Plen
Ședința Camerei Deputaților din 24 aprilie 2007
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.59/04-05-2007

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
12-12-2019 (comună)
12-12-2019 (comună)
12-12-2019 (comună)
11-12-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2007 > 24-04-2007 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 24 aprilie 2007

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Lucian Augustin Bolcaș, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte....

 
Ioan Ghișe - declarație politică cu titlul Necesitatea și urgența creșterii salariilor pentru personalul medical din sistemul public de sănătate;

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Bună dimineața!

Stimați colegi, deschidem ședința de plen a Camerei Deputaților de astăzi, 24 aprilie 2007, cu sesiunea dedicată declarațiilor politice.

Începem cu Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal, domnul deputat Ioan Ghișe. Vă rog.

 

Domnul Ioan Ghișe:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Titlul declarației politice este "Necesitatea și urgența creșterii salariilor pentru personalul medical din sistemul public de sănătate".

Odată cu integrarea României în Uniunea Europeană, anul 2007 a impus și nevoia de urgentă schimbare a unor politici salariale în sectorul medical.

În Programul de guvernare, unul dintre obiectivele prioritare ale politicii în domeniul sănătății este "creșterea calității vieții prin îmbunătățirea calității și siguranței actului medical". Un astfel de obiectiv generos poate fi realizat doar de către specialiști medicali de înaltă calificare profesională, cum România încă mai are, dar care pleacă în masă, oriunde în lume, pentru a trăi mai decent decât aici, la ei acasă.

Strategia din domeniul sănătății prevede adoptarea de măsuri ferme pentru "a scădea inechitățile și a asigura demnitatea corpului profesional medical pentru diminuarea corupției din sistemul sanitar". Este evident că salarii decente și echitabile duc la "asigurarea demnității profesionale și diminuarea corupției". Degeaba, însă, este declarată sănătatea ca fiind prioritate între politicile publice, dacă cei mai buni specialiști români părăsesc în masă țara ca să lucreze în străinătate pentru salarii și condiții mai bune de lucru. Salariile personalului medical din sistemul public de sănătate sunt umilitoare și jignitor de mici.

Ani de zile, politici salariale nedrepte pentru sistemul sanitar au ignorat necesitatea corectei recompensări a eforturilor personalului medical corespunzător nivelului calificării, specializării și importanței sociale a muncii. Fenomenul nociv, petrecut ani la rând, își arată acum, în mod decisiv, efectele distructive asupra unui sistem și așa bolnav, anume cel al salarizării cadrelor medicale.

În primele trei luni ale acestui an, peste 1100 de asistente medicale și moașe au solicitat eliberarea certificatelor de recunoaștere a studiilor medicale pentru a pleca la muncă în diferite țări ale Uniunii Europene. Situația este alarmantă, cu atât mai mult cu cât reprezintă o creștere de 200% față de numărul de cereri depuse anul trecut în aceeași perioadă.

Plecarea în masă a cadrelor medicale are o singură cauză majoră: salariile mizerabile. Este de notorietate că, în România, cadrele medicale, indiferent de pregătirea lor superioară ca medici sau cadre medii, sunt calificate, din punct de vedere profesional, la un nivel comparabil cu specialiștii medicali din Europa.

Un calcul elementar demonstrează că riscul imediat este ca, în decursul acestui an, peste 5000 de cadre medicale cu pregătire medie să lase libere locurile de muncă din sistemul sanitar. În România, salariile lunare pentru acești oameni se situează pe o plajă între minim 400 și maxim 1000 de lei ron. Este o evidență că, imediat ce apare oportunitatea unui câștig de peste 1000 de euro pe lună, orice asistentă medicală sau infirmieră va cântări foarte serios dacă să plece să lucreze în străinătate sau să mai lucreze și să mai îndure condițiile dificile de la noi pentru un salariu complet nemotivant.

În țara noastră, un medic specialist cu vechime de peste 25 de ani, care lucrează într-un spital județean, primește un salariu lunar net de până la 1000 de lei, iar pentru șase gărzi pe lună de câte 30 de ore garda, abia mai adaugă 700-800 de lei la câștigul său lunar. Cât timp un tratat medical de specialitate sau un curs de specializate de o săptămână costă mai mult decât salariul lunar al unui cadru medical, este clar că sistemul de salarizare este în comă.

Cât timp, cu pregătirea sa de specialitate, un medic din România poate câștiga în țările membre ale Uniunii Europene salarii de peste 3000 de euro pe lună, atunci devine o banalitate să prevedem că exodul medicilor se va amplifica și, în mod special, în rândul tinerilor.

Este meritoriu faptul că Guvernul Tăriceanu, în doi ani de guvernare (în perioada 2005 - 2006), a triplat sumele de bani alocate prin bugetul de stat pentru investițiile în sistemul de sănătate din România. Aceste investiții își vor putea vedea efectul doar dacă, în sistemul de sănătate, va lucra un număr suficient de specialiști competenți să le valorifice.

Sănătatea cetățenilor unui stat este o chestiune ce ține de siguranța națională. Apare ca una din marile urgențe și cele mai importante acțiuni politice îmbunătățirea salarizării cadrelor medicale din sistemul public de sănătate.

Atragem atenția, la modul cel mai serios, că, doar dacă salariile medicilor, asistenților medicali, moașelor și infirmierelor vor fi mărite urgent, doar atunci va exista șansa ca exodul în străinătate al specialiștilor medicali din România să se diminueze. Efectele unei astfel de creșteri salariale vor fi directe pentru specialiștii medicali și indirecte pentru toți cetățenii țării.

Devine obligatoriu pentru Guvern prin Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Ministerul Sănătății să găsească de urgență soluțiile financiare prin care să mărească salariile pentru specialiștii medicali care lucrează în sectorul public de sănătate. A rămâne indiferenți la acest fenomen al migrației cadrelor medicale și a nu face nimic pentru diminuarea lui ar constitui o adevărată crimă față de interesul național pentru sănătatea cetățenilor români.

Solicităm Guvernului, prin cele două ministere mai sus menționate, să realizeze un acord cu sindicatele din sistemul public de sănătate pentru creșterea urgentă și consistentă a salariilor cadrelor medicale. Solicităm primului-ministru o intervenție imediată pentru creșterea substanțială a salariilor cadrelor medicale din România. Aceasta ar servi cu adevărat nevoilor cetățenilor de creștere a calității îngrijirilor medicale și ar reda parte din demnitatea atât de știrbită a corpului medical.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Cristian Valeriu Buzea - declarație politică cu titlul Cercetarea și afacerile imobiliare;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, domnul deputat Cristian Buzea.

 

Domnul Cristian Valeriu Buzea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Cercetarea și afacerile imobiliare".

"Sectorul IT a început să reprezinte un motor puternic al economiei românești. Cred că acesta este viitorul pentru economia românească și mai puțin activitățile clasice ale dezvoltării industriale pe care astfel avem ocazia să le depășim. Aș dori foarte mult, pe viitor, ca această activitate să se dezvolte și mai ales să se orienteze către legătura cu domeniul academic." Acesta a fost un citat din cuvântul primului-ministru, Călin Popescu-Tăriceanu, la întâlnirea cu Bill Gates, președintele executiv al Microsoft, cu ocazia vizitei acestuia în țara noastră.

Privatizarea institutelor de cercetare, desfășurată în momentul de față prin aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. nr.2193/2004, care stabilește criteriile de precalificare a ofertanților, va avea urmări dezastruoase pentru cercetarea românească.

În virtutea aplicării acestor criterii, o firmă care activează în domeniul imobiliar de șase ani și are cercetare în construcții ca al șaptelea domeniu de activitate în statut, primește același punctaj maxim, la fel ca o firmă care are 30 de ani de activitate de cercetare în domeniul tehnologiei informațiilor.

De asemenea, prin aplicarea acelorași criterii de precalificare, se acceptă la privatizarea institutelor de cercetare a consorțiilor formate între firme din orice domeniu și o singură persoană fizică cu experiență în cercetare, consorțiu care se precalifică obținând un punctaj maxim la cerințele de experiență și vechime neîntreruptă.

Respectarea legalității în materie de privatizare este imperios necesară, dar interpretarea cu omisiuni a legii, în lipsa unor norme de aplicare specifice, contribuie la distrugerea fără discernământ a institutelor de cercetare, inclusiv a acelora care au rezultate valoroase. Căci documentul legal, care reglementează privatizarea cercetării, nestabilind criterii specifice eliminatorii pentru domeniul de cercetare particular al fiecărei instituții, lasă cale liberă amatorilor de afaceri imobiliare sau, mai rău, unor firme sau persoane profesioniste în achiziții profitabile la nivel personal, dar dezastruoase la nivelul cercetării, așa cum s-au dovedit până acum.

Constatăm că AVAS, cu toate că s-a angajat inițial la corectarea acestor situații, nu a întreprins nimic concret în această direcție. Ne întrebăm, în această situație, dacă nu se dorește cumva într-adevăr distrugerea cercetării precum o dovedesc ruinele Institutului de Cercetări Electronice. Pune oare AVAS în balanță contractele de cercetare în curs care au toate șansele să nu se mai finalizeze, scăderea potențialului de cercetare al țării și, implicit, capacitatea de absorbție a fondurilor de cercetare, atunci când se bucură la sume obținute din privatizare, care cresc din considerente proprii afacerilor imobiliare?

Cum se asigură transparența și competența atât de necesare aprecierii ofertelor tehnice și financiare depuse de ofertanții pentru cumpărarea institutelor de cercetare, în caz concret a Institutului de Cercetări în Tehnologia Informațiilor când, din comisia de evaluare, nu face parte niciun specialist din partea Colegiului Cercetării sau a Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică și nici a Ministerului de Finanțe? Reputația unui ofertant poate fi apreciată suficient doar prin absența cazierului, fără a analiza activitatea acestuia în domeniul tehnologiei informațiilor, așa cum prevede capitolul A din Criteriile normative de aplicare a HG 2193/2004?

AVAS, în fond, are dreptate când consideră că adoptarea unei strategii specifice ar fi discriminatorie în raport cu alți investitori interesați în privatizarea institutelor de cercetare, dar tocmai acest lucru este important pentru cercetarea românească, adoptarea unor măsuri discriminatorii în raport cu cei care au prejudiciat în vreun fel cercetarea, cu cei care au cumpărat institute pentru a le vinde speculativ ulterior, cu aceia care au făcut afaceri necurate și care oricând se pot afla pe lista potențialilor cumpărători, atâta timp cât legea nu îi oprește efectiv.

Dacă Guvernul Tăriceanu dorește o privatizare corectă a cercetării, care să mențină cercetarea românească la nivelul la care a fost și mai este, dacă dorește o privatizare care să nu transforme un institut într-o afacere imobiliară, atunci trebuie să adopte criterii mai riguroase de precalificare a potențialilor cumpărători, astfel încât să existe certitudini în legătură cu continuarea activității în institutul respectiv după privatizare, iar lista privatizărilor "rușinoase" care au distrus resursele economiei și posibilitățile ei de dezvoltare să nu cuprindă și institutele de cercetare.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Aledin Amet - declarație politică cu titlul Istoria Turciei, o istorie bogată în fapte;

Din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R. domnul Becsek-Garda Dezideriu. Lipsește.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator domnul deputat Petru Călian, Ioan Țundrea, Bogdan Liviu Ciucă, Lia Ardelean, Ionica Constanța Popescu, Nicolae Popa, Daniela Popa.

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, Varujan Pambuccian, Aledin Amet.

Vă rog, domnule Aledin.

 

Domnul Aledin Amet:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

Astăzi este o zi importantă. S-au petrecut anumite evenimente la data de 24 aprilie.

De aceea, declarația mea politică de astăzi se intitulează "Istoria Turciei, o istorie bogată în fapte".

Fiecare națiune se mândrește, pe bună dreptate, cu istoria sa. Fiecare națiune este datoare să respecte valorile celorlalte popoare. Sentimentul sacru este cel a conștientizării importanței propriei tale identități.

Istoria Turciei reprezintă, fără îndoială, o istorie bogată în fapte și personaje. Atât statul otoman, cât și cel modern, creat în anul 1923, înseamnă repere clare pentru o perioadă îndelungată, de sute de ani.

Cu siguranță, au existat și vremuri tulburi, vremuri ale confruntărilor politice și militare; cu siguranță, înțelegerile diplomatice nu au funcționat întotdeauna între națiuni, dar momentele cu adevărat semnificative vor marca istoria fiecărui popor, așa cum anumite personalități au schimbat, într-un mod radical, cursul ei.

1453 este un an important pentru istoria turcilor; armata otomană, în fruntea căreia se afla Mehmed al II-lea Fatih cucerește Constantinopolul.

1520-1566 reprezintă perioada în care a domnit Soliman Legiuitorul, căruia i s-a spus și Magnificul, sultanul care a reușit să ducă Imperiul Otoman în ceea ce privește inclusiv întinderea teritorială la apogeu.

În anul 1923, a fost creată Republica Turcia, avându-l ca președinte pe Mustafa Kemal, cel supranumit Ataturc, Tatăl turcilor. Importantă personalitate politică a lumii moderne, Mustafa Kemal Ataturc s-a distins, în primul rând, prin spiritul novator de care a dat dovadă.

Se poate afirma, așadar, că multitudinea de fapte individualizează într-un mod clar o națiune.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Leonida Lari-Iorga - comentariu legat de fațetele implicării politice; argumentarea solicitării unor măsuri sancționatorii;

Din partea deputaților fără apartenență la un grup parlamentar, domnul deputat Vasile Pruteanu, doamna deputat Leonida Lari.

Vă rog, doamna deputat.

 

Doamna Leonida Lari-Iorga:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Odată, cu vreo câțiva ani în urmă, pe când domnul Adrian Păunescu era moderator la Tele 7abc, mi-a pus o întrebare tranșantă: Doamna Lari, de ce crezi dumneata că balaurul KGB își are capul în România, la București, și numai coada în Basarabia? Este foarte simplu, am răspuns. Să ne imaginăm două sfere: una mare, amplă și alta mai mică, Basarabia. Da, zic, agenții secreți, cel mai bine pregătiți și instruiți, firește, vor veni în sfera mai mare, în Țara Mamă, unde sunt mai mari interesele decât într-o parte a Țării Mamă, Basarabia, unde se zvântură coada balaurului și mai provoacă, din când în când, războaie în Transnistria.

De ce am spus aceasta? De aceea ca să fie clar că, în România, se zbenguie în voie serviciile secrete rusești.

Iată, acum s-a constatat că piloții ruși, de exemplu, atunci când a avut loc acel tragic eveniment la Cernobîl, ca să mute norul de materiale radioactive dinspre Moscova, unde sunt milioane de oameni, și să scape de această dramă, au organizat niște ploi cu iodură de argint. Astfel, au mutat norul acesta, l-au plutit pur și simplu către Belarus și a căzut atunci o ploaie neagră radioactivă peste vecinii din Belarus.

Eu consider că aceste inundații în România au fost provocate, pentru că liderilor ruși, care acum vor să federalizeze Republica Moldova, nu prea le place aerul de libertate, politica democratică care se face în România. Nu prea le place, bineînțeles, nici faptul că România și-a atins obiectivul de apărare și a intrat în NATO, nu place nici faptul că România este membru al Uniunii Europene.

Mai mult de atât, îmi amintesc că, în una din ultimele ședințe ale Parlamentului României, strigau unii politicieni de trei parale că domnul președinte Traian Băsescu a izolat țara pe plan internațional. Dimpotrivă, fiți atenți ce scrie presa străină din toate țările. Mare atenție, că unii lideri politici din România cu greu vor fi primiți în vizite în alte țări. Deja unul din ei nu a fost primit în SUA, de exemplu, pentru politica sa nu mioapă, nu chioară, ci rău-voitoare și care nu converge cu interesul național, ci este împotriva interesului național.

Eu v-am mai preîntâmpinat, stimați colegi, așa, cu o dragoste de soră, că nu se întâmplă bine ceea ce se întâmplă, nu este spre binele nostru, al tuturor, că nu e cazul de suspendat un președinte ce n-a încălcat în fond Constituția.

De ce nu l-ați suspendat pe domnul Ion Iliescu pentru lovitura de stat? Eu dispun de documente, nu vorbesc în vânt, nu arunc vorbe în vânt. Dispun de documente că a fost lovitură de stat făcută cu ajutorul rușilor.

De ce nu l-ați suspendat pe domnul Constantinescu că, pe timp de pace, nesilit de nimeni, a făcut cadou Ucrainei pământurile strămoșești, unde s-au închis școlile românești și se închid în continuare, se reduc orele de limba română, este călcat tricolorul nostru în picioare de către deputați din Rada ucraineană.

Acum, ce să vă spun, dacă nu ne luăm capul în mâini și nu medităm la modul serios și cu rugăciuni aprinse către Divinitate, putem pierde foarte mult și nu ne dăm seama; pe ani înainte putem pierde în fața Uniunii Europene, în fața noastră înșine. Pierdem viitorul copiilor și nepoților noștri.

Ați auzit cu toții în ce mod murdar am fost atacată, de către cine? De către doamna Buruiană, dacă-i doamnă! Cu cele mai inimaginabile cuvinte. Stăteam și mă gândeam: această portavoce a domnului Vadim Tudor îndrăznește să-mi spună că eu nu am carte, nu cunosc limba română. Am premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pentru poezie, am premiul Academiei Române pentru poezie și am premii internaționale tot pentru poezie. Cum adică? Ea cunoaște mai bine limba română, ea care zgârie cu penița fraze toxice, nocive? Cum poți fi creștin, mă întreb, precum își zice domnul Corneliu Vadim Tudor că este creștin - cum poți fi creștin și încă practicant, când bălăcărești în stânga și-n dreapta pe toți colegii tăi? Chiar dacă dispun de documente în privința domnului Iliescu și a politicii sale antinaționale, antiromânești, niciodată n-am îndrăznit să-i spun "șandrama stalinistă" sau să-l porcăiesc cu cele mai murdare cuvinte. La fel, nici pe domnul Constantinescu. La fel pe nimeni dintre dumneavoastră. Eu însă am fost batjocorită în cel mai abominabil mod cu putință.

De aceea, domnule președinte, vă rog frumos, notați în agenda dumneavoastră, pentru că - mă rog - dumneavoastră conduceți ședința de astăzi, dacă doamna Buruiană nu va fi sancționată de către Parlamentul României, eu declar că o voi da în judecată.

Nu am vrut să-l dau pe domnul Vadim Tudor în judecată atunci când m-a batjocorit, iarăși, în cel mai murdar hal, la plecarea mea din PRM pentru că nu vreau ca românii basarabeni să se supere pe românii din Țara Mamă, dar mi-a ajuns răbdarea la capătul puterilor.

Vă rog frumos, am nevoie de acest drept al meu de parlamentar, pentru că eu am venit aici nu pentru binele meu (trăiesc modest), eu am venit aici pentru că știam foarte bine, de-ar mai lupta românii basarabeni încă o sută de ani, n-au ce face fără ajutorul Țării Mamă împotriva mastodontului din est.

Eu am venit aici pentru a pune umărul la reunificarea țării, pentru a fi alături de dumneavoastră și a vă informa despre tragediile care se întâmplă în Basarabia.

Deci, domnule Bolcaș, vă rog frumos luați în atenția dumneavoastră această problemă în ceea ce privește sancționarea doamnei Buruiană, altfel voi fi nevoită, cu tot regretul, să o dau în judecată, la fel ca și inundul ziar România Mare.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, doamna deputat.

 
Vasile Mocanu - observații pe marginea actualei crize prezidențiale;

Ați epuizat minutele alocate Grupului fără apartenență la un grup politic.

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Vasile Mocanu, vă rog.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Suita de mitinguri pro Băsescu din ultimele zile, majoritatea aproape eșuate din cauza numărului mic de participanți, arată mai multe lucruri importante.

În primul rând, președintele suspendat Traian Băsescu continuă să nu respecte regulile jocului democratic. Deși, oficial nu a fost declanșată niciun fel de campanie electorală, fostul primar al capitalei și-a mobilizat puținii susținători pentru a face gălăgie în centrele orașelor.

Este cât se poate de clar că Băsescu nu se poate schimba. Discursul său populist conține aceleași elemente de falsă senzație ca și până acum. Sunt inventați dușmani imaginari în Parlament, în Guvern, în partide, în economia de piață sau chiar pe stradă și în casele românilor. Fără acest conflict permanent cu toată lumea, din care își extrage energia de Gică-Contra, Băsescu n-ar convinge pe nimeni. Rolul inventării acestei mafii omniprezente este tocmai acela de a abate atenția populației de la lucrurile cu adevărat importante din societatea românească.

De fapt, președintele suspendat are mare nevoie de acest zgomot de fond. Fără mica gălăgie a suporterilor, românii ar descoperi mult mai repede ce se ascunde în spatele perdelei de fum. Au început, deja, să iasă la iveală dovezi privind haosul din agricultură de pe vremea exministrului Gheorghe Flutur, unul dintre marii susținători ai președintelui suspendat; sau presiunile politice care au fost exercitate de către miniștrii democrați, în ultimii doi ani, în anumite zone ale economiei.

În același timp însă, aceste mitinguri aproape eșuate mai înseamnă ceva. Majoritatea românilor nu-l mai vor pe Băsescu în fruntea țării. Câteva sute de participanți nu pot reprezenta 22 de milioane de români. Așa că ne întâlnim la referendum, dacă Traian Băsescu nu ia decizia, cu adevărat înțeleaptă, de a se retrage definitiv din politică.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Emil Strungă - declarație politică cu titlul Un președinte anacronic;

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L. vă rog, domnule deputat.

 

Domnul Emil Strungă:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi poartă titlul "Un președinte anacronic".

Evenimentele recente petrecute pe scena politică reprezintă o provocare nouă atât pentru clasa politică, cât și pentru societatea civilă și întregul popor român. Unicitatea și gravitatea situației cu care se confruntă România reclamă o mare atenție pentru protejarea instituțiilor statului.

Siguranța, independența și corecta funcționare a instituțiilor statului român reprezintă adevăratul test al democrației. Odată integrați în Uniunea Europeană, trebuie să acordăm funcționării instituțiilor noastre o adevărată eficiență instituțională asemănătoare cu celelalte state membre.

Suspendarea președintelui nu trebuie să declanșeze haosul instituțiilor și isteria maselor. Echidistanța față de instituții este o condiție fără de care ieșirea din criză este de neimaginat.

De asemenea, trebuie găsit punctul de echilibru între libera exprimare a opiniilor politice și declanșarea unor mișcări de stradă ce pot degenera.

Este un moment nou și dificil pentru democrația românească, dar dacă vom trece cu bine de el, ne vom regăsi mai echilibrați și mai consolidați în sistemul nostru democratic.

Ceea ce trebuie să înțeleagă președintele suspendat este că România nu mai este acum în situația anilor 90. Sistemul democratic este consolidat, există legi care trebuie respectate și mitingurile stradale sunt demodate și anacronice. Domnul Băsescu se lasă copleșit de sindromul populismului ieftin și demagogic și pare că nu ezită să împingă țara în criză pentru a-și satisface propriile orgolii și vanități.

Avem convingerea că, în pofida acestor furtuni într-un pahar cu apă, generate de un om, un personaj conflictual, copleșit de emoții și revelații de sorginte bolșevică, țara va rămâne calmă, stabilă și normală, iar Guvernul va asigura funcționarea instituțiilor statului și respectarea legilor.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Mira Anca Victoria Petrescu Mărculeț - intervenție cu titlul: 130 de ani de la declararea independenței României;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, domnul deputat Valeriu Tabără, Constantin Traian Igaș, Marius Rogin, Alexandru Mocanu, Dumitru Ion Puchianu, Aurel Olărean, Ioan Oltean, Petru Movilă, Radu Lambrino, Daniel Buda.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, doamna deputat Anca Petrescu.

 

Doamna Mira Anca Victoria Petrescu Mărculeț:

Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică se numește: "130 de ani de la declararea independenței României".

Anul acesta se împlinesc 130 ani de la proclamarea independenței României, în urma războiului cu Puterea Otomană.

Derulând pe scurt firul evenimentelor, amintim că în 1877, în luna aprilie este declarată mobilizarea generală a armatei. Trupele române încep să ocupe poziții de apărare la Dunăre și o divizie de armată este pusă să apere Bucureștiul. Primele convoaie rusești trec prin capitală îndreptându-se pe Dunăre, unde pe 26 aprilie 1877, turcii bombardează Calafatul, iar divizia "Ștefan cel Mare" ripostează cu foc.

Paralel cu primele mișcări de pe câmpul de luptă în Parlamentul României este disputată problema ruperii relațiilor cu Turcia. După realizarea dezideratului unirii din 1859, prin bărbații luminați ai țării, va fi înfăptuit un nou pas important, independența țării.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Iertați-mă, doamna deputat, cine este doamna care face fotografii în sală?

 
 

Doamna Mira Anca Victoria Petrescu Mărculeț:

Este consiliera mea.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

V-aș ruga să părăsiți sala de ședință.

Vă rog să părăsiți sala de ședință. Vă mulțumesc. Vă rog să continuați. Mă scuzați pentru întrerupere.

 
 

Doamna Mira Anca Victoria Petrescu Mărculeț:

Astfel, în ședința Parlamentului din 9 mai 1877, Mihail Kogălniceanu, ministru de externe la acea vreme, răspunzând unei interpelări legate de ruperea relațiilor cu Turcia, rostește câteva cuvinte magistrale: "Străinii au zis că țara a fost vasală Turciei, noi nu am zis-o niciodată. Noi nu am fost vasali. Sultanul nu a fost suzeranul nostru.

Însă era ceva, erau niște legături sui-generis, niște legături care erau slabe când românii erau tari, niște legături care erau tari, când românii erau slabi...."

Și Mihail Kogălniceanu conchidea cu clarviziune îndrăzneață: "Nu am nici cea mai mică îndoială și frică, de a declara în fața Reprezentațiunii Naționale, că noi suntem o națiune liberă și independentă".

La sfârșitul ședinței, Adunarea Deputaților a votat în unanimitate următoarea moțiune: "Camera, mulțumită de explicația guvernului asupra urmărilor, ce a dat votului din 29 aprilie anul curent, ia act că rezbelul între România și Turcia, că ruperea legăturilor noastre cu Poarta și Independența absolută a României au primit consacrarea lor oficială."

Moțiunea a fost adoptată unanim și în Senat, astfel încât la 9 mai 1877, s-a declarat oficial Independența României, moment istoric salutat cu frenezie de populația Bucureștiului, adunată pe Dealul Mitropoliei.

Mulțimea, având în frunte pe studenți, a manifestat până târziu în noapte, cu torțe aprinse, trecând pe la casa primului-ministru I.C.Brătianu și a ministrului de externe Mihail Kogălniceanu, pe care i-au ovaționat, iar apoi s-a îndreptat spre statuia lui Mihai Viteazul de la Universitate, unde au fost depuse torțele.

Actul de curaj și demnitate al declarării Independenței urma să fie dovedit prin fapte apreciate pe plan diplomatic de puterile europene, dar și pe câmpul de luptă, unde victoria va fi obținută cu mari jertfe.

Pe 11 mai 1877, Guvernul României anulează tributul datorat Turciei, suma fiind dăruită Ministerului de Război.

Tot în luna mai, țarul Rusiei, Alexandru al II-lea cu suita sa, face o scurtă vizită la București, fiind întâmpinat pe peronul gării, de perechea princiară, de membrii guvernului și de primarul orașului, C.A.Rosetti. Din suita țarului făcea parte și fratele său, marele duce Nicolae, comandantul suprem al trupelor rusești.

Domnitorul Carol I a preconizat o alianță pe picior de egalitate cu marele imperiu rus, răspunzând astfel pretențiilor arogante ale unor consilieri ruși, care râvneau la sudul Basarabiei; "Numai pe câmpul de luptă poate fi consfințită independența țării".

Pe 10 iunie 1877, avangarda rusă trece în timpul nopții Dunărea la Galați, iar a doua zi este urmată de regimentul "Borodino".

Pe 11 iunie este organizat primul eșalon de ambulanțe sanitare române ale Societății de Cruce Roșie, format din 15 trăsuri cu asistență și ajutoare medicale. Ambulanțele sunt urcate în vagoane, către zona de concentrare a armatei române.

După ce cuceresc Nicopole, rușii se pregătesc să atace și Plevna, dar Osman Pașa vine cu grosul trupelor de la Vidin și respinge mai multe atacuri, provocând pierderi foarte mari rușilor.

Țarul cere domnitorului Carol I trecerea Dunării. Se constituie "Armata de Vest", în care trupele româno - ruse sunt comandate de Carol I, secondat de șeful de stat major rus și de generalul Alexandru Cernat.

Un atac neinspirat asupra Plevnei, inițiat de comandamentul rușilor în cinstea zilei țarului, se soldează cu o sângeroasă înfrângere. Se înregistrează 10.000 de morți, dintre care 2000 sunt români. După cele 4 asalturi asupra Plevnei, rușii nu au cucerit decât reduta Grivița 1. Au urmat apoi alte atacuri asupra redutei Grivița II, în care au murit și comandanții de batalioane, maiorul Gh. Șonțu și căpitanul Walter Mărăcineanu. Pe câmpul de luptă, medicii și sanitarii Societății de Cruce Roșie au ajutat pe răniți și au asigurat transportul lor în țară.

Generalul doctor Carol Davila, inspector general al serviciului sanitar al armatei, a făcut adevărate minuni în prima linie, salvând vieți și combătând epidemiile provocate de urgia războiului.

Este răsplătit pentru abnegație cu "Crucea Trecerii Dunării", "Apărătorii Independenței", Medalia comemorativă rusă "Sfânta Ana", "Steaua României", "Coroana României", "Medalia Holerei" și altele. Însuși țarul îl decorează cu ordinul "Sfântul Stanislav" și, fapt unic, chiar turcii îl răsplătesc cu o înaltă distincție.

Confruntările tragice continuă pe câmpul de luptă, dar cercurile politice observatoare din țară cer retragerea trupelor de pe front și încheierea păcii.

Ziarul "Timpul" cere chiar darea în judecată a guvernului pentru trimiterea armatei române la Plevna. Urmează cucerirea redutei Grivița II, pe care turcii o recuceresc.

La 3 noiembrie 1877, românii reușesc să ocupe reduta Rahova, cu numeroase jertfe, printre care și maiorul Constantin Ene.

În condițiile grele de luptă, pe vreme de viscol, 19 pontoane din podul de peste Dunăre sunt distruse, astfel că aprovizionarea și comunicarea sunt pentru un timp întrerupte. Totuși, trupele româno-ruse reușesc să înconjoare pe turci, cucerind câteva redute.

Trupele române iau la Plevna 10000 de prizonieri și capturează 28 de tunuri. Osman Pașa, rănit la picior de o schijă, se predă ofițerilor români, înmânându-le spada.

Vestea căderii Plevnei după lupte atât de crâncene a fost salutată cu mult entuziasm la București, iar la Plevna se oficiază un Te-Deum, însoțit de salve de tun.

Carol I trece în revistă trupele de pe frontul Plevnei, aliniate pe 3 km mulțumindu-le pentru sacrificiul lor. Țarul restituie sabia lui Osman Pașa.

Deși odată cu căderea Plevnei soarta războiului era hotărâtă, consecințele tragice și avatarurile au mai continuat.

Contribuția esențială a românilor la victoria asupra otomanilor nu mai intră în calculul puterii țariste, care își dispută dreptul pentru sudul Basarabiei. Luptele continuă la Vidin și Smîrdan, unde românii aduc un nou tribut de jertfă.

La comandamentul de la Poradim, Carol I evaluează situația frontului, unde trupele rusești, române și turce aveau un inamic comun: gerul, foametea, molimele. În amintirile sale, Carol I descrie scenele de coșmar prin care treceau soldații români și prizonierii turci prost echipați sau degerați pe întinsurile reci ale Bulgariei. Plecat dimineața din Poradim, cu o trăsură cu 10 cai, însoțit de un escadron de dorobanți, Carol I, călătorind pe un ger cumplit, are viziunea teribilă a unui câmp pustiu, presărat de morți, cai degerați și efective de luptă abandonate.

Imagini semnificative din campania războiului 1877-1878 ne-au rămas de la artiști iluștri precum Nicolae Grigorescu, Carol Popp de Szathmary și Sava Henția, participanți în calitate de corespondenți de război, în locurile cele mai dramatice ale luptelor.

În urma Tratatului de la San Stefano din 1878 este recunoscută Independența României, dar în urma intervenției marilor puteri, la Congresul de la Berlin, România, căreia i se retrocedează Dobrogea, pierde județele din sudul Basarabiei - care fuseseră redate Moldovei după Războiul Crimeei, în urma tratatului de la Paris, în 1856.

Trupele române își fac intrarea triumfală în București, iar pe 29 august 1878, in cinstea cuceririi independenței, municipalitatea Bucureștiului hotărăște schimbarea denumirii unor străzi. Astfel, Podul Mogoșoaiei devine Calea Victoriei, Calea Craiovei-Calea Rahovei, Calea Târgoviștei-Calea Griviței, Calea Belvedere - fostul Pod de Pământ - devine Calea Plevnei, porțiunea de la Cișmigiu spre Cotroceni se va numi Bulevardul Independenței, Calea Vergului-Calea Călărași, alte străzi sunt denumite Calea Dorobanților, Smîrdan, Walter Mărăcineanu, Dumitru Lemnea etc.

Evenimentul istoric major al Independenței de la 1877 a rămas în memoria colectivă prin monumentele orașelor sau în cărțile de istorie, dar și în conștiința celor aleși să înfăptuiască dezideratele marilor oameni politici ai României.

Iată, așadar, că datoria de a ne respecta trecutul și de a-l reconsidera este o obligație de onoare, care ne dă identitatea națională, precum și legitimitatea integrării europene. Poate nu întâmplător o țară ca România, aflată la răscrucea marilor imperii, a găsit resurse de supraviețuire și a oprit de atâtea ori pericolul invaziilor ce amenințau Europa creștină, de-a lungul timpurilor.

9 mai, ziua declarării Independenței României, prin gestul demn al oamenilor de stat de la 1877, urmat de contextul politic favorabil și jertfa românilor pe câmpul de luptă, rămâne un simbol al istoriei noastre, un model și un îndemn ca marile idealuri să nu fie trădate niciodată.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, doamna deputat. Ați epuizat toate minutele Grupului parlamentar al PRM. Vom acorda cuvântul în măsura în care mai avem timp disponibil.

 
Becsek-Garda Dezsö-Kálmán - prezentarea cazului doamnei Benedek Anna și a luptei acesteia împotriva mafiei retrocedărilor;

Grupul parlamentar al UDMR, domnul deputat Becsek-Garda Dezsö-Kálmán.

Vă rog, domnule deputat.

 

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Mafia retrocedărilor din cadrul comisiilor locale privind aplicarea Legilor nr.18/1991, 1/2000 și 247/2005 este deosebit de bine organizată în cadrul primăriilor. Deși numeroase abuzuri, acte de corupție ale primarilor și ale secretarilor ajung la Comisia pentru cercetarea abuzurilor din Camera Deputaților pe care comisia încearcă să le rezolve în condițiile legii, prefecții și organele abilitate ale statului mușamalizează infracțiunile și contravențiile dovedite de comisia noastră.

Abuzuri deosebit de grave s-a constatat și în orașul Gheorgheni care, în bună parte s-au rezolvat atât cu ajutorul Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții, cât și cu ajutorul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Cazuri specifice se leagă de falsitatea actelor de Cărți funciare de către membrii Comisiei locale de fond funciar din Gheorgheni în favoarea unor persoane care cu terenuri ilegal dobândite participă la programul SAPARD, deposedând de proprietatea lor pe proprietarii de drept.

O situație specifică o reprezintă cazul doamnei Benedek Anna, care a primit sprijin din partea comisiei noastre în lupta împotriva mafiei retrocedărilor. În cazul ei, la solicitarea comisiei noastre a intervenit și prefectura, pentru restabilirea legalității. Însă păgubitul era nevoit să solicite calea justiției, unde i s-a dat dreptate. În instanță i s-a recunoscut prin decizia civilă nr.362/r/2006 a Tribunalului Harghita faptul că îi revine suprafața de 9100 mp. Însă Comisia locală de fond funciar din Gheorgheni a obstrucționat în continuare punerea sa în posesie pe vechiul amplasament. Doamna Benedek a solicitat restabilirea legalității în mai multe memorii depuse la Comisia locală de fond funciar, printre care ultimul a fost depus sub nr. 5459/13 iulie 2006. A solicitat repunerea sa în posesie și revenirea la situația anterioară falsificării Cărții funciare, conform schiței aflate în dosarul privind decizia civilă și irevocabilă a Tribunalului Harghita.

În ziua de 10 noiembrie 2007, ora 9 s-au organizat măsurătorile impuse de Comisia locală de fond funciar, însă acestea s-au efectuat contrar deciziei judecătorești.

În ziua de 24 noiembrie 2006, prin Adresa nr.8503/2005 doamna Benedek Anna a fost înștiințată de către Comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar, că punerea în posesie conform hotărârii judecătorești se poate efectua numai parțial, pentru că în perimetrul terenului retrocedabil ar intra și Drumul național nr.12C.

De asemenea, petenta a solicitat de la Oficiul de cadastru local revenirea la situația anterioară a Cărții funciare, conform hotărârii judecătorești definitive, dar a fost refuzată. După acest refuz, doamna Benedek Anna s-a prezentat personal la domnul director ing. Faur Traian, cu actele necesare pentru modificările din Cartea funciară, conform deciziei civile nr.362/r/2006, însă domnul director a refuzat să accepte actele depuse de petentă.

Consider că este inacceptabil ca o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă să nu fie executată de către Comisia locală de fond funciar din Gheorgheni și nici Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară din județul Harghita nu are dreptul să refuze efectuarea înscrierii în Cartea funciară a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Prin această atitudine se favorizează persoanele pentru care s-a intabulat acest teren în timpul procesului, în mod ilicit.

Stimate domnule ministru Cristian David,

Cetățenii României până când vor fi nevoiți să aștepte respectarea legalității, atât din partea primarilor și a secretarilor, cât și din partea unor directori de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, cum este cazul domnului Faur Traian din județul Harghita?

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

V-aș ruga, stimați colegi, având în vedere adresarea domnului deputat către un ministru, ca atunci când facem declarațiile politice să ne gândim dacă este vorba de o interpelare sau o atitudine politică, în raport de anumite situații.

Nimeni nu îngrădește dreptul de exprimare în declarațiile politice, dar să nu uităm că în Parlament există mai multe forme de exprimare.

 
Petru Călian - atenționare privind ordonanța care vizează mărirea capitalului social al CEC-ului cu 500 de milioane lei;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Petru Călian.

 

Domnul Petru Călian:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Deși aveam pregătită o declarație politică, ce făcea referire la aceeași persoană la care s-au referit majoritatea antevorbitorilor mei, voi renunța la ea și voi prezenta un alt subiect destul de fierbinte care trece, din păcate, cu vederea datorită evenimentelor de pe scena politică românească.

Așa, după cum știm cu toții, singura unitate bancară cu capital integral de stat care ne-a mai rămas este Cec-ul. Această unitate bancară este extrem de serioasă și amplă totodată, deoarece deține peste 320 de sedii în întreaga țară și are, de asemenea, peste 7100 de angajați.

Până în prezent a fost o goană permanentă care să ducă la privatizarea acestei unități bancare cu capital integral de stat, însă datorită faptului că ea nu a fost atractivă, ținându-se cont de faptul că investițiile în această bancă au fost relativ reduse și, de asemenea, profitul obținut a fost scăzut, tocmai prin prisma faptului că se dorea o oarecare atractivitate pentru a fi privatizată și pentru a culege roadele, din păcate, anumite persoane, rău intenționate, spune eu, unitatea bancară nu a putut fi privatizată până în prezent.

Avem în prezent pe rolul Parlamentului un proiect de lege, de fapt, o ordonanță care vizează mărirea capitalului social al Cec-ului cu 500 de milioane de roni. În Comisiile reunite pentru buget finanțe și industrii am solicitat ca în situația în care Parlamentul va aproba mărirea capitalului social cu 500 milioane de roni să găsim o soluție prin care să ne exercităm și controlul asupra singurei unități bancare de stat care este necesară și, în opinia mea, trebuie să rămână de stat.

Acest lucru nu s-a dorit, deoarece mi s-a reproșat faptul că nu este bine ca Parlamentul să dețină și controlul asupra băncilor. Nu este vorba de oricare bancă și, din momentul în care noi votăm și aprobăm alocarea acestei sume, mi se pare normal ca măcar periodic, anual sau chiar de două ori pe an să ni se prezinte rapoarte din care să rezulte profitul obținut de această unitate bancară o dată cu majorarea capitalului social.

Președintele Cec-ului ne-a mărturisit la întrebarea mea faptul că nu s-a renunțat la privatizare, și atunci pentru mine a fost extrem de clar un lucru. Se dorește rentabilizarea acestei bănci, "îngrășarea" ei și vă rog să-mi scuzați expresia, prin investiții, prin credite atractive, astfel încât ea să devină mult mai rentabilă și totodată să devină interesantă pentru potențialii cumpărători. Întrebarea mea este următoarea: cine are interes direct să privatizeze singura unitate bancară cu capital de stat și care este comisionul pe care cei implicați, atât în conducerea acestei bănci, dar și la alte niveluri, urmează să-l primească din momentul în care în scurt timp Cec-ul va fi mai bogat cu 500 de milioane de roni.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule deputat. Ați epuizat minutele acordate Grupului parlamentar al Partidului Conservator.

 
Dumitru Bentu - declarație politică intitulată Plugul;

Din Grupul parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Varujan Pambuccian sau domnul deputat Iusein Ibram.

Nu. Din partea Grupul parlamentar fără apartenență, minutele au fost epuizate.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul deputat Dumitru Bentu.

Vă rog.

 

Domnul Dumitru Bentu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Plugul".

Criza politică a cuprins întreaga Românie, iar efectele sunt imposibil de cuantificat: instituții, partide, lideri politici se confruntă fără odihnă și fără menajamente. Atunci când se mai domolesc, pentru a-și trage sufletul, află cu bucuria revelației că singura soluție este întoarcerea la popor. Popor pe care îl reprezintă, popor care le susține existența, popor pe care pretind că-l iubesc și-l servesc, popor de care, practic, au uitat cu desăvârșire. Umilit și obidit, poporul își duce traiul anonim, departe de lumea aceasta stranie și ostilă, etalându-și, fără ostentație, singurul lucru ce nu-i poate fi subvenționat -demnitatea.

Între atâtea personalități de aleasă notorietate, de obsedantă vizibilitate, pentru care tubul catodic și eterul sunt vitale, vă propun un nume: Nicu Vâlcu, de 64 de ani, din comuna Străoane, județul Vrancea. Evident, nimeni n-a auzit de el, cu excepția celor din jurul său, câți or fi. De ce ne-a atras atenția? Pentru simplul fapt că a ieșit și în primăvara asta la arat. Nu cu un tractor Caterpillar sau New Holland, nici măcar cu unul produs cândva la Brașov, ci cu plugul pe care îl are de pe vremea regelui Mihai și pe care l-a moștenit de la bunicii săi. "Cu 3 milioane pensie, de unde să am eu bani să plătesc aratul, discuitul, semănatul cu tractorul?" Plin de năduf, continuă să-și spună oful: "Am plugul acesta moștenit din bunici și care nu s-a stricat veci. E făcut pe vremea lui Mihai, la Reșița. Dacă îmi aduce Băsescu unul la fel, făcut acum în România. îi dau 5 pensii de ale mele. Foarte bine că vrea să-l suspende, că nu e bun de nimic. Ne-a făcut pâinea 9000 de lei. Băsescu este un om rău. Afară cu el".

După ce și-a strigat durerile înăbușite, fermierul european al anului 2007 se apucă din nou de arat, lăsând în urma lui nu o brazdă, ci o cicatrice în pământul pietros.

În tot acest timp, în Piața Constituției, diverși "sinistroizi" îndeamnă susținătorii suspendatului să scandeze împotriva Parlamentului, împotriva Guvernului, împotriva partidelor politice, împotriva democrației atât de greu câștigate. Pe când un miting și pentru nea Nicu Vâlcu și alții ca el, domnule Stolojan, doamnă Macovei, domnule Flutur și, mai ales, domnule Traian Băsescu?

P.S. Nu, P.S. nu înseamnă "președinte suspendat", ci post scriptum. Știți că bilele și urnele prin care s-a decis tehnic suspendarea dumneavoastră au fost fraudate?

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Emilian Valentin Frâncu - declarație politică intitulată Traian Băsescu pune securea la rădăcina democrației din România;

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Rareș Mănescu, Andrian Mihei, Mihai Sandu Capră, Gheorghe Dragomir, Mihăiță Calimente, Ovidiu Ioan Silaghi, Horea Uioreanu, Relu Fenechiu, Mircea Pușcă. Domnul Emilian Frâncu.

Vă rog, domnule deputat.

 

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: "Traian Băsescu pune securea la rădăcina democrației din România".

Înainte de stabilirea datei la care se va ține referendumul asupra soartei actualului președinte suspendat, Traian Băsescu, și, deci, înainte de începerea în mod legal a campaniei pentru referendum, cel care se auto-intitulează campionul luptei pentru instaurarea legalității în România și-a început activitatea electorală prin participarea, joi și duminică, la două mitinguri în București.

Este, evident, o sfidare a legii, iar acest mod de acțiune, care se situează cu totul în afara cadrului legal și democratic, va trebui bine definit ca atare și sancționat cât se poate de drastic în viitorul Cod electoral, la care încă se mai lucrează.

Din păcate, prin ceea ce a spus la ambele sale întâlniri cu simpatizanții, Traian Băsescu dovedește că nu a înțeles - sau, mai bine zis, că refuză cu obstinație să înțeleagă - lecția pe care ar fi trebuit să și-o însușească de pe urma comportamentului său anti-constituțional de până acum, motiv pentru care domnia sa a și ajuns în situația de a fi suspendat.

Vorbindu-le potențialilor săi susținători la viitorul referendum, domnul Traian Băsescu ațâță populația României la ură antipartinică și antiparlamentară, dându-și din ce în ce mai vârtos arama pe față.

Traian Băsescu nu cere sprijin pentru a fi menținut în funcție, ci vrea să fie ajutat pentru a-și nimici adversarii, pe care nu se sfiește să-i catalogheze drept "dușmani" și "inamici", punându-se pe sine în ipostaza unui ipotetic sfânt Gheorghe în luptă cu "balaurul".

La asemenea întâlniri publice, domnul Traian Băsescu generează în mod premeditat momente în care publicul se simte îndemnat să huiduie partidele politice și Parlamentul României, dând dovadă, prin comportamentul său incitant, de o violență verbală și de o intoleranță ideatică greu de acceptat.

Prin modul în care își construiește discursurile, prin retorica agresivă pe care o utilizează, prin anumite gesturi și expresii încăpățânate și demagogice, domnul Traian Băsescu se poziționează ostentativ pe o poziție de adversitate față de valorile de bază ale oricărui sistem democratic.

De fapt, Traian Băsescu ni se învederează, tuturor și din ce în ce mai mult, că este un personaj eminamente antisistem, motiv pentru care ne putem întreba ce anume îl determină să vrea cu atâta obstinație să se mențină în vârful unei ierarhii, al unei organizări statale care este sistemică prin definiție.

Metaforic vorbind, asemenea tuturor dictatorilor din secolul XX, Traian Băsescu pune securea la rădăcina sistemului democratic, atacând cei doi piloni de bază ai acestuia, care sunt partidele politice și instituția Parlamentului.

În fața unei asemenea agresiuni, cred că trebuie luate măsuri urgente de protejare a legalității și a bunului simț pe parcursul campaniei pentru referendum, prin reglementări în sfera audiovizualului care să mențină în limitele decenței de conținut informarea publică despre ceea ce se spune și se întâmplă la mitingurile lui Traian Băsescu.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Și Grupul parlamentar al PNL, cu oarecare aproximație, și-a epuizat timpul.

 
Mihai Dumitriu - declarație politică intitulată Nici un ban european în agricultura românească;

Din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna deputat Manuela Mitrea. Nu este.

Domnilor, aici este o problemă și aș vrea s-o lămurim de principiu.

Sigur că orice deputat poate să cedeze locul unui coleg, dar în ordinea prezenței celor în sală.

Mihai Dumitriu. Vă rog, domnule deputat.

 

Domnul Mihai Dumitriu:

Mulțumesc frumos, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o: "Nici un ban european în agricultura românească".

Au trecut 4 luni de la data aderării României la Uniunea Europeană, dar românii nu simt în nici un fel că au devenit membri și nu au văzut nimic "european" venind dinspre Palatele Cotroceni și Victoria, cu excepția unui șir nesfârșit de scandaluri și intrigi politicianiste.

Comisarii de la Bruxelles au încercat să intervină, au dat avertismente, au tras de mânecă pe cine au apucat că nu sunt prea mulți români pe culoarele și în oficiile palatelor comunitare, privind strategia de integrare, mai ales programul legat de agricultură și dezvoltare rurală. Dar, cum să faci strategii legate de viitorul pâinii și al satului românesc, când mai marii țării și Guvernului au pus la cârma agriculturii un pădurar care a inventat și promovat cacialmaua cu gripă aviară și pesta porcină - probabil se știe că pentru vaccinarea din Ajunul Crăciunului s-a folosit vaccin expirat, cumpărat la jumătate de preț. Programul de dezvoltare rurală trebuia să ia drumul Bruxelles-ului acum un an, și nu abia acum câteva săptămâni.

Stimați colegi,

Pentru agricultură, aderarea ar fi putut fi cea mai mare afacere, în sensul că, din pachetul financiar negociat cu Uniunea Europeană, jumătate din bani sunt destinați agriculturii și dezvoltării rurale.

Asta înseamnă 2 miliarde de euro anual. Confuzia politică și neînțelegerea a ceea ce este de făcut de către guvernanți, a făcut să accesăm acești bani la sfârșitul anului 2007 și începutul anului 2008.

Scandalurile politice dintre cele două palate au întârziat construcția instituțiilor necesare: APIA (Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură), ANDRP (Agenția Națională pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit) etc., cât și eliminarea taxelor vamale pentru mărfurile din Uniunea Europeană. În România se pierd zilnic 20 milioane de euro (10 de la neaccesarea bunurilor gratuite și 10 de la neîncasarea taxelor vamale).

Din păcate, unii directori din Ministerul Agriculturii fac confuzie între fondurile oferite de Guvernul României (40%) și fondurile gratuite de la Bruxelles (60%). Trebuie spus că anul acesta nici un ban european nu ajunge în România pentru investiții publice sau pentru subvenții în agricultură. Deși nu primim nici un ban de la Europa, ne grăbim să aplicăm măsuri europene inventate într-un elan dezgustător de obiediență.

Nu trebuie să ne mire că țara a încăput pe mâna veterinarilor care taie și spânzură în sate și orașe, sfidând tradițiile și obiceiurile locale și naționale.

Chiar dacă șeful veterinarilor și-a dat demisia, iar aplicarea deciziilor sale scandaloase a fost amânată, s-a dovedit în aceste 4 luni că Autoritatea veterinară este expresia răului pe care românii sunt obișnuiți să și-l facă singuri.

Interzicerea transhumanței și gonirea ciobanilor din piețe demonstrează că nu au reușit să înțeleagă legislația europeană în privința securității alimentare.

Guvernanții noștri încă nu-ți dau seama că suntem țară membră a Uniunii Europene cu drepturi depline.

Stimați colegi și guvernanți,

România trebuie să aibă un cuvânt de spus, să ceară schimbarea legilor în funcție de interesele ei, să impună standarde românești, nu doar să le accepte pe cele europene. În loc să facă acest lucru, veterinarii introduc standarde pe care nici Europa nu le dorește.

În Spania, există "corrida", total opusă legislației Uniunii Europene, dar nimeni nu s-a gândit să o interzică. În Italia și Franța sunt diferite festivaluri brutale (bătăi cu portocale, cu roșii), dar nimeni nu îndrăznește să le anuleze doar pentru că nu corespund, și nu corespund legislației Bruxelles-ului. În Belgia, berea tradițională se fabrică în beciuri insalubre, între mucegaiuri, igrasie și pânze de păianjen, dar veterinarii belgieni nu au îndrăznit să oprească această tradiție.

După Autoritatea Națională Veterinară ar trebui interzise nedeile ciobănești, desființate stânile, oprită transhumanța, abandonate rețetele tradiționale de cașcaval și telemea. Dacă ar fi să urmărim întru totul buchea cărții europene, așa cum exagerat îndeamnă veterinarii din România, peste un milion de crescători de vaci de la țară care livrează lapte fabricilor de brânzeturi ar rămâne a doua zi fără mijloacele de trai, fiind nevoiți să-și sacrifice animalele. Deja din cauza unor cerințe exagerate de igienă, unele fabrici au început să se închidă.

Ce se va întâmpla cu laptele de capră, de oaie și bivoliță recoltat în gospodăriile țărănești? La bivolițe, suntem pe primul loc în Europa, poziție care ne îndreptățește să batem cu pumnul în masă și să impunem schimbări în legislație. Cu cele 8,5 milioane de oi suntem o putere în Europa, suntem îndreptățiți să intervenim, să dictăm, să ne cerem drepturile, pentru că de 2000 de ani nimeni nu a murit din cauza cașului făcut sus în munte.

Sutele de milioane de euro din seifurile Bruxelles-ului nu-i pot lua olandezii sau danezii care nu au nicio oaie. Dar ciobanii mioritici nu ajung și nu știu să ceară, n-au cerut nimic în istoria lor demnă.

Cei care sunt școliți și plătiți să ceară, să-și impună voința, să bată cu pumnul în masă sunt reprezentanții Guvernului Român. Unde sunt ei? Guvernul trebuie să aibă o prezență permanentă și activă la Bruxelles, să trimită acolo oameni capabili, responsabili și patrioți, cărora să le pese de situația de acasă.

În ședințele tehnice, unde se propun măsurile și directivele pentru agricultură, românii lipsesc. Scaunele lor sunt goale, domnule prim-ministru Tăriceanu. Alte țări membre au 10-15 oameni permanenți, prezenți în Bruxelles, România are numai 4 oameni pentru toate sectoarele (cereale, lapte, plante tehnice, carne etc.).

Mulți dintre cei trimiși provin din birouri, de la ministere și agenții, reprezentanții grupurilor de interese din partide, clientela politică care habar n-au de situația agriculturii, de cea din teren, de cea din vârful muntelui sau de cea din Câmpia Română.

Stimați colegi,

Domnule prim-ministru,

Domnule ministru al agriculturii,

Nu neglijați cu bună știință un domeniu în care activează aproape jumătate din populația României.

Revigorați de urgență activitatea instituțiilor necesare accesării fondurilor europene și gestionării problemelor referitoare la dezvoltarea agriculturii și satului românesc.

Trimiteți la Înalta Curte de la Bruxelles români care să fie buni specialiști, competenți, responsabili, îndrăzneți, patrioți, care să le pese de cei de acasă și de România.

Nu uitați că după 1 ianuarie 2007, de la Bruxelles se dă ora exactă pentru agricultură, de acolo vine "lumina", de la Apus, și nu de la Răsărit.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Grupul parlamentar al P.S.D. și-a epuizat puțin peste jumătate din timpul copios pe care îl are.

Cu acordul dumneavoastră, voi da în continuare cuvântul reprezentanților Grupului parlamentar al P.S.D.-ului, dar pentru a asigura un echilibru, voi da cuvântul și reprezentanților altor grupuri parlamentare care au stat în sală și ne-au urmărit și care și-au epuizat parțial timpul lor.

 
Mirela Elena Adomnicăi - declarație politică intitulată Neplăcută situație, complicată problemă;

Din partea Grupul parlamentar al P.S.D., domnul deputat Mihai Apostolache. Doamna deputat Mirela Adomnicăi. Vă rog să poftiți, doamnă.

 

Doamna Mirela Elena Adomnicăi:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează "Neplăcută situație, complicată problemă".

"Demisionez în 5 minute dacă Parlamentul mă suspendă", declara apăsat președintele Băsescu cu doar 2-3 zile înainte de eveniment.

Clepsidra lui Băsescu s-a oprit însă imediat după vot, mai exact atunci când socoteala din târg a arătat câte pericole îl pândesc pe un președinte demisionar și urât de majoritatea politicienilor. Ce te faci cu promisiunea deja lansată, mai ales atunci când adversarii politici te poftesc măcar să-ți respecți cuvântul? Logic, apelezi la prieteni, popor, democrați și ce s-o mai găsi.

Realizând brusc pericolele implicate de demisia din funcția de președinte, tabăra fidelă a lui Traian Băsescu nu a mai pierdut timpul și a trecut la realizarea cât mai credibilă a revenirii asupra cuvântului dat. Încă din prima seară, aproximativ 2000 de bucureșteni s-au prezentat de urgență în Piața Universității, la un miting pro-Băsescu.

"Și eu vă iubesc", zice președintele Băsescu, agitând, stângaci, un tricolor. Oamenii răspund anemic. "Am decis să mă întorc la popor", mai plusează președintele suspendat. Unii par de acord cu această idee, la urma urmei, nu-i deranjează, fiecare face ce vrea. Ba nu, sar unii din apropiere care-și aduc aminte pentru ce au venit acolo, nu-ți da demisia. Președintele tresare ușor. Aici e problema: să-și dea sau nu demisia? Neplăcută situație, complicată problemă.

Câteva clipe de tăcere. Revoltații așteaptă ca domnul de pe tribună să le dea, totuși, un răspuns. Domnul însă evită. "Vă asigur că voi fi în continuare președintele României". Derută în minielectoratul de lângă Teatrul Național. N-a fost suspendat? Parcă zisese că va fi președintele României până luni. Momente stânjenitoare. Ce se întâmplă? Neplăcută situație, complicată problemă.

Prezența redusă și deloc entuziasmată a fanilor lui Băsescu la aceste mitinguri par să-i dea de gândit președintelui în ceea ce privește adevărata susținere de care se bucură în rândurile poporului iubit și de multe ori prea nerecunoscător. Așa că se va gândi bine.

Se spune că președintele Băsescu e un tip cu un psihic de nezdruncinat, că rezistă la orice tip de stres. În această situație, însă, va face un gest extrem. Politic sau personal. E doar o chestiune de timp. Și tot noi vom suporta consecințele. Neplăcută situație, complicată problemă.

Mulțumesc. (Aplauze).

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, doamna deputat.

 
Ilie Merce - declarație politică cu titlul Demogogul providențial Traian Băsescu atentează la ordinea constituțională;

Dacă din partea Grupului parlamentar al P.D. s-a prezentat cineva din cei 10 înscriși. I-am citit de două ori până acum.

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, dacă mai este cineva prezent. Nu. Vă mulțumesc.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare, cine dorește să ia cuvântul?

Vă rog.

 

Domnul Ilie Merce:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează «Demagogul "providențial" Traian Băsescu - atentează la ordinea constituțională!"»

Tenorii societății civile, atât de mult păstorită de ex-ministrul justiției Monica - Luisa Macovei, s-au unit în haita instigatorilor la acțiuni anticonstituționale, care îl sprijină pe cetățeanul decăzut Traian Băsescu în iluziile sale de revenire la Cotroceni și de prelungire a crizei politice până la completa prăbușire a democrației, atât de greu câștigate, în neantul neototalitarismului portocaliu.

Agitațiile stradale ilegale de susținere a cetățeanului decăzut au debutat sub semnul extrem de periculos al negării principiului fundamental al democrației. Când Traian Băsescu accepta sa fie prim solistul instigărilor de genul "Jos Parlamentul", se cheamă că el pune deja premisele unei lovituri de stat. Un motiv suficient de grav pentru a fi interzis să mai circule liber și să se adreseze mulțimilor adunate cu de-a sila în piețele publice, pentru a fi contaminate cu isteria urii sale împotriva Parlamentului, care este, potrivit Constituției, "organul reprezentativ suprem al poporului român (...)"

La 18 ani după execuția într-o cazarmă a dictatorului Nicolae Ceaușescu, fiindcă s-a crezut unica soluție salvatoare a națiunii, un nou om providențial, cu ghilimele de rigoare, Traian Băsescu, se proclamă singurul om cinstit din România, unicul garant al democrației și eroul care poate apăra poporul împotriva acelora pe care poporul i-a ales.

Cine este și ce a făcut cetățeanul decăzut Traian Băsescu pentru România? Produs tipic al regimului comunist și al sistemului special secret de informații și contrainformații externe al Securității Statului, a refuzat cu obstinație să recunoască adevărul, ceea ce alți șefi de state, aflați în situații similare, nu au făcut. Așadar, acest cetățean decăzut si-a renegat până și propriul trecut, mințind pentru a-și construi o nouă identitate. Fantomă a fost la Anvers, fantomă și impostor este și în viața politică a României.

Ca ministru al transporturilor a patronat și s-a înfruptat din cele mai mari rapturi de subminare a economiei naționale.

Ca primar general al Capitalei s-a luptat cu câinii, buticarii și a traficat imobiliare - spații și terenuri - de pe urma cărora si-a îngrășat conturile personale și si-a creat propria mafie, pentru a cărei prosperitate și protecție, după ce s-a văzut președinte, a îmbrăcat, drept armura de cavaler al justiției și dreptății, combinezonul incoruptibil al Elenei Udrea.

Ca Președinte, a confundat România cu un vapor. A cocoțat pe puntea de comandă unicul partid democrat și a trimis sub punte, în opoziție, celelalte partide, Parlamentul, Justiția, Guvernul și întregul popor. Apoi a dezbinat, rând pe rând, clasa politică, autoritățile și societatea.

Când vremea i-a venit să fie răspopit, a trecut la unicul său repertoriu portuar, aria minciunii și a calomniei, a amenințărilor și răzbunării, în interpretarea vulgară a corului briganzilor de pe autostrada în permanentă reparație - România.

Cu sloganurile extremist-incitatoare nu-i de glumit, motiv pentru care cerem imperativ Ministerului Public și doamnei Procuror General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și ministrului internelor să stopeze de îndată propaganda și acțiunile anticonstituționale, constatând că sunt întrunite prevederile art. 166 alin. (1) din Codul penal, fiind săvârșită infracțiunea contra siguranței statului de "acțiuni împotriva ordinii constituționale".

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
George Băeșu - declarație politică intitulată Dumnezeu să-l ierte pe Traian Băsescu!;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat, dacă are cineva o declarație politică. Nu.

Ne întoarcem la Grupul parlamentar al P.S.D., domnul deputat George Băeșu.

Vă rog.

 

Domnul George Băeșu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică se numește "Dumnezeu să-l ierte pe Traian Băsescu!"

În vremea când era în deplinătatea funcției prezidențiale, Traian Băsescu băga în seamă Parlamentul României chiar dacă îl trata cu sictir sau îl califica drept exponent al tot ce este mai rău în țară.

De când și-a suspendat demisia umplându-și de înlăcrimată recunoștință admiratorii, Traian Băsescu nu mai bagă în seamă Parlamentul, cel care l-a lăsat fără prerogative de șef de stat. Sub privirea-i ageră și verbu-i mincinos se află acum 322 de parlamentari care, în viziunea băsesciană, nu ar reprezenta Parlamentul, ci grupuri de interese, oligarhi, moguli de presă, hoți și alte categorii sociale.

Dacă, prin piețele publice, oamenilor aduși de prin țară să-l asculte și să-l aduleze, Traian Băsescu le-ar vorbi atacând Parlamentul, s-ar face vinovat că discreditează cu program principala instituție a democrației din România. Încercând să evite o astfel de acuzație, folosește o diversiune de doi bani referindu-se la cei 322 de senatori și deputați care, deși constituie 2/3 din legislativ, nu ar reprezenta Parlamentul. Și, în consecință, nici pe alegătorii care au suprema onoare de a fi reprezentați doar de spiritul tutelar numit Traian Băsescu, duhul curat ce plutește deasupra netrebnicei realități din România.

Lui Traian Băsescu cel suspendat și celor ce înghit pe nemestecate aberațiile acestui om ce se confundă cu cercurile de interese, cu oligarhii și cu trimișii în judecată pentru devalizarea economiei românești, le transmit că eu reprezint pe cetățenii care, în Vrancea, au ales candidații P.S.D. În această calitate știu că, pentru alegătorii noștri, comportamentul lui Traian Băsescu, de când s-a instalat la Cotroceni până astăzi, nu este demn de un președinte al României.

Ei știu că președintele Traian Băsescu i-a mințit când le-a promis, după inundații, drumuri și case refăcute sau construite la timp. Ei știu că le-a promis că vor trăi bine, dar trăiesc mai rău. Ei știu că Traian Băsescu, cel care se comportă ca unsul lui Dumnezeu, luând locul înalților prelați la marile reuniuni creștine, a umilit biserica străbună. Ei mai știu și că suspendatul Traian Băsescu le propune și acum, ca și în campania electorală, un târg profund păgubos. Le dă vorbe mincinoase pentru voturi, pretinzând că trebuie să redevină președinte cu prerogative depline, pentru că, altfel, pe români îi așteaptă mari nenorociri.

Nu știu ce vor face ceilalți 321 de parlamentari cu care se războiește nedemnul președinte suspendat al României. Dar eu voi explica alegătorilor că nenorocirea cea mai mare este ca Traian Băsescu să redevină șef în funcțiune al statului. Că sunt prea multe argumente pentru a-l trimite pe suspendat să mediteze pe termen lung la cum ar trebui să se comporte un șef de stat european în anul 2007. Și, în acest timp, să joace, eventual, doar ceea ce pricepe, dar care, cu siguranță, nu are nici o legătură cu destinul poporului român.

Iar pentru ceea ce a făcut românilor ca președinte, ce face și acum, când îi adună în piețele publice pentru a-i folosi ca masă de manevră electorală, ca să-l parafrazez chiar pe suspendat, spun doar atât: Dumnezeu să-l ierte pe Traian Băsescu!

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Florin Iordache - declarație politică intitulată Incredibil, dar adevărat, Monica Macovei și-a schimbat șoferul;

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., doamna Mihaela Rusu, Emilian Radu Moldovan, Costică Macaleți, Aurel Gubandru, Alecsandru Știucă, Minodora Cliveti, Florin Iordache.

Vă rog, domnule deputat.

Vă scad din timp.

 

Domnul Florin Iordache:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Intervenția mea de astăzi este intitulată "Incredibil, dar adevărat, Monica Macovei și-a schimbat șoferul."

Show-ul pe care l-a început domnul Traian Băsescu este unul fără precedent. De când a aflat că va avea o perioadă de 30 de zile în care populația va decide dacă mai merită să rămână în fruntea acestei țări sau nu, Traian Băsescu a recurs la o campanie electorală în ofensivă fără precedent în orice stat democratic.

Și pentru a nu se simți singur și părăsit de soartă, cu vicleșugul caracteristic, domnul Băsescu și-a luat amicii și a început să străbată țara în lung și în lat pentru a minți efectiv electoratul cu aceleași arme defectuoase cu care s-a obișnuit să lupte. Prin campania pe care a început-o a dat dovadă de orice altceva numai de decență, diplomație și corectitudine nu.

Bineînțeles că, odată coborât din fruntea președinției și schimbând oarecum rolurile pe care le avea ca șef al statului, domnul Băsescu a hotărât să exercite și calitatea de șofer al doamnei fost ministru Monica Macovei. Se preconizează ca în lungul periplu pe care urmează să-l desfășoare domnul Băsescu prin țară va avea ca principală mână dreaptă pe doamna Macovei, pe care o va conduce la propriu prin toate colțurile țării.

Încă din prima zi de campanie, domnul Băsescu a instigat electoratul să pornească la atac împotriva parlamentarilor, care, așa cum spunea domnia sa, nu reprezintă interesele poporului. Greșit, domnule Băsescu! Faptul că dumneavoastră ați încălcat Constituția în nenumărate rânduri și în mod vădit nu vă dă dreptul să interpretați suspendarea ca fiind ilegală, cu atât mai mult cu cât decizia Curții nu v-a fost favorabilă.

Despre ce onoare mai are curajul și chiar tupeul să vorbească Traian Băsescu? A avut grijă să arunce cu piatra în premierul Tăriceanu atunci când acesta a refuzat să-și dea demisia, dar, cu o teribilă nonșalanță, a afirmat că, în eventualitatea în care Parlamentul va vota pentru suspendarea sa, își va da demisia în următoarele 5 minute. Despre care minute vorbea? Despre care demisie este vorba? Despre demisia lui Pinocchio sau a lui Hopa Mitică?

Nu știm sigur cum se numește această mascaradă pe care a declanșat-o Traian Băsescu, dar în mod cert nu va duce la nimic bun. Ce dorește să obțină domnul Băsescu prin instigarea electoratului? Nu cumva s-a temut de statutul de simplu cetățean pe care-l așteaptă în caz de demisie, de dosarele pe care a avut grijă să le pună la naftalină?

În încheiere, aș vrea să transmit un mesaj președintelui suspendat. Chiar dacă vă doriți să împiedicați populația să afle adevărul din spatele dumneavoastră, adevăr care vă doare și știu sigur că nu-l puteți ascunde multă vreme, să nu uitați că timpul le rezolvă pe toate, chiar și greșelile pe care încercați să le mascați.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Costache Mircea - declarație politică cu titlul România contemporană, stat de tip mafiot;

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Mircea Costache.

 

Domnul Costache Mircea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Oricât ne-am preface, subiectul cel mai fierbinte nu poate fi ocolit.

"România contemporană, stat de tip mafiot."

Cine nu știa cum arată un stat de tip mafiot, îl vede azi și trăiește în el spaimele acestei crude realități pe toate planurile: politic, administrativ, economic, social. "Mafia e-n toate, e-n cele ce sunt", cum inspirat glosa virulentul pamfletar de la România Mare în cartea sa "Pamflete cu sifon albastru".

S-a ajuns cu infracționalitatea până dincolo de limitele imaginației. S-a ajuns până acolo unde președintele suspendat acuză la grămadă de corupție și mafie pe toți aceia care i se opun și incriminează global instituții fundamentale precum Guvernul și Parlamentul.

Singura instituție necoruptă ar fi, dacă ar avea cineva timpul și naivitatea să-l mai creadă, Președinția din vremea lui Vodă cinci minute. Cine nu știa însă cum arată cu adevărat statul de tip mafiot, să se întrebe unde este astăzi flota României, unde ne sunt rezervele de petrol și gaze, cui aparțin întreprinderile de produse strategice, ciment, oțel, aluminiu?

În toate etapele vandalizării României, Traian Băsescu s-a aflat în fruntea jafului ca deputat, secretar de stat, ministru, primar general și, în sfârșit, președinte de republică monarhică și șef al statului de tip mafiot.

Situația e un ridicol magistral în care ne aflăm când unul dintre cei mai iresponsabili exponenți ai vandalizării economice și morale a țării, putred de corupt și de bogat, desfrânat, cabotin și gargaragiu, șantajist și cu mâinile murdare de sânge, mai reușește să manipuleze cu ajutorul interesat al unor mercenari câteva grupuri de naivi mânați de la spate de filialele P.D. ori mardeiași dirijați de clanurile mafiote care își apără cu disperare starostele scelerat, grobian și înrobit clientelei sale infracționale.

În viziunea piratului fără morală, fără scrupule, apatrid și ateu, românii ar trebui să-l mențină în funcție pentru a scrie în continuare bilețele de intervenție la ministrul Dobre ca Bucșaru să primească 110 miliarde de la CFR, în condițiile în care problema se afla pe rolul instanțelor, să intervină la ministrul economiei pentru energie în favoarea ALRO, unde amicul său Stolojan e acționar, iar alt sfetnic vanitos și veninos, Valeriu Stoica, prestează servicii juridice de 20.000 de euro pe lună. Tot președintele astăzi suspendat a orchestrat mascarada răpirii ziariștilor în Irak, care știe cum a ieșit Omar Hayssam din țară și unde se află azi uriașa avere cifrată la sute de milioane de dolari ale sirianului, suspendarea lui Traian Băsescu a însemnat un moment al sprijinului clanului de la Golden Blitz, Udrea, Cocoș, Besciu și toți ceilalți, dar și a lui Nicolae Niro, Bitner, Petrache, Nicolaiciuc, cei dispăruți în împrejurări stranii, iar Besciu și Anghelescu și-au primit nota de plată după ce fuseseră amenințați de același Băsescu că dacă nu-și țin gura, își vor primi factura.

O sinteză infracțională a cetățeanului suspendat momentan din activitate este greu de realizat pentru că această activitate infracțională a început cu mult înainte de a fi președinte și chiar înainte de 1989. Iar dacă nu sunt suficiente exemple prezentate, vă prezint, stimați colegi, astăzi, un aspect minor, ar spune unii, dar edificator pentru a constata cu toții realitatea tristă că trăim într-un stat de tip mafiot scăpat oricărui control. A sosit în România pentru un an și jumătate reprezentantul Ministerului Economiei din Germania, în cadrul cooperării europene, pentru a derula un program twining de înfrățire instituțională. În două săptămâni de activitate în România, funcționarul european este pur și simplu îngrozit și cere ministerului german să-l retragă de la post și să-i încredințeze o altă misiune, deoarece a fost de trei ori atacat, jefuit de telemobil, de pormoneu și bătut cu pietre în zona Junior-Unirii. Astăzi, 24 aprilie, germanul se află la Poliția Capitalei însoțit de funcționari români din Ministerul Dezvoltării Regionale.

Să sperăm că statul de tip mafiot va regresa în violență și infracționalitate prin suspendarea tartorului din fruntea sa.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Aurel Vlădoiu - declarație politică intitulată Nimeni nu e mai presus de lege!;

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnul deputat Dan Mihalache, domnul deputat Gheorghe Chiper, domnul deputat Vasile Filip Soporan, domnul deputat Ion Dumitru, domnul deputat Aurel Vlădoiu.

Vă rog, domnule deputat.

Cu această declarație vom încheia atât prin epuizarea timpilor grupurilor parlamentare, cât și datorită faptului că la ora 10 este programată ședința comună a celor două Camere parlamentare.

Vă rog.

 

Domnul Aurel Vlădoiu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea se intitulează "Nimeni nu este mai presus de lege"

Un ministru din cabinetul anterior, dar și actual, a refuzat executarea a două hotărâri judecătorești de repunere în funcție a unui subordonat.

Președintele, care chiar și din presă și tot era la curent cu atitudinea domnului ministru, l-a felicitat cu prima ocazie, asigurându-l de tot sprijinul său. La foarte scurt timp, admonestat de Comisia Europeană, Președintele se burzuluiește la ministru, atenționându-l că nu-i este permis nimănui să nesocotească o hotărâre judecătorească.

Grupul de Investigații Politice (GIP) îi amintește Președintelui că, pe când era ministru, a procedat la fel cu o hotărâre judecătorească pe care nu a pus-o în aplicare. Cu simțul verticalității care-l caracterizează, Președintele recunoaște și regretă. Între timp s-a schimbat, s-a maturizat și nu ar mai face așa ceva pentru nimic în lume.

Altă dată, la Golden Blitz, mare veselie. Bate Steaua sau, și mai bine, ia bătaie primul-ministru. Președintele și cel ce, în scurt timp, grație recunoașterii prezidențiale a valorii sale, avea să ajungă numărul doi în preferințele poporului, sunt în extaz.

Președintele, înnobilat de asistență, bea un pahar în fața camerelor de luat vederi, deci în fața poporului. Ca tot românul, mai bea unul. Ceva mai vesel ca de obicei, urcă la volan și pornește în trombă înainte ca alcoolul să-și facă efectul și, mai ales, înainte ca polițiștii rutieri să vadă știrile. Își aduce aminte de art.16 din Constituție și, după ce se asigură că nu îl vede nimeni, începe să râdă.

Președintele află cu amărăciune că nu a dobândit legal casa din Mihăileanu. Un funcționar din subordinea sa de primar general a uitat să-i ceară declarația obligatorie pe proprie răspundere că nu are și că nici nu a avut până la vârsta asta o altă locuință. Dacă i-ar fi cerut, domnul primar general de atunci, Președinte de acum, ar fi recunoscut că mai are trei case în Constanța, în București și poate și prin alte părți.

Deși nu a luat-o pe degeaba, demn și cinstit cum îi stă bine unui președinte de popor european, Președintele nostru declară seara că, în dimineața următoare, va restitui casa dobândită ilegal. Dar urmează noaptea și noaptea este un sfetnic bun și poate blond. Așa că se hotărăște să nu plece din Mihăileanu că, de, are două fete, va avea cel puțin tot atâția gineri și cine știe câți nepoți. În definitiv, vinovat este funcționarul care a uitat să-i ceară declarația. Iar își aduce aminte de art.16 din Constituție și iar începe să râdă.

Președintele este supărat. Îl enervează niște băieți deștepți care fac afaceri necurate cu energia poporului. Președintele află cu indignare că fratele Mircea este băgat în respectivele afaceri, cu băieții deștepți. Indignat este și fratele Mircea care nu permite nimănui să se bage în afacerile sale, nici măcar fratelui - președinte.

Este hotărât să nu renunțe la afacerea cu energia, pusă cu greu pe picioare, așa cum nu va renunța nici la cea cu exportul de produse alimentare în U.E., mai ales că, în țara fratelui său, nu sunt decât două astfel de firme. Cealaltă nu este a sa. Președintele nu are nicio vină. Nu le poate ști pe toate. Râde și mai ales plânge ca oricare altul. Poate doar un pic mai natural, mai convingător. Art.16 începe să-l enerveze. Și totuși râde, și de art.16 și de toate articolele pe care le știe. Nu râde mult.

Președintele este grav pe toate televizoarele. Știe, de la servicii, că 322 de parlamentari urmează să-l suspende din funcție. Cu o demnitate egalată doar de el însuși, anunță poporul că la fix 5 minute de la suspendare va demisiona aruncând țara în incertitudine. A doua zi, Președintele suspendat anunță că nu este Întâi Aprilie, dar este tot aprilie. Nu mai demisionează, că nu ar suporta poporul.

În Piața Universității, imediat după suspendare, Președintele vorbește poporului înfierând Guvernul și Coaliția Pucistă. Nu a început campania, a promis că nu-i va fi electoral discursul dar, ca oricare alt om, nu se poate abține. Președintele suspendat. Nu este chiar drapelul național prevăzut în Constituție, dar este ceva ce le aduce aminte amândurora de vremurile când, împreună, au învins comunismul la orașe și sate.

 
 

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
 

Prin epuizarea timpului prevăzut de programul de lucru și prin terminarea cafelei, închidem sesiunea de declarații politice.

 
   

(Următoarele declarații politice și intervenții au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de ședință.)

 
  Adrian Moisoiu - declarație politică intitulată Mafiotul Mihai Necolaiciuc este omul lui Traian Băsescu!

Domnul Adrian Moisoiu:

"Mafiotul Mihai Necolaiciuc este omul lui Traian Băsescu!"

La câteva ore după ce a fost suspendat din funcția de președinte al României, Traian Băsescu a lansat un atac dur la adresa parlamentarilor, declarând că aceștia elaborează legi pentru infractori. Șeful statului a uitat însă că exact acest lucru l-a făcut chiar el, pe vremea când era ministru al transporturilor în guvernarea C.D.R.

Recentul scandal mediatic, avându-l ca protagonist, din nou, pe fostul director general al Companiei Naționale de Căi Ferate "C.F.R."- S.A., Mihai Necolaiciuc, acum urmărit internațional prin Interpol, pentru delapidarea sumei de 700 milioane de euro, ne readuce în memorie cam ce s-a întâmplat în economia românească după 1990.

Pentru cei care nu cunosc, am să fac o succintă rememorare, referitor la un sector vital al economiei.

În 1998, Guvernul Radu Vasile, avându-l ca ministru al transporturilor pe Traian Băsescu, a emis Ordonanța de urgență nr.12/1998 privind transporturile pe căile ferate române și reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate Române, prin care aceasta era divizată în 5 societăți distincte, fiecare cu statut propriu, toate cu capital majoritar al statului.

În ciuda tuturor reacțiilor negative ale salariaților, a specialiștilor în calea ferată, că o asemenea divizare nu prevestea nimic bun, ci, dimpotrivă, conducea la risipirea unor resurse financiare prin plăți inutile de T.V.A., emiteri de facturi între cele 5 societăți, creșterea aberantă a personalului administrativ, conducerea ministerului de atunci, n-a ascultat de nimeni și a pornit la divizarea și apoi la atomizarea a tot ce funcționează de mai bine de 100 de ani în calea ferată (actualmente ființează mai mult de 50 de societăți desprinse din structura S.N.C.F.R.). Acum, după circa 9 ani, observând uriașele sume de la buget consumate anual de respectivele societăți și starea falimentară în care se zbat societățile desprinse, stai și te întrebi, cui a servit această fărâmițare?

Analizând scandalurile apărute, apare motivația dezmembrării:

Companiile sau societățile au statut propriu, șefii lor fiind numiți de miniștrii de resort.

Societățile și Compania C.N. C.F.R. S.A., în statutul propriu și-au prevăzut că gestionează pe întreaga țară, și nu numai în domeniul lor, Regionalele C.F.R. cu sucursalele lor, neavând nici un atribut.

Dacă ne referim la C.N. C.F.R. S.A., unde director general a fost numit Mihai Necolaiciuc, de către ministrul de atunci Traian Băsescu, aceasta gestiona anual valori uriașe, de ordinul a sute de milioane de euro (a se vedea că numai 1 km. de cale ferată refacționat costă câteva milioane de euro, neluând în considerație reparațiile la poduri, la linii, la instalații, e.t.c.)

Sistemul era astfel creat prin statut, că, deși anual era aprobat un buget de venituri și cheltuieli, acesta niciodată nu era respectat. Pe sumele uriașe puse în joc, licitațiile erau adjudecate de cine trebuia. "Ele se făceau centralizat, la București, de către cei care conduceau compania sau societățile.

Evident că pentru decontarea lucrărilor, decizia de decontare se lua tot acolo. Cum lucrările erau de valori uriașe, ele nu se încadrau în buget, urmând ca ulterior să se constituie o listă de așteptări, cu șansa de a-și primi bani, doar acele firme care cotizau!?

Începând cu anul 1998, Societatea de Administrare a Activelor Feroviare (SAAF) S.A., a fost prejudiciată cu peste 30 de milioane de euro. O parte a patrimoniului ei a fost vândut la fier vechi la a douăzecea parte din prețul adevărat, în timp ce o altă parte a fost vândută ca fier vechi, deși în realitate era recuperabil, lucru și făcut de către cumpărători. Și în toată această perioadă, actualul șef al statului, cel care astăzi se luptă cu așa-zisele grupuri de interese, nu a schițat nici un gest pentru a stopa acest jaf!

Dar despre jaful de la Complexul Astoria din Snagov, unde pentru o lumânare s-a plătit 510 lei, iar o simplă pilotă de pat a costat 12000 lei, nu are nimeni, nimic de spus?

Tot în perioada când Traian Băsescu era ministru al transporturilor, în 1999, S.A.A.F. a pierdut un contract cu Iranul, în urma căruia a rezultat un prejudiciu de trei milioane de dolari!?

Ca președinte al Consiliului de Administrație al C.N. C.F.R. S.A., Mihai Necolaiciuc (deoarece, evident membrii consiliului erau doar de decor și doar clienți politici), repet numit pe vremea când ministru al transporturilor era Traian Băsescu, și menținut și după schimbarea Guvernului în anul 2000 de ministrul Miron Mitrea (!?) și depistat abia de O.L.A.F., organism al Uniunii Europene, și nicidecum de Corpul de Control al Ministerului, de Curtea de Conturi, etc, etc, și-a putut atinge scopurile cu brio!? Deși statul român a fost prejudiciat grosolan, procurorii doamnei Monica Macovei nu au tras pe nimeni la răspundere, fiindcă dacă s-ar fi declanșat o anchetă, printre persoanele care ar fi trebuit să dea cu subsemnatul ar fi fost și Traian Băsescu!?

Culmea este că acum, Necolaiciuc vrea să se destăinue, că ar fi fost victima unor aranjamente politice. Are și el puțintică dreptate, fiindcă permanent a fost mână în mână cu oameni de afaceri care gravitează în jurul Partidului Democrat! Nu este de mirare că Poliția, condusă de democratul Vasile Blaga, nu a fost în stare să-l găsească și să-l aducă în țară? Tocmai de aceea ar trebui lăsat să vină și să spună!

Dar întrebarea retorică este: Oare cei care au creat acest sistem diabolic și l-au menținut, n-au nici o vină? Neprihănitul domn Traian Băsescu nu are nimic pe căciulă?

  Andrian Sirojea Mihei - declarație politică cu titlul Sezonul festival 2007, între speranța investitorilor și indiferența autorităților;

Domnul Andrian Sirojea Mihei:

Declarație politică: "Sezonul estival 2007, între speranța investitorilor și indiferența autorităților"

Stimați colegi,

Peste o săptămână începe sezonul estival pe litoralul românesc. Vor urma cinci luni în care litoralul, operatorii turistici, hotelierii, unitățile de alimentație publică și furnizorii de divertisment din zona litorală ar trebui să funcționeze cu motoarele turate la maximum, atât pentru atragerea turiștilor români și străini, cât și pentru deservirea optimă a acestora, astfel încât să îi câștige drept clienți fideli și pentru a transmite prin impresiile lor despre vacanța petrecută o invitație întregii lumi.

Turismul litoral nu poate funcționa optim dacă nu există sprijin din partea autorităților locale, în primul rând, dar și a celor centrale. Să nu uităm că timp de doi ani, începutul sezonului estival a fost bulversat și în fapt, ratat, prin schimbări haotice ale legislației și prin organizarea defectuoasă și tardivă a unor modificări privind apartenența și modul de administrare a plajelor. Doamna Sulfina Barbu, fostul ministru al mediului, a făcut în așa fel încât, doi ani la rând, investitorii din domeniu, în loc să fie pregătiți să își aștepte oaspeții la începutul sezonului, să fie complet debusolați și nesiguri pe posibilitatea utilizării investițiilor făcute, datorită schimbărilor neașteptate ale legislației.

Nu înțeleg de ce la nivelul administrației centrale, litoralul a fost privit ca nesemnificativ (vezi afirmația fostului președinte al ANT cum că "Litoralul nu este important"), ba chiar i s-au băgat bețe în roate. Dacă am porni de la simplul fapt că avem această resursă neprețuită - o întindere de plaje cu nisip la malul unei mări frumoase și primitoare - oricine ar spune fără să stea pe gânduri că este păcat să nu o fructificăm și folosim cum se cuvine. Însă, până în acest moment, interesele politice meschine au luat locul unei judecăți și strategii concrete de dezvoltare și utilizare a acestui potențial. Și pentru că tot vorbim de strategii, "Strategia pentru Dezvoltarea Turismului Românesc" elaborată de ANT și finalizată la sfârșitul sezonului trecut, precizează că la nivelul anului 2004, capacitatea de cazare din stațiunile de pe litoral reprezintă 42,6% din capacitatea de cazare existenta la nivelul întregii țări, ceea ce face de neînțeles atitudinea de vădit dezinteres pentru utilizarea și valorificarea acestui potențial atât în sezon, cât și în extrasezon, eventual. În afară de o prezentare generală și o analiză SWOT efectuată turismului litoral - fără a se trage însă și concluzii, această așa zisă strategie ignoră complet potențialul turismului litoral, punând accentul pe tot felul de alte tipuri mai puțin convenționale de turism, gen "turismul de congrese și evenimente", în subcapitolul "Direcții de relansare și dezvoltare a turismului" excluzând complet litoralul din lista sectoarelor pentru care, în baza analizelor și studiilor efectuate, există necesitatea să fie - citez - prioritizate. Nu spun că lista de "prioritizări" expusă nu ar prezenta potențial pentru turismul românesc în general, însă mă întreb cine are interes să nu valorifice sau să nu considere prioritar un sector pe care alte țări ar face orice să îl aibă. Și totodată mă întreb de ce așa zisele strategii cu greu elaborate, sunt în fapt o colecție de statistici, date geografice, creionări de analize, dar nu conțin strategia în sine, nu conțin concluziile și pașii ce trebuiesc urmați pentru ca oricine citește o astfel de strategie să înțeleagă ce trebuie făcut pentru "dezvoltarea turismului". Nu în ultimul rând, cine răspunde de cei care au elaborat această "strategie" fără finalitate și au irosit câteva luni bune banii contribuabililor?

Deși în 2005 și 2006 schimbările făcute chiar la început de sezon au avut un efect negativ asupra activităților de pe litoral, ieșirea turismului litoral de sub influența ministerului mediului și a fostei sale conduceri (unde nu știm de ce și cum a ajuns) și înființarea noii structuri administrative - Ministerul pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale, sper să poată servi convergent interesele turismului la malul mării și ale activităților conexe, în interesul cetățenilor locuitori ai Constanței și al turiștilor români și străini care ne vizitează.

Vă mulțumesc.

  Aurel Olărean - declarație politică intitulată Câștigătorul zilei - poporul! Votul vostru contează!;

Domnul Aurel Olărean:

"Câștigătorul zilei - poporul! Votul vostru contează!"

Domnule președinte

Stimați colegi

Mărturisesc sincer că niciodată în cei doi ani de activitate parlamentară nu am crezut că voi trăi momentul în care liberalii se îmbrățișează cu pesediștii, peremiștii îi aplaudă la scenă deschisă pe udemeriști și toți cuprinși de euforia momentului ciocnesc cupa victoriei. Pentru un novice, tot acest spectacol este o mostră din cea mai pură formă de democrație, când politicienii trec peste orgoliile personale și își dau unanim voturile pentru o lege benefică poporului. Dar nu și România! Aici, în această sală, forțele răului și-au dat, pentru prima dată, mâna pentru a vota rușinea. Rușinea de a nu vedea realitatea, rușinea de a ignora evidența, rușinea de a uita care este voința poporului, toate astea cu un singur scop: suspendarea Președintelui României.

Președintele României, indiferent de persoană, este o instituție. O instituție aleasă nominal și direct de popor, iar legitimitatea sa nu poate fi pusă la îndoială de noi, indiferent din ce partid facem parte. Noi, în calitatea noastră de parlamentari, nu avem mandatul electoratului de a anula voturile a milioane de oameni. Președintele a ales corect: un referendum pentru ca poporul să decidă. Dar răul a fost făcut, precedentul există și urmările le vom vedea. Ceea ce nu au luat în calcul cei ce au votat această suspendare, este tocmai popularitatea actualului președinte în rândul electoratului. O popularitate bazată nu pe imunitatea funcției de "primul om din stat", ci bazată pe calitățile personale ale omului Băsescu. Rezultatul unui referendum este cunoscut, chiar dacă mulți se tem acum să-l spună cu voce tare. Euforia succesului a lăsat loc fricii, frica de urmări și frica de ridicol deopotrivă, pentru că peste o lună votul popular va umili rușinos votul acestui Parlament orgolios și lipsit de scrupule.

Pentru românul obișnuit, problema unui referendum sau a alegerilor prezidențiale directe, nu are mare însemnătate. Cei fideli actualului Președinte Băsescu îl vor vota oricum. Pentru noi însă diferența este enormă: alegerile directe ar fi dus la o luptă pe față și nu cred că în trei luni de zile coaliția PSD-PRM-PNL-PC ar fi găsit candidatul minune. Referendumul însă va infirma, în primul rând, votul Parlamentului și cei umpluți de rușine vor fi tocmai aceia dintre dumneavoastră care ați votat acum pentru suspendare. Domnul Președinte Băsescu va câștiga, așa cum merită, în oricare dintre situații, iar cel umilit va fi Parlamentul. Pentru că, din fericire, Parlamentul nu îi poate suspenda și pe simplii cetățeni cu drept de vot din această țară.

Și ca o coincidență, ziua de 20 mai stabilită ca dată pentru referendum, este în Duminica Orbului, adică exact la 17 ani de la primele alegeri libere din România. Să sperăm că democrația va învinge.

  Bogdan Liviu Ciucă - declarație politică cu tema Necesitatea elaborării unui statut propriu al personalului din aviația civilă din România;

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

Declarație politică: "Necesitatea elaborării unui statut propriu al personalului din aviația civilă din România"

Datorită perioadelor de tranziție prin care România a trecut, precum și a schimbărilor legislative necesare din ultimii ani, unul din domeniile de vârf ale economiei naționale, Aviația Civilă din România, a rămas incomplet reglementat în ceea ce privește personalul aeronautic civil navigant profesionist.

Categoriile de personal aeronautic civil navigant sunt reglementate în prezent prin Ordonanța Guvernului nr. 29/1997 privind Codul Aerian al României, cu modificările și completările ulterioare cuprinse în Legea nr. 399/2005 și Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu privire la persoanele încadrate în condiții speciale de muncă.

Vechiul Statut al Personalului din Aviația Civilă a R.S.R, aprobat prin decretul Consiliului de Stat nr. 413/1979, a fost abrogat prin Legea nr. 158/2004, fiind depășit și inaplicabil.

Scopul instituirii unui statut nou al personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România este de a reglementa obligațiile și responsabilitățile acestei categorii profesionale în executarea activităților aeronautice de zbor pe care le desfășoară, precum și de a promova protecția drepturilor de care trebuie să beneficieze categoria de zburători în decursul activității lor, ca o recunoaștere a importanței, riscului și responsabilității acestei profesii.

Obligațiile și răspunderile personalului aeronautic civil navigant, care desfășoară activități aeronautice de zbor, sunt menționate în legislația actuală, iar drepturile acestora sunt ca și inexistente.

Condițiile de pensionare pentru personalul aeronautic civil navigant, așa cum au fost stabilite de Legea 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, sunt restrictive, deoarece nu s-a mai prevăzut reglementările din vechea lege a pensiilor, iar acest lucru blochează politica de personal, cât și procesul de întinerire a forței de muncă.

Demersurile efectuate de către Asociația Internațională a Piloților de Linie promovează, atât ca vârstă de pensionare cât și nivel de pensie, ideea menținerii unui echilibru în activitatea de zbor care să nu afecteze siguranța zborului în ceea ce privește vârsta de pensionare, iar nivelul pensiei să reflecte participarea individului în decursul activității lui.

Parlamentul are datoria morală de a se apleca asupra studiilor apărute atât la nivel național, cât și internațional pentru a reglementa un statut propriu al personalului aeronautic civil navigant profesionist, să aibă în vedere responsabilitatea, valoarea, multitudinea factorilor de risc și complexitatea acestei categorii de elită.

  Costică Macaleți - declarație politică cu obiectul Bibliotecile publice - stop înapoierii și lipsei de interes;

Domnul Costică Macaleți:

Declarație politică: "Bibliotecile publice - stop înapoierii și lipsei de interes"

Domnule președinte, stimați colegi,

Declarația mea politică de azi se referă la starea precară în care se găsesc bibliotecile publice. Adevărate izvoare de cunoaștere și vectori de conservare și dezvoltare a culturii și civilizației, aceste onorabile instituții se găsesc, în România, într-o stare deloc bună, dacă ar fi să mă exprim elegant.

Bibliotecile publice se confruntă cu problemele pe care le au multe instituții de cultură din țară: spații improprii, subfinanțare, personal insuficient. Bibliotecile publice municipale, orășenești și comunale sunt subordonate consiliilor locale, care ar trebui să asigure banii pentru salariile angajaților, achiziții de carte și acoperirea altor cheltuieli de funcționare, însă, din nefericire, nu întotdeauna este așa, ci dimpotrivă.

Situația cea mai gravă este cea a bibliotecilor comunale, care în majoritate funcționează în clădirile căminelor culturale, unele chiar în sediile primăriilor, fondul de carte este vechi, iar bibliotecarul, dacă există, este folosit de primărie ca operator de calculator sau pompier de ocazie, ori pentru a face muncă de secretariat sau a măsura terenuri pentru retrocedare.

De asemenea, nu puține sunt situațiile în care primarii din mediul rural refuză să asigure posturi de bibliotecari, motivând cu lipsa resurselor bugetare, astfel încât ușile bibliotecilor rămân zăvorâte.

O problemă este cea a bibliotecarilor, numărul posturilor normate pentru angajații bibliotecilor fiind mic, iar acestea sunt fie cu normă întreagă, fie cu o jumătate sau chiar un sfert de normă. În județul Botoșani, pe care îl reprezint în Parlament, potrivit declarațiilor celor implicați dar și a multor cetățeni cu care dialoghez în teritoriu, există situații în care școlile nu au normat un post de bibliotecar, iar în această situație profesorul de limba română are în fișa postului cuprinsă și activitatea specifică bibliotecii școlare, două treimi dintre școlile existente nu au un bibliotecar angajat, iar elevii au acces dificil la fondul de carte din unitățile de învățământ. Potrivit unei statistici întocmite de Inspectoratul Școlar Județean, în Botoșani doar 103 dintre cele 165 de unități școlare dispun de biblioteci proprii, însă în acestea lucrează doar 63 de bibliotecari. În aceste condiții nu este de mirare că interesul pentru slova tipărită scade de la an la an.

Bibliotecile se mai confruntă și cu problema regimului proprietății clădirilor în care își au sediul. Multe sedii de biblioteci au fost retrocedate și unele instituții respectabile ajung să-și găsească cu chiu cu vai spații de funcționare în clădiri improprii atât păstrării fondului de carte cât și lecturii. S-a ajuns la situații în care biblioteca comunală funcționează într-o anexă a bufetului din localitate!

De asemenea, în ceea ce privește achiziția de carte, se observă în ultimul timp un dezinteres al consiliilor locale în acest sens uitându-se că un lucru deosebit de important este și înnoirea fondului de carte.

Informatizarea acestor biblioteci este o altă problemă, foarte puține fiind dotate cu un calculator cu acces la internet.

Fac de la această tribună un apel la autoritățile locale și centrale pentru a nu mai tolera aceste situații de-a dreptul revoltătoare și de a aloca resursele financiare necesare pentru măcar un minimum de decență și de respect pentru aceste veritabile instituții de cultură și civilizație-bibliotecile.

  Dan Sorin Mihalache - declarație politică: «Lamentabilul Fabulospirit»;

Domnul Dan Sorin Mihalache:

«Lamentabilul "Fabulospirit"»

Sloganul "Fabulospirit" lansat de Ministerul Afacerilor Externe cu scopul de a promova România este o alăturare mecanică între "spiritual" și "fabulos", este artificial, de duzină și nu are impact.

Nu putem să privim indiferenți cum milioane de euro sunt date unei firme fantomă care nu este nici măcar înregistrată în Registrul Comerțului. Pentru această campanie lamentabilă pe care Ministerul Afacerilor Externe a lansat-o în paralel cu brandul de țară la care Agenția de Strategii Guvernamentale lucrează de doi ani, fără nici un rezultat, se vor cheltui aproximativ 3 milioane de euro.

Agenția de Strategii Guvernamentale este o altă instituție care cheltuiește inutil banii publici, o ficțiune care, în 2006, a avut aproape 1 milion de euro pentru așa-numitele campanii de diagnoză socială și transparență instituțională. Singura realizare notabilă a acestei instituții parazitare este difuzarea, pe 3 miliarde de lei, deci pe bani buni, a 4 milioane de fluturași cu chipul premierului Călin Popescu-Tăriceanu, pozat lângă steagul Uniunii Europene, care zac și acum prin prefecturile însărcinate cu distribuirea lor. Aș mai vrea să spun că banul public a fost tocat cu inconștiență prin amplasarea a 1.540 de panouri propagandistice despre Uniunea Europeană, care sunt făcute la nivelul intelectual al campaniilor proletcultiste. Având în vedere faptul că această instituție nu își justifică existența, ea trebuie desființată, urmând a fi comasată cu alte departamente și agenții cu atribuții în domeniu.

În momentul de față, în mod clar trebuie efectuată o restructurare și o evaluare atentă a performanțelor instituțiilor ce au ca obiect de activitate imaginea externă a României deoarece sunt mult prea multe agenții care se ocupă de proiectarea imaginii României în plan extern, dar care nu au nici un fel de rezultate. Acesta este și cazul campaniei "Fabulospirit", noul concept pregătit de Ministerul Afacerilor Externe, care seamănă aproape în toate aspectele cu începutul unui banc nereușit deoarece "Fabulospirit" e doar o "platformă", deci practic nimic, un nimic care se numește "Fabulospirit" și pentru care s-a luat o primă de 110000 de euro.

  Dumitru Avram - declarație politică cu tema București - o nouă Vale a Plângerii;

Domnul Dumitru Avram:

"București - o nouă Vale a Plângerii"

O ziarista grăbită, venita în București de pe malurile Tamisei, de acolo unde românii sunt filmați prin corturi în Hyde Park, prezenta cititorilor săi o imagine aproape idilică a Bucureștilor. "Bulevardele largi, clădirile istorice elegante și piețele vaste se aseamănă cu cele pariziene. Limba, cultura cafenelelor și - e de ajuns să urmăriți privirile oricărui bărbat - femei izbitor de frumoase pretutindeni te fac sa te gândești la Italia. O nouă generație de tineri profesioniști cu studii înalte, vorbitori de engleză, în acest oraș cosmopolit, afișează peste tot haine și mașini de firmă. Poate că nu asta e imaginea României pe care o cunoaștem, dar Capitala a înregistrat o rapidă transformare în ultimii 4 ani". Cam așa i s-a părut ca arată capitala României doamnei Zoe Dare Hall, de la "The Telegraph". Să părăsim acest București văzut prin fumul unei ospitalități excesive și să încercăm să surprindem numai câteva secvențe care vorbesc mai mult decât grăitor despre faptul că, pe soclul capitalismului sălbatic reinstaurat fulgerător în țara noastră, reînvie Valea Plângerii.

Nu cu mult timp în urmă, pe terenul viran din apropierea imensei gropi de beton care urma să devină Lacul Văcărești, din dispoziția mai-marilor acelui sector, zeci de familii oropsite, în marea lor majoritate romi, care își înjghebaseră în ultimii ani, din resturi de cărămida, scânduri, table ruginite, cartoane și alte deșeuri, coșmelii nu cu mult mai arătoase decât bordeiele din fosta Vale a Plângerii, s-au trezit la ușă cu reprezentanții Primăriei, însoțiți de jandarmi, care le somau să-și strângă calabalâcul, întrucât "zona" intră în demolare! După 10-15 minute de "dialog" (țipete, plânsete, răcnete, somații și amenințări), excavatoarele au început să muște necruțătoare din mizerele "locuințe". Oriunde cădea un perete - ne povestește venerabilul gazetar Nicolae Dăscălescu, fostul nostru coleg de la Agerpres și martor al acestor scene insuportabile - în fata ochilor îți apărea nu o cameră, ci mai degrabă un bordei sau un coteț. Orice acoperiș căzut descoperea un crâmpei de viață medievală, care până în acea clipă fatal se derulase în jurul unui pat, al unei mese vechi de când lumea încărcate de oale și farfurii soioase, al sobei de chirpici cu plita înfierbântată și al hanțelor de toate mărimile și de toate culorile, spânzurate pe pereții coșcoviți.

Neputincioși, oamenii încercau sa mai salveze câte ceva din sărăcia lor de o viață care dispărea în cupa excavatorului. Totul era un coșmar. O femeie cu un copil în brațe plângea în hohote, iar micuțul îi ștergea lacrimile de pe fașă. Doi pași mai încolo, o tânără își descărcă necazul pe primar: "Credeam ca are inima bogată, dar uite-l ce hain e la suflet". Un bătrânel, trezit din amărăciunea sa de reporterul unui post de televiziune, vorbea cu glas pierdut, nepăsător parcă la drama din jurul său: "Nu mă mai duc nicăieri. Rămân să închid ochii aici. De o viață umblu să găsesc un loc unde să-ntind țoala asta pe care să pun capul. Nu mai am putere!".

Vremea era încă rea, iar bieții oameni se mulțumeau cu puținul pe care îl oferea soarta lor oropsita. În fața disperării pe care năpăstuiții și-o strigă în câmpul fără ecou, cei de la Primărie se mulțumesc cu asigurări de-a dreptul cinice, în sensul ca în următoarele 2-3 luni se va încheia construcția a 200 de garsoniere, iar unele dintre familiile fără adăpost (acelea care au buletin de București) vor beneficia de un cămin (mai mult sau mai puțin civilizat). Despre ceilalți, nici un cuvânt. Lumea caută explicații la graba cu care s-a trecut la demolarea acestor coșmelii.

Era oare atât de presantă alungarea acestor familii sărmane, care au locuit ani de zile în Lunca Văcăreștilor? Explicația avea sa vina de la mai-marele sectorului. Terenul din zona Lacului Văcărești este cea mai mare suprafață neconstruită din București. Pe deasupra, se află la mică distanță de centrul orașului, ceea ce îi face pe specialiști sa estimeze că 1 metru pătrat din această zonă s-ar putea vinde cu 300 de euro. Cam aici duceau graba și neomenia autorităților locale. La câte drame s-au petrecut în această zonă a Bucureștilor, în primul rând în fostul penitenciar adăpostit între zidurile Mânăstirii Văcărești, ea însăși distrusă de cutremure și de antichristi, dar și exproprierea câtorva sute de oameni, deposedați de grădinile lor de zarzavat pentru realizarea fantasmagoricului proiect al Lacului Văcărești, mai lipsea cea la care ne-am referit în rândurile de mai sus, cu zeci de familii rămase în voia sorții.

Dincolo de toate erorile sale, Nicolae Ceaușescu n-a lăsat niciodată oamenii pe drumuri pentru a crea fronturile de lucru ale constructorilor. Și, slavă Domnului, trebuie să recunoaștem că în acea vreme se construia, nu glumă.

  Dumitru Ioan Puchianu - declarație politică cu titlul Joi, 19 aprilie - ziua rușinii;

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

"Joi, 19 aprilie - ziua rușinii"

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Ziua de joi, 19 aprilie, ar putea fi un moment istoric, dar nu este decât o zi a rușinii. Nu a rușinii naționale, cum s-a grăbit mass media să titreze, ci a rușinii parlamentare. A fost o vendetă politică care a reușit să adune la aceeași masă PSD-ul cu PNL-ul și PRM-ul cu UDMR-ul, toată această risipă de forțe având un singur scop - suspendarea Președintelui României. Un Președinte al României ales prin vot direct de câteva milioane de români, pe care acum, dumneavoastră, cei 322 de parlamentari care ați votat "pentru", i-ați călcat în picioare. Cum aveți acum curajul să vă priviți în față electoratul știind că, cinici și mânați de orgolii personale, l-ați trădat?

Românul simplu a votat întâi Președintele și apoi platforma politică a PSD, PNL sau PRM, iar acum dumneavoastră i-ați anulat opțiunea directă. Președintele României, indiferent de nume, este în primul rând o instituție. Este ales de popor cu votul majorității, indiferent dacă ne place sau nu. Este un apanaj al democrației pe care ați invocat-o atât de des și penibil în această sală. Justificările privind demersurile dumneavoastră de suspendare a Președintelui au fost demontate punct cu punct de Curtea Constituțională și totuși ați continuat acest circ ridicol. De la această tribună s-au rostit atacuri la persoană și jigniri la adresa Președintelui, ați delirat în discursuri incoerente trecând de la Anthony Quin la Carol I, de la citate din Biblie la povești despre gardul de la Cotroceni, și toate astea doar pentru a invalida un om ales de popor, nu de Parlament. Prin votul dumneavoastră ați jignit grav electoratul și implicit ați decis, din fotoliile de parlamentari, imaturitatea și incapacitatea poporului român de a-și alege conducătorii. Acuzații grave care peste 30 de zile vor fi infirmate printr-un referendum popular. Nu ați reușit decât să vă umpleți de ridicol și să creați un precedent periculos în această democrație românească de început.

Am spus la început că această zi de joi, 19 aprilie, va intra în istorie ca ziua rușinii, dar nu a rușinii naționale. Națiunea română nu este formată din 322 de parlamentari orgolioși care calcă voința electoratului în picioare. Națiunea română este formată din acele milioane de oameni care vor participa peste o lună la referendum și care vor valida sau nu ceea ce acum Parlamentul încearcă să impună cu forța: suspendarea Președintelui ales al României. Și ca un paradox, data de 20 mai stabilită pentru referendum, coincide cu Duminica Orbului, ziua când acum 17 ani au avut loc în România primele alegeri libere. Să sperăm că vor fi libere și democratice și de astă dată.

  Emil Radu Moldovan - declarație politică: Dezastru și anarhie cu demagogi și amatori;

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Dezastru și anarhie cu demagogi și amatori"

Întrebarea care ar trebui să preocupe pe toți românii raționali din această țară este cine e cel mai mare demagog care ocupă spațiul public în aceste zile? Iar dacă mergem pe această logică, întrebarea care îi urmează cu necesitate este ce putem face să limităm răul făcut de acest demagog.

Dar situația nu este atât de simplă precum pare deoarece, în aceste zile, scena publică este plină de demagogi toți îmbrăcați în portocaliu, care de care mai zeloși și înfocați, încât este foarte greu de dedus care este marele demagog.

Însă toți acești mici demagogi care parcă și-au pierdut cu totul simțul rațiunii pun de câte ori au ocazia instituțiile statului sub semnul întrebării numindu-le când fasciste, când nedemocratice, când anticonstituționale.

Și toate astea de dragul unui singur om care în nenumărate rânduri a încălcat constituția și legile statului. Dar ei sunt atât de orbiți și chiar îndrăgostiți de acest om încât pun sub semnul întrebării însăși edificiul democrației care este Parlamentul în orice țară civilizată.

Nimic nu mai contează Rațiunea, legile, democrația și chiar bunul simț sunt suspendate dacă nu sunt pe placul și în folosul "domnului 5 minute". Totul este ilegal și anticonstituțional dacă nu e în beneficiul celui iubit de micii demagogi și, în consecință, în opinia lor trebuie ori desființat, ori schimbat după chipul și asemănarea celui adorat care nu greșește niciodată și după propriile declarații este perfect.

Astfel, prin atitudinea lor vehementă, ei au radicalizat discursul și comportamentul din spațiul public încât oricine are o altă opinie, pur și simplu este împotriva lor, ba mai mult chiar este dușmanul de clasă și este pus la colț, iar dacă se ivește ocazia i se servește și o corecție fizică, cum a fost cazul în Piața Universității cu un parlamentar.

Deci, pentru interese personale și de grup, aceste persoane atentează la fundamentele democrației deoarece libertatea de expresie este un fundament esențial al democrației.

Toate acestea se întâmplă în timp ce liderii politici pe care demagogii portocalii îi susțin au dus țara de râpă reușind să sărăcească cea mai mare parte din populație și datorită amatorismului de care au dat dovadă au reușit performanța să cheltuie doar 4% din banii veniți de la comunitatea europeană.

Dar pentru ei toate acestea nu contează, important este doar interesul de grup. Faptul că îndreaptă țara spre dezastru și anarhie datorită demagogiei și amatorismului nu îi impresionează câtuși de puțin, însă îi impresionează la culme soarta marelui demagog.

  Gabriel Sandu - despre motivele pentru care PNL a trădat;

Domnul Gabriel Sandu:

Văzând lucrurile petrecute în ultimul timp, și aici mă gândesc mai ales la suspendarea Președintelui României de către coaliția formată din PNL, PSD și PUR, nu pot să nu mă întreb de ce nu suntem în stare să învățăm din istorie. Și nu mă refer la istoria de mult apusă, ci la cea a ultimilor ani.

Dacă ne uităm la guvernarea 1996-2000 vom vedea că PNL și-a trădat și atunci partenerii alături de care a câștigat alegerile, făcând o înțelegere rușinoasă cu PSD.

Iată că PNL nu s-a dezis nici în 2007 și s-a întors la PSD, partenerul sau tradițional, alături de care a reușit să producă suspendarea președintelui ales uninominal de către români.

Gestul PNL sfidează pe toți cei care au votat Alianța D.A., deturnând, în favoarea unor interese personale, opțiunile electoratului, ale celor care au votat schimbarea în 2004, ale celor care vroiau să scape de caracatița PSD infiltrată atât de profund în realitatea românească.

Motivele pentru care PNL a trădat sunt foarte clare: ei nu au dorit niciun moment schimbarea pe care o dorea Alianța D.A. Să nu uitam că în campania din 2004, PSD a fost sponsorizat de un membru marcant al PNL. Cei care conduc PNL au avut și au un singur obiectiv: îmbogățirea cu orice preț și promovarea intereselor de grup. Din păcate, președintele a devenit prea incomod amenințând profitabilele afaceri ale grupurilor de interese.

Din păcate, PNL, ultimul partid istoric prezent pe scena politică românească, va dispărea pe ușa din dos a istoriei, într-un mod rușinos, din cauza celor care l-au transformat într-un satelit al PSD, înșelând așteptările românilor care i-au votat.

  George Adrian Scutaru - Despre suspendarea președintelui Traian Băsescu;

Domnul George Adrian Scutaru:

Declarație politică: "Despre suspendarea președintelui Traian Băsescu"

Domnule președinte, stimați colegi,

Doresc sa va prezint punctul meu de vedere în legătură cu suspendarea din funcție a președintelui Traian Băsescu.

Să reluăm șirul evenimentelor: cu 24 de ore înainte de ședința reunită a Senatului și Camerei Deputaților, când urma sa se discute suspendarea, președintele Traian Băsescu ne atenționează cu o voce tunătoare, în prime-time, că în cazul în care Parlamentul va vota suspendarea își va prezenta demisia la 5 minute după vot, atenționare cu ecou în toată mass-media; joi are loc ședința și votul în favoarea suspendării este unul zdrobitor: 322 voturi pentru și 108 împotrivă. Traian Băsescu întârzie să-și prezinte demisia, justificându-și atidudinea pe baza unei așa-zise dorințe a poporului, ca urmare a unui miting "spontan" care în realitate nu reprezenta decât urmarea a mii de sms-uri și e-mail-uri transmise membrilor PD și PLD, mesaje care în final atrăgeau atenția ca nimeni sa nu poarte însemne ale partidului.

De mitingul așa-zis spontan se știa încă de dimineață. Absolut "întâmplător" (ghilimelele le sesizați dumneavoastră), Traian Băsescu își face apariția fix la ora 19.00, odată cu începerea jurnalelor pe principalele posturi de televiziune. Cu un glas răsunător, a spus că va face ce e mai bine pentru popor, de parcă în cele 24 de ore scurse de la precedenta declarație prin care își anunța intenția de a demisiona domnia sa a avut timp să consulte majoritatea electoratului. Refuz să cred că cineva își poate imagina că poporul român a fost reprezentat de cel mult 2000 de oameni adunați la un miting de a cărui spontaneitate dați-mi voie să mă îndoiesc.

Gestul gratuit de a-și anunța demisia demonstrează încă odată că domnia sa obișnuiește să arunce mult praf în ochi numai că, de această dată, oamenii au fost mult mai greu de păcălit mai ales că prin aceasta a dat dovadă de multă nesiguranță și a demonstrat că se limitează doar la un ton amenințător, dar fără formă și fond.

Atât de invocata legitimitate a președintelui Traian Băsescu mai presus de cea a Parlamentului este de asemenea ușor de contestat întrucât și domnia sa a beneficiat de susținere politică din partea unui partid, așa cum și ceilalți candidați au fost de asemenea susținuți de partidele din care proveneau. Apartenența la un partid sau altul a reprezentat un criteriu major pentru electorat în a-și defini opțiunea de vot. Tendința președintelui de a ridiculiza Parlamentul, ai cărui membri au fost aleși prin vot tot de către popor, ne duce cu gândul că Traian Băsescu dorește să dețină controlul total asupra instituțiilor statului, aspect caracteristic regimurilor dictatoriale. Această tendință a președintelui suspendat a putut fi observată și la mitingul din Piața Constituției, când domnia sa a subminat prin declarațiile date rolul Parlamentului. Acest lucru este inadmisibil într-o democrație modernă și mai ales într-un stat care se vrea a fi aliniat cerințelor Uniunii Europene.

Traian Băsescu își axează discursul pe demonizarea instituțiilor statului, pe demolarea competitorilor politici și denigrarea foștilor parteneri liberali care l-au ajutat să ajungă președinte. Este jenant să te transformi în adverasr al comunismului, al Securității și al grupurilor oligarhice când ești unul dintre cei care au profitat de vechiul regim, când ți-ai bazat acțiunile pe sprijinul serviciilor secrete și când dai rezoluții pentru încurajarea unor firme. Acest dublu limbaj este caracteristic pentru președintele Traian Băsescu. La finalul mitingului din Piața Constituției, domnia sa îmbrățișa mulțimea în acordurile celebrului "imn al golanilor" cântat în 1990 în Piața Universității. La acea dată, ministrul transporturilor care punea la dispoziția minerilor garnituri de tren era tot Traian Băsescu.

Vă mulțumesc.

  Emil Radu Moldovan - declarație politică cu titlul De la Marele Conducător la Marele Farseur;

Domnul Emil Radu Moldovan:

"De la Marele Conducător la Marele Farseur"

Cine este cu adevărat Traian Băsescu? Iată întrebarea care îi frământă pe cei mai mulți dintre români în aceste zile.

Unii, mulțumiți și încântați de activitatea sa, vor spune că este Marele Conducător, pe când alții, pe deplin nemulțumiți, vor spune că este Marele Trișor. Eu însă afirm că pentru a putea găsi un răspuns adecvat la această întrebare, cel mai corect este să avem în vedere faptele președintelui nu vorbele acestuia.

Iar faptele președintelui sunt în total dezacord cu vorbele președintelui.

Astfel, dacă prin declarații, președintele se arăta a fi un apărător al intereselor celor mulți, scopul său fiind ca aceștia să trăiască bine, prin fapte, președintele a fost un apărător feroce al celor puțini și bogați care de cele mai multe ori se îmbogățeau pe seama celor pe care la nivel declarativ președintele îi apăra cu ardoare.

Un exemplu în acest sens este faptul că imediat după alegerile din 2004, când a schimbat voința electoratului și a adus la guvernare alianța, deși nu câștigase alegerile, principala lui preocupare a fost organizarea de alegeri anticipate pentru ca PD și acoliții din jurul acestuia să capete cât mai multă putere și implicit și accesul nelimitat la resurse, în timp ce promisiunile făcute populației pentru un trai mai bun au fost uitate cu desăvârșire. Ba chiar mai mult, în loc să-și îndrepte atenția spre nevoile cu care se confruntă populația, el și-a îndreptat atenția spre "băieții deștepți" pentru care a făcut presiuni ca să obțină energie ieftină pe care apoi o vindeau populației la suprapreț.

Se pot găsi multe alte exemple în care proverbialul "domn 5 minute" una spune și alta face, ceea ce evidențiază faptul că puțin îi pasă de toți ceilalți în afară de propria persoană.

Acest lucru a fost foarte bine evidențiat săptămâna trecută, când "domnul 5 minute" a amenințat Parlamentul că dacă îl suspendă demisionează în 5 minute de la suspendare și, în același timp, le-a atras atenția parlamentarilor și oamenilor politici că vor fi aspru sancționați de populație la alegerile prezidențiale care vor urma dacă îndrăznesc să-l suspende.

Ei bine, parlamentarii și liderii politici care au anunțat că îl suspendă și-au respectat cuvântul și au făcut-o, însă Traian Băsescu, surpriză-surpriză, sau poate nu, a anunțat că nu mai demisionează deoarece politicienii cei răi se pregătesc de un complot împotriva lui iar țara are nevoie de el.

Nimic mai fals. Țara are nevoie de președinte, dar nu de unul ca "domnul 5 minute" care a aruncat în derizoriu instituția prezidențială, ci de unul demn, cinstit și care își respectă cuvântul dat și instituțiile democratice din această țară. În opinia mea, Traian Băsescu este în stare de orice pentru a-și atinge scopul, neținând cont de victimele colaterale, chiar dacă acestea se numesc poporul român.

Astfel afirm fără pic de tăgadă că "Domnul 5 minute" este un mare farseur.

  Grigore Crăciunescu - declarație politică: Și dă-i, și luptă, și luptă, și dă-i...;

Domnul Grigore Crăciunescu:

"Și dă-i, și luptă, și luptă, și dă-i..."

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Nici nu apucase să se usuce bine cerneala pe hotărârea de suspendare a președintelui că am asistat la o adevărată revoluție. Capitala a fost gazda unor demonstrații populare "spontane"; atât de spontane încât să te facă să te gândești la faptul că anumite persoane au presimțit că e posibil să se întâmple ceva și s-au pregătit corespunzător, pentru orice situație. Cred că e clar pentru toată lumea de câtă susținere trebuie să se bucure domnul Traian Băsescu dacă a fost nevoie de mobilizare națională pentru a aduna un număr de oameni cât de cât convingător, ca să aclame sau să fluiere la niște comenzi din culise. Ba a fost nevoie și de un vechi tovarăș de suferință, de asemenea victimă a "monstruoasei coaliții", ca să fluture un steag găurit, într-o încercare ridicolă de a face apel la sentimente, la amintiri vechi de aproape 18 ani. Ar trebui ca Piața Universității și steagul fără stemă să rămână, pentru români, un simbol și să nu fie amestecate în lupte politice fără substanță.

Cea mai bună apărare este atacul, știu acest lucru foarte bine. Nu cred că mă contrazice cineva atunci când afirm că Partidul Democrat s-a aruncat în luptă înainte ca aceasta să înceapă. Este, poate, de admirat, solidaritatea colegilor noștri cu fostul lor președinte de partid, dar de aici și până la a refuza să recunoști că presupușii inamici au mai făcut și altceva decât rău e cale lungă.

Atacul a început și continuă. La orice nivel, din Parlament și până în organizațiile comunale. Se pare că Partidul Democrat consideră necesar ca, prin toți membrii săi, cu sau fără funcții, să iasă în față, să denunțe și să înfiereze așa-zisul pact PNL-PSD. Nu am făcut niciun pact cu PSD, ei fiind adversarii noștri dintotdeauna, și niciodată nu ne vom alia cu ei. Aceasta fiind situația, toate acuzele lansate de foștii noștri parteneri sunt nefondate.

Cel mai elocvent exemplu pe care îl pot da în acest sens este cel al județului Iași, pentru că îl cunosc cel mai bine și îl reprezint. La noi, lupta a început de la Pașcani, când președintele executiv al organizației județene PD, împreună cu domnii parlamentari ce reprezintă cu cinste Iașiul în Parlament sub culorile acestei formațiuni politice, au onorat cu prezența ultima ședință. În loc să prezinte o analiză a gradului de implicare a parlamentarilor democrați în zonă, au preferat să se lanseze în acuzații la adresa parlamentarilor liberali ieșeni care acum ocupă funcții de miniștri. Mai grav este faptul că, în urmă cu o săptămână, limbajul domnului senator a lasat mult de dorit, fiind evidentă copierea modului de exprimare al primului democrat al țării. Dacă marele șef își permite să numească ziariștii "găozari", de ce un membru la Parlamentului n-ar putea să-l numească pe ministrul învățământului "mincinos", "șantierist" și "puțoi"?

Până acum n-am avut miniștri din Iași; n-a fost bine. Acum, că avem patru, iar nu-i bine, le căutăm nod în papură și-i criticăm dinainte, ca să fim siguri că nu uităm să mai bifăm o apariție în presă.

Colegii democrați au birou parlamentar la Pașcani. Au strălucit însă prin absență, că audiențele presupun totuși stres și răbdare. Și efort ca să cauți soluții la problemele oamenilor. Atunci când n-ai probleme de rezolvat, ai timp să critici ce fac alții.

Pentru un partid e, într-adevăr, nevoie de maturitate politică pentru a-și crea un destin propriu, indiferent de cine-l conduce, pentru a se delimita de afirmațiile celui care l-a creat.

Traian Băsescu afirmă despre 322 de parlamentari că sunt hoți și lichele, iar Partidul Democrat îl susține. Din întâmplare, niciunul dintre cei 322 nu este democrat. Cum de s-a nimerit, oare, ca toți cei drepți și cinstiți să facă parte din PD? Dacă e așa, dragi colegi democrați, și nu mai suportați prezența noastră, cum de nu părăsiți acest loc al pierzaniei, ca nu cumva să fiți ispitiți și să cădeți și voi în păcat?

  Horea Dorin Uioreanu - declarație politică: Populismul dăunează grav democrației!;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Declarație politică: "Populismul dăunează grav democrației!"

Stimați colegi,

Dacă mi-ar fi spus cineva în urmă cu câteva săptămâni că în România mai este posibilă o reabilitare a "instituției" mineriadei, în variantă modernă, i-aș fi răspuns că vorbește prostii. În primul rând, pentru că România are o democrație consolidată, iar în al doilea rând deoarece eram convins că nu mai există lideri capabili să manipuleze mase întregi de oameni de teama de a nu-și pierde scaunul. Ceea ce am aflat și văzut în ultimele zile mă sperie, ca om politic. Pentru că îmi dau seama că integritatea nu mai este la mare căutare, iar populismul a devenit o artă a vieții politice la care sincer nu mă pricep.

Domnul Băsescu și susținătorii săi nu înțeleg că România a evoluat. Nici măcar nu își doresc ca oamenii să înțeleagă mai mult decât li se oferă la televizor. Pentru domnul Băsescu și susținătorii săi politici, important este să lucreze cu o masă de manevră care să tresalte la fiecare semnal dat din dealul Cotrocenilor, iar pentru asta este bine să decredibilizeze întreaga clasă politică, să radicalizeze opțiunile oamenilor.

Asistăm, stimați colegi, la o manipulare "ca la carte" care va rămâne în analele istoriei. Fără pic de rușine, membrii PD se iau la întrecere cu cei ai PLD pentru a-și mobiliza oamenii cu carnet de membru și pentru a da impresia unei susțineri populare în rândul cetățenilor. Ce înseamnă să strângi 2000 de persoane în Piața Universității într-un moment de maximă intensitate, într-un oraș cu peste două milioane de locuitori? Este egal cu zero. Ce înseamnă să aduni, în Piața Constituției din București, 5000 de oameni aduși, cu chiu cu vai, cu autocarele, de prin țară, la un miting organizat timp de câteva zile? Este un mare eșec. Care mai este diferența între pelerinajul "susținătorilor" înregimentați politic ai președintelui Băsescu și alegătorii PSD din celebrele microbuze din campania electorală a anului 2004?

De câteva zile, în sediile PD este mare agitație. Telefoane, mesaje pe telefoane și pe internet, instituții conduse de membri PD încearcă se îi mențină domnului Traian Băsescu aura de om politic popular. Toate energiile se canalizează în această direcție. Nu mai contează că în mod normal aceste acțiuni ar trebui să aparțină societății civile, nu mai contează că se sfidează reguli ale bunului simț, că oamenii aduși în piețe sunt persoane angajate politic.

De-a lungul istoriei, marii dictatori și-au justificat acțiunile în lupta cu adversarii politici prin legitimitatea dată de popor, prin crearea unei frenezii populare în jurul propriei persoane. Oricine se împotrivea marelui conducător, se împotrivea poporului însuși. Vi se pare o situație pe care tocmai ați văzut-o de dimineață la televizor?

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Ibram Iusein - prezentarea unui punct de vedere asupra evenimentelor petrecute la data de 24 aprilie 1915;

Domnul Ibram Iusein:

Stimați colegi,

Astăzi, 24 aprilie, se repetă un demers al comunității turce și al comunității armene, se ia atitudine asupra evenimentelor petrecute la data de 24 aprilie 1915.

După declanșarea Primului Război Mondial, armata țaristă împreună cu armeni trecuți de partea Rusiei au ocupat o mare parte a Anatoliei de Nord-Est. În această situație, Guvernul Otoman a hotărât să strămute o parte a populației armene din spatele frontului în zone mai îndepărtate din Sud-Estul Anatoliei, care atunci se întindea în tot Orientul Apropiat. Evident s-au ivit neajunsuri, dar în nici un caz nu poate fi tratat ca un genocid.

De altfel, statisticile de după Primul Război Mondial demonstrează că cei mai mulți dintre armenii dispăruți apar în Siria, Liban sau în alte părți din Orientul Apropiat.

În încheiere ar trebui să amintim de privilegiile de care s-au bucurat armenii pe timpul Imperiului Otoman față de alte comunități creștine, ocupând funcții de ambasadori, parlamentari, miniștri, cu o Patriarhie Armeana înființată de Sultanul Mohamed al II-lea 1453, care funcționează și astăzi. De asemenea, când milioane de turci mureau pe câmpurile de luptă pentru apărarea teritoriilor lor, membri ai comunității armene erau scutiți de serviciul militar și își vedeau în continuare de comerțul și afacerile lor.

Opinia comunității turce este că în Parlamentul României, fiind cea mai înaltă instituție de încredere a poporului român și a minorităților naționale din cadrul său, printre care și comunitățile turce și armene, încercările de dezbinare a acestor relații din partea unor intervenții, nu pot altera buna conviețuire a tuturor membrilor care alcătuiesc România de azi, liberă, democrată și tolerantă.

  Ioan Hoban - declarație politică cu titlul Podul Decebal din Baia Mare;

Domnul Ioan Hoban:

"Podul Decebal din Baia Mare"

Susțin această declarație politică în fața dumneavoastră pentru a scoate în evidență o problemă cu care se confruntă municipiul Baia Mare de mai mult timp.

Lucrări de amploare se impun în zona podului Decebal din municipiul Baia Mare. În aval de pod, lucrările de apărare efectuate acum cinci ani pe malul stâng al apei sunt în totalitate compromise, impunându-se intervenții urgente pentru a pune în siguranță construcția care asigură traficul pietonal și rutier din cartierul Săsar înspre zona Gării.

Expertizele au arătat că fundația zidului de apărare din stânga podului e grav afectată. Este absolut necesară găsirea unei soluții financiare în vederea reparării podului și refacerii zidurilor de sprijin ale malurilor râului Săsar, în special în aval de podul Decebal, pe aproximativ 1,5 km.

După cum spuneam, în momentul de față, podul Decebal nu prezintă siguranță datorită picioarelor și pilelor degradate, ce riscă prăbușirea acestuia la primele inundații considerabile.

În amonte de acest pod s-au prăbușit deja zidurile de sprijin ale malurilor râului Săsar, pe porțiuni de aproximativ 150 până la 200 m, după lucrările executate în perioada 2001-2003.

Prăbușirea, în aval de pod, pe ambele maluri ale râului Săsar a zidurilor de sprijin, pune în pericol circa 200-300 de apartamente din blocurile existente în acea zonă și, de asemenea, magistrala de gaz metan, conductele ce transportă tulbureala cu cianură, conductele aparținând Companiei Remin, precum și ruperea unor porțiuni din Bulevardul Independenței, care face legătura cu Satu Mare.

Cu un an în urmă, am trimis memorii factorilor de resort în domeniul transporturilor și mediului, dar răspunsul a avut doar cu caracter de promisiune.

Reiau această solicitare, de importanță majoră pentru Baia Mare, cu speranța că voi putea să determin factorii responsabili să ia act de situația gravă în care se află podul Decebal din Baia Mare și să se găsească sursele de finanțare pentru realizarea proiectelor din județul Maramureș.

  Ioan Oltean - declarație politică intitulată Pinocchio din PSD;

Domnul Ioan Oltean:

Declarație politică: "Pinocchio din PSD"

Stimați colegi deputați,

Mă intrigă faptul că, în ultima perioadă, personaje care, timp de doi ani au stat pitite prin cotloanele prăfuite ale PSD, sunt scoase la lumina zilei cu scopul de a intoxica opinia publică în cel mai degradant mod posibil.

Vicepreședintele PSD, Dan Nica, a adus, zilele trecute, o serie de acuzații halucinante la adresa PD, fapt care ne-a determinat să-l asemănăm pe domnul Nica cu un "Pinocchio" fabricat de PSD cu scopul de a păcăli cu nerușinare electoratul.

Ne-am obișnuit, de-a lungul timpului, cu afirmații marca Dan Nica, specialist în falsificarea votului, calitate pe care și-a demonstrat-o cu ocazia alegerilor interne din PSD, afirmații care s-au dovedit a fi, de fiecare dată, neadevăruri grosolane aruncate pe piață pentru a justifica lipsa de viziune și strategie politică a partidului din care face parte.

PD a fost acuzat că a organizat susținerea de mitinguri "ilegale" pentru susținerea lui Traian Băsescu. Suntem profund dezamăgiți de micimea vicepreședintelui PSD, pe care îl suspectăm de invidie în ceea ce privește popularitatea președintelui Traian Băsescu și, în același timp, de neputință, dat fiind faptul că PSD nu este în stare, nici cu slujbe, să scoată atâția simpatizanți în stradă. Mai mult decât atât, pe fondul frustrărilor acumulate de câțiva ani încoace, PSD a ajuns să facă apel la ministrul liberal Cristian David ca să aplice amenzi SPP-ului. Acesta din urmă a oferit, deja, primul exemplu de incompetență profesională, ordonând amendarea Serviciului de Protecție și Pază fără a se informa, în prealabil, de protocoalele încheiate între SPP și ministerul pe care domnul David îl conduce.

Totodată, Dan Nica i-a acuzat pe Vasile Blaga, Monica Macovei și prim-adjunctul SRI, Florian Coldea, că au dispus, la solicitarea lui Traian Băsescu, verificarea hotărârilor judecătorești referitoare la falimentul și lichidarea judiciară a unor agenți economici.

Pentru asemenea declarații grave îi solicităm deputatului PSD Dan Nica administrarea, de urgență, a dovezilor care îi susțin afirmațiile. În caz contrar, așteptăm ca domnia sa să-și prezinte în mod oficial scuzele pentru modul în care a încercat discreditarea PD și a președintelui Traian Băsescu.

PD consideră că domnul Nica este mai mult decât iresponsabil, vicepreședintele PSD făcându-și un obicei în a minți opinia publică, fără ca pentru asemenea comportamente denaturate să fie tras la răspundere.

Pe această cale solicităm conducerii PSD ca asemenea oameni, precum Dan Nica, să fie lăsați la naftalină, pe motiv că domnia sa suferă de mitomanie, boală ce necesită tratament de urgență.

Vă mulțumesc.

  Lia Ardelean - evocarea unui important moment istoric al Ardealului: Cetatea Aradului;

Doamna Lia Ardelean:

Cetatea Aradului este unul din cele mai importante monumente istorice ale Aradului. Operă a arhitectului Harsch, a cărei construcție a început în anul 1763, după sistemul Vauban, Cetatea este o construcție în formă de dublă stea cu 6 colțuri, cu ziduri puternice de apărare, cazemate și alte construcții militare. Planul Cetății Aradului a fost aprobat personal de împărăteasa Maria Theresa și de fiul ei, Iosif al II-lea.

De-a lungul istoriei, Cetatea Aradului a găzduit evenimente importante, fiind în timpul Revoluției lui Horea, în 1784, unul din principalele centre de acțiune a trupelor imperiale împotriva răsculaților. După revoluția din 1848, în cazematele Cetății au fost închiși și condamnați numeroși revoluționari, printre care și Eftimie Murgu.

În prezent, în incinta Cetății funcționează un batalion mixt româno-ungar de menținere a păcii, înființat în 1998. Batalionul este condus alternativ de România și Ungaria și a participat în ultimii ani la misiuni în Kosovo, Afganistan și Irak.

De ani de zile, practic imediat după evenimentele din decembrie 1989, autoritățile locale au încercat să obțină retragerea unității militare din Cetatea Aradului și redarea acestui monument istoric circuitului civil. Atât valoarea simbolică, cât și plasarea strategică, în apropierea centrului istoric vechi și în imediata vecinătate a celei mai cunoscute baze de agrement din Arad, au determinat autoritățile și opinia publică să urmărească susținut reintegrarea Cetății în circuitul civil. Sunt deja câțiva ani de când responsabilii Ministerului Apărării Naționale au fost de acord că unitatea militară trebuie să părăsească Cetatea Aradului. De altfel, normele europene prevăd ca garnizoanele unităților militare să fie plasate în afara localităților. Mai mult, autoritățile locale au fost de acord să își asume costul mutării unității militare în afara orașului.

Cu toate acestea, formalitățile pentru trecerea Cetății în circuitul civil se fac exasperant de lent. De-a lungul timpului au fost lansate multe declarații de complezență și simpatie primite de la București, prin care comunității locale i se promite sprijin. Arădenii așteaptă ca autoritățile locale să se implice mai energic în rezolvarea acestei probleme. Este păcat că nu se urgentează acest proces, cu atât mai mult cu cât tergiversarea mutării batalionului mixt în afara orașului blochează practic refacerea centrului istoric al Aradului, care depinde în mare măsură de redarea Cetății circuitului civil.

  Ion Luchian - declarație politică: Cele mai lungi cinci minute;

Domnul Ion Luchian:

Declarație politică: "Cele mai lungi cinci minute"

Stimați colegi,

Parlamentul României a înfăptuit săptămâna trecută un act nu numai fără precedent în istoria noastră, dar și un act plin de responsabilitate și de semnificații.

După șaizeci de ani de regimuri autoritare în România și după șaptesprezece de tranziție către un regim democratic, ce s-a întâmplat săptămâna trecută poate fi considerat un pas înainte către maturizarea noastră democratică, deoarece pentru prima oară în istoria României un șef de stat a fost avertizat de o altă putere a statului că nu își desfășoară corect activitatea, toate acestea petrecându-se în spiritul legii și în mod pașnic.

Mulți dintre susținătorii domnului Băsescu, și domnia sa însuși, au afirmat că Parlamentul a înfăptuit un abuz prin votul de joi, pentru că a ignorat avizul Curții Constituționale. Fapt cum nu se poate mai lipsit de adevăr întrucât, în conformitate cu textul constituțional, în avizul pe care Curtea trebuia să-l dea ar fi trebuit să se spună numai dacă au existat fapte de încălcare a Constituției - în acest aviz Curtea afirmând că s-au săvârșit asemenea fapte - nu să se stabilească gradul de gravitate al acestora, responsabilitatea stabilirii gradului de gravitate a încălcărilor Constituției de către președinte revenindu-i în exclusivitate Parlamentului, lucru subliniat de altfel și în avizul Curții.

Trist nu este faptul că persoane precum domnii Boc și Videanu interpretează Constituția așa cum doresc și cum le servește intereselor lor, ci că însuși președintele țării face acest lucru, lansând acuzații nefondate la adresa Legislativului în încercarea iresponsabilă de a-l discredita în fața opiniei publice, pentru a-i servi intereselor sale politice de moment.

Ce a urmat după votul parlamentului știm cu toții. Cele mai lungi cinci minute din istorie, minute care de fapt nu s-au mai scurs niciodată.

În ultimii doi ani Traian Băsescu ne-a tot "amenințat" cu întoarcerea la popor, ne-a acuzat că ne temem de confruntarea cu electoratul. Așa cum s-a văzut după votul din Parlament, cel care se teme de fapt de confruntarea cu electoratul este Traian Băsescu.

Se teme Traian Băsescu de alegeri pentru că știe că, așa cum afirma un mare teoretician al democrației, în fapt alegerile nu hotărăsc asupra politicilor concrete, ci mai degrabă ele decid cine va hotărî asupra acestora. Adică, calitatea unui om politic nu rezidă numai în capacitatea acestuia de a câștiga alegeri, ci și în capacitatea acestuia de a transpune în practică politicile de care o societate are nevoie.

Or, la capitolul politici concrete, Traian Băsescu a demonstrat și în ultimii doi ani că stă foarte prost. Așa cum s-a văzut și săptămâna trecută, singurele argumente politice ale lui Traian Băsescu sunt vorbele, numai că, de data aceasta, vorbele s-au întors împotriva sa.

Mai mult încă, vorbind tot mai des de popor, Traian Băsescu ne apare nu atât un politician popular, ci unul demolatru, adică un politician care vorbește prea mult despre popor fără a-i acorda de fapt nicio atenție. Or, așa cum remarca același teoretician menționat înainte, pentru un demolatru transformarea poporului ideal într-un fetiș este însoțită, adeseori, de un dispreț total față de oamenii reali, lucru observabil și la Traian Băsescu, prin acțiunile sau inacțiunile sale din ultimul timp.

Astfel, după votul din Parlament, pus față în față cu propriul bluf, și anume că își va da demisia dacă va fi suspendat, politicianul Traian Băsescu și-a pus la lucru echipa pentru a fabrica un scenariu care să-i permită să dea înapoi fără să pară complet ridicol, lucru care nu prea i-a reușit.

În cele din urmă, eu consider că este un lucru bun faptul că președintele Traian Băsescu a renunțat să-și mai dea demisia. Și asta pentru că astfel, domnia sa a recunoscut autoritatea și legitimitatea deciziei luate prin vot de Parlamentul României decizând, în consecință, să se supună până la capăt procedurilor, așa cum sunt ele înscrise în Constituție în cazul suspendării președintelui.

Vă mulțumesc.

  Minodora Cliveti - declarație politică cu titlul Întoarcerea la popor;

Doamna Minodora Cliveti:

"Întoarcerea la popor"

L-am ascultat pe Traian Băsescu, declarând în discursul său de învestire, din 21 decembrie 2004:

"Națiunea română are nevoie de un președinte care să o reprezinte cu demnitate, să lucreze cot la cot cu instituțiile statului pentru a scoate România de sub sceptrul sărăciei și al corupției".

"Prea mulți pensionari au pensii mai mici decât factura la încălzire pe timp de iarnă. Prea mulți țărani trăiesc în sărăcie indiferent de cât de bogată este recolta. Prea mulți tineri încep să creadă că România nu mai este o țară în care au șanse. Aceasta realitate trebuie schimbată".

"Nu voi accepta nici un amestec al politicului în instituțiile statului care trebuie să acționeze conform Constituției și legilor statului".

Ce s-a schimbat, după mai bine de doi ani? Nimic din toate acestea, partitura se repetă, situația este aceeași, săracii sunt mai săraci, iar spectatorii mai puțini.

Doar Traian Băsescu este altul, pe zi ce trece, mai agresiv, contradictoriu, populist, manipulator, împroșcând cu noroi tot și toate, fără nimic sfânt, în neputința și graba sa de "dictat". Din când în când, când dă de greu, când scenariile nu pot fi îndeplinite sau i se pun în cale stavile, își amintește de popor, mai bine-zis, de electorat.

Și cum nu întrevede nici o speranță pentru ca acea urare "Să trăiți bine!" să se împlinească, soluția miraculoasă, invocată destul de des, mai ales ca amenințare, la adresa adversarilor politici, de Traian Băsescu, în ultima vreme, e "întoarcerea la popor", acum, când, cu mânecile suflecate, mai poate debita încă sloganurile din campania electorală din 2004, nădăjduind că poate păcăli pe mai departe.

Când îi convine și când are nevoie, Traian Băsescu "se întoarce la popor", încearcă să-l hrănească iarăși cu iluzii, descoperă de fiecare dată adevăratele probleme ale electoratului și cuvântă demagogic "cu fața la popor", arătând dușmani, acuzând de-a valma instituții și oameni, invocând și generând conflicte și, mai ales "grupuri de interese".

Același popor, căruia i-a întors spatele de atâtea ori și de care nu i-a păsat și nu îi pasă decât ca să-și satisfacă vanitatea, setea de răzbunare și nevoia de "Voturi".

Si atunci, cum "Să trăiți bine"?

  Mircea Valer Pușcă - prezentarea unor clarificări în ceea ce privește prevederile constituționale și efectele hotărârii de suspendare...;

Domnul Mircea Valer Pușcă:

Specialiștii spun că omul, atunci când nu înțelege ceva, fie se amuză, fie se sperie! De la sperietură la spaimă nu-i decât un mic pas... În astfel de stare, reacția nu mai poate fi controlată, poate degenera și, nu de puține ori, în lipsa rațiunii se poate instala... panica.

Joi, 19 aprilie 2007, Parlamentul României, îndeplinindu-și prerogativa consacrată la art. 95 din Constituție; îndeplinind recomandarea Curții Constituționale, așa cum este ea formulată în avizul consultativ, nr.1 din 5 aprilie 2007: "Rămâne ca Parlamentul să decidă, pe baza datelor și informațiilor care-i vor fi prezentate cu ocazia dezbaterilor, asupra existenței și gravității faptelor pentru care s-a propus suspendarea din funcție a Președintelui României, în concordanță cu dispozițiile art. 95 din Constituție"; l-a suspendat pe domnul Traian Băsescu...

Mulți oameni politici, analiști politici, formatori de opinie etc. au afirmat că această hotărâre a Parlamentului este echivalentă cu negarea votului electoratului care, în 2004, l-a ales pe domnul Traian Băsescu președinte pentru 5 ani, viciindu-se astfel decizia populară. S-a afirmat, de asemenea, că "doar poporul îi poate retrage mandatul și nicidecum Parlamentul", așa că, vezi Doamne!, hotărârea de suspendare este neconstituțională! Au fost chiar afirmații, pe care le consider în egală măsură hazardate, grave și iraționale, care pretindeau că prin votul de suspendare, Parlamentul a votat împotriva României!

Lucrurile nu stau tocmai așa, iar cel care citește Constituția, "sine ira et studio", constată faptul că suspendarea de către Parlament nu înseamnă deposedarea de mandat al Președintelui, punerea mandatului la dispoziția corpului electoral și obligarea Președintelui de a-l recâștiga prin referendum. Nicidecum! Urmare a suspendării, Președintele are mandatul intact, doar că se oferă corpului electoral posibilitatea de a i-l revoca printr-un referendum organizat în cel mult 30 de zile.

În perioada de la suspendare până la referendum, atribuțiile Președintelui sunt preluate, în ordine, de președintele Senatului sau de președintele Camerei Deputaților, care asigură interimatul... Cu alte cuvinte, procedura de suspendare dă un timp de reflecție Președintelui, dar și o ocazie excepțională pentru corpul electoral de a-i retrage încrederea acordată la alegeri, dacă această retragere a încrederii o consideră necesară. Așadar, întreaga procedură este legitimă, corectă și benefică sistemului democratic, ea (procedura!) constituindu-se într-un instrument de prevenire a instalării autoritarismul sau, mai rău, a tendințelor dictatoriale.

Principiul separației puterilor în stat presupune instrumente democratice care să asigure echilibrul și controlul acestora. Echilibrul presupune ca nici una dintre puteri să nu poată uzurpa prerogativele altei puteri, iar controlul se realizează prin instrumente capabile să asigure acest echilibru, făcând posibilă procedura de revocare din funcție a acelora care, prin acte de decizie sau sustragerea de la îndeplinirea unor acte de decizie obligatorii, încalcă regulile care le definesc rolul și responsabilitatea funcției. Dar această revocare se face întotdeauna de către cel care a acordat-o, conform principiului: "Cine face, și desface!"

Situația actuală este o premieră pentru democrația română. Dar nu cred că acest motiv este suficient pentru amatorismul cu care este analizată, sau ușurința cu care Parlamentul este "acuzat" că a făcut ceea ce, în fapt!, n-a făcut... O spun încă odată, asumând ceea ce spun: Parlamentul n-a anulat voința corpului electoral, n-a anulat mandatul Președintelui și, cu atât mai puțin, n-a repus "poporul" în posesia acestui mandat. Dacă lucrurile n-ar sta așa cum le prezint și, cu adevărat, suspendarea de către Parlament ar fi echivalentă cu situația în care Președintele a fost "deposedat" de mandat, iar corpului electoral (intrat astfel în posesia mandatului!) i se oferă ocazia să-l înapoieze Președintelui sau să-l păstreze, atunci ar însemna că Președintele, pentru a nu fi demis, trebuie ca la referendum să-și recâștige mandatul. Cu alte cuvinte: în situația în care referendumul nu este validat din cauza prezenței insuficiente, Președintele ar fi considerat demis, luându-se act de faptul că "poporul" nu este dispus să-i înapoieze "puterea", refuzând să participe la acțiunea care ar face posibil acest transfer. Pe cale de consecință, mandatul va rămâne "în mâna" corpului electoral, el urmând a fi acordat cu ocazia alegerii "unui nou Președinte".

Eu cred că cei care încearcă, cu disperare, să demonizeze și să discrediteze Parlamentul, punându-i în sarcină ceva ce el n-a făcut, o fac fie din cauza crasei incompetențe, fie din rea-credință.

O ultimă precizare: prezenta explicație o fac strict pentru clarificări în ceea ce privește prevederile constituționale și efectele hotărârii de suspendare și nicidecum pentru că aș aprecia amintita hotărâre ca fiind bună sau rea. Oricum, hotărârile nu sunt nici bune, nici rele, ele doar reflectă voința unei majorități la un moment dat. Cine nu poate accepta exprimarea legitimă a voinței unei majorități n-a înțeles cum funcționează sistemele democratice, nu le poate respecta și, mai grav, nu le poate apăra. Or, incapacitatea de a apăra principii este gravă pentru democrația în sine, dar și pentru cei care sunt conduși de astfel de personaje.

  Mircia Giurgiu - declarație politică: Mai reprezintă educația copiilor o prioritate națională?;

Domnul Mircia Giurgiu:

Declarație politică: "Mai reprezintă educația copiilor o prioritate națională?"

În locația de pe Calea Mănăștur nr. 22-24 din Cluj-Napoca, ființează - potrivit unor foi matricole înregistrate la Arhivele Statului - încă din anul 1903, o școală care, de-a lungul timpului, a avut diverse nume. A fost, la început, școală primară - cu secție română și maghiară - apoi, din 1960, a devenit Școala medie mixtă nr. 6, între anii 1975-1981 în clădire a funcționat Liceul de Matematică și Fizică Nucleară Nr. 1; din 1981 până în prezent în această locație funcționează o școală cu clasele I-VIII. Din anul 2001, acesteia i s-a atribuit numele istoricului, prelatului și omului de cultură român, transilvănean, Ioan Lupaș.

Populația școlară provine din zona adiacentă instituției - Calea Moților și începutul Căii Mănăștur - perimetru relativ îmbătrânit al orașului, motiv pentru care numărul copiilor de vârstă școlară este mic (în prezent avem 168 de școlari). Acest număr mic de elevi a determinat Inspectoratul Școlar Județean Cluj să ia decizia de comasare a instituției școlare cu Liceul Teoretic "Eugen A. Pora", urmând ca din septembrie 2007 efectivele de clase și elevi să se mute în clădirea liceului situat pe strada Mogoșoaia. În felul acesta, copiii care locuiesc în circumscripția școlară ar avea de parcurs un drum destul de lung și care le pune în pericol siguranța personală dar, mai mult decât aceasta, s-ar ajunge la desființarea unei instituții școlare clujene, vechi de peste 100 de ani și care are drept patron o personalitate a vieții culturale și spirituale transilvănene.

Pentru a păstra această veche instituție școlară care se bucură de numele răsunător al lui Ioan Lupaș și care, prin rezultatele obținute de elevi și dascălii lor, încearcă să-l onoreze dar, înțeleg, totodată, și raționamentele de ordin organizatoric și economic ale Inspectoratului Școlar Județean Cluj, consider că aducerea în incinta acestei școli a unei alte instituții școlare, fără ca elevii și dascălii să o părăsească nu reprezintă o soluție. În municipiul Cluj-Napoca există mai multe școli ale căror clădiri sunt revendicate de foștii proprietari. Una dintre acestea ar putea fi mutată aici, clădirea fiind în bună stare, iar baza materială - prin grija Primăriei, a Consiliului Local și a Comitetului de părinți - fiind modernizată.

Prin menținerea Școlii "Ioan Lupaș" în municipiul Cluj-Napoca am aduce omagiu unei mari personalități a României moderne, deschizător de drumuri pentru școala transilvăneană românească.

  Lia Ardelean - declarație politică având ca temă accesarea fondurilor structurale pentru agricultură;

Doamna Lia Ardelean:

La aproape patru luni de la momentul aderării României la Uniunea Europeană, Guvernul a reușit să conștientizeze că nu am progresat mai deloc în ceea ce privește accesarea fondurilor structurale de care trebuia deja să beneficiem. Riscăm astfel să pierdem un sfert din suma de 440 milioane euro alocate agriculturii, pentru simplul motiv că solicitările pentru obținerea finanțărilor nu au fost depuse în timp util. "Revelația" noului ministru al agriculturii și dezvoltării rurale este, din păcate, tardivă. Agricultura României a pierdut o jumătate de an în care, pe fondul accentuării crizei politice interne, s-a bătut pasul pe loc și nu s-au îndeplinit condițiile minime pentru ca oamenii care au mai rămas preocupați de acest sector să poată să intre în posesia banilor. Este cât se poate de clar că termenul limită de depunere a dosarelor de finanțare, respectiv 15 mai, va fi depășit, după care ni se va tăia 1 la sută în fiecare zi din totalul sumei alocate agriculturii.

Personal, am avertizat în repetate rânduri asupra disfuncțiilor și birocrației existente în activitatea sucursalelor Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), ai cărei funcționari au fost incapabili să rezolve problemele producătorilor agricoli, puși pe drumuri interminabile pentru a-și depune dosarele de finanțare. Din păcate, nici măcar sancționarea drastică a funcționarilor vinovați de aceste întârzieri nejustificate, nici chiar demiterea directorului APIA, anunțată de noul ministru, nu va mai rezolva nimic.

România pierde banii relansării agriculturii și va pierde și procente însemnate la capitolul credibilitate în ochii Uniunii Europene.

  Ovidiu Ioan Silaghi - declarație politică cu titlul Un atac la principiile democrației;

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

Declarație politică: "Un atac la principiile democrației"

Evenimentele din ultimele zile, care au urmat votării în Parlament a hotărârii de suspendare a șefului statului, au scos la iveală o situație periculoasă atât pentru climatul democratic din țară, cât și pentru imaginea externă a României. Concret, mă refer la modul în care domnul Traian Băsescu și suporterii politici ai domniei sale înțeleg să-și susțină cauza. Observ cu regret că, în loc să promoveze o relație instituțională cu celelalte autorități ale statului, domnul Traian Băsescu a trecut, nu doar la denigrarea publică, dar și la incitarea populației împotriva acestora. "Începând de luni am să spun adevărul despre actualul guvern", a spus domnul Băsescu, joia trecută la mitingul din fața Teatrului Național.

Trec peste faptul că este extrem de contraproductiv, de-a dreptul nociv ca un președinte să atace în permanență guvernul, nu pot înțelege ce acuzații ar putea aduce unui Cabinet care s-a instalat de nici două săptămâni. Dacă domnia s-ar fi referit la activități ale fostului Cabinet, aș mai fi înțeles, deși este clar că tipul de acuzații la care se gândește șeful statului nu se susțin. Dar Traian Băsescu a făcut referire expresă la "noul Guvern". Suficient pentru a incita asistența și pe cei din fața micilor ecrane.

La mitingul de duminică din Piața Constituției a procedat similar, ținta predilectă fiind Parlamentul. Domnul Traian Băsescu are tot dreptul să pledeze pro domo. Dar această pledoarie nu înseamnă negarea unor acte democratice, perfect constituționale. Se știe, nu întreaga populație este familiarizată cu procedurile prevăzute de Constituție și cu atât mai puțin de regulamentele Parlamentare. Deosebiri de opinie, diferende chiar, între un șef de stat și Parlament există și prin alte țări. Să luăm exemplu SUA. Foarte recent, președintele George Bush a intrat în contradicție cu legislativul pe tema retragerii trupelor americane din Irak. O contradicție vitală pentru politica SUA. Dar nimeni, absolut nimeni nu l-a auzit pe George Bush sau pe consilierii săi de la Casa Albă proferând vreo acuzație la adresa celor care au avut o poziție diametral opusă lui.

Modul în care și-a ținut discursul domnul Băsescu la mitingul din Piața Constituției, modul în care susținătorii săi din PD și PLD îi continuă mesajul în diverse apariții televizare, aduce foarte mult cu politica promovată de PCR între anii 1945 - 1953. S-a reinventat, sub altă exprimare, conceptul de dușman al poporului. Și acest dușman este Parlamentul. Sloganul "322 și-au bătut joc de noi" trebuia imediat amendat de Traian Băsescu. El a fost însă încurajat.

Domnul Traian Băsescu a ținut expres să lanseze mesaje din care să reiasă că ar fi unicul reprezentant al poporului. Ceilalți, care au o altă opinie decât domnia sa, sunt fie oligarhi, fie dependenți de oligarhi, fie corupți, fie componenți ai unor grupuri de interese - aici trebuie spus că niciodată, în ultimii doi ani, președintele nu a dat vreun nume. Și toți acești "ceilalți" sunt arătați cu degetul și înfierați că luptă împotriva poporului. Mai mult, și doamna Macovei a plusat și a explicat participanților la miting că majoritatea celor care au votat suspendare au probleme cu justiția. Reprezintă și aceasta o anatemă aruncată asupra Parlamentului. Da, există 10, 15, hai poate 20 de colegi care se află în cercetări. Dar nu 322, adică trei pătrimi din parlamentari. Și ca fost ministru al justiției, ar fi trebuit ca doamna Macovei să știe că a fi cercetat nu înseamnă neapărat și că ești și vinovat de ceva. Despre principiul sacru al justiției, prezumția de nevinovăție, se pare că fosta slujitoare a justiției a uitat cu desăvârșire.

Eu nu vreau să merg atât de departe ca unii colegi de-ai mei și să afirm că domnul Traian Băsescu își susține cauza printr-o retorică ce amintește de un Fidel Castro, Trujillo jr. sau un Somoza la începutul preluării de către aceștia a puterii. Dar nu pot să nu constat că domnul Traian Băsescu și suporterii domniei sale au ridicat manipularea la rang de lege și, prin acțiunile din ultimele zile, au lansat un atac fără precedent la instituțiile statului și la principiile democrației. Un astfel de atac nu servește nimănui și cu atât mai puțin lui Traian Băsescu.

  Paul Magheru - declarație politică intitulată Un președinte pentru neliniștea românilor;

Domnul Paul Magheru:

"Un președinte pentru neliniștea românilor"

Criza politică permanentă în care fostul președinte în exercițiu a târât România scoate în evidență o altă criză, mult mai gravă, de a cărei rezolvare depinde buna funcționare viitoare a sistemului democratic românesc. Este vorba despre criza constituțională declanșată în urma antrenării silite a tuturor instituțiilor fundamentale ale statului în vâltoarea jocurilor politice prezidențiale.

Totul pornește de la neluarea în serios, din capul locului, de către Traian Băsescu a prerogativelor atribuite de Constituție șefului statului. Așa se face că, în locul unui garant al echilibrului constituțional, ne-am trezit cu un cal troian care s-a năpustit cu o perseverență demnă de o cauză mai bună asupra pilonilor statului de drept. În loc să-și asume rolul de mediator între partide, între instituții și, nu în ultimul rând, între popor și clasa politică, Traian Băsescu și-a început mandatul de pe o poziție fățiș partizană, căreia i-a rămas prizonier până astăzi. A întrerupt comunicarea, mai întâi, cu opoziția parlamentară, apoi, cu unul din partidele alianței guvernamentale, pe care le-a învrăjbit prin favorizarea fratelui mai mare și mai puternic, PD, în dauna celui mai slab, PNL. Acesta, lovit și umilit de un părinte vitreg, a căutat, în mod natural, și a găsit sprijin în alte zone politice. Seria de conflicte provocate de la Cotroceni a degenerat, în cele din urmă, într-un război atât cu Parlamentul, în ansamblul său, cât și între cei doi piloni ai puterii executive: Președinția și Guvernul.

Firește, această serie de fracturi s-a repercutat și asupra poporului, Traian Băsescu reușind, în mod inconștient, să polarizeze societatea românească într-un grad asemănător haoticei perioade de după căderea comunismului. În loc să fie un factor activ în conectarea României la ora astrală a integrării europene, șeful statului a dat înapoi ceasul unei națiuni întregi. Ambiția sa de a-și câștiga cât mai mulți partizani în lupta pentru cucerirea unei puteri discreționare i-a împiedicat pe români să-și asume statutul de cetățeni europeni și i-a silit să rămână prizonierii confruntării politice: ori pro-Băsescu, ori anti-Băsescu. Astăzi, e limpede că nu de un astfel de președinte avea nevoie țara în perioada premergătoare aderării și nici în efortul ulterior de a-și găsi locul în Uniunea Europeană. Iar votul Parlamentului pentru suspendarea lui Traian Băsescu a sancționat tocmai acest tip de comportament distructiv, care nu numai că nu a avut menirea de a ne apropia de democrațiile consolidate, dar ne-a împins într-o zonă tulbure, a țărilor îndepărtate de standardele europene.

Am asistat, după încălcarea promisiunii de a demisiona în cinci minute de la momentul suspendării, la o campanie electorală ilegală și incorectă, desfășurată de un singur competitor. Neînțelegând să se supună vreunei reguli a jocului democratic, Traian Băsescu își continuă opera inconștientă de împărțire a țării în baricade ale vehemenței, care împiedică dezbaterea asupra unei necesare reorganizări a sistemului instituțional, menită să împiedice derapaje de genul celor care monopolizează atenția publică de mai bine de doi ani. Decuplat de la problemele reale ale oamenilor, președintele suspendat blochează, de asemenea, concentrarea factorilor decizionali și a populației în vederea intensificării eforturilor de modernizare a țării. Le revine, acum, alegătorilor misiunea de a sancționa acest mod de a acționa pe scena politică, punând, astfel, capăt influenței nefaste a lui Traian Băsescu asupra societății românești.

  Relu Fenechiu - declarație politică intitulată Restabilirea adevărului privind intențiile de demisie;

Domnul Relu Fenechiu:

Declarație politică intitulată "Restabilirea adevărului privind intențiile de demisie"

Începând cu luna iulie a anului 2005, președintele Traian Băsescu și susținătorii săi l-au tocat mărunt pe premierul Tăriceanu pentru că nu a mai dat curs la anunțata sa demisie, ce ar fi trebuit să dea undă verde procedurilor pentru alegeri anticipate. Acum și Traian Băsescu a procedat identic. Nu am să-l apelez pe suspendatul șef al statului cu nici o poreclă, așa cum a procedat el cu primul-ministru. Voi prezenta însă diferențele, foarte mari, între gestul premierului și gestul președintelui.

Premierul Tăriceanu și-a anunțat intenția de a demisiona în urma unei nefericite înțelegeri de culise cu șeful statului și nu avea obligația de a apela la un gest de onoare generat de un vot de blam primit pe linie politică.

La Traian Băsescu, anunțul că va demisiona venea după o sancțiune unică în istoria postdecembristă din România, materializată printr-un vot negativ major din Parlament. Deci o primă diferență esențială.

Premierul Tăriceanu a avut motive solide pentru retractarea intenției de a demisiona: inundațiile și semnalele negative ale Bruxelles-ului. (Personal, consider că organizarea de anticipate în conjunctura în care țara se afla sub ape ar fi constituit o armă electorală redutabilă pentru Opoziție și nu cred că Alianța D.A., care ar fi trebuit să utilizeze același arsenal de campanie din 2004, ar fi obținut un rezultat mai bun decât în noiembrie 2004. Sau, dacă l-ar fi obținut, ar fi putut fi acuzată de lipsă de fair-play, în situația în care adversarii politici ar fi fost lipsiți de partea de electorat tradițional din zona rurală, pentru că este greu de crezut că persoanele afectate de inundații ar fi dat buzna la cabinele de vot). Nu trebuie uitat și un alt element, și anume că premierul Tăriceanu descoperise că de fapt Băsescu nu dorea anticipate, ci dorea să-l înlocuiască la Palatul Victoria cu Theodor Stolojan, urmând ca acesta să aducă modificări serioase unei echipe guvernamentale care își făcea foarte bine treaba și era angrenată în bătălia aderării.

Traian Băsescu nu are nici un argument serios pentru a-și motiva retractarea promisiunii ferme de a demisiona. Șeful statului a invocat un inexistent proiect de lege electorală, menit să-l împiedice să mai candideze. În fapt, a evocat o manipulare murdară, lansată pe piață de "scenariștii" din PD și PLD. Din păcate pentru România, din orice unghi privim acest argument, reiese că are un șef de stat care fie uzează de complicitatea unor manipulatori și își clădește conduita pe baza acestor manipulări - ceea ce este grav, fie că are un șef se stat care, împreună cu consilierii săi, nu posedă minime cunoștințe constituționale - ceea ce este foarte grav. Pentru că dacă le-ar fi avut, atunci ar fi trebuit să știe că o lege care să-i interzică arbitrar un drept electoral nu poate fi constituțională. Și contestația făcută la Curte reprezintă o dovadă de incompetență juridică, ținând cont că în ceea ce privește Hotărârea de suspendare votată în Parlament, Constituția prevede clar că nu există nici o cale de atac.

P.S. 1. Sunt inacceptabile, din punctul de vedere al principiilor democrației, afirmațiile făcute de Traian Băsescu și susținătorii săi la mitingurile electorale din ultimele zile. Lansez public o întrebare pentru colegii din PD: de ce consideră abia de o săptămână că Parlamentul României este ilegitim și nu l-au considerat așa și în 2005, 2006 și în ultimele luni?

PS2 Retorica domnului Traian Băsescu, utilizată la mitingul de duminică, seamănă foarte mult cu cea a lui Fidel Castro din primele luni după ce a luat puterea la Havana. Un semnal de alarmă ar trebui tras, până nu este prea târziu.

  Ștefan Baban - declarație politică intitulată Conflictele generațiilor din România;

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Conflictele generațiilor din România"

În ultima vreme, din ce în ce mai mulți dintre cei ce guvernează atât viața politică, cât și cea economică din România, dar nu numai, sunt interesați de raporturile actuale ce există între generații, ca element fundamental al coeziunii sociale și al răspunderii generației noastre actuale față de generațiile viitoare.

Sub acest aspect, semnificațiile economice, educaționale și sociale sunt evidente. Stabilitatea financiară rezultată din cariera profesională este situată de tineri înainte de întemeierea unei familii. Noua generație sau generația viitoare se gândește în primul rând să aibă o carieră profesională, și apoi se pregătește să întemeieze o familie. Chiar dacă și-ar dori ca ordinea să fie alta, nu se poate, deoarece întemeierea unei familii nu presupune doar ceremonie și festivism, ci responsabilități, asigurarea unui cămin și a unui trai decent. Iar dacă părinții nu sunt destul de înstăriți pentru a reuși să le ofere acest lucru copiilor, este foarte grea, în actualele condiții, asigurarea unui minim necesar pentru a conviețui. Nici măcar dragostea nu mai poate învinge toate obstacolele materiale. Aceasta este concepția rezultată ca dominantă atât la tinerii din mediul urban, cât și din mediul rural.

Toate generațiile, începând de la 17 ani și terminând cu cei de peste 65 de ani, plasează interesul pentru profesie pe primul loc, și nu pentru orice fel de profesii, ci spre acele bine remunerate. Și cred că ați ghicit că cei care-și doresc mai mulți bani și oportunități sunt tinerii, pentru că persoanele trecute de 40 ani, indiferent de pregătirea pe care o au, se mulțumesc cu vechiul loc de muncă, deoarece posibilitățile lor de ofertare sunt limitate drastic de vârstă.

De asemenea, pe tineri îi atrage perspectiva, orientându-se către profesii bine remunerate sau de viitor. Mai mult decât adulții și vârstnicii, tinerii consideră profesia mijloc de autorealizare și sursă importantă de bunăstare materială.

Dar în același timp, tinerii se consideră discriminați, dezavantajați la încadrarea în muncă în spațiul economic, deoarece constată pe propria lor piele că le sunt impuse condiții referitoare la experiență pentru locul de muncă oferit.

O altă discriminare se face între tinerii din mediul rural și cei din mediul urban, primii simțindu-se mult mai dezavantajați, fie din cauza vârstei, fie din cauza mediului din care provin, sau chiar a ofertei de locuri de muncă.

De partea cealaltă, maturii, vârstnicii, consideră că la angajarea în entitățile economico - financiare apărute în fiecare localitate, prioritate la angajare o au tinerii, și în special cei care nu au nici o experiență, fiind mai ușor de manipulat și de remunerat.

Discriminarea după vârstă la angajare este dezavuată de toate generațiile, dar mai vehement de către cei tineri. În schimb, la recunoașterea profesiei în sine, aceasta este recunoscută drept importantă și esențială de majoritatea celor trecuți de 40 de ani, în timp ce tinerii o consideră neimportantă. Ambele generații sunt însă de acord că se acordă foarte puțină importanță pregătirii profesionale atestată prin diplome și certificate, fiind de acord în unanimitate că la angajare funcționează relațiile și aranjamentele, ceea ce generează fenomenul de corupție, rezultând astfel un proces de selecție negativă în ocuparea locurilor de pe piața muncii.

Concluzia este doar una singură: schimbările survenite în societatea românească după 1989 au produs mai multe raporturi conflictuale între generații decât coeziune, mai ales pe piața forței de muncă. Aceasta este zona cea mai fierbinte, în care tinerii și vârstnicii se consideră rivali.

Ca urmare, factorul economic, mai mult decât scara proprie de valori sau concepția față de modul de trai, determină în acest moment, raporturile dintre generații.

  Varujan Pambuccian - rememorare a evenimentelor tragice pentru armeni petrecute în Imperiul Otoman în anul 1915;

Domnul Varujan Pambuccian:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Popoarele sunt vii. Așa cum este fiecare dintre noi. De aceea, istoria are și o conotație personală, mai mult sau mai puțin vizibilă, dar asumată și trăită de către fiecare om. Evenimentele, fie ele fericite sau tragice din viața unui popor, ne afectează propria viață și ne determină în mare măsură felul în care suntem alcătuiți ca indivizi. Iar atunci când evenimentele sunt suficient de recente și când ele depășesc prin tragismul lor destinul individual, ele nu pot fi uitate, generație după generație.

Mă refer la evenimentele tragice petrecute în Imperiul Otoman în anul 1915, evenimente care prin amploarea lor și prin modul coordonat și sistematic prin care au fost duse la îndeplinire întrunesc caracteristicile unui genocid. Ele s-au petrecut în perioada tulbure a primului război mondial și a destrămării Imperiului. Într-o conjunctură în care au primat pulsiunile iraționale și realitatea unei conviețuiri normale între oameni care nu ar fi avut nimic de împărțit a fost deformată în mod grotesc.

În anii trecuți, am vorbit despre statistică și istorie, am vorbit despre întâmplările îngrozitoare prin care a trecut familia mea, despre fericitele întâmplări prin care bunicii mei și copiii lor au scăpat cu viață, despre urgia care s-a abătut cu moarte asupra unui număr uriaș de armeni în acele vremuri. Am vorbit despre recunoaștere și nerecunoaștere politică sau pur umană a genocidului.

Anul acesta, mă gândesc, pentru că suntem mult prea aproape de sărbătorirea Învierii Domnului, că se cuvine să vorbesc despre recunoștință. Recunoștința mea, de armean urmaș al unei familii care a supraviețuit genocidului, față de oamenii simpli, în marea lor majoritate musulmani de etnie turcă sau arabă, care ne-au ajutat, pe puținii supraviețuitori ai urgiei, să supraviețuim. În aproape fiecare familie de armeni care au reușit să scape din convoaiele care se îndreptau care deșertul morții există o asemenea poveste. Oamenii aceștia, cetățeni ai Imperiului, ne-au ajutat să supraviețuim, în pofida interdicției explicit formulate de autorități de a o face. Mai mult, oamenii aceștia, în majoritatea lor turci și arabi, ne-au ajutat să supraviețuim, riscându-și propria viață. Pentru că legea care le interzicea să ne ajute le răsplătea în felul acesta ajutorul. În istoria familiei mele există două asemenea persoane care ne-au asigurat supraviețuirea. Și chiar dacă probabil că nu le vom cunoaște niciodată urmașii, nici eu, nici alți armeni care au fost ajutați în felul acesta, azi se cuvine să le mulțumesc. Pentru că strămoșii lor au învins teama și au ales să rămână oameni.

Anul acesta se cuvine să le mulțumesc românilor pentru că România a fost unul dintre primele state care ne-a oferit adăpost, în vremurile în care totul părea nesigur și lipsit de viitor.

Anul acesta se cuvine să le mulțumesc tuturor celor care au privit cu simpatie tragedia poporului meu și care, aflând că asemenea lucruri s-au petrecut, au avut un gând bun pentru cei care au dispărut sau au suferit în locuri poate exotic de îndepărtate de locul în care ei trăiesc.

Iar dumneavoastră, celor care an de an, ați fost cu gândul alături de cel care vă vorbește se cuvine, de asemenea, să vă mulțumesc. Ca un creștin care iartă, dar nu uită.

  Vasile Pușcaș - declarație politică privind continuarea lucrărilor la autostrada Transilvania;

Domnul Vasile Pușcaș:

Declarație politică privind continuarea lucrărilor la autostrada "Transilvania"

Doamnelor și domnilor,

Doresc să aduc în atenția dumneavoastră un subiect care, deși de o importanță deosebită pentru economia țării, a fost tratat, în ultimii doi ani, ca o cenușăreasă: autostrada "Transilvania". Desele schimbări de la Ministerul Transporturilor, lipsa unei viziuni coerente și stabile în ceea ce privește lucrările la autostradă au generat o situație greu de imaginat în urmă cu trei ani, când pornea un proiect generos și cu impact mare în economia zonei și a țării. Degringolada prelungită de la nivelul Guvernului a dus, într-un final, la o lipsă de preocupare și din partea antreprenorului general al lucrărilor, astfel încât au apărut alte probleme legate de asigurarea cu forță de muncă, ceea ce a generat la rândul lor un ritm lent al lucrărilor acestora. Mass-media a semnalat în mai multe rânduri diversele probleme apărute în zona construcției autostrăzii, ceea ce i-a determinat pe parlamentarii de Cluj să facă în mai multe rânduri, demersuri față de miniștrii transporturilor, pentru a clarifica situația. Toate demersurile au rămas însă suspendate între indiferența unor înalți funcționari și incompetența unei guvernări de a gestiona problemele țării.

Odată cu recentele schimbări de la conducerea Ministerului Transporturilor s-a repus pe tapet problema asigurării finanțării lucrărilor de construcție la tronsoanele de autostradă. Chestiunea pe care noi dorim să o ridicăm este dacă și de această dată va fi doar un foc de paie sau această intenție se va materializa într-un plan bine definit și concret, cu termene și responsabilități. Ceea ce nu au reușit să înțeleagă cei care s-au perindat vremelnic pe la conducerea Ministerului Transporturilor în ultimii ani este că nu se poate derula un proiect de asemenea amploare precum autostrada "Transilvania", fără a avea o proiecție bugetară multianuală, în care să fie prevăzute clar sursele de finanțare și care să se afle în strânsă corelare cu calendarul de execuție a lucrărilor. Pe parcursul celor doi ani de când actuala guvernare a preluat puterea, nu a trecut o lună fără ca lucrările să nu fie afectate fie de lipsa fondurilor, fie de lipsa forței de muncă, fie de conflictele generate de neînțelegeri în ceea ce privește nivelul de salarizare și aplicare a legislației muncii.

Doamnelor și domnilor colegi,

În ultimii 17 ani, guvernările care s-au perindat la conducerea României au avut ca priorități, în ceea ce privește infrastructura, doar construirea de drumuri pentru protipendada bucureșteană către locurile de agrement de la mare și de la munte. Acum, în al doisprezecelea ceas, este totuși momentul să vedem că dezvoltarea țării depinde în primul rând de existența unor căi de acces moderne, precum autostrăzile, iar lipsa acestora te izolează de piață, dar și de lumea civilizată și prosperă înspre care tindem să ajungem.

De aceea, cred că se impune ca măcar actualul Guvern să includă, ca obiectiv strategic, continuarea în mod susținut a lucrărilor la autostrada "Transilvania". Tergiversarea lucrărilor va aduce costuri suplimentare pe care, în final, cei care le vor plăti vor fi contribuabilii, cetățenii. Iar guvernanții care astăzi se află vremelnic la putere nu trebuie să uite că în fapt costurile acestea vor avea o scadență la finele ciclului electoral, prin penalizarea pe care o vor primi de la electorat, cât și, dacă statul de drept funcționează în România, o răspundere legală în ceea ce privește modul în care au fost administrate resursele publice.

  Vasile Filip Soporan - declarație politică intitulată Care este eficiența privatizărilor, domnule prim-ministru?;

Domnul Vasile Filip Soporan:

Stimați colegi,

Doresc să vă prezint declarația politică cu titlul "Care este eficiența privatizărilor, domnule prim-ministru?".

S-a spus cu insistență în ultimii 15 ani că singura modalitate de a crește calitatea serviciilor publice și eficiența economică a activităților desfășurate este privatizarea. La nivelul populației există două modalități de percepție, una, în care privatizarea a însemnat îmbogățirea nejustificată și sursă importantă pentru corupție, alta, în care privatizarea a însemnat eficientizarea printr-o scădere dramatică a locurilor de muncă. Din păcate, nu a apărut, în urma analizelor privatizărilor, o percepție în care privatizarea să însemne dezvoltare tehnologică durabilă, o creștere importantă a calității și competitivității, în contextul integrării în structurile Uniunii Europene.

Nu doresc să fac o analiză a oportunităților și eficienței privatizărilor pentru dezvoltare, dar astăzi, când avem imaginea eficienței privatizărilor și maniera în care se pune problema revirimentelor stângii, ca urmare, în parte, și a alunecării spre dreapta, datorită constrângerilor, directe și indirecte, a integrării în structurile europene, îmi revin în memorie afirmațiile Președintelui socialist al Franței, François Mitterrand: "Nimic nu este mai rău ca socialiștii care visează ca oamenii de dreapta să le ofere diplome de economiști fruntași. Ajung chiar să uite că sunt de stânga. Nu am fost ales să privatizez și să-i îmbogățesc pe capitaliști."

Nu știu care este acoperirea acestor afirmații ale Președintelui în Franța, dar cred, în aceste zile, când văd modul în care relaționează cu publicul compania E.ON GAZ (fostul Distrigaz Nord), că ele au mare acoperire pentru situația din România în funcționarea unor activități privatizate, făcute parcă pentru a îmbogăți pe unii și pentru a perpetua o stare calitativă necorespunzătoare, care este pusă numai în seama proprietății de stat. Însuși prefectul județului Cluj a constat condițiile in care consumatorii stau ore în șir la cozi interminabil, într-o căldură insuportabilă, iar OPC Cluj a amendat compania E.ON GAZ și a amenințat cu sigilarea casieriilor, astfel obligând compania să facă încasarea facturilor din casă în casă.

Având în vedere situația prezentată, domnule prim-ministru, vă solicit să prezentați de urgență Parlamentului starea de eficiență a privatizărilor făcute, sub aspectul retehnologizărilor, creșterii calității produselor și serviciilor asigurate și a locurilor de muncă existente și a valorii acestora.

Vă mulțumesc.

  Aurel Gubandru - prezentarea schimbului de experiență dintre orașele Buzău și Oudenaarde (Belgia);

Domnul Aurel Gubandru:

Recent, Primăria Buzău a primit vizita delegației belgiene din Oudenaarde, oraș cu care a fost semnat un acord de cooperare pe perioada 1998-2001, acord ce a fost prelungit pentru încă o perioadă de cinci ani.

Cu ocazia întâlnirii dintre oficialitățile celor două orașe, șeful delegației belgiene, primarul Demeulemeester Marnix s-a declarat încântat de colaborarea cu buzoienii, având numai cuvinte de laudă față de modul în care sunt primiți de fiecare dată la Buzău.

Textual el a declarat: "Am fost de peste 23 de ori la Buzău, așa că deja am început să înțeleg românește. Sunt foarte mulțumit că vom continua colaborarea cu buzoienii, lucru care se va materializa nu doar pe latura socială. Vom pune accentul pe schimbul de experiență în ceea ce privește tinerii. Tineretul reprezintă viitorul, viitorul României înseamnă Europa, ceea ce înseamnă că trebuie să muncim pentru ei. Trebuie să recunosc ca am fost foarte mulțumit de faptul că România a intrat în Uniunea Europeană".

Pe perioada următorilor cinci ani, acordul vizează cooperarea în domeniul economiei, educației și culturii. Cele șapte articole ale acordului vorbesc despre: schimburi de experiență între reprezentanții administrațiilor celor două orașe, bazate pe probleme de asistență socială, urbanism, protecția mediului, impozite și taxe; stagii de formare și schimb de experiență între angajații Camerelor de Comerț din Buzău și Oudenaarde. Vor fi organizate turnee de fotbal, vizite între grupurile folclorice și reprezentanți ai organizațiilor culturale. Elevi, directori și profesori buzoieni vor putea compara metodele didactice din Belgia, în timp ce colegii lor din Oudenaarde vor veni în școlile din Buzău.

Colaborarea va mai viza și domeniul asistenței sociale a persoanelor defavorizate, având în centrul atenției Căminul de Bătrâni "Marghiloman".

Primarul municipiului Buzău, Constantin Boscodeală i-a invitat pe oaspeți ca pe parcursul șederii la Buzău să viziteze Cantina de Ajutor Social, sediul Regiei Autonome Municipale, Colegiul "B.P. Hașdeu", Parcul "Crâng", noul cartier de locuințe aflat în construcție, precum și Palatul Parlamentului din București.

Primarul belgian a mai arătat că vor invita în viitorul apropiat cinci elevi buzoieni care, timp de o săptămână, vor avea ocazia, pe cheltuiala noastră, să vadă metodele didactice din școlile belgiene, invitându-l totodată și pe primarul Buzăului să-i viziteze cu ocazia unui eveniment foarte important.

Edilii celor două orașe au semnat acordul de cooperare, gestul lor fiind urmat și de consilierii celor două orașe.

Întâlnirea s-a dovedit un succes și ca urmare a ospitalității dovedite de gazdele buzoiene.

  Valeriu Ștefan Zgonea - declarație politică intitulată Să spunem DA!;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Declarație politică intitulată "Să spunem DA!"

În decembrie 2004 românii au spus DA. La 19 mai 2007, românii vor fi chemați la urne să spună, din nou, DA. Un DA hotărât pentru demiterea președintelui jucător, Traian Băsescu.

Motivele pentru care cei 322 de aleși au fost nevoiți să recurgă la suspendarea președintelui sunt bine cunoscute. Traian Băsescu a primit, din partea "organului reprezentativ al poporului român", un avertisment foarte serios, menit să-i amintească întâiului om al țării că aceasta trebuie condusă exclusiv în spiritul și pe baza criteriilor instituite de legea fundamentală - Constituția.

În cele 28 de luni cât s-a aflat la conducerea țării, Traian Băsescu nu a putut să-și depășească limitele. A demonstrat constant că decizia de a-l trimite la conducerea destinelor țării a fost o greșeală, că nu poate să înțeleagă funcția ce i-a fost acordată și, în consecință, a refuzat cu obstinație să accepte responsabilitățile și rigorile ei.

Întregul sistem politic românesc a fost bulversat în ultimii doi ani. Din păcate, acest lucru s-a repercutat, producând consecințe grave, tocmai asupra cetățenilor acestei țări. Aceiași cetățeni care încă își amintesc de jertfa fraților lor din decembrie 1989 pentru un trai mai bun și mai ales pentru libertate.

Prin eforturi constante și deloc facile, în ultimii ani în România s-a cristalizat un sistem democratic, bazat pe respectarea drepturilor și libertăților fundamentale, și mai ales pe respectul legii. În disprețul tuturor și în încercarea de a demonstra că un comandant de navă nu se dezminte de obiceiurile marinărești, Traian Băsescu a încercat să impună, din nou, românilor, un regim dictatorial. Astfel, călcând pe legea fundamentală a țării, a abandonat rolul de mediator al șefului statului, adoptând o atitudine de partizanat politic, a deturnat voința electoratului, a încălcat principiul autonomiei parlamentare, intervenind brutal în activitatea Senatului și Camerei Deputaților, a denigrat constant toate instituțiile fundamentale ale statului, aducând astfel grave prejudicii acestora, și a constituit un permanent factor de instabilitate politică, intrând în conflict cu toate celelalte organisme instituționale reprezentative la nivel național.

Sub domnia lui Vodă Băsescu, în România au fost ridicate la rang de lege: maneaua, șpriț-urile, cârciumile, hă-hă-ul și mai ales, minciuna. În schimb, valorile fundamentale ale regimului democratic, și mai ales cele ale poporului român, au fost în mod constant ponegrite de către președintele jucător, atât pe plan intern, cât și, mai grav, pe plan extern.

Pentru toate acestea, dar și pentru celelalte motive întemeiate, evidente și plătite scump de poporul român, prin însăși pierderea identității naționale și a mândriei de a fi român, la 19 mai 2007 românii vor spune DA. DA - pentru înlăturarea definitivă de la conducerea țării a omului care nu s-a putut integra în societatea modernă căreia, dintr-o eroare evidentă a naturii, îi aparține.

Un "DA" pentru redarea demnității de a fi român!

Votează-n 5 secunde ce a uitat Băsescu în "5 minute"!

  Monica Maria Iacob Ridzi - declarație politică intitulată Președintele Traian Băsescu a avut dreptate. Actualul Parlament este epuizat politic!;

Doamna Monica Maria Iacob Ridzi:

Declarație politică intitulată "Președintele Traian Băsescu a avut dreptate. Actualul Parlament este epuizat politic!"

Domnule președinte, doamnelor și domnilor parlamentari,

Când sondajele de opinie, - mă refer la cele făcute cu profesionalism și responsabilitate civică, - arată diferențe tot mai mari între ce vrea electoratul și ce face corpul legislativ al țării, lucrurile sunt clare: Parlamentul este epuizat politic și nu mai corespunde așteptărilor celor care l-au votat.

Spectacolul grotesc oferit de cei 322 de aleși ai poporului cu ocazia suspendării președintelui Traian Băsescu demonstrează fără echivoc că actualul Parlament și-a trăit traiul și și-a mâncat mălaiul. Dorința oarbă și furibundă de a îndepărta de la putere Președintele - omul politic în care populația are în prezent cea mai mare încredere - a generat, sub cupola Parlamentului României, cele mai bizare și nefirești "alianțe" de moment. Totul sub deviza lui Machiavelli: scopul scuză mijloacele. Stânga s-a pupat cu dreapta, xenofobii au bătut palma cu reprezentanții minorităților conlocuitoare, social-democrații au valsat cu național-liberalii, uniți în cuget și-n simțiri de un singur deziderat: capul lui Traian vrem!

Ce oare a generat o asemenea "solidaritate" parlamentară? De unde vine acest uriaș val de ură, capabil să șteargă orice identitate ideologică? Curtea Constituțională - organismul cel mai competent în materie, - demontase clar orice temeinicie a suspendării.

Există un singur răspuns: Traian Băsescu a devenit incomod pentru majoritatea parlamentarilor pentru consecvența și cerbicia cu care a încercat să impună votul uninominal și alegerile anticipate.

Deși la modul declarativ, majoritatea parlamentarilor se pronunță pentru votul uninominal, în realitate, această idee le dă frisoane multora. Mulți dintre senatorii și deputații României n-au dobândit până acum nici măcar o minimă notorietate. Numele lor nu spune nimic alegătorilor. Ei știu că e mai ușor să ajungi parlamentar agățat de o listă de partid, cotizând din greu pentru a prinde un loc eligibil. Or, Președintele Traian Băsescu a încercat să tranșeze votul uninominal prin referendum, transformând chestiunea într-o prioritate inevitabilă. Parlamentarii au găsit totuși o soluție: suspendarea Președintelui!

O sperietoare și mai mare pentru majoritatea parlamentarilor o reprezintă alegerile anticipate. Ei și-au investit speranțele, și nu numai, într-un mandat complet de patru ani. Orice scurtare a acestuia le dă peste cap o mulțime de calcule, de la planurile de vacanță până la sporul de vechime. Perspectiva de a rămâne fără mașină de serviciu, indemnizație, telefoane celulare și sumă forfetară îi sperie pe mulți. Probabilitatea de a prinde un nou mandat este, de cele mai multe ori, iluzorie. Așa că parlamentarul român, în varianta standard, va lupta din răsputeri pentru a-și consuma până și ultima zi de mandat.

Președintele Traian Băsescu cerea alegeri anticipate pe considerentul că actualul Parlament nu mai corespunde voinței poporului. În replică, 322 parlamentari au îndepărtat "pericolul" alegerilor anticipate, votând suspendarea Președintelui!

Dar momentul adevărului este aproape. Referendumul din 19 mai va fi, înainte de toate, un test de legitimitate. Cu siguranță, Președintele va fi repus în drepturi de către popor, singurul suveran al României. Referendumul din 19 mai va fi totodată dovada cea mai clară a epuizării politice a actualului Parlament. Se va demonstra fără drept de apel că poporul gândește altfel decât cei 322 de parlamentari care, chipurile, îl reprezintă. Este evident că acestora le-a sunat ceasul și e timpul să se întoarcă acasă.

Revenirea Președintelui la Cotroceni face imperios necesare alegerile parlamentare anticipate. Pentru că țara are nevoie de un parlament reprezentativ, stabilit prin vot uninominal. Este singura cale de însănătoșire a clasei politice.

  Constantin Traian Igaș - declarație politică intitulată Despre practicile unor politicieni;

Domnul Constantin Traian Igaș:

Declarație politică intitulată "Despre practicile unor politicieni".

Doamnelor și domnilor deputați,

Am fost, zilele trecute, unul dintre parlamentarii care au lipsit dintr-un motiv cât se poate de obiectiv de la ședința în care a fost votată propunerea de suspendare a președintelui țării. Făcând parte dintr-o delegație oficială prin care am reprezentat România dincolo de granițele ei, am avut ocazia să simt direct pulsul occidentului vis-à-vis de ceea ce se petrece în ultimul timp în țară și să aflu direct părerea unor înalți oficiali europeni și nu numai. Pot să spun astăzi că, deși mulți dintre actualii adversari ai domnului președinte Băsescu se folosesc de scuza că toate procedurile pe care le-au aplicat sunt perfect democratice, ele nu ne fac deloc cinste, acum, când am devenit unul dintre cei mai tineri membri ai Uniunii Europene.

Toate mutările făcute de cei ce l-au suspendat pe președintele Băsescu fac parte dintr-un plan foarte bine pus la punct și mascat sub forma unor proceduri democratice. Primul pas pentru a scăpa de cel care a declarat război oligarhiei a fost reprezentat de scoaterea miniștrilor PD de la guvernare. Acum însă aflăm că prioritatea fundamentală a domnului Tăriceanu este lupta împotriva corupției și reforma justiției. Se pare însă că modul în care domnia sa își propune să facă reformă în justiție și să lupte împotriva corupției este cu totul altul decât cel pe care-l dorește și Uniunea Europeană. Spun asta pentru că ceea ce a început ministrul Macovei era exact ceea ce se aștepta din partea României de la ceilalți membri UE. Or, prin schimbarea celui care face acest lucru, domnul Tăriceanu ne demonstrează că el vrea exact inversul celor deja începute și că va face el reformă și luptă împotriva corupției exact cu indivizii corupți. Că doar ei știu cel mai bine cum se face cu corupția.

Al doilea pas și obiectiv îndeplinit era suspendarea din funcție a președintelui Băsescu. Timp de doi ani și jumătate, peședintele Băsescu n-a făcut nimic altceva decât să arate care sunt problemele grave ale României, a arătat și a vorbit despre realitățile care există în aceste momente în Justiție și mai ales despre corupția din țară. Cât de mulți au fost cei vizați de președinte, cât de grave erau faptele vizate, cât de avantajoase sunt actualele poziții ale unora dintre cei care slujesc astăzi Parlamentul României, am putut vedea atunci când aceștia au fost puși să voteze.

Ceea ce se vede în afara granițelor țării, doamnelor și domnilor parlamentari, nu este faptul că 322 de parlamentari nu-l mai doresc președinte pe domnul Băsescu, ci faptul că nivelul pe care l-a atins oligarhia în țara aceasta este unul care sperie Occidentul.

Iată că 322 de persoane au hotărât că președintele României trebuie suspendat pentru încălcarea Constituției, deși cea mai înaltă instituție de justiție din țară a precizat clar că acesta nu a încălcat practic Constituția. Acest lucru este însă unul nesemnificativ pentru cei care strigă în gura mare că slujesc democrația. Nu există niciun element care să justifice afirmația oamenilor politici care susțin că Președintele României a încălcat Constituția. Și nu s-ar fi ținut cont de niciun alt argument. Pentru că ceea ce și-au propus acești oligarhi, trebuia îndeplinit. Mai rămânea de făcut ultimul pas. Acela prin care s-ar fi atins obiectivul suprem. Dacă nu s-a ținut cont de voința poporului, dacă nu s-ar fi ținut cont de decizia Curții Constituționale, ce i-ar fi oprit pe aceștia din a-i da președintelui lovitura de grație? Lipsa unui proiect de modificare a Constituției. Chiar credeți că s-ar fi împotmolit în acest moment în care aveau o majoritate, aveau o suspendare, aveau un interimat. Era atât de ușor să vină în fața poporului și să spună că ceea ce au făcut e perfect legal și democratic, încât nu cred că s-ar fi abținut să nu facă și cel de-al treilea pas. Cea de-a treia mișcare pentru care au fost făcute de fapt și celelalte două: modificarea în Parlament a Constituției sau votarea unui proiect legislativ prin care se interzicea unui președinte suspendat să participe la următoarele alegeri. Iar acum, parlamentari, miniștri, presă și alte categorii, condamnă faptul că președintele a luat o altă decizie, prin care se pune capăt tuturor acestor fărădelegi.

Atunci, vă întreb, doamnelor și domnilor contestatari, ce preferăm de fapt: să rămânem în această mocirlă în care de 15 ani ne tot afundăm din grija unor grupuri "binevoitoare" sau să ne spălăm odată pentru totdeauna de toate petele pe care le avem.

E adevărat că o promisiune trebuie respectată. Cu atât mai mult cu cât ea vine din partea unui politician și cu atât mai mult acum, când politicienii români au nevoie de o altă imagine. Atâta timp însă cât nu sunt analizate și consecințele faptelor noastre, nu cred că putem da dovada unor oameni responsabili. Iar responsabilitatea președintelui Băsescu este cu totul alta decât cea a celor care astăzi promovează și slujesc interesele obscure ale oligarhiei.

Vă mulțumesc.

  Radu Lambrino - declarație politică intitulată Adoptarea Legii Agenției Naționale de Integritate - prioritate reală sau campanie de imagine externă?;

Domnul Radu Lambrino:

Declarație politică intitulată "Adoptarea Legii Agenției Naționale de Integritate - prioritate reală sau campanie de imagine externă?"

Necesitatea prezentei declarații politice vine din neseriozitatea și inconsistența probate de proaspătul ministru Tudor Chiuariu în scurta perioadă ce a trecut de la preluarea conducerii Ministerului Justiției. Reamintim aici doar ultima probă a acestor "calități", o probă extrasă din referirile la fostul ministru al justiției, Monica Macovei, și la Agenția Națională de Integritate.

Joi, 12 aprilie 2007, cu ocazia primei sale participări în calitate de ministru al justiției la o ședință a CSM, Tudor Chiuariu a declarat: "Vreau să vă spun foarte limpede că nu am venit aici să ne jucam de-a Robin Hood. Eu cred ca ar fi dezastruos ca, după Ioana d'Arc, în justiția română să avem și un Robin Hood."

Ținem să îi reamintim domnului Chiuariu că domnia sa este astăzi ministru al unui stat membru al Uniunii Europene și datorită eforturilor celei pe care, cu o ironie demnă de un secretar PCR înfierând dușmanul de clasă la o chermeză de partid, o numește în derâdere "Ioana d'Arc" a justiției române.

Un cu totul alt discurs are domnul ministru atunci când se întâlnește cu responsabilii europeni, cei care au recunoscut public rolul Monicăi Macovei în aderarea României la Uniunea Europeană. Astfel, în întâlnirea de joi, 19 aprilie 2007, cu vicepreședintele Comisiei Europene, Franco Frattini, în cadrul Consiliului de Miniștri ai Uniunii Europene, domnul Tudor Chiuariu, "l-a asigurat pe comisarul european de continuitatea acțiunilor privind reforma justiției și a luptei împotriva corupției", adică exact acele reforme inițiate de Monica Macovei.

În legătură cu Agenția Națională de Integritate iată în continuare o probă a inconstanței noului ministru față de acest subiect atât de sensibil pentru opinia publică. Într-un comunicat de presă din 21 aprilie, ministrul justiției ne informează că nu există nici un termen pentru adoptarea Legii ANI și că, în consecință, "nu există pericolul activării clauzei de salvgardare pe domeniul Justiției". Pentru a nu cita din declarațiile fostului ministru Monica Macovei, cea care a atras de mai multe ori atenția asupra pericolului amânării acestei legi, îl invităm pe domnul Chiuariu să se pună de acord asupra acestui punct măcar cu colegul dânsului de coaliție guvernamentală, senatorul UDMR Eckstein Kovacs Peter, președinte chiar al Comisiei juridice din Senat, cel care declara zilele trecute următoarele: "Cred că, și forma inițială, a Monicăi Macovei, poate fi satisfăcătoare pentru instituțiile europene, și atunci ar urma ca Guvernul să intervină ulterior, prin ordonanță, daca se constată că varianta Chiuariu este mai potrivită. Dacă nu se adoptă Legea ANI la timp, riscăm activarea clauzei de salvgardare pe Justiție".

Permiteți-mi, așadar, să adopt în legătură cu acest subiect prudența de care a dat dovadă chiar Franco Frattini atunci când declara că așteaptă rezultate de la noul ministru al justiției până la raportul de țară din luna iunie. Până atunci, faptul că ministrul justiției, domnul Tudor Chiuariu, declară că "susține aprobarea într-un timp cât mai scurt a proiectului de lege privind Agenția Națională de Integritate",nu valorează mai mult decât o declarație făcută pentru salvarea imaginii guvernului Tăriceanu în fața oficialilor Uniunii Europene.

Cu această politică a dublului discurs, unul în țară, pentru CSM și liniștirea clasei politice speriate de perspectiva legii ANI, și altul în fața Uniunii Europene, pentru păcălirea oficialilor de acolo, noul ministru Chiuariu ar putea continua cu succes linia Ministerului Justiției, ce-i drept nu a Ministerului condus de cea pe care o ironizează cu porecla de "Ioana d'Arc", ci linia aceluiași Minister al Justiției, dar de pe vremea când era condus de doamna Rodica Stănoiu, cea care și-a luat de bună voie "poreclă" în colaborarea cu fosta Securitate, așa cum a rezultat în urma verificărilor de la CNSAS.

  Marius Rogin - intervenție intitulată 22 aprilie, Ziua Mondială a Pământului;

Domnul Marius Rogin:

Declarație politică: "22 aprilie, Ziua Mondială a Pământului"

Doamnelor și domnilor deputați,

Mediul înconjurător apare ca o realitate pluridimensională care include nu numai mediul natural, dar și activitatea și creațiile omului, acesta ocupând o dublă poziție: de "component" al mediului și de "consumator", de beneficiar al mediului.

În întreaga activitate a mediului înconjurător se urmărește nu numai folosirea rațională a tuturor resurselor, ci și corelarea activității de sistematizare a teritoriului și localităților cu măsuri de protejare a factorilor naturali, adaptarea de tehnologii de producție cât mai puțin poluante și echiparea instalațiilor tehnologice și a mijloacelor de transport generatoare de poluanți cu dispozitive și instalații care să prevină efectele dăunătoare asupra mediului înconjurător, recuperarea și valorificarea optimă a substanțelor reziduale utilizabile.

Lansată în 1970, ca eveniment de conștientizare a publicului asupra problemelor de mediu, Ziua Pământului este celebrată ca momentul începerii mișcării ecologiste. Acțiunile desfășurate în această zi de către iubitorii naturii sunt menite să atragă atenția asupra problemelor cauzate în principal de modernizare.

Protecția mediului este o direcție prioritară în strategia de integrare a României în UE, în condițiile în care problema poluării a fost neglijată multe decenii, astfel, în acest moment, existând multe lacuri, râuri și chiar izvoare care sunt complet poluate, situație ce va constitui o problemă dificilă pentru multe decenii de aici înainte. Contaminarea pământului, a apei freatice și a apelor de suprafață cu poluanți organici proveniți din agricultură sau din diverse ramuri industriale, a devenit o problemă foarte importantă, atât din punct de vedere al protecției mediului, cât și a sănătății populației.

În prezent, ca urmare a exploziei demografice și a dezvoltării fără precedent a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie primă și energie pentru producția de bunuri a crescut mult, iar exploatarea intensă a resurselor pământului relevă, tot mai evident, un dezechilibru ecologic. Tot mai des, o parte din materiile prime intermediare sau finale, produse deosebit de complexe, se regăsesc în aer, apă și în sol. Ploile acide sunt tot mai dese, ca urmare a prezenței dioxidului de sulf din aer, datorită dezvoltării proceselor termice și a utilizării unor combustibili inferiori; sunt evacuate în atmosferă importante cantități de oxizi de azot, de carbon, negru de fum, săruri și oxizi ai metalelor, antrenate de ardere, produse cu efecte dăunătoare asupra vegetației, în general, a pământului și direct sau indirect asupra omului.

În tumultul generalizat al schimbărilor, trebuie să tragem încă un semnal de alarmă legat de mediul înconjurător și de supraviețuirea omului și a existenței vieții pe Terra. Mediul natural, adică aerul, apele, solul, subsolul și formele de viață pe care aceste ecosisteme le creează și le susțin, este imaginea cea mai comună pe care omul obișnuit și-o face atunci când vorbește despre mediul înconjurător.

Conceptul efectului de seră este legat de compoziția gazelor care formează atmosfera. Aceasta acoperă pământul și are o importanță majoră pentru existența vieții, datorită faptului că se comportă ca o izolație. Compoziția corectă a acestor gaze permite pământului să capteze căldura radiată de la soare. În plus, atmosfera menține temperaturile ce permit dezvoltarea vieții, realizând un echilibru între transferul căldurii spre pământ și de la pământ spre spațiu.

În timp ce efectul de seră echilibrat e un lucru benefic, crearea unui dezechilibru prin emisiile excesive de gaze de seră cauzează schimbări climatice și creșterea nivelului mării. Cele mai recente rapoarte confirmă că dioxidul de carbon creat de om este cauza principală a schimbărilor climatice. Gazele de seră se acumulează în atmosfera pământului ca urmare a activităților umane, cauzând creșterea temperaturii aerului pe suprafața pământului și suprafața oceanelor.

În concluzie, mediul trebuie adaptat și organizat pentru a răspunde nevoilor indivizilor, ceea ce presupune preluarea din natură a unor resurse și prelucrarea lor pentru a deservi populația. Se impune păstrarea calității mediului, diminuarea efectelor negative ale activității umane cu implicații asupra acesteia. Poluarea și diminuarea drastică a depozitelor de materii regenerabile în cantități și ritmuri ce depășesc posibilitățile de refacere a acestora pe cale naturală au produs dezechilibre serioase ecosistemului planetar.

Mediul înconjurător reprezintă un element esențial al existenței umane și reprezintă rezultatul interferențelor unor elemente naturale: sol, aer, apă, pământ, cu elemente create prin activitatea umană. Toate acestea interacționează și influențează condițiile existențiale și posibilitățile de dezvoltare viitoare a societății.

Prin accelerarea ritmurilor de dezvoltare, bazate pe consumarea resurselor neregenerabile de energie, s-a ajuns, în unele țări industrializate, la un grad de bunăstare ridicat, constatându-se practic că apare, cu iminență, amenințarea consecințelor acțiunii umane asupra mediului, poluarea lui la nivel global.

Situația este destul de gravă. Pentru prima dată o civilizație consumă din capitalul naturii, în loc să trăiască din dobânzile pe care le dădea acest capital!

Vă mulțumesc.

  Daniel Buda - declarație politică intitulată Mafia și patria;

Domnul Daniel Buda:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

"Mafia și patria"

"Mafia" și "patria", stânga și dreapta, social-democrați și liberali, patrioți și autonomiști, cu toții, deopotrivă, au vorbit într-un singur glas în plenul Camerelor reunite ale Parlamentului cu ocazia votului pentru propunerea de suspendare a președintelui Traian Băsescu. Întrebarea firească în fața unei asemenea realități politice este, vorba poetului, "ce-i mâna pe ei în luptă ?". Cum de este posibil ca liberalii care în 2004 vorbeau de partidul-stat PSD să cânte pe aceeași voce cu acesta ? Cum de este posibil ca aceste partide să uite de orientări doctrinare, să uite de orice afiliere politică internațională ? Cum de este posibil ca PRM-ul, patriot și apărător al nației să vorbească pe aceeași voce - ce-i drept pe moment română - cu o formațiune care are ca obiectiv politic autonomia teritorială pe criterii etnice ? Sau cum de este posibil ca același PRM justițiar să uite de mafioții din PSD și PNL ?

Evident, răspunsurile la toate aceste întrebări se opresc la un singur nume: Traian Băsescu. Am spus Traian Băsescu, și nu Președintele României. Pentru că ceea ce s-a întâmplat joi în Parlament a fost departe de a constitui un demers constituțional argumentat și fundamentat pe Legea supremă, ci o răfuială politică, mai bine spus o răzbunare politică a unei mlaștini politice deranjată în preocupările ei de a face politică după legea sfântă a tăcerii. Din fața acestor preocupări trebuie înlăturat totul, nemaicontând ce spune Curtea Constituțională, singura instituție abilitată să califice din punct de vedere constituțional faptele președintelui. Această complicitate politică transpartinică are un singur numitor comun: banul, vânat de toți, pe căi la fel de compromițătoare ca și compromisul care-i unește. În fond, la ce am asistat joi ca deputat a fost o reafirmare a caracterului nostru balcanic. Chiar dacă România este membră a Uniunii Europene, subconștientul nostru politic este în continuare unul de tip fanariot. N-am reușit să evoluăm în viața politică de la complotul boieresc împotriva lui Vodă. Atâta doar că "tronul" nu se mai cumpără la Stambul, iar "boierilor" politici le lipsesc pumnalele ca arme în lupta politică. De fapt, în toată istoria noastră boierilor le-a plăcut să-l controleze pe domn, pentru ca ei să poată jupui țara cât mai bine.

Votul din Parlament nu este un capăt de lume pentru Traian Băsescu și nici pentru Partidul Democrat. În fond, adevăratul ecou al faptelor politice este electoratul. Acesta este și cel mai bun și mai imparțial judecător al faptelor oricărui politician, fie el Președinte, fie el deputat, senator sau primar. Și mai e ceva: de moarte și de votul electoratului niciun politician nu poate scăpa, mai devreme sau mai târziu. Prin votul din Parlament, "marea coaliție pentru apărarea Constituției" nu a făcut decât să-și pună în față marea oglindă electorală a poporului. Iar această oglindă va reflecta cel mai bine realitatea politică în care trăim, realitate care este diferită de cea a culiselor din Parlament, de șușotelile de taină de la Palatul Victoria, de visele de mărire din sediul de pe bulevardul Kiseleff.

Traian Băsescu n-a fugit niciodată de vocea și de voința electoratului, așa cum au făcut-o cei care, culmea, îl acuză de atitudini nedemocratice. În fond, frica de popor și de verdictul acestuia nu este altceva decât frica de democrație. Nu peste mult timp vom vedea cu toții cine a spus adevărul și cine au fost falșii lui moraliști ai vieții politice dâmbovițene. Problema este însă că nota de plată a prostiei politice de care a dat dovadă marea majoritate a politicienilor greșelii politice pe care au făcut-o cei 322 de parlamentari față de cetățenii României o va plăti tot poporul. O vor plăti toți cetățenii români.

  Mihăiță Calimente - comentarii având ca temă suspendarea președintelui României;

Domnul Mihăiță Calimente:

Stimați colegi,

Săptămâna care a trecut a fost una extrem de încărcată pentru viața politică românească, care a adus o premieră în România: suspendarea președintelui României.

Dincolo de disputele politice pro sau contra suspendării, dincolo de motivele care au stat la baza acestei decizii, este important să avem în vedere un anumit tip de comportament, atât al președintelui suspendat cât și a restului clasei politice românești.

Am avut cu toții neplăcuta surpriză să asistăm joi, 19 aprilie, după votul Parlamentului asupra suspendării președintelui, la o serie de fapte ale domnului Traian Băsescu - proaspătul președinte suspendat, fapte care dacă nu reprezintă încălcări ale legii, sunt cel puțin încălcări ale bunului simț.

Astfel, așteptând orele de maximă audiență la care televiziunile își începeau principalele emisiuni informative, a mers în Piața Universității la un miting "spontan" și "autorizat" de Primăria Capitalei, însoțit de o impresionantă coloană compusă din mașini ale Poliției și Serviciului de Protecție și Pază. O importantă desfășurare de forțe pentru deplasarea unui politician la o întâlnire cu susținătorii săi. Dacă în piață erau susținătorii președintelui, care erau pericolele la adresa primului om în stat, pericole care să justifice această imensă coloană oficială care a paralizat traficul în centrul Bucureștiului la o oră de vârf, încălcând dreptului cetățenilor la libera circulație? Mai mult, era sau nu legală utilizarea acestor efective într-o deplasare privată a Președintelui?

Trebuie avută în vedere și activitatea Serviciului de Protecție și Pază cu această ocazie. Astfel, lucrătorii acestei instituții, aflați în misiune într-un spațiu public, și-au pierdut pe stradă armamentul din dotare, armament ce putea lesne ajunge în mâinile civililor, fapt ale cărui posibile consecințe ar fi fost greu de cuantificat....

Mai grav este, în opinia mea, un gest al Președintelui Băsescu, aparent fără importanță, dar care în realitate este foarte important. Joi, în Piața Universității a vorbit poporului, președintele României și comandantul suprem al forțelor armate ale României, sub un alt drapel decât cel oficial al României a se vedea drapelul cu gaură - un simbol revoluționar, dar un însemn neoficial. Acest aspect, în lumea militară înseamnă enorm, înseamnă predarea drapelului de luptă.

Pe de altă parte, trebuie avută în vedere și această - să-i spunem - emoție a suspendării Președintelui, care se manifestă din plin în mass-media. Președintele Băsescu "reușind " astfel, divizarea României.

De aceea, fac un apel la întreaga clasă politică, dar și la societatea civilă, la unitate și să nu uităm: cetățenii României nu au nevoie nici de suspendări, nici de certuri, nici de scandaluri, ei doresc o viață mai bună, să fie demni în propria lor țară!

Așadar, domnule președinte suspendat Băsescu, domnilor miniștri, doamnelor și domnilor parlamentari, haideți să privim mai mult la aceste priorități ale românilor și să acționăm în consecință.

Vă mulțumesc,

  Gheorghe Dragomir - declarație politică intitulată Sfântul Gheorghe - suspendat;

Domnul Gheorghe Dragomir:

Declarație politică intitulată "Sfântul Gheorghe - suspendat"

În primul rând țin să menționez că mă număr printre cei 322 de parlamentari care au votat suspendarea lui Traian Băsescu.

Discursul domniei sale de duminică seara, deși se afla în afara perioadei de campanie pentru referendum, s-a referit și la persoana Sfântului Gheorghe, patronul meu spiritual.

Nu că aceasta ar fi o problemă, dar în momentul în care Traian Băsescu se crede ucigătorul balaurului cu 322 de capete aș dori să-i reamintesc câteva date despre personalitatea Sfântului în cauză, așa cum sunt redate de Biserica Ortodoxă Română: "Ajuns la vârsta desăvârșită și fiind frumos la chip și viteaz în luptă, prin osteneală, pricepere și destoinicie, tânărul Gheorghe s-a făcut prețuit și, îmbrățișând slujba armelor, în scurtă vreme a cucerit cele mai mari cinstiri, până și dregătoria de conducător de oaste, în garda împăratului".

Și totuși refuz să cred că președintele, cu râs cristalin și privire ageră, se poate asemui nici măcar în glumă cu unul dintre cei mai mari sfinți ai creștinismului.

Dacă totuși o face și se crede un mucenic al neamului românesc, victimizându-se nepermis, am dreptul să-i cer atunci să înceapă dezvăluirile pe care le tot trâmbițează de la microfon, cu propria sa persoană și cu grupurile din jurul său.

Traian Băsescu a vorbit despre faptul că este cel mai legitimat om politic din România - îi aduc aminte că cei 322 de parlamentari au fost votați de 73% din alegători, iar domnia sa de aproximativ 51% din cei prezenți la vot. Dar aceasta este o simplă chestiune matematică.

A vorbit despre oligarhii ce împiedică dezvoltarea României. Îl invităm să facă publice în cinci minute toate acele nume și date de oligarhi.

A, pardon, trebuia să facă altceva în cinci minute, dar se pare că bluful este o armă puternică o singură dată, sau a uitat proverbul cu ulciorul?

  Mihai Sandu-Capră - referiri la Programul de dezvoltare a infrastructurii din spațiul rural pe anul 2007;

Domnul Mihai Sandu-Capră:

Doamnelor și domnilor,

Guvernul a aprobat, în ședința de săptămâna trecută, alocarea sumei de 3,834 milioane lei noi, pe proiecte, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru finanțarea Programului de dezvoltare a infrastructurii din spațiul rural pe anul 2007. Fondurile sunt destinate finanțării cheltuielilor pentru proiectare și inginerie.

Suma aprobată în această ședință de guvern, 3,834 milioane lei, reprezintă suplimentarea unor fonduri alocate în cursul anului trecut, prin cele trei tranșe de cereri de finanțare din prima etapă pentru proiectele finanțate în cadrul Programului de dezvoltare a infrastructurii din spațiul rural. În prima etapă, prin cele trei tranșe de cereri de finanțare a fost alocată în cursul anului 2006 suma de 197,5 milioane lei noi.

Banii sunt alocați pe proiecte depuse de administrațiile locale. Proiectele vizează modernizarea și dezvoltarea infrastructurii locale, canalizarea și epurarea apelor uzate menajere, alimentarea cu apă a localităților, construirea de poduri și podețe.

Vor beneficia de fonduri localități din județele Argeș, Bacău, Bihor, Bistrița-Năsăud, Botoșani, Brașov, Caraș-Severin, Cluj, Constanța, Covasna, Dolj, Galați, Giurgiu, Gorj, Harghita, Hunedoara, Ialomița, Iași, Maramureș, Mureș, Neamț, Prahova, Sălaj, Sibiu, Teleorman, Timiș, Vâlcea, Vaslui.

Scopul Programului îl reprezintă diminuarea decalajelor existente între zona rurală și cea urbană. Cererile de finanțare sunt structurate pe obiective de investiții. Aproximativ 30% din finanțări sunt solicitate pentru poduri, podețe, punți pietonale, 40% din finanțări sunt solicitate pentru asigurarea alimentării cu apă, 25% din finanțări sunt solicitate pentru canalizări și stații de epurare ape uzate.

Programul este derulat pe o perioadă de patru ani, până în anul 2009. În data de 18 octombrie 2006 Guvernul a triplat suma alocată pentru programul de dezvoltare a infrastructurii rurale, de la un miliard la trei miliarde de lei pentru toată perioada de implementare.

Considerăm că prin dezvoltarea infrastructurii în mediul rural se va realiza creșterea pieței agricole și atragerea de investiții pe plan local, îmbunătățirea stării de sănătate a populației printr-un acces mai facil și mai frecvent la serviciile medicale, creșterea nivelului de educație prin facilitarea frecvenței școlare și scăderea abandonului școlar la sate.

  Emilian Vasile Cutean - comentariu legat de deficiențele traficului urban;

Domnul Emilian Vasile Cutean:

Stimați colegi,

După cum se știe, printre fondurile alocate de Uniunea Europeană pentru România se numără și sume importante pentru variantele de drumuri care să permită ocolirea municipiilor și orașelor, mai ales pentru traficul și transportul național și internațional.

În unele localități, în loc să se găsească soluții tehnice, reale de ocolire a aglomerațiilor urbane, se încearcă să se utilizeze fondurile alocate pentru mutarea traficului de pe o stradă pe alta, tot în interiorul localității.

Asemenea situație este la Blaj, în județul Alba, unde "varianta de ocolire" se propune a fi mutată de pe străzile Clujului, Avram Iancu și Tudor Vladimirescu, pe străzile Vasile Suciu și Tudor Vladimirescu variantă.

Menționez că în prezent se lucrează la actualizarea unui proiect mai vechi pentru această mutare, deși pe "noua variantă" există patru școli și este proiectat și un campus școlar și locuiesc un număr important de cetățeni din municipiul Blaj, care nu sunt de acord cu acest proiect.

Întreb Guvernul României cum înțelege să folosească sumele alocate pentru aceste lucrări în interesul cetățeanului și cum consideră că locuitorii Blajului vor simți, prin această lucrare, aplicarea sloganului "Să trăiți bine!".

  Victor Sanda - declarație politică cu titlul Cui îi e frică de Traian Băsescu?;

Domnul Victor Sanda:

"Cui îi este frică de Traian Băsescu?"

Stimați colegi,

Sunt unul din cei 322 cărora cetățeanul Traian Băsescu le-a declarat război în fața unei întregi națiuni, duminică seară, într-un show de "zile mari", dat fiind că se desfășura chiar în ajunul Sfântului Gheorghe, supranumit și Purtătorul de biruință.

Deși, încă din campania electorală din 2004, Traian Băsescu ne-a dovedit că "se vinde" bine la publicul avid de telenovele, în postura "justițiarului" care se luptă pentru "Dreptate și Adevăr", piesa jucată de acesta duminică seara a fost de-a dreptul grotescă. Scenariul poveștii în care a jucat președintele suspendat, în fața mitingiștilor racolați de prin colțurile țării de liderii Partidului Democrat, scenariul inspirat din istoria marelui sfânt creștin, a depășit orice imaginație. Am văzut astfel un Traian Băsescu asemuindu-se cu Sfântul Gheorghe, care se luptă cu balaurul, reprezentat, în cazul de față, de cei 322 de parlamentari care au votat democratic în favoarea suspendării sale. Nu cred că se putea imagina nimic mai profan decât acest joc dezgustător cu valorile religiei creștine.

Trecând peste asta, atât cât putem trece, trebuie spus că a venit momentul să-l determinăm pe cetățeanul Traian Băsescu să trăiască în România reală, nu cea imaginară, creată de niște minți bolnave care doresc cu orice preț să continue manipularea publicului. Dacă vrea să lupte, să lupte, dar nu cu balaurul cu 322 de capete, ci cu noi, cei 322 de oameni reali, vii și nu personaje de poveste, parlamentari care nu am mai putut asista cu mâinile în sân la dezinvoltura cu care Traian Băsescu încalcă lege după lege, fără frica repercusiunilor.

În show-ul de duminică seara, Traian Băsescu a continuat să manipuleze publicul de o manieră josnică, lansând o serie de minciuni vizavi de suspendarea sa. Adevăratele motive care au stat la baza acestui act responsabil de suspendare a președintelui, pe care cei 322 de parlamentari și l-au asumat, au rămas în umbră. În consecință, în aceste zile, până la referendum, va trebui ca noi, cei 322 de deputați și senatori, să explicăm populației că Traian Băsescu a încălcat legea, dar și cum a făcut-o. Pentru acest lucru a fost sancționat cât se poate de legal și de democratic, iar electoratul trebuie să cunoască realitatea și nu povestea, înainte de a vota.

Totodată, populația mai trebuie să știe un lucru: acela că, într-un stat democratic, așa cum România se pretinde a fi, domnește legea și nu Traian Băsescu, care o încalcă flagrant și va continua să o facă dacă va fi repus în drepturi, după referendum. A recunoscut-o duminică seara, în timp ce declara război celor 322.

Motivul pentru care mi-am intitulat declarația politică de astăzi "Cui îi este frică de Traian Băsescu?" se datorează acestei declarații iresponsabile, prin care acest cetățean, dornic să dețină puterea absolută, uitând că se află într-o țară democratică, crede că vom renunța la demersul nostru de teama amenințărilor sale.

Ca atare, la această întrebare se răspunde cu un singur cuvânt: nimănui nu îi este și nu trebuie să-i fie frică de Traian Băsescu! Tuturor, inclusiv lui Traian Băsescu, trebuie să ne fie frică de lege, dacă vrem cu adevărat să trăim într-o țară democratică.

În final, lansez un apel tuturor colegilor, atât din Camera Deputaților, cât și din Senat, să meargă în teritoriu să explice populației că Parlamentul României, instituția cea mai reprezentativă a democrației, a vegheat și a apărat respectarea valorilor democratice și nu s-a jucat "de-a suspendarea lui Traian Băsescu".

Vă mulțumesc.

  Alexandru Mocanu - declarație politică cu titlul Mi-e rușine!;

Domnul Alexandru Mocanu:

"Mi-e rușine!"

Ceea ce s-a întâmplat ieri în Parlament, din punct de vedere formal, este corect, adică demersul a fost legal și are acoperire constituțională. Pe fond însă, a fost un act abuziv sau cel puțin excesiv, pentru că acoperirea constituțională invocată nu s-a dovedit a fi reală.

Mă tem pentru gravitatea și consecințele unui astfel de gest. Mă tem nu atât pentru că ieri am suspendat Președintele, ci pentru că, în opinia mea, am suspendat o bună parte din firava noastră democrație. Mă tem că în acest fel am coborât câteva trepte pe scara civilizației politice, trepte pe care, în 17 ani, le-am urcat atât de greu.

Gestul Parlamentului a fost unul iresponsabil, pentru că o majoritate anacronică -în care și-au dat mâna adversari politici tradiționali și ireductibili (stânga cu dreapta, PRM cu UDMR) - a creat un precedent, o cutumă care va putea oricând fi invocată atunci când interese, mai mult sau mai puțin oneste, vor fi în joc.

Fractura dintre Parlament și această majoritate cred că își are originea în însăși textul Constituției. În 1990, au intrat în Parlament mai ales reprezentanți ai vechii nomenclaturi, care au realizat o Constituție în care puterile statului să se condiționeze, la o adică, chiar să se poată șantaja reciproc.

Ulterior, ciocoilor vechi li s-au adăugat ciocoii noi și împreună au constatat că e profitabil pentru ei să mimeze democrația. Astfel, s-au infiltrat în toate partidele, susținând public curente, doctrine și mesaje diferite, dar în spatele ușilor închise se înțeleg și se sprijină reciproc, pentru ca, în interesul lor propriu, să aibă un acces cât mai mare, și adesea ilegal, la resursele publice, în detrimentul celor mulți.

În plus, au convenit ca atunci când vin la putere să mimeze lupta anticorupție, făcându-și unii altora, de formă, anchete, dosare care se finalizează invariabil cu NUP, adică, neînceperea urmăririi penale.

Asta s-a întâmplat până acum. Formal au mimat democrația și chiar alternanța la putere. S-au făcut că fac!

Traian Băsescu nu a încălcat Constituția, ci regula jocului - tăcerea! Membrii acestei majorități sunt speriați de moarte, pentru că a ajuns președinte unul care le știe bine jocul și, indiferent ce va fi făcut el înainte, a demonstrat că în calitate de Președinte al României nu acceptă acest joc, această minare a democrației, făcută în defavoarea și disprețul cetățeanului.

Acest comportament al clasei politice este încă posibil, poate și pentru că noi, ca societate, n-am întocmit încă factura pentru ceea ce s-a întâmplat în România în ultimele cinci decenii ale secolului trecut, din 1945 și până după 1989. De plătit, până acum, au plătit doar cetățenii. Prețul a fost mare și nemeritat. N-am stabilit încă responsabilități pentru ceea ce ni s-a întâmplat, pentru a-i pune și pe ei să plătească.

În mod ipocrit, s-a invocat că suspendarea Președintelui este necesară pentru a aduce liniștea!? Care liniște? România nu este nici Catedrala de la Notre Dame și nici Sala Operei din Viena. Să fim serioși: ei nu vor liniște, ci tăcere. Ei vor ca Băsescu să facă precum au făcut Iliescu și Constantinescu, adică să vadă și să tacă sau, eventual, să fie parte. Îi invit să-și pună pofta în cui, pentru că nu au nicio șansă: Traian Băsescu nu se va comporta în veci... ca mușcata din fereastră!

Lupta nu va fi numai pe viață și pe moarte, ci și pe cătușe, mai precis, pe fuga de cătușe.

Pentru toate acestea, mi-e rușine!

  • Mi-e rușine că fac parte din această clasă politică!
  • Mi-e rușine că fac parte dintr-un Parlament, care, în majoritatea lui, s-a descalificat iremediabil în fața cetățenilor.
  • Mi-e rușine că Președintele României a putut fi suspendat și cu votul mult preacinstiților Miky Șpagă, Ovidiu Mușetescu și Teodor Nițulescu.
  • Mi-e rușine că politicianul cu cea mai mare legitimitate în fața românilor a fost suspendat de personaje "oneste și demne" ca: Dan Voiculescu, Viorel Hrebenciuc, Attila Verestoy, Octav Cosmâncă, Dan Iosif, Daniela Buruiană, Ilie Merce și alții asemenea lor.
  • Mi-e rușine că fac parte dintr-un Parlament care a ales să dea crezare făcăturilor din Raportul Comisiei Voiculescu și nu avizului Curții Constituționale a României.
  • Mi-e rușine că în Parlamentul României un senator, lider de partid poreclit justițiar, a schimbat sloganul: "Jos mafia, sus patria!" cu sloganul: "Susțin mafia, ignor patria!"

Pentru toate acestea, mi-e rușine și cer scuze teleormănenilor că, prin votul meu și al altor 107 asemenea mie, nu am reușit să împiedicăm această ticăloșie. Dar îi îndemn să nu își piardă speranța: s-a pierdut o bătălie, urmează războiul. Știindu-i aproape pe majoritatea dintre ei, am convingerea că vom învinge.

  Gheorghe Chiper - declarație politică cu titlul Utilizarea frenetică a fondurilor bugetare alocate la sfârșit de an;

Domnul Gheorghe Chiper:

"Utilizarea frenetică a fondurilor bugetare alocate la sfârșit de an"

Ceea ce se face cu fondurile bugetare rămase neutilizate la sfârșit de an sau cu sumele intrate în bugetul național în cursul anului ori în anii precedenți din cauza marilor rău platnici, poate fi asemuit, fără teama de a greși, unor acțiuni frenetice, unor stări de entuziasm vecine cu exaltarea, dar și cu lipsa de discernământ, cu necumpătarea și excesul necontrolat.

Să mă explic. Și la sfârșitul anului trecut, ca și în anul precedent, fondurile bugetare care deveneau excedentare (inclusiv rezerva constituită la dispoziția guvernului) au fost repartizate către unitățile administrativ-teritoriale locale și județene pentru finanțarea unor acțiuni de interes edilitar sau socialo-cultural. Se înțelege că majoritatea acestor acțiuni nu au fost pregătite, iar evaluarea necesităților nu putea fi făcută în mod sistematic și rațional. S-a ajuns astfel ca banii alocați cu destinație pentru învățământ, de exemplu, să fie utilizați pentru lucrări de reabilitare termică a școlilor sau de igienizare a acestora, dar care să nu fie suficienți decât pentru o parte a devizelor încropite pe moment. S-a mizat atunci pe faptul că noile bugete din anul curent vor asigura fondurile în completare, dar aceasta nu s-a mai realizat, așteptându-se de fapt, sfârșitul de an următor, care ar putea aduce aceleași "daruri".

În alte sectoare, cum ar fi sănătatea publică, s-au alocat fonduri pentru dotări sau pentru continuarea investițiilor începute, dar repartizarea lor la sfârșit de an a condus la neutilizarea lor parțială sau integrală, chiar la returnarea lor către bugetul central.

Să mai spunem că însăși distribuția fondurilor în teritoriu a fost făcută în mod discreționar, pe criterii subiective și pe interese clientelare, astfel încât nu s-a putut realiza un echilibru efectiv între nevoile reale ale administrațiilor locale și alocările efectuate.

Cea mai mare "lovitură bugetară" la sfârșit de an a constituit-o însă ordonanța de urgență dată de guvern privind "unele măsuri pentru diminuarea arieratelor", act normativ prin care fonduri în valoare de peste 2 miliarde dolari au făcut obiectul scutirii de plată a obligațiilor fiscale datorate, scadente și restante.

Și, pe această cale, bugetul național a fost privat de însemnate sume care, desigur, se putea cu greu conta pe ele, dar care acum sunt efectiv pierdute pentru cheltuielile publice. Să mai avem în vedere că asemenea practici nu sunt agreate de Uniunea Europeană, iar discriminarea de care s-a dat dovadă în acest caz, consider că va aduce prejudicii imense celorlalți producători autohtoni care își plătesc frecvent obligațiile fiscale.

Motivația pentru astfel de practici este legată de mersul ascendent al economiei, de veniturile bugetare tot mai mari, de eficiența măsurilor fiscale adoptate. Cu certitudine însă, sumele care s-au realizat "suplimentar" provin din nealocarea fondurilor necesare lucrărilor de infrastructură rutieră programate și de încetinirea ritmului acestora. Este păcat că totuși, pe seama lor, s-au formulat numeroase argumente pe planul imaginii, al propagandei facile, al laudelor nemeritate, alte acțiuni duse cu aceeași frenezie. Pe când și fapte concrete, de bun simț și de real folos?

Vă mulțumesc.

  Răzvan Petrică Bobeanu - declarație politică cu titlul Cinci minute;

Domnul Răzvan Petrică Bobeanu:

"Cinci minute"

În cazul în care voi fi suspendat de Parlament, în cinci minute de la votul Parlamentului voi demisiona. Așa spunea Traian Băsescu în data de 17 aprilie, cu două zile înainte de discutarea în Parlament a cererii de suspendare a Președintelui României. Votul a venit, a fost net în favoarea suspendării (322 pentru, 108 contra), cele cinci minute au trecut, însă demisia atât de mult clamată de președinte a întârziat să apară. Mai mult, într-un gest de penibil, fără precedent, Curtea Constituțională a României a închis prăvălia fără să mai aștepte sosirea de la Parlament a deciziei de suspendare a Președintelui. Probabil Traian Băsescu nu era încă hotărât, dacă să-și mai dea sau nu demisia și avea nevoie de un răgaz pentru a se hotărî împreună cu consilierii săi ce are de făcut. Oricum, indiferent dacă se va întoarce la Cotroceni, "cinci minute" va fi expresia ce ne va aduce întotdeauna aminte că suntem țara lui Răzgândescu și Răzgândeanu, cum bine titra un cotidian central pe prima pagină.

Mitul Traian Băsescu, omul hotărât și care se ține de cuvânt a fost spulberat odată pentru totdeauna, în locul acestui mit apărând un om speriat că și-ar putea pierde funcția, mai incoerent ca niciodată, dispus să apeleze în România europeană a anului 2007 la orice mijloc, inclusiv presiunea unor grupuri organizate și nicidecum spontane, care să iasă în stradă pentru a crea o atmosferă care ne aduce aminte mai mult de mineriade.

Se va vorbi mult de ceea ce s-a întâmplat ieri în Parlamentul României, însă trebuie să recunoaștem un lucru: pentru prima dată în șaptesprezece ani postrevoluționari Parlamentul României și-a luat în serios rolul pe care Constituția României l-a statuat în art.61, și anume "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării".

În orice stat de drept, democratic, Parlamentul este cel care dă ora exactă a democrației, este pilonul instituțional al oricărei societăți democratice. Prin întreaga sa atitudine, Traian Băsescu a adus în prim plan Parlamentul care pentru prima dată din 1989 a dovedit că nu mai este o anexă a executivului, ci este cel care exercită controlul, în limitele constituționale, atât asupra Guvernului, cât și asupra instituției prezidențiale.

Toate statele democratice ale lumii au parlamente puternice, pentru că atunci când concentrăm prea multă putere în mâinile unui om, acesta își dorește și mai multă, iar de aici până la dictatură mai e un singur pas, iar românii, din păcate, au cunoscut astfel de experiențe.

De aceea, orice atac al lui Traian Băsescu contra Parlamentului, al cărui membru a fost de mai multe ori, și contra partidelor politice reprezintă un atac direct la democrație.

Traian Băsescu a ajuns președinte cu sloganul "Să trăiți bine", însă probabil "cinci minute" va fi sloganul care îl va scoate pe Traian Băsescu din viața politică, pentru că este expresia inconsecvenței și populismului care au guvernat cariera politică a acestuia.

Vă mulțumesc.

  Eugen Bejinariu - declarație politică cu titlul Să păstrăm marea zestre a Bucovinei;

Domnul Eugen Bejinariu:

Astăzi, prezint în Camera Deputaților declarația politică intitulată "Să păstrăm marea zestre a Bucovinei".

Deși partea de nord a Moldovei, numită de austrieci Bucovina, a trăit timp de 144 de ani sub dominație străină, românii de aici și-au păstrat tradițiile, datinile, obiceiurile și folclorul de mare frumusețe și autentică valoare națională.

Există în Bucovina istorică un cadru natural admirabil, un spirit gospodăresc elevat și o frumoasă comunicare între cetățenii din comunitățile noastre locale.

Dacă în Transilvania te întâmpină porțile înalte și măiestrit sculptate, în Bucovina te întâmpină fața caselor bine gospodărite și armonia componentelor ei, parcă preluând ceea ce este mai frumos de la Obcinile Bucovinei.

La integrarea României în Uniunea Europeană au fost și încă au rămas și multe temeri privind pierderea valorilor culturii populare de esență românească și cu specific bucovinean.

Temerile sunt justificate din cel puțin trei motive. Un mare număr de cetățeni din satele Bucovinei lucrează în țări ale Uniunii Europene și la întoarcere vin cu alte modele de case, utilizează diverse modele și obiecte casnice din Occident, ba chiar promovează obiceiuri împrumutate. În al doilea rând, elementul de noutate este mai ușor receptat, mai cu seamă de tineri și apoi este încorporat în viața de toate zilele, în dauna tradiției locale. Și cel mai important motiv privește politica Occidentului de a-și promova valorile și specificul său și în țările admise în familia statelor europene. De aceea, acum păstrarea valorilor culturii populare devine un imperativ.

Îngăduiți-mi să enumăr câteva din manifestările tradiționale din județul Suceava: "Serbările Zăpezii" de la Vatra Dornei, "Festivalul toamnei" de la Câmpulung Moldovenesc, "Festivalul orașului Gura Humorului" cu tradiționala manifestare de mare succes de nivel național "Umor la Gura Humorului", "Zilele municipiului Suceava", iar la Rădăuți, în luna iulie se desfășoară "Zilele municipiului Rădăuți" care cuprind "Festivalul internațional de folclor Arcanul", expoziția-concurs de ceramică "Ochiul de păun" și Cursurile de vară ale Universității Populare "Ion Nistor", cursuri ajunse la a XVIII-a ediție.

Dacă la aceste manifestări publice devenite tradiționale, alăturăm obiceiurile și datinile bucovinene la Sărbătorile de iarnă, la Sfintele sărbători de Paști și la momentele fundamentale din viața oamenilor - botezul noului născut, nunta și înmormântarea - avem un tablou real și măreț al culturii populare din Bucovina.

În fața unei astfel de realități, sunt îndreptățit să solicit Ministerului Culturii și Cultelor, domnului ministru Adrian Iorgulescu, să sprijine și material manifestările publice din anul 2007 din județul Suceava și să militeze pentru păstrarea lor ca o mare zestre a țării și a Europei.

  Mihaela Adriana Rusu - declarație politică cu titlul starea socială a României după Integrare;

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

"Starea socială a României după integrare"

Starea socială a unei țări nu evoluează în ritmul economiei. Creșterea economică cu care se laudă guvernanții poate fi inutilă dacă aceasta se concentrează doar în mâinile unor magnați și de ea nu beneficiază un număr cât mai mare de cetățeni.

Într-un raport al băncii mondiale ce vizează împărțirea socială a creșterii p.i.b.-ului din ultimii ani, în țările fost comuniste, România ocupă unul din ultimele locuri în ceea ce privește partea din creșterea economică ce revine păturilor sărace.

Viața românilor a devenit foarte scumpă, prețurile s-au aliniat la cele europene, iar veniturile au crescut în mică măsură. În România se trăiește rău!

Tinerii care au învățat tocându-și nervii în facultăți nu au speranța unui viitor în propria țară. Imposibilitatea achiziționării unei locuințe și a întemeierii unei familii îi trimite în pragul disperării și îi face să aleagă drumul străinătății, dezgustați de starea de fapt.

Hăhăiturile președintelui, acel ironic "Să trăiți bine!", succesele personale ale "Regilor asfaltului" și ale consilierilor prezidențiali întregesc această imagine grotescă.

Pensionarii sunt și ei la rândul lor umiliți. Sunt nevoiți să stea la cozi la medicamente, să se împrumute la copii și la rude pentru plata utilităților zilnice, să se roage chiar pentru un sfârșit mai grabnic.

La televizor nu lipsesc remarcile prezidențiale pline de bună-dispoziție și de cunoaștere a vieții de pahar. Tinerii sunt trimiși să muncească în două locuri, când ei sunt căpiați de muncă și chiar își pierd sănătatea, pensionarilor li se recomandă să treacă la activități profitabile, să joace la bursă când ei aleargă după o pâine mai ieftină cu câțiva bani.

Statele civilizate au ales alternativă social-democrația ca formă de sprijin a oamenilor aflați în dificultate și ca mijloc de redistribuire echitabilă a veniturilor în societate.

În Austria, de exemplu, partidele de centru-stânga conduc țara de foarte mulți ani, iar aceștia beneficiază de avantajele echității sociale. În Viena, capitala culturală a Europei, primăria deține 25% din locuințe, astfel scăzând prețurile de pe piața imobiliară și permite tinerilor să-și facă credite foarte avantajoase pentru achiziția de locuințe. Pensionarii sunt tratați cu respect, acordându-li-se pensii decente, asistență medicală și medicamente gratuite.

Nu s-a întrebat nimeni de ce în acest stat al bunăstării, partidele sociale câștigă alegerile? Există o nevoie a societății de a diminua discrepanțele dintre oameni în ceea ce privește veniturile.

Se știe că guvernările de centru dreapta, liberale sau populare accentuează diferențierile, iar diferențierile dintre oameni creează ură!

  Petru Movilă - declarație politică cu titlul Era ticăloșilor;

Domnul Petru Movilă:

"Era ticăloșilor".

Pentru unii politica este arta compromisului, pentru alții ea devine doar un mod jalnic de a te compromite.

Ceea ce s-a întâmplat ieri în Parlamentul României a dovedit că interesele personale ale majorității aleșilor sunt mai presus de lege. Partidul Social Democrat, Partidul România Mare, Partidul Conservator și Partidul Național Liberal au ignorat o decizie a Curții Constituționale și și-au dat mâna pentru a-l suspenda pe Președintele României, Traian Băsescu.

Filmul votului din Parlament s-ar putea intitula, fără nici un fel de ezitare, "Cu mâinile murdare". Scenariul și regia: P.S.D., P.R.M., P.C. și P.N.L.

Aș putea numi această alianță împotriva voinței electoratului o "monstruoasă coaliție", dar prefer expresia "coaliția ticăloșilor". Faptul că liberalii, aflați printre inițiatorii Legii lustrației, dar și a unui proces de reformă a clasei politice, s-au coalizat cu cei care le-au băgat părinții și bunicii în lagărele comuniste arată ce caracter mărunt și duplicitar au unii dintre politicieni. Brătienii se răsucesc în mormânt când văd pe ce mâini a încăput P.N.L. Rușine, Călin Popescu Tăriceanu!

Traian Băsescu este singurul președinte care a inițiat schimbarea României în bine. Ion Iliescu nu și-a dorit niciodată acest lucru. Emil Constantinescu nu a fost capabil să facă această schimbare.

Președintele Traian Băsescu este cel care a declanșat adevărata reformă în România prin faptul că a scos la iveală toate bolile care macină societatea românească. Corupția generalizată, legăturile dubioase dintre politicieni și cercurile economice, prezența securiștilor și a activiștilor defunctului PCR în punctele cheie ale deciziei politice și economice, manipularea maselor de către partidele politice, impostura și incompetența celor care conduc multe dintre instituțiile importante ale statului sunt doar câteva dintre cele mai grave boi care blochează dezvoltarea României. Președintele Traian Băsescu a și propus o soluție pentru primenirea clasei politice: votul uninominal.

Din păcate, foarte rar, Guvernul Tăriceanu a sprijinit demersurile șefului statului. De aceea, de multe ori, președintele României s-a manifestat critic la adresa premierului și a unora dintre miniștrii cabinetului. Dar aceasta este datoria unui președinte. Să lupte pentru binele poporului său. De altfel, Curtea Constituțională s-a pronunțat în privința acțiunilor președintelui Băsescu. Ele nu au depășit niciodată cadrul legal.

Din păcate, nici un bine nu rămâne nepedepsit, spune o vorbă din popor. Lupta împotriva mafiei care și-a întins tentaculele în toate zonele societății românești a produs coalizarea tuturor politicienilor care au ceva de ascuns. După cum ați văzut ieri, în Parlament, sunt mulți. Dar dumneavoastră, cei care votați sunteți mult mai mulți. Nu pot ei minți cât puteți vota dumneavoastră!

În acest moment, Parlamentul a dovedit că nu mai respectă voința electoratului. Și mai grav este însă faptul că mare parte dintre parlamentari au arătat că toate idealurile pentru care atâția români s-au sacrificat în decembrie 1989 nu fac nici cât o ceapă degerată în comparație cu propriile lor interese.

Dar schimbarea în bine a României trebuie să continue. Ieri au învins ticăloșii. Mâine veți câștiga dumneavoastră.

Vă mulțumesc.

  Ion Dumitru - declarație politică intitulată Agricultură de ochii Europei;

Domnul Ion Dumitru:

"Agricultură, de ochii Europei!"

A trebuit schimbat Guvernul pentru a fi văzute, cu obiectivitate, o serie de deficiențe existente în sectorul agricol, în activitatea ministerului de resort. Până acum, țăranii au fost îmbătați cu teroie, îmbrăcați în pliante colorate, pe care s-au cheltuit sute de mii de euro, amăgiți cu carvane ale prosperității și integrării. A apărut APIA - Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură - o instituție cu mare impact, dar care nu a reușit să-i îndrume constructiv pe fermieri, pe gospodari. Nepăsarea, neglijența, incapabilitatea unora au dus la pierderea a milioane de euro. Până și actualul ministru al agriculturii, Decebal Traian Remeș, a recunoscut că APIA nu funcționează, invocând o serie de motive ce pornesc de la angajări pe criterii clientelare și nepotisme, nemaipunând la socoteală neprofesionalismul și lipsa de specializare.

Într-o declarație recentă, permierul Călin Popescu Tăriceanu l-a acuzat pe fostul ministru al agriculturii, Gheorghe Flutur, de raportări fictive, de nerezolvarea unor angajamente. Aceste lucruri se știau mai demult, dar au fost trecute cu vederea de către guvernanți.

APIA trebuia să devină o instituție aproape de cetățean, de rosturile vieții la țară, un bun comunicator al noului, un intermediar în drumul spre Europa. Dimpotrivă! Țăranul este obligat să-și ia bastonul de după ușă și să străbată zeci de kilometri cu trenul sau cu autobuzul, cu cheltuială și timp pierdut, pentru a merge la sediile locale ale APIA, unde sunt programați pentru semnături, recunoașterea parcelelor fotografiate din satelit etc.

Nimeni nu s-a gândit să vină mai aproape de cel obidit, de cel care oricum este amețit de sărăcie, de noianul de norme și de zvonuri care mai de care mai sumbre! Motivațiile teoretice despre tot acest calvar sună bine. Se spune că reglementările sunt gândite pentru a asigura informații complete despre exploatații, despre cadrul unitar de procesare a cererilor, ferit de riscul unor fraude, pentru organizarea unei baze corecte de control. Adică, la comandă, hai să ne civilizăm, să aruncăm dintr-o dată opincile și să năvălim în Uniunea Europeană! Din păcate, responsabilii din Ministerul Agriculturii și entuziaștii Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură nu s-au gândit că am putea ajunge acolo.... desculți.

Remeș promite că va face ordine. Rămâne să o vedem și pe asta! Oricum, pentru agricultură, fiecare zi pierdută costă.

  Vasile Pruteanu - declarație politică referitoare la suspendarea președintelui;

Domnul Vasile Pruteanu:

"Declarație politică referitoare la suspendarea Președintelui"

19 aprilie 2007 va apre în istoria României ca o zi de tristă amintire.

Este în afara oricărei rațiuni și logici faptul că autoritatea supremă legislativă, care exprimă (sau trebuie să exprime) însăși esența democrației dintr-un stat de drept, să hotărască suspendarea Președintelui țării ales de către popor, fără a exista vreun temei constituțional. Această hotărâre a Parlamentului a deschis calea unor noi abuzuri, unor noi încălcări a Constituției, în loc să pună capăt acestora.

Ce impresie își face acum electoratul român când asistă la un act politic foarte grav, și anume la adoptarea unei hotărâri de către Parlament, în cazul în care Curtea Constituțională a decis că nu ne aflăm într-o situație care să reclame o astfel de măsură?

Partidul Liberal Democrat a votat, cum este și firesc, împotriva hotărârii de suspendare a Președintelui, convins fiind că aceasta a fost dată în disprețul Constituției și numai pe motiv de răzbunaree împotriva Președintelui care nu tace, nu iartă, nu minte.

Este clar pentru oricare cetățean onest faptul că actul suspendării Președintelui, președinte de care are nevoie România și românii, este întru totul rezultatul unei monstruoase coaliții.

Lupta evidentă a președintelui împotriva corupției nu putea să-i supere decât pe cei corupți; care iată, în pofida diferențelor lor de ideologii și de concepții, s-au unit pentru a-l înlătura pe cel considerat de către ei dușmanul comun.

PSD, PNL, PRM, UDMR și PC, care până ieri, alaltăieri se urau aproape de moarte, au trecut, fără niciun fel de scrupule, peste elementele politice care le despart categoric și, ca Iuda l-au trădat și l-au trimis spre "răstignire politică" tocmai pe omul care timp de peste 2 ani a vegheat la bunul mers al treburilor țării, la primirea acesteia în marea familie europeană, care în momentul de față nu mai știe ce să mai creadă despre români.

Fără teama că greșesc, afirm că Parlamentul țării a făcut România de râs, adoptând o hotărâre pe care nu o dorește niciun român cinstit.

De aceea, în încheiere, fac apel la conștiința civică și politică a celor care au fost aleși să gestioneze interesele țării, să nu-și pună mai presus interesele proprii.

  Andrei Dominic Gerea - declarație politică intitulată Întoarcerea la populism;

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Întoarcerea la populism".

"Ai momente când demagogic susții o soluție numai pentru că ți se pare că dă bine la public, după care, când te duci în spatele ușilor la partid și cu oameni care se pricep, începi să faci socotelile și îți dai seama că soluția pe care o propui nu permite realizarea unei majorități democratice".

Așa spunea, în septembrie 2006, cel care astăzi nu mai contenește să vorbească despre popor, dând impresia că înțelege, în sfârșit, ceea ce înseamnă responsabilitatea politică. Traian Băsescu se face că uită că a fi om politic înseamnă, în primul rând, să refuzi tentația de a fi în permanență de acord cu opinia majoritară în societate, să fii capabil să spui adevărul, chiar dacă el nu este plăcut pentru ceilalți, chiar dacă este posibil să pierzi din capitalul de imagine pe care îl ai.

Altfel, dacă încerci să pari de fiecare dată în acord cu opiniile majoritare, despre care tu știi sigur că sunt dăunătoare, te poți aștepta, eventual, la niște beneficii pe termen scurt. Pe termen lung, însă, consecințele pot fi dezastruoase atât pentru tine, ca politician, cât și pentru societate.

"Cine le-a dat dreptul celor 322 să voteze suspendarea?", a întrebat suspendatul-președinte. Această întrebare vine să ne lămurească despre modul nociv de gândire al lui Traian Băsescu care, în subsidiar, ne transmite că desconsideră instituțiile statului român, că el le desfidă instigând populația în modul cel mai josnic posibil. Până și Nicolae Ceaușescu răspundea "în fața Marii Adunări Naționale", recunoscând-o ca instituție supremă în stat!

Prin comportamentul actual, Traian Băsescu încearcă să aplice o lovitură fatală instituțiilor democratice ale statului român. Prima pe lista președintelui-suspendat este Parlamentul, care are un defect fundamental: nu face tot timpul ce vrea Traian Băsescu. Pe Domnia Sa îl deranjează la culme faptul că aici există dezbateri, că aici se caută mai multe soluții posibile pentru rezolvarea problemelor de interes public.

Pe Traian Băsescu îl deranjează că mai există și alte păreri decât ale sale, pe Traian Băsescu îl irită că voința sa nu se face întotdeauna, în integralitate.

Pentru a dărâma credibilitatea, și așa scăzută a principalei instituții democratice din stat, președintele a spus că "parlamentarii fac legi pentru infractori", incluzând pe o aceeași listă toți aleșii și punând o etichetă de imoralitate asupra întregii instituții. Tot domnul Băsescu spunea despre Parlamentul României că este "o șandrama intrată în moarte clinică". O dovadă de iresponsabilitate cruntă din partea președintelui României "..!

Pe Traian Băsescu îl enervează de 2 ani Guvernul României, care nu este condus de valetul său drag, Theodor Stolojan; îl enervează Călin Popescu-Tăriceanu, care a reușit să ducă România în Uniunea Europeană la termenul asumat; îl enervează că nu poate conduce toate ședințele de Guvern; îl mai enervează faptul că liberalii nu s-au apucat să-l slujească cu devotament și abnegație.

Pentru a purta un război cu această instituție, domnul

Băsescu a spus că "mafia a ajuns pe masa Guvernului", i-a amenințat pe miniștri cu dosare, a aruncat în stânga și în dreapta cu etichete, încercând să submineze autoritatea Executivului. Traian Băsescu visează să rămână în percepția publicului singurul reper moral din România. Restul instituțiilor trebuie, fie să i se supună, fie să dispară.

Totuși, problema principală de astăzi a României nu este Traian Băsescu, deși o parte din cauzele actualei crize politice o reprezintă tocmai dorința nemărginită a Domniei Sale de a câștiga un al doilea mandat.

Problema României este prăbușirea în timp a discursului public. Din păcate, prin comportamentul său, Traian Băsescu a acreditat, din nou, populismul, ipocrizia, demagogia. Traian Băsescu a scos de la naftalină metode specifice începutului anilor '90, încercând campanii jalnice de imagine.

După 2 ani de mandat al lui Traian Băsescu, falia dintre politicieni și cetățeni s-a adâncit, instituțiile statului sunt mai hulite ca niciodată, iar societatea românească s-a divizat într-un mod aproape iremediabil.

Făcând din scandal o politică de stat, Traian Băsescu a contribuit decisiv la creșterea partidelor extremiste și la promovarea unui alt tip de politician: Gigi Becali, noul său partener de șpriț care, spre deosebire de președinte, are șofer și nu e nevoit să conducă mașina sub influența alcoolului.

Președintele suspendat a întors România la populism. Depinde de noi și de cetățenii acestei țări să decidem dacă vom accepta această situație, dacă vom renunța la vechile metehne și ne vom apuca să construim un viitor pentru această țară, dacă vom reuși să reformăm instituțiile statului, dacă vom schimba mentalitățile, dacă vom fi în stare să ne asumăm deciziile grele pentru noi, dar care să facă bine întregii societăți.

Dar, acest deziderat nu se atinge nici în câteva luni, nici ca urmare a dorinței unei singure persoane. Este nevoie de dezbatere, de idei constructive, de identificarea unor soluții pentru problemele României.

Este nevoie de dialog și - da! - este nevoie de compromisuri pentru a integra cu adevărat României în spațiul european. Iar dacă Traian Băsescu vrea să fie în continuare președinte-demagog, n-are decât să facă lucrul acesta de la sediul Partidului Democrat.

Palatul Cotroceni este pentru oamenii cu adevărat integri, și nu pentru cei asupra cărora planează suspiciuni de apartenență la grupuri de interese. Palatul Cotroceni este pentru oamenii care înțeleg și prețuiesc democrația, și nu pentru dușmani ai instituțiilor democrației.

  Rareș Șerban Mănescu - marcarea Zilei Forțelor Terestre;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

Stimați colegi,

În fiecare an, la 23 aprilie, militarii Armatei României sărbătoresc Ziua Forțelor Terestre, categorie de forțe ale armatei al cărei patron spiritual este Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruință.

Pentru acest eveniment, Statul Major al Forțelor Terestre a organizat un bogat program de activități dedicate acestui eveniment, ce s-a desfășurat luni, 23 aprilie, în garnizoanele și unitățile militare din țară.

În București, programul manifestărilor de luni, 23 aprilie, a cuprins depuneri de coroane de flori la Monumentul Infanteriei, la Monumentul Artileriei și la Monumentul Geniului. În parcul Izvor, au avut loc exerciții de parașutare, exerciții demonstrative susținute de militari ai Regimentului 30 Gardă "Mihai Viteazu", și cei din subunitățile de Poliție Militară, au fost prezentate categorii de armament, tehnică și echipamente militare, iar muzicile militare au susținut un moment artistic.

De asemenea, la sediul Statului Major al Forțelor Terestre, 50 de ofițeri, subofițeri și civili au primit Emblema de Onoare a Forțelor Terestre pentru îndeplinirea ireproșabilă a misiunilor, devotamentul și rezultatele deosebite obținute în procesul instruirii.

Încheierea manifestărilor din București a fost marcată de retragerea cu torțe, pe itinerarul: sediul Statului Major al Forțelor Terestre - intersecția Răzoare - sediul Universității Naționale de Apărare - Bulevardul Cotroceni-Bulevardul Iuliu Maniu - Bulevardul Vasile Milea - sediul Regimentului 30 Gardă "Mihai Viteazu".

  Valeriu Tabără - declarație politică cu titlul De ce trebuie să tacă președintele Traian Băsescu.

Domnul Valeriu Tabără:

"De ce trebuie să tacă Președintele Traian Băsescu"

Stimați colegi,

De mai mult timp, România este aruncată de către o anumită parte a clasei politice într-o criză politică fără precedent. Cetățenii țării în majoritatea lor se întreabă pe bună dreptate de ce? Care este motivul acestei crize? Politicienii sus menționați încearcă să arunce întreaga vină în spatele Președintelui.

Unii dintre acești politicieni s-au chinuit luni de zile, și-n parte au reușit, să găsească vreo 19 cauze de încălcare a Constituției României. La început, au acuzat, iar după aceea în fața mass-media și a opiniei publice, cu toate eforturile, nu au reușit nici măcar juriști renumiți să argumenteze și să exemplifice măcar un caz de încălcare gravă a Constituției României.

Și-au scos la înaintare juriștii politicieni ca să forțeze elaborarea unui material în care să demonstreze că Președintele a încălcat Constituția, chiar dacă Curtea Constituțională a decis contrariul. Pentru a întări materialul elaborat de reprezentanții PSD, s-a mai constituit o comisie parlamentară de anchetă - condusă de către unul dintre cei mai artificiali politicieni de pe scena politică românească și, în același timp, cei mai feroci adversari și nu fără un anumit motiv personal, ai Președintelui Traian Băsescu. De altfel, acest șef de partid a ajuns în Parlament împreună cu partidul său pe coada unor alianțe și nu prin forțe proprii.

Cum poate fi credibilă afirmația conform căreia cei 322 de parlamentari care au votat pentru suspendarea Președintelui Traian Băsescu reprezintă voința electoratului? Este falsă - marea lor majoritate au votat sub controlul efectuat de deputata Aura Vasile asupra deputaților și senatorilor PSD și senatorul Iorga pentru deputații și senatorii PRM sau sub controlul unor grupuri de interese afectate de Președintele Traian Băsescu (mă refer aici la reprezentanții PNL și UDMR). Indiferent de ceea ce spun ca argument cei care au votat pentru suspendarea Președintelui Traian Băsesc, votul lor este contrar avizului dat de Curtea Constituțională și, ca atare, acesta îmbracă o haină a ilegalității.

Dar de ce a "trebuit să fie suspendat" Președintele Traian Băsescu? Pentru încălcarea gravă a Constituției - nici vorbă, și acest lucru a fost demonstrat de Curtea Constituțională. Acțiunea de suspendare a Președintelui a fost dusă și finalizată printr-un vot controlat politic prin dictatură, neavând nimic cu legea fundamentală.

Suspendarea Președintelui s-a făcut pentru simplul fapt că Președintele Traian Băsescu a vorbit prea mult:

  • a vorbit de corupția generalizată la cele mai înalte niveluri ale societății românești;
  • a vorbit despre o adevărată mafie economică, politică, formată în timpul tranziției, care blochează reforma și reînnoirea societății românești. Această oligarhie politico-economică, interesată până acum de a-și însuși obiectivele strategice ale economiei naționale realizate de un popor oropsit și flămând și în timpul comunismului, dorește astăzi să aibă și decizia politică din umbră pentru a-și însuși ceea ce și-au însușit în perioada tranziției. Acest model politic însușit de forțele politice cu atitudine antipreședinte își are modelul în America Latină a anilor 60-80. Sunt acele grupuri care astăzi nu au curajul să iasă în fața poporului român cu un program politic pentru a cere un vot acelor cetățeni ai României cărora le-au luat averea, iar acum le iau și țara;
  • a vorbit despre nefuncționarea unor instituții fundamentale pentru funcționarea statului și a societății românești. Sunt instituții care tratează inegal cetățenii români - cei bogați scapă de pedepse date pentru fapte grave, cei necăjiți fac ani grei de pușcărie pentru încălcări minore ale legii. În acest sens, Președintele Traian Băsescu a atras atenția de nenumărate ori bazându-se pe sutele de mii de scrisori care au ajuns la Palatul Cotroceni (Departamentul de relații cu publicul de la Președinție) în care se găsesc acele mari probleme cu care se confruntă România însăși;
  • a vorbit despre mari privatizări strategice în baza unor contracte de privatizare confidențiale, necunoscute nici măcar de către Parlament nicicum de cetățenii României;
  • a vorbit și a militat despre o politică externă activă în care să fie promovate interese majore ale României. Ce a fost rău în a promova o politică activă în cadrul axei Washington - Londra -București, având în vedere că această axă se găsește în interiorul NATO, unde România, prin așezarea geopolitică, are nevoie de un plus de securitate;
  • a vorbit și a susținut dezvoltarea unor parteneriate angajate de România înainte de a prelua funcția de președinte. De fapt, Președintele Traian Băsescu a susținut nu numai angajamentele asumate de România, ci și onoarea câștigată din respectarea acestor angajamente. România nu mai are voie, cel puțin acum, la început de secol XXI, să-și mai încalce angajamentele față de partenerii noștri externi oricare ar fi ei;
  • a vorbit și a promovat o politică activă față de Republica Moldova și spațiul estic de interes pentru România. Nu este posibil ca în problemele Republicii Moldova și mai ales la discuțiile privind spațiul transnistrean, România să fie exclusă, în schimb să fie prezentă Ucraina;
  • a vorbit și a promovat o politică a interesului național în zona Mării Negre. Cu ce a greșit în acest caz Președintele Băsescu, având în vedere marile gafe făcute de actori politici români (Emil Constantinescu și Adrian Severin - la încheierea Tratatului cu Ucraina)? Au rămas nerezolvate probleme privind frontiera, platoul continental al Mării Negre și Insula Șerpilor, comunitățile românești și proprietățile cetățenilor români refugiați în timpul și după cel de-al doilea război mondial;
  • a vorbit despre necesitatea unei abordări noi a politicii energetice a României - prin susținerea unor alternative care să rupă dependența de Rusia - susținerea dezvoltării unor noi trasee de aducere în Europa a gazelor și petrolului din bazinul Mării Caspice;
  • a atenționat înalți demnitari că sunt în legătură cu personaje care promovează interese contrare celor ale României. A fost oare o greșeală sau o grijă în plus față de ceea ce avea să se întâmple (a se vedea problemele de la Ministerul Industriilor și Comerțului);
  • a cerut public desecretizarea contractelor de privatizare a unor mari obiective din economia națională. Ce a făcut rău Președintele procedând astfel?
  • a intervenit în conflictul sindicate - Ministerul Educației, astfel încât s-au putut debloca fonduri pentru învățământ în anul 2006, cu care au fost rezolvate mari probleme cu care se confruntă învățământul românesc;
  • se spune că Președintele a intervenit în favoarea unor agenți economici care aveau de recuperat sume importante de la agenți economici de stat cu care aceștia aveau relații contractuale bine definite. De când statul duce în faliment agenții economici cu care are relații contractuale și nu le achită valoarea contraserviciilor efectuate? Sunt mii de cazuri de agenți economici care au intrat în faliment datorită neprimirii subvențiilor sau sumelor datorate de stat.

Cu ce a greșit Președintele când a atenționat organisme ale statului că au obligația de a-și achita datoriile contractuale, știut fiind că justiția nu rezolvă problemele de acest tip și că de cele mai multe ori întârzierea voită a achitării obligațiilor financiare de către stat către partenerii privați sunt surse de corupție.

O analiză atentă a celor menționate mai sus, o parte așezate ca argumente la demersul pentru suspendarea Președintelui, scoate în evidență faptul că acestea au constituit doar elementul formal mai ușor perceput de către cetățeni. Pe fond, cei care au votat pentru suspendarea domnului Președinte Traian Băsescu nu au niciun argument ca suport constituțional, ei constituindu-se ca unelte le acelei oligarhii economico-politice, generatoare de instabilitate și corupție în societatea românească care va trebui combătută cu toată forța dacă vrem să avem liniște în țară și să construim cu adevărat o societate democratică în România.

     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 15 decembrie 2019, 4:48
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro