Dumitru Avram
Dumitru Avram
Sittings of the Chamber of Deputies of February 20, 2007
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.14/02-03-2007

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
11-12-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2007 > 20-02-2007 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of February 20, 2007

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.24 Dumitru Avram - declarație politică cu titlul "Mizeria de la sate";

 

Domnul Dumitru Avram:

"Mizeria de la sate"

Puține sate românești reușesc să-ți încânte privirea și să-ți dea un sentiment de speranță pentru ziua de mâine a truditorilor pământului. O sărăcie lucie, copleșitoare, te întâmpină la tot pasul, încât ai impresia că nimic nu mai este de făcut. Guvernanții actuali au prelungit cu încă două decenii imensul răstimp care-i trebuie României pentru a se apropia de lumea civilizată. Deocamdată, timpul pare să se fi oprit în secolul al XIX-lea - drumuri de pământ bătut, case fără apă curentă, înconjurate de mici curți unde cresc porci, păsări și uneori o vacă. Cam asta observa în fugă un ziarist de la publicația franceză "Liberation". N-apucase să vadă plugurile trase de boi, bordeiele de la marginea satelor, promiscuitatea aglomerațiilor de rromi, ce arată parcă mai rău decât înainte de a fi eliberați din sclavie.

Imagini de coșmar, de neconceput și de neînțeles. Din păcate, reprezentative pentru starea de astăzi a României. Imagini cu atât mai crude cu cât, la extrema cealaltă, corupția, hoția și chiar Mafia au produs îmbogățiți peste noapte, sfidând cu nerușinare din palatele lor de prost-gust, din limuzinele de ultimă oră, de la mesele care nu se mai termină și sindrofiile lor lipsite de o minimă decență. O opulență care te scârbește. Și asta, în condițiile în care chiar și țăranul cu o stare medie de-abia se descurcă de pe o zi pe alta. De obicei, băiatul rămâne acasă, iar fata pleacă la muncă prin străinătate. Trudesc din greu, pentru că de prostituție se ocupă tinerele cuprinse în rețelele formate prin marile orașe.

Vorbind de țăranul care-și cultivă pământul cu ajutorul unui plug și al unui cal și își vinde roșiile pe unde reușește, vorbind, așadar, despre acest țăran ce trăiește într-o minimă decență, trebuie să spunem că în România există vreo 4 milioane de mici gospodării unde se practică o agricultură de subzistență. Ele dețin fiecare o suprafață de circa 2,5 hectare (de zece ori mai puțin decât media europeană) și reunesc împreună cam 40% din populația care trăiește la țară. Nici sistematizarea satelor gândită de Nicolae Ceaușescu nu a fost cea mai bună soluție, dar nici lăsarea acestora în paragină n-are nici o explicație. Fiecare a fost obligat să se descurce cum poate.

După '89, țăranii au recuperat parcelele de pământ care le fuseseră confiscate după al doilea război mondial. Dar și aici au reușit cei mai norocoși, pentru că multe din terenuri au fost înhățate nemilos de noii stăpâni ai satelor, provenind dintre cei mai leneși și mai puțin pricepuți în lucrarea pământului. Vilele pe care le vedem astăzi prin unele sate sau în vecinătatea acestora sunt ale lor și ale samsarilor de terenuri. Le-au dat țăranilor câte 2 dolari pe metrul pătrat și acum le vând la prețuri de milioane de euro. Dacă nu le-au înhățat pur și simplu cu japca, distrugând și falsificând arhivele primăriilor. Într-o zi, toți acești nemernici vor trebui să plătească pentru viața atât de aspră de astăzi a țăranului român!

Se spune că modernizarea ar implica azi regruparea terenurilor, dar micii cultivatori sunt reticenți. Ei știu că hoțiile cele mai mari, pe seama lor, s-au produs atunci când au fost desființate fostele CAP-uri și IAS-uri. Nimeni nu-i mai poate convinge că ar putea fi altfel. Nici publicitatea de la televizor și nici campaniile de informare din poartă în poartă.

Între 2007 și 2013, România va primi de la UE peste 12 miliarde de euro pentru sectorul agricol. Șmecherii stau la pândă. Se construiesc în grabă proiecte, timpul presează, existând riscul ca banii să se reîntoarcă la casele europene. Toți și-au adus aminte dintr-o dată că se pricep la modernizare, la protecția mediului și la dezvoltarea zonelor defavorizate. De 17 ani n-au făcut în schimb nimic. Acum s-ar putea să fie prea târziu.

Mii de hectare de pământ din sud-estul țării au devenit proprietatea străinilor, care au cumpărat și încă mai cumpără de la țărani cu 4-500 de euro hectarul (de aproape o mie de ori mai puțin decât valorează în realitate). Câteva mii de mari exploatări ocupă 40% din terenurile agricole. Cine-i mai poate convinge pe tineri să se reîntoarcă la agricultură? Bătrânii ar primi cu plăcere 100 de euro rentă viageră pentru fiecare hectar cedat, dar cei în putere se lasă cu greu convinși. Nici măcar prima de 50.000 de euro acordată fiecărui tânăr care cumpără o fermă nu spune mare lucru, pentru că riscurile sunt imense, ca să nu mai vorbim de blestemul tot mai cumplit al naturii.

Satul românesc este aproape gol. Peste trei sferturi din cele două milioane de români care au părăsit țara în ultimii 5 ani provin din mediul rural. Cine îi mai poate convinge să se apuce de lucratul pământului?

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania wednesday, 11 december 2019, 22:25
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro