|
Domnul Laurențiu Mironescu: "O veritabilă țiganiadă" Așa cum bine știm, majoritatea parlamentară a decis aprobarea unor amendamente la legea de desfășurare a referendumului pentru suspendarea președintelui, ce va să fie în 19 mai 2007. Prin adoptarea tuturor acestor precizări ale modului de desfășurare a numitului eveniment, am asistat la o îngrădire fără precedent a dreptului constituțional al fiecărui român de a-și exercita opțiunea de vot. Majoritatea parlamentară, constituită din cuplurile la modă PNL - PSD, UDMR - PRM și asezonată într-un mod conservator, a decis plină de rigoare ca dată de desfășurare a referendumului 19 mai 2007 - o zi de sâmbătă. S-au gândit oare acești domni parlamentari la cei aproape un milion de cetățeni care, datorită convingerilor religioase, nu pot vota sâmbăta? Mă îndoiesc, altfel ar fi ținut cont de reprezentantul acestora în Parlament, care și-a făcut precizată poziția. Nu este vorba numai de cetățenii de rit mozaic rezidenți în România, ci și de cei peste jumătate de milion din Țara Sfântă care, în sabat, nici măcar nu se pot deplasa spre locurile de votare. Votul lor este neinteresant, probabil, pentru aleșii pe liste (PSD - PNL, UDMR - PRM și PC), cum la fel de neinteresant este și votul celorlalți români care găsesc să-și petreacă ziua de sâmbătă în afara orașului sau lucrând la țară pământul lor sau al părinților. Toate astea nu fac altceva decât să contureze strategii prin care câteva persoane, care păpușează 322 de aleși, încearcă să facă totul pentru a împiedica revenirea în funcție a unui președinte ales de mai mult de 5 milioane de oameni. Referendumul pentru suspendarea președintelui a dat ocazia multor discursuri să fie rostite. Fie că, plini de avânt proletar, unii înfierează faptele pline de reprobabil ale președintelui suspendat, alții doresc puteri sporite Parlamentului care să interpreteze votul popular, explicând poporului, de fapt, ce a vrut să voteze. Concluzia e că majoritatea care ține prizonieră voința poporului român își dorește, cel puțin declamativ, să transforme România într-o republică parlamentară, confiscând și unul din ultimele veto-uri ale poporului, acela de a desemna, prin vot, Președintele României. Analizând parcursul parlamentar la care am putut fi martor la acest prim mandat, absențele duse la paroxism, modul de vot, tacita aprobare, saltul președintelui Camerei Deputaților peste punctele deranjante din ordinea de zi, votul la mai multe mâini, unele ale nepoatelor, intenția de a înființa o republică parlamentară, pare un demers pe cât de demagogic pe atât de imoral, iar posibilitatea ca așa ceva să devină realitate s-ar constitui într-o ultimă palmă disprețuitoare dată poporului român. Votul electoratului va demonstra, o dată în plus, ireversibilitatea drumului pe care, timid, România se îndreaptă către civilizație, aruncând în derizoriu prestațiile politice ale partidelor de obârșie pentru 322 de aleși, pentru care doctrinele sunt folositoare atâta timp cât le satisfac interesele.
|
