Plen
Ședința Camerei Deputaților din 15 mai 2007
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.72/25-05-2007

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2007 > 15-05-2007 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 15 mai 2007

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,45.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Valer Dorneanu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de domnul Bogdan Olteanu, președintele Camerei Deputaților, asistat de domnii Dan Radu Rușanu și Valeriu Ștefan Zgonea, secretari.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Bună dimineața!

Permiteți-mi să declar deschise lucrările primei părți a plenului Camerei Deputaților de astăzi, parte destinată prezentării intervențiilor și declarațiilor politice ale deputaților.

Sunt înscriși următorii colegi: 17 de la PSD, 11 de la PNL, patru de la PD, opt de la PRM, UDMR nu s-a înscris încă, Partidul Conservator, cinci, Grupul minorităților naționale, doi, Grupul celor fără apartenență politică, unu.

 
Ioan Ghișe - declarație politică intitulată Controlul totalitar asupra profesiilor liberale;

Permiteți-mi să dau întâi cuvântul unui reprezentant al Guvernului, al forțelor care sprijină Guvernul, respectiv domnului Ioan Ghișe, de la PNL.

V-aș ruga pe toți care sunteți și mă auziți să respectați timpul care se alocă unei intervenții, pentru a putea toți colegii înscriși să ia cuvântul, să nu fiu nevoit să vă întrerup.

Aveți cuvântul.

 

Domnul Ioan Ghișe:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Vreau să vă rog să aveți amabilitatea, datorită faptului că declarația mea politică este mai lungă, să citesc doar un rezumat, pentru a mă încadra în timpul alocat și să vă rog să aveți amabilitatea să dispuneți pentru secretariat ca întregul conținut al declarației mele să fie înregistrat ca atare și respectiv plasat pe site-ul Camerei Deputaților ca declarație politică integrală și nu doar rezumatul pe care-l citesc eu.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc pentru inițiativă. Întreaga declarație a dumneavoastră va fi cuprinsă pe site și, desigur, în Monitorul Oficial.

Mulțumesc pentru sinteză.

 
 

Domnul Ioan Ghișe:

Vă mulțumesc.

Doamnelor și domnilor deputați,

Stimați colegi,

Declarația politică se intitulează "Controlul totalitar asupra profesiilor liberale"

Comunismul ca sistem totalitar a avut ca și caracteristică, printre altele, faptul că fiecare cetățean era inclus într-o organizație perfect controlată de către PCR, Miliție și Securitate.

Profesioniștii independenți, în mod special prestatorii de servicii prin practicarea unei profesii liberale, constituiau un grup specific, căruia i se consacra o atenție specială.

La Moscova, în iunie 1946, s-au elaborat Directivele NKVD (devenit KGB, poliția politică sovietică) pentru tarifele din orbita sovietică, inclusiv România. După 1989, aceste Directive, 45 la număr, s-au găsit în arhivele serviciilor secrete din Polonia, Cehia și Bulgaria. Aceste Directive le găsim acționând și azi în România.

Directivele cu numerele 5 și 6:

"5. Trebuie realizată în mod accelerat unificarea tuturor partidelor într-un singur partid, având grijă ca toate rolurile cheie să revină acelor oameni care aparțin serviciilor noastre secrete.

6. Unificarea organizațiilor de tineret trebuie făcută rapid.

De la conducători de organizații locale în sus, în poziții de conducere se vor repartiza oameni desemnați de serviciile noastre speciale."

În cazul de față, analizat, este vorba de unificarea, masificarea și controlarea profesiilor liberale (în locul organizațiilor de tineret sau de partid).

Constatăm că în România, în anul 2007, se continuă a se legifera și obliga toți profesioniștii domeniilor specifice profesiilor liberale să se înregimenteze forțat în unice asociații profesionale pe țară (numite generic Corpuri profesionale). Cine nu este integrat (înscris și recunoscut ca membru) în Corpul profesional instituit prin lege nu își poate practica profesia.

Această stare de fapt încalcă și restrânge drepturile constituționale ale persoanelor de liberă asociere (art. 40 (1) din Constituția României) și libera practică a unei profesii (art. 41 (1) din Constituție).

Nu întâmplător, la sfârșit, toate Corpurile profesionale ale profesiilor liberale sunt unite în UNPLR (Uniunea Națională a Profesiilor liberale din România), condusă de un cetățean străin, cu dublă identitate și dublă cetățenie, printre care și română.

În fapt, ceea ce se întâmplă în domeniul profesiilor liberale prin legile speciale ale Corpurilor profesionale reprezintă practici anticoncurențiale evidente, cunoscute și definite ca prezervarea domeniului și bariere de intrare pentru obținerea unor câștiguri maximale prin anihilarea concurenței.

Efectele acestei stări de fapt sunt servicii de slabă calitate, cunoscutul efect de monopol la care se adaugă prețuri și tarife impuse care se sustrag legilor pieței, a cererii și ofertei și se creează nedreptate socială.

Toate acestea se petrec prin legi care, de fapt, ar trebui să aibă ca scop întărirea democrației, economiei de piață, satisfacerea binelui public și asigurarea condițiilor de manifestare a pieței libere ca bază a progresului economic și social.

Apar câteva întrebări cheie:

  1. De ce trebuie ca, în mod forțat și prin încălcarea drepturilor constituționale de liberă asociere și liberă practică a unei profesii liberale, să fie forțați să facă parte din aceeași (și unica!) asociere, toți profesioniștii unui domeniu sau unei profesii liberale?
  2. De ce nu se permite ca, în baza legii cadru a asociațiilor (Legea 246 din 2005, care modifică și aprobă OG 26 din 2000) să se asocieze cetățenii în mod liber în asociații profesionale, oricâte, persoane juridice, fără scop patrimonial, apolitice etc.?

Apare o dublă reglementare: una pentru recunoașterea personalității juridice a asociațiilor și fundațiilor (în general ONG-uri), cărora li se aplică baza legală menționată mai sus și, eventual, ulterior, după minim trei ani de activitate, li se recunoaște caracterul de "utilitate publică", iar altă reglementare se aplică pentru Corpurile profesionale (unice și obligatorii!?), constituite prin lege, care sunt recunoscute ab initio persoane juridice de utilitate publică, înainte de a se înființa, iar personalitatea lor juridică nu este consfințită prin hotărâre judecătorească?

Ba mai mult, li se stabilește, prin lege, și sediul și formele și structura de organizare și a organismelor de conducere, ele fiind asociații private!?

Cui folosește această discriminare și ambiguitate legislativă?

  1. De ce registrul persoanelor care practică profesii liberale este constituit și ținut de către Corpul profesional, asociație privată!? Și nu de către stat, care, conform art. 116-117 din Constituție, trebuie să aibă autorități publice de specialitate?
  2. Cui folosește și pentru ce acest monopol privat asupra datelor despre prestatorii de servicii prin practicarea profesiilor liberale?
  3. De ce o mulțime de fruntași politici ai partidelor fac parte din conducerile pe țară ale acestor Corpuri profesionale încă de la înființarea lor?
  4. De ce tocmai acești politicieni sunt inițiatorii și susținătorii legiferării unor asociații private care încalcă și restrâng drepturi constituționale?
  5. Câți bani, cum se gestionează (nu cumva chiar prin evaziuni fiscală sume anule de ordinul zecilor de milioane de euro pe asociație profesională) și în folosul cui?
  6. De ce sunt obligați toți profesioniștii domeniului să plătească cotizații și taxe pentru cursuri obligatorii singurei asociații profesionale din care, dacă nu fac parte, nu pot profesa o profesie liberală pentru care s-au pregătit?
  7. De ce li s-a permis prin lege unor Corpuri profesionale (notarii de exemplu) să își fixeze ei tarife minime impuse pe piață?

Aceste întrebări retorice și altele care pot continua evidențiază:

  • modul neconstituțional de creare și funcționare a Corpurilor profesionale;
  • totalitarismul instaurat prin monopolul impus pe piața serviciilor;
  • controlul total al informației și datelor persoanelor de către asociații private;
  • transferul inadmisibil al unor funcții constituționale ale statului către asociații private (Corpuri profesionale);
  • practicarea de prețuri minime impuse pe piața serviciilor de către unele asociații profesionale și încălcarea principiilor de liberă concurență pe piață;
  • îmbogățirea "imorală" la adăpostul legii discriminatorii a unor privilegiați prin jecmănirea cetățenilor supuși regimului de monopol și tarife minime impuse pe piața serviciilor obținute prin practicarea profesiilor liberale;
  • atât de mulți sunt atât de săraci pentru că atât de puțini sunt atât de bogați;
  • lipsa în legislația românească a definiției conceptului de "profesiei liberală". În ciuda acestui impediment în multe legi se face referire la acest concept care, nefiind definit, lasă loc la foarte multe interpretări abuzive;
  • este imperios necesar să se înceteze inițierea de către ministere a unor OG care să reglementeze modul de organizare și funcționare a unor structuri asociative private, gen Corpuri profesionale;
  • apare ca imediat necesar și obligatoriu să fie abrogate toate prevederile legale care restrâng drepturile constituționale de liberă asociere și liberă practică a unor profesii liberale;
  • statul trebuie să reglementeze prin lege standardele și criteriile după care se poate accede în profesie. Sigur că astfel de reglementări trebuie legiferate de către Parlament după ce Guvernul consultă specialiștii reprezentativi structurilor asociative ale domeniilor specifice;
  • revine, conform art. 116-117 din Constituție, autorităților publice de specialitate rolul să controleze legalitatea modului de exercitare a unor profesii și să sesizeze justiția pentru cazurile de nelegalitate sau mal praxis;
  • este necesară și obligatorie definirea juridică prin lege a conceptului de "profesie liberală" și reglementarea principială prin respectarea drepturilor constituționale de liberă asociere și liberă practică a unei profesii va crea claritate juridică;
  • deschiderea pieței serviciilor prin practicarea liberă a profesiilor liberale v duce la scăderea prețurilor și creșterea calității serviciilor. Acesta este un obiectiv de interes național, consfințit și în programul de guvernare aprobat de Parlament.

Capitolul IV - Mediul de afaceri

"Un guvern puternic nu este acela care dorește să controleze totul, ci acela care știe să renunțe la o parte din puterea lui pentru a da forță pieței și legii. Dezvoltarea piețelor este calea prin care actul de guvernare va îndeplini o seamă de cerințe ale unei economii funcționale de piață: stabilitatea și predictibilitatea mediului de afaceri, utilizarea eficientă a resurselor, libera circulație a forței de muncă, a mărfurilor, serviciilor și capitalurilor, limitarea exceselor birocratice și diminuarea corupției."

Fenomene nocive și efectele lor asupra domeniilor profesiilor liberale și pieței serviciilor în România.

  1. Fenomenul: Lipsa în legislația românească a definirii juridice a conceptului de "profesie liberală";

  2. Fenomenul: Utilizarea unor concepte nedefinite juridic: "organizație profesională și corp profesional".

    Efectul:

    1. se generează confuzie legislativă, interpretări abuzive, sistemul legislativ devine incoerent;
    2. dubla reglementare pentru recunoașterea și înregistrarea persoanelor juridice;
    3. discriminare și privilegii juridice pentru Corpuri profesionale față de celelalte asociații, persoane juridice (recunoscute și înregistrate pe baza Legii 246(2005, care modifică și aprobă OG 26/2000 a asociațiilor și fundațiilor);

  3. Fenomenul: Obligarea, prin efectul legii speciale de reglementare a profesiei, ca fiecare persoană pentru a-și exercita profesia să devină membră în singura asociație profesională recunoscută prin lege.

    Efectul: restrângerea drepturilor constituționale ale persoanelor de liberă asociere și liberă practică a profesiei;

  4. Fenomenul: Controlul totalitar al domeniilor profesiilor liberale și al specialiștilor care practică profesii liberale:

    Efectul: valorificarea în locul autorităților publice de către grupuri private din conducerea asociațiilor profesionale a informațiilor despre persoane și piața serviciilor specifice;

  5. Fenomenul: Crearea monopolului pe piața serviciilor oferite prin practicarea profesiilor liberale prin mecanisme de numerus clausus de restrângere a accesului pe piață și stabilirea tarifelor minime impuse pentru servicii.

    Efectul: Se blochează libera concurență a serviciilor și liberul acces pe piață al noilor veniți și se realizează câștiguri maximale prin deformarea pieței serviciilor.

  6. Fenomenul: Substituirea statului de către asociații private, profesionale, în exercitarea funcțiilor de reglementare și control pe care trebuie să le realizeze autoritățile publice de specialitate, conform Constituției României.

    Efectul: confiscarea și exercitarea în interes de grup a funcțiilor statului, prin îngrădirea libertăților constituționale ale persoanelor în scopul creării monopolului pe piața serviciilor pentru a maximiza profitul în interesul grupului profesional.

Propuneri pentru corectarea acestor stări de fapt:

  • definirea prin lege a conceptului juridic de "profesie liberală";
  • promovarea legii cadru privind profesiile liberale;
  • stabilirea, prin lege, a standardelor și criteriilor pentru practicarea fiecărei profesii liberale recunoscute ca atare;
  • separarea, prin lege, a rolului și funcțiilor autorităților publice de specialitate de rolul asociațiilor private profesionale;
  • abrogarea actelor normative (legi, ordonanțe guvernamentale) care restrâng drepturile constituționale ale persoanelor de liberă asociere, liberă practică a unei profesii și liber acces pe piața serviciilor prestate prin practicarea profesiilor liberale.

Anexa: Extras din presă, 7 mai 2007 - Zairul "Săptămâna financiară", pg. 10.

Articol "CCFR - Un caz al suprareglementării serviciilor profesionale"

"Recomandările OCDE în materie menționează că pentru membrii unei profesii concurența trebuie susținută și nu eliminată.

Atunci când reglementările apar, piața este cel mai bine deservită când există mai multe asociații profesionale în locul uneia singure.

Nu ar trebui să existe înțelegeri de fixare a prețurilor (cum este la noi, cazul notarilor, nn.) sau de divizare a piețelor, care ar putea încălca prevederile Legii concurenței UE.

În timp ce tendința europeană se îndreaptă către reducerea restricțiilor, la noi se procedează împotriva acestui curent, prin intermediul reglementărilor stringente.

În domeniile profesiilor liberale, față de standardele promovate atât de OCDE, cât și de UE, reglementările din România sunt mult mai restrictive.

Singurul domeniu în care ar putea să se manifeste monopoluri impuse de stat este cel al sănătății, deoarece aici consecințele mal praxisului sunt cele mai grave, fiind mai dificil pentru public să evalueze competențele profesionale ale unui anumit individ." - Patrick Leonerd, Tax Partner KPMGB.

Domnule președinte, stimați colegi, eu vă mulțumesc pentru atenție și vă rog, insist, ca întreaga declarație, din care am citit un rezumat, să fie înregistrată ca atare.

Vă mulțumesc.

(Declarația politică a fost consemnată în întregime, conform materialului depus la secretariatul de ședință.)

 
Dumitru Bentu - declarație politică cu titlul Mai;

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc.

V-am promis că va fi publicată.

Are cuvântul domnul Dumitru Bentu, de la PSD și se pregătește domnul Adrian Moisoiu de la PRM.

 

Domnul Dumitru Bentu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Am intitulat declarația politică de astăzi "Mai".

Un observator suficient de avizat și atent ar constata că luna mai a găzduit, de-a lungul timpului, importante evenimente care marchează istoria, oricâtă repetabilitate ar presupune această "magister vitae".

1 Mai este Ziua Muncii; 2 Mai - Ziua Tineretului, 9 Mai - Ziua Independenței de stat a României, 9 Mai - Victoria asupra fascismului, 9 Mai - Ziua Europei. Enumerarea ar putea continua și cu alte date capabile a ne determina să facem recurs la memorie.

Pentru istoria națională, o nouă zi, din cele care aparțin lunii lui florar, vine să se insinueze în conștientul colectiv: 19 mai - data primului referendum organizat pentru demiterea unui președinte. Numele președintelui - Traian Băsescu. Motivul? Conflictul grav sau mai puțin grav cu Constituția pe care a mizat. Osanaiști prezidențiali organizează așa-zise mitinguri de susținere pentru cel care a declanșat lupta strict instinctuală împotriva instituțiilor statului democratic.

Mulți dintre ei poartă cu discreție și venerație sub rever insigna afectivă a partidului înființat la 8 mai 1921 și pe care l-au slujit cu devotament revoluționar, până la data la care oportunismul funciar le-a confirmat garanția că pot deveni democrați sau liberal-democrați.

Între timp, președintele interimar Nicolae Văcăroiu demonstrează pertinent și avizat cum poate și mai ales cum trebuie să se implice, strict constituțional, un președinte. Aceasta spre disperarea bocmanilor și bourenilor, vectori nefericiți ai unui servilism care se transpune, prin paroxismul său, în anticul Persepolis.

Stimați colegi, sunt multe motive pentru care Traian Băsescu nu trebuie să revină. Ar redeschide toate ariile de conflict cu instituțiile pe care pretinde că le respectă: Parlament - Guvern. Celebrul "sine ira et studio" ar rămâne doar un simplu reper bibliografic. Criza politică s-ar relansa cu și mai multă furie.

Iată de ce declarația politică de astăzi se dorește a fi simultan și un apel la rațiune, la responsabilitate, adresat președintelui suspendat. Rămâneți acolo unde vă aflați în acest moment și, din respect pentru poporul pe care spuneți că îl iubiți, încercați un alt drum. Poate reveniți la cel fără pulbere și lăsați Cotroceniul.

Sunteți omul nepotrivit la locul potrivit pentru alții.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule coleg.

 
Adrian Moisoiu - declarație politică intitulată Românismul nu trebuie să piară;

Din partea Grupului Partidului Național Liberal, domnul Emil Strungă a depus la secretariat intervenția domniei sale.

Are cuvântul domnul Adrian Moisoiu și se pregătește, din partea Grupului PD, nu văd pe nimeni. N-ați ajuns încă, domnule Frâncu.

Aveți cuvântul, domnule Moisoiu.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi este intitulată "Românismul nu trebuie să piară".

Mare naiv sunt! Nu am voie niciodată să uit că a existat un tratat care, în iunie 1920, după primul război mondial, s-a semnat la Trianon, în urma căruia au fost delimitate granițele etnice ale Ungariei reale și care a fost perceput, de nobilimea responsabilă de destinul politic al acestei țări, drept începutul unei tragedii istorice de care nu se va dezice niciodată! În acest fel, clasa politică maghiară, formată din nobili de diferite rase și limbi, fără legături de sânge între ei, dar ulterior maghiarizați, și-a identificat soarta, adică prăbușirea privilegiilor seculare, cu totalitatea națiunii maghiare.

Aceasta este oligarhia formată din preoți, publiciști, scriitori, învățători, juriști sau alte categorii sociale, înregimentată la noi în țară în U.D.M.R., sau dincolo de graniță în F.I.D.E.S.Z., care, astăzi, face apel la unitatea poporului maghiar, pretinzându-i solidaritate de destin. Iar obiectivul final al mesajului lor este refacerea Ungariei Mari, prin care se vor înlătura toate nenorocirile individuale sau colective abătute asupra poporului ungar: sărăcia și mizeria, mortalitatea crescândă, alcoolismul, drogurile, sinuciderile etc. și "s-ar corecta injustiția Trianonului", s-ar instala pacea sufletească atât de mult dorită.

Aici trebuie căutat răspunsul la problemele legate de separarea învățământului pe criterii etnice, pe care le credeam depășite de mult, aparținătoare unui trecut pe care îl vrem uitat și care am crezut că au aparținut anilor '90, când, la Târgu Mureș, s-a dat marea bătălie pentru școala românească.

Pentru că revizioniștii știu că numai în școli separate se poate injecta ură și dispreț față de populația autohtonă română, crearea unei mentalități de superioritate, mânuită ca o armă de luptă.

Acesta este motivul recidivării periodice a puseurilor separatiste, de genul celor petrecute de curând la Târgu Mureș, unde conducerea Comitetului de inițiativă "Bolyai"(C.I.B.), organizație care militează, mai nou, după ce nu a avut succes la Universitatea "Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, pentru separarea pe criterii etnice a Universității de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș, a solicitat printre altele:

  • înființarea de facultăți maghiare de medicină generală, farmacie și stomatologie, cu autonomie decizională și financiară;
  • înființarea de grupe maghiare cu predare în limba maghiară în timpul practicii de laborator și a instruirii practice în clinică:
  • angajarea de personal administrativ de etnie maghiară și folosirea limbii maghiare în administrația instituțională etc.

Aici trebuie căutată cauza tuturor supliciilor pe care le rabdă românii din Harghita, Covasna și Mureș.

Mai concret, de această dată am să mă refer la Odorhei, unde, de exemplu, nu există ziare românești, televiziunea locală nu alocă niciun minut populației române, unde liceul românesc "Marin Preda" nu este sprijinit, iar atunci când s-a vrut să se închirieze casa de cultură din localitate pentru un concert cu Tudor Gheorghe, au fost refuzați. Singurii piloni ai comunității românești care au mai rămas sunt biserica și școala românească. Pe acestea se sprijină românii de acolo. Dacă una dintre ele dispare, s-a terminat! Dacă n-ar fi școala, puținii români care mai sunt, ar trebui să-și dea copiii să învețe în altă parte și de aici până la depopularea zonei nu mai este decât un pas.

Și încă ceva deosebit de important: școala aduce copiii de limbă română în zonă datorită parteneriatului cu surorile de la Congregația Inimii Neprihănite "Sf.Iosif", unde 120 de copii din medii sociale foarte sărace, veniți din toată țara, au găsit condiții de cazare, masă și învățătură extraordinare. Este inerent că aceasta dăunează compoziției etnice din zonă, care, în viziunea udemeristă, trebuie să fie exclusiv maghiară. Dăunează autonomiei totale pe care o cer cu obstinație și nu celei culturale, care este doar un motiv. La urma urmei, românii de acolo nu sunt tot cetățeni ai României? Nu sunt plătitori de taxe și impozite față de statul român?

Asupra necesității existenței acestora am vrut să vă atrag atenția prin declarația mea politică de astăzi. Prin politica "pașilor mărunți" pe care U.D.M.R.-ul o promovează, aceste instituții au o viață tot mai grea. România, țara europeană cu cea mai generoasă legislație de protecție a minorităților, nu este în stare să protejeze pe români acolo unde ei sunt în minoritate.

Dumnezeu a făcut ca o casă de copii și un liceu românesc să existe la Odorhei. Noi, parlamentarii, ce facem? În afară de Partidul România Mare a mai luat cineva vreo atitudine? Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului ce poziție promovează în zonă? Dar Ministerul Culturii și Cultelor? Îi invit pe cei doi miniștri de resort amintiți la microfonul Camerei Deputaților pentru a prezenta strategia pe care doresc să o promoveze

Mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Emilian Valentin Frâncu - declarație politică cu titlul La referendum, ca să scăpăm țara de pericolul dictaturii prezidențiale;

Are cuvântul din partea Grupului PNL, domnul deputat Emilian Frâncu.

 

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulată "La referendum, să scăpăm țara de pericolul dictaturii prezidențiale".

PNL recomandă tuturor membrilor și simpatizanților săi, precum și electoratului românesc, să participe în număr cât mai mare la vot și să se pronunțe cu DA pentru demiterea președintelui Traian Băsescu.

Motivațiile PNL sunt următoarele:

  1. Traian Băsescu a fost și va fi un factor destabilizator, el aflându-se în conflict cu Guvernul, Parlamentul, partidele politice și instituțiile statului. Atacând în permanență Parlamentul și partidele politice, care sunt pilonii de sprijin ai oricărui stat democratic, Traian Băsescu dorește să transforme România într-o feudă și să creeze premisele unei dictaturi prezidențiale.
  2. Traian Băsescu a încălcat, în numeroase rânduri, Constituția, amestecându-se în mod grosolan în activitatea instituțiilor administrative și judecătorești, folosind informațiile primite de la serviciile secrete în scop de șantaj și pentru sprijinirea grupurilor sale de interese. Nu dorim ca Parlamentul să se transforme în Marea Adunare Națională.
  3. Traian Băsescu încearcă de 2 ani de zile distrugerea PNL, mai întâi din interior, prin destabilizare, apoi încercând să-l desființeze sprijinind plecarea unui grup de liberali care au format PLD.
  4. Traian Băsescu nu se ține de cuvânt și nu are onoare. Și-a alungat toți colaboratorii, singura persoană de care ascultă fiind Elena Udrea. Este grav când un conducător de țară este influențat într-o așa de mare măsură de o femeie.
  5. A înrăutățit, prin caracterul său impulsiv și imprevizibil, lipsit de orice urmă de diplomație, relațiile noastre politice și economice cu Federația Rusă, Moldova, Ucraina, Franța, Germania ș.a.m.d.

Care sunt argumentele celor care-l susțin pe Traian Băsescu?

A condamnat oficial comunismul.

A trimis la CNSAS toate dosarele de securitate.

Militează pentru votul uninominal.

Este campionul luptei împotriva corupției.

Toate argumentele sunt ori mincinoase ori sloganuri populiste menite să atragă simpatia electoratului.

Să le analizăm pe rând:

Da, Traian Băsescu a condamnat oficial comunismul, dar a întârziat acest lucru un an. PNL i-a cerut, în iunie 2006, să condamne comunismul ca sistem criminal. Răspunsul președintelui a fost că nu poate condamna comunismul și că are nevoie de o comisie. Decizia era politică și era prevăzută în programul Alianței Dreptate-Adevăr, așa încât nu era nevoie de un an de ezitări și amânări pentru a realiza Raportul Tismăneanu.

Să ne amintim și de faptul că la întâlnirea cu Adrian Năstase, Băsescu a spus: "Vai de țara asta care trebuie să aleagă între doi comuniști!"

Da, Băsescu a insistat ca să se trimită dosarele Securității la CNSAS. Din păcate, zilnic aflăm că a păstrat multe din ele în scop de șantaj. Mai sunt multe dosare nepredate și asta creează tot timpul suspiciune. Însuși Băsescu este bănuit că a colaborat intens cu Securitatea ca șef al reprezentanței noastre de la Anvers și în calitate de căpitan de vas.

Referitor la votul uninominal, Băsescu este un mincinos. Până în ianuarie 2007, a fost un adversar pe față al votului uninominal. Atât la școala de vară PD din 2006, cât și în diverse luări de cuvânt, el spunea despre votul uninominal că este "o prostie", că este o "demagogie".

PNL, încă din 1990, s-a bătut pentru votul uninominal. A depus, în această perioadă, trei proiecte de legi și a strâns, de două ori, câte 500 000 de semnături de susținerea acestui concept.

Este tipic pentru Băsescu să-și schimbe opiniile de la o zi la alta și - știind că poporul dorește votul uninominal - să adopte această idee, furată de la liberali.

Oricum, în Parlament, proiectul PNL pentru introducerea votului uninominal, îmbrățișat de Pro Democrația, a fost acceptat până la urmă și de PSD și de PD, așa încât până în iulie probabil va deveni lege.

Traian Băsescu nu are calitatea morală să vorbească despre corupție. El este acuzat penal în două dosare "grele": dosarul Flota și dosarul cu vila din str. Mihăileanu, ocupată abuziv.

În a doua parte a mandatului de președinte au ieșit la iveală jocurile de interese pe care le făcea Băsescu de la Cotroceni prin intermediul oamenilor de legătură. Omul PSD și al PD, Elena Udrea, care a secat bugetul de stat de milioane de euro prin RAAPPS, face acum campanie președintelui. Alți doi oameni de legătură cu mafia asfaltului, patronată din umbră de președinte, sunt Adriean Videanu și Radu Berceanu. De când a fost schimbat Berceanu, conducta de pompat bani spre clanul asfaltului s-a înfundat. A rămas ultima verigă, primarul capitalei, care peticește străzi cu firmele de asfalt de proastă calitate ale șefului său.

Președintele suspendat a nominalizat, zilele trecute, câțiva oligarhi, dar n-a putut să demonstreze nicio implicare a lor în acte de mare corupție. I-a uitat însă pe cei cunoscuți de toți, pe apropiații săi: clanurile Bitner-Cocoș, pe "regii asfaltului", Umbrărescu și Cășuneanu, sau pe faimosul Bucșaru. Și să nu uităm de politicienii prin care s-au realizat marile afaceri din domeniul energiei: Stolojan, Stoica.

Traian Băsescu putea, într-adevăr, să lupte împotriva corupției, dar n-a făcut-o! Ba mai mult, credem noi, a încurajat-o dintotdeauna.

În final, deși nu sunt superstițios, mai am un argument - subiectiv, de data asta - să votez pentru demiterea lui Traian. Este singurul președinte al României care, la depunerea jurământului, nu a fost binecuvântat de patriarh!

Să fie doar o întâmplare că, de atunci, avem parte de inundații, doi ani la rând , de gripă aviară, de alunecări de teren? Acum este secetă? Necazurile se țin lanț!

Pe 19 mai, poate că, prin votul popular, vom scăpa de cel mai mare necaz căzut pe capul românilor - președintele Traian Băsescu.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule coleg.

 
Ștefan Baban - declarație politică cu titlul Risipirea în cele patru zări a forței de muncă românești;

Din partea Grupului PRM are cuvântul domnul Ștefan Baban, iar domnul Paul Magheru a depus intervenția la secretariat.

 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Risipirea în cele patru zări a forței de muncă românești"

În orice oraș din țara asta, indiferent de mărimea sa, anunțurile privind angajările se găsesc peste tot, începând de la afișele puse pe stâlpi și ziduri și terminând cu cele din ziarele locale. Dacă mai adăugăm și faimoasele târguri de joburi, care sunt deja structurate pe anotimpuri, avem deja o imagine reală a ofertei de locuri de muncă din România.

Problema gravă nu o reprezintă solicitările pentru angajări aici în țară, ci cele care sunt pentru străinătate. Oferta pentru acest gen de locuri de muncă este mult spus, din moment ce anunțurile nu indică nicio ocupație, ci doar cuvintele enigmatice "locuri de muncă în străinătate". Nu indică nicio condiție de angajare, niciun nume de angajator ci doar site-uri pentru înscriere. Din start se înțelege că nu sunt necesare specializări, calificări etc., deoarece munca brută și necalificată poate fi făcută de orice amator, indiferent de câte diplome deține. Iar ca tentația să fie și mai mare, anunțurile de acest tip conțin și premii și bonusuri, care vor fi acordate doar celor care se vor grăbi să se înscrie pentru aceste posturi.

Reclama este sufletul comerțului, lucru valabil și în cazul celor amatori să plece în străinătate pentru a munci, deoarece în țară, în opinia lor, nu au unde sau nu sunt la fel de bine plătiți.

Dorința lor este întreținută și de mass-media, care, prin reportaje de scurtă durată, scot în evidență cozile interminabile la sediile angajatorilor străini care au venit în România pentru a căuta, găsi și exploata forța de muncă ieftină și calificată.

Încurajarea plecării la muncă în străinătate a primit, la un moment dat, și un soi de autentificare guvernamentală. Exemplul unui fost ministru al muncii care a găsit ca soluție salvatoare pentru concedierile masive dintr-o zonă industrială autohtonă, angajarea celor disponibilizați în străinătate, este edificator, comentariile fiind astfel de prisos.

Toate acestea denotă indiferența autorităților față de risipirea unei bogății de neasemuit și de nerecuperat: forța de muncă românească, calificată, specializată și dezvoltată. Exodul masiv din ultimii doi ani, a trezit autoritățile din amorțeală și delăsare, ajungându-se la concluzia că studierea acestui fenomen, cu toate implicațiile sale, necesită existența unei structuri separate în cadrul Ministerului Muncii. Astfel spus, deocamdată, forței de muncă îi lipsește tocmai autoritatea ministerială în domeniu.

Promovarea cu asiduitate a muncii în străinătate și, în special, a celei necalificate, nu poate constitui un motiv de greve, pentru că, în loc ca cetățenii să contribuie la dezvoltarea economică a acestei țări, contribuie de fapt la creșterea bunăstării în țările europene. Iar dacă privim și mai profund acest proces, anume stabilirea definitivă în străinătate a forței de muncă până în 35 de ani, nu putem să nu ne gândim ce se va întâmpla în România peste 10-15 ani în ceea ce privește asigurarea acestei resurse, deoarece cei ce sunt acum la 40-45 de ani vor fi aproape de vârsta pensionării. Cine va mai munci, cu cine vor fi înlocuiți cei ce se vor pensiona? Va fi o adevărată dilemă.

Indiferent de câte târguri de joburi se fac într-un an în țară, problema cea mai gravă este reprezentată de lipsa unei campanii naționale în favoarea găsirii, în România, a ofertelor de muncă atât pentru munci calificate, cât și pentru cele necalificate, care deja se caracterizează printr-un deficit de forță de muncă.

Pe cât de active sunt promovarea peste tot și susținerea cu exemple dintre cele mai vioaie și atractive a căilor de plecare la muncă în altă țară, pe atât de reținută, chiar absentă, este promovată oferta pentru cei care ar putea să muncească în România.

Poate că acum guvernanții sunt mulțumiți că nu mai trebuie să-și bată capul pentru a găsi locuri de muncă, soluții salvatoare pentru industria mamut autohtonă, căi de reducere a ajutorului de stat pentru cei ce nu muncesc (care sunt destul de multe și grevează tot bietul contribuabil). Dar s-ar putea ca, peste 4-5 ani, să-și bată capul ca să asigure forța de muncă pentru supraviețuirea economiei românești. Importul de muncitori din Moldova, China și alte țări bananiere nu este deloc eficient, cazul de la Bacău demonstrând aceste afirmații.

Întrebarea care va fi pe buzele tuturor românilor, care au rămas în această țară, va fi una dureroasă, iar răspunsul, dacă va exista, va fi plata seninătății cu care autoritățile, indiferent de culoarea și doctrina lor politică, au încurajat migrația forței de muncă.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule coleg.

 
Aledin Amet - declarație politică intitulată 18 Mai 1944, ziua tragică din istoria tătarilor crimeeni;

Din partea Grupului minorităților naționale domnul Aledin Amet, se pregătește, din partea PNL, domnul Andrian Mihei.

 

Domnul Aledin Amet:

Bună dimineața!

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: "18 Mai 1944, ziua tragică din istoria tătarilor crimeeni".

18 mai 1944 reprezintă, pentru națiunea tătară, data când s-a încercat distrugerea ființei sale naționale. Atunci, în acea zi, aproape jumătate de milion de oameni a fost evacuată, cu forța, din Peninsula Crimeea, ținut căruia tătarii îi spun țară. Pentru autoritățile comuniste sovietice nu a conta deloc faptul că, în proporție foarte mare, printre cei năpăstuiți, se aflau bătrâni și copii.

Istoria tătarilor, ca și istoria tuturor popoarelor lumii, este alcătuită din triumfuri și drame. Dar ceea ce s-a petrecut cu acești oameni, la data de 18 mai 1944, depășește, cu siguranță, granița rațiunii, oferind, din păcate, imaginea forței nesăbuite. Nesuportând condițiile inumane din vagoanele pentru animale, mulți, foarte mulți dintre cei oropsiți au pierit pe drum. Cum a fost posibil să se dorească, în urma unor raționamente politice iresponsabile, încercarea de anulare a existenței unei națiuni? Și cum poate fi apreciată altfel decât meschină acțiunea de depopulare a elementului tătăresc din Peninsula Crimeea, în condițiile în care bărbații se aflau pe front, luptând în cadrul armatei sovietice?

Oamenii creează faptele, iar istoria le consemnează. Timpul, însă, întotdeauna, desființează conjuncturile.

Drept dovadă, cei rămași în viață sau urmașii celor deportați se reîntorc în Crimeea. Opțiunea este una singură, simplă dar esențială: păstrarea identității ca națiune.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc.

 
Andrian Sirojea Mihei - declarație politică cu titlul Un copac este cunoscut după fructele sale;

Domnul Andrian Mihei și se pregătește domnul Pupeză de la P.S.D.

 

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi este intitulată "Un copac este cunoscut după fructele sale".

Astăzi, începând din 1994, conform hotărârii Adunării Generale a Organizație Națiunilor Unite, se sărbătorește Ziua Internațională a Familiei, zi care, la propunerea Institutului Român pentru Drepturile Omului, susținută de Patriarhia României, a devenit oficial și Ziua Familiei Române.

Încă din momentul în care doi tineri își unesc destinele, ofițerul stării civile le spune că "În România statul ocrotește căsătoria și familia, el sprijină, prin măsuri economice și sociale, dezvoltarea și consolidarea familiei."

Oare aceste cuvinte mai au înțelesul propriu? Oare măsurile economice și sociale reușesc să protejeze familiile din România și să le sprijine dezvoltarea? Oare familiile din această țară care trăiesc în sărăcie extremă sunt acoperite corespunzător de măsurile de protecție socială? Oare nu este imperios necesară o politică demografică coerentă și susținută prin acțiuni corespunzătoare? Ce măsuri se iau pentru a se stopa fenomenul de emigrare? Câte familii sunt despărțite și câți copii sunt lăsați de izbeliște de către părinții plecați la muncă în diverse țări și ce măsuri se iau pentru a stopa acest fenomen sau măcar pentru a proteja respectivii copii? Toate aceste probleme (și nu numai) trebuie să ne frământe cu adevărat, atunci când vorbim despre ocrotirea familiei.

Și nu am pomenit încă de restul problemelor cu care familiile din România se confruntă și pentru care nu există încă un suport concret și coerent: violența în familie, abandonul familiei, violența în școli, traficul de femei, exploatarea muncii la negru a minorilor.

Dacă luăm în considerare evoluția demografică negativă, principalele cauze pe care le vedem cu ușurință sunt scăderea drastică a natalității, nivelul înalt al mortalității generale, emigrarea masivă, lipsa dorinței familiilor tinere de a avea copii sau dorința de a avea doar unul sau maxim doi etc., toate acestea pe fondul instalării unui proces de îmbătrânire, care are ca și consecință creșterea ratei de dependență, factor de împovărare a populației active încadrate în muncă.

O altă problemă deloc de neglijat este cea a accesului tinerelor familii la o locuință, problemă care în ultimii ani s-a acutizat. Resursele scăzute ale populației, în special ale tinerilor, atenționează asupra necesității lansării unui program de construcții de locuințe sociale și de susținere financiară a unor categorii de populație în scopul soluționării adecvate a accesului la o locuință. Din cauza imposibilității accesului la o locuință, mulți tineri tind să nu dorească sau să amâne întemeierea unei familii. Deseori, chiar dacă o întemeiază, concepția unui copil este, de asemenea, amânată din aceste motive, plus cele legate de nivelul de trai, de salariile mici sau de lipsa locului de muncă. Și astfel, nu se poate să nu te întrebi dacă măsurile de sprijin și protecție existente sunt eficiente, dacă au în vedere marea masă a tinerilor și a familiilor lor.

Amploarea și complexitatea problemelor cu care se confruntă familiile cu copii versus lipsa de resurse și deficitul de reformă a actualelor mecanisme de suport social pentru familiile cu copii trebuiesc compensate prin elaborarea unei concepții strategice clare și a unui program de acțiune pe termen scurt, mediu și lung, în legătură cu formele de suport pentru familiile cu copii mici și, în mod special, de rezolvare a numeroaselor probleme care apar în relația dintre participarea mamei pe piața muncii și îngrijirea copilului mic, finanțarea publică a acestor acțiuni, suportul instituțional, prin refacerea sau construirea de creșe și grădinițe de stat, dezvoltarea unor servicii de asistență profesională pentru familiile cu copii și altele.

Mai ales în familie tinerii își însușesc adevăratele valori, iar existența familiei, educația, sprijinul și suportul pe care copii îl găsesc din partea părinților, consolidează caracterul acestora, formându-i ca oameni. De aceea, rolul familiei este extrem de important în dezvoltarea societății și tot de aceea familia, ca instituție, trebuie sprijinită de către stat. Măsurile pe care noi, astăzi, le luăm sau nu le luăm pentru a proteja copiii și familiile, poate că nu se văd astăzi, însă cu siguranță se vor vedea peste câteva decenii. Eu consider că este datoria noastră morală să privim în viitor, să luăm acum măsurile care să asigure generațiilor următoare continuitate, siguranță și accesul la un trai mai bun din toate punctele de vedere.

Din toate aceste motive, fac apel către dumneavoastră, stimați colegi parlamentari, și către actuala guvernare, să tratăm cu mai multă responsabilitate și seriozitate problemele familiilor din România și, în luarea deciziilor, să ne gândim permanent la generațiile viitoare, cărora trebuie să le pregătim un teren propice pentru a se dezvolta și a crește România spre a deveni o țară unde în fiecare familie domnește armonia și bucuria și unde nici o familie nu e despărțită pentru că părinții pleacă din țară pentru a câștiga bani mai mulți altundeva, deoarece aici nu au șanse.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc, domnule coleg.

 
Viorel Pupeză - declarație politică cu titlul A pus totul pe o singură carte, la cacialma!;

Are cuvântul domnul Costache Mircea și se pregătește... a, pardon, nu, nu. Domnul Viorel Pupeză, din partea P.S.D., apoi domnul Costache Mircea și apoi domnul Macaleți de la P.S.D.

Aveți cuvântul, domnule Viorel Pupeză.

 

Domnul Viorel Pupeză:

Bună dimineața, domnule președinte.

Declarația politică se intitulează "A pus totul pe o singură carte, la cacealma!"

În art.80 din Constituție se prevede că președintele României reprezintă statul român și este garantul independenței naționale, al unității și al integrității teritoriale a țării.

De asemenea, se mai spune în legea fundamentală că președintele României veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice. În acest scop, președintele exercită funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate. Doar atât ar fi trebuit să învețe și să respecte președintele Traian Băsescu, dar nici lecția aceasta nu și-a făcut-o. "Pun totul pe o singură carte!", a spus Traian Băsescu, dar probabil că nu se gândea la Constituție.

El a promis că va fi garantul independenței justiției, că va reprezenta oamenii în relația cu instituțiile statului, că va veghea la realizarea celor mai importante obiective de politică internă și internațională, dar și că va fi "un adversar neîmpăcat al corupției la nivel înalt". Până acum nu a obținut absolut nimic din ceea ce a promis, în schimb a pierdut ceea ce avea, posibilitatea de a face ceva bun la președinție.

Lumea își pusese mari speranțe în venirea la putere a unei Alianțe conduse de un Băsescu care promitea țepe pentru cei care au adus țara la un nivel redus de moralitate politică și economică. Dar electoratul a rămas numai cu țeapa, de parcă experiența guvernării C.D.R. nu era suficientă, guvernare minată și compromisă tot de un Traian Băsescu.

De fapt, Traian Băsescu a generat momente tensionate, contraproductive din punctul de vedere al interesului național și care, până la urmă, nu pot fi altfel taxate decât gafe prezidențiale. Contrar promisiunilor sale, justiția a fost controlată de apropiații lui pentru că a pornit cercetări numai împotriva adversarilor politici.

În ciuda numeroaselor scandaluri, cu "asfalturi", borduri și energie, apropiații săi nu au nicio problemă, ba mai mult, sunt simboluri ale luptei împotriva corupției și a oligarhilor, un astfel de standard fiind și Elena Udrea. Traian Băsescu a ajuns în situația în care nu mai poate comunica corect și deschis cu celelalte structuri de putere statală, nu mai poate exercita rolul de arbitru neutru în relațiile dintre partidele aflate la putere.

Se laudă peste tot că a condamnat crimele comunismului, dar nimic din trecutul sau prezentul lui nu-l prezintă ca pe un anticomunist. Nu are nicio compasiune pentru victimele regimului comunist, nici măcar nu-i înțelege. Chiar el spunea: "ce păcat că românii trebuie să aleagă dintre doi comuniști". Mai devreme sau mai târziu, acest exponent fidel al "sistemului ticăloșit" va fi perceput de către cei ce azi îl consideră, încă, o victimă ca un veritabil apărător al "băieților deștepți".

Băsescu este într-adevăr o victimă, dar a propriei politici. El este un individ care se vrea mereu în frunte, dornic de putere absolută, încât să elimine din anturaj pe toți care ar putea reprezenta cât de cât un factor concurențial și să se înconjoare cu personalități servile, fiind populist în exprimare și manifestări. El inspiră încredere maselor, dar cade în penibil în relațiile cu oamenii cu adevărată greutate.

Orice român, în orice moment, poate reda din memorie fapte, poante, citate și "faze" care l-au făcut pe Traian Băsescu "cool": fesul de la Valea Oltului, vizitele la pod, Golden Blitz + Becali, semințe la meci, fuste țigănești și geamparale la o bere pe malul mării, mașina condusă de unul singur în miez de noapte, ironii, hăhăieli, intervenții în talk-show-uri și emisiuni... Dar, oare câți români pot face același lucru și când e vorba despre citate și fapte ale aceluiași om referitoare la politica de stat? De câte ori, cu ce ocazii, în ce împrejurări și în companie ne-a făcut domnul președinte să ne simțim mândri că suntem români și că îl avem chiar pe dânsul președintele României ?

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc, stimate coleg.

 
Angela Buciu - declarație politică intitulată Imaginea României văzută din tren;

Vă rog să-l anunțați pe colegul dumneavoastră, domnul Costică Macaleți să vină.

Are cuvântul domnul Costache Mircea. Doamna Angela Buciu, atunci, din partea Grupului parlamentar al P.R.M.

 

Doamna Angela Buciu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică este intitulată "Imaginea României văzută din tren".

În cele ce urmează o să vă relatez impresiile rezultate în urma deplasărilor mele cu trenul în zonele periferice ale capitalei noastre și în județul Ilfov.

Recent, prin aderare, ne-am dobândit calitatea de cetățeni europeni, dar după contactul cu realitatea zonei la care fac referință, nu știu dacă onorăm acest statut. Acum, când acest titlu are un caracter de masă, locuitorii din spațiul Uniunii Europene, deci și în din România, ca stat cu drepturi depline, suntem invitați să ne manifestăm și comportăm în orice împrejurări ca cetățeni europeni. Mândria de a fi român primește o aură prin demnitatea de a fi european, însă, de la iluzie la realitate, calea este lungă. Iar în mare măsură, deocamdată, ne simțim europeni de periferie.

Imaginea României în ochii unui cetățean străin care ne vizitează țara pe traseele spre capitală și spre obiectivele turistice și de agrement, este adesea, dezolantă.

Recent, sărbătorile de 1 Mai s-au soldat cu devastarea trenurilor de călători pe traseele turistice (geamuri sparte, canapele rupte, distruse și încrustate cu mesaje de amor). Dezastrul apare în special în trenurile și pe traseele care pleacă din București iar aceasta se repetă după fiecare ocazie care mobilizează turiști către mare sau munte. La întoarcere, trenurile arată ca după război. Comportarea este identică și pe stadioane.

Personal m-a șocat imaginea dezolantă pe care o oferă gunoaiele din preajma capitalei și din județul Ilfov, de la Chitila până la București, dar și pe traseele căilor ferate și a șoselelor înspre locurile de agrement, fapt ce-i determină pe turiștii străini să ne ocolească.

Poluarea cu PET-uri, deșeuri menajere, rumeguș, provine de la gospodăriile cetățenilor din comunele riverane și chiar de la agenții economici care funcționează în aceste localități, dar și de la călătorii care le aruncă din tren.

Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuinței, cât și Primăria Capitalei, dar și Primăriile din zonă dovedesc neputință în stăvilirea invaziei gunoaielor. Aceștia, deși au legea de partea lor se dovedesc depășiți de probleme.

Ce a făcut Ministerul Mediului în acest sens? Ce măsuri a luat și cum s-au rezolvat acestea?

Instituția cea mai autorizată, în condițiile Legii să apere mediul este Guvernul. Printre capitolele negociate la intrarea în UE, cel privitor la mediu ridica serioase atenționări. Pentru reglementarea acestora, trebuie intervenit energic, pentru a rezolva această problemă arzătoare și extrem de importantă pentru noi toți.

Sunt convinsă că și europenii doresc să vadă o Românie compatibilă cu lumea în care trăiesc ei, iar noi va trebui să facem ceva să nu-i dezamăgim!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc.

 
Costache Mircea - despre vremurile de bejenie pe care le trăim;

Urma domnul Costică Macaleți din partea PSD-ului. Văd că a ieșit, v-aș ruga să-l invitați.

Până când vine domnul Macaleți, domnul Costache Mircea din partea P.R.M.

 

Domnul Costache Mircea:

Vă mulțumesc, domnule președinte pentru cuvânt.

Se pare că elanul unor colegi care, până mai ieri, făceau coadă la microfon pentru a-și exprima puncte de vedere referitoare la momentul pe care îl trăiește țara, în prag de referendum național, se pare că acest elan s-a cam diminuat vizibil și asta înseamnă marele curaj al marilor bărbați politici care sunt în consonanță cu decadentismul generalizat care caracterizează societatea românească. Le adresez colegilor mei îndemnul de a-și încheia mandatul cu demnitate.

Eu o să spun câteva cuvinte, atât cât îmi veți permite, despre vremurile de bejenie pe care le trăim. Nu știu cum vor consemna istoricii sau analiștii viitorului starea de lucruri din aceste vremi, pentru că nu știu cine și cu ce-i va mânji la vremea aceea, ca să fixeze în timp legitimitatea perpetuării aberației ori oportunitatea urmării dezmățului decerebrat. Fapt este că sunt sfătuitori bine plătiți ai celui temporar suspendat din funcția de președinte, dar fatalmente definitiv suspendat de la realitatea națională și socială românească, și de aceea consider că nimeni nu-i contestă talentul anarhistului iremediabil, care urlă acum prin piețele marilor orașe, de a minți cu naturalețe, cu aceeași naturalețe cu care respiră și de a promova instigări la violență din postura de mediator între instituțiile statului în care nu s-a simțit niciodată confortabil. Lucrul pe care știe să-l facă cel mai bine respectivul este să-și construiască mereu adversari din aceleași prototipuri umane și din aceleași arhetipuri, precum acelea care îl înconjoară. Se luptă cu hoții, înconjurat de hoți, se luptă, zice el, cu corupții, înconjurat de corupți, el însuși exponent de frunte al celor înzestrați cu tupeul fără margini al jefuitorului care arată spre alții, al hoțului care strigă "hoții".

Iată câteva dintre delicatesele oferite azi observatorilor neutri ai fenomenului politic național. Iată cu ce-i momește promotorul "axei dezaxatului" pe susținătorii săi plimbați cu autocarele de la Constanța la Iași și de la București la Cluj ,cu scopul de a induce cetățenilor ideea marii susțineri, chipurile, de care s-ar bucura "etilicul agresiv".

El le spune, printre altele, concetățenilor că cei 322 care au avut, unii, poate, interesul, alții, curajul și patriotismul de a i se opune, că au nici mai mult, nici mai puțin decât ca religie furtul. N-o să avem niciodată timp destul să demonstrăm că un descreierat bețiv și afemeiat, hoț și prăduitor, putred de bogat, de corupt și de vicios, nu are dreptul moral să spună că unul ca mine, de exemplu, fără averi, fără conturi, fără mașini, reprezentant al celui mai dur segment social al dezmoșteniților, tâlhăriți și umiliți de pirații economiei de junglă, are ca religie furtul. Sau este un oligarh al tranziției. Pentru această insolență, vă rog să-i urmăriți destinul și să-l compătimiți. Domnul nu bate cu parul.

El îi trimite pe cei 322 care au îndrăznit să i se opună, să coboare în subteran cu lămpașele și se crede spiritual. Spiritual, fără să fi citit în viața lui altceva decât etichete de pe sticle de băuturi.

Cu alte cuvinte, mă trimite și pe mine în subteran. Eu, în contrapartidă, o să-l trimit în altă parte.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc, domnule coleg.

 
 

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D. a depus în scris domnul Costică Macaleți și domnul Gheorghe Chiper.

Dacă mai dorește cineva să intervină din cei prezenți? Mulțumesc.

În această situație, vă rog să-mi permiteți să declar închisă partea întâi a ședinței noastre de astăzi. Va începe, la ora stabilită, ședința în plen dedicată dezbaterilor proiectelor legislative înscrise pe ordinea de zi de astăzi.

Vă mulțumesc.

 
  Alecsandru Știucă - declarație politică: Glasul pământului, ignorat de guvernarea portocalie;

Domnul Alecsandru Știucă:

Declarație politică: «"Glasul pământului", ignorat de guvernarea portocalie»

Într-o țară în care disputele și scandalurile politice se află pe prima pagină a ziarelor de doi ani și jumătate, de când "defuncta" Alianță D.A. a preluat puterea în România, singurele preocupări ale guvernanților au vizat împărțirea funcțiilor și a beneficiilor aduse de acestea.

Agenda politicienilor a devenit din în ce mai diferită de agenda cetățeanului de rând. Nevoile și necazurile oamenilor nu au reprezentat o prioritate pentru guvernanți.

Un exemplu ilustrativ în acest sens vizează domeniul agriculturii, unul dintre sectoarele tradiționale ale economiei românești. Dacă în perioada interbelică România era considerată "grânarul Europei", fiind una dintre cele mai mari producătoare de cereale din lume, la ora actuală situația în agricultură este catastrofală.

Din cauza secetei prelungite, culturile sunt uscate aproape în totalitate. Deși dorim și pretindem că avem o agricultură de nivel european, în zonele unde nu există sisteme de irigații, oamenii disperați cară pe câmp butoaie cu apă, ca în perioada antebelică, încercând să mai salveze culturile care le pot asigura mijloacele de subzistență.

Dacă în perioada 2001-2004, guvernarea s-a preocupat de îmbunătățirea și funcționarea sistemului de irigații, subvenționând aducțiunea apei pe canalele de irigații, astfel încât producătorii agricoli plăteau doar apa utilizată pentru udarea terenurilor, din anul 2005 situația s-a schimbat radical.

La ora actuală, în zona agricolă cea mai fertilă a țării, în Câmpia Bărăganului, profitând de monopolul pe care îl are, societatea de furnizare a energiei electrice RENEL Dobrogea impune Organizațiilor Utilizatorilor de Apă pentru Irigații niște condiții înrobitoare și greu de acceptat, pentru a le furniza energia electrică necesară aducțiunii de apă pe canalele de irigații. Astfel, pentru montarea unui transformator de electricitate în primăvara anului 2007 și pentru demontarea lui în toamnă, se solicită utilizatorilor de apă pentru irigații impresionanta sumă de 9.800 de lei, urmând ca în anul viitor această sumă să crească.

De asemenea, se solicită înainte de montarea transformatoarelor electrice constituirea unor garanții de către viitorii consumatori de energie electrică, deși conform legislației actuale aceste garanții se pot constitui numai pentru consumatorii rău platnici.

Subvenția dată de Guvern este una infimă, în condițiile în care din ea trebuie plătită apa consumată, montarea transformatoarelor electrice, reparațiile hidranților, consumul de energie electrică etc.

În ultimii doi ani, "glasul pământului" este ignorat cu desăvârșire, guvernarea portocalie, demonstrând faptul că agricultura, ca atâtea alte domenii, nu reprezintă o prioritate națională.

Din nefericire, promisiunea făcută românilor în anul 2004 de președintele suspendat și Alianța portocalie, aceea de prosperitate, de asigurare a unui trai decent, de nivel european, de a "trăi bine!", se dovedește a fi o mare și cruntă dezamăgire.

  Andrei Dominic Gerea - declarație politică cu titlul Discurs european;

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Discurs european"

Acum doi ani de zile credeam că dacă România va intra în Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, vom începe, în sfârșit, să culegem roadele a ceea ce însemnat Revoluția din decembrie 1989. După 50 de ani de dictatură crâncenă și 17 ani de tranziție dureroasă, România s-ar fi întors acasă, în Europa, cu sufletul, căci fizic nu a părăsit-o niciodată.

Speram pe-atunci că vom putea respira cu toții alt aer, că vom putea să ne ocupăm fiecare dintre noi de crearea unui viitor pentru noi înșine și implicit pentru această țară. Aveam toate premisele să o facem: am fi fost parte a clubului select al țărilor cu democrație avansată, cu o economie de piață consolidată, o țară liberă în care merită să trăiești. Mi-aș fi dorit că după aderarea României la Uniunea Europeană să lucrăm cu toții la integrarea ei, sub toate aspectele, în ceea ce, cu mare pompă numim, familie europeană. Nici în cele mai negre coșmaruri nu aș fi bănuit pe-atunci că momentul 1 ianuarie 2007 va fi pentru unii semnalul că au voie să scoată din cripte stafiile trecutului.

Nu mi-aș fi dorit să vorbesc astăzi nici despre referendum, nici despre Traian Băsescu, nici despre alte subiecte goale de sens ce nu aduc nimic constructiv nici măcar la nivel de dezbatere pe scena publică românească. Mi-ar fi plăcut să amintesc doar despre ce au făcut până acum Guvernul României și Partidul Național Liberal. Să vă vorbesc despre tot ceea ce avem de făcut de-aici înainte, pentru a recupera decalajele care ne separă de statele din Uniunea Europeană. Din păcate, de câteva luni, suntem obligați să asistăm la un circ care n-are nici o legătură cu așteptările românilor.

Europa există și în timp, nu doar în spațiu. Europa veacurilor 14-15 era condusă de despoți (luminați sau nu) care trăiau sub motto-ul lui Ludovic al XIV-lea: ,,Statul sunt eu!". Fără parlamente, fără guverne, fără instituții ale statului de drept, Europa a fost măcinată de războaie și de conflicte interminabile. Și acest lucru a durat până aproape de sfârșitul secolului 20. Democrația europeană a fost amenințată și de oameni care promovau idei de genul ,,Il Duce ha sempre raggione!" (Ducele are întotdeauna dreptate) ca Benito Mussolini și ,,Ein land, ein volk, ein Fuhrer" (O țară, un popor, un Comandant) ca Adolf Hitler. Sau, ca să amintesc de ceea ce am trăit cu toții, de doctrina comunistă, folosită ca armă de opresiune a oamenilor, de îngrădire a libertăților fundamentale, în numele unor utopii, impusă de dictatori ca Stalin, Hrușciov, Mao Zedong sau Nicolae Ceaușescu.

România a plecat de foarte mult timp din acea Europă. România și-a legat destinul de Europa comunitară, de valorile libertăților individuale, de valorile economiei de piața, bazată pe principii concurențiale. România și-a legat destinul de Europa statelor fără frontiere. Din păcate, există unii care, pentru scopul meschin de a mai obține un mandat, sunt în stare să întoarcă România de unde a plecat. Sunt unii care vor să transforme Parlamentul (așa cum e el - cu multe defecte și neajunsuri) din nou în Marea Adunare Națională, în care toată lumea să voteze cum vrea Comandantul.

Sunt unii care speculează cu sânge rece încrederea scăzută a românilor în instituția supremă a oricărei țări, instigând la ,,aruncarea peste balustrada Parlamentului a celor 322 care au votat suspendarea", spunând despre, repet, instituția supremă a statului că e ,, o șandrama, intrată în moarte clinică". Sunt unii cărora nu le pasă de cum este privită din afara țării o astfel de retorică, despre cât de dăunătoare este ea României, sau despre cât de nocivă este la nivelul dezbaterii publice. Sunt unii care vor să existe din nou un singur partid, condus de un Tătuc. Sunt unii care vor să ne întoarcă în bezna dictaturii.

Este adevărat că există nu numai o Europă civilizată, modernă, democratică, unde libertățile fundamentale sunt respectate cu sfințenie, o Europă prosperă, unde cetățenii se simt împliniți și în siguranță. Există și o Europă a ghetourilor, a suburbiilor, unde oamenii trăiesc în sărăcie, mizerie, nesiguranță, în care violența erupe în permanență. Pe la noi, există o Europă de mahala, cu iz de Stambul, în care tupeul, nesimțirea, minciuna, fățărnicia, neseriozitatea sunt valori supreme.

Aceeași oameni, avizi de putere, exploatează cu mult cinism non-valorile acestei lumi, încercând să le impună întregii societăți. Acești oameni vor să ne impună drept slogan zicerea ,, Au crezut că ei sunt stăpânii, iar acum au făcut greșeala enormă să le creeze românilor șansa de a le arăta cine este adevăratul stăpân al României!". Mentalitatea lor este refrenul de manea: ,, Cine e jupânul?, cine e stăpânul? Cine este șmecherul numărul 1?!"

Am vorbit până acum, mereu la plural. Se impune o precizare: unul singur se vrea dictator într-o Românie a trecutului. Restul sunt corul lui de aplaudaci de profesie, care bat din palme frenetic pentru a-și primi nemeritatele recompense. Personajul se cheamă Traian Băsescu și are ca unic scop aservirea tuturor instituțiilor statului în vederea obiectivului măreț de a primi al doilea mandat.

Pentru atingerea acestui scop, este capabil să încalce orice reguli, să calce în picioare pe oricine i se opune, să mintă, să atace fără argumente, să fie un huligan politic. Cred că nu e nevoie să menționez că un astfel de comportament nu este acceptat în Uniunea Europeană, dar nu este acceptabil la nivelul bunului-simț comun. Comportamentului european promovat de PNL, Traian Băsescu i-a opus hăhăiala grețoasă combinată cu declarații fasciste copiate după Mussolini: ,,Eu am întotdeauna dreptate!". Promovării libertăților individuale și a drepturilor cetățenești de către Partidul Național Liberal, Traian Băsescu i-a opus invocarea continuă a conceptului manipulant-abstract de Popor. Vreau să cred că cetățenii și nu poporul vor vota în consecință.

Eu sunt unul dintre cei 322. Nu mi-a fost teamă de votul meu, nu m-a obligat nimeni să votez așa cum am votat, nu sunt corupt, nu am dosar penal, nu fac legi pentru infractori, nu dau rezoluții pentru nimeni. Traian Băsescu are 3 dosare penale, a favorizat grupuri de interese neligitime, a dat rezoluții și directive pentru protejații săi, a făcut tot ce vrea să pună Parlamentului și Guvernului în cârcă. Am votat o dată la suspendare ca deputat, voi mai vota o dată în calitate de cetățean și vreau să cred că pe 19 mai vom putea alege un viitor european pentru România. Dacă nu vom face acest lucru, nu vom mai putea învinui pe nimeni pentru ceea ce trăim în fiecare zi.

  Aurel Gubandru - marcarea Zilei Administrației Publice Județene la Buzău;

Domnul Aurel Gubandru:

În data de 11 aprilie 2007, Consiliul Județean Buzău a sărbătorit, pentru prima dată de la înființarea sa prin alegeri democratice, "Ziua Administrației Publice Județene".

Acest eveniment a fost posibil datorită inițiativei consilierilor P.S.D.. Astfel, data de 11 aprilie a fost declarată, prin Hotărârea Consiliului Județean din 28 februarie 2007, ziua în care se marchează anual activitatea administrativă a județului.

Festivitatea a debutat cu intonarea imnului național și a continuat cu ședința festivă, oferind posibilitatea ca, după 15 ani de la constituirea primului Consiliu Județean ales, toți consilierii județeni, din 1992 până în prezent, împreună cu foștii și actualii președinți și vicepreședinți, prefecți și subprefecți, dar și primarii din județ și directorii instituțiilor publice descentralizate să se revadă într-un cadru festiv, având și posibilitatea de a evoca realizările și de a-și exprima speranțele privind administrația publică.

Au fost amintiți cu această ocazie și cei care au trecut în veșnicie, în amintirea lor păstrându-se un moment de reculegere.

Cei care au luat cuvântul în cadrul festivității au evidențiat contribuțiile pe care le-au avut în realizarea unor obiective de interes public și și-au exprimat speranța că, "punându-se mai mult accent pe nevoile administrative și mai puțin pe cele politice, acest județ ar putea deveni unul cu adevărat integrat în Uniunea Europeana ".

În toate mandatele de până în prezent s-au realizat lucruri importante în județul Buzău, existând încă loc pentru multe altele.

Pentru marcarea evenimentului și pentru ca fiecare să-și amintească de această primă zi a Administrației Publice Județene, a fost tipărit un pliant pe care s-au înscris numele tuturor consilierilor ale căror mandate au fost validate la alegerile din 1992, 1996, 2000 și 2004, pe a cărui primă pagină a fost tipărită stema însușită de Consiliul Județean în ședința din 28.03.2007.

S-a realizat, de asemenea, și o plachetă aniversară, prin care 11 aprilie este oficializată ca Ziua Administrației Publice Județene, conținând tricolorul, stema județului, o cocardă pe care s-a însemnat anul 2007 și ștampila Consiliului Județean, cu semnătura actualului președinte. Fiecare participant la festivitate a primit câte o plachetă și un pliant.

Festivitatea s-a încheiat într-o atmosferă cordială, cu dorința ca, în anii următori, să existe o mai bună prezență și o mai bună organizare.

  Bogdan Cantaragiu - consemnarea unei realități: funcționarii publici din România sunt salariații care au cele mai slabe venituri;

Domnul Bogdan Cantaragiu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi,

Ceea ce vă spun acum nu este o noutate: funcționarii publici din România sunt salariații care au cele mai slabe venituri, raportate la nivelul și calitate muncii prestate, respectiv la nivelul studiilor. Fie că lucrează în cadrul unor autorități publice locale sau în instituții deconcentrate, fie că sunt din ministere, funcționarii au salarii în medie cu 100 - 120 de euro sub media națională.

Așa cum spuneam, aceste informații nu sunt noutăți care să dea pe spate pe cineva. Sunt lucruri care s-au perpetuat de-a lungul timpului și care se știu foarte bine. Numai că lipsa oricăror măsuri clare și concrete pentru a proteja această categorie face ca pe zi ce trece numărul funcționarilor care părăsesc sistemul de stat să fie tot mai mare. A trecut vremea în care visul oricărui salariat era lucrul la stat, într-un post călduț de unde să iasă la pensie fără ca pe parcursul vieții să aibă bătăi de cap. Acum este altfel, iar tinerii sunt mânați de alte gânduri. Vor cariere, vor salarii bune, vor să fie apreciați, vor să urce rapid pe scara profesională.

Numai că statul - și aici mă refer și la autoritățile publice locale, la instituțiile deconcentrate și la ministere - pare a nu înțelege principiile moderne și normale de activitate la locul de muncă. Nici unul din dezideratele tinerei generații nu sunt oferite de sistemul de stat. Funcționarilor publici nu li se oferă, nici măcar de departe, șansa de a avea salarii mari - chiar dacă munca este pe măsură -, nici șansa de a urca rapid pe scara profesională. Dacă într-o firmă oarecare - haideți să ne referim la o bancă - este posibil ca un tânăr să ajungă director la numai 30 de ani, într-o direcție a finanțelor publice, același tânăr nu are nici o șansă. Nu mai vorbim de nivelul salarizării între cele două posturi.

În aceste condiții, nu mai trebuie să mire chiar pe nimeni faptul că numărul funcționarilor publici care își caută un loc de muncă mai bine plătit a crescut îngrijorător în ultimele luni. În câteva luni au plecat din sistem 5.500 de funcționari, în special din domeniul tehnologiei informației și din direcțiile de specialitate ale administrației publice.

Este adevărat, aceste posturi s-au ocupat din nou, însă fluctuația de personal este de-a dreptul îngrijorătoare. Tinerii vin, își îmbogățesc CV-ul și experiența și apoi pleacă la firme care oferă salarii mai decente. În aceste condiții, creșterea eficienței funcționarilor publici este deșartă, este un vis.

Și ar mai fi un aspect asupra căruia poate ar trebui să ne aplecăm. Pe lângă că primesc salarii mici, funcționarii publici au restricții privind angajarea sau colaborarea cu orice alta firmă, așa că nu își pot suplimenta veniturilor cu un al doilea job, chiar dacă ar vrea să lucreze suplimentar. Nu pot colabora în proiecte, nu pot avea venituri suplimentare. Păi să ne mai mirăm că nu vor să rămână în sistemul de stat? Cred că nu!

Vă mulțumesc.

  Costică Macaleți - declarație politică: Costuri nejustificate în căminele studențești;

Domnul Costică Macaleți:

Declarație politică: "Costuri nejustificate în căminele studențești"

Domnule președinte, stimați colegi,

Declarația mea politică de azi se referă din nou la situația din învățământ. S-a vorbit, se vorbește și probabil se va mai vorbi mult despre starea precară în care se găsește infrastructura din învățământul românesc. Sunt probleme cu școlile, cu căminele și cantinele destinate elevilor și studenților. Despre această situație aș vrea să vă vorbesc, fiind, cred, în asentimentul miilor de elevi și studenți care locuiesc în respectivele cămine.

În discuțiile pe care le am în teritoriu, dar și în dezbaterile din Parlament, am întâlnit deseori această problemă care pare să nu-și mai găsească rezolvarea: cea a căminelor studențești. Aproape mereu niște ruine insalubre în care unii "responsabili-aranjori" le vând unor studenților dreptul de a "locui" contra unor sume de sute de euro, căminele studențești din campusurile din toată țara găzduiesc, anual, zeci de mii de tineri care vin să studieze în speranța unei vieți decente, așa cum o merită elitele unei țări. Și ce găsesc studenții noștri acolo: mizerie, ignoranță, corupție și lăcomie!

De curând, o organizație studențească, Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România, a solicitat tuturor universităților din țară, pe baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, să prezinte și să afișeze, pentru informarea tuturor celor interesați, veniturile și cheltuielile aferente sistemului cămin-cantină. Iar răspunsul acestor instituții se lasă încă așteptat. Numai doua universități au răspuns solicitării.

Ne întrebăm ce este de ascuns în acest caz? Probabil că este vorba de faptul că "persoane interesate" umflă nejustificat costul regiei de cămin tocmai pe spatele celor care nu-și permit să plătească: studenții. Este inacceptabilă o astfel de situație! Cum putem să ne numim europeni dacă avem oameni în sistemul de învățământ care profită cu neglijență, nepăsare și lăcomie de banii unei categorii de persoane în formare, pentru care fiecare leu în plus plătit pentru regia de cămin înseamnă o pâine, un bilet de tramvai sau o carte în minus?

Solicit autorităților competente să verifice amănunțit și cu maximum de seriozitate această problemă și, în spiritul transparenței caracteristice democrației și statului de drept, să se pună la dispoziția studenților și tuturor cetățenilor interesați documentele care atestă: sumele provenite din subvenția cămine-cantine, sumele provenite de la studenții plătitori de taxe de cămin și totalul cheltuielilor aferente utilităților și administrării (având ca suport copii ale facturilor de utilități primite de fiecare universitate în parte).

Legea o permite și respectul pentru contribuabil o impune. Nu putem să ținem nimic în spatele ușilor închise și sub vălul ignoranței când este vorba de banii publici.

  Dan Mihai Marian - declarație politică cu tema Investițiile în infrastructura școlară - prioritatea liberalilor vasluieni pentru anul 2007;

Domnul Dan Mihai Marian:

"Investițiile în infrastructura școlară - prioritatea liberalilor vasluieni pentru anul 2007"

La sfârșitul săptămânii trecute, județul Vaslui s-a bucurat de vizita de lucru a domnului Cristian Adomniței, ministrul educației, cercetării și tineretului. Ministrul liberal a sosit în județul nostru după un tur de forță efectuat în județele Galați și Brăila, în care a evaluat stadiul unor investiții în înfrastructura școlară aflate în derulare și a identificat noi obiective școlare care vor beneficia de programe de asistență financiară din partea Guvernului Tăriceanu.

Aceste evaluări, la fața locului, ale necesităților de investiții în infrastructura școlară se derulează în conformitate cu Programul de reconstrucție a sistemului de învățământ din mediul rural prevăzut în Capitolul V din Programul de Guvernare 2005-2008.

Reconstrucția sistemului de învățământ în mediul rural reprezintă o prioritate a guvernării Tăriceanu, iar acest program guvernamental are în vedere următoarele componente:

  • reabilitarea școlilor din mediul rural, construcția de noi școli și dotarea lor cu utilități prin alocații de la bugetul de stat, în sistem de cofinanțare și cu contribuția autorităților administrației publice locale;
  • alocarea distinctă, de la bugetul de stat, a 100 milioane de euro, anual, pentru reabilitarea școlilor și construcții școlare în mediul rural;
  • dotarea școlilor cu materiale didactice și echipamente informatice destinate procesului didactic (calculatoare, softuri educaționale, echipamente multimedia);
  • asigurarea de personal didactic calificat în mediul rural prin sporuri salariale stimulative (incluzând sporul de mediu rural), facilități pentru transport, cazare și stabilizare;
  • organizarea cadrului folosirii pe scară largă a învățământului la distanță (formare continuă, reconversie profesională, etc) de către locuitorii din mediul rural.

În județul Vaslui, vizita ministrului a debutat cu o discuție tehnică desfășurată la Primăria Orașului Murgeni la care au participat primarul orașului, d-l Jenică Panica, prefectul județului, Ioan Zaharia, inspectorul școlar general și alți responsabili cu gestionarea investițiilor din cadrul ISJ Vaslui. Ministrul Cristian Adomniței a subliniat necesitatea întocmirii unor studii de fezabilitate care să fie atașate la cererea de finanțare depusă la minister, fără de care nu se poate avansa nici o sumă de bani din programul guvernamental de reconstrucție a infrastructurii școlare din mediul rural și urban. De la Murgeni, delegația s-a deplasat în localitatea vasluiană Raiu. Aici, autoritățile locale au motivat necesitatea construirii unui corp nou de clădire pentru grădinița și școala din sat întrucât locația actuală în care funcționează școala a fost ridicată din vălătuci în anul 1947, iar în momentul de față este improprie pentru desfășurarea activităților școlare.

În localitatea Sărățeni, ministrul Adomniței a vizitat școala care beneficiază de serviciile unui telecentru care oferă conexiuni de telefonie mobilă și Internet nu numai pentru copii, ci și pentru cetățenii din localitate. În Comuna Vetrișoaia s-a identificat o locație pentru construcția unui școli de arte și meserii (SAM) necesară calificării copiilor în profesii pe care le pot valorifica în cadrul comunității locale.

Periplul ministrului educației, cercetării și tineretului în județul Vaslui a continuat în municipiile Huși și Vaslui, unde s-au indentificat locații pentru construirea unor campusuri școlare care vor cuprinde noi săli de clasă, săli de sport, internate, cantină și garsoniere pentru cadrele didactice tinere.

Prin aceste investiții masive în infrastructura școlară a se urmărește îmbunătățirea semnificativă a condițiilor din învățământul vasluian care, sperăm noi, vor conduce și la creștea calității actului didactic, precum și a performanțelor școlare ale elevilor.

  Bogdan Cantaragiu - referire la situația în care se găsesc persoanele private de libertate la ieșirea din penitenciar;

Domnul Bogdan Cantaragiu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi,

În urmă cu două săptămâni, unul dintre posturile românești de știri a prezentat, într-o emisiune proprie, situația în care se găsesc persoanele private de libertate la ieșirea din penitenciar. Într-o analiză cât se poate de pertinentă, realizatorii emisiunii și invitații lor subliniau cât se poate de clar lipsa de șanse de partea celor care ies din penitenciar.

Trecând cu greu de bariere de conștiință și mentalitate din parte societății și a angajatorilor care refuză să aibă de-a face cu persoane cu cazier, cei mai mulți se văd nevoiți să tragă din greu pentru reabilitare morală și socială. Dintre ei, o bună parte nu are nici cea mai mică șansă, iar drumul către penitenciar și o nouă privare de libertate este forte scurt.

Este adevărat: fiecare pădure are uscăturile ei și trebuie ca societatea să își asume problemele cu care se confruntă. Nu putem însă să nu susținem un sistem de reabilitare și educare mult mai intens decât cel de până acum. Printre persoanele private de libertate ca urmare a săvârșirii unor infracțiuni nu sunt doar "criminali notorii" sau "natural born killers", cum spun americanii. Sunt și oameni care au înțeles că au greșit și vor o altă viață. La ei trebuie să ne gândim. Pentru ei trebuie un alt sistem de educație, de muncă, de sprijin.

Mă gândesc totodată la încurajarea mult mai fermă a angajatorilor care oferă un loc de muncă persoanelor eliberate din penitenciar. Putem merge inclusiv până la a garanta material pentru buna desfășurare a raporturilor de muncă. În fond, dacă un fost pușcăriaș îl fură pe omul care i-a dat un loc de muncă, o bună parte din vină aparține și statului, prin instituțiile sale specializate, care nu a reușit, în perioada de detenție, să îi ofere educația necesară deținutului.

Fără un sistem eficient de sprijin, șansele celui abia ieșit de după gratii sunt aproape nule. Iar probabilitatea de a se întoarce la penitenciar este mare.

Vă mulțumesc.

  Sorin Dan Mihalache - declarație politică cu subiectul Campania unui președinte în derivă;

Domnul Sorin Dan Mihalache:

"Campania unui președinte în derivă"

Campania lui Traian Băsescu, președintele în derivă al României, se concentrează pe manipularea opiniei publice. El duce o campanie de dezinformare sistematică, o campanie menită să inducă idei false, fiind capabil să spună orice pentru a-și salva scaunul de la Cotroceni.

Președintele suspendat Traian Băsescu și-a creionat în mod iresponsabil campania în jurul a 2 mari teme: oligarhia și conexiunea cu Rusia, folosind în discursurile sale aceeași tehnica ca și Fidel Castro. Tema oligarhiei, folosită aproape în toate campaniile electorale revine obsedant în discursul președintelui în derivă, care nu a urmărit combaterea oligarhiei, ci modalitatea de a-și instala propria oligarhie odată cu accesul la Cotroceni. Pentru Traian Băsescu există două categorii de oligarhi: cei pe care îi numește în discursurile din piețele publice și ceilalți pe care îi trece sub tăcere. Traian Băsescu ar trebui să ne spună dacă nu cumva sunt oligarhi și prietenii săi Sorin Ovidu Vîntu, prietenii de la EUROCONSTRUCT care au câștigat contracte de milioane cu statul în ultimii ani sau soțul Elenei Udrea. Acestora nu li se aplică aceeași unitate de măsură?

Pentru a-și întări discursul, președintele în derivă adaugă la tema oligarhiei și conexiunea cu Rusia. Apelul la rusofobie încearcă să atingă o coardă sensibilă a memoriei colective a poporului român, periclitând în mod iresponsabil relațiile internaționale ale țării într-un moment în care toți actorii semnificativi din lume - Uniunea Europeană și Statele Unite - încearcă să construiască o relație de prietenie cu Rusia. Președintele suspendat al României apelează la rusofobie fără a lua în considerare costurile acestui discurs pentru țară. Acest mod de a face campanie disprețuind interesului național, ne arată că de fapt Traian Băsescu este dispus să sacrifice orice pentru a fi reinstalat la Cotroceni.

Noutatea introdusă de Traian Băsescu în cadrul acestei campanii electorale o reprezintă discursul gen Fidel Castro. Dialogul cu mulțimile inventat și utilizat de liderul cubanez a fost folosit pentru prima dată pe 8 ianuarie 1959 într-o tabără militară din Columbia la întâlnirea lui Fidel Castro cu poporul cubanez. Profitând de faptul că discursul era televizat, Fidel Castro înflăcărează masele și întreabă asistența dacă ar trebui sau nu să accepte propunerea guvernului de a deveni comandant șef al forțelor armate. De aceeași tehnică s-a folosit și Traian Băsescu în discursurile sale publice din ultima vreme sperând, poate, că și el va reuși asemenea lui Fidel să mobilizeze masele pentru a putea rămâne la Cotroceni.

Președintele suspendat crede că prin aceste trucuri ieftine reușește să păcălească poporul român, însă de această dată cetățenii și-au dat seama de falsitatea lui Traian Băsescu. El trebuie sancționat, tras la răspundere pentru faptele sale josnice, pentru că nu îi pasă de poporul român, pentru că nu dorește binele românilor, ci își urmărește doar propriul interes.

Nu trebuie să rămânem pasivi și să îl lăsăm pe acest om fără scrupule să își facă în continuare jocul.

  Emil Radu Moldovan - declarație politică cu titlul Până unde merge nesimțirea;

Domnul Emil Radu Moldovan:

Declarație politică: "Până unde merge nesimțirea"

Credeam că am văzut și auzit totul despre tupeul și nesimțirea unor politicieni versați în arta manipulării, însă se pare că m-am înșelat amarnic și că imaginația și mai ales demagogia unora dintre ei nu are limite.

În această categorie se încadrează declarația unui fruntaș al Partidului Democrat, care afirma că, în această săptămână, deși vor fi supuși unor atacuri violente atât ei, cât și președintele Băsescu, nu-și fac probleme deoarece au ca scut poporul.

Să te crucești nu altceva de cât tupeu și lipsă de bun simț dau dovadă unii politicieni!

După ce că au fost trimiși în Parlament și unii chiar numiți în fruntea unor ministere ca să se ocupe de problemele cu care se confruntă populația, cu alte cuvinte ei să fie scutul populației și să facă toate eforturile de care sunt capabili pentru a ajuta populația, observăm cum cu un tupeu fără margini vor să inverseze lucrurile astfel încât populația să fie scutul lor și să îi ajute să-și rezolve toate problemele.

Lucru de o gravitate fără precedent pentru orice om de bun simț din această țară, care constată că, un politician, în loc să-și respecte menirea pentru care a fost ales, începe să emită pretenții de-a dreptul revoltătoare și încearcă să se folosească de populație pentru interesul său personal.

Însă dacă ne uităm atent la toate personajele din jurul lui Traian Băsescu observăm cum pentru toate a devenit o practică uzuală să se folosească de populație pentru realizarea unor scopuri personale. Astfel că pentru acești oameni politici a devenit un lucru normal ca poporul să fie folosit, ori de câte ori este nevoie, pentru atingerea unui scop personal încât, în opinia lor politică s-a schimbat, și populația este acum în slujba politicienilor și nu invers cum este normal.

În aceste condiții, domnilor moraliști autointitulați și veșnici apărători ai președintelui suspendat, până unde veți mai continua cu tupeul și nesimțirea?

  Lia Ardelean - declarație politică având ca subiect activitatea parlamentară a lui Traian Băsescu;

Doamna Lia Ardelean:

Autodeclarat cel mai mare iubitor al poporului român, Traian Băsescu este autorul unei performanțe rare în istoria Parlamentului României, pe care puțini dintre români o cunosc. Sunt convinsă că marea majoritate a oamenilor întărâtați de președintele suspendat împotriva celor 322 de parlamentari care au cutezat să voteze pentru liniștea țării nu știu că Traian Băsescu a sfidat pur și simplu Parlamentul, în cele două mandate ale sale de deputat.

Cifrele de pe site-ul Camerei Deputaților stau mărturie în acest sens. Astfel, în legislatura 1992-1996, deputatul Băsescu a avut șapte luări de cuvânt în plen. Trei dintre acestea au fost declarații politice, într-una din ele anunțându-și demisia înainte de termen. În același mandat, Traian Băsescu a formulat două întrebări către Guvern, una referitoare la soarta unor nave încărcate cu zahăr, și cealaltă despre accidentul unei nave sub pavilion panamez și dispariția echipajului.

În legislatura 1996-2000, în care a deținut concomitent și funcția de ministru al transporturilor, deputatul Traian Băsescu s-a "remarcat" doar prin 29 de luări de cuvânt în plen, în 25 de ședințe. Majoritatea covârșitoare a acestora au fost prezentări de răspunsuri la întrebările adresate membrilor Guvernului și intervenții la dezbaterile asupra proiectelor de Lege ale bugetului de stat din anii respectivi. Acestea sunt cifrele seci ale activității deputatului Traian Băsescu în cei aproape opt ani de "prezență" în Parlamentul României.

În aceste condiții, cred că nu mai trebuie să mire pe nimeni faptul că președintele suspendat are o aversiune furibundă la adresa forului legislativ al țării. Pentru un ales care a sfidat această instituție fundamentală a statului de drept și a democrației, violența limbajului la adresa parlamentarilor care au votat pentru suspendarea sa pare firească.

Este clar că Traian Băsescu nu are nimic în comun cu valorile unui parlamentarism autentic și nici nu este în stare să respecte spiritul democratic al luptei politice. Cred că mulți dintre parlamentarii care au votat suspendarea sa au în doar doi ani și jumătate de mandat mai multă activitate decât a avut Traian Băsescu în opt!

Eu personal am conștiința împlinită din acest punct de vedere și nu voi accepta să fiu bălăcărită de un om obsedat de putere și incapabil să recunoască meritele altora.

  Emil Strungă - declarație politică referitoare la Canalul Bâstroe, un pericol ecologic și economic pentru România;

Domnul Emil Strungă:

"Canalul Bâstroe, un pericol ecologic și economic pentru România"

Așa cum au anunțat oficialitățile de la Kiev, canalul de navigație Bâstroe a fost inaugurat luni, 14 mai 2007, în ciuda protestelor României și a vehementelor reacții pe plan internațional.

Administrația centrală ucraineană a trecut cu nonșalanță și nepăsare peste protestele venite din toate direcțiile. În avanpremiera inaugurării canalului, au fost efectuate teste de navigație pe canal, care au produs chiar și blocarea unei nave.

România, direct afectată de acestă inițiativă a vecinilor, a afirmat la Berlin, prin vocea ministrului său de externe, dl. Adrian Cioroianu, că va face din acest diferend o «problemă europeană»; ministrul s-a arătat foarte îngrijorat de consecințele nefericite asupra mediului, determinate de existența și funcționarea acestui canal navigabil.

Transferarea problemei la nivel european, depășind, datorită aroganței părții ucrainiene, cadrul bilateral, nu se vrea o amenințare, ci este o consecință imediată a aderării României la UE.

Este evident și incontestabil că demersurile ucrainiene privind lucrările de adâncire și amenajare a acestui canal pun în pericol echilibrul ecologic și ecosistemul Deltei Dunării, care a fost declarată Rezervație naturală a biosferei și face parte din patrimoniul mondial UNESCO.

Potrivit mass-media ucrainiene, proiectul Bâstroe a fost completat cu lărgirea albiei brațului Chilia, mai ales în perspectiva debitelor scăzute ale Dunării, prognozate pentru acestă vară. În plus, canalul va avea implicații economice negative asupra României, deoarece o parte a traficului fluvial care se desfășoară în prezent pe canalul Sulina, va ocoli țara noastră.

Problema canalului se află pe agenda reuniunii din luna iunie a Comisiei Internaționale pentru Protecția Fluviului Dunărea, al cărei președinție este deținută de România.

În concluzie, reamintesc declarația MAE din 9 mai a.c. care preciza că "redeschiderea canalului reprezintă un semnal nedorit de natură să influențeze relațiile româno-ucrainiene"

  Vasile Emilian Cutean - declarație politică cu titlul Până, încă, nu e prea târziu!;

Domnul Emilian Vasile Cutean:

"Până, încă, nu e prea târziu!"

Stimați colegi,

Prin declarația mea politică de azi, vreau să vă aduc în atenție ceea ce spuneam, încă din 7 martie 2006, când mi-am exprimat îngrijorarea în legătură cu direcția trasată de actuala putere. Spuneam atunci că România se îndreaptă cu "pași și "..rapizi și siguri spre dictatură". La acea dată aveam impresia că întreaga coaliție a acceptat direcția impusă de președintele țării și, având în vedere principiul de bază al democrației prin care minoritatea se supune majorității, mă gândeam că nu am altceva de făcut decât să atrag atenția prin declarații politice.

De atunci însă, s-au petrecut mai multe evenimente pe care nu le-am anticipat și nu știu dacă cineva ar fi putut-o face, având în vedere setea de putere a celor mai mulți dintre cei care ajung în funcții de decizie. Mă refer la faptul că PC-ul a ieșit de la guvernare iar PNL-ul nu a vrut să mai fie părtașul președintelui la gravele încălcări ale constituției, la satisfacerea unor scopuri personale și la ofensiva împotriva celor cu care avea personal ceva de împărțit, lăsând interesul național în plan secund.

Am asistat împreună la "crizele" și "înfierarea" cu mânie proletară a celor care au îndrăznit să-i ceară socoteală pentru comportamentul și devierile cu care probabil ar fi putut conduce o navă, dar nicidecum o țară care și-a câștigat libertatea și demnitatea prin jertfă, în decembrie 1989. Dacă a venit vorba despre revoluție, vreau să vă arăt cât de mult seamănă ceea ce trăim în aceste zile cu ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 17 ani și în acest sens fac o trecere în revistă a celor două situații și comportamentele actorilor principali.

Astfel că, în decembrie 1989, un grup de cetățeni au protestat împotriva președintelui de la acea vreme, Nicolae Ceausescu, și au îndrăznit să-i ceară socoteală despre comportamentul dictatorial și situația politică din țară. Evident nu au putut face acest lucru într-un cadru instituționalizat așa că au făcut-o în fața Catedralei din Timișoara.

În aprilie 2007, un grup de cetățeni, de această dată într-un cadru instituționalizat, Parlamentul României, au îndrăznit să-i atragă atenția pentru abuzurile și încălcarea constituției Președintelui României, Traian Băsescu.

În decembrie 1989, Ceaușescu a organizat mitinguri "spontane" împotriva celor care îl contestau.

În aprilie 2007, domnul Băsescu a organizat, la fel de "spontan", mitinguri împotriva celor care l-au suspendat.

În decembrie 1989, Ceaușescu a amenințat că își dă demisia din funcția de Președinte al României.

În aprilie 2007, Băsescu a amenințat și el că își dă demisia din funcția de Președinte al României.

În decembrie 1989, apropiații lui Ceaușescu l-au convins că poporul îl vrea și așa a renunțat la demisie.

În aprilie 2007, cei din anturajul lui Băsescu l-au convins și pe el să renunțe la demisie.

Acum, ne aflăm înaintea confruntării finale, referendumul din data de 19 mai 2007 la care se poate realiza o premieră istorică, aceea de a demite un președinte care are un comportament dictatorial printr-o simplă aplicare a ștampilei pe un buletin de vot.

Din păcate, în decembrie 1989, acest lucru nu a fost posibil și pentru demiterea unui dictator a fost nevoie de victime omenești.

Am făcut această paralelă pentru că mi s-a părut concludentă în a se vedea profilul unui dictator. Se poate observa foarte clar, cei care tind spre totalitarism au un comportament asemănător. În decembrie, cei care nu au fost de acord cu președintele de atunci au fost uciși, iar acum cei care nu sunt de acord și îndrăznesc să spună acest lucru, sunt amenințați cu tragerea în țeapă sau cu aruncatul de la balcon. Vi se pare ca e normal într-o democrație? De aceea, până nu e prea târziu și pentru a nu se ajunge la situația din decembrie 1989, vă cer tuturor celor care iubiți democrația, libertatea și demnitatea poporului român ca, la 19 mai, să votați DA.

DA pentru ca Băsescu să nu devină dictator

DA pentru ca Băsescu să nu întineze memoria Eroilor din decembrie 1989

DA pentru libertate

DA pentru demnitate

DA pentru democrație

DA pentru viitorul copiilor noștri

  Emilian Valentin Frâncu - declarație politică cu titlul Am încredere în poporul român la referendumul din 19 mai 2007;

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declarație politică: "Am încredere în poporul român la referendumul din 19 mai 2007"

Doamnelor și domnilor deputați,

Zilele trecute am găsit în cutia poștală următorul mesaj:

"Eu sunt un președinte care își respectă promisiunile, doar imbecilii pot crede că eu mă prefac că lupt și nu voi acționa împotriva corupției, deoarece un lucru e foarte sigur în ceea ce mă privește: cinstea este fundamentală pentru atingerea idealurilor mele, iar dacă nu voi pierde la referendum voi demonstra ca e o mare prostie să crezi că mafia va continua să stea la masă cu șeful statului, și vă asigur, fără umbră de îndoială, că dreptatea va fi scopul principal al mandatului meu, deși există creduli care își imaginează că vreau să fiu un dictator precum Ceaușescu, dar vă spun că doresc puterea pentru că trebuie să se termine cu bilețelele și cu traficul de influență, nu suport în nici un fel ideea că poporul va flămânzi; îmi voi îndeplini misiunea, chiar dacă pentru asta voi exersa puterea și voi lupta cu oligarhia, la nevoie voi trece țara prin foc și sabie, eu sunt Traian Băsescu, președintele-jucător".

Mă pregăteam să arunc scrisoarea, când, în josul paginii, un îndemn mi-a sărit în ochi: "ATENȚIE, se va citi obligatoriu de jos în sus, rând cu rând!".

Am urmat îndemnul și iată ce mi-a ieșit: "Eu sunt Traian Băsescu, președintele-jucător, la nevoie voi trece țara prin foc și sabie, voi lupta cu oligarhia, îmi voi îndeplini misiunea, chiar dacă pentru asta voi exersa puterea și poporul va flămânzi; nu suport în nici un fel ideea că trebuie să se termine cu bilețelele și cu traficul de influență, dar vă spun că doresc puterea pentru că vreau să fiu un dictator precum Ceaușescu, deși există creduli care își imaginează că dreptatea va fi scopul principal al mandatului meu și vă asigur, fără umbră de îndoială, că mafia va contina să stea la masă cu șeful statului, iar dacă nu voi pierde la referendum voi demonstra ca e o mare prostie să crezi că cinstea este fundamentală pentru atingerea idealurilor mele, deoarece un lucru e foarte sigur în ceea ce mă privește: eu mă prefac că lupt și nu voi acționa împotriva corupției, doar imbecilii pot crede că eu sunt un președinte care își respectă promisiunile."

Am încheiat citatul și doar atât mai spun: românul nu s-a născut doar poet, ci și un acerb pamfletar. Am încredere în poporul român, la referendumul din 19 mai 2007.

  Lia Ardelean - declarație politică având ca temă România trăiește o nouă dramă agricolă;

Doamna Lia Ardelean:

România trăiește o nouă dramă agricolă, după ce jumătate din producția culturilor semănate în toamnă, în special cereale, este compromisă de seceta din ultima perioadă. Informațiile transmise de direcțiile agricole județene Ministerului Agriculturii indică o suprafață de circa 210.000 de hectare de culturi însămânțate în toamnă afectată de secetă, ceea ce reprezintă aproximativ 8 la sută din totalul de 2,6 milioane de hectare însămânțate în toamna anului 2006.

Cea mai afectată este zona sudică, însă pierderi foarte mari se prefigurează a se înregistra în toate regiunile țării, inclusiv în Transilvania și Banat. Tragic este faptul că în unele județe din țară, țăranii au renunțat pur și simplu la culturi, ba, mai mult, au început să cosească grâul pentru animale pentru a elibera terenurile mistuite de secetă.

Nu numai producția de cereale va fi afectată, ci și în horticultură și pomicultură specialiștii estimează pierderi de zeci de milioane de lei. Situația ingrată în care a ajuns agricultura din acest punct de vedere este consecința faptului că majoritatea județelor țării nu dispun de sisteme de irigații, instalațiile respective fiind distruse după 1990 pe suprafețe de sute de mii de hectare. În aceste condiții, agricultorii au urgentă nevoie de sprijin și finanțare din partea Guvernului, pentru că este mai ușor să prevenim astfel de calamități, decât să alocăm ulterior dezastrelor fonduri considerabile pentru despăgubiri.

Îngrijorător este faptul că fenomenul de secetă va continua și în perioada următoare, odată cu accentuarea deficitului de apă din sol, fapt ce va da mari bătăi de cap responsabililor din Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, care ar trebui să se implice mult mai serios în prevenirea unor astfel de situații neplăcute cauzate de natură.

Până atunci, nu ne mai rămâne decât să ascultăm pilda Patriarhului Teoctist și să ne rugăm bunului Dumnezeu să ne dea ploaie, pentru că, în caz contrar, anul viitor vom fi puși în ingrata situație de a ne ruga Celui de Sus să avem pâine...

  Gabriel Sandu - declarație politică cu titlul Importanța referendumului;

Domnul Gabriel Sandu:

Declarație politică: "Importanța referendumului"

Chiar dacă referendumul de sâmbătă nu trebuia să se întâmple, cred că importanța acestuia s-a accentuat în ultimul timp, iar rezultatul său va fi mult mai important decât ne închipuim în acest moment pentru România.

Suspendarea petrecută în Parlament are însă și o parte pozitivă. Acest eveniment arată foarte clar faptul că, în sfârșit, în România lucrurile au început să se miște, că justiția funcționează. De asemenea, suspendarea ne arată faptul că cei care au provocat-o sunt extrem de deranjați de politicile duse de Traian Băsescu.

Cu toate că suntem în 2007, că România este membru UE iar revoluția din 89 s-a întâmplat acum foarte mult timp, poate a venit vremea să ne întrebăm ce vrem cu adevărat. Vrem să modernizam România și la nivel de mentalitate, să terminăm cu celebrul "merge și așa"? Vrem să nu mai fim în primele locuri în topurile de corupție? Vrem să terminăm, în sfârșit, cu sistemul politic clientelar care a parazitat România?

Coaliția anti Traian Băsescu nu este un lucru nou. România a fost condusă de aproximativ aceeași oameni în ultimii 18 ani. Chiar dacă avem impresia că s-au produs schimbări majore, de fapt nu s-a întâmplat nimic. Asta până la venirea la Cotroceni a lui Traian Băsescu, care a întrerupt cei 17 ani de armonie între putere și opoziție, indiferent care au fost ei, și a declarat un război total corupției.

Votul de sâmbătă înseamnă diferența dintre stagnare și progres, pentru că românii s-au săturat de bănci care se prăbușesc, de fonduri de investiții care îi lasă fără banii munciți o viață. De atâția ani avem corupție fără corupți, procese nefinalizate și niciun vinovat.

Votul este cu atât mai important cu cât suspendarea a sfidat hotărârea Curții Constituționale a României și, cel mai important, voința liber exprimată în 2004 a majorității cetățenilor acestei țări.

  Gheorghe Dragomir - declarație politică: Hoții strigă hoții!;

Domnul Gheorghe Dragomir:

"Hoțul strigă hoții!"

Plecarea lui Băsescu de la Cotroceni nu va reprezenta un dezastru național așa cum lasă de înțeles PD-ul.

Sistemul democratic din România va exista și pe 20 mai, cu sau fără Băsescu. Dar, în acest moment, România are nevoie mai mult ca oricând de liniște. Guvernul, Parlamentul, instituțiile centrale și locale pot lucra cel mai bine și eficient în liniște.

Acum, Traian Băsescu induce populației ideea că, dacă în 19 mai domnia sa va fi demis prin vot, atunci vom intra într-o criză fără precedent. Fals!

De aceea, voi enumera câteva dintre lucrurile de care România are și nu are nevoie acum:

România are nevoie de liniște!

România are nevoie de un guvern stabil!

România are nevoie de un Parlament credibil care să fie lăsat să elaboreze legile!

România are nevoie de o colaborare corectă între președinte și premier!

România are nevoie de instituții credibile!

România are nevoie de absorbția fondurilor europene!

România are nevoie de o justiție independentă și transparentă!

România are nevoie de stimularea mediului de afaceri!

România are nevoie de un alt președinte, un președinte credibil, un președinte european!

Însă, în același timp:

România nu are nevoie de scandaluri zilnice propagate de Băsescu și acoliții săi!

România nu are nevoie de dinamitarea activității primului ministru și a membrilor Guvernului!

România nu are nevoie de diabolizarea parlamentarilor și de amenințări mai mult sau mai puțin voalate!

România nu are nevoie de destabilizarea activității Guvernului și a instituțiilor!

România nu are nevoie de demagogie ieftină!

România nu are nevoie de o justiție subordonată cuiva, fie și președintelui!

România nu are nevoie ca oamenii de afaceri corecți să fie catalogați drept "oligarhi"!

România nu are nevoie de TRAIAN BĂSESCU!

  Horea Dorin Uioreanu - Despre ilegalitățile neprihăniților democrați;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Declarație politică: «Despre ilegalitățile "neprihăniților" democrați" »

Stimați colegi,

Când am pornit campania pentru demiterea președintelui României, probabil că puțin dintre dumneavoastră au crezut că vom avea șanse de reușită. Siguranța lui Traian Băsescu în sprijinul popular era de necontestat, iar pentru președintele suspendat era probabil bine să stea să aștepte data de 19 mai.

În schimb, în loc să adopte această strategie, Traian Băsescu a devenit extrem de violent în limbaj. De aici până la instigare la violență nu mai este mult. Efectul s-a putut vedea săptămâna trecută la Cluj-Napoca, când probabil încinși de îndemnurile băsesciene, aghiotanții liderilor PD au săvârșit o serie de ilegalități de cea mai joasă speță. Totul a culminat cu lovirea unui membru liberal, căruia i-au fost furate de-a dreptul materialele de campanie pe care le ținea în mână.

De asemenea, aș dori să menționez un incident petrecut în data de 11 mai 2007, la sediul nostru din Cluj. La această dată, o mașină cu numărul de înmatriculare SJ 13 JOY a blocat gangul de acces către curtea de la adresa Bd. Eroilor nr. 2. La respectiva adresă, își desfășoară activitatea mai multe instituții publice, partide politice și cabinete parlamentare, prin urmare au fost blocate accesul și ieșirea mijloacelor de transport ale acestor instituții între orele 9:00 și 17:00. În mod sigur, plasarea acestui automobil s-a făcut intenționat, cu scopul de a ne bloca activitatea și de a crea o ambuscadă. În urma acestui incident a fost obstrucționată intrarea în sediul PNL a miniștrilor Eugen Nicolăescu și Adrian Iorgulescu, aflați în vizită oficială la Cluj. În acest timp, o serie de persoane în stare evidentă de ebrietate, printre care și câțiva angajați ai Primăriei, s-au manifestat huliganic și au incitat la violență, aducând injurii la adresa miniștrilor și membrilor PNL.

Un alt aspect care merită amintit este acela că toți cei prezenți au observat o colaborare evidentă între Poliția comunitară subordonată Primăriei Cluj-Napoca și o parte din turbulenți, în sensul că polițiștii comunitari, în loc să ia măsuri pentru a rezolva situația conflictuală, primeau ordine de la persoanele turbulente, și anume de la unii angajați ai Primăriei. Mai mult, la insistența acestora din urmă, Poliția Primăriei a amendat mașinile oficiale care nu au avut acces în curtea Partidului Național Liberal.

O altă ilegalitate săvârșită de însuși juristul-șef de partid și de primărie, Emil Boc, se referă la faptul că, în perioada 7.05.2007-11.05.2007, reprezentanții administrației locale au montat panouri pentru amplasarea afișelor conținând mesaje politice ale partidelor și actorilor politici angajați în acest referendum în mai multe locații din Cluj-Napoca. Conform legislației în vigoare și a hotărârilor Biroului Electoral Județean, autoritatea locală reprezentată de primar avea obligația de a convoca actorii politici pentru a stabili ordinea și pozițiile atribuite fiecăruia, pentru afișarea mesajelor electorale.

Spre stupefacția noastră, fără a se efectua aceste proceduri de repartizare a pozițiilor pe panourile de afișaj, Partidul Democrat din Cluj a trecut la afișarea mesajelor politice ocupând aproximativ 50% din spațiul de pe fiecare panou. Mai mult, actorilor politici implicați în referendum nu li s-a adus la cunoștință numărul panourilor electorale și locația acestora, făcându-se imposibilă transmiterea mesajelor prin aceste mijloace.

Sondajele de opinie arată că lumea începe să înțeleagă cine este mărul discordiei în România. Nici nu este atât de greu, observând comportamentul unor membri PD, comportament care le arată adevărata față. Căldura este mare afară, însă și membrii democrați uită de legi și de principii. Iar drumul de la democrație la huliganism devine foarte scurt.

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Emilian Valentin Frâncu - declarație politică: 9 Mai 1950 - 9 Mai 2007;

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declarație politică: "9 Mai 1950 - 9 Mai 2007"

România sărbătorește astăzi pentru prima dată Ziua Europei în calitate de membră cu drepturi depline a UE. "Uniți în diversitate", după cum spune motto-ul UE, milioane de oameni de pe continent serbează pe 9 mai ziua popoarelor unei singure entități, Europa, care împart valori și culturi apropiate sau complementare.

Înainte de a se concretiza într-un proiect politic, "Europa unită" era doar o idee a filosofilor și vizionarilor secolului al XIX-lea. Perspectiva "Statelor Unite ale Europei", după o expresie a lui Victor Hugo, corespundea unui ideal umanist și pacifist. Însă conflictele tragice care s-au abătut asupra continentului în prima jumătate a secolului XX au spulberat în mod brutal acest vis. A fost nevoie ca populația Europei să cunoască opresiunea, ororile și crimele împotriva umanității din timpul celui de-al doilea război mondial pentru ca o nouă speranță să renască: depășirea antagonismelor naționale și crearea unei păci durabile.

Pe 9 mai 1945, ora 00h01, ora oficială a încetării războiului, pentru Europa de Vest s-a deschis o nouă etapă, de reconstrucție și întoarcere la democrație, în timp ce pentru Europa de Est, acesta a fost începutul unui nou regim totalitar și dictatorial.

Cinci ani mai târziu, în dimineața zilei de 9 mai 1950, presa acelei vremi era invitată la sediul Ministerului francez al Afacerilor Externe pentru un comunicat de cea mai mare importanță.

Declarația de la 9 mai 1950, redactată de Robert Schuman, ministrul francez de externe, supranumit "părintele Europei", și Jean Monnet, consilierul și bunul său prieten, punea primele baze concrete ale unei Federații Europene prin propunerea creării unei Comunități a Cărbunelui și Oțelului, plasând sub o autoritate comună producția de cărbune și oțel a țărilor altădată inamice, Franța și Germania Federală. Materialele războiului se transformau, astfel, în instrumente de reconciliere și pace.

În 1985, Consiliul European de la Milano a ales să comemoreze acest eveniment, făcând din 9 mai Ziua Europei. 9 mai a devenit, astfel, ziua tuturor cetățenilor Uniunii Europene, nu numai ai celor ai țărilor fondatoare, deoarece fiecare țară care alege în mod democratic să adere la Uniune se angajează să respecte obiectivele de pace, progres social, dezvoltare economică și solidaritate propuse de Declarația de la 9 mai 1950.

Dacă pentru țările Europei de Vest procesul de aderare la UE a decurs în mod natural, pentru țările din fostul bloc sovietic, supuse timp de decenii unei tutele autoritare a Pactului de la Varșovia, a fost nevoie de sacrificii uriașe pentru a se putea regăsi în sânul marii familii democratice europene.

România a devenit, la 1 ianuarie 2007, membră a Uniunii Europene. Este o realizare extraordinară și un obiectiv îndeplinit pentru Guvernul Tăriceanu, cel care și-a propus, în 2004, să readucă România acolo de unde nu ar fi trebuit să lipsească niciodată: în clubul marilor democrații europene.

Aderând la Uniunea Europeană, România s-a angajat să garanteze, să respecte și să apere valorile de care sunt atașați europenii: dezvoltarea durabilă, drepturile omului, economia de piață. România, prin Guvernul Tăriceanu, își propune să contribuie la construirea unei Europe care respectă libertatea și identitatea fiecărui popor care o compune. În același timp, pe plan european, rămân multe lucruri de făcut pentru ca statele membre să se exprime "pe o singură voce" în probleme precum stabilitatea și pacea, relațiile cu Statele Unite, terorismul, conflictul din Orientul Apropiat, rolul Consiliului de Securitate al ONU. Dorim să fim un membru activ și să contribuim la armonizarea și uniformizarea punctelor de vedere divergente ale statelor UE.

Pentru toate popoarele Europei, 9 mai este o zi a victoriei și a speranței. După o jumătate de secol de integrare europeană se poate spune că uniunea politică, economică, socială, tehnologică și comercială cântărește mai mult decât o simplă adunare a statelor membre. Există o "valoare adăugată" europeană, iar zicala "uniunea face forța" este și astăzi valabilă pentru europeni.

  Lia Ardelean - aducerea în atenție a așezămintelor culturale din zonele rurale;

Doamna Lia Ardelean:

După 1990, așezămintele culturale din zonele rurale ale României s-au transformat în ruine capitaliste. Imobilele care nu s-au degradat în totalitate, din cauza faptului că primăriile nu au mai avut fonduri pentru capitolul cultură, au fost transformate în baruri, depozite, săli de nunți, sau au primit orice altă destinație decât cea inițială.

Consider că este imperios necesar să punem cu toții umărul la realizarea proiectului național de construcție a așezămintelor culturale din mediul rural, de la guvernanți la autoritățile locale. Cultura și tradițiile noastre strămoșești sunt pe cale de dispariție în multe localități din zona rurală, unul dintre motive fiind dispariția acestor cămine culturale. Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, trebuie să fim deosebit de atenți și la capitolul cultură, iar zestrea obiceiurilor și tradițiilor satului românesc poate fi promovată cu succes în spațiul cultural european.

Satele noastre au nevoie de locații amenajate pentru desfășurarea activităților culturale, pentru revitalizarea portului și jocului popular, pentru menținerea în viață a meșteșugurilor tradiționale. Astfel de așezăminte culturale nu sunt un lux, ci o necesitate, care ar putea contribui nu numai la revitalizarea socială și culturală a localităților din zona rurală, ci și a turismului românesc.

În acest context, este lăudabilă inițiativa Guvernului de a construi circa 300 de așezăminte culturale în mediul rural și de reabilitare a altor câteva sute astfel de imobile, în cadrul unui program național de construcție a unităților culturale. Parlamentul a aprobat ordonanța de urgență inițiată de Guvern în acest sens, iar legea urmează să fie promulgată de către președinte. Este bine că ne trezim la realitate, chiar dacă mult mai târziu decât ar fi trebuit, pentru salvarea satului românesc. Unul dintre atuurile noastre în Europa poate fi revitalizarea culturii tradiționale, iar continuarea tradițiilor din zona rurală constituie cheia reușitei acestui demers.

  Mircia Giurgiu - declarație politică: Drepturile omului - un privilegiu aleatoriu?;

Domnul Mircia Giurgiu:

Declarație politică: "Drepturile omului - un privilegiu aleatoriu?"

În România, una dintre profesiile cu mare căutare după 1989 este cea de taximetrist ori de șofer pe mijloace de transport în comun. Potrivit actelor normative internaționale, dar și românești, fiecare om are dreptul de a munci și de a circula liber.

În Declarația Universală a Drepturilor Omului la articolul 23 se stipulează:"Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii sale, la condiții echitabile și satisfăcătoare de muncă, precum și la ocrotirea împotriva șomajului. Toți oamenii, fară nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru muncă egală. Orice om care muncește are dreptul la o retribuire echitabilă și satisfăcătoare care să-i asigure atît lui, cît și familiei sale, o existență conformă cu demnitatea umană și completată, la nevoie, prin alte mijloace de protecție socială. Orice persoană are dreptul de a întemeia sindicate și de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselelor sale."

Or, în noul Cod rutier adoptat de Parlamentul României se încalcă o serie de principii fundamentale, cum sunt cele mai sus menționate.

În aceste condiții, taximetriștii clujeni propun abrogarea prevederilor de la lit. b) și c) de la art. 9 din Legea nr. 38/2003 referitoare la transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, deoarece se încurajează birocrația excesivă. Ei își motivează solicitarea susținând că deși ARR este abilitată să licențieze și transportul în comun exercitat de către regiile autonome locale, autoturismele utilitaze în regim de taxi fac parte din altă categorie de autoturisme, respectiv B și, prin urmare, aceste licențe ar putea fi eliberate prin intermediul unui serviciu din cadrul primăriilor care emit și autorizația de taxi.

Taximetriștii consideră că starea generală a autoturismului poate fi constatată și pe baza documentelelor doveditoare ale reviziei tehnice a autoturismului, care, oricum, este obligatorie, conform legilor în vigoare, precum și printr-un examen fizic de constatare a existenței dotărilor impuse - aparat de taxat, cupola - nefiind necesar, în mod special, un examen de specialitate în vederea desfășurării activității de taximetrie.

Referitor la asigurarea reprezentativității și protecției intereselor profesionale în fața autorităților locale, așa cum sunt definite în art. 54 din Legea 38 din 2003, ar trebui făcută diferențierea în funcție de interesul local, județean sau național, eliminându-se, astfel, prevederea Ordinului nr. 275/2003 al Ministerului Administrației și Internelor prin care se susține ca reprezentativitatea pe plan local să fie făcută numai prin intermediul filialelor județene sau locale ale asociațiilor profesionale cu grad de reprezentativitate din ambele categorii de taximetriști: operatori de taxi și taximetriști independenți.

În virtutea faptului că serviciul de taximetrie este unul public ar fi corect ca reprezentativitatea intereselor locale ale taximetriștilor dintr-o localitate să poată fi făcută și prin intermediul unor asociații profesionale locale, independent de numărul de membri sau de afilierea acestora la vreo asociație profesională reprezentativă la nivel național.

În prezent, în România, dreptul la libera asociere este încălcat, fapt ce atrage după sine consecințe dintre cele mai grave.

De aceea întreb: mai deține legea supremația în România?

  Miron Ignat - intervenție pe tema Starea de conservare și protecția mediului în Rezervația Biosferei Delta Dunării;

Domnul Miron Ignat:

"Starea de conservare și protecția mediului în Rezervația Biosferei Delta Dunării"

Stimate colege, stimați colegi,

Conceptul și denumirea de Rezervație a Biosferei Delta Dunării a fost promovat cu peste 20 de ani în urmă (anul 1971), prin "Man and the Biospher Programme", sub auspiciile U.N.E.S.C.O. Prin acest concept se are în vedere conservarea unor zone naturale caracteristice, ecosistemele reprezentative cu resurse genetice capabile de menținerea și extinderea unor specii de plante și animale pe cale de dispariție.

Spre deosebire de alte arii protejate, cum ar fi rezervații naturale stricte, parcuri naționale, monumente ale naturii, Rezervația Biosferei Delta Dunării nu este destinată unei protecții exclusive, ci are mai multe scopuri, precum: conservarea ecosistemelor și folosirea echilibrată a resurselor naturale regeneratoare; păstrarea formelor tradiționale de activitățile economice care nu contribuie la producerea de dezechilibre ecologice; cercetarea și supravegherea continuă a componentelor ecosistemelor protejate; informarea și educarea populației privind valoarea științifică și necesitatea conservării și protejării speciilor de plante, animale și peisaje; integrarea în rețeaua mondială de arii protejate și schimbul de informații asupra valorilor științifice și stării acestora; integrarea activității economice din perimetrul Deltei Dunării astfel încât să nu producă dezechilibre ecologice, armonizarea intereselor populațiilor autohtone cu obiectiv fundamental.

Conceptul de Rezervație a Biosferei are în vedere trei legături și combinații sinergice: conservare, dezvoltare și logistică. Plecând de la aceste trei combinații sinergice, modelul de organizare a Rezervației Biosferei Delta Dunării cuprinde: arii strict protejate, zone tampon și arii de tranziție.

În Rezervația Biosferei, rolul de conservare este obiectivul principal și se exercită prin aria strict protejată, care trebuie sa fie bine definită, în sensul enunțării speciilor de plante și animale, valoarea lor științifică pentru biodiversitate, eșantioane de peisaje pentru a se asigura cu exigență condițiile și procesele ecologice corespunzătoare.

Rolul logistic al Rezervației are mai multe fațade, dar dintre acestea cercetarea științifică și monitorizarea componentelor protejate sunt cele mai importante pentru a se integra la rețeaua internațională de arii protejate.

În cadrul arealelor Rezervației Biosferei trebuie sa ținem cont în primul rând de inventarierea biodiversității, de funcționarea ecosistemelor, de valorile etnografice și culturale ale populației, inclusiv de nivelul de trai și necesitățile asigurării acestuia la parametrii nivelului populației din afara Rezervației, folosirea durabilă a resurselor, tehnologii în activitatea economică, compatibile cu obiectul conservării.

De contextul socio-cultural, depinde rolul dezvoltării din aria de tranziție a popoarelor autohtone. În orice sistem trebuie găsite modalități de cointeres a populației locale pentru practicarea metodelor și folosirea unor utilaje care să ducă treptat la refacerea unor echilibre ecologice deranjate.

Populația Deltei Dunării are un mod de viață care a rămas neschimbat de secole. Întinderea mare a apei produce inundații care necesită diguri și dragarea canalelor colmatate. Lipsa apei potabile, lipsa canalizărilor, procurarea lemnelor pentru încălzirea locuințelor, transportul pasagerilor și aprovizionarea cu mărfuri constituie o problemă majoră pentru locuitorii Deltei Dunării. Toate acestea sunt probleme curente, grave, ce necesită o atenție deosebită. În plus, în unele localități, cum ar fi: Periprava, Sfiștovca, Caraorman și Cardon, se poate vorbi de problema lipsei dispensarelor , si mai ales a farmaciilor, ceea ce îngreunează și pune în pericol viața populației. În cele mai multe cazuri, flora și fauna - monumente ale naturii - sunt protejate și conservate, acestea aparținând patrimoniului natural și se ajunge la neglijarea omului și a familiei din această zonă.

Un capitol aparte în cadrul acestei probleme îl constituie acreditarea profesiei de pescar, precum și condițiile de viață și de muncă ale acestora. Este nevoie de această reglementare a statutului pescarilor și de acordarea de facilități materiale, datorită faptului că munca lor de zi cu zi reprezintă singura sursă de venit pentru întreaga familie, într-un spațiu izolat geografic de restul țării.

Vă mulțumesc.

  Monica Iacob-Ridzi - declarație politică pe tema Votul uninominal - o prioritate politică indiscutabilă;

Doamna Monica Iacob-Ridzi:

"Votul uninominal - o prioritate politică indiscutabilă"

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Faptul că, în sfârșit, a fost luată în discuție elaborarea unui proiect de act normativ privind votul uninominal este un lucru bun. Domnul Traian Băsescu a insistat mult, încă de la începutul mandatului său de Președinte al României, asupra necesității acestei măsuri legislative, fapt care a amplificat "reacția de respingere" a celor 322 de parlamentari. În aceste condiții, electoratul încearcă să găsească o minimă fărâmă de logică.

Este clar pentru oricine - fie el analist politic sau simplu alegător - că majoritatea parlamentarilor nu dorește la modul serios votul uninominal. Motivele acestei atitudini sunt multiple. Liderii celor mai multe partide nu-și doresc în grupurile lor parlamentare nume grele din societatea noastră civilă, oameni integri, cu curaj și personalitate. E mult mai simplu, și mai eficient din punct de vedere politic, să ai alături simpli mercenari, conștiințe înregimentate, oameni fără nume și fără ambiții, gata oricând să le facă pe plac, prin vot, șefilor lor de partid, șefi care au avut un cuvânt greu de spus în promovarea parlamentarilor mercenari, prin plasarea lor în poziții eligibile, pe listele electorale.

Un anonim, introdus în forul legislativ la remorca unei liste electorale va dovedi, pe toată durata mandatului, o obediență slugarnică față de șeful și binefăcătorul lui politic. În cele mai multe cazuri, parlamentarul desemnat pe bază de liste nu va reprezenta niciodată voința alegătorilor, care, de cele mai multe ori nici măcar nu-l cunosc. El va fi în schimb, exponentul fervent al șefului său și va vota mecanic tot ce acesta îi va cere.

Lotul 322 a dovedit din plin că parlamentarii "de listă", în marea lor majoritate, gândesc altfel decât alegătorii, pe care, chipurile îi reprezintă. Evident, acest lucru nu îi deranjează câtuși de puțin. Pentru devotamentul dovedit, șefii politici le vor găsi un loc bun, pe lista unui județ bine populat, și la următoarele alegeri. Apoi, în hibernarea lor cronică se simt bine protejați și de câteva articole de lege organică, articole care poartă inconfundabila marcă iliesciană.

Dacă astăzi, clasa politică românească ocupă un loc derizoriu în preferințele poporului, vinovate sunt în primul rând listele electorale, prin care a ajuns în diverse structuri, de la consiliile locale până la Parlament, o faună ternă și rapace, insensibilă la adevăratele probleme care frământă țara.

Evident, subiectul votului uninominal a fost în discuție din motive de imagine. Se știe că asta vrea Poporul. În practică, promovarea unei astfel de legi se va lovi inexorabil de interesele Lotului 322. Așa că ne așteaptă dezbateri furtunoase, infinite tergiversări, medieri și premeditate blocaje procedurale.

Partidul Democrat, promotor convins al votului uninominal va veghea și va stimula evoluția acestui subiect, de interes vital pentru însănătoșirea clasei politice din țara noastră.

Referendumul din 19 mai va marca un dublu câștig. În primul rând, Președintele Traian Băsescu va fi repus în drepturile conferite de poporul român prin vot uninominal. În al doilea rând, va dovedi discrepanța insurmontabilă între ce vrea Poporul și ce vor aleșii acestuia, ridicați în Marele Sfat al Țării pe bază de liste. România are nevoie de un Parlament reprezentativ, iar acesta nu poate fi alcătuit decât prin vot uninominal.

  Paul Magheru - declarație politică cu titlul Președintele-jucăuș trebuie lăsat fără jucării!;

Domnul Paul Magheru:

Declarație politică: "Președintele - jucăuș trebuie lăsat fără jucării!"

Sistemul propagandistic al formațiunii cu ambiții de partid-stat, PD, funcționează la turație maximă în aceste zile, încercând să acrediteze ideea unei largi coeziuni populare în jurul lui Traian Băsescu. Mizând pe dezamăgirea provocată de eșecurile succesive ale guvernărilor post-decembriste și profitând de dezorientarea unei părți a electoratului, ca urmare a manipulărilor prin intermediul presei puse de "mogulii buni" la dispoziția președintelui suspendat, echipa de zgomote a fostului președinte în exercițiu se străduiește din răsputeri să-i creeze acestuia o imagine de mucenic gata să ia în suliță toate relele posibile.

De fapt, avem de-a face cu o uriașă farsă națională, orchestrată de o gașcă de veleitari, exponenți ai unor interese bine definite. O farsă care-l prinde de minune pe jucăușul amator de bătut podelele cu țigăncile, în vreme ce mii de amărâți luau calea pribegiei din fața apelor revărsate. O farsă grotescă, de vreme ce un om care și-a recunoscut public apartenența la vechiul sistem confiscă, acum, simboluri ce-i sunt complet străine, precum Piața Universității sau steagul găurit din '89. O farsă care ne demonstrează că, de 17 ani, ne învârtim într-un cerc vicios, de vreme ce am ajuns ca tocmai hoțul să strige mai abitir: "hoții". O farsă care ne arată că suntem europeni doar cu numele, de vreme ce dezbaterea publică în România proaspăt membră a UE nu se focalizează asupra proiectelor de dezvoltare națională, ci este monopolizată de meciul Băsescu - Restul lumii.

În disperare de cauză, Traian Băsescu și camarila sa au pus în mișcare un uriaș angrenaj propagandistic, menit să acopere cu sloganuri mincinoase adevărul că împăratul e gol. De aceea, e util să ne amintim că sâmbătă, 19 mai, românii au de ales între normalitatea democratică și nebuloasa periculoasă din care se aud amenințări dictatoriale și răcnete acuzatoare la adresa oligarhilor răi, în vreme ce mafia cea bună, patronată de Traian Băsescu, își vede nestingherită de treabă. Nu doar democrația e în pericol, ci și bunul simț e pe cale de a fi izgonit din societatea românească și înlocuit cu lumea abjectă în care blonde fatale aruncă bilețele otrăvite în ochii adversarilor președintelui, iar acesta trece, aghesmuit, la volan, de la un chiolhan la altul, recunoscând dezinvolt că școala vieții a lăsat urme mai adânci asupra sa decât sistemul educațional.

Circul antisistem pe care îl fac Băsescu și capii mafiei pediste are, așadar, o singură miză: impunerea propriului sistem de nonvalori și de reguli arbitrare în viața politică. Exponent legitim al voinței populare, Parlamentul României și-a asumat rolul de apărător al democrației și al Constituției, suspendându-l pe Traian Băsescu din funcția de președinte. În loc să înțeleagă avertismentul primit, acesta recurge în continuare la aceleași minciuni, calomnii și amenințări, totul culminând cu îndemnul la aruncarea peste balustradă a celor 322 de aleși ai poporului care au îndrăznit să-i sancționeze derapajele constituționale și morale.

Sperăm că poporul român nu-și va dezminți înțelepciunea tradițională și, prin votul din 19 mai, va pune capăt acestui experiment periculos numit Traian Băsescu. Societatea românească trebuie să-și asume atributele democrației mature, care exclude joaca prin cârciumi cu destinul național!

  Radu Lambrino - declarație politică: Guvernul Tăriceanu: o listă a rușinii și a incompetenței;

Domnul Radu Lambrino:

"Guvernul Tăriceanu: o listă a rușinii și a incompetenței"

Doamnelor și domnilor deputați,

Validarea în Parlament a Guvernului rezultat prin eliminarea Partidului Democrat de la guvernare a însemnat o asemenea aberație din punct de vedere al logicii democrației încât prea puțină lume a mai avut atunci timp să comenteze lista persoanelor nominalizate pentru funcțiile de miniștri. Într-adevăr, trecerea prin Parlament cu sprijinul PSD și PRM a unui guvern format din două partide al căror scor electoral comun la ultimele alegeri le-ar fi trimis în opoziție în orice țară normală, este un fapt care va rămâne în istoria României în capul listei "guvernelor rușinii" iar în manualele de științe politice în capitolul despre coalițiile de interese trans-partinice.

Dacă atunci, la instalare, majoritatea opiniei publice a fost acaparată de spectacolul trist realizat de jocurile de culise PSD-PNL, în scurta perioadă scursă de la învestitură miniștrii Guvernului Tăriceanu au fost personajele mai multor evenimente cel puțin penibile. Nu vom aminti aici decât pe câțiva dintre ei:

  • un ministru al comunicațiilor și tehnologiei informațiilor, Zsolt Nagy, împotriva căruia a fost declanșată urmărirea penală într-un dosar cu acuzații de o gravitate rară (săvârșirea infracțiunii de "sprijinire a unui grup infracțional organizat cu caracter transnațional") și care, în loc să demisioneze eventual până la finalizarea procesului de justiție, declară senin că dorește să rămână în guvern;
  • un ministru al justiției, Tudor Chiuariu, care a reușit "performanța" de a demite - direct sau indirect - mai multe persoane din diverse sectoare ale justiției implicate în lupta împotriva corupției, fapt care a atras deja atenția mediilor politice europene în vederea activării clauzei de salvgardare și care i-a adus și o frumoasă ușă închisă din partea Institutului Național al Magistraturii care, în semn de protest, i-a retras efectiv invitația de a participa la o dezbatere unde ministrul fusese în prealabil invitat;
  • un ministru al sănătății publice, Eugen Nicolăescu, care nu recunoaște eșecul propriei reforme nici măcar când în fața ministerului pe care îl conduce are loc prima manifestație de acest gen din lume: mitingul bolnavilor de cancer cerând accesul la tratament fără discriminare, fără liste de așteptare și transparență în elaborarea și aplicarea actelor normative în oncologie și simplificarea procedurilor de acordare a medicamentelor.

În sfârșit, oricât de sumară ar fi o enumerare a tristelor figuri de miniștri și a gafelor lor, ea nu ar putea să nu îl cuprindă pe ministrul educației, cercetării și tineretului, Cristian Adomniței, care a dovedit în aceste zile că îi sunt străine nu doar de problemele educației, ci și instituțiile și simbolurile Uniunii Europene. Riscând să practice în fața camerelor TV pentru prima dată o meserie pe care nu a cunoscut-o niciodată, dl. Adomniței s-a făcut de râs în fața unor elevi de școală generală pe care a încercat să îi convingă că pe steagul Uniunii Europene sunt 15 stele! Nici chiar steagul însuși arătat de o elevă nu l-a impresionat pe domnul ministru care a sfătuit-o, conform unei pedagogii numai de dânsul știute, să caute o altă dovadă. Ceea ce este însă și mai grav este că același ministru a încercat să dea vina pe urmă pe consilierii de la minister care i-ar fi dat această informație greșită, recunoscând astfel că nu avea minime cunoștințe despre Uniunea Europeană din moment ce a avut nevoie în acest sens de un dosar pregătit de altcineva.

În ceea ce privește o posibilă reacție a primului ministru în fața unei astfel de gafe, nu avem ce să așteptăm decât îmbărbătări și susținere precum s-a întâmplat și în cazul ministrului justiției. În fața unei asemenea solidarități guvernamentale înțelegem odată în plus de ce era nevoie de eliminarea PD de la guvernare: pentru ca un guvern de fini, cumetri și interese să poată lucra în liniște ca o "mare familie".

  Rareș Șerban Mănescu - salutarea reglementărilor cu privire la sprijinul financiar pentru învățământul postliceal;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

Stimați colegi,

Școlarizarea în învățământul postliceal de stat, organizată la inițiativa Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, poate fi finanțată din bugetul unităților administrativ teritoriale, potrivit unei ordonanțe de guvern adoptate într-o ședința de Guvern săptămâna trecută.

Școlarizarea poate fi finanțată și de către solicitanți, persoane fizice sau juridice, prin contract încheiat cu unitatea de învățământ care asigură școlarizarea.

Actul normativ aprobat de Guvern modifică articolele 51 și 52 din Legea învățământului nr. 84/1995 referitoare la învățământul postliceal.

Astfel, potrivit noilor reglementări, învățământul postliceal de stat se organizează de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului din proprie inițiativă, la propunerea autorităților publice locale sau la cererea agenților economici și a altor instituții interesate, în formele de organizare zi, seral și la distanță.

Nomenclatorul domeniilor și calificărilor se stabilește de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, pe baza propunerilor factorilor interesați, validate de Comitetele sectoriale și se aprobă prin hotărâre de Guvern.

Pregătirea prin învățământul postliceal se realizează pe baza standardelor de pregătire profesională aprobate de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, în urma consultării partenerilor sociali și a validării acestora de către comitetele sectoriale.

Cifra de școlarizare corespunzătoare calificărilor finanțate din bugetul de stat prin bugetul consiliilor locale este stabilită anual prin hotărâre a Guvernului, la propunereare MECT, cu consultarea factorilor interesați.

Numărul de locuri pentru învățământul postliceal finanțat de către solicitanți, persoane fizice sau juridice, se aprobă de inspectoratul școlar și se comunică Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului.

Salutăm modificările aduse legii învățământului, care reglementează sprijinul financiar al investiției în învățământul postliceal pentru a veni în întâmpinarea cererii formulate de piața muncii pentru forță de muncă corespunzătoare nivelului mediu de calificare.

  Relu Fenechiu - declarație politică intitulată Președintele suspendat manipulează fără limite;

Domnul Relu Fenechiu:

Declarație politică: "Președintele suspendat manipulează fără limite"

Au făcut unii colegi de-ai mei referiri la o serie de manipulări ale unor ziare și televiziuni. Nu este normal, dar ținând cont că există anumite simpatii politice, interese ale patronatului, sau, chiar erori, căderi în capcana unor intoxicatori de profesie, înțeleg acest fenomen. Nu pot însă să înțeleg și nu pot să admit situația în care cel care manipulează este chiar șeful statului. Ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile întrece însă orice închipuire. Traian Băsescu, profitând de o hipermediatizare - apropo, în urmă cu trei săptămâni, susținătorii domniei sale țipau ca din gură de șarpe că Parlamentul i-a interzis apariția pe micile ecrane, iată, realitatea i-a contrazis - manipulează fără încetare cetățenii României. Am să mă refer doar la câteva citate din declarațiile sale recente și am să le pun față în față cu realitatea.

Duminică, la Iași, Traian Băsescu spunea : "Am pledat cauza Moldovei (Republica Moldova - n.a.) la Națiunile Unite, la Casa Albă, la cancelaria de la Berlin, la cabinetul lui Jacques Chirac. Am greșit ?", a întrebat el asistența. Evident, suporterii domniei sale au răspuns cu un "nu" prelung. Și același lucru trebuia să-l înțeleagă și milioanele de telespectatori din restul țări. Dar ce au aflat luni, cititorii prestigioasei publicații "The Economist"? Au aflat că "Băsescu tratează grosolan Republica Moldova". Citez din text: "Traian Băsescu, președintele României, în prezent suspendat, un jovial fost căpitan de navă, consideră că Republica Moldova este un experiment eșuat, care probabil ar avea o situație mult mai bună dacă s-ar alătura României". Într-un bar, la o țuică, acolo crede "The Economist" că ar trebui Traian Băsescu să exprime astfel de opinii, nu în calitatea de șef de stat. Un singur comentariu se impune aici: cred că nimeni nu poate acuza pe ziariștii respectiv că ar avea ceva împotriva lui Traian Băsescu. Ei critică modul în care se comportă șeful statului român. Și este foarte grav când presa străină, care nu are nici o legătură cu mult huliții 322 de parlamentari sau cu mult condamnații oligarhi, scrie astfel despre președintele unui stat membru al Uniunii Europene.

Ieri seară, la B1TV, în emisiunea "Nașul", Traian Băsescu spunea: "Dacă nu mă duceam eu la inundații, nu mergea nici Tăriceanu. A trebuit să mă duc eu, pentru ca să meargă și el". Ce trebuia să înțeleagă telespectatorul? Că dacă nu era el, premierul Tăriceanu ar fi ignorat calamitățile naturale din 2005. Dar, Traian Băsescu omite cu desăvârșire să spună că, tocmai din cauza inundațiilor premierul Tăriceanu a renunțat la anunțata demisie ce urma să declanșeze mult doritele, de către șeful statului, alegeri anticipate. Și, de fapt, acesta a fost momentul declanșării ofensivei lui Traian Băsescu împotriva premierului și a PNL.

Tot ieri, într-un interviu acordat postului de radio Europa Liberă, președintele suspendat a spus: politicienii au devenit niște marionete ale lui Voiculescu, Patriciu și mulți alții. Patriciu controlează integral conducerea PNL care dăși primul ministru al țării. În acest moment existăriscul ca oameni care nu sunt aleși să decidă și politicienii să fie niște maimuțoi care reacționează la comanda unor oameni foarte bogați". Niciodată, de când a început campania virulentă împotriva unor formațiuni politice și persoane pe care nu le agreează, Traian Băsescu nu a venit cu o dovadă concretă privind influențarea oamenilor politici de către o serie de oameni de afaceri foarte potenți. Nu există, și site-urile Camerei și Senatului pot fi accesate de orice cetățean roman și nu numai, nici un proiect de lege al Guvernului și nicio propunere legislativă a parlamentarilor PNL sau PC care să favorizeze pe vreunul dintre cei nominalizați sau pe "mulți alții".

La Iași, și nu numai, Traian Băsescu a spus, adresându-se asistenței: "Cei 322 de parlamentari care au votat suspendarea au sfidat Constituția, dar v-au sfidat și pe dumneavoastră". Problema "sfidării" Constituției nu o mai comentez. Au lămurit-o chiar și o parte dintre ziariștii și analiștii care îl susțin pe Traian Băsescu și care au recunoscut că nici o literă din legea fundamentală nu a fost încălcată de Parlament. Dar pe cetățeni, cel care i-a sfidat este chiar Traian Băsescu. Disprețuind și jignind grav politicienii, făcându-i marionete și maimuțoi, Traian Băsescu i-a sfidat în primul rând pe cei care i-au votat pe politicienii astfel etichetați.

"Vă asigur că sunt un om liber, independent, fără nicio legătură netransparentă cu comunitatea de afaceri", este o declarație din același interviu acordat Europei Libere. Dacă ar fi așa, Traian Băsescu ar fi trebuit să răspundă la întrebarea publică pe care i-am adresat-o luni în cadrul unei conferințe de presă și în care i-am solicitat să prezinte sursele de finanțare ale campaniei, surse care i-au permis să cheltuie, numai cu mitingul de la Iași, peste o jumătate de milion de euro. Nu a dat nici un răspuns.

PS. "Voi folosi votul din 19 pentru a influența instituțiile statului", a spus Traian Băsescu ieri seară la B1TV. Este o exprimare extrem de periculoasă îmbibată cu parfum de dictatură. Să nu uităm că marii dictatori ai lumii s-au ridicat și s-au folosit de votul popular.

  Vasile Filip Soporan - declarație politică cu titlul Dezvoltarea durabilă și economia ecoresponsabilă;

Domnul Vasile Filip Soporan:

Doresc să vă prezint declarația politică intitulată "Dezvoltarea durabilă și economia ecoresponsabilă".

În momentul de față există părerea, încă insuficient consolidată, conform căreia organizarea economico-socială este caracterizată ca fiind depășită, de tip fosil, deoarece aceasta este fondată în momentul de față unilateral pe accesul la resurse, această abordare este, în același timp, utopistă și pesimistă.

Abordarea este pesimistă, deoarece organizarea economică și socială se resemnează în fața abordării strict financiare și, din păcate, nu există un proiect global care să facă apel la forțele creative ale societății. În același timp, sistemul este considerat utopist deoarece se creează părerea că în momentul de față și în viitor sunt suportabile creșteri exponențiale într-o lume a resurselor limitate, iar tehnologiile, în esența lor, au potențialul de a remedia totalitatea problemelor de mediu pe care le generează activitățile noastre.

Această manieră de tratare a dezvoltării este financiară, conservatoare, corporatistă și clientelară, pur financiară deoarece nu integrează într-o manieră reală problemele de mediu și cele sociale, care așteaptă o rezolvare rapidă și durabilă; conservatoare, deoarece nu introduce nicio alternativă; corporatistă, deoarece apără structurile stabilite; clientelară, deoarece răspunde la revendicările punctuale disprețuind interesului general și cel al viitorului.

Acestei modalități de abordare i se opune "Economia ecoresponsabilă", care se bazează pe conceptul că noi merităm o societate bazată pe legături puternice într-un mediu sănătos, viziunea propusă fiind, în același timp, optimistă și responsabilă, optimistă deoarece se are încredere în evoluția structurilor existente care va fi corectă și anticipativă pentru toți factorii implicați: cetățeni, întreprinderi, guvern, autorități locale, realistă, deoarece are o viziune pe termen lung de integrare obligatorie a factorilor sociali și de mediu, care, dacă vor fi în continuare ignorați, se vor îndrepta violent împotriva noastră a tuturora.

Viziunea unei economii ecoresponsabile a fost prezentată într-o lucrare importantă, de mare acoperire, intitulată ECORESP, coordonată de doamna Corinne Lapage.

Economia responsabilă și ecoindustriile au la bază eco-tehnologiile, tehnicile ecologice raționale. Acestea reprezintă, incontestabil, o șansă a dezvoltării industriale și a dezvoltării și diversificării pieței forței de muncă într-un mediu ecologic sănătos și durabil.

Ecoindustriile dezvoltă în domeniul lor trei categorii de activități: gestiunea poluării ca acțiune preventivă sau curativă, tehnici integrate și produse mai puțin poluante, gestiunea resurselor, cu precădere a energiilor regenerabile și a materiilor secundare.

Abordarea ecotehnologică cuprinde cvasitotalitatea sectoarelor de activitate: transporturile, energia, industria și agricultura.

Cheltuielile legate de protecția mediului la nivelul Europei sunt de 370€/loc./an și reprezintă 1,7% din p.i.b. (Franța - 360€/loc/an, Austria - 1000€/loc/an, 4,3% din p.i.b., Danemarca - 950€/loc/an, 3,3% din p.i.b.)

Pentru a avea o imagine corectă asupra situației din România voi folosi, ca și bază comparativă, indicatorii și datele cuprinse în lucrarea ECORESP, urmărindu-se impactul economic sub aspectul segmentului de piață ocupat din piața mondială și impactul asupra pieței forței de muncă.

Piața mondială a ecotehnologiilor a fost evaluată în 2002 la 550 miliarde de euro, la același nivel ca industria aerospațială și farmaceutică și are o creștere de 5% pe an. Pentru a avea o imagine asupra dinamicii acestui domeniu, se arată că în 1999 cifra de afaceri globală a ecoindustriilor comunitare se ridica la 183 miliarde de euro, reprezintând 2,3% din p.i.b. al Uniunii Europene, iar 1,6 milioane persoane își desfășurau activitatea în acest sector, reprezentând 1% din numărul angajaților.

În cazul politicilor industriale, se pune un accent deosebit pe procedeele neconvenționale regenerabile în producerea energiei electrice, deoarece producerea a 10% din totalul energiei electrice prin procedee neconvenționale permite o economie de 29-53 miliarde de dolari, pusă pe seama neutilizării petrolului în Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană.

Având în vedere efectele pozitive create de producerea energiei electrice din resurse regenerabile, conform BTM Consult, până în 2010 industriile europene vor investi 50 miliarde de euro în instalații de poducere a energiei eoliane, care se vor adăuga celor 25 miliarde euro investiți până în momentul de față.

În 2030 se estimează că investițiile din acest domeniu vor fi egale cu investițiile din domeniul energiei nucleare, apreciate la 10-16 miliarde euro pe an.

În Uniunea Europeană, transporturile consumă 32% din consumarea energiei comerciale, costurile sociale și de mediu reprezentând aproximativ 8% din p.i.b.

O ecotehnologie eficace permite o reducere importantă de materii prime prin ameliorarea eficacității, într-un sens mai larg, dar și a reechilibrării modalităților de transport și internalizării costurilor legate de mediu.

Producția industrială va cunoaște progrese foarte importante în termeni de eficacitate, grație aplicării noilor ecotehnologii, în care se apelează din ce în ce mai mult la materiale reciclate și la procedee cu grad de poluare redus și consumuri energetice reduse.

Europa a făcut o prioritate din tema "dezvoltarea durabilă, schimbarea planetară și ecosistemul", alocând un buget de 2 miliarde de euro în perioada 2005-2007. Această sumă a servit și servește la dezvoltarea activităților de cercetare în următoarele domenii: ecotehnologii, sisteme energetice durabile, transport de suprafață durabil, gestiunea resurselor naturale.

Programul intitulat "durabilitatea sistemelor industriale" promovează nanotehnologiile, care vor permite reducerea consumul de resurse. Spre exemplu, se va asigura punerea la punct a noilor dispozitive și a sistemelor de producție curate, cu o valorificare maximă a materialelor care intră pe fluxul tehnologic.

În manieră mai generală, resursele financiare din program au fost folosite pentru activități de cercetare în favoarea protejării mediului în domenii ce cuprind biotehnologiile, agricultura, produsele chimice și sănătatea.

Printre obiectivele majore ale acestei politici figurează și dezvoltarea locurilor de muncă și a potențialului întreprinderilor mici și mijlocii. În rezoluția Parlamentului European din 5 iulie 2005, Parlamentul subliniază potențialul de creștere a locurilor de muncă în sectoarele ecotehnologiilor și atingerea, prin crearea de noi întreprinderi mici și mijlocii și de noi locuri de muncă, a obiectivelor strategiei de la Lisabona. Până în 2010, investind în ecotehnologii, se vor crea 950.000 locuri de muncă și 1.443.000 locuri de muncă până în 2020.

Documentele și rapoartele la care am făcut referire, pun în lumină patru categorii de blocaje și obstacole, grupate după cum urmează: obstacole societale și organizaționale, obstacole economice, obstacole datorită reglementărilor, obstacole tehnice.

Obstacolele societale și organizaționale sunt considerate ca fiind cele mai importante. În primul rând, organizarea administrativă franceză stabilește, de cele mai multe ori, o concurență incorectă între sectorul de stat și cel privat, asigurându-se avantajarea sectorului de stat și o absență a resurselor reale la nivelul autorităților locale și regionale.

Obstacolele societale în promovarea noilor tehnologii constau în următoarele: lipsa unui interes general la nivelul agenților economici, lipsa datelor și informațiilor necesare dezvoltării domeniului, absența schimburilor de experiență la nivel național și regional.

Obstacolele economice sunt determinate de următoarele: absența internalizării costurilor de mediu, considerat cu un " obstacol major în dezvoltarea ecotehnologiilor", fiscalitatea este puțin utilizată sau nu este utilizată în sens favorabil mediului și mecanismele de stimulare financiară sunt puțin utilizate. Costurile operațiilor de colectare și de reciclare, în comparație cu celelalte etape din procesele economico-sociale de gestiune a deșeurilor, pot influența competitivitatea industriilor de reciclare, fiind citate în acest sens taxele pentru deșeurile menajere neselectate și taxele pentru uzinele de incinerare.

Obstacolele datorită reglementărilor vizează următoarele aspecte: reglementarea este defavorabilă noilor tehnologii și favorizează păstrarea tehnologiilor tradiționale, refuzul aplicării directivelor comunitare și menținerea în sistemul juridic a normelor neadaptate și nelegale, instalațiile mai perfecționate, dar mai costisitoare sunt subexploatate, datorită faptului că legislația impune norme obligatorii, dar lasă libertatea alegerii mijloacelor de atingere a acestor obiective.

Obstacolele tehnice sunt legate, în primul rând, de greutățile pe care le întâmpină dezvoltarea și introducerea noilor tehnologii.

Având în vedere cele prezentate, precum și necesitatea asigurării României în procesul global al dezvoltării durabile, consider că este necesar ca la nivel legislativ și tehnologic să se stabilească măsurile necesare și trebuie conștientizată populația cu privire la situațiile în care nu se asigură principiile economiei ecoresponsabile.

Am dorit să fac această prezentare în plenul Camerei Deputaților, deoarece diferența mare de preocupări între UE și România pune în pericol statutul de țară membră a Uniunii Europene în contextul măsurilor care se preconizează la nivel european și global în acest domeniu.

Prin urmare, stimați guvernanți, vă solicit o analiză serioasă și profund profesională, deasupra bătăliilor politice, în urma căreia să putem stabili împreună, puterea și opoziția, pentru o perioadă bine determinată, drumul pe care România trebuie să-l parcurgă pentru a se alătura Uniunii Europene în parcursul deosebit de ambițios al dezvoltării durabile printr-o economie cu alte repere în care predomină nu numai profitabilitatea clasică, ci și profitabilitatea într-un nou raport cu protecția mediului, conservarea resurselor și eficientizarea energetică a activităților desfășurate.

  Mihai Sandu Capră - declarație politică cu titlul Educația în viziunea foștilor miniștri democrați;

Domnul Mihai Sandu-Capră:

"Educația în viziunea foștilor miniștri democrați"

Doamnelor și domnilor,

Educația reprezintă un domeniu foarte important, vital, ș putea spune, pentru evoluția unei societății și ar fi trebuit să fie o prioritate majoră și pentru miniștrii post-decembriști.

Dacă unii dintre ei au reușit să mai schimbe câte ceva în bine în decursul timpului, cei doi miniștri democrați ai educației au făcut o mulțime de promisiuni timp de doi ani, au clamat marile lor așa-zise reforme, dar au uitat să-și precizeze și importantele nerealizări în acest domeniu:

  • au clarificat corectitudinea cu care au fost cheltuiți banii publici în perioada 2001-2004;
  • examenele naționale au fost fraudate, fără a fi luate măsuri împotriva celor vinovați;
  • au avut loc în perioada respectivă (2005 și 2006) cele mai mari greve din sistemul de învățământ;
  • nu au reușit să promoveze o strategie coerentă, pe termen lung pentru evoluția educației și cercetării;
  • nu au prezentat o strategie clară de descentralizare, deși președintele, premierul și chiar Uniunea Europeană au cerut-o.
  • pentru învățământul preuniversitar nu există standarde și metodologie de evaluare a calității educației;
  • a crescut alarmant numărul elevilor care abandonează studiile din cauza sărăciei, dar și al copiilor ai căror părinți au plecat să muncească în străinătate;
  • a scăzut dramatic criteriul de performanță al cadrelor didactice datorită neatractivității salariale din domeniu;
  • și extrem de important pentru o reformă reală a sistemului educațional pe termen lung, Curriculumul National este extrem de încărcat, cu informații greoaie, perisabile, care nu stimulează gândirea, creativitatea, abilitățile elevilor și intrarea facilă pe piața muncii;
  • nu există un sistem de supraveghere în școli pentru siguranța elevilor și a profesorilor, dar și pentru creșterea gradului de frecvență a orelor de curs.
  • nu s-au luat măsuri pentru reducerea cazurilor de violență în școli care, din păcate în ultimii ani, s-au ridicat la cote alarmante.

E puțin oare, consemnat la Capitolul NEREALIZĂRI pentru doi ani de activitate a doi miniștri care au fost mai mult decât susținuți și lăudați de Partidul Democrat și de către domnul președinte Băsescu, și care cel puțin în anul 2006 și primul trimestru al anului curent au avut la dispoziția ministerului de resort și fonduri destul de mari pentru investiții, dar din păcate le-au lipsit proiectele viabile care să lumineze cu adevărat acest sistem românesc al educației?

Nu mai pot să spun decât că noul ministru al educației care deja a anunțat proiecte importante, are foarte multe de făcut în următoarea perioadă, pentru a crește cu adevărat performanța Ministerului Educației, dar și a întregului sistem educațional care nu reprezintă altceva decât viitorul nostru ca români.

Vă mulțumesc.

  Laurențiu Mironescu - declarație politică cu titlul O veritabilă țiganiadă;

Domnul Laurențiu Mironescu:

"O veritabilă țiganiadă"

Așa cum bine știm, majoritatea parlamentară a decis aprobarea unor amendamente la legea de desfășurare a referendumului pentru suspendarea președintelui, ce va să fie în 19 mai 2007.

Prin adoptarea tuturor acestor precizări ale modului de desfășurare a numitului eveniment, am asistat la o îngrădire fără precedent a dreptului constituțional al fiecărui român de a-și exercita opțiunea de vot.

Majoritatea parlamentară, constituită din cuplurile la modă PNL - PSD, UDMR - PRM și asezonată într-un mod conservator, a decis plină de rigoare ca dată de desfășurare a referendumului 19 mai 2007 - o zi de sâmbătă.

S-au gândit oare acești domni parlamentari la cei aproape un milion de cetățeni care, datorită convingerilor religioase, nu pot vota sâmbăta? Mă îndoiesc, altfel ar fi ținut cont de reprezentantul acestora în Parlament, care și-a făcut precizată poziția. Nu este vorba numai de cetățenii de rit mozaic rezidenți în România, ci și de cei peste jumătate de milion din Țara Sfântă care, în sabat, nici măcar nu se pot deplasa spre locurile de votare.

Votul lor este neinteresant, probabil, pentru aleșii pe liste (PSD - PNL, UDMR - PRM și PC), cum la fel de neinteresant este și votul celorlalți români care găsesc să-și petreacă ziua de sâmbătă în afara orașului sau lucrând la țară pământul lor sau al părinților.

Toate astea nu fac altceva decât să contureze strategii prin care câteva persoane, care păpușează 322 de aleși, încearcă să facă totul pentru a împiedica revenirea în funcție a unui președinte ales de mai mult de 5 milioane de oameni.

Referendumul pentru suspendarea președintelui a dat ocazia multor discursuri să fie rostite. Fie că, plini de avânt proletar, unii înfierează faptele pline de reprobabil ale președintelui suspendat, alții doresc puteri sporite Parlamentului care să interpreteze votul popular, explicând poporului, de fapt, ce a vrut să voteze.

Concluzia e că majoritatea care ține prizonieră voința poporului român își dorește, cel puțin declamativ, să transforme România într-o republică parlamentară, confiscând și unul din ultimele veto-uri ale poporului, acela de a desemna, prin vot, Președintele României.

Analizând parcursul parlamentar la care am putut fi martor la acest prim mandat, absențele duse la paroxism, modul de vot, tacita aprobare, saltul președintelui Camerei Deputaților peste punctele deranjante din ordinea de zi, votul la mai multe mâini, unele ale nepoatelor, intenția de a înființa o republică parlamentară, pare un demers pe cât de demagogic pe atât de imoral, iar posibilitatea ca așa ceva să devină realitate s-ar constitui într-o ultimă palmă disprețuitoare dată poporului român.

Votul electoratului va demonstra, o dată în plus, ireversibilitatea drumului pe care, timid, România se îndreaptă către civilizație, aruncând în derizoriu prestațiile politice ale partidelor de obârșie pentru 322 de aleși, pentru care doctrinele sunt folositoare atâta timp cât le satisfac interesele.

  Florin Iordache - declarație politică intitulată Votați da și spuneți-i pa!;

Domnul Florin Iordache:

"Votați da și spuneți-i "pa"!

Nu cred că mai are vreun rost să adaug cuvinte care să-l descrie pe președintele suspendat Traian Băsescu, dar totuși o fac. Imaginea falsă a lui Traian Băsescu, aproape perfectă, așa cum au generat-o scenele lacrimogene pe care le-a jucat președintele suspendat, se dorește a fi un succes în campania electorală. Modelată cu o plastilină de calitate, printr-o muncă laborioasă, de ani de zile, de doamna Adriană Săftoiu, imaginea creată cu atâta trudă începe să se modifice cu o viteză cu care pe Traian Băsescu nu-l prea avantajează. Treptat, treptat, Traian Băsescu cam începe să-și dea arama pe față și nu-și mai controlează cuvintele, căci de gesturi de mult nu mai poate fi vorba.

Cred că este ușor de descris în câteva cuvinte omul Traian Băsescu din spatele discursurilor și al mișcărilor atent supravegheate. Omul Băsescu deține sceptrul puterii în mână, fiind eliberat de încorsetările impuse de doamna Săftoiu, gata să dea frâu liber pornirilor ce caracterizează adevărata sa personalitate: moralitate mai mult decât îndoielnică, șantajist periculos și răzbunător, politician imatur cu puternice înclinații autoritariste, diplomat amator, posesor al darului manipulării maselor pe care le utilizează abuziv și parșiv.

Nu mare mi-a fost mirarea să observ că, la mitingul în acest week-end de P.D., o lozincă uriașă se lăsa întrevăzută printre sutele de surate, în care susținătorii lui Traian Băsescu scriseseră: "Arată-le că Tu ai puterea!" Cel desemnat prin tu, cu T mare, asemenea lui Dumnezeu, era chiar Traian Băsescu, cu chip de orice altceva, numai de Dumnezeu nu.

Secvența aceasta incredibilă, în care unui om i se spune ca lui Dumnezeu, se petrece, din păcate, chiar în România anului 2007, la mitingul organizat de Partidul Democrat la Sala Mare a Teatrului Național pentru susținerea lui Traian Băsescu.

Îndemnul adresat de un partid ce are în nume cuvântul Democrat e, așadar, ca Traian Băsescu, odată scos din suspendare, să le arate nu numai adversarilor, ci și românilor, că el are Puterea. Evident, celor din P.D. nu trebuie să le-o arate,... cu ei doar o împarte...

Cert este că mitingul din acest week-end ne-a dovedit că Traian Băsescu nu e președintele tuturor românilor, ci președintele unui partid, P.D. Prin urmare, pentru a scăpa de această situație nu foarte plăcută, la referendum votați da și spuneți-i "pa".

  Liviu Bogdan Ciucă - declarație politică cu titlul Copiii condamnați să trăiască fără părinți;

Domnul Liviu Bogdan Ciucă:

"Copiii condamnați să trăiască fără părinți"

Mii de părinți din mediul rural sunt nevoiți să-și lase copiii în grija soțului/soției sau chiar a rudelor pentru a-și găsi un rost în străinătate. De cele mai multe ori, bunăstarea familiei ajunge astfel să fie plătită cu absența cel puțin a unui părinte din viața copiilor, cei mai mulți dintre ei de vârstă școlară. Fenomenul a ajuns să capete amploare în numeroase localități din județul Galați și din toată țara, care nu dispun de alte oportunități profesionale care să le asigure un trai decent tinerelor familii. Lipsa banilor și a unui sistem social mai bun îi determină pe cei mai mulți români să-și caute norocul pe alte meleaguri, unde să-și aducă, în cele din urmă, și familia.

La nivel național, peste 18.000 de copii au rămas fără ambii părinți, care au plecat să muncească în străinătate, după cum au precizat reprezentanții Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului. Cei mici au fost lăsați în grija rudelor sau a statului și sunt monitorizați de autorități, deoarece sunt vulnerabili la tentațiile străzii, pot să abandoneze școala, să aibă deviații comportamentale, să fie atrași către fapte penale sau, cel mai grav, să-și pună capăt zilelor, nemaisuportând lipsa părinților.

Sociologii au evidențiat riscurile pe care le presupune încredințarea copiilor către bunici sau rude apropiate. Astfel, în lipsa afecțiunii și supravegherii din partea părinților, acești copii încep să absenteze de la școală, sunt indisciplinați, iar performanțele la învățătură sunt slabe. Pe plan social, ei se simt invidiați și marginalizați de colegii lor. Lipsa părinților și traiul greu pe care îl îndură copii rămași singuri în țară îi determină să ia decizii drastice, doi dintre acești copii s-au sinucis.

La nivel local, Direcția pentru Protecția Copilului arată că, în județul Galați, mai bine de 2.000 de copii au rămas fără un părinte din cauza faptului că acesta a plecat în străinătate pentru obținerea unei slujbe. Situația este însă mult mai complicată, cifrele nefiind încă definitive, ba mai mult, luate pe categorii acestea sunt mult mai mari.

Ordinul nr. 219/2006 al Secretarului de Stat al Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului instituie obligativitate persoanelor care desfășoară o activitate legală în străinătate și au în România minori în întreținere, să informeze primăria sau serviciile publice de asistență socială despre situația acestora. Dar în realitate, multe familii ignoră aceste prevederi legale, lăsând copiii în grija unor persoane, rude, apropiați, vecini etc., despre care, de multe ori, nu au suficiente informații. Fenomenul ia amploare pe zi ce trece, autoritățile trebuie să monitorizeze și să aibă o aplecare mult mai mare spre aceste cazuri sensibile, să conștientizeze că în această ecuație nimeni nu are nicio vină, dar răspunderea este a noastră, a tuturor.

  Mihai Cristian Apostolache - îndemn adresat guvernanților de a rezolva problemele sportului școlar;

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

În ultima perioadă, am vizitat mai multe baze sportive din cadrul unor școli din județul Prahova. Am găsit o situație tristă. Toate aceste baze sportive nu au mai fost modernizate de ani de zile, orele de sport desfășurându-se în condiții improprii.

Cu toții știm că sportul asigură o dezvoltare armonioasă a individului. Cu toate acestea, se constată o lipsă de interes din partea autorităților cu privire la susținerea sportului școlar.

Ținând cont de faptul că prin intermediul sportului școlar se formează viitorii campioni ai României și, de ce nu, ai lumii, consider că este strict necesar să se realizeze un program național de refacere și modernizare a bazelor sportive din școli, astfel încât elevii să se bucure de condiții optime pentru desfășurarea activității sportive.

De aceea, stimați guvernanți, lăsați deoparte disputele politicianiste și canalizați-vă efortul către rezolvarea problemelor prioritare ale României, printre care se numără și cea prezentă în această declarație politică.

  Gheorghe Chiper - declarație politică cu titlul Drepturile pensionarilor - între cerințele sociale și standardele europene.

Domnul Gheorghe Chiper:

"Drepturile pensionarilor - între cerințele sociale și standardele europene".

Apropierea condițiilor sociale ale pensionarilor noștri de cele oferite în alte state ale Uniunii Europene pare un obiectiv iluzoriu, greu de atins chiar și într-o perioadă lungă de timp.

În ceea ce privește cuantumul pensiei, echivalat în monedă europeană, orice comparație cu nivelul european este inutilă, dată fiind disproporția termenilor și condițiile diferite în care se definește limita minimă de venit pentru un trai decent.

Acest ultim indicator poate fi comparat cu cel existent în Ungaria, de exemplu, unde pensia minimă este în echivalent de 384 ron, ceea ce nu este mult pentru o țară recent intrată în U.E., și nici prea mult în comparație cu nivelul de la noi dacă eliminăm din calculul mediei pensiile acordate în sistemul cooperației agricole.

Este, însă, de remarcat că pensionarii Ungariei beneficiază de multe drepturi, care pentru români par imposibil de obținut, începând de la cea de-a 13-a pensie pe an, la scutiri sau reduceri de impozite la clădiri și terenuri; de la decontarea integrală a cheltuielilor de medicamente și deplasarea la medic sau spital până la gratuitățile din stațiunile balneare de odihnă și tratament; de la dreptul de a circula gratuit pe mijloacele de transport în comun până la accesul fără plată la spectacole și muzee.

Despre astfel de facilități și gratuități acordate pensionarilor în țările din vestul Europei nu are sens să facem astfel de considerații, întrucât, așa cum am menționat, standardele europene sunt foarte ridicate, greu de atins.

Pentru a îmbunătăți condițiile sociale ale pensionarilor noștri este, însă, necesară rezolvarea urgentă a ridicării nivelului pensiei la o serie de categorii de pensionari, care de ani buni de la intrarea în vigoare a actualei legi a pensiilor se simt dezavantajați de modul cum le-a fost determinat cuantumul pensiei, printre care putem menționa:

  • pensionarii cărora, datorită neînscrierii în cărțile de muncă a câștigurilor lunare realizate, li s-a luat în considerare doar salariul minim pe economie;
  • foștii specialiști care au lucrat în unitățile C.A.P. și care au primit drepturile salariale în funcție de normele de muncă stabilite (dar fără depășirile realizate);
  • pensionarii cărora nu li s-au majorat pensiile în funcție de rata inflației, pe motiv că, după recalculare, au obținut un punctaj mai mic decât cel avut la momentul pensionării.

Se impune, de asemenea, modificarea altor reglementări din legislația pensiilor care să asigure creșterea nivelului acestora în strictă relație cu majorarea prețurilor și tarifelor, cu un nivel minim de trai în condiții decente.

În acest sens, o inițiativă legislativă care să îmbunătățească în etape condițiile sociale pentru această categorie de cetățeni este binevenită și necesară, demers care trebuie să parvină cât mai curând în Camera Deputaților.

Mulțumesc.

   

- Pauză -

 
     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 17 ianuarie 2020, 18:52
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro