană fizică sau juridică din România, cu o pretenție susținută printr-o hotărâre judecătorească perfect valabilă va plăti acționarul respectiv. În cazul neprivatizării - statul, în cazul privatirzării, pentru că noul acționar a dorit să preia o bancă flată în condiții de lipsă de obligații pentru activitatea anterioară, cum e și normal, de către statul român, fost acționar, care în momentele respective a gestionat mai puțin eficient entitatea bancară în cauză. Așa încât nu este vorba de o pierdere, ci este vorba de un câștig foarte substanțial pe care statul român l-a înregistrat prin privatizarea începută în 2002 și finalizată în anul 2006, la mijlocul acestui an.

Referitor la ultima dumneavoastră întrebare, cea privind pierderea Băncii Naționale, aceasta se înregistrează în condițiile, pe de o parte, ale schimbării metodologiei de înregistrare contabilă, banca centrală a fost obligată să-și racordeze metodologia contabilă la cea proprie băncii centrale europene, din perspectiva integrării europene, și, comparativ cu anii anteriori, anumite sume aferente reevaluării stocului de aur și a stocului valutar sunt înregistrate din prudență bancară pe pierdere, atunci când este vorba de diferențe nefavorabile, în sensul că se apreciază moneda națională. Aveai în stoc la început niște sume aferente unui curs de 37 de mii, să spunem, în lei vechi și, la sfârșitul anului cursul s-a făcut 36 de mii. Deci mia aceea reprezintă din motive contabile și de prudență contabilă o pierdere. Înainte nu era pierdere, era o sumă care se păstra în bilanț într-un cont de diferențe nefavorabile. Deci aceasta una dintre cauze, schimbarea metodologiei contabile, care generează cam 40% din această pierdere, iar restul de 60% din pierdere, care s-a înregistrat și în anii anteriori, dar era acoperită din diferențe favorabile, în sensul că de la un an la altul, după cum vă aduceți aminte, până în 2005 cursul se deprecia. Începea anul cu un curs de 32 de mii de lei pe euro și se termina cu 33.500. Anul 2005 a început cu un curs de 39.600 și s-a terminat cu un curs de 36 de mii și ceva. Deci, a fost vorba de o evoluție inversă, și anume în sensul aprecierii monedei naționale, ceea ce e bune pentru inflație, dar e rău din punct de vedere financiar contabil în bilanțul băncii centrale.

Și, o ultimă explicație, această pierdere operațională a venit pe fondul liberalizării complete a contului de capital, în cea mai mare parte în anul 2005. S-a terminat această operațiune la 1 septembrie 2006 când nerezidenții, deci persoanele fizice și juridice străine au fost libere să vină cu bani în România, cu valută, pentru a o valorifica mai bine, pentru că dobânzile obținute în România erau mai mare decât cele din țările de origine a fondurilor în cauză.

Pentru a nu aprecia prea mult cursul, să nu se facă, nu știu, să spun, nu dau cifre aici, deci să nu se aprecieze în limite care să afecteze stabilitatea financiară și respectiv creșterea economică să cădem în latura cealaltă a recesiunii etc., Banca Națională, în fața acestor atacuri speculative care sunt permise într-o piață liberă, a fost nevoită să cumpere aceste sume, prin cumpărarea banilor, însă, a valutei a injectat în circulație lei, care dacă ar fi rămas acolo ar fi creat presiuni inflaționiste, și atunci a fost nevoită în a doua etapă, în zilele următoare, să retragă acei lei din circulație prin anumite produse, instrumente monetare specifice.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă cer scuze, dar vă solicit o concluzie, domnule primviceguvernator.

Domnul Florin Georgescu:

Concluzia este că la valuta pe care am cumpărat-o și am plasat-o în străinătate, am luat o dobândă, să spunem, de 2,5-3%, iar dobânda la care am atras leii injectați în circulație pentru a lupta cu inflația, și de aceea spuneam că pierderea aceasta reprezintă pe de o parte creșterea rezervei valutare a țării și, pe de altă parte, costul dezinflației, deci la leii retrași din circulație plăteam 17-15-12 până la 8%. Diferența aceasta între ce am luat din fructificarea rezervei valutare și ce am plătit pentru a steriliza, pentru a retrage excesul de lichiditate din circulație, ca să ne ducem cu rata inflației în jos, a constituit pierderea, care însă va fi stopată începând cu anul viitor, deci în 2007, potrivit previziunilor noastre, tocmai pentru că am redus inflația și am redus dobânzile și costul sterilizării, se va înregistra profit, iar pierderea înregistrată în anul trecut și parțial în acest an se va recupera până în anul 2010, tot din profiturile Băncii Naționale. Orice transformare, și cu asta închei, orice reformă își are un cost. De data aceasta, el s-a localizat la nivelul bilanțului băncii centrale.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc pentru răspunsul dumneavoastră.

Da, dmnule Călian, imediat.

Domnul Petru Călian:

O întrebare foarte scurtă și concretă, pentru că avem rar posibilitatea să vă vedem, domnule viceguvernator. Întrebarea este în numele acelor...

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Domnule deputat, iertați-mă, prefer să faceți o critică scurtă, pentru că la orice întrebare scurtă ați văzut cum se răspunde.

Domnul Petru Călian:

Am înțeles, numai, nu critic chiar deloc.

Întrebarea este adresată în numele celor 350 de mii de păgubiți Caritas care s-au constituit ca parte civilă în vederea recuperării banilor.

Concret, domnule viceguvernator, ce s-a întâmplat cu cele 500 de miliarde de lei, transferați de la Banca Agricolă la singura instituție de stat pe care o mai avem, instituție bancară, respectiv CEC-ul. Vreau să știu dacă cunoașteți unde... că există acești bani la CEC și dacă sunteți de părere că banii aceștia ar trebui dați cel puțin celor 350 de mii de oameni constituiți, așadar, ca parte civilă.

Vă mulțumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc.

O regulă de politețe parlamentară solicită ca răspunsul la o întrebare să nu depășească lungimea întrebării.

Vă rog, domnule prim-viceguvernator.

Domnul Florin Georgescu:

Nu, sigur, este adevărat, însă uneori complexitate întrebării reclamă pentru clarificare răspunsuri puțin mai elaborate. Probabil că domnul deputat se referea la FNI, nu la Caritas, nu?

 

Domnul Petru Călian:

La Caritas.

Domnul Florin Georgescu:

Păi, Caritasul, din câte știu eu, nu a avut implicații prin operațiuni bancare. În ceea ce ne privește nu avem în evidențele și în documentația băncii centrale date privind acest fenomen, este o operațiune care se rezolvă, probabil, în justiție. Banca Agricolă a fost deja privatizată, iar ceea ce s-a înscris în documentele de privatizare a prevăzut eventuale preluări de către noua acționară ale acestor costuri, dacă ele vor fi sancționate de justiție, dar vă spun că în ceea ce ne privește nu cunoaștem despre asemenea obligații, nu cunoaștem despre generarea unor plăți ale actualei bănci care a moștenit și care a cumpărat Banca Agricolă către diferiți păgubiți, față de care avem toată compasiunea, din sistemul, spuneți dumneavoastră, Caritas, deci banca urmașă a Băncii Agricole nu este în nici un pericol din punct de vedere al stabilității financiare, eventualele pretenții se vor rezolva în justiție, între cei care au creat paguba respectivă și cei care au fost păgubiți. Restul nu este o acțiune care să țină de competențele și atributele Băncii Naționale.

Vă mulțumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumim.

Dacă mai sunt alte intervenții? Vă rog, domnule.

Domnul Iulian Iancu:

Aș vrea să punem o întrebare care cred că are implicații nu pentru 350 de mii, cred că pentru cei 22 de milioane de locuitori ai României, și anume este legată de afirmația făcută în cursul zilei de ieri de guvernatorul Băncii Naționale, și întrebarea este cum anume se explică implicarea Băncii Naționale și asumarea acesteia prin poziția explicită publică a guvernatorului, referitor la majorarea prețului la gaze naturale și energie electrică, prin care guvernatorul explică faptul că este necesară și o decizie corectă pentru a ținti inflația anului 2007, fapt care, acum înțelegem, a determinat o decizie și o afirmație publică, atât a președintelui României, cât și a primului-ministru, ambii afirmând pe cât de cinic, pe atât de șocant, că este necesară și că au hotărât creșterea prețurilor la gazele naturale pentru a ținti inflația anului 2007.

Cu alte cuvinte, Banca Națională ne explică faptul că este corect să țintim inflația și nu să gestionăm în mod corect economia națională.

Vă mulțumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc.

Întrebarea dumneavoastră nu a fost retorică, pentru că a conținut și răspunsul, dar îl rog pe domnul prim-viceguvernator să răspundă.

Domnul Florin Georgescu:

Da. Vă mulțumesc, domnule președinte.

E o întrebare cu un răspuns relativ tehnic, dar mă voi strădui să-l transfer într-o zonă din aceasta foarte normală și accesibilă, adică ceea ce s-a spus în discursul domnului guvernator al Băncii Naționale al României a fost referitor la faptul că procesul de țintire a inflației, respectiv de a căuta să te situezi pe ținta de inflație care la anul este de 4%, da, care are o variație de plus minus 1 punct procentual, deci ori până la 5 ori până la 3%, reclamă ca această agendă, calendarul de ajustare a prețurilor la utilități: gaze naturale, energie electrică, energie termică, prețurile administrate, deci care sunt ținute de stat în mână prin reglementări periodice și nu sunt lăsate să fluctueze liber pe piață, ca alimentele, îmbrăcămintea și așa mai departe, deocamdată, până în 2008 la sfârșitul anului, să se facă de o manieră care să nu creeze presiuni inflaționiste prea mari la anul și care să deturneze procesul de dezinflație, adică de scădere a inflației de la un an la altul, ca nu cumva în anul următor curba dezinflației să capete o traiectorie inversă.

S-a negociat cu Uniunea Europeană un anumit calendar de ajustare, deci de aducere a prețurilor la aceste utilități, compatibil cu nivelul european. A fost un calendar inițial care își avea finalul la sfârșitul acestui an, și din negocieri ulterioare s-a ajuns cu eșalonarea acestor majorări până la finele anului 2008, ceea ce e un lucru bun, mai suportabil pentru consumatorii economici și casnici.

Trebuia să se facă o majorare la 1 ianuarie, era programată potrivit calendarului convenit, și s-a luat decizia, datorită evaluării presiunilor inflaționiste, că în sistemul monetar se... și economic, în general, se manifestă încă presiuni inflaționiste, adică există factori care conduc la împingerea în sus a indicelui de prețuri, între aceștia și aceste prețuri la utilități, pentru a nu se ajunge ca anul viitor, față de o inflație în jur de 4,8- 4,7 până în 5%, cât va fi anula cesta, să ne trezim cu vreun 5 și ceva la anul, ci cu un 4 și ceva, a fost determinată ca oportună măsura de majorare a prețurilor la gaze începând cu 15 noiembrie, care oricum se făcea începând cu 1 ianuarie și se făcea într-un procent mai mare.

Deci, ori faci la 1 ianuarie cu 10%, ori faci la 15 noiembrie anterior cu 8%, este practic același lucru dar, și cu asta închei, nu periclitezi credibilitatea procesului de dezinflație, deci de scădere a ratei inflației de la un an la altul, care mai departe nu vă mai rețin din timpul dumneavoastră foarte prețios, conduce la scăderea ratelor dobânzilor, la un mediu de afaceri mai bun, la investitori mai mulți, care creează locuri de muncă, venituri bugetare și posibilități de ridicare a standardului de viață.

Deci, a fost o măsură oportună, care oricum se făcea, și s-a făcut cu costuri mai mici și pentru populație, că altfel mai târziu era un procent de creștere mai mare, dar și cu costuri mai mici pentru sau practic 0 pentru procesul dezinflaționist, care va scădea în continuare și ne va crea perspectiva de a atinge condițiile pentru moneda euro, undeva în jur de anii 2012-2014.

Vă mulțumesc.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania saturday, 19 october 2019, 23:08
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro