Plen
Ședința Camerei Deputaților din 12 iunie 2007
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.91/22-06-2007

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
11-12-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2007 > 12-06-2007 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 12 iunie 2007

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 9,00.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Valer Dorneanu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de domnul Bogdan Olteanu, președintele Camerei Deputaților, asistat de domnii Valeriu Ștefan Zgonea și Dan Radu Rușanu, secretari.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Bună dimineața!

Vă cer scuze pentru întârziere. Nu am să dau vina pe trafic că este foarte fluid! Vina îmi aparține.

 
Emilian Valentin Frâncu - declarație politică: Moțiunea de cenzură, un răsunător eșec;

Domnule Frâncu, aveți cuvântul, după ce declar deschisă prima parte a ședinței de astăzi destinată prezentării declarațiilor politice.

 

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică de astăzi se numește "Moțiunea de cenzură, un răsunător eșec."

Doar 115 voturi pentru o moțiune prin care se intenționa căderea guvernului. Atât au reușit să obțină PD și PLD, partidele prezidențiale, anti-PNL și anti-Tăriceanu. Dacă ne gândim la modul lor de manifestare și la efectele obținute, din fericire, doar parțial, am putea să mergem mai departe și să le numim partide anti-sistem, anti-stabilitate, anti-democrație și chiar anti-România.

Cele 115 voturi obținute luni sunt mai puține chiar decât numărul de semnături din tabelul-anexă cu care textul moțiunii a reușit să fie, abia la a treia încercare, depus la cele două camere ale Parlamentului. Ne aducem aminte cum, la un moment dat, erau 115 nume și 116 semnături, situație justificată de conducerile celor două partide ca "o eroare tehnică, de secretariat". Ce a fost, în realitate, până la urmă s-a văzut: semnături scanate și tipărite la imprimantă.

Nu am verificat în arhive, dar sunt aproape sigur că 115 bile albe în urna albă reprezintă cel mai mic număr de voturi "pentru" din istoria tuturor moțiunilor de cenzură cu care s-a confruntat vreun guvern în cei 17 ani și jumătate de construire a democrației în țara noastră. O înfrângere categorică, pentru motive asupra cărora nu mai are rost să insist, acum și aici.

Ai zice că oricine suferă un asemenea eșec se așează cuminte în banca lui și își trage, în tăcere, învățămintele. Ei bine, nu. Asemenea președintelui Traian Băsescu, cel care la câteva minute după scrutinul din 19 mai s-a străduit să prezinte într-o falsă lumină efectele referendumului, domnul Boc și ciracii lui se dau de ceasul morții să ne spună că 115 voturi înseamnă mult mai mult decât reprezintă în realitate.

Treziți-vă, stimați colegi parlamentari care ați pus bila după pofta inimii lui Traian Băsescu! 115 nu reprezintă nici măcar un sfert din Camera Deputaților plus Senat. Calmați-vă și haideți să purcedem din nou la treabă, fiindcă legile integrării României în Uniunea Europeană sunt multe și trebuie, în continuare, votate!

Mulțumesc.

 
Vasile Mocanu - declarație politică cu titlul Am dat o șansă Guvernului;

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., a depus în scris intervenția domnul Mihăiță Calimente.

Urmează domnul Mocanu Vasile.

Domnul Vasile Mocanu, din partea Grupului parlamentar al P.S.D.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Am dat o șansă Guvernului".

În ultimii 17 ani, în viața politică românească, a devenit un loc comun expresia "a alege dintre două rele, răul cel mai mic". Din păcate, în ultimii doi ani, această sintagmă a ajuns aproape o emblemă a situației politice din România. Dar nu din vina noastră!

Ieri, P.S.D. a avut de ales între două rele. Am avut, pe de o parte, moțiunea democrată, un document slab pregătit, contradictoriu, populist și demagog. Am mai spus-o: atâta vreme cât cei peste 1000 de funcționari democrați care ocupă funcții în administrația locală nu-și dau demisia, orice atac al P.D. la adresa Executivului nu poate fi decât neavenit.

În realitate, dincolo de capul lui Tăriceanu, P.D. nu-și dorește altceva decât alegeri anticipate, pentru a profita de confuzia care domnește în rândul electoratului, după referendumul din 19 mai.

Nu dragostea de țară îi mână pe democrați în luptă, ci mirosul ciolanului. Democrații știu foarte bine că, în următoarele luni, P.D. se va dezumfla ca o gogoașă cu termen de garanție depășit, de aceea se zbat disperați pentru a forța alegerile anticipate. Ne-am plictisit totuși de această idee, unică dar fixă a P.D. și a șefului statului, Traian Băsescu.

Avem, de cealaltă parte, un Cabinet ineficient, incompetent și lipsit de proiecte. Un Guvern care doar profită de avântul sănătos pe care l-a luat economia în perioada 2000-2004, când la guvernare s-a aflat P.S.D.

Nu pentru că este genial, frumos și bine crescut am mai dat o șansă Cabinetului Călin Popescu Tăriceanu, ci pentru că, în această vară, guvernanții sunt obligați să ia măsuri urgente pentru a diminua dezastrul din agricultură, din sănătate sau din educație. În plus, este grabnic nevoie de strategie de absorbție a fondurilor europene, fără de care economia românească este în pericol să o ia din nou la vale.

Dacă am fi acceptat moțiunea de cenzură a P.D. am fi blocat activitatea Guvernului, într-un moment în care nu de lupte politice avem trebuință, ci de transpirație și putere de muncă. În următoarele luni, România are nevoie de stabilitate pentru a depăși criza în care se află. Am dat o șansă Guvernului, pentru că am pus interesul național deasupra intereselor de partid.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat Mocanu.

 
Ștefan Baban - declarație politică intitulată Criza grădinițelor în România;

Are cuvântul domnul deputat Ștefan Baban din partea Grupului parlamentar al P.R.M.

Se pregătește domnul Petru Călian.

 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Criza grădinițelor din România."

Crize, crize, crize. Începând de la criza politică și terminând cu cea din sistemul sanitar, România este bântuită de acest fenomen încă din primii ani ai tranziției spre democrație.

Astăzi, este rândul crizei din sistemul de învățământ. Am înțeles, greu, este adevărat, de criza locurilor din învățământul liceal, universitar, de criza locurilor de cazare din căminele studențești, dar nu pot pricepe cum a apărut acest fenomen și la nivel de grădiniță și de ciclu primar. Și asta în condițiile în care pentru aceste două forme de învățământ sunt acreditate și unități particulare.

A crescut numărul copiilor de vârstă preșcolară și școlară? A scăzut numărul cadrelor didactice care să practice această meserie pentru prichindei? La prima întrebare, înclin să cred că nu. La a doua, spun hotărât da, pentru că având în vedere salariile mizere, corupția din învățământ, începând de la repartizare și terminând cu titularizarea pe post, lipsurile pe care le îndură ani întregi tinerii dascăli, nu e de mirare că lasă totul în urmă și pleacă în străinătate, chiar dacă trebuie să presteze o muncă necalificată, inferioară și de cele mai multe ori umilitoare față de cea pentru care s-au pregătit.

Criza grădinițelor oferă o imagine foarte bună pentru România de astăzi. Și asta pentru că există două sisteme paralele de grădinițe, cele de stat și cele private. Cele de stat sunt mai ieftine, de fapt, teoretic sunt gratuite, deși pe parcursul anilor de grădiniță părinții plătesc diferite taxe cu nume ciudate, astfel încât cu echivalentul a câtorva zeci de euro, îți ții copilul la grădinița de stat. Evident, funcționarea acestora este subvenționată de noi toți de la buget, plătim toți pentru ca toți să beneficiem, dar realitatea ne arată că de fapt beneficiază cei deștepți care, încă de la începutul anului au dat mită la conducerile grădinițelor de stat pentru a asigura copilului lor un loc "eligibil".

În paralel funcționează și grădinițele private, ceva mai scump decât cele ale statului, în care principiul plătești și ai loc asigurat, fără să fii nevoit să mai dai și șpagă, funcționează din plin. Dar costul este ridicat, astfel încât doar un anumit segment al populației, și anume cel cu venituri peste media cetățeanului obișnuit, își poate permite toate aceste cheltuieli.

Concluzia rămâne doar una singură: începutul fiecărui an școlar declanșează, încă de la terminarea celui precedent, o cursă contra cronometru pentru găsirea și ocuparea unui loc la grădiniță, în clasa I sau clasa a II-a. Indiferent de doctrina guvernelor care s-au perindat la conducerea României, sistemul de bază în învățământul românesc este tot cel din anii comunismului, atât de mult hulit de cei care acum sunt nevoiți să jongleze printre cunoștințe și relații pentru a-și rezolva această problemă.

Nu s-au construit alte spații, nu au fost modernizate cele existente, nu s-a făcut nimic în ceea ce privește învățământul românesc, ba chiar ceea ce era în '89 ajungând acum în paragină sau dărâmare. Interesele politice ale celor îndrituiți să așeze această activitate pe baze reale, începând de la spații și terminând cu planuri de școlarizare moderne și de nivel european, au fost cu totul altele, lupta pentru ciolan fiind mult, mult mai interesantă. Cine știe, poate anul 2010 va aduce o nouă premieră în învățământul românesc, integrat în cel european: desfășurarea activității didactice într-o garsonieră sau apartament de bloc. Și tot normal ar fi, pentru că dacă unul sau zece SRL-uri pot funcționa bine, o grădiniță de ce nu?

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

 
Petru Călian - declarație politică: Apel de urgență către ministrul Cristian Adomniței;

Are cuvântul domnul Petru Călian.

Se pregătește domnul domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán.

 

Domnul Petru Călian:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi cred că poate să fie denumită "Apel de urgență către ministrul Cristian Adomniței".

În această săptămână, elevii clasei a VIII-a termină o primă etapă din viața lor în ceea ce privește învățământul. Majoritatea copiilor plini de emoții pe ultima sută de metri își fac ultimele pregătiri, astfel încât începând de luni să înfrunte cele trei examene de capacitate.

Apare însă o problemă extrem de importantă și, cred eu, totodată gravă și tocmai de aceea lansez un SOS către actualul ministru al învățământului. După cum mulți dintre noi știm, în întreaga țară, mii de copii de clasa a VIII-a au rămas corigenți din diferite motive pe care nu le comentez. Acești copii, din păcate, nu vor avea posibilitatea să treacă peste examenele de capacitate care încep săptămâna viitoare, luni.

N-o să aibă posibilitatea pentru că, din păcate, actualul ministru nu a avut în vedere o problemă de o importanță majoră, nu le-a oferit posibilitatea acestor copii rămași corigenți ca înainte de examenul de capacitate să poată să-și susțină examenul de corigență, astfel încât să aibă și ei un drept legitim, cel de a participa și de a-și susține examenul de capacitate.

Din acest motiv, acești copii care, repet, sunt de ordinul miilor sau poate chiar al zecilor de mii, sunt obligați să stea un an pe dreapta, cum se spune pe românește. Or, această pauză de un an de zile nu face altceva decât să ducă, pentru mulți copii, la abandonul școlar, lucru extrem de grav care totuși se petrece în România.

Pe cale de consecință, fac un apel și voi emite azi o scrisoare deschisă pe care o s-o adresez domnului ministru Cristian Adomniței, rugându-l ca, în cursul zilei de astăzi, în regim de urgență, să emită un ordin, astfel încât până vineri să poată să fie organizate în toate școlile din țară examene de susținere a corigențelor. Această soluție optimă care nu face altceva decât să stimuleze acești copii minunați pe care-i avem și, mai mult de atât, să nu mai avem probleme legate de abandonul școlar, va fi benefică și trebuie neapărat să se desfășoare, astfel încât, luni, acești elevi să participe la examenul de capacitate, iar Ministerul Învățământului să nu le răpească un an din viață, ministerul Învățământului să nu stimuleze așadar abandonul școlar.

Vă mulțumesc. Sper ca mesajul meu de la înalta tribună a Parlamentului să fie auzit de către ministrul liberal, să se emită acel ordin și să se ofere, așadar, posibilitatea organizării examenelor de susținere a corigențelor, iar luni, toți absolvenții clasei a VIII, evident și cei care vor trece acest examen, așadar, să-și poată desfășura primul examen de capacitate.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc și eu.

 
Becsek-Darda Dezsö-Kálman - declarație politică legată de fenomenul infracțional silvic;

Are cuvântul domnul Becsek Garda Dezsö.

Se pregătește domnul Aledin Amet.

 

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Am sperat în promisiunile domnului ministru al agriculturii și dezvoltării rurale privind lupta împotriva mafiei în cadrul ministerului pe care-l conduce, însă m-am înșelat amarnic. Cazul cel mai concret îl reprezintă răspunsul primit pe baza întrebării formulate cu nr.2891/2007, înregistrată la Camera Deputaților, adresată domniei sale, din care rezultă clar susținerea oficială a mafiei lemnului prin actualul director al Regiei Naționale a Pădurilor ROMSILVA, mai concret, este vorba de domnul Aldea Ion Dan și de specialiștii silvici din cadrul ministerului pe care îl conduce.

Noul director al regiei, domnul Aldea Dan este persoana care a intervenit atât în anul 2003, cât și la data prezentă, pentru salvarea tuturor persoanelor implicate în mafia lemnului din județul Harghita, Direcția silvică Miercurea-Ciuc și la ocoalele silvice de stat subordonate de la Toplița, Borsec, dar în special la Tulgheș, respectiv la Centrul de producție Gheorgheni cu concursul Inspecției silvice Harghita și Brașov.

Persoanele din instituțiile silvice, începând cu directorul Direcției silvice Miercurea-Ciuc și a șefilor de secție, până la ultimul pădurar, au defrișat bazinetele cu sute de hectare și au comercializat în mod fraudulos masa lemnoasă cu încălcarea gravă a regimului silvic reglementat în domeniu.

În ceea ce privește urmărirea abuzurilor confirmate de specialiștii domniei sale, până la data prezentă, nu a avut nici un ecou. Iar din afirmația prezentată, rezultă clar lipsa de interes total pentru stoparea fenomenului infracțional săvârșit de către personalul silvic, fapte care persistă în mod haotic și la data prezentă în județul Harghita.

Față de cele afirmate, aș preciza continuarea jafurilor după anul 2003 pe care le-am sesizat la cererea populației din zonă, în urma căreia s-au instrumentat o serie de dosare penale cu numerele 243/2005, 483 din 2005, 111 din 2006, 619 din 2006, 426 din 2005, 127 din 2006, 212 din 2005, care sunt cercetate la Curtea de Apel Târgu-Mureș și în care este cercetat personalul silvic de la Direcția silvică Miercurea-Ciuc, Toplița, Tulgheș și totodată, față de aceste cercetări, actualul director Mitică Cătălin permite continuarea și distrugerea unor acte necesare pentru organele de cercetare penală ca acte probatorii.

Totodată, mă simt nevoit să amintesc și numele persoanelor din domeniul silvic implicate în aceste dosare penale: muncitorul forestier Zerkula Ladislau, ținut în funcție la nivelul direcției silvice Miercurea-Ciuc, cu atribuții de pază pentru fondul forestier național, inginerul Janos Levente, subinginerul Francsali Gabor, subinginerul Mihoc Ion, subinginerul Marton Tihamer, consilierul juridic Mariana Matei, consilier juridic Stoia Sabina, inginerul Mihăilă Florin, inginerul Miclos Istvan, inginerul Szabo Istvan, tehnician Csortan Zoltan, tehnician Urzică Ion, inginerul Jipa Victor, inginerul Marc Paul, inginerul Rus Ailie, tehnicianul Onu Mihai, inginerul Dușa Codruț și inginera Laczko Terezia.

Prin urmare, stimate domnule ministru, sunt nevoit să constat susținerea de către dumneavoastră a activității infracționale a personalului silvic care a distrus și distruge în continuare fondul forestier național de stat pentru a restitui proprietarilor de drept numai cioate.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc și eu.

 
Aledin Amet - declarație politică intitulată În favoarea trecerii unui număr de acțiuni ale administrațiilor porturilor maritime către autoritățile locale;

Are cuvântul domnul Aledin Amet.

Se pregătește domnul Tudor Constantin.

 

Domnul Aledin Amet:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Bună dimineața, stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "În favoarea trecerii unui număr de acțiuni ale administrațiilor porturilor maritime către autoritățile locale."

Trecerea unor procente din acțiunile administrațiilor porturilor maritime către autoritățile locale ar fi cu siguranță în beneficiul cetățenilor județului Constanța. Dincolo de aspectele politice, care pot dilua substanța subiectului, se află ideea unei construcții solide, având la bază, în primul rând, interesele tuturor locuitorilor zonei. Se cunoaște faptul că județul Constanța beneficiază de un potențial economic deosebit. În egală măsură, progresul zonei turistice poate însemna un progres real al tuturor domeniilor de activitate. Prin urmare, ținând cont de importanța strategică a județului pe care îl reprezint, trebuie să existe un buget suplimentar.

Constănțenii, în general, sunt mai puțin interesați de doctrinele politice, sunt mai puțin interesați de apartenența la un partid sau altul a celor responsabili. Constănțenii își doresc doar ca localitățile în care trăiesc să beneficieze, într-un mod constant, de modernizări. Pentru ei nu contează din ce zonă politică este lansată o idee, care, odată concretizată, să conducă la o creștere a bunăstării. Politicienii sunt aleși pentru a susține proiectele alegătorilor. Politicienii sunt aleși nu pentru părerile lor personale, ci pentru a promova interesul general.

Datorită acestor motive, demersul pentru trecerea unui număr de acțiuni ale administrațiilor porturilor maritime către autoritățile locale este unul firesc, existând posibilitatea obținerii unor rezultate notabile pentru economia locală.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc și eu.

 
Constantin Tudor - intervenție privind afilierea la Grupul parlamentar al Partidului Democrat;

Domnul Constantin Tudor.

Se pregătește pentru al doilea tur domnul Andrian Mihei.

 

Domnul Constantin Tudor:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Intervenția mea de astăzi este mai mult cu caracter tehnic, dar și, bineînțeles, politic, întrucât ca deputat independent în Circumscripția electorală nr.12 Călărași, în care am activat până la începutul lunii acesteia, în Grupul parlamentar al Partidului Conservator, trec începând de astăzi, deci cu data prezentei declarații, în Grupul parlamentar al Partidului Democrat, ca deputat independent, întrucât din 7 iunie anul curent, sunt membru al Partidului Democrat.

Vă mulțumesc pentru înțelegere și pentru atenție.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc și eu.

 
Andrian-Sirojea Mihei - declarație politică: P.D, o parte Pălăvrăgeală, P.D., o altă parte Demagogie;

Are cuvântul domnul Andrian Mihei.

Se pregătește domnul Vasile Soporan.

 

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarație politică: "P.D. o parte Pălăvrăgeală, P.D. altă parte Demagogie."

"Să te duci dracului, că nu a început lumea asta cu tine!" ...i-a spus la un moment dat domnul Vasile Blaga lui Sântion. Și ne-a aruncat praf în ochi la dispariția lui Omar Hayssam, fără să își asume mari responsabilități..., iar reforma administrației publice nu a constituit un punct de mare interes pentru domnia sa.

România a primit o scrisoare de avertizare în legătură cu 156 directive care nu au fost modificate și transpuse în legea internă, dintre care 87 erau în responsabilitatea Ministerului Mediului (fost ministru - Sulfina Barbu) și 36 de competența Ministerului Agriculturii (fost ministru - Gheorghe Flutur). Doamna Barbu însă a avut alte preocupări ardente, blocând, de exemplu, proiecte importante ale municipiului și județului Constanța, pe criterii strict politice, ignorând frecventele incendii din Delta Dunării și neluând măsuri energice pentru prevenirea acestora, bulversând turismul litoral doi ani la rând, jucându-și rolul de ministru cu carnet de partid, în detrimentul acțiunilor concrete și pozitive.

Scandalul clipurilor supraevaluate și niciodată utilizate pentru turism, din curtea domnului Radu Berceanu - practic un milion și jumătate de euro aruncați pe apa sâmbetei, în timp ce țări precum Croația, Bulgaria și chiar Albania își promovează turismul pe posturi TV internaționale, evoluția stagnantă a lucrărilor la autostrăzile în lucru și al tuturor proiectelor legate de acest domeniu ne dau o măsură a interesului fostului ministru din acest domeniu.

Gheorghe Barbu, extrem de pasiv într-un domeniu unde se cerea tocmai opusul, a tărăgănat reforma pensiilor, nu a făcut nimic pentru a stopa migrația muncitorilor români, lucru care se resimte negativ pe piața internă a muncii, a tratat cu indiferență problema marinarilor români, după integrarea României în Uniunea Europeană și a fost aproape invizibil pe durata mandatului.

Depășit și lipsit de anvergura necesară, fostul ministru al educației, domeniu de mare importanță pentru competitivitatea pe termen lung a României, Mihail Hărdău, a declarat la respingerea Ordonanței de Guvern privind recalcularea veniturilor salariale ale cadrelor didactice din învățământul preuniversitar pentru perioada 2001-2004, referindu-se chiar la colegii săi de partid că "Este un gest populist. Mi se pare nedrept să se calce în picioare un efort al Guvernului de a face dreptate profesorilor, frustrați la salarii. Din nefericire, am văzut cum a apărut demagogia și ne aflăm în situația să plătim greșelile fostei guvernări". Bine spus!

Stimați colegi, acestea sunt mărețele realizări ale câtorva dintre miniștrii PD. Miniștrii actualului guvern se străduiesc de două luni să descâlcească ițele încurcate ale "afacerilor" lăsate neterminate de miniștrii P.D., încearcă din răsputeri deblocarea unor proiecte pe care acești miniștri PD le-au blocat nu rareori numai pentru ca P.S.D.-ul din autoritățile locale să nu aibă realizări pe care să le poată prezenta în 2008, ... o dovadă în plus că P.D., de-a lungul acestui mandat a fost într-o continuă campanie electorală, făcând exerciții politice de imagine, fără nici un interes manifest pentru cetățenii acestei țări și pentru problemele cu care aceștia se confruntă, în plus blocând o serie de proiecte ale P.N.L. - teoretic, partener de alianță - doar pentru ca acum să și le însușească și să le clameze importanța.

Moțiunea de cenzură a fost un gest pueril, caraghios aproape, prin faptul că P.D.-iștii au criticat practic activitatea propriilor miniștri, date fiind cele doar două luni trecute, iar eforturile disperate din aparițiile zilnice în mass-media, din ultimele zile, cu declarații fără coerență și fără substanță, ne-au arătat lipsa de consecvență și obstinația cu care acești oameni văd să se "joace" în curtea mare, pe care cu aroganță au pus stăpânire parcă, numită România.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc și eu.

 
Vasile Soporan - declarație politică cu titlul Alianța D.A, între real și imaginar;

Are cuvântul domnul deputat Vasile Soporan de la P.S.D.

Urmează domnul deputat Paul Magheru de la P.R.M.

 

Domnul Vasile Soporan:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Doresc să prezint declarația politică intitulată "Alianța D.A., între real și imaginar."

Discutând, cum facem astăzi, fără a înțelege profund problemele majore pe care le are România reală, în care unii afirmă cu satisfacție alunecarea stângii spre dreapta, ca urmare a constrângerilor europene, și repetarea parcă la indigo a situației grave prezentate de François Mitterand, în 1991, aceea în care socialiștii vizează ca oamenii de dreapta să le ofere diplome de economiști fruntași, ajungând chiar să uite că sunt de stânga, consider că a sosit momentul pentru un alt tip de discuție, aceea lipsită de populism, în care formațiunile politice să prezinte clar și pe înțelesul celor mulți problemele reale și modalitatea în care acestea își găsesc rezolvarea în cadrul programelor politice.

Este dificil chiar și pentru o formațiune de stânga să asculte, să interpreteze părerile adverse diverselor categorii și să genereze o politică socială care să fie favorabilă tuturor.

Guvernanții prezenți și cei trecuți ai Alianței D.A. prezintă creșterea economică ca fiind suficientă pentru a așeza în umbră deficitul de cont curent care va fi cu 166% mai mare decât cel de anul trecut; datoria externă totală, care a urcat în primele două luni ale anului 2007 la 29 miliarde de euro; menținerea cheltuielilor publice pentru educație - 5% din p.i.b. și cercetare-dezvoltare - 0,3% din p.i.b., cu mult sub media statelor dezvoltate; ineficiența energetică de șase ori mai mare decât media Uniunii Europene; dezinteresul sectorului privat de a contribui esențial pentru educarea superioară a forței de muncă; considerarea României ca poligonul cel mai potrivit pentru reluarea tehnologiilor testate cu ani în urmă, în alte țări; creșterea ponderii salariilor scăzute și a inegalităților de salarizare; creșterea salariului mediu net la nivelul procentelor, în comparație cu creșterea dividendelor la nivelul sutelor de procente; situația deloc favorabilă în care 10% dintre români îi susțin pe ceilalți 90%.

Mă opresc din analiza sumară și solicit foștilor parteneri din Alianța "DA" o analiză serioasă a întregii perioade trecute de la instalarea Guvernului Tăriceanu și prezentarea soluțiilor preconizate pentru redresarea pe baze durabile a economiei României.

În acest sens, solicit prezentarea de urgență a politicilor Guvernului, care vizează: creșterea utilizării finanțărilor nerambursabile din fondurile structurale europene, încurajarea economisirii, concentrarea unei părți din activitatea productivă pe cercetare și dezvoltare tehnologică, reducerea ineficienței energetice, garanția unui salariu decent, prin reechilibrarea tendinței de creștere a acestuia, cu progresia exagerată a dividendelor.

Poate sunt naiv și cred într-o confruntare directă și serioasă între președintele Băsescu și premierul Tăriceanu, între "aripile" tot mai zburdalnice ale Alianței "DA" - P.D. și P.N.L., pe problemele majore pe care România le are.

Opoziția ar dori o asemenea confruntare. Ea devine benefică și consider că ar depăși impactul temelor artificiale aduse în dezbaterea publică de partenerii Băsescu și Tăriceanu.

Pe când o invitație la Cotroceni și Palatul Victoria, adresată partidelor politice, în care consultările inutile să fie înlocuite cu dezbateri serioase, pe teme majore, altele decât cele cu care ne-am obișnuit a fi transmise încă din decembrie 2004.

Pentru asemenea realizare, vă doresc succes, în preajma raportului de țară pregătit de Uniunea Europeană.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule coleg.

 
Paul Magheru - intervenție intitulată Cinstirea cărții - BOOKFEST 2007;

Are cuvântul domnul Paul Magheru.

Se pregătește domnul Munteanu Ioan.

Apoi, doamna Ionica Constanța Popescu.

 

Domnul Paul Magheru:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează: "Cinstirea cărții - BOOKFEST 2007".

Mă bucur că pot face un elogiu al cărții, ocazionat de un foarte important târg de carte, nu numai de la catedră, dar și de la tribuna Parlamentului, pentru că în bezmeticeala politică în care ne-au cufundat cei de la timona țării, Salonul de promovare a cărții "BOOKFEST 2007", ne-a tonificat cât de cât sentimentul apartenenței la un spațiu cultural care știe să depășească primejduirile politice.

A doua ediție a Salonului de carte Bookfest 2007, organizat, ca și anul trecut, în vastul Pavilion al Complexului Expozițional Romexpo, între 6-10 iunie, a fost unul dintre cele mai importante evenimente culturale ale anului, pe marginea căruia merită să facem câteva reflecții chiar politice.

Organizat de Asociația Editorilor din România, Salonul expune producția de carte a peste 200 de edituri din toată țara, paralel cu o serie de acțiuni - lansări de carte, mese rotunde, festivaluri de literatură, chestionare, concerte, antren - menite să promoveze cartea și să sporească gustul pentru citit. Este un exemplu concret de ceea ce înseamnă descentralizarea și încurajarea inițiativelor particulare în producerea și desfacerea reciproc avantajoasă a bunurilor culturale.

Mărturisesc că înainte și pe timpul vizitei m-a însoțit ca o obsesie pictura lui Giuseppe Aricimbaldo (1527-1593), Bibliotecarul, emblematică pentru secolul al XVI-lea, un portret ludic, reconfortant, alcătuit numai din cărți.

De altfel, una dintre cele mai înalte elogieri ale cărții o găsim tot la un italian, din același secol, Baltassar Castiglione, care, în cartea sa "Curteanul", (1529) aprecia: "În afară de bunătate, adevărata și cea mai de seamă podoabă a sufletului, socot că este la oricine dragostea de carte".

Umaniștii renascentiști, pătrunși de spiritul antic, au fost cei care au revigorat vechea concepție a paideii, a educației spritului uman prin cultivarea științelor și artelor.

În fața fiecărui stand aveam progresiv aceeași impresie a unei paidei moderne, a revitalizării interesului și încrederii în litera tipărită. Cartea bună este cel mai de nădejde prieten al omului, care nu te dezamăgește și nu te înșeală niciodată. Ea te ridică, te edifică intelectual și moral, te ajută să nu-ți pierzi timpul în zadar, fiindcă, vorba cronicarului, citez din memorie "Nu există alta nici mai plăcută și nici mai de folos zăbavă pentru om decât cetitul cărților".

Evenimentul este cu atât mai important și necesar cu cât în constelația spiritualității universale a apărut o nouă Galaxie, a softului, care face să pălească din ce în ce mai mult Galaxia Guttenberg, a tiparului.

Vechea emblemă a omului cu cartea pierde mereu spațiu, în favoarea omului cu laptop-ul. Un barometru cultural pe 2006, efectuat de Centrul de studii și cercetări în domeniul culturii, confirmă, din păcate, constatările, previziunile noastre: 14,5% din români nu au nicio carte în casă, 15% din repondenți nu cunosc numele nici unui scriitor român, iar 54,1% n-au putut indica nici un nume de autor străin și doar 6% se uită la emisiuni culturale.

Cele mai citite sunt cărțile de dragoste, de aventură, polițiste, clasici, români, străini, romane istorice, științifico-fantastice, de război, filosofice, povești pentru copii, fantastice, non-ficțiune, literatură modernă românească, eseistică.

Ultimul barometru de consum cultural arată că literatura, filmele artistice și muzica de calitate nu sunt la mare căutare la români. Într-o societate consumatoristă, de relativă creștere economică și a bunăstării, nu e de mirare că sporește snobismul.

Încă din secolul al II-lea după Hristos, un scriitor grec, Lucian din Samosata, autorul unor celebre Dialoguri, a scris și un pamflet împotriva unui ignorant care cumpără cărți multe, în care exprima, printre altele, că cel ce se îngrijea să cumpere cărți multe nu putea fi considerat întotdeauna om de cultură.

Observația este perfect valabilă și astăzi, numai că în anumite situații snobismul poate acționa și ca factor de cultură. Prefer un snob preocupat de cultivarea minții și a sentimentului, care ar putea să devină un veritabil om de cultură, în locul unui ignorant sau dezinteresat de cultură.

Ediția din acest an a Salonului de carte s-a desfășurat sub sloganul inventat de Leo Burnett, sloganul unor tineri inteligenți, nostalgici după lectură, care nu mai au timp să citească și își aduc aminte de copilărie, când aveau acest răgaz: "Dacă nu sunt citite, poveștile nu se întâmplă". Deviză revelatorie, pătrunzătoare, ingenioasă, subtilă. Ea încurajează lectura directă a cărților.

Într-adevăr, dacă opera unui scriitor nu este citită ea nu există în mod real pentru noi decât eventual din palide referințe. Nici o lectură virtuală, vizuală sau auditivă, filmată, televizată pe Internet sau CD, nu poate eluda avantajele lecturii directe sau ale cărții pe suport de hârtie, eventual ele se pot complini.

În zilele acestea, aflată la București pentru a-și lansa romanul Vertij, scriitoarea japoneză Randy Taguchi, considerată la ea în țară "Regina internetului" spunea: "Internetul e al tuturor, în timp ce cartea îți aparține doar ție". Cartea, indiferent că o produci sau o citești, te particularizează prin raportare la semenii tăi. Galaxia soft-ului, oricât ar fi ea de accesibilă, comodă și competitivă nu va înlocui niciodată pe deplin Galaxia Guttenberg, fie și numai pentru faptul că Biblia, Cartea Cărților, și alte creații imprimate pe hârtie, satisfac în mod necesar natura unică și nerepetabilă a individului.

Multe și îmbucurătoare lucruri se pot depista la o expoziție ca cea de carte. Am aflat astfel, deși nu mi-e străină legiferarea, că în România există și o lege a cărții, deși nu o aplică nimeni, precum funcționează și o Fundație "Noi citim", alcătuită din oameni de afaceri, edituri, formatori de opinie care-și propun să stimuleze lectura, să o încurajeze, să organizeze concursuri, să acorde finanțări pentru diverse proiecte literare.

Un eveniment cultural ca Bookfest 2007 îți întreține optimismul social și, în ciuda bălăcărelii politice, cultura cărții în România este pe un drum bun. Producătorii și consumatorii de carte sunt cei de care, în bună parte, depinde viitorul țării.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule coleg, dar n-ați avut o intervenție politică, ci o oră de curs. Așa că, o să fiu nevoit să tai niște minute de la colegul și prietenul dumneavoastră, domnul Costache.

 
Ioan Munteanu - declarație politică intitulată Apelul elevilor către oamenii politici;

Domnul Munteanu. Se pregătește doamna Constanța Popescu.

 

Domnul Ioan Munteanu:

Domnule președinte,

Mai întâi, vreau să vă spun că domnul profesor universitar Paul Magheru, într-adevăr, are dreptate mai mult decât cred cei care vor citi sau vor căuta pe NET declarația politică de astăzi.

Eu, la o altă scară, mă refer aproape la aceleași lucruri, dar repet: la o altă scară.

Declarația mea politică se intitulează: "Apelul elevilor către oamenii politici".

Zilele trecute, 70 de elevi din școlile bucureștene ne-au oferit o lecție de curaj și de demnitate. Ei au venit în Parlament și au cerut să fie ascultați și să se țină seama de părerile lor.

Epistolele copiilor cuprindeau tot felul de referiri la situația din școli, și ele au fost deja afișate în holul Parlamentului pentru ca demnitarii să ia act de grijile și nevoile lor.

"Prin această scrisoare - nota un școlar - vreau să vă adresez rugămintea să vă gândiți și la noi pentru că sunteți în măsură, și subliniez, sunteți în măsură, știți cel mai bine de ceea ce are nevoie un copil(...), spre deosebire de unii oameni politici.

Nu știu cum decurge o zi obișnuită din viața dumneavoastră, însă o zi obișnuită din viața mea este așa: școală, învățat, teme, școală, învățat, teme...".

Spre deosebire de președintele țării, care a reușit în scurt timp, dar pe termen lung să discrediteze instituția Parlamentului în ochii românilor, acești copii au declarat că: "Parlamentarii își fac bine treaba, chiar dacă mai adorm (și aici este o realitate) și ei din când în când, așa cum îi vedem la televizor", și că ei sunt cei care vor ști să-i asculte și să-i ajute.

Acum, când porțile Europei s-au deschis și pentru ei, lăsând să se vadă cum învață cei de o seamă cu dânșii, elevii noștri nu au cerut decât lucruri simple, normale, realizabile: programele școlare să nu mai fie atât de încărcate, subiectele la examene să fie mai accesibile, să fie protejați de către paznici pe durata programului de școală, să beneficieze de bilete de tren la preț redus, să fie promulgate legi pentru copiii cu handicap.

Destul de puține solicitări! La fel de bine ar fi putut să ceară ca toate școlile românești să aibă minime condiții de igienă, căldură, lumină, apă potabilă, toalete în incinta unității, copiii de la țară să aibă aceleași șanse cu cei de la oraș, să nu mai parcurgă zilnic zeci de km pentru a ajunge la școală, să învețe cu profesori calificați și să nu mai fie nevoiți să abandoneze studiile din cauza sărăciei.

Este impresionantă maturitatea de care au dat dovadă acești copii atunci când au propus salarii mai mari pentru cadrele didactice, stabilitate în sistem, iar "Legea învățământului să nu mai fie modificată în fiecare an".

Câtă diferență între acești puști, preocupați efectiv de ceea ce se întâmplă în școli, și înaltele fețe politice, responsabile de destinul și evoluția celor tineri!

Președintele Băsescu a șocat o țară întreagă la festivitatea de începere a unui nou an școlar, evocând cu o nostalgie iresponsabilă vremea când chiulea de la ore și fuma prin toaletele școlii. Și, totuși, a ajuns și încă este președinte!

Guvernanții se zgârcesc în fiecare an când trebuie să stabilească bugetul, astfel încât învățământul nu primește niciodată procentul din PIB care i se cuvine prin lege.

Miniștrii învățământului vin și pleacă în grabă, se prefac că fac reformă, demolează tot ceea ce au întreprins cei de dinainte și lasă în urma lor confuzie și haos.

Lipsa de implicare și atașament a acestor oameni care au înșelat așteptările tuturor a generat crize după crize în sistem.

Se vorbește acum de mafia din grădinițe și despre preșcolarii rămași acasă, despre milioane de euro pentru reabilitarea școlilor, pierduți prin diferite căsuțe poștale, despre reducerea locurilor la facultățile de stat, despre violența din școli, despre fondurile pentru investițiile școlare, cheltuite aiurea, despre corupție și abuzuri.

Mai nou, oficialii ministerului condus de Cristian Adomniței au fost obligați să recunoască ilegalitățile din cadrul Consiliului Național al Cercetării Științifice din învățământul superior, care este responsabil de fraudele și mafia înregistrate în repartizarea banilor publici alocați cercetării.

Bineînțeles, delegații elevilor bucureșteni își cer propriile drepturi. Ei vor reveni la sfârșitul sesiunii parlamentare, pentru a primi răspunsurile pe care le speră. Ei sunt departe de toată această mizerie pe care am evocat-o, de indiferența și manevrele celor care ar trebui să construiască școala românească de nivel european.

Ei nu-și doresc decât să învețe în condiții decente și în siguranță, iar dascălii lor să fie apreciați, respectați și recompensați pe măsura eforturilor.

Dincolo de acest aspect cotidian, pe care l-am prezentat, un lucru rămâne extrem de important: accesul legal la educație este un drept cuvenit oricărui copil, nicidecum o favoare, iar clasa politică, Parlamentul, Președinția, Guvernul, au obligația morală și constituțională să-și formeze generația viitoare.

Rămân proverbiale zicerile ex ministrului Hârdău, la fel de șocante ca și cele debitate de președinte: "Pe mine să mă lăsați în pace! Eu vreau presiuni asupra școlii, nu a Ministerului Educației (...) Învățământul nu este dispus la reformă, așa că am nevoie de presiunea părinților și a copiilor. Voi trebuie să dați cu pumnul în masă!" (...) "Învățământul românesc este într-o continuă cădere, iar problemele învățământului preuniversitar sunt cele mai acute".

La debutul anului școlar 2006, în același dispreț total ca și cel manifestat de către președinte, ministrul declara: "Președintele a acordat calificativul mediocru învățământului românesc și într-adevăr marea majoritatea a școlilor este în zona mediocră. Chiar credeți că nu vorbesc cu domnul Băsescu? (...) Cât despre profesorii care au ieșit în stradă, nu-mi pierd vremea cu acești oameni."

Lipsa de implicare și atașament a acestor oameni care au înșelat așteptările tuturor a generat crize după crize în sistem. Se vorbește acum de mafia din grădinițe și despre preșcolarii rămași acasă, despre milioane de euro pentru reabilitarea școlilor, pierduți în căsuțele poștale fantomă din America, despre reducerea locurilor la facultățile de stat, despre violența din școli, despre fondurile pentru investiții școlare cheltuite aiurea, despre corupție și abuzuri. Mai nou, oficialii Ministerului condus de Cristian Adomniței au fost obligați să recunoască ilegalitățile din cadrul Consiliului Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior care este responsabil de fraudele și mafia înregistrate în repartizarea banilor publici alocați cercetării.

Bineînțeles, delegații elevilor bucureșteni își cer propriile drepturi, ei vor reveni la sfârșitul sesiunii parlamentare, pentru a primi răspunsurile pe care le speră. Ei sunt departe de toată această mizerie pe care am evocat-o, de indiferența și manevrele celor care ar trebui să construiască Școala românească de nivel european. Ei nu-și doresc decât să învețe în condiții decente și în siguranță, iar dascălii lor să fie apreciați, respectați și recompensați pe măsura eforturilor.

Dincolo de acest aspect cotidian pe care l-am prezentat, un lucru rămâne extrem de important: accesul legal la educație este un drept cuvenit oricărui copil, nicidecum o favoare, iar clasa politică - Guvern, Parlament, Președinție - are obligația morală și constituțională să-și formeze generația viitoare.

Vă mulțumesc foarte mult.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

 
Ionica Constanța Popescu - declarație politică intitulată În țara lui 75% se merge cu 10 km la oră, sau, hai, treacă de la ei, cu 30 km la oră;

Doamna deputat Constanța Popescu, din partea Partidului Conservator.

 

Doamna Constanța Ionica Popescu:

Bună dimineața tuturor.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează: "În țara lui 75% se merge cu 10 km la oră, sau, hai, treacă de la ei, cu 30 km la oră".

Am avut zilele trecute proasta inspirație de a încerca să găsesc o logică pe drumurile din țara noastră. Și am început firesc, cu drumul pe care-l fac, săptămânal, spre Hunedoara, județul pe care îl reprezint. Un drum de 400 km pe care îl faci după cum dă Dumnezeu. Se poate în patru ore și jumătate, dar nu spun că eu fac asta, pentru că atunci ar însemna să înțelegeți că depășesc limita de viteză, ceea ce nu fac. Se poate în cinci ore și jumătate sau șase, de cele mai multe ori, în șapte, opt sau nouă ore, dacă ai ghinionul să fie aglomerat, să întâlnești câteva camioane încărcate, care merg cu 30 km la oră, pe care nu le poți depăși, sau să fie vreun blocaj la intrarea sau la ieșirea din Sibiu, la Sebeș sau pe Valea Oltului.

După cum vedeți, șanse de ghinion nu sunt puține. Să nu vă imaginați acum că am să vă vorbesc despre un drum comunal, deși la câte comune traversează drumul spre Deva, poate fi mai degrabă comunal.

Nu! Vorbesc despre un drum european, despre un drum care duce spre Europa, care va să zică. Un drum care ne leagă pe noi, poporul, expresie atât de dragă unora, de Europa. Vorbesc despre Drumul European 81.

Acum ceva vreme, nu multă, președintele statului ne-a informat că domnia sa este cel care a îndreptat România spre Vest. Pesemne că o fi îndreptat-o, dar a rămas așa, în poziție îndreptată. De ajuns, ajunge greu.

Coridorul IV Paneuropean este așa cum am vorbit, inexistent, iar Drumul European 81, dinspre București către Deva, de acolo n-am mai avut proasta curiozitate să fac niciun calcul, are o singură bandă pe sens, și este presărat cu vreo sută de localități, prin care și românul și europeanul îndrăzneț merg cu 50 km la oră, potrivit normelor, care spun că aceasta este viteza legală în localități. Și, evident, aceste localități mai sunt însoțite și de trecerile de pietoni de rigoare.

De asemenea, Drumul European 81 este presărat cu vreo trei treceri de cale ferată atât de prost întreținute, încât dacă treci peste ele cu 30 km la oră, te poți numi vitezoman.

Mai avem, pe Drumul European, și câteva restricții în afara localităților, de 30 km la oră, și de 10 - ați auzit bine - de 10 km la oră. Nu, asta nu se întâmplă în zonele în care se lucrează. Se întâmplă acolo unde drumul face cocoașă în asfalt. Îmi sunt tare dragi aceste cocoașe, pentru că le-am văzut crescând sub ochii mei. Le știu de mici, când restricția era de 60 km la oră, pe urmă de 50, apoi de 40 km la oră. Și, uite, drăguțele, dacă au perseverat, iar autoritățile au fost mărinimoase și nu le-au deranjat, au ajuns să impună restricții de 10 km la oră. Bravo lor!

Mai avem și două orașe mari, fără linie de centură: Piteștiul și Sibiul.

Duminică, n-am avut ce face și am numărat semafoarele și trecerile de pietoni din Capitala culturală europeană: 29 de treceri de pietoni și 15 semafoare, cu reducerile de viteză de rigoare sau, după caz, cu opririle de rigoare.

De fier să fii și nervii tot te lasă, așa cum m-au lăsat și pe mine cu numărarea trecerilor de pietoni. După Pruieni, încoace, pe Valea Oltului, am cedat nervos și m-am lăsat de numărat. Erau vreo șase localități pe această Vale a Oltului, în care n-am știut dacă să mă amuz sau să mă enervez, pentru că acolo bătaia de joc este totală și pentru șoferi, și pentru localnici.

Pentru că șoferii au de înfruntat restricții de 30 km la oră și radare amplasate fix pe restricțiile în cauză, ca în orice stat în care poliția nu vrea să prevină evenimente rutiere, ci doar să încaseze amenzi de la șoferi, deci șoferii au de înfruntat aceste restricții, iar localnicii au de mers câte un km, ca să respecte legea. Adică, să treacă pe trecerea de pietoni, fiindcă în Robești, de exemplu, localitate care se întinde cam pe 2 km de-a lungul drumului, există o singură trecere de pietoni. Mai simpatici sunt cei din Proieni, acolo unde m-au lăsat pe mine nervii. Localnicii sunt supuși, zilnic, riscului de a deveni infractori, de a încălca legea, numai dacă le trece prin minte să-și viziteze vreun vecin, fiindcă la ei nu există nici măcar o trecere de pietoni.

Ei, cam așa stau lucrurile în țărișoara noastră îndreptată spre Vest, într-o țară în care în ultimii 15 ani s-au construit cam 150 km de autostradă - asta cu indulgență - adică vreo 10 km pe an. Bun ritm, ce spuneți?! În țara lui 75%, români și europeni deopotrivă merg cu 10 km la oră. 75% vă amintiți, este președintele, mândru că a obținut 75% la referendum. Celelalte calcule nu au importanță pentru dânsul: că a obținut 75% din voturile celor care s-au prezentat - și pe care-i salut, de altfel cu respect - că s-au prezentat la urne sub 45% din cetățenii cu drept de vot, că practic președintele a obținut votul a 30% din populația cu drept de vot, 30%, cam tot la sută cât din cariera sa politică a consumat domnul președinte pe funcția de ministru al transporturilor, pentru că, nu-i așa, domnul 75% a fost ministru al transporturilor într-o Românie în care circulăm astăzi pe drumuri europene cu restricții de 10 km la oră.

Apropo de europeni și de drumurile europene din România: am permanent în fața ochilor imaginea lui Tom, din desenele animate. Să vorbim acum și pe gustul președintelui care, știm, are personaje preferate printre pisicile animate. Așadar, am în față imaginea lui Tom, din "Tom și Jerry", care aleargă speriat să intre în casă, și care pune frână brusc, practic se proptește pe călcâie în fața ușilor închise.

Cam așa văd eu că procedează europenii care aleg într-un moment de nebunie, în care își doresc adrenalină, care aleg să vină în România. Aleargă de nebuni pe autostrăzile austrice, nemțești sau ungurești, și se proptesc pe călcâie la vama cu România, pentru a se replia pe drumurile europene românești, cu o singură bandă pe sens, cu restricții de 10 km la oră și treceri de cale ferată.

Vă mulțumesc.

 
Ioan Aurel Rus - declarație politică intitulată Penalul Băsescu;

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul Ion Aurel Rus, din partea P.R.M.

Se pregătește domnul deputat Știucă, de la P.S.D.

 

Domnul Ioan Aurel Rus:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează: "Penalul Băsescu".

Un vechi proverb românesc spune că:"Lupul își schimbă parul, dar năravul, ba!". Asta i se potrivește de minune președintelui jucător, băutor, manglitor... reașezat la Cotroceni pentru încălcarea flagrantă a Constituției.

Nu este zi lăsată de Dumnezeu în care Președintele Traian Băsescu să nu încalce Constituția României, acea Constituție pe care a jurat să o respecte. Odată cu tăierea buclucașei șuvițe de păr, Băsescu nu și-a schimbat atitudinea, ci, dimpotrivă, instigă la subminarea puterii de stat.

Art.80, alin(2) din Constituție spune:"Președintele României veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice".

După cât cunoaștem noi, Guvernul "Tăriceanu 2", deși nu a fost votat de Partidul România Mare, el totuși este în funcțiune, și deci convocarea partidelor politice de vineri 8 iunie la Palatul Cotroceni, de către Președintele Traian Băsescu, s-a făcut cu încălcarea flagrantă a legii.

Dacă în România statul de drept ar funcționa și principiul separației puterilor în stat ar fi aplicat, atunci președintele Traian Băsescu ar trebui să fie depus urgent într-un penitenciar de maximă siguranță.

Art. 96 din Constituție dă putere Parlamentului, ca în ședință comună, cu votul a cel puțin două treimi din numărul deputaților și senatorilor, să pună sub acuzare Președintele României pentru înaltă trădare.

De unde reiese trădarea? Din încălcarea Legii nr.574 din 27 iunie 2002 privind organizarea și funcționarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării, care spune:

A. - Cap III - "Organizare și funcționare" - art. 5 alin(1): "Președintele României îndeplinește funcția de președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării";

B. - Cap II "Atribuții", art.4: "Consiliul Suprem de Apărare are următoarele atribuții:

Analizează și/sau propune, potrivit legii, promovarea:

  1. strategiei de securitate națională a României;
  2. strategiei militare a României;
  3. strategiilor de ordine publică și siguranță națională ale României, în raport cu răspunderile instituțiilor abilitate".

B. - Legea nr.473 din 4 nov.2004 privind planificarea apărării:

"Art.3- Planificarea apărării se realizează pe baza deciziilor politice ale Președintelui, Parlamentului și Guvernului României";

"Art.5 alin.(1) - Strategia națională de apărare a României este documentul de bază care fundamentează planificarea apărării la nivel național. Președintele României, în termen de cel mult 6 luni de la data depunerii jurământului, prezintă Strategia națională de apărare Parlamentului, care o dezbate și o aprobă, prin hotărâre, în cadrul unei ședințe comune";

Capitolul IV "Răspunderi":

"Art.13 - Încălcarea ori neîmplinirea prevederilor prezentei legi de către persoanele cu atribuții în organizarea și realizarea planificării apărării atrage, după caz, răspunderea administrativă, civilă sau penală".

Au trecut așadar cele 6 luni care îl obligau pe președintele României, în calitatea sa de Președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, să se prezinte în fața Parlamentului cu această strategie națională de apărare.

În loc să-și îndeplinească prerogativele acordate de Constituția și legile țării, domnul Traian Băsescu se ocupă de:Legea lustrației, reparația de poduri, formarea altei majorități parlamentare, schimbarea Constituției etc. Vorba românului"Țara arde și baba se chiaptănă".

Potrivit Codului penal, Parchetul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar trebui să se sesizeze și să aplice următoarele puncte:

C. - Cod penal - Titlul III- "Crime și delicte contra securității naționale": trădarea.

"Art.271 - Fapta cetățeanului român, (...) în scopul de subminare economică, politică sau a capacității de apărare a statului, (...) se pedepsește cu detențiune pe viață sau cu detențiune severă de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

D. - Cod Penal, Capitolul II "Abuz contra intereselor generale".

"Art.317 - Fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu intenție, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos, și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unei autorități sau instituții publice sau al unei persoane juridice ori de pagubă patrimoniului acesteia, se pedepsește cu închisoare strictă de la 2 la 7 ani".

E. - Cod penal - Art.319 - "Neglijența în serviciu"

"Alin. (1) Încălcarea din culpă, de către un funcționar public, a unei îndatoriri de serviciu prin neîndeplinirea acestea sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-ar cauza o tulburare însemnată bunului mers al unei autorități sau instituții publice, (...) se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la un an sau cu zile-amendă".

Sunt încrezător în justiția română, dar vreau să văd cum se aplică legea în România pentru încălcătorul acesteia, Traian Băsescu.

Domnule ministru al justiției, doamnă prim-procuror al României, ați jurat pe Constituție că o veți respecta. Vă întreb: când?

Vă mulțumesc.

 
Alecsandru Știucă - declarație politică intitulată Manuale alternative sau alternanța oportunităților;

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul Alecsandru Știucă.

Se pregătește domnul Mircea Costache.

 

Domnul Alecsandru Știucă:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică este intitulată: "Manuale alternative sau alternanța oportunităților".

Apariția manualelor didactice alternative la diverse discipline de învățământ a presupus realizarea anuală de către Consiliul Național pentru Evaluarea și Difuzarea Manualelor a unor analize și evaluări periodice.

Este de presupus faptul că, teoretic, acest consiliu este format din reputați specialiști, care analizează obiectiv valențele didactice, bogăția și valoarea conținutului manualelor, conformitatea acestora cu programa școlară elaborată de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, aprobând apariția pe piață a celor mai bune manuale, care vor constitui baza pregătirii școlare a actualelor generații de elevi.

Teoria și practica sunt însă două lucruri diferite în sistemul de învățământ actual. Astfel, anul acesta, la evaluarea manualelor școlare de limba și literatura română pentru clasa a XII-a, alături de alte lucrări a fost prezentat și un manual realizat de prof.dr. Florina Rogalski, lector univ. Daniel Cristea-Enache, sub coordonarea acad. Eugen Simion, fostul președinte al Academiei Române.

Ediția precedentă a acestui manual apărut în anul 2002, la Editura Corint, a fost aprobată cu punctajul maxim la momentul respectiv, prin Ordinul ministrului, fiind lider de piață timp de 5 ani, cu un tiraj de aproximativ 200.000 exemplare, fiind preferat și utilizat la clasă de aproximativ 75% dintre profesorii de limbă și literatură română.

În mod firesc, era de așteptat ca ediția din acest an a respectivului manual, revizuită și îmbunătățită, să fie aprobată de Consiliul Național pentru Evaluarea și Difuzarea Manualelor. Surpriza s-a produs, însă, excesiv de rigurosul consiliu acordând manualului doar 77,88% puncte, din 83 câte erau necesare pentru a fi admis.

Principala obiecție care i se aduce manualului se referă la faptul că acesta are un nivel prea ridicat de cunoștințe, fără a se ține seama de faptul că el se adresează celor mai buni elevi din clasele de filologie de la liceele teoretice, care reprezintă, probabil, viitorii dascăli de limba română.

În condițiile în care, timp de 5 ani, elevii au învățat fără probleme după manualul similar, fără a fi inhibați de volumul mare de cunoștințe de specialitate, cum se afirmă în motivarea emisă de Consiliu, ne întrebăm care este justețea măsurii respingerii acestui manual.

Intervențiile și intențiile evaluatorilor anonimi ai Consiliului sunt vădite, raportul-pamflet întocmit de aceștia cu ocazia respingerii manualului arătând o lipsă de loialitate intelectuală și o programatică ostilitate.

Pasivitatea de care a dat dovadă Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, care nu a avut nicio reacție la articolele apărute în mass-media pe această temă, este una regretabilă și condamnabilă, demonstrând faptul că ministerul are preocupări mai importante decât cele vizând asigurarea unui act educațional de calitate, bazat pe materiale didactice valoroase, cu un conținut științific bogat.

De asemenea, este inacceptabilă situația creată de conflictul de interese în care se află directorii generali, inspectorii generali și alți angajați ai Ministerului Educației, care elaborează programe, semnează manuale școlare, editează lucrări auxiliare și, tot ei, evaluează, le aprobă, ca să nu mai vorbim de modul cum le promovează în școli (între ghilimele "promovează").

Este timpul să se facă ordine în Ministerul Educației și Cercetării și să se acorde respectul cuvenit valorilor autentice, ca premisă fundamentală a calității în educație.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

 
Costache Mircea - respingerea acuzației că unii dintre cei aflați sub cupola Parlamentului ar lupta împotriva propriului popor;

Are cuvântul domnul Mircea Costache, de la Partidul România Mare. Aveți cuvântul.

 

Domnul Costache Mircea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

M-am străduit din răsputeri și nu am reușit niciodată să aduc o primenire a limbajului în viața publică. Am văzut că unii au început deja să acuze și să resimtă șocurile electrice ale unor discursuri parlamentare, dând vina numai și numai pe lipsa de orizont cultural, pe sărăcia spirituală, care ar degenera în limbaj plin de durități și de atacuri la adresa unor personaje din viața publică.

Au ajuns unii până acolo cu obrăznicia, oameni care nu au citit în viața lor decât etichete de pe sticlele de băuturi sau prospectul propriilor limuzine, ca să știe să și le folosească în mod performant, au ajuns să ne acuze pe aceia care nu avem la îndemână alte mijloace decât vocabularul limbii române, de a înfiera tarele unei societăți în derivă, scăpate oricărui control.

Am să fac de data aceasta efortul de a nu mai cădea în patima accentului pamfletar și a verbului coroziv, de altfel, singurele mijloace care ne stau la îndemână unora dintre noi, și de a spune că nu există șarlatanie mai mare decât să minți cu naturalețe, să acuzi că unii dintre cei aflați sub cupola Parlamentului României ar lupta împotriva propriului popor. Nu cred că există acuză mai gravă și afirmație mai iresponsabilă, din partea oricui ar veni, decât aceea că cine nu a acumulat averi, cine nu încalcă nicio lege, cine încearcă cu propriile mijloace, prin comportament civic exemplar, să traseze pentru el și pentru semenii lui o altă traiectorie în contemporaneitate și cu propensiune spre viitor poate fi cu ușurință etichetat, de indivizi primitivi, animați de spirit gregar, că ar lupta împotriva propriului popor.

Cine are curajul să folosească noțiunea istorică de "popor", când habar n-are de istoria, cultura, tezaurul de spiritualitate al acestui popor, înseamnă că este animat nu numai de spirit gregar, de spiritul de turmă, mai pe românește, și că are un profund dispreț față de toți cei pe care îi are în preajmă și pe care pretinde a-i reprezenta. Nu există în lume șarlatanie mai mare decât să fii înconjurat de clanuri mafiote, de bande infracționale, de cășuneni, de cocoși, de bittneri, de petrache, de alte udrea, de tot felul de scursuri și de creaturi și de scursuri vorace și să înfierezi, chipurile, niște oameni care și-au păstrat măsura, bunul simț, sentimentul patriotic de apartenență la neam, pe care să-i acuzi zilnic, în piața publică și cu alte prilejuri, că ar lupta împotriva propriului popor.

Șarlatanul șef ar trebui să-și încheie misiunea aici și noi nu ar mai trebui să mai așteptăm numai intervenția divină pentru a ne scăpa de cel rău și viclean. Amin.

Mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc și eu.

 
Monalisa Găleteanu - declarație politică cu titlul Dreptul la educație;

Are cuvântul doamna Monalisa Găleteanu și se pregătește domnul Vlădoiu, o recompensă pentru faptul că au stat de la început până la sfârșit.

 

Doamna Monalisa Găleteanu:

Mulțumesc, domnule președinte, că asigurați șanse egale tuturor parlamentarilor, în Parlamentul României, indiferent de gen, pentru a-și susține declarațiile politice.

În această dimineață am să vă vorbesc despre "Dreptul la educație".

Educația ca paradigmă a vieții sociale, implică construirea unei conștiințe morale vii, care să asigure fiecărui cetățean o existență demnă și decentă.

Baza oricărui demers educațional presupune existența învățământului preșcolar de stat, accesibil și gratuit pentru toții copiii, începând cu vârsta de trei ani, al căror drept la educație este garantat prin art. 32 din Constituția României. Acest drept nu poate fi negociat de către conducerea politică a țării și, în niciun caz, nu poate fi îngrădit prin incompetența unei echipe aflate vremelnicla "cârma" ministerului educației.

Lipsa locurilor în grădinițele publice din marile orașe ale României, semnalată de către Partidul Social Democrat încă din anul 2006, agravează starea lamentabilă în care se află învățământul românesc și subliniază o realitate socială dureroasă, în care alternativa grădinițelor particulare este o soluție inaccesibilă pentru majoritatea familiilor din România, având în vedere costurile ridicate ale școlarizării în aceste instituții de învățământ.

Partidul Social Democrat solicită în mod imperativ ministrului educației, domnul Cristian Adomniței, să își asume responsabilitatea găsirii unor soluții rapide pentru ieșirea din "impasul" lipsei locurilor în grădinițele publice din România.

De asemenea, atragem atenția că desconsiderarea sistemului educațional românesc și încălcarea flagrantă a drepturilor fundamentale ale omului și a valorilor democratice converg inevitabil către distrugerea statutului de cetățean european, pe care cu greu l-am dobândit după 17 ani de tranziție, prin efortul întregului popor.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

 
Aurel Vlădoiu - declarație politică intitulată Bulina roșie de pe sănătatea României;

Are cuvântul domnul deputat Vlădoiu.

Vă anunț că au depus în scris domnii deputați: Dumitru Benu, Mihaela Rusu, Vasile Pușcaș, Gheorghe Chiper, Iuliu Nosa și Mihăiță Calimente.

Aveți cuvântul, domnule coleg.

 

Domnul Aurel Vlădoiu:

Domnule președinte,

Declarația mea se intitulează "Bulina roșie de pe sănătatea României".

Nimic nu este mai scump decât sănătatea, spun românii. Nimic mai adevărat, spun eu, acum, când mori cu zile în spital, dacă n-ai bani să-ți cumperi medicamente sau să "stimulezi" actul medical.

Stimați colegi,

De 17 ani și jumătate, încercăm să rezolvăm problema cea mai importantă a societății românești - sănătatea. Îndrăznesc să afirm că această problemă, sigur că nu este singura, se numără printre cauzele morții regimului de dinainte de '89. Tot ea stă la baza slabei încrederi a societății în principala instituție a statului, făcută în mod pervers responsabilă, în totalitate.

Dacă nu vom găsi urgent soluții prin care Executivul să producă schimbări reale în sănătate, în beneficiul oamenilor, vom înregistra pierderi cu toții. Mai puțin cei ce-și pot permite, pe cheltuiala copiilor, să dea fuga la Viena pentru o intervenție chirurgicală.

În ultimii ani, cu zeci sau poate sute de milioane de euro plătiți din banii publici, altfel zis, din buzunarele pacienților, spitalele au fost utilate cu aparatură medicală, cu tehnică de ultimă oră de investigare și diagnosticare, dar oamenilor nu le este mai bine, nu sunt mai sănătoși. Pacienții continuă să moară în autosanitarele echipate necorespunzător sau chiar în spitale, înainte sau după intervenții chirurgicale de rutină.

Cauzele sunt multiple și complexe. Unele țin de indolența medicilor, insuficient stimulați de pacienți. Altele țin de slaba acoperire a relației medic-pacient de către legislație. Altele, cu o puternică componență obiectivă, țin de managementul defectuos din unitățile sanitare.

De multe ori este invocată lipsa banilor. Cu toate aceea, sumele care tranzitează prin sănătate sunt imense. De pildă, Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Vâlcea, care alocă celor 9 spitale, 8 publice și 1 privat, peste 2 milioane de euro lunar. Aproximativ 70-80% din acești bani reprezintă salariile celor care concură la realizarea actului medical, iar diferența, 20%, este actul medical în sine. Acest raport se întâlnește și în țările în care se operează cei mai înstăriți și mai populari români, cu deosebire că procentele sunt distribuite exact invers față de ceea ce se întâmplă la noi.

Stimați colegi,

Cred că a venit vremea să recunoaștem că o principală cauză a extrem de proastei calități a actului medical din România o reprezintă indolența cu care noi, instituțiile statului, am tratat și tratăm condiționarea actului medical de către medic sau asistent în funcție de "prestația" pacientului. De multe ori, salariile medicilor, care, oricum, au ajuns, în unele cazuri, la 2 mii de euro pe lună, reprezintă simple venituri colaterale, față de "atențiile" venite drept "mulțumiri" din partea pacienților.

Dacă sunt adevărate justificările unor medici care primesc aceste atenții ca să nu-i jignească pe pacienți refuzându-i sau, mai savant, pentru că stă în firea poporului român să-și arate aprióri recunoștința, este absolut obligatoriu să-i fixăm un cadru legal acestei "recunoștințe". Altminteri, domnul ministru Eugen Nicolăescu ar trebui, ca o încununare a eforturilor depuse spre implementarea reformei în sănătate, să aplice pe sistemul sanitar, pe care îl gestionează de doi ani și jumătate, o bulină roșie, mare cât toate județele țării.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc și eu.

 
 

A depus în scris și domnul Viorel Pupăză.

Cu aceasta, dați-mi, epuizându-se și timpul și lista celor care s-au înscris, să declar închisă prima parte a ședinței de astăzi. Urmează partea a doua, destinată dezbaterilor proiectelor înscrise pe ordinea de zi.

Vă mulțumesc.

 
   

(Următoarele declarații politice și intervenții au fost consemnate conform materialelor depuse la secretariatul de ședință.)

 
  Aurel Gubandru - intervenție cu tema 5 iunie - Ziua Mondială a Mediului;

Domnul Aurel Gubandru:

În fiecare an, pe 5 iunie, se celebrează Ziua Mondială a Mediului, ocazie cu care Organizația Națiunilor Unite atrage atenția oamenilor asupra problemelor legate de mediu.

Activitățile dedicate Zilei Mondiale a Mediului în județul Buzău au început încă din data de 30 mai, fiind demn de remarcat că la acestea au fost implicați mai ales elevii, care au participat la acțiuni specifice vârstei lor.

Au fost antrenați elevi din 30 de unități școlare în activități de educație ecologică cum ar fi: campanii de colectare a deșeurilor reciclabile, concursuri de desene, referate, eseuri, parade ale costumelor și jucăriilor realizate din materiale reciclabile, plantări de flori, vizite de documentare în natură și întreceri sportive.

Activitățile cu elevii au cuprins tot județul. În municipiul Buzău, circa 260 de elevi din șase instituții de învățământ au participat la un marș pe străzi, finalizat în centrul municipiului, ocazie cu care au fost premiați cei care s-au evidențiat în colectarea deșeurilor reciclabile. Cu această ocazie, unor grădinițe, școli și licee le-au fost distribuite containere pentru colectarea deșeurilor.

Elevii de la Școala Pietrosu din comuna Costești și cei de la Școala Movila Banului au participat la un concurs de eseuri pe teme de mediu, organizând cu această ocazie și o expoziție de desene. Cei de la Școala și Grădinița Policiori, comuna Scorțoasa, au făcut o expoziție de desene, urmată de o scenetă și o paradă a costumelor din materiale reciclabile.

Marcarea Zilei Mondiale a Mediului s-a făcut și la Școala nr.7 din Cartierul Broșteni și la Școala nr.11 unde s-au organizat, de asemenea, concursuri de desene, colaje și obiecte realizate din materiale refolosibile și simpozioane pe teme ecologice.

La sediul Gărzii de Mediu din Buzău a avut loc înmânarea primelor 17 legitimații pentru agenții voluntari de mediu, persoanelor care au trecut testarea și care vor acționa pe lângă comisarii Gărzii de Mediu, pentru a depista orice încălcare a normelor privind legislația în vigoare. În perioada următoare, vor fi recrutați și alți agenți voluntari de mediu, din toate localitățile județului Buzău.

Pe bulevardul Nicolae Bălcescu din municipiul Buzău, s-a organizat un concurs de desene pe asfalt la care au participat elevi din școlile generale nr.1, 8 și 15 cu sprijinul I.P.J. și a avut ca scop sensibilizarea comunității asupra protecției mediului, reconstrucției ecologice și dezvoltării durabile în județul Buzău.

Tema selectată pentru acest an, cu ocazia Zilei Mondiale a Mediului, vizează schimbările climatice asupra comunităților și ecosistemului polar și a consecințelor nefaste în întreaga lume.

Fiind antrenați și elevii la acțiuni, avem garanția, că peste câțiva ani cei care se vor ocupa de calitatea mediului vor fi mai numeroși și mai responsabili.

  Aurel Olărean - declarație politică cu titlul Cu trotineta la Palatul Victoria;

Domnul Aurel Olărean:

"Cu trotineta la Palatul Victoria"

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Se pare că pentru unii politicieni, activitatea legislativă și executivă a acestei țări începe să semene tot mai mult cu viața la grădiniță. Certuri, injurii, haos...totul spre binele națiunii.

Însă de aici și până a te adresa într-o scrisoare oficială Președintelui României într-un limbaj pueril și plin de neseriozitate, este cale lungă. Sau cel puțin așa am crezut până zilele trecute, când realitatea m-a contrazis. Am spus-o și o repet: Președintele unei națiuni este o instituție. Indiferent de persoana care o ocupă, această funcție este garantul respectării legalității și democrației politice. Votul este direct, poporul fiind cel care decide. De aici și respectarea demnității funcției supreme într-un stat.

Domnul Călin Popescu Tăriceanu a uitat însă toate acestea. Și de la balconul Palatului Victoria, pe principiul bilețelelor în a căror scriere este specialist, a mai trimis o scrisoare la Cotroceni. De astă dată nu referitoare la Petrom, ci la consultările privind formarea unui nou guvern. Textul scrisorii nu are mare importanță în contextul actual, doar că a fost adresată Președintelui României, domnul Traian Băsescu. Și trebuie să fi fost foarte mândru domnul Tăriceanu de creația sa literară, din moment ce a relatat vesel presei cum scriind epistola către Președintele României s-a gândit la fiul său preșcolar pe care îl dojenește și îl trimite în banca lui când greșește. Ridicol? Inconștiență? Lipsă de educație? Sau toate la un loc?

Domnule Călin Popescu Tăriceanu, sunteți, încă, Primul Ministru al unei țări și vă adresați corespondența, în această calitate oficială, Președintelui României. Limbajul folosit denotă o bravadă puerilă ieftină și, ținând cont de subiectul mesajului, este o nouă dovadă de neseriozitate din partea dumneavoastră în relația Guvern-Președinte.

Sunteți președintele unui partid care are simpatizanți și care v-a acordat girul încrederii sale. Ce reacție ați avea dacă, mâine, un tânăr liberal v-ar trimite o scrisoare la Palatul Victoria în care ați fi îndemnat să vă luați motocicleta și să dați câteva ture prin curte să vă răcoriți? În fond, este și asta o soluție demnă de luat în seamă.

  Bogdan Cantaragiu - comentariu asupra unei probleme necunoscute în învățământul superior românesc - evaluarea profesorilor de către studenți;

Domnul Bogdan Cantaragiu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi,

Doresc să ridic o problemă în atenția colegilor din Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport, precum și reprezentanților Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului. Este vorba de evaluarea profesorilor de către studenți - o practică sine qua non în universitățile occidentale, care rămâne o necunoscută pentru mare parte a învățământului superior românesc.

Anual, studenții ar trebui să primească o fișă ce conține întrebări referitoare la calitatea predării, evaluării, personalitatea profesorului etc. și, în funcție de răspunsurile tinerilor, fiecare profesor în parte să primească un punctaj. Deși acest gen de evaluare se poate face cu eforturi minime din partea instituțiilor de învățământ, rectorii nu s-au grăbit să introducă procedeul.

Pentru că, în esență, procedura e simplă, dar având în vedere și principiul autonomiei universitare, vă rog să analizați posibilitatea implementării unui astfel de sistem în universitățile românești atât în cele de stat, cât și în cele private. Cu atât mai mult că nici una din universitățile românești nu se află în topul primelor 500 instituții de învățământ superior din lume.

Vă mulțumesc.

  Costică Macaleți - declarație politică: Declinul demografic - un pericol pentru România;

Domnul Costică Macaleți:

Declarație politică: "Declinul demografic - un pericol pentru România"

Domnule președinte, stimați colegi,

Declarația mea politică de azi se referă la o problemă care ar trebui să ne preocupe pe toți: îmbătrânirea populației și multiplele implicații ale acestui fenomen pentru România.

Conform unui studiu realizat de Academia Română pe marginea acestui fenomen, populația României este în continuă scădere și aparent nu există perspective de stopare a declinului. Potrivit datelor statistice, fertilitatea scăzută și migrația externă sunt principalele motive pentru care populația României a scăzut cu 1,5 milioane de persoane din 1990 încoace. Conform autorului studiului, profesorul Vasile Ghețău, situația economică precară și lipsa unor politici familiale concrete îi determină pe mulți dintre tineri să aibă un singur copil, ceea ce este, practic, insuficient pentru asigurarea schimbului de generații.

Continuarea actualelor tendințe demografice ar duce la un veritabil derapaj demografic pe la mijlocul secolului, practic, la un dezastru demografic în România. Asta ar însemna o depopulare masivă a țării. Dacă nu se schimbă ceva în materie de natalitate, în primul rând, populația României va ajunge la 15 milioane în 2050, și 8 milioane în 2100. Deci, practic, până la mijlocul secolului, declinul va continua și, dacă fertilitatea ar urma să crească în următorii ani, este posibil ca în a doua parte a secolului să apară o stopare a declinului demografic și la reapariția unei creșteri a populației României.

Situația noastră, ca țară, nu diferă de situația altor țări europene care se confruntă și ele cu aceleași probleme. Diferențele însă există și ele și țin atât de fenomenul migrației populației tinere în special, dar și de soluțiile identificate de respectivele țării care aplică politici corecte pentru a stopa declinul demografic.

Astfel, tinerii români migrează către țările vest-europene ducându-și cu ei familiile proaspăt înființate sau își formează familii și cresc copii pe teritoriul țărilor de adopție. Odată cu ei pleacă și o parte din România, din viitorul ei!

Desigur că această situație nu poate decât să ne revolte și să ne îngrijoreze. Guvernarea precedentă, PSD, a reușit să ofere premisele pentru a opri declinul demografic. Dacă ar fi să numesc numai un singur exemplu dintre multe altele, vă amintesc că, potrivit unui principiul social-democrat consacrat, pe care l-am susținut cu ardoare, se plătesc sume importante pentru concediile de maternitate sau paternitate, pentru ca tinerele familii să poată avea cu ce să susțină creșterea unui copil. Guvernarea actuală nu numai că nu a înțeles să continue ce am început noi, ba, mai mult, din neglijență sau din rea-voință, a lăsat ca lucrurile să se deterioreze. Și aici voi da, din spirit de fair-play, numai un singur exemplu, deși știți prea bine că sunt foarte multe.

Am vorbit săptămâna trecută de la această tribună despre criza de locuri din grădinițe. Și iată că, dacă este să comparăm cele două exemple, constatăm că cei 800 de RON, oferiți printr-o lege susținută și promovată de noi, se cheltuiesc, dintr-un foc, pe plata unei grădinițe particulare, acesta fiind prețul minim plătit pentru a asigura un loc unui copil într-o astfel de instituție privată.

Iată de ce cer seriozitate Guvernului pentru a continua eforturile noastre în scopul de a stopa scăderea demografică și de a oferi viitorului României o șansă.

  Dumitru Ioan Puchianu - declarație politică cu titlul Guvernul cade în orice condiții. Important este și când;

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

"Guvernul cade în orice condiții. Important este și când"

Domnule Președinte

Stimați colegi

Păcat că mulți dintre dumneavoastră, stimați colegi din partide aflate într-o pseudo-opoziție sau falsă putere, nu ați vrut să înțelegeți importanța moțiunii pediste referitoare la Guvernul Tăriceanu. Probabil că necesitatea de a nega orice inițiativă venită din afara arcului dumneavoastră politic, vă obligă la respingerea apriorică a oricărui dialog constructiv.

Este greu de crezut că nici unul dintre liderii partidelor dumneavoastră nu a înțeles agonia în care se zbate societatea românească. Trăim momentul de sfârșit al unei perioade și începutul unei alte etape politice. Situația actuală de criză nu mai poate fi prelungită și este momentul să luam o decizie. De la Cotroceni s-a întins o mână, pe care însă mulți dintre dumneavoastră ați refuzat-o. Din orgoliu. Pentru a nu fi obligați să stați la aceeași masă cu cel pe care, până acum câteva zile, îl umpleați de venin și noroi. Se pare că lecțiile trecutului nu au fost suficient de clare. România nu mai are nevoie acum de proiecte populiste fără a avea soluții de rezervă viabile. Oricum, în aceste clipe, clasa politică românească tocmai asta face: refuză un dialog și niște soluții fără a oferii nimic în schimb.

Domnilor colegi, să nu fim naivi: guvernul Tăriceanu va cădea oricum. Și asta nu pentru că așa vrea Partidul Democrat, ci pentru că este incapabil să supraviețuiască politic și profesional. Argumente precum că PD-ul nu are legitimitatea de a cere schimbarea unui guvern din care el însuși a făcut parte până acum câteva săptămâni, nu au un sprijin logic. Nu se impune schimbarea actualului guvern pentru programul de guvernare adoptat ci pentru oamenii care îl formează. Indiferent ce se spune despre mult controversata și contestata doamnă Macovei, și acesta ar fi numai un exemplu, prestația domniei sale și rezultatele profesionale nu pot fi comparate cu cele ale actualului ministru al Justiției. Cu un Guvern ce are un sprijin politic de maximum 20 la sută, se poate guverna pe termen scurt pentru a ieși dintr-o criză, nu pentru a reforma o națiune. Și dacă atât a putut să dea Partidul Național Liberal pentru un guvern, mai bine o retragere onorabilă decât o rușine națională.

Actualul guvern Tăriceanu va cădea. Cum, este mai puțin important. Important este însă când, pentru că orice amânare nu face decât să adâncească criza. Și asta, trebuie să o recunoaștem cu toții, nu ajută pe nimeni indiferent de ce parte a baricadei este.

  Bogdan Cantaragiu - abordarea problemelor semnalate de asociațiile de pensionari din județul Arad;

Domnul Bogdan Cantaragiu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi,

Doresc să atrag atenția asupra unui miting care a avut loc în data de 7 iunie la Arad, miting organizat de asociațiile de pensionari. Vreau să precizez din start că nu doresc să profit din punct de vedere electoral, așa cum au făcut alții la Arad, ci să duc mai departe problemele acelor oameni care au muncit din greu o viață întreagă pentru ca acum viața lor să se împartă între gestionarea drastică a banilor primiți ca pensii și cozile de la medicamente. Pentru că vrem, nu vrem, trebuie să admitem că pensionarul român a devenit cel mai bun economist al țării, drămuind eficient un buget infim între cheltuieli cu întreținerea, medicamente și mâncare, dar și un bun organizator, care se împarte între cozile de la medicamente și cele mai ieftine magazine.

Nu despre aceste lucruri vroiam să vă vorbesc, pentru că ele se știu chiar dacă de cele mai multe ori nu sunt băgate în seamă. Vroiam să vă aduc la cunoștință problemele semnalate la Arad și propunerile pensionarilor, pe care le consider justificate, decente și aplicabile. Pensionarii arădeni au vorbit despre îmbunătățirea condițiilor de trai, de nivelul scăzut al pensiilor, de asistența medicală ce de multe ori lasă de dorit, de prețul mare al medicamentelor. Dar au adus în prim plan și un pachet de propuneri legislative care ar putea să le schimbe în bine viata și să îi aducă la ceea ce ei speră să devină: pensionari cu nivel de trai apropiat de cel al pensionarilor din Uniunea Europeană.

Pensionarii de la Arad au vorbit - și cred cu tărie că se pot găsi soluții și la noi - despre ceea ce li se oferă celor din Ungaria. Pe lângă faptul că aceia au pensii mai mari, se bucură de o serie de facilități pe care eu le-aș cataloga de bun simț. Este vorba, bunăoară, de transportul gratuit pe toate mijloacele de transport în comun local și național, mai puțin cu avionul. Sau despre gratuitățile pe care le au pentru a se trata în stațiuni. Sunt lucruri simple, care nu necesită cheltuieli foarte mari în buget, care pot fi aplicate și care le-ar crea vârstnicilor din România o posibilitate de a trăi ceva mai bine. Iar dacă acestor variante li s-ar adăuga și restul solicitărilor - o nouă lege a pensiilor, posibilitatea ca după decesul soțului sau soției pensionar, partenerului de viață să îi revină, ca moștenire, un cuantum de 50% din pensia decedatului - cred că putem spune că și pensionarilor le-a fost oferit ceva cu adevărat important pentru ei.

Vă mulțumesc.

  Emil Radu Moldovan - declarație politică: România, țara uitată;

Domnul Emil Radu Moldovan:

Declarație politică: "România, țara uitată"

La prima vedere ar putea părea un pic exagerată această afirmație, dar dacă se analizează mai atent și mai în profunzime faptele și atitudinile miniștrilor și a demnitarilor aflați la putere se observă cât se poate de limpede că principala lor preocupare nu este nici pe departe soarta României și a românilor.

Ceea ce îi preocupă și le acaparează întreaga atenție este propria lor persoană și menținerea cât mai mult timp posibil a funcției pe care o ocupă, pentru care sunt dispuși să sacrifice absolut orice, inclusiv o întreagă țară.

Astfel, în loc să se ocupe de problemele cu care se confruntă populația în aceste zile și care nu sunt puține și să încerce să găsească soluții viabile pentru rezolvarea lo, ei au cu totul alte preocupări.

În aceste zile, în loc să se discute despre secetă care afectează destul de grav România și care va avea repercusiuni nu prea plăcute pentru majoritatea populației care foarte probabil va trebui să facă față unei scumpiri destul de mari a pâinii se discută despre politicieni și despre cine, cum și cât va conduce guvernul.

Dar domnilor politicieni aflați la putere, în loc ca toată atenția opiniei publice să fie captată de jocuri de culise care interesează doar câteva persoane mai bine ar fi să vă apucați de treabă și să încercați să rezolvați gravele crize prin care trece agricultura românească astfel încât să nu mai trecem de la o criză la alta, de la un scandal la altul, care nu fac decât rău întregii populații.

Însă în loc să se ocupe de administrarea țării ei se ocupă de interese de partid și de grup, astfel că totul a devenit anapoda în aceste zile în țară în care politicienii se ocupă de politicieni, iar țara și românii sunt pur și simplu uitați.

Astfel că după ce în ultimii doi ani și jumătate românii au fost pedepsiți cu niște politicieni incompetenți care mai au distrus țara și au adus la disperare multe categorii sociale acum acești politicieni vor să ducă pedeapsa mai departe și să le servească românilor și româniei uitarea ca pedeapsă de căpătâi.

Pur și simplu se fac că nu văd problemele din țară și uită să facă ceva în afară de realizarea propriului scop.

  Emilian Valentin Frâncu - declarație politică cu tema Artiștii plastici merită mai multă atenție;

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declarație politică: "Artiștii plastici merită mai multă atenție"

După 1989, criza din societatea românească, tranziția interminabilă, goana după înavuțire rapidă au afectat în mod direct și nefericit breasla artiștilor plastici.

Lipsa comenzilor sociale, în primul rând din partea statului, la care se adaugă absența unei piețe de artă, a determinat absența unui standard de viață materială care să permită artistului contemporan concentrarea asupra creației sale care presupune și investiții de ordin material.

Dezvoltarea firească a economiei de piață și crearea cadrului legislativ prin care, pe bună dreptate, foștilor proprietari li s-au retrocedat spațiile, de care, în mod abuziv, fuseseră deposedați de către regimul comunist, a avut ca urmare și pierderea unei importante părți din atelierele de creație, precum și a multora dintre galeriile de artă ale Uniunii Artiștilor Plastici din România.

Uniunea Artiștilor Plastici din România, ca organizație, n-a reușit (în principal pentru că n-a avut instrumentele necesare) să reziste și să-și păstreze spațiile de expunere (galeriile), sediile sau atelierele de creație, în ciuda faptului că această organizație este moștenitoarea Sindicatului Artelor Frumoase, înființat în 1922, și ar fi fost îndreptățită să redobândească măcar vechile proprietăți moștenite de la acest sindicat.

În Sibiu, de exemplu, artiștii profesioniști locali nu mai au nicio galerie de artă. În Râmnicu Vâlcea, atelierele de creație s-au pierdut prin retrocedări succesive foștilor proprietari. Exemplele sunt foarte multe și suferă aproape toți artiștii plastici din centre culturale importante: Cluj, Oradea, București etc. Și, totuși, breasla artiștilor plastici români, grupată în Uniunea Artiștilor Plastici din România, îmbogățește constant cultura națională în acest domeniu.

Spațiul cultural românesc trebuie să se îmbogățească permanent cu lucrări de artă de valoare. Din păcate, Ministerul Culturii nu știe sau nu poate să profite acum de boom-ul economic pe care îl simțim cu toții și-i tratează pe oamenii de cultură, pe creatorii de cultură, cu tipare birocratice.

Într-o discuție cu Gheorghe Dican, președintele UAP Vâlcea, și cel care organizează, cu fonduri puține, aproape lunar câte o expoziție de artă la Râmnic, am aflat că mulți artiști plastici trăiesc la limita subzistenței și abia după moarte opera lor începe să se vândă.

Mi-a spus că, pe vremuri, guvernele liberale care au creat România modernă, au intervenit direct în creșterea cotei artiștilor plastici interbelici, achiziționând la prețuri generoase lucrări pentru instituțiile publice, creând o emulație vizibilă și benefică a artelor.

Instituțiile au rămas cu opere de artă care, în timp, și-au înzecit valoarea, iar cota de piață a artiștilor a ajuns la un nivel european, câștigătoare fiind cultura națională. Această acțiune ar trebui să fie model și pentru noi. Am discutat cu ministrul Adrian Iorgulescu și m-a asigurat că se vor aloca fonduri mai mari pentru muzee. Dar nu este suficient. Trebuie o acțiune mai amplă și pragmatică. Acest lucru a și fost discutat recent la București, în cadrul unui simpozion internațional.

Se impune, deci, o intervenție urgentă a statului român, prin constituirea unui fond național de achiziții în domeniul artelor plastice.

Acesta ar fi un semnal important că se dorește revigorarea artei plastice românești, precum și o intervenție benefică în sistemul de evaluare și de cotare a artiștilor români. S-ar motiva în acest fel creatorii români cu valoare autentică și, implicit, creația originală românească.

Fondul ar aduce în patrimoniu bunuri simbolice, opere de artă ale celor mai valoroși artiști români contemporani și ar putea, prin distribuire, să îmbogățească colecțiile și patrimoniul muzeelor de artă din România, care în ultimii ani au dispus de sume insignifiante pentru achiziții.

Artiștii plastici merită mai multă atenție din partea noastră!

  Filip Georgescu - analiză a situației politice deplorabile în care se află de doi ani țara noastră;

Domnul Filip Georgescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

De doi ani și jumătate, România este devastată de un groaznic taifun politic. Asistăm la bătălii când surde, când asurzitoare, când oarbe, când la baionetă, în văzul întregii lumi. Nici nu se mai știe cine cu cine se luptă. Știm că este o luptă pentru putere, pentru noul și suculentul ciolan pe care-l reprezintă acum fondurile comunitare. În această încăierare generală a fost atras până și corpul electoral, chipurile pentru a fi consultat într-o problemă vitală - destituirea sau reconfirmarea președintelui Traian Băsescu.

Desfășurat într-un climat de profundă încrâncenare, referendumul de la 19 mai n-a adus niciun dram de liniște și nicio brumă de speranță pe scena vieții noastre politice, fiindcă marea majoritate a cetățenilor a refuzat să participe la o bălăcăreală politicianistă de cea mai pură esență balcanică, străină confruntărilor desfășurate în jurul unor obiective politice, economice ori sociale majore, a unora dintre așteptările stringente ale românilor. Nici consultările pe care președintele Băsescu le-a avut cu partidele politice la Cotroceni și nici mesajul pe care domnia sa l-a adresat Parlamentului n-au avut darul să însenineze atmosfera politică. Dimpotrivă, starea conflictuală din ultimii doi ani s-a accentuat, credibilitatea partidelor a continuat să se erodeze, iar criza din sânul societății românești pare fără ieșire.

Clasa politică, dar în primul rând cetățenii acestei țări, sperau că mesajul prezidențial va degaja unele soluții înțelepte care să pună capăt dezmățului politicianist ce s-a instalat în România după alegerile din toamna anului 2004. N-a fost însă vorba de așa ceva. Dimpotrivă, de la un capăt la altul, mesajul prezidențial a fost unul revanșard, care a sfidat și Constituția și democrația și instituțiile statului și partidele politice, cu excepția celor de suflet. Paradoxal, definind democrația drept un sistem politic în care voința populară se reflectă corect în componența Parlamentului și a Executivului, adică în cele două instituții fundamentale ale statului care-i sunt defavorabile, președintele Băsescu n-a ezitat să profereze grave acuze la adresa celor 322 de senatori și deputați, mandatați de popor și care constituie o mare majoritate a forului legislativ. Domnia sa și-a mărturisit, astfel, încă o dată, o mai veche dorință, aceea de a transforma Parlamentul într-o singură Cameră legislativă, care să lucreze sub bagheta sa politică, așa cum, odinioară, Marea Adunare Națională acționa după directivele fostului dictator. Potrivit conceptului său despre democrație, după referendumul de la 19 mai, Parlamentul și Guvernul ar fi trebuit să capete o altă înfățișare, afirmând în mod tendențios că schimbarea ar reprezenta nu dorința sa arzătoare, cât mai cu seamă voința electoratului, deși alegătorii au fost chemați la urne pentru cu totul altceva. Din păcate, președintele Băsescu nu extinde definiția pe care o conferă democrației și la scrutinul din toamna anului 2004 când una a ieșit din urne (PSD), dar, prin aportul său decisiv, alta s-a aflat la guvernare (Alianța D.A.), brutalitate politică pe care avea s-o mărturisească nu demult. Dacă domnia sa n-ar fi încălcat flagrant democrația și ar fi respectat voința populară, iar câștigătorii reali ai scrutinului s-ar fi aflat la guvernare, cu siguranță că toate scandalurile păguboase din ultimii doi ani ar fi fost evitate. Poate că și Alianța DA ar fi avut o altă soartă.

În același timp, șeful statului solicită imperativ demisia Guvernului, fără să dispună de prerogative în această privință, acuzând actualul Executiv de ilegalitate. Președintele Băsescu știe însă bine că Guvernul Tăriceanu II este tot atât de legitim ca și cel al Alianței DA, adică fără o susținere majoritară exprimată de electorat. Așa a fost croit și așa va funcționa până la dispariție. În zadar se chinuie democrații să dărâme actualul Guvern, printr-o bizară moțiune de cenzură. Este mai mult decât ridicol să acuzi un Guvern care funcționează de o lună-două pentru nerealizările guvernării din ultimii doi ani și jumătate. Dealtfel, deficiențele grave din justiție, administrație și agricultură se află de multă vreme în atenția autorităților comunitare, încă din vremea când aceste domenii erau coordonate de miniștrii pe care președintele Băsescu îi consideră și astăzi extrem de eficienți.

Armă a răzbunării politicianiste, moțiunea de cenzură prin care democrații își atacă dur aliații de până mai ieri, nu urmărește altceva decât să mențină haosul și confruntarea în viața politică românească și să determine instituirea clauzei de salvgardare asupra țării noastre, de către reprezentanții Uniunii Europene. Retrăgându-se în opoziție, singura doctrină în numele căreia acționează acum democrații se reduce la acel nefericit slogan - "după mine, potopul!"

În mesajul său, președintele Băsescu reafirmă, de asemenea, o serie de propuneri, pe care le consideră soluții reale pentru ieșirea din criză. Deși știe bine că bate la porți închise, în condițiile în care partidele politice, cu excepția PD, refuză alegerile anticipate, șeful statului este pe deplin convins că doar pe această cale se poate determina o nouă majoritate, deși în toamna anului 2004 a recurs la o altă modalitate. Este, desigur, hazardat să mizezi pe pielea ursului din pădure, neștiind dinainte câte voturi vei împușca, în condițiile unui absenteism de la urne, care capătă dimensiuni tot mai mari, de la un scrutin la altul.

Cât despre votul uninominal, departe de a contribui la o îmbunătățire calitativă a Parlamentului, această nouă formă de desemnare a viitorilor senatori și deputați va oferi posibilități mult mai mari oligarhilor de a-și cumpăra proprii reprezentanți în forul legislativ, în număr cât mai mare, nemaifiind la cheremul partidelor. Pe de altă parte, se va diminua mult rolul partidelor, întrucât parlamentarii aleși prin vot uninominal vor acționa în primul rând pentru propriile interese sau pentru cele ale sponsorilor și nicidecum în spiritul programului vreunuia din partide. Pe măsura creșterii numărului de parlamentari desemnați prin vot uninominal, va fi greu de stabilit alianțe, ori majorități necesare susținerii unui guvern sau altul. Banii aruncați la urne de oligarhi, în numele votului uninominal, vor ucide practic democrația. S-ar putea spune de pe acum că votul uninominal, ca și Legea lustrației, adoptată la 17 ani de la demolarea totalitarismului sau condamnarea tardivă a comunismului de către bravii săi servanți, nu va face decât să învrăjbească și mai mult societatea românească, aflată astăzi într-o criză ce pare fără ieșire.

Nu numai noi românii suntem puternic marcați de situația politică deplorabilă în care se află de doi ani țara noastră, dar și reprezentanții Uniunii Europene. În acest an, Jean Michel De Waele, director al Grupului de analiză al țărilor din Europa Centrală și de Răsărit, afirma, după recentul referendum din țara noastră, că "bipolarizarea marchează viața politică românească actuală într-o asemenea măsură, încât se creează impresia că nu există loc pentru nuanțe, compromis ori simț al responsabilității, ceea ce este foarte grav pentru stabilitatea României". Mai mult, De Waele afirmă că Europa este destul de obosită de tot ceea ce se întâmplă în țara noastră și crede că aplicarea clauzei de salvgardare ar putea să constituie fluierul final al meciului de la București.

Să sperăm că liderii partidelor, reprezentanții instituțiilor fundamentale, oamenii noștri politici vor găsi singuri calea spre normalizare, evitând cartonașele galbene pe care se pregătesc să ni le acorde arbitrii politici străini.

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Lia Ardelean - declarație politică cu subiectul Pensionarii cu pensii mici au nevoie de Fondul de solidaritate socială;

Doamna Lia Ardelean:

Declarație politică: "Pensionarii cu pensii mici au nevoie de Fondul de solidaritate socială"

Una din prioritățile Partidului Conservator a fost dintotdeauna rezolvarea problemelor pensionarilor, fără îndoială categoria cea mai defavorizată a României post-revoluționare. Toate guvernele perindate până acum la conducerea țării și-au făcut un titlu de glorie din promisiunile că vor îmbunătăți nivelul de trai al celor șase milioane de vârstnici, dar majoritatea acțiunilor au rămas la stadiul de vorbe goale de campanie electorală.

Partidul Conservator a demonstrat în repetate rânduri că este decis să contribuie la îmbunătățirea vieții pensionarilor, în primul rând prin elaborarea unor legi care să asigure cel puțin o minimă decență în procurarea coșului zilnic. Astfel, am elaborat o propunere legislativă prin care fiecare operator economic ar urma să contribuie la un Fond de solidaritate socială cu 1 la sută din profitul anual net pe o perioadă de trei ani. Sumele acumulate la fondul de solidaritate socială se vor constitui ca sursă a bugetului asigurărilor sociale de stat și vor fi folosite pentru creșterea pensiilor mai mici decât salariul minim pe economie. Inițiativa a primit aviz favorabil de la Comisia juridică și cea pentru politică economică, reformă și privatizare din Camera Deputaților, după ce a fost votată de Senat. În mod paradoxal însă, 12 reprezentanți ai PD, UDMR și PNL, membrii în Comisia pentru buget, finanțe și bănci, au fost împotriva înființării Fondului de solidaritate socială, votând fără fundament împotriva propunerii noastre.

Partidul Conservator va face însă tot ce este posibil pentru adoptarea proiectului, cu atât mai mult cu cât un număr foarte mare de pensionari din toată țara și-au exprimat sprijinul pentru această inițiativă, și, mai mult, Fondul de solidaritate socială nu implică nici un fel de alocații bugetare.

Consider că rolul parlamentarilor nu este acela de a se opune cu orice preț unor proiecte, pentru simplul motiv că semnatarii lor fac parte din alte partide. Trebuie să dăm dovadă de coeziune politică în susținerea inițiativelor cu impact direct asupra populației și creșterii nivelului de trai al acesteia, iar propunerea noastră se înscrie în aceste coordonate. În loc să pierdem timp prețios în interminabilele dispute politicianiste de orgolii, ar fi timpul să ne concentrăm cu adevărat pe problemele oamenilor, pe bună dreptate dezamăgiți de prestația clasei politice. Un exemplu de preocupare și de respect față de oameni ar fi un vot pozitiv masiv pentru adoptarea proiectului de lege privind Programul de solidaritate socială în favoarea pensionarilor cu venituri reduse, care ar scoate din sărăcie câteva milioane de vârstnici rămași fără speranța unor zile mai bune.

  Gabriel Sandu - despre absurditatea totală care domnește în actuala clasă politică românească;

Domnul Gabriel Sandu:

Ieri, moțiunea de cenzură inițiată de Partidul Democrat și Partidul Liberal Democrat a fost respinsă de plenul reunit al Senatului și al Camerei Deputaților. Mă întreb ce fel de clasă politică are România din ziua de azi pentru că ieri am văzut mai clar decât niciodată absurditatea totală care domnește în actuala clasă politică românească.

Astfel, jumătate din portofoliile executivului aparțin în acest moment unei formațiuni politice, UDMR, care nici măcar nu este partid și care a obținut în alegeri un procent cu puțin peste pragul electoral.

Mai mult, tot ieri a avut loc o premieră absolută: Partidul România Mare a votat pentru un guvern în care din care face parte dușmanul său tradițional, UDMR.

Avem o țară în care Partidul Social Democrat, care în acest moment se declară ca fiind în opoziție, are putere, dar nu guvernează, iar Partidul Național Liberal guvernează fără să aibă nicio putere. Oricum, PNL a ajuns un partid satelit al PSD, o adevărată celulă dură a acestuia.

PNL și-a trădat partenerii alături de care a ajuns la guvernare, și-a trădat electoratul care i-a acordat încrederea în 2004 și a sfidat opțiunea clară și covârșitoare exprimată de poporul român la referendumul din 19 mai.

Foarte grav este faptul că această situație se reflectă direct în performanțele României care nu a accesat nici măcar 10% din fondurile europene puse la dispoziția acesteia și că în ultimă instanță, cetățenii sunt cei care plătesc în mod scump iresponsabilitatea unor personaje așa cum este Călin Popescu Tăriceanu.

  Florin Iordache - declarație politică: Traian Băsescu fără intrigi și manipulare nu e Traian Băsescu;

Domnul Florin Iordache:

"Traian Băsescu fără intrigi și manipulare nu e Traian Băsescu!"

Aș dori să vorbesc astăzi despre câteva aspecte extrem de importante pentru actualul context politic. Așa cum ne-a obișnuit Traian Băsescu, orice idee măreață cu care dorește să șocheze electoratul se dovedește a fi un joc politic cu un profund substrat. Vinerea trecută, domnul președinte a lansat o formulă aberantă de guvern: PNL-PD-PLD! Această formulă nu ar avea sorți de izbândă pentru clasa politică românească deoarece nu este altceva decât o încercare disperată a președintelui de a convinge populația că nu el a destrămat coaliția rezultată din votul anului 2004, ba chiar că face eforturi să o "reînvie". Cu ce curaj vine Traian Băsescu în fața electoratului, propunând o formulă care a dovedit că nu poate supraviețui, iar ruptura nu s-a produs în două părți, ci chiar în trei? Astfel, din Alianța D.A. s-a desprins PNL -ul, iar din PNL s-a desprins PLD-ul. Halal mod de lucru și de conviețuire!

Acum, s-a trezit subit și PLD-ul că vrea la guvernare alături de PD. Deși au fost seduși de Traian Băsescu și abandonați de PD după ieșirea de la guvernare, Partidul Liberal Democrat se vrea băgat din nou în pâinea guvernării.

Traian Băsescu întruchipează cel mai bine mitul salvatorului. Deși dorește să se transpună în fața electoratului ca fiind unica scăpare a poporului român, nimeni nu mai poate fi indus în eroare de lacrimile de crocodil care nici ele nu mai vor să se prelingă pe obrazul neted al președintelui, întrucât au secat.

Exista voci cărora simțul realității le joacă feste, prezentându-l pe Traian Băsescu drept un om politic carismatic și un luptător redutabil. Mai degrabă eu l-aș caracteriza ca fiind un personaj care, cu sânge rece și cu instinct imbatabil își lichidează adversarul. Iar adversarii săi sunt pretutindeni chiar dacă, în prealabil, ei sunt doar pure invenții. Secretul supraviețuirii politice a fost și rămâne în permanență pentru Traian Băsescu provocarea și menținerea conflictelor. Cu siguranță, Băsescu va intra nu numai în istorie, dar și în cartea recordurilor, ca fiind președintele care a bătut recordul dezbinării naționale.

Nu trebuie uitat faptul că nici până astăzi nu a sosit scrisoarea de răspuns protocolar a lui Sarkozy la felicitarea adresată de Traian Băsescu, pentru câștigarea alegerilor din Franța, felicitare adresată prin încălcarea brutală a Constituției de "francofonul" de la Cotroceni, pentru că a fost adresată la 7 mai, în plină "epocă" de suspendare a prerogativelor de reprezentare a statului român pe plan internațional. Scrisoarea de felicitare între șefi de stat, în numele unui șef de stat, este atribut constituțional de descărcare a funcției de reprezentare, și nu un act individual, personal.

De un an de zile este infernal sa trăiești în România din cauza unui președinte care a întreținut un climat de gâlceavă, tot agravându-l și tot atacându-i pe cei care au îndrăznit să i se opună.

Domnul Băsescu este veșnic însetat de putere, amestecată cu vanitate, ceea ce e foarte periculos. Vanitatea, în timp, răstoarnă un om politic, chiar bun fiind, împingându-l să facă lucruri nesăbuite. Orgoliul și vanitatea îl împiedică să negocieze reușind să aducă țara în pragul unei crize în care România nu s-a aflat niciodată. Rolul principal al Președintelui ar trebui sa fie acela de a asigura coeziunea societății și nu de a o divide.

Eu cred ca a venit rândul președintelui să pună armele deoparte, să îngroape securea războiului și măcar în acest ultim an care a rămas până la viitoarele alegeri să renunțe la orgoliu și să arunce o privire spre prioritățile României. Preocuparea pentru numirea unui nou prim-ministru nu face altceva decât să lase să se scurgă un timp prețios și ireversibil pentru România.

  Emilian Valentin Frâncu - declarație politică cu titlul Zero legitimitate în plus!;

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declarație politică: "Zero legitimitate în plus!"

"Dă-te tu la o parte, ca să-mi pun eu acolo pe cine poftesc!" Aceasta este marota președintelui Traian Băsescu la adresa premierului Călin Popescu Tăriceanu, cel care conduce un guvern învestit cu voturile a trei sferturi dintre parlamentari.

Săptămâna trecută, domnul președinte al României a convocat niște așa-zise consultări cu totul pe dinafara prerogativelor sale constituționale.

Parlamentul se pregătea să asculte moțiunea de cenzură introdusă de PD cu sprijinul PLD.

Guvernul era bine-merci, nu căzuse de nicăieri, iar legile trimise de el în Parlament erau votate aproape pe bandă rulantă.

Țara nu era și nu este în nici un fel de criză.

Singura criză era (și este) înăuntrul cercului de interese din jurul președinției, pentru care orice zi în care Guvernul Tăriceanu conduce țara reprezintă un fel de pumnal auto-înfipt în apropierea inimii. Ciudat seppuku!

Și atunci, domnul președinte a avansat o încă și mai ciudată propunere: guvern PNL-PD-PLD, dar fără Călin Popescu Tăriceanu. De parcă s-ar fi negociat niște blue-jeans și niște whisky de contrabandă, în cine știe ce port obscur, din Orientul mai apropiat sau chiar mai îndepărtat: "Uite, eu îți dau ție o lădiță în plus, dar îl scoatem pe Cutare din combinație."

Obsesia domnului Traian Băsescu de a obține căderea actualului guvern se bizuie pe însumarea locurilor din Parlament ale celor două partide care îl alcătuiesc.

"Ce legitimitate e asta...", se miră fățarnic domnul președinte și corul bocitorilor din mass-media care îi este subordonată. "Guvernul are doar 20% susținere directă în Parlament", exclamă ei, uitând de voturile primite la învestitură, care se apropie de 80%.

De dragul demonstrației, să admitem că ar avea dreptate, deși nu au. Și dați-mi voie să întreb: câtă susținere va avea un guvern croit după voința președintelui, în formula PNL-PD- PLD? Vreo 28 la sută? Cu ce ar fi mai legitim un guvern susținut direct, ca membri de partid, de 28% dintre parlamentari, decât unul susținut de 20%?

8% în plus este egal cu zero ca supliment de legitimitate, mai ales că un asemenea eventual guvern ar cădea cu brio la procedura de învestire.

Și-atunci, la ce bun să activăm clauza zicalei populare despre "...bucuria nebunilor"?

  Gheorghe Dragomir - declarație politică cu tema Legea lustrației, între da și nu;

Domnul Gheorghe Dragomir:

Declarație politică: "Legea lustrației, între da și nu"

Tema legii lustrației a fost abordată de către PNL în 2005 printr-un proiect de lege bazat pe proiectul PNȚCD și al Societății Timișoara.

Într-o intervenție de ieri, președintele Traian Băsescu a reamintit importanța acestei legi, dar, din păcate, încearcă să-și însușească ideea propusă de Partidul Național Liberal. Noi suntem oarecum obișnuiți cu aceste apucături ale președintelui, dar ne miră faptul că acum domnia sa crede că "niciodată nu este prea târziu pentru lustrație" pentru că, în urmă cu doi ani, opinia sa era cu totul alta.

Faptul că lustrația este din nou în actualitate nu poate decât să ne bucure în condițiile în care acesta nu este un subiect nici expirat și nici imposibil sau care încalcă drepturile omului, chiar la 17 ani după revoluție. Chestiunea asanării clasei politice românești va rămâne una dintre prioritățile PNL în reforma morală.

Opozanții legii spun ca vine prea târziu, e neconstituțională și încalcă drepturile omului. Societatea Timișoara și o parte a spectrului politic doreau aplicarea legii mai devreme, dată fiind configurația politică din anii '90. În fond, e vorba de un principiu democratic. Trebuie să înțelegem că în atenția legii nu sunt oamenii, ci impunerea unor principii. Semnalul că această colaborare cu fostul partid comunist, la nivel înalt, nu a fost un lucru bun pentru societatea românească trebuie dat chiar și în ceasul al doisprezecelea.

Acesta trebuie să fie mesajul esențial al legii. În privința acuzației că încalcă drepturile omului, aceasta nu e o noutate. Așa s-a întâmplat în toate țările fost comuniste din Europa de Est, în Cehia, Polonia și în Ungaria.

  Lia Ardelean - declarație politică intitulată Violența în școli trebuie stopată și prin prezentarea unor exemple pozitive;

Doamna Lia Ardelean:

"Violența în școli trebuie stopată și prin prezentarea unor exemple pozitive"

Violența în școli a devenit un fenomen extrem de îngrijorător în România, iar autoritățile se pare că nu găsesc cele mai optime soluții pentru a stopa aceste manifestări. Instituțiile de învățământ au devenit teatrele unor acțiuni agresive, în care sunt implicați deopotrivă elevi și cadre didactice. Mai mult, pe fondul dezorientării și îndepărtării de fenomenul educațional, tot mai mulți tineri își pun capăt zilelor, fapt determinat, pe lângă inerentele probleme de comportament, și de lipsa acută a cabinetelor medicale de care ar trebui să beneficieze elevii.

O altă cauză este neglijarea comunicării cu copiii în sânul familiei. Pe de o parte, familiile cu venituri mari sunt prinse de febra afacerilor pe care le conduc și consideră că partea materială compensează preocuparea pentru relația firească cu copiii, iar pe de altă parte familiile cu venituri reduse sunt ocupate cu asigurarea traiului de zi cu zi al odraslelor lor. Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului a anunțat demararea unui proiect de înființare a cabinetelor de psihologie și logopedie în unitățile de învățământ. Proiectul a rămas încă în faza de...proiect, deși în acest mod s-ar putea preveni eficient întâmplările tragice din rândul elevilor. În acest context, ar fi de dorit implicarea posturilor publice de radio și televiziune în educarea tinerei generații și a populației, pentru asimilarea evenimentelor pozitive petrecute în școli, precum și prin prezentarea unor cazuri concrete de elevi merituoși. Îndeosebi Televiziunea Română, instituție plătită din bani publici, trebuie să-și asume cu adevărat un rol educativ, pentru ca în timp audiența să crească și pentru emisiuni pozitive, nu doar pentru violențe, agresiuni și dezastre.

Deși nu se poate vorbi de un fenomen generalizat, Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului trebuie să ia măsuri reale pentru combaterea violenței în rândul tinerilor și să asigure acel climat de siguranță și stabilitate atât de necesar dezvoltării procesului educațional.

  Horea Dorin Uioreanu - declarație politică cu titlul Mintea de pe urmă;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Declarație politică: "Mintea de pe urmă"

Stimați colegi,

În ședința de plen de săptămâna trecută am asistat cu toții la un dialog al muților, în care, dintr-o ambiție de moment, domnul deputat al PD Valeriu Tabără a reușit să arunce Clujul (și nu numai) în aer, pentru a susține cauza unui teren aflat în paragină de zeci de ani de zile, și anume terenul pe care ar urma să se deruleze investiția Nokia.

Cum spiritele s-au mai calmat și, slavă Domnului, datorită semnalului pe care l-am tras prin intermediul presei, colegii democrați ai domnului Tabără au ajuns la sentimente mai bune, îmi permit să aduc la cunoștința dumneavoastră ce presupune, în linii mari, investiția Nokia de la Cluj.

În primul rând, spre informarea expresă a domnilor deputați ai PD, țin să precizez că Nokia va dezvolta la Cluj, în urma lobby-ului intens dus de liberalul Marius Nicoară și cu sprijinul financiar al Guvernului Tăriceanu, un departament de cercetare și dezvoltare. Fabrica de la Cluj va fi cea de-a treia locație după Finlanda și Ungaria unde compania își va extinde activitatea de cercetare. Sediul firmei va fi la Cluj-Napoca, deci Nokia va contribui la bugetul local al municipiului. De asemenea, firma finlandeză, și nu "americanii", după cum crede domnul Tabără, va crea la Cluj 15.000 de locuri de muncă bine plătite și va transforma Clujul într-un centru economic regional. Mai mult decât atât, toți tinerii absolvenți ai facultăților de Politehnică din țară nu vor mai fi nevoiți să plece care mai de care prin țări străine pentru un salariu decent.

De asemenea, pe acel teren pe care domnul Tabără vrea să facă "cercetare agricolă", Nokia își va aduce încă câteva companii mari, și anume furnizorii săi. Pentru a evalua nivelul investiției de la Cluj, ar mai fi de spus că, la nivel global, compania finlandeză are peste 600.000 de angajați, iar în 2005, veniturile nete din vânzările de telefoane mobile au fost de 34,2 miliarde de euro, cu 16% mai mari decât cele din 2004, de 29,3 miliarde de euro. Pentru aceasta, era perfect normal și legal să facem această atribuire de teren către Consiliul Județean Cluj, cel care are în subordine parcul tehnologic pe care se va construi "Nokia Village". Având în vedere aceste date, este perfect normal și legal să creăm unele facilități, referitoare la infrastructură și atât, pentru a atrage această firmă de renume în țara noastră. Ar fi un exercițiu de seriozitate și un semnal către alte companii care, la șase luni de la aderarea la UE, încă se mai uită spre România cu un soi de scepticism.

Este un lucru rușinos că PD, prin viceliderul său de grup parlamentar, domnul deputat Tabără, s-a opus săptămâna trecută, din ambiții pur politice și cu o înverșunare de neînțeles, unei investiții care va marca în mod pozitiv pe termen mediu și lung dezvoltarea Clujului. În ciuda sentimentului meu că nimic nu a fost întâmplător, iar motivul real a fost șicanarea conducerii liberale a CJ Cluj, îmi exprim speranța că deputații PD vor apela la "mintea de pe urmă", vor face, în sfârșit, o demonstrație de bun simț politic și vor vota ordonanța de urgență care reglementează situația juridică a terenului din comuna Jucu, județul Cluj.

Vă mulțumesc pentru atenție și vă solicit sprijinul în acest demers.

  Ioan Țundrea - Pledoarie conservatoare pentru părinți (II);

Domnul Ioan Țundrea:

Obiectul declarației politice: "Pledoarie conservatoare pentru părinți" (II)

Duminică la Romexpo am trăit unul din momentele unice din activitatea mea parlamentară.

În prezența celor peste 600 de pensionari prezenți la întâlnirea cu conservatorii am avut sentimentul că împreună cu colegii mei, trebuie să devenim de neclintit în demersul nostru de redare a demnității acestor "enigmatici și cuminți" români.

"Plini de boli și suferind,

Cât mai suntem, cât mai sunt,

Mângâiați-i pe părinți."

Acesta este chipul trist pe care guvernările postdecembriste, l-au marcat în sufletul părinților noștri, după ce odată la 4 ani au fost mințiți cu discursuri amăgitoare despre un ipotetic trai mai bun "

De aceea, dragi pensionari, părinți și bunici, împreună cu colegii conservatori vom continua să ștergem rușinea pe care ar trebui să o simtă toată clasa politică posdecembristă pentru modul nedemn în care v-au cumințit, în toți acești ani, prin "omiterea de pe lista de priorități a mai marilor țării" a peste 5 milioane de români.

Vă mulțumesc.

  Emilian Valentin Frâncu - declarație politică: Spălarea creierelor și tentativa de îmbătare cu apă chioară;

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

"Spălarea creierelor și tentativa de îmbătare cu apă chioară"

Cerbicia cu care domnul președinte al României urmărește un singur scop, înlăturarea primului ministru Călin Popescu Tăriceanu, își spune cuvântul și asupra grupului său de susținători mediatici.

Editorialiștii câtorva ziare centrale, promovați la rangul de comentatori politici în anumite emisiuni de televiziune, se întrec în a repeta, cu obstinație papagalicească, "lozinca supremă" lansată de Traian Băsescu în ultimele două săptămâni.

Reflexul lor pavlovian, de satisfacție față de benevolența electoratului care i-a mai dat președintelui o șansă de a trage învățăminte și de a se împăca cu clasa politică, se transformă, astfel, într-o patetică încercare de a justifica "cu argumentele rațiunii" ceea ce nu poate fi pretextat decât cu aserțiuni culese din planul afectelor negativiste.

"Guvernul Tăriceanu trebuie să plece", așa repeta, într-una, un astfel de "comentator politic" între două vârste, invitat mai serile trecute la un post central de televiziune. Era limpede pentru oricine că prezența lui în studio era menită doar să tensioneze un pic discuțiile, adăugând astfel la ratingul emisiunii, fiindcă ceilalți invitați nu erau în ruptul capului de acord cu respectivul în această privință.

Dar el nu intuise care era rostul său în emisiune și se lua pe sine însuși în serios, mai ceva ca-n bătălia de la Verdun. Degeaba i se explica dumnealui că un guvern nu poate fi taxat drept incompetent la numai 7 săptămâni de la învestire și că ar fi nevoie măcar de o jumătate de an pentru a se putea vedea punctele tari și punctele slabe ale oricărui cabinet.

În zadar i se arăta că legitimitatea unui guvern este dată nu de părelnice sondaje de opinie, ci de numărul de voturi obținute în Parlament, la procedura de învestire în funcție a miniștrilor.

Fără efect i s-a învederat că nici o democrație, nici în Europa și nici altundeva în largul lumii, nu funcționează pe bază de așa-zis "referendum perpetuu", ci doar în temeiul unor alegeri parlamentare ținute la termen, odată la un anumit număr de ani și doar în mod cu totul excepțional pe baza vreunui scrutin anticipat.

Domnul "comentator" o ținea, într-una, pe-a lui. Adică, pe-a președintelui.

"Să plece Tăriceanu". "Să cadă guvernul". "Să vină PD și PLD la guvernare", fiindcă așa voiesc cei din "Poporul lui Băsescu", adică 75% din cei 44% dintre alegători: 6 milioane de oameni, din 18 milioane...

Las la o parte că nici măcar toți cei 6 milioane care au fost favorabili întoarcerii domnului Băsescu la Palatul Cotroceni nu sunt în mod categoric împotriva actualului guvern. Dar, chiar și așa, este absolut lamentabil să invoci legitimitatea schimbării unui guvern în numele a doar o treime din electorat!

Iată unde duce prea multa dragoste de Traian Băsescu: la spălarea creierului anumitor comentatori și la încercarea acestora de a ne îmbăta cu apă chioară, la TV, în direct, la ore de mare audiență.

Noroc că românii sunt un popor de oameni inteligenți și chibzuiți, care nu înghit pe nerăsuflate tot ce blabarisesc fanii actualului președinte.

  Ion Luchian - declarație politică cu titlul Popor vs. Cetățean;

Domnul Ion Luchian:

Declarație politică: "Popor vs. Cetățean"

Doamnelor și domnilor deputați,

Popor, este una din cele mai des uzitate sintagme în viața politică românească de după 1989, dar și de dinainte, fiind expresia preferată a multor politicieni, inclusiv astăzi a președintelui Băsescu, prin care aceștia își manifestă, astfel, asentimentul cu dorințele și aspirațiile populației acestei țări.

Eu consider, însă, că în discursurile și acțiunile lor publice politicienii ar trebui să aibă în vedere, mai ales în actualul context european al României, nu atât ideea de popor, destul de ambiguă și generalizatoarea - de unde și ușurința cu care poate fi folosită, pentru că nu riști să superi pe nimeni -, cât mai ales pe aceea de cetățean ca subiect politic cu drepturi și obligații constituționale, în fața căruia toți oamenii politici sunt responsabili.

Ideea de popor, cu voința și nevoile acestuia destul de greu de identificat, a fost folosită și de către regimul comunist pentru a-și justifica și "legitima" acțiunile, a fost folosită și de fostul președinte Ion Iliescu pentru a avea controlul puterii, imediat după evenimentele din decembrie 1989, de aici rezultând confruntări sângeroase între niște emanați ai "poporului" și un grup de cetățeni care încercau să-și exercite în mod pașnic în piața publică drepturile și libertățile recent câștigate. A fost folosită și de către actualul președinte Traian Băsescu în încercarea acestuia de a domina scena politică, dincolo de atribuțiile pe care i le conferea Constituția.

În schimb, toate democrațiile consolidate din lumea asta se bazează pe cetățean, ca subiect politic activ, dornic să se implice în acțiunea politică și capabil să o modifice așa cum îi servește mai bine intereselor sale și ale comunității sale. Or, și în România, pentru a putea progresa, la un asemenea tip de cetățean trebuie să ajungem un cetățean conștient de interesele și de individualitatea sa, capabil să se asocieze cu alți cetățeni pentru a-și realiza dorințele, nu să rămânem captivii tipului de cetățean pasiv, pe care noțiunea atotcuprinzătoare de popor o însumează.

De aceea, probabil, domnul președinte Băsescu face mereu referiri la popor, pe care el afirmă că îl reprezintă și ale cărui dorințe le cunoaște profund, și niciodată la cetățean față de care, așa cum am putut vedea cu toții în nenumărate ocazii, se poziționează agresiv, disprețuitor chiar.

Este interesant de remarcat și faptul că în timp ce Traian Băsescu vorbește de necesitatea modernizării clasei politice, tocmai cu scopul de a servi mai bine poporul, domnia sa este cea care folosește aceleași metode învechite de luptă politică, învățate de pe vremea comuniștilor, care vizează polarizarea societății românești, precum și asmuțirea "poporului" împotriva dușmanului care împiedică progresul și bunăstarea tuturor, dușman identificat de Traian Băsescu în persoanele "oligarhilor".

În final, aș vrea să remarc și faptul că, deși Parlamentul și-a dat de vreo două săptămâni acordul față de solicitarea președintelui privind organizarea unui referendum pentru introducerea votului uninominal, formulă de vot care va duce tocmai la creșterea puterii și a implicării cetățeanului în viața publică, domnul președinte nu a acționat în niciun fel, nici măcar declarativ.

Probabil că era prea ocupat cu verificarea diverselor sale surse, pentru că avem un președinte jucător, care acționează pe bază de surse.

Vă mulțumesc.

  Marius Rogin - intervenție cu tema 5 iunie - Ziua Internațională a protecției naturii și a mediului înconjurător;

Domnul Marius Rogin:

"5 iunie - Ziua Internațională a protecției naturii și a mediului înconjurător"

Doamnelor și domnilor deputați,

Săptămâna trecută, într-un anonimat aproape total, s-a sărbătorit ziua internațională a protecției naturii și a mediului înconjurător. În situația în care această problemă a devenit una nu doar de interes național, ci și mondial, protejarea naturii și a mediului ar trebui să fie mereu în atenția noastră, a tuturor.

În ultimele decenii, procesul de degradare a factorilor de mediu de pe întinsul planetei noastre a avut o evoluție din ce în ce mai îngrijorătoare, cantitatea de poluanți atingând cifre ce depășesc orice imaginație. Înlăturarea poluării este o problema de corectare a erorilor care o provoacă. Decizia de combatere trebuie să existe chiar din momentul în care răul este denunțat ca atare, iar mijloacele tehnico-științifice actuale pot rezolva problemele de poluare.

Noțiunea de mediu înconjurător nu trebuie confundată cu aceea de natură, care îi este anterioară și are un conținut diferit. Conceptul de mediu înconjurător are caracter de sistem; este vorba de un sistem complex, dar unitar, format dintr-un număr foarte mare de elemente și de legături, având o anumită capacitate de autoreglare și în care factorul cel mai activ îl reprezintă comunitățile omenești. În ultimul timp, un termen asociat celui de mediu înconjurător este poluarea, care se manifestă ca o agresiune continuă împotriva integrității acestuia. Poluarea reprezintă, de fapt, prețul pe care oamenii îl plătesc pentru beneficiile aduse de tehnica modernă.

Ceea ce se cheamă în prezent poluare, este sfârșitul unui proces care a început odată cu formarea comunităților omenești și care, la un moment dat, a început să degradeze mediul. Poluarea mediului înconjurător, care și-a întins amenințarea asupra întregii planete, a ajuns în punctul în care atacă dezlănțuit omul și spațiul său de existență.

Trecând peste limitele capacității proprii de apărare a naturii, de regenerare și de echilibrare, toți agenții poluanți noi se răspândesc rapid în aer, în apă sau în sol, generând, dezvoltând și propagând unul dintre cele mai grave pericole pe care le-a întâmpinat civilizația modernă. Omul și mediul sunt entități inseparabile, existența omului fiind dependentă de mediu, iar factorii de mediu (aerul, apa, solul) se pot modifica, în urma folosirii lor de către om. Astfel apare poluarea, aspect implicit al vieții, în desfășurarea căreia unele produse, rezultate din procesele fiziologice și din activitatea omului și a animalelor, devin reziduuri care pot să incomodeze bunul trai în funcție de natura și cantitatea lor. Se poate spune că poluarea a însoțit omul încă de la apariția lui pe Terra.

Procesele de producție industrială și producția de energie a industriei sunt principalele surse ale poluării atmosferice, dar la acestea putem adăuga orice arderi din care rezultă substanțe poluante. Gazele industriale, gazele rezultate din arderi, fie ca e vorba de încălzirea locuințelor sau de gazele de eșapament eliminate de autovehicule, poluează atmosfera cu numeroase substanțe dăunătoare sănătății. Aceste substanțe provoacă, printre altele, boli respiratorii si alergii, precum și ploi acide ce distrug pădurile.

Efectele distrugerii naturii și a mediului înconjurător sunt simțite de către noi zilnic și odată cu noi de către copiii noștri. Mediul în care ei trăiesc devine cu fiecare zi din ce în ce mai poluat. Se cuvine ca acest lucru să nu fie pierdut din atenția noastră niciun moment, iar prin măsurile pe care România le-a luat în ultimii doi ani, de aliniere la prevederile Uniunii Europene, face dovada unei preocupări reale pentru schimbări benefice în ceea ce privește mediul. Lucru care ne dorim să continue pentru că riscurile devin din ce în ce mai mari.

Vă mulțumesc.

  Minodora Cliveti - declarație politică: Drepturi doar pe hârtie pentru persoanele cu handicap;

Doamna Minodora Cliveti:

Declarație politică: «Drepturi "doar pe hârtie" pentru persoanele cu handicap»

Avem legi care se schimbă la trei luni, în timp ce persoanele cu handicap nu își cunosc drepturile, iar A.N.P.H. și autoritățile locale plimbă pe la ghișee pe cei care cer informații sau drepturi, iar umilința este la rang de lege tocmai în "Anul European al Egalității de Șanse pentru Toți". Sloganul pentru ei ar fi: "Să muriți bine!".

In România nu există o evidență, o statistică reală privind numărul persoanelor cu handicap. Anual, persoanele imobilizate sunt chemate, pentru evaluare, la sediul comisiei, trebuind să parcurgă zeci de kilometri pentru a sta, la vestita coadă, ore în șir pentru a fi "văzute" de o comisie formată din nespecialiști - psihologi, asistenți sociali, care în fapt doar semnează documentul și ridică indemnizația.

Medicii de specialitate au dispărut din comisie, iar președintele care, de regulă, trebuie să fie medic de expertiză, nu are această calificare, pentru că salariul lor este foarte mic.

Prin Ordonanța de urgență nr. 14/2007 se înființează serviciul de evaluare, în baza căruia comisia de evaluare care emite certificatul de încadrare în grad de handicap nu mai vede pacientul, președintele comisiei răspunzând penal în cazul în care încadrarea dată de serviciul de evaluare nu este reală. Așa vor dispărea din comisii și medicii președinți care mai sunt în prezent.

In timp ce unele partide vor legea lustrației și alte modificări de imagine, când este vorba de o îmbunătățire a legii pentru persoana cu handicap, aceasta nu are prioritate, de parcă persoana cu handicap nu ar exista și nu ar avea nevoie de nimic, pentru aceasta, valea plângerii raportată la umilință, nepăsare și discriminare, fiind la rang de lege nescrisă.

  Emilian Valentin Frâncu - declarație politică cu titlul Avem o țară. Cum procedăm?;

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

"Avem o țară. Cum procedăm?"

Mi-am permis ca pentru titlul acestei declarații să împrumut denumirea unei rubrici consacrate dintr-un prestigios "săptămânal de moravuri grele". Sper că nimeni din redacția respectivă nu se va supăra, mai ales că demersul meu vizează același scop: găsirea unei soluții de a reintra în normalitate.

Patriotismul de operetă a apus de mult. Nici măcar partizanii extremi ai naționalismului nu se mai bat astăzi cu pumnul în piept, proclamându-și zilnic dorința "să îmbrace cămașa morții" doar ca să îi vadă lumea la televizor.

Patriotismul adevărat, însă, nu va muri niciodată. El se manifestă discret și eficient, prin fapte certe, nu prin vorbărie inflamată și inflamantă. În același timp, patriotismul adevărat înseamnă să-i lași pe ceilalți să își facă datoria chiar și atunci (mai bine zis, mai ales atunci) când tu nu prea ai ce face în domeniul lor de activitate.

Este și cazul domnului președinte Traian Băsescu, cel care nu scapă nici o ocazie ca să le vorbească, în biserici, enoriașilor, spunându-le că simte el că are o misiune divină, aceea de a-și consacra întreaga existență, în mod patriotic, mai-binelui României și fericirii locuitorilor ei.

Trec peste ridicolul unui asemenea gest de proslăvire de sine și îl invit pe domnul Traian Băsescu să fie patriot până la capăt. Să-i lase pe oameni să își vadă de ale lor, să lase România în pace de la vlădică până la opincă, să nu mai stârnească scandaluri și dezbinare, să nu se mai pună Gică-Contra împotriva guvernului. Să ne lase pe toți în pace și să-și vadă doar de atribuțiile sale constituționale, pe care să le îndeplinească doar atunci când i-o cere în mod expres Constituția.

Într-un recent interviu, distinsa doamnă Doinea Cornea a remarcat faptul că, în ultimele șase luni, a devenit infernal să trăiești în România.

Ar trebui ca președintele Băsescu să țină cont de asta. Nu este deloc pe placul lui Dumnezeu ca dumnealui să răscolească și să răstoarne smoala din cazanul dracilor drept în tinda bisericilor.

Așadar, avem o țară. Noi știm cum să procedăm. Știe și domnul Băsescu. Dar sunt sceptic că domnia sa va accepta să procedeze cum trebuie.

  Ioan Țundrea - Solicitare către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării - autoritate aflată sub control parlamentar;

Domnul Ioan Țundrea:

"Solicitare către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării - autoritate aflată sub control parlamentar"

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este autoritatea națională care investighează și sancționează contravențional faptele sau actele de discriminare.

Către conducerea Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării

Vă adresez solicitarea de a vă autosesiza pentru sintagma "322", atribuită în mod defăimător și ofensator în ultimele luni parlamentarilor care au votat pentru suspendarea președintelui.

Vă adresez această solicitare în nume personal, apelativul devenind un brand negativ, care îmi produce grave prejudicii de imagine atât în Circumscripția pe care o reprezint în Parlament, cât și în calitate de cetățean care vremelnic ocupă o demnitate publică.

Activitatea mea parlamentară pe care am desfășurat-o mă determină să nu permit niciunei persoane sau autorități publice să-mi lezeze demnitatea prin includerea mea într-o expresie care produce în mentalul colectiv al românilor conotații discriminatorii, profund negative.

Consider, de asemenea, că nesancționarea celor care continuă să utilizeze expresia "322" ca fiind similară cu "parlamentarii răi" constituie și un atentat la Constituția României, care, conform art.61 alin.(1) ne spune ca "Parlamentul este organul reprezentativ al poporului roman". În consecință, una din atribuțiile CNCD fiindpropunerea de instituire, în condițiile legii, a unor acțiuni afirmative sau măsuri speciale pentru protecția persoanelor care fie se află pe o poziție de inegalitate în raport cu majoritatea cetățenilor, datorită diferențelor identitare față de majoritate, fie se confruntă cu un comportament de respingere și marginalizare, consider că solicitarea mea este profund întemeiată, așteptând în acest sens un răspuns autorizat din partea conducerii CNCD.

Vă mulțumesc.

  Mircia Giurgiu - declarație politică cu tema Se cântă fals la Opera Națională Română din Cluj;

Domnul Mircia Giurgiu:

"Se cântă fals la opera națională română din Cluj"

La Opera Națională Română din Cluj-Napoca se pare că lucrurile nu se vor așeza prea curând pe un făgaș normal pentru ca melomanul să beneficieze de muzică de foarte bună calitate, știut fiind faptul că aici sunt unii dintre cei mai buni muzicieni din România și nu numai.

Din păcate, ilustrativ pentru ce traversează în prezent Opera Națională Română din Cluj-Napoca este un spectacol, "Văduva veselă" de Franz Lehar, a cărui premieră din data de 22 ianuarie 2007 a fost primită de publicul meloman cu huiduieli. Din comentariile auditorului, dar și ale presei locale de specialitate, reiese degradarea astistică și estetică a genului de operetă clasică, scena fiind transformată într-un local de consum al ideilor comercial-obscene dintr-o mahala. Opera Națională Română din Cluj-Napoca este rezultatul muncii tuturor, este o necesitate de exprimare a celei mai înalte forme de cultură muzicală.

În plus, la Opera Națională Română din Cluj-Napoca nu există un consiliu artistic, în ciuda prevederilor legale în vigoare (legea e totuși obligatorie într-un stat de drept). Opera Română trebuie să încurajeze arta lirică românească - există înalte instituții de cultură în limba minorităților naționale, respectiv maghiară - dar, din păcate, acest lucru nu se regăsește în repertoriul pentru stagiunea 2007-2008, iar turneele au fost anulate.

Deciziile luate unilateral de conducerea Operei Naționale Române din Cluj-Napoca în ceea ce privește repertoriul, angajările pe posturi reprezintă tot atâtea încălcări ale legislației românești în vigoare, susțin angajații instituției clujene.

Opera Națională Română din Cluj-Napoca ar trebui să ofere publicului meloman muzică de calitate, nu conflicte interioare, lucru care afectează performanța artistică.

  Miron Ignat - intervenție cu tema Ziua Rusiei;

Domnul Miron Ignat:

"Ziua Rusiei"

Stimate colege, stimați colegi,

În această zi, Federața Rusă sărbătorește ziua națională, zi în care Rusia s-a desprins din blocul U.R.S.S., căpătându-și astfel independența.

Politica externă a noului stat ex-sovietic a fost sinuoasă în mai multe privințe, ea încercând totuși să păstreze o constantă, și anume a urmărit promovarea cu consecvență a unor relații de colaborare cu SUA și cu marile puteri occidentale. Desigur, această politică nu a izvorât din simpatie reală pentru sistemul democrației occidentale, ci din dorința de a reuși să depășească cu ajutorul vestului criza economică și politică, căreia trebuia să-i facă față toate republicile ex-sovietice după dispariția fostei U.R.S.S., fenomen de la care nu făcea excepție nici Federația Rusă.

De asemenea, un țel, nedeclarat expres, a fost acela de transformare a Rusiei dintr-un stat excesiv totalitar într-o țară modernă, cu o politică rațională, capabilă să se integreze în comunitatea statelor civilizate, în stare să-și rezolve contradicțiile externe nu prin forță, ci prin negocieri pașnice. Aceasta a facilitat includerea uriașelor bogății naturale ale Rusiei în circuitul valorilor mondiale fără ciocniri violente de interes sau conflicte armate. Acest lucru a fost realizat cu succes în decursul anilor, Rusia ajungând dependentă de marile puteri occidentale și astfel a deținut președinția G 8 (cele 8 mari puteri economice). În prezent, Rusia a cunoscut o creștere economică, în medie, de 6,7 %, iar rezervele valutare au crescut de la 12 miliarde de dolari, în anul 1999, ajungând la 315 miliarde în anul 2006.

S-au dezvoltat relații parteneriale între Rusia și România, atât pe plan economic, politic, dar și pe plan cultural. Însă în ultimul timp, relațiile române-ruse nu au mai evoluat așa cum ne-am fi dorit și noi. Dacă pe domeniul economic, România este unul dintre clienții importanți, mai ales pentru importul de energie din Rusia, în domeniul comercial nu se constată nici un progres, în România crescând importurile, comparativ cu exporturile aproape inexistente către piața rusă. În arena internațională, Rusia s-a afirmat ca stat cu o politică externă de sine stătătoare și previzibilă, cu un larg cerc de parteneri strategici. Acest fapt trebuie să ne atragă atenția asupra reconstituirii exporturilor către piața rusă.

Ca deputat reprezentând minoritatea rușilor lipoveni din România, cu rădăcini adânci și sacre în pământul rusesc, este o datorie și o onoare de a aduce un omagiu acestei sărbători.

Vă mulțumesc.

  Monica Maria Iacob-Ridzi - declarație politică: Rechizitoriul tandemului Tăriceanu-Geoană este în creștere;

Doamna Monica Maria Iacob Ridzi:

Declarație politică: "Rechizitoriul tandemului Tăriceanu - Geoană este în creștere"

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Moțiunea de cenzură inițiată de Partidul Democrat a căzut. Șansele ei de izbândă au fost limitate drastic, de la bun început, de relația clientelară dintre grupul Tăriceanu și liderii PSD, care speră astfel să reziste pe toate cele trei fronturi: opoziție, guvernare și DNA.

Din punctul nostru de vedere, moțiunea este un câștig. Ea a demonstrat adevărata stare de fapt de pe scena politică românească, oficializând, prin vot, concubinajul dintre gruparea Tăriceanu și stânga social -democrată a lui Hrebenciuc și "măi dragă"!

După moțiune, târgul încheiat între cele două grupări "rivale" este atât de evident, încât nu mai lasă loc de interpretări. Speriat de ideea că unii parlamentari PSD ar putea vota, fie și din greșeală, moțiunea de cenzură, liderii acestui partid le-au interzis să pună mâna pe bile. Au preferat să nu voteze, decât să-i dea emoții inutile prietenului lor de familie, Călin Popescu Tăriceanu.

Așadar, sprijinit de "opoziția" de paradă a PSD-ului, Tăriceanu poate să păstorească în continuare cel mai incompetent și ilegitim guvern, din toate câte a avut până azi România. Interesul PSD-ului este clar: compromiterea totală a PNL-ului, lăsat în continuare să se lupte cu probleme peste puterile sale de a acționa, și chiar de a înțelege.

Cu o sută și ceva de voturi de susținere, guvernul liberal seamănă cu o frunză ruginie, uitată în vârful unui plop, în prag de iarnă. Până și faimosul lot "322" i-a refuzat sprijinul deschis. Guvernul Tăriceanu este o ruină, care pentru unii pare să aibă, totuși, valoare de patrimoniu.

Ce va face în continuare acest guvern marionetă al PSD-ului e ușor de intuit. În nici un caz nu va crește gradul de absorbție al fondurilor puse la dispoziție de Uniunea Europeană.

Tăricenii vor ridica, și există dovezi clare în acest sens, deficitul bugetar, relansând molima inflației, prin măsuri populiste, în încercarea disperată de a nu coborî sub pragul electoral. Tăricenii vor împinge lucrurile până la activarea clauzei de salvgardare, privitoare la justiție, prin mușamalizarea dosarelor clientelei lor politice. Tăricenii vor amâna la nesfârșit alegerile de orice fel, refuzând să dea piept cu electoratul, pe care l-au trădat cu nerușinare.

PSD-ul va avea grijă ca agonia tăricenilor, zvârcolirea neputincioasă a acestora în fotoliile guvernamentale, să fie cât mai lungă și cât mai teatrală. Hrebenciuc știe să tragă sforile din culise, garantând un spectacol de păpuși în serial. PSD-ul nu va iniția moțiuni de cenzură, ci moțiuni simple. Prin acestea poți demonstra că un guvern e prost, dar îl lași mai departe, să conducă în mod inteligent Țara. Așadar, arlechinii lui Tăriceanu vor continua să facă pe miniștrii câtă vreme va dori PSD-ul.

Partidul Democrat, prin ultima sa moțiune de cenzură, a arătat că știe să joace bine și în Opoziție. Moțiunea a căzut, dar căderea ei a adus în lumina reflectoarelor ipocrizia cuplului PNL-PSD, ajunsă la apogeu. Cine-și minte cu nerușinare electoratul sfârșește prin a fi pedepsit de acesta. La alegerile viitoare, atunci când vor binevoi tăricenii să le organizeze, poporul va da o sentință severă. Până atunci, rechizitoriul tandemului Tăriceanu-Geoană va fi în creștere.

  Ovidiu Ioan Silaghi - declarație politică intitulată Domnul Boc continuă să manipuleze;

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

"Domnul Boc continuă să manipuleze"

Partidul Democrat a eșuat ieri într-o nouă tentativă de a destabiliza politic România. Este regretabil faptul că deși s-a convins că restul forțelor politice parlamentare nu doresc la ora actuală să arunce țara în haos, PD ignoră realitatea și continuă, prin argumente false, să manipuleze opinia publică și să o incite împotriva Legislativului. "Această moțiune a reconfirmat solidaritatea celor 322 de parlamentari împotriva voinței exprimate de către cetățeni și a reconfirmat faptul că oligarhia din jurul domnului Tăriceanu controlează încă actualul Parlament..." s-a grăbit să declare, printre altele, imediat după votarea moțiunii, în fața camerelor de luat vederi, președintele PD, domnul Emil Boc.

Liderul PD se agață ca un naufragiat de un pai și continuă să interpreteze într-o manieră eronată, dar convenabilă, rezultatul referendumului. Pentru că și PD trebuie să înțeleagă odată pentru totdeauna că la referendum nu a existat decât o singură miză: reîntoarcerea sau nu a președintelui Traian Băsescu la serviciu. Altă problemă nu s-a pus. Nu a existat vreo luptă de idei, de programe politice ale președintelui și guvernului, nu a existat o confruntare între un grup de parlamentari și președinte. A existat doar o întrebare la care electoratul trebuia să răspundă.

A doua teză susținută de domnul Boc reprezintă îngustimea judecății liderului PD. Dacă până acum "oligarhii" controlau "numai" guvernul, acum ei "controlează" și Parlamentul. Sunt tare curios să aflu cum poate demonstra domnul Boc faptul că acești "oligarhi", presupun liberali, dictează conduita parlamentarilor PRM, PC sau PSD. Care sunt atuurile acestor "oligarhi", cu ce îi au la mână pe parlamentarii din respectivele partide. Lăsând gluma la o parte, îi solicit domnului Boc, fie să înceteze cu aceste calomnii, fie atunci când face declarații televizate, să vină cu argumente. Vă asigur însă că acest lucru NU se va întâmpla.

Tot domnul Boc a mai spus că "moțiunea mai confirmă și existența a două Românii, una în interiorul Parlamentului, grupată în jurul celor 322 de parlamentari, iar cealaltă, o Românie reală care cu 75% a dat un vot de blam celor 322 de parlamentari". Trec peste faptul că 75% din cei care au votat pro Băsescu la Referendum nu înseamnă 75% dintre cetățenii României, așa cum încearcă de trei săptămâni să manipuleze opinia publică liderii PD, ci doar 33% " Alta este problema și îi pun domnului Boc următoarea întrebare: intră în proceduri parlamentare legea alegerilor bazată pe votul uninominal. În jur de 290 din cei "322", dacă nu chiar toți, vor vota această lege. Și atunci vor fi considerați ca fiind "o altă Românie". Sau, dacă cei "322" ar pleca, așa cum își dorește domnul Boc, cine va mai adopta legea cu votul uninominal? Sunt și acestea întrebări la care, cu siguranță nu am să primesc vreun răspuns.

  Petru Movilă - declarație politică: Algocalminul - durerea de cap a Ministerului Sănătății;

Domnul Petru Movilă:

"Algocalminul - durerea de cap a Ministerului Sănătății"

De ce algocalminul? Pentru că ministrul sănătății publice, domnul Eugen Nicolaescu, nu a binevoit să ia o poziție în legătură cu solicitarea venită din partea specialiștilor pentru a include banalul medicament contra durerilor de cap pe lista celor interzise sau măcar restricționate, ori să oblige producătorii să inscripționeze reacțiile adverse pe care le dă consumul algocalminului.

Da, stimați colegi, banalul algocalmin se dovedește a fi o otravă pentru organismul uman. Studii internaționale arată că algocalminul conține metamizol, substanță care provoacă o boală numită agranulocitoza. Denumiri pompoase poate pentru unii, dar care înseamnă distrugerea celulelor din măduva osoasă care sînt precursoarele celulelor sanguine, cele ce asigură apărarea organismului.

A fost avertizat oare ministrul Nicolaescu despre toate aceste lucruri? Sigur că da. Asociația Română pentru Studiul Durerii a efectuat un studiu de specialitate în patru spitale universitare din România. Metamizolul este prezent în aproximativ 60 la sută din medicamentele folosite la noi pentru controlul durerii. Iar algocalmiunl este cel mai des prescris, deși medicii cunosc efectele secundare pe care le-au studiat în facultate. Aceeași asociație a tras un semnal de alarmă, care nu a fost însă auzit de ministrul Nicolaescu, prin care se solicitau factorilor de răspundere, în speță ministerul "păstorit" de domnul Nicolaescu, să stabilească cu exactitate dacă mai este nevoie să menținem pe piața farmaceutică combinațiile ce conțin metamizol sau să impună producătorilor corecta informare a pacienților în legătură cu riscurile la care se expun în cazul unei automedicații incorecte.

S-a luat vreo măsură? Ei bine, nici una. Ministrul Nicolaescu se face că nu știe nimic deși studiile există, iar domnia sa le cunoaște. Domnule ministru, vreau să vă informez că în SUA, metamizolul a fost retras complet de pe piață încă din 1977, în Marea Britanie din 1965, iar în Arabia Saudită din 1980. În țări precum Suedia, Danemarca, Olanda, Grecia, Irlanda medicamentul este strict interzis. Până și în țări precum Nepal, Ghana, Kuweit, Bangladesh sau Georgia, această substanță este interzisă, în timp ce Belgia a impus păstrarea medicamentului la secțiunea "otrăvuri". În România, însă, medicamentul face parte din porția zilnică a multor cetățeni. Și dacă tot am amintit de Belgia, poate ministrul nostru al sănătății nu știe, algocalminul are pe eticheta sa inscripționat "un cap de mort".

Știți ce țări europene conduc în topul consumului de algocalmin? România și Bulgaria. Iar ministrul Nicolaescu este dispus să cheltuie sute de milioane de euro pentru a vedea care este starea de sănătate a populației. Dacă nu veți lua măsurile ce se impun, atunci, domnule ministru, veți avea surpriza să descoperiți că majoritatea populației suferă de dureri de cap pe care încearcă să le anihileze cu banalul algocalmin. Și de aici dau în agranulocitoză.

Să dea Domnul să nu vă doară capul, domnule Nicolaescu!

  Radu Lambrino - declarație politică cu titlul Rezultatul moțiunii reconfirmă înțelegerea politică PSD-PNL;

Domnul Radu Lambrino:

Declarație politică: "Rezultatul moțiunii reconfirmă înțelegerea politică PSD - PNL"

Doamnelor și domnilor deputați,

"Opoziția politică este instituția care încununează o societate politică pe deplin dezvoltată instituțional și trăsătura distinctivă a acelor societăți politice care sunt cunoscute sub denumiri ca: societate democratică, liberală, parlamentară, constituțională, pluralist constituțională sau chiar deschisă sau liberă."

Am început această declarație politică cu un extras din una din cele mai competente tratări din științele politice a temei numite "opoziție politică", aparținând întâmplător unui cercetător de origine română, Ghiță Ionescu, care, din păcate, nu mai este astăzi în viață pentru a ne face o analiză a ce se întâmplă astăzi în România.

Rezultatul votului de ieri din Parlament pe marginea moțiunii de cenzură împotriva Guvernului Tăriceanu ar fi ridicat desigur semne de întrebare oricărui observator străin aflat pentru prima dată în contact cu realitatea politică a României anului 2007. Însă pentru toți cei care au avut ocazia să urmărească modul de instalare a acestui guvern în primăvara acestui an și încercarea de demitere a Președintelui Băsescu, votul de ieri din Parlament nu ar mai fi trebuit să fie o surpriză. Pentru aceștia din urmă nu este nici un secret că România are un guvern condus de Tăriceanu, compus oficial din PNL și UDMR, dar care a fost legitimat public la învestitură de către PSD și care, de atunci și până astăzi, a acționat conform unei agende fixate de Mircea Geoană în calitate de lider al partidului de "opoziție" PSD.

Mai grav chiar decât caracterul de "coaliție contra naturii", PSD-PNL este faptul că cele două partide continuă să nu recunoască public această coaliție, lucru care face ca o instituție fundamentală a democrației - și anume opoziția - să nu existe sau doar să mimeze funcționarea. În acest sens, conform citatului de la începutul acestei intervenții, România pur și simplu nu se califică pentru numele de "societate democratică, parlamentară sau constituțională". Lipsa unui raport clar între putere și opoziție a condus și la situația de ieri de la vot, când, în mod aberant, PSD - partidul de opoziție cu cel mai mare număr de parlamentari - nu a știut cum să voteze alegând într-un final să se abțină!

Decizia abținerii de la vot a PSD a condus apoi la un rezultatul de 115 voturi în favoarea moțiunii și 112 împotrivă, un rezultat care a pus guvernul în situația penibilă de a avea în fapt mai multe voturi exprimate pentru demiterea sa decât pentru susținerea sa. Încă o dată, toate aceste lucruri sunt de neînțeles pentru un observator străin care nu cunoaște specificul Constituției din România, o constituție care permite unui partid să guverneze deși are o susținere parlamentară mai slabă decât a multor partide de opoziție!

Voi încheia prin enunțarea unuia dintre cele mai grave paradoxuri ale guvernului Tăriceanu, un paradox provocat de spaima că o eventuală cădere a guvernului ar putea conduce la o întâlnire cu electoratul în alegeri anticipate: cu cât principalele partide care susțin guvernul - PSD și PNL - sunt mai slab cotate în sondaje, cu atât guvernul este mai stabil și mai de neclintit. Altfel spus, cu cât susținerea publică a PNL și a PSD este mai redusă cu atât guvernul condus de Tăriceanu este mai sigur că va fi susținut în Parlament de cel mai mare partid de opoziție, cum îi place lui Mircea Geoană să spună despre PSD, confirmând astfel existența și funcționarea într-o democrație a primei coaliții putere - opoziție din lume. Ceea ce nu face decât să confirme încă o dată că PSD este condus de Ion Iliescu, cel care ne anunța la scurtă vreme după căderea comunismului că își dorește o "democrație originală" pentru România.

  Relu Fenechiu - declarație politică cu titlul PD nu a învățat nimic din lecția moțiunii;

Domnul Relu Fenechiu:

"PD nu a învățat nimic din lecția moțiunii"

Credeam ieri, după încheierea dezbaterilor și după votul privind unul dintre cele mai penibile documente din istoria postdecembristă a Parlamentului României, că liderii Partidului Democrat au tras concluziile necesare și vor respecta decizia Legislativului. Declarațiile date presei de domnul Emil Boc au dovedit contrariul. Domnia sa este obsedat de un inexistent în realitate protocol între PNL și PSD. "Rezultatul ne confirmă în primul rând că unuldin scopurile moțiunii de cenzură a fost atins și anume acela de a demonstra alianța politică dintre PNL și PSD (...) Un gest de decență minimă ar însemna ca premierul Tăriceanu să-și prezinte demisia după un asemenea rezultat, în condițiile în care PSD tacit l-a susținut din bănci". Așa sună declarația președintelui PD. Din orice unghi sunt interpretate aceste afirmații, ele sunt complet eronate. În primul rând, nu este vorba de nici o alianță între PNL și PSD. Până în prezent, în Parlament, PSD a susținut doar proiectele guvernului care reprezentau priorități în legătură cu cerințele Uniunii Europene sau proiectele care erau importante pentru cetățenii României. A susține astfel de proiecte, care sunt pe linia interesului național, nu înseamnă neapărat că ar fi vorba de o alianță. Culmea, unele dintre aceste proiecte și am să dau doar exemplul legii ANI a fost votat și de PD. Și, repet, nu a fost singurul. Există cumva o înțelegere secretă și între PNL și PD, adică partidul care dorește scoaterea liberalilor de pe scena politică? De ce domnul Emil Boc nu-și pune întrebări în legătură cu aceste voturi favorabile guvernului venite din partea colegilor săi de partid.

Nu numai PSD, dar și PRM și PC nu au răspuns demersurilor PD și nu au dat un vot favorabil moțiunii. De ce domnul Boc nu face vreo referire și la conduita PRM și a PC de la moțiune? De ce nu spune și despre eventuale protocoale ale PNL și cu aceste partide?

Realitatea este însă cu totul alta și ea nu convine deloc liderilor PD. Atât PSD, cât și PRM și PC au considerat că la ora actuală un scandal politic NU trebuie să se transforme într-o criză politică, pentru că la așa ceva se ajungea dacă Guvernul ar fi căzut, iar România nu trebuia să fie târâtă, așa cum văd că urmărește PD, într-o aventură cu urmări incalculabile în acest moment.

Concluzia este următoarea: nu există nici un protocol sau alianță semnate de PNL cu vreun alt partid politic, ci doar colaborări punctuale pe legi de interes național.

Despre altceva se poate însă vorbi. Ceea ce s-a întâmplat ieri la moțiunea de cenzură demonstrează că PD este izolat pe scena politică, practic s-a autoizolat din cauza comportamentului față de celelalte partide parlamentare. Formațiuni politice cu opțiuni și doctrine antagonice, au ajuns, involuntar, să aibă un numitor comun: ocolirea și ignorarea PD. De acest lucru ar trebui să fie îngrijorat domnul Emil Boc și nu de faptul că PSD a sprijinit tacit din bănci, Guvernul.

Vă mulțumesc.

  Mihai Sandu-Capră - sublinierea unei preocupări actuale a Guvernului: găsirea unor soluții urgente pentru rezolvarea locurilor în grădinițe;

Domnul Mihai Sandu-Capră:

Doamnelor și domnilor,

În ședința de Guvern de săptămâna trecută, premierul a subliniat necesitatea găsirii unor soluții urgente pentru reducerea deficitului de locuri din grădinițe.

Identificarea spațiilor disponibile din școli și amenajarea acestora pentru a funcționa ca grădinițe, precum și închirierea de spații care vor fi amenajate pentru grădinițe, reprezintă două dintre soluțiile urgente, pe termen lung, care au fost identificate de ministrul Cristian Adomniței.

Fondurile alocate pentru construcția de grădinițe au fost distribuite, însă efortul nu a fost susținut de către toate autoritățile locale, unele dintre primării nealocând bani pentru extinderea spațiilor pentru grădinițe sau construirea unora noi.

O altă măsură cu impact pe termen lung asupra învățământului preșcolar este proiectul de reformă a educației preșcolare.

Guvernul l-a mandatat, în ședința de săptămâna trecută pe ministrul economiei și finanțelor să semneze în numele României un acord cadru de împrumut cu Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, în valoare de 66,8 milioane euro, destinat finanțării proiectului de reformă a educației preșcolare.

Valoarea totală a proiectului, care se va derula până în anul 2011, este de 88 milioane euro. Diferența de 21,5 milioane de euro, reprezentând contribuția României se asigură din bugetul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului (MECT).

Proiectul va fi coordonat de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului și vizează reabilitarea dezvoltarea infrastructurii grădinițelor și dezvoltarea calitativă a învățământului preșcolar.

În cadrul acestui proiect, vor fi construite 410 spații noi pentru grădinițe, 340 vor fi reabilitate și consolidate, alte 750 vor fi dotate cu mobilier. Toate grădinițele, aproximativ 13.000, vor fi dotate cu material didactic, jocuri educative și materiale necesare pentru procesul de educație.

De asemenea, va fi perfecționat personalul din grădinițe (manageri, cadre didactice, asistente, administratori).

Acordul cadru de împrumut a fost negociat de Ministerul Economiei și Finanțelor (MEF), Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului și reprezentanții BERD.

Beneficiarul împrumutului va fi MECT, care va utiliza, pentru realizarea proiectului, două unități din cadrul ministerului, specializate în implementarea programelor cu finanțare externă.

Împrumutul va fi disponibilizat în mai multe tranșe, fiecare tranșă de împrumut fiind acordată pe o perioada de 20 de ani, din care 5 ani perioadă de grație.

La disponibilizarea fiecărei tranșe, între MEF și BDCE se va încheia o Scrisoare Suplimentară, în care vor fi stabiliți termenii financiari ai tranșei.

Costul net estimat al proiectului se majorează cu valoarea taxelor și impozitelor aferente, datorate și plătibile pe teritoriul României, care vor fi suportate din bugetul MECT.

Conform Legii nr. 590/2003 privind tratatele, acordul cadru de împrumut se constituie într-un contract de stat, legea aplicabilă fiind legea franceză.

După semnare, Acordul cadru de împrumut va fi aprobat prin hotărâre de Guvern, potrivit Normelor Metodologice de aplicare a Legii datoriei publice nr. 2415/2004.

Sperăm că prin această inițiativă, problema spațiilor pentru învățământul preșcolar va fi rezolvată într-o mare măsură, iar calitatea acestui tip de învățământ va fi îmbunătățită simțitor.

Vă mulțumesc.

  Constantin Traian Igaș - declarație politică: O criză pe care unii nu doresc să o stopeze;

Domnul Constantin Traian Igaș:

Declarație politică: "O criză pe care unii nu doresc să o stopeze"

Doamnelor si domnilor deputați,

Criza politică prin care trece de ceva vreme România nu a luat și, din câte se pare, nici nu va lua prea repede sfârșit. Acest lucru se datorează, în prezent, faptului că unii dintre cei care formează și conduc actualul Guvern nu-și recunosc ineficiența și incapacitatea.

În săptămâna trecută, partidele politice au fost chemate, așa cum era și firesc, la consultări politice. Toată lumea este de acord, în momentul de față, că România trece în continuare printr-o criză majoră. Atât în plan intern, cât și din cel extern, concluziile sunt foarte puțin încurajatoare. Singurii care nu recunosc acest lucru sunt însă cei care conduc actualul Guvern: PSD, care preferă să rămână netransparent la guvernare, dar foarte potrivit și avantajos pentru ei în acest moment, PNL, care pentru a-și păstra scaunele călduțe în continuare, preferă șantajul PSD-ului și slujba în favoarea oligarhiei, al cărei rând continuă să-l îngroașe.

În opinia acestora, cu toate că România se duce de râpă, lucrurile sunt perfect normale și posibile în orice democrație. România este pe calea cea "bună", cu toate că oamenii mor din lipsa medicamentelor și a asistenței medicale. Acea asistență pe care n-o mai găsim în spitalele noastre ci prin cele occidentale mai degrabă. Și exemplele pot continua, însă ele sunt mult prea "negre" pentru a le mai enumera încă o dată.

Toate sunt lucruri pe care cetățenii acestei țări le doresc stopate. Românii doresc ca ele să nu mai continue, dar cu toate acestea Guvernul închide încă ochii și preferă să nu le vadă, își astupă urechile ca să nu mai audă ceea ce vrea electoratul. Iar electoratul și-a exprimat voința atunci când și-a demonstrat, în 19 mai, încrederea pe care o mai are în cei ce formează Guvernul actual.

S-a propus și o soluție din partea președintelui Traian Băsescu. Soluția era benefică chiar și pentru PNL. Acesta ar fi putut rămâne în continuare la guvernare, alături de Partidul Democrat și de PLD. Însă singura condiție era aceea ca PNL să nu mai continue alături de premier într-un nou guvern. Binele colectiv, interesul național n-a fost pus însă, nici de data aceasta, în fața celui personal. Or, cu un premier marionetă, aflat doar în propria slujbă și în cea a oligarhilor, care-n prezent îi comandă mișcările, România nu mai poate continua. Varianta propusă de președintele Băsescu, deși era mai bună, a fost dată la o parte. România are nevoie de un prim-ministru care să ia deciziile potrivite pentru popor, nu pentru grupurile de interese care-l susțin și-l manipulează.

În opinia unora ce se cred lideri ai PNL-ului, actualul Guvern Tăriceanu II este cel mai bun și acest lucru se datorează unui ministru al justiției care în cel mai scurt timp posibil a reușit să dărâme tot ceea ce s-a construit și a fost apreciat ca foarte eficient de către întreaga Uniune Europeană în timpul ministrului Macovei, de un ministru de externe ce a început să demonstreze că temerile președintelui față de pregătirea lui pentru o astfel de funcție au fost întemeiate și unor alți miniștri care sunt incapabili să gestioneze fondurile europene ce vin spre România și de care România are atâta nevoie.

În această situație, e foarte clar că această criză trebuie să ia odată sfârșit însă o parte din clasa politică actuală nu are încă maturitatea politică de a recunoaște că e depășită de evenimente și de a lăsa locul celor îndreptățiți și pregătiți să ofere țării o altă alternativă prin care țara poate s-o ia într-o direcție mai bună. Pentru a depăși această criză se impun, mai mult decât oricând alegeri anticipate, pentru a curăța odată pentru totdeauna clasa politică din care facem parte de toate uscăturile care sunt printre noi.

Sperăm că acest lucru să se întâmple cât mai curând.

Va mulțumesc.

  Valeriu Ștefan Zgonea - declarație politică cu titlul Țara lui Papură Traian și Lobodă Călin;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

«Țara lui "Papură Traian" și "Lobodă Călin"»

Sunt unul din cei 322. Neliniștiți și neastâmpărați. Unul dintre cei ce încearcă să schimbe ceva în viața de zi cu zi a fiecăruia dintre noi. Dar e greu, aproape imposibil!

În țara lui Papură Traian, Constituția este o carte pe care acesta nu dă doi bani! Așa cum bine sesiza într-un editorial Ion Cristoiu, astăzi, aplicând modelul "Emil - barbă de aur", acesta încălcă Constituția și vrea să dea o lovitură de stat. Cum altfel ar putea fi oare catalogată hotărârea neconstituțională a Președintelui de a forma o nouă majoritate parlamentară, când actualul guvern nu a căzut și nici alegeri anticipate nu au avut loc?!

Departe de scena politică, societatea românească se confruntă cu o criză fără precedent. Sălile Bookfest sunt goale, copiii se sinucid pe capete, școlile sunt pline de violență și droguri. Privim cu toții, cu mare îngrijorare, la ceea ce se întâmplă în școlile noastre, în satele noastre și uităm cine a generat toate aceste chestiuni. Suntem puși în situația mai mult decât tragică de a ne ține copiii acasă, sau a-i trimite în grădinițe/creșe particulare, doar pentru că onor conducerea Ministerului Educației nu catadicsește să găsească soluții viabile pentru criza locurilor din unitățile de învățământ. Poate că soluția ar putea fi găsită și în realizarea unui parteneriat public - privat pentru sprijinirea și dezvoltarea sistemului de creșe și grădinițe particulare.

Culegem astăzi nesăbuința domnului Papură Traian din 2004 când, ignorând regulile matematicii, a stabilit că 31 este mai mare decât 37.

La începutul anului 2005 ministrul de interne a modificat rolul Jandarmeriei Române în cadrul instituțiilor statului. Deh, intrau în coliziune cu foștii ofițeri ce aveau firme de pază dar și cu Poliția Română, ineficientă și coruptă (în special în mediul rural). Astfel, jandarmii au fost retrași din școli, înlocuiți cu reprezentanții a tot felul de firme de pază (în marile orașe doar!) sau cu.... Nimic în mediul rural. Pe de altă parte, ministrul "democrat" al educației începe "portocalizarea" tuturor cadrelor de conducere în paralel cu eliminarea cadrelor așa-zis "PSD-iste". În doi ani școala colcăie de violență, promovările se fac pe baza apartenenței la un partid sau altul al alianței, valoarea educației în școli scade dramatic (vezi rezultatele testelor). Sindicatelor - scuzați, acelorași lideri, li se închide gura cu promisiuni deșarte. Și sistemul generează ce i-a fost dat: violența în școli, droguri în toate liceele urbane din România (vezi opiniile scrise ale ONG-urilor de specialitate sau ale Agenției Naționale Antidrog).

Spuneți-mi un proiect mare, unic, adresat cetățenilor unei comunități, care să fie propus și finalizat de marele Papură Vodă! În 17 ani chiar nu descoperiți unul?! Să spunem clar: ce se întâmplă azi în educația noastră are un nume politic, P.D. și două personaje, Blaga și Hărdău.

Îmi aduc aminte de violența cu care un fost director al Liceului Frații Buzești din Craiova a refuzat să recunoască, asemeni unui personaj din cărțile lui Marin Preda, existența drogurilor în liceu și necesitatea educării elevilor. Trei luni mai târziu, domnul Pavel Abraham și profesorul Bică, șeful DIICOT la nivel teritorial, confirmau prezența drogurilor sau a substitutelor acestora în toate marile licee Craiovene!

Ca și când toate acestea nu ar fi fost suficiente, timp de 2 ani (2005 - 2007), ministrul de interne a politizat masiv instituțiile din subordine, înscrise în 2004 pe orbita modernizării europene. Asemenea scenariului pus în practică la nivelul prefecturilor, în urma unor simulacre de examene, membrii P.D. au fost numiți în funcții cheie la nivel național și local.

În același timp, iluștri necunoscuți analiști politici, cu notorietate mai mică decât a unui consilier local, apar pe sticlă proferând injurii, jigniri la adresa parlamentarilor care nu doresc votul uninominal, lustrația, etc. Majoritatea, fii notorii de apropiați ai cercului puterii comuniste, copii ce au mers cu Volga la școală, aveau drept de participare doar în tabere internaționale, mâncau Toblerone și mestecau guma de la "gospodăria de partid". Clădită mai mult pe percepția TV decât pe altă "realitate", valoarea acestora este unică, neprețuită, în a adresa laude mult iubitului Papură Traian.

Sunt unul dintre cei 322.

Și rămân așa!

  Vasile Pușcaș - declarație politică: Interesul României și viitorul Tratatului constituțional european;

Domnul Vasile Pușcaș:

"Interesul României și viitorul Tratatului constituțional european"

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Astăzi nu voi vorbi despre spasmele vieții politice dâmbovițene și nici despre scenarii aproape fantasmagorice privind accesul la guvernare. Astăzi voi vorbi despre ceva care se află la aproximativ 3000 km distanță reală de politica dâmbovițeană, dar, în același timp, foarte aproape de interesul real al cetățenilor români.

E vorba despre viitoarea reuniune a Consiliului European de la Bruxelles, care vizează repunerea în topul priorităților comunitare a Tratatului Constituțional european. Desigur că dezbaterile asupra acestui subiect există și au fost deosebit de active în ultimele săptămâni și luni, în majoritatea statelor membre ale UE.

România, reamintim tuturor colegilor noștri, indiferent de ce parte a eșichierului politic se află, este membru al UE. Și în această calitate, are dreptul, dar, în același timp, și datoria de a aduce o contribuție la evoluția construcției europene care ne definește, începând din 1 ianuarie 2007. Și, pentru a aduce o contribuție, este nevoie de o viziune coerentă și consensuală asupra rolului României în UE, care să exprime și interesele țării noastre, ale cetățenilor români. Ceea ce, din păcate, nu găsim în România, ca și cum România și-ar fi abandonat toate interesele de țară și popor, la noi predominând numai interesele anumitor indivizi.

Degeaba primim mesaje de îngrijorare din partea grupurilor politice din Parlamentul European și tot degeaba suntem aproape permanent îndemnați de Comisia Europeană să ne concentrăm asupra reducerii decalajelor din perioada de preaderare și asupra elaborării demersurilor și proiectelor necesare pentru atragerea fondurilor structurale și pentru agricultură ce ne sunt alocate prin bugetul UE.

Revenind la reuniunea Consiliului European care va urma, trebuie să spunem că un viitor Tratat constituțional ne privește direct și pe noi, la fel ca pe toate celelalte state membre, în parte și împreună. Nu ar trebui să ne permitem să ignorăm acest aspect, liniștindu-ne cu ideea că România a ratificat Tratatul Constituțional european odată cu ratificarea Tratatului de Aderare la UE. Cetățenii români sunt aproape complet neinformați, chiar dezinformați putem adăuga, în ceea ce privește viitorul UE, politicile acesteia și ce anume presupune statutul de membru al UE. Această lipsă de informare se răsfrânge asupra capacității scăzute a administrației locale de participare la proiectele finanțate din fonduri europene - și deci asupra nivelului de trai al cetățenilor, precum și asupra potențialului de investiții al României.

Mai mult, dacă proiectul constituțional european se relansează sub o nouă formă și cu un nou conținut, se va recurge la ratificarea la nivelul statelor membre și cum observăm că noul curs tinde spre referendumuri care, la rândul lor, sunt însoțite de dezinteres popular față de temele europene, ne temem că, și în acest caz, România va apărea ca fiind, iarăși și iarăși, un întârziat al Europei.

Stimați colegi,

Aceasta este mai mult decât o declarație politică. Lansăm un apel la responsabilitate și responsabilizare a tuturor factorilor decidenți din societatea românească.

În loc să pierdem timp prețios cu dezbateri anoste și, pe alocuri, chiar vulgare, nu ar fi mai bine să eliminăm restanțele legislative despre care am fost atenționați de Comisia Europeană cu ceva vreme în urmă, printr-o scrisoare adresată Guvernului?

În loc să dezbatem cine pe cine dărâmă, nu ar fi fost mai bine să dezbatem și să elaborăm Strategia post-aderare și Programul național de reforme?

În loc să numărăm voturile partidelor în fiecare regiune a țării, nu ar fi mai bine să numărăm cazurile sociale și să elaborăm planuri care să elimine discrepanțele regionale și să aplicăm o politică de coeziune economică și socială ?

Stimați colegi,

Nimeni nu mai poate susține că mai avem timp destul! Deja am pierdut foarte mult timp și nu numai de la 1 ianuarie 2007, ci din decembrie 2004. Deja avem o imagine deplorabilă în ceea ce privește participarea la elaborarea politicilor și viziunilor europene. Cu ce proiect, cu ce interes, cu ce opinie măcar se prezintă România la viitorul Consiliu European?

Răspunsul e foarte simplu: cu nimic. Și nu e bine.

  Mira Anca Victoria Mărculeț Petrescu - declarație politică cu titlul Jaful pădurilor (Aurul verde);

Doamna Mira Anca Victoria Mărculeț Petrescu:

"Jaful pădurilor (Aurul verde)"

Manifestările dedicate "Zilei mondiale a mediului" (5 iunie) au readus în atenție odată în plus problemele stringente ale protejării mediului și de combatere a încălzirii globale.

Factorii care determină creșterea temperaturii pe Terra, cu consecințe catastrofale și pierderi ireversibile, sunt tot mai greu de ținut sub control. Exploatarea irațională a resurselor de energie, consumul industrial excesiv, poluarea atmosferei amenință sănătatea planetei și a tuturor locuitorilor săi, indiferent de meridianul pe care se află.

Acțiunile concentrate ale organismelor internaționale, apelurile pentru strategii comune de protecție a naturii, sunt contracarate de ritmul diabolic de agresare a naturii, de ofensiva intereselor mercantile, de abuzuri și ilegalități, care lovesc în plin fragilul echilibru ecologic.

Una din cauzele primordiale privind distrugerea mediului natural este defrișarea masivă a zonelor împădurite, care provoacă degradarea bruscă a solului, alunecări de teren și reacția în lanț a furtunilor violente, a tornadelor și inundațiilor.

Natura, văduvită de coroana benefică a pădurilor, reacționează violent cerându-și înapoi scutul ei protector - aurul verde al pădurilor. România a înregistrat în ultimii 17 ani o "performanță" incredibilă de sacrificare a pădurilor, care acopereau generos toate formele de relief ale țării, aducând perspectiva sumbră a solurilor aride și a deșertificării.

Suprafețe imense împădurite au fost retrocedate unor proprietari care le-au exploatat ilegal, tăind fără milă păduri întregi, a căror refacere ar dura un secol. Mii de copaci din județele Suceava, Prahova, Mehedinți au fost culcați la pământ, consecințele asupra mediului fiind dezastruoase.

În județul Bacău, unde legea punerii în posesie a fost greșit interpretată, mulți neaveniți au devenit proprietari a mii de hectare de pădure, fără a avea vreun drept. După ce au intrat ilegal în posesie, le-au jefuit fără a cunoaște vreo opreliște.

După cum comentează presa cotidiană, "pentru aproape 10.000 de hectare, care au căzut celor ce nu au avut nici ei, nici înaintașii lor vreodată un petic de pădure, există dosare la DNA aflate în cercetare. Dar când vor fi totuși finalizate?"

Specialiștii consideră că tăierea pădurilor va avea pe viitor consecințe incalculabile, în condițiile în care în prezent, măcelul pădurilor continuă, măsurile legale nu se aplică, iar replantările abia dacă se fac.

Defrișările criminale de păduri, care au îmbogățit peste noapte pe mulți parveniți lipsiți de scrupul, au accentuat efectul de seră, favorizând vijeliile, ploile torențiale cu descărcări electrice ucigașe, au provocat fenomene extreme precum torentele, inundațiile sau, dimpotrivă, micșorarea debitului izvoarelor (datorită zăpezii care nu se mai topește treptat, ci este brusc spulberată pe terenul decopertat).

O consecință gravă a uciderii pădurilor este spălarea solului fertil, până la rocă. Statisticile arată că, de pildă, în Moldova, în ultimii 10 ani, au dispărut două hectare de pădure pe zi. În județul Vaslui, s-au tăiat și perdele antierozionale, iar Bărăganul neirigat și județele din sudul Olteniei sunt amenințate de secetă și deșertificare, iar când plouă, se produc alunecări de teren cu consecințe catastrofale. Natura agresată și jefuită de comorile ei se răzbună.

O altă statistică recentă arată că suprafața pădurilor tăiate este de peste cinci ori mai mare decât suprafața plantațiilor noi. Decalajul dintre suprafețele de pe care se taie păduri și cele unde se planteză puieți se accentuează cu fiecare an. În 2006, diferența a depășit pragul de 70 hectare. În timp ce fondul forestier a crescut cu 0,6 %, suprafața afectată de tăieri e mai mare cu peste 3%.

Platoul Bucegilor, retrocedat (366 hectare) prin transferuri ilegale, unele în zone exceptate de lege, altele în rezervații naturale strict protejate, a fost și el decimat de drujbe. Județul Mehedinți, atât de pitoresc și dăruit cu zone geologice rare, ce le-ar recomanda protecției UNESCO, nu a fost nici el ocolit de jaful aurului verde, prin sacrificarea a zeci de hectare de păduri.

Marele savant agronom Ionescu Șișești (1895-1967), născut în acest județ (satul Șișeștii de jos ) ar fi trăit o mare dezamăgire dacă ar fi văzut jafurile sistematice ale bogățiilor țării, pe care generația sa le-a protejat și le-a dăruit intacte viitorului.

La 40 de ani de la moartea sa, Academia Română l-a omagiat pe marele savant înaintaș, întemeietorul Institutului de Cercetări Agronomice din București întemeiat de el în anul 1928.

Fost ministru al Agriculturii și Domeniilor, membru de onoare al Academiilor de Științe din străinătate, Gh.Ionescu Șișești a lăsat o operă capitală privind prezentarea și valorificarea științifică a potențialului uriaș agricol și silvic al României.

Acest potențial bine gestionat făcea din România grânarul Europei și izvorul prosperității sale economice, cu mari perspective de evoluție.

Jefuirea unor bogății ale țării inclusiv, inclusiv cea a pădurilor, descalifică în cea mai mare parte clasa politică vinovată de permiterea unor asemenea fărădelegi și nu scutește pe cei vinovați să răspundă de faptele lor.

Toți suntem chemați să apărăm mediul natural de agresiuni cu consecințe dezastruoase asupra ambientului și sănătății planetei.

Agenția Națională pentru Protecția Mediului, înființată cu trei ani în urmă în cadrul programului de aderare la Uniunea Europeană, și-a propus prin organismele sale activități lăudabile de protejare și refacere în ceasul al doisprezecelea a unei naturi în continuare vulnerabilă și expusă abuzurilor și ilegalităților de tot felul.

  Mihăiță Calimente - declarație politică intitulată Rusia și România;

Domnul Mihăiță Calimente:

Declarație politică intitulată "Rusia și România"

Stimați colegi,

În aceste zile când în politica româneasca se poate spune orice, am auzit o idee care sigur purcede tot de la analiștii unor instituții care în loc sa se ocupe de ceea ce trebuie să facă, intoxică opinia publică, atingând subiecte care știu că sunt pe placul românilor. De altfel, cine urmărește cu atenție viața politică românească va observa un comportament consecvent în acest sens a unei anume instituții și a unui anumit om. Președintele nu simpatizează Parlamentul și atacă Parlamentul. Nu au românii o simpatie deosebită pentru romi, înjurăm romii. Nu iubesc românii oamenii care au avere, le spunem oligarhi și îi înfierăm pentru toate relele de pe pământ, însă nu pe toți. Pe cei care ne aplaudă și poate sponsorizează în campanii electorale și în referendumuri, nu.

De-a lungul istoriei, românii și teritoriile locuite de ei au fost ocupate vremelnic de imperiile care ne-au înconjurat.

Cele mai multe resentimente ale românilor însă, au rămas în legătură cu ocupația și comportamentul imperiului de la răsărit, imperiul Rus.

Purtând numele varegilor ros, care la sfârșitul mileniului întâi și începutul celui de-al doilea au coborât din Scandinavia și Gotland pe Nistru și Volga spre Imperiul Bizantin și Constantinopole, au fondat pe teritoriile slave rusiile, adică state conduse de varegii ros. Novgorod, Trev, Susdal, Kiev, Izborosk. De altfel, aceste afirmații sunt documentate de "Povestea vremurilor de demult" cunoscută sub denumirea "Cronica lui Nistor", alcătuită pe la anul 1113 într-o mănăstire din Kiev. Și urmașilor pe jumătate slavizați și apoi chiar complet slavizați Igor Sveatoslav Vladimir au simțit această atracție către Mihailgrad (Constantinopol, în limba rusă). Probabil că de acolo le-a rămas rușilor nostalgia mărilor calde și a capitalei la Constantinopol, după ce Vladimir i-a încreștinat în apa Niprului și mai ales după căderea Constantinopolului sub otomani. Rusia era de acum cea mai mare putere ortodoxă: a treia Romă. Urmează o lungă perioadă de stăpânire mongolă a cnezatelor rusești. Apoi are loc unificarea acestora sub suzeranitatea Moscovei, în timpul lui Ivan al III-lea. Fiul său, Ivan al IV-lea își ia titulatura de țar sau împărat renunțând la cea de mare cneaz. Se emancipează de sub stăpânirea tătară învingând și cucerind Kazarul și Astrahanul (urmașele unor hoarde).

Românii ajung în contact cu rușii prima dată la 1711, când turcii, instigați de către Carol al XII-lea refugiat la Bender după înfrângerea de la Poltava, declară război Rusiei. Petru cel Mare sosește la Iași întâmpinat cu mare bucurie de către români și de către Dimitrie Cantemir, care trece cu 10.000 de ostași de partea lui Petru cel Mare. Rușii pierd bătălia de la Stănilești, pe Prut, iar Dimitrie Cantemir se refugiază în Rusia, fiul său Antioh fiind primul poet rus.

Contactele românilor cu slavii au fost însă mult mai timpurii, în special cu cazacii și polonezii.

De altfel, după stingerea dinastiei Rusichizilor și urmarea pe tron a Romanovilor, începând cu domnia lui Petru cel Mare Rusia se modernizează, se înarmează, cucerește vaste teritorii de la vecini și devine o mare putere europeană.

Exact în aceeași perioadă austriecii ocupă Transilvania, Banatul, Crisana, Maramureșul. Imperiul Otoman intră într-o fază de decadență. Între aceste trei imperii se joacă soarta românismului și a teritoriilor românești. Războaiele care izbucnesc periodic între aceste trei mari puteri duc la ocuparea succesivă sau simultană a principatelor românești, la lupte pe teritoriul nostru care ne produc pagube imense.

Testamentul lui Petru cel Mare, real sau imaginar, poartă pâlcurile armatei ruse spre Balcani și Bosfor și sub dorința perfidă de eliberare a ortodocșilor de sub jugul otoman. Dacă românii au așteptat cu bucurie la început armatele ruse creștine, repede și-au dat seama că Rusia reprezintă un pericol mult mai mare decât Turcia. Frații ortodocși s-au comportat mai nemilos cu populația decât necredincioșii turci. Pericolul cel mare venea tocmai de la ortodoxie și de la folosirea în biserica noastră a limbii slavone, așa încât Ecaterina cea Mare, în timpul ocupației de la 1769 - 1744, încheiată cu pacea de la Kuciuc - Kainargi se adresa românilor cu expresia "supușilor mei proslavonici" "

În timpul ocupației de la 1806 - 1812 marele general Kutuzov a ordonat rechiziții masive de grâne și animale, încât oamenii mureau de foame. La intervenția unei delegații de boieri, răspunsul lui Kutuzov a fost: lăsați-le ochii să poată să plângă.

Acum are loc și primul rapt teritorial, când rușii ne iau Basarabia. Ocupația rusească de la 1828 - 1834 spune A.D. Xenopol în a sa istorie a Românilor ne-a făcut un pic de bine, prin introducerea Regulamentelor Organice, dar tot el subliniază că la întrebarea dacă suntem datori recunoștință Rusiei pentru că ne-a scăpat de sub ocupația turcească, tot el răspunde că slujba ce a întreprins-o n-a fost în interesul nostru, ci a ei proprii.

De douăsprezece ori armatele imperiale au ocupat sau au traversat Principatele și apoi România. De fiecare dată a fost o jale pentru țară: rechiziții, jafuri, asasinate, violuri, încât după trecerea lor, Țările Române arătau la modul jalnic. Războiul Crimeii ne-a adus înapoi sudul Basarabiei cu cele trei județe: Cahul, Bolgrad și Ismail. Urcarea pe tron a lui Carol I a adus o schimbare în comportamentul rușilor pentru că Domnul și apoi Regele Carol aparținea unei mari familii domnitoare din Europa și nu mai putea fi tratat ca vechii domnitori, ce erau în ochii rușilor cel mult guvernatori mărunți.

Cu toate acestea, Rusia s-a purtat în mod samavolnic cu România în 1877, când drept recompensă pentru sângele vărsat pe câmpiile Bulgariei în momentul când erau aproape învinși de turci ne-au luat sudul Basarabiei. E drept că ne-au dat Dobrogea, care era vechi pământ românesc, dar au rupt sudul acestei provincii, adică Cadrilaterul, și l-au dat fraților slavi, bulgarii.

Să mai vorbim de 1918, când i-a apucat revoluția bolșevică, au fugit de pe front și ne-au lăsat singuri în fața Puterilor Centrale;asta după ce ne-au confiscat și tezaurul pe care nu mai știu unde l-au pus.

O singură dată i-am atacat și noi, în 1941, și asta pentru că în 1940 ne-au dat ultimatumul prin care ne-au luat din nou Basarabia, pe care o recuperaserăm în 1918.

Ce s-a întâmplat însă începând cu 23 august 1944, când puterea sovietică ne-a ocupat, întrece orice imaginație.

Între 1944 și 1958 România a fost jefuită sistematic și în loc de 300 milioane dolari daune de război am plătit însutit prin jaful sistematic introdus de sovrom-uri, care au luat până și conductele din pământ.

"Davai ceas, davai palton" era o melodie la modă, și autorul sau, C. Tănase, a plătit cu viața.

Cine a fost coloana a V-a care i-a ghidat, sprijinit și s-a cățărat pe umerii lor la putere până au fost dați jos probabil tot de ei, în 1989? Cei care astăzi, folosind ura firească a românilor, acumulată în 200 de ani de suferință îndreptată în mod perfid această antipatie a românilor spre PNL.

În ultimele două luni, Călin Popescu-Tariceanu s-a întâlnit cu nu știu ce consultant rus, a schimbat caietul de sarcini la Daewoo Cariova pentru un oligarh rus. Ministrul de externe Adrian Cioroianu nu vrea retragerea trupelor rusești din Transnistria, ministrul apărării naționale, Teodor Meleșcanu, îi invită să ocupe România din nou. Frumoasă găselniță. Eficace. Numai că ați greșit adrisantul, domnule Băsescu.

Nu Partidul Național Liberal a pierdut din nou Basarabia de Nord. Nu era creionul PNL cu vârful gros care ne-a luat ținutul Herța. Nu PNL a semnat o hârtie fără valoare în 1948, când s-a cedat Insula Șerpilor.

Parcă partidul respectiv se numea PCR și cu onoare ați făcut și dumneavoastră parte din el, domnule Președinte Băsescu.

Vă mulțumesc.

  Iuliu Nosa - declarație politică intitulată Consecvență și obediență;

Domnul Iuliu Nosa:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Titlul intervenției mele de astăzi este: "Consecvență și obediență".

Am ales tema consecvenței partidului prezidențial pentru a putea demonstra afinitatea pe care o au pentru scandalul politic și sensibilitatea de care dau dovadă când vine vorba despre interesele "tătucului" lor de la Cotroceni.

În urmă cu aproape un an, mai exact pe data de 20 iunie 2006, liderii PD au reacționat deosebit de virulent la moțiunea de cenzură depusă de PSD împotriva Guvernului Tăriceanu. În acele vremuri, cu toate că luna de miere dintre PNL și PD se apropia de sfârșit, liderii marcanți ai partidului prezidențial luptau acerb, prin declarații politice, pentru salvarea acelui Guvern. În acele zile, Călin Popescu-Tăriceanu era cel mai bun premier, reformele demarate de diferiți miniștri erau reale, Executivul avea meritul deplin pentru facilitarea integrării României în Uniunea Europeană.

Astăzi, conform opiniei democraților, Premierul Tăriceanu comite doar abuzuri, iar Guvernul "este cel mai slab Guvern pe care l-a avut vreodată România".

Sunt convins că ați remarcat și domniile voastre, stimați colegi, "consecvența" politică a Partidului Democrat, care i-a împins până acolo încât, cu prilejul actualei moțiuni de cenzură, au ajuns să îl critice până și pe ministrul sănătății, unul dintre miniștrii pe care liderii democrați îl lăudau anul trecut în dezbaterile pe marginea moțiunii de cenzură depuse de social-democrați.

De fapt, am dorit să scot în evidență inconsecvența politică a democraților. Poziția lor depinde, de fiecare dată, de un singur element, și anume, de comenzile cetățeanului de la Cotroceni, "trâmbițate" permanent de "portavocea" Emil Boc. Singurul lor program politic este cel de a-l mulțumi pe Traian Băsescu, al cărui unic țel a rămas îndepărtarea lui Călin Popescu-Tăriceanu. Puțin îi pasă autointitulatului "partid de 75%" de interesele acute ale României aderate și de nevoile stringente ale cetățenilor.

Democrații au acuzat Guvernul Tăriceanu II că în cele două luni după învestitură nu a făcut decât pași înapoi. Pe seama incompetenței Guvernului restructurat se pune și slaba accesare a fondurilor structurale. Sunt critici aduse pentru două luni de guvernare.

Eu vă întreb, stimați colegi, în cele trei luni care au trecut de la aderarea României la Uniunea Europeană și până la ieșirea Partidului Democrat de la guvernare s-au întâmplat miracole? Au reușit miniștrii democrați să fie mai eficienți în elaborarea proiectelor pentru accesarea de fonduri europene? Nici vorbă!

Și atunci, ca și acum, instituțiile statului erau blocate de scandaluri. Atunci erau puse pe tapet bilețelele care circulau între palate, iar acum suntem împiedicați să ne desfășurăm activitatea în folosul alegătorilor, din cauza obsesiei președintelui de a-l înlătura pe premierul Tăriceanu de la putere.

Nici Președintele Băsescu și nici partidul prezidențial nu știu ce soluție vor avea după debarcarea premierului. Ei știu doar că Tăriceanu trebuie să plece. Nu contează ce rămâne de pe urma acestui război stupid. Democrații, inconsecvenți alianțelor politice, rămân roboții președintelui în lupta împotriva premierului. Pentru niciunul dintre ei nu mai contează victimele colaterale. Nu mai are importanță că România se îndreaptă spre izolare pe plan extern și spre pauperitate în plan intern. Scopul scuză mijloacele!

  Iulian-Gabriel Bîrsan - declarație politică intitulată Palme d'Or pe chipuri meschine;

Domnul Iulian-Gabriel Bîrsan:

"Palme d'Or pe chipuri meschine"

În copilărie am avut în bunicul dinspre tată pe cel mai bun prieten. Era camaradul, sfătuitorul, învățătorul sau modelul de urmat în viață, după caz.

Timpul a trecut, viața și-a urmat cursul, bunicul a plecat puțin. Au rămas părinții mei, oameni harnici și de ispravă, pe care îi respecta întreaga comunitate în care trăiam atunci. Deși munceau mult, în puținul timp liber pe care îl aveau nu ezitau să mă îndrume pe un drum adevărat în viață. Le mulțumesc în fiecare zi pentru asta.

M-am străduit la rândul meu să-mi sfătuiesc copilul cu grijă părintească. Prin cariera didactică pe are am urmat-o, am fost mereu aproape de tineri. O întrecere continuă de a te ridica la pretențiile lor, încercând să faci cât mai puține greșeli.

Faptul că ești într-o permanentă competiție cu tine însuți te face mai atent la faptele tale. Și asta e bine.

După '89, copiii și tinerii au avut tot mai puține modele de urmat. Hoți, prostituate, proxeneți, violatori, criminali, maneliști, fripturiști, tiriplici, manechine, fotbaliatori, într-un cuvânt, o faună de succes a invadat ziarele și televiziunile.

Politicienii noi, continuatori ai practicilor vechi, s-au perindat la putere și în opoziție. Iar și iar, cam tot aceleași chipuri până astăzi. România a trecut prin chinuri teribile, transformând multe personaje necunoscute și puțin valoroase în nomenclatura tranziției, infatuată, nesătulă și incapabilă să-și reprezinte electoratul.

Românii, sătui de promisiunile neonorate, au emigrat în "disperare", adoptând modele externe pentru a-și defini reușita și succesul în viață. Oameni valoroși, demni și performanți au găsit spațiu de exprimare nesemnificativ în mass-media.

Așa și acest domn Mungiu, care, enervat, șicanat și persiflat de unii corifei ai creației de film din țară, trage o palmă de aur tuturor incapabililor care conduc cu diletantism domenii vitale ale economiei și culturii. Succesul talentatului domn Mungiu smulge ropote de aplauze la Cannes, minute în șir, pentru România, tocmai de la cei care au fost inventatorii modelelor de urmat.

Așadar, adevărații hălăduie hai-hui prin lume, devenind modele pentru alții și mai rar pentru copiii noștri.

Politicienii, alcătuind un personaj grotesc, cam ca Dorel prostănacul, șmecherul din reclama la coniac, se agată cu disperare de putere, de privilegii, într-un dispreț total față de români și față de propriul eșec politic.

Ei, și uite așa, mă aștept ca fata mea, proaspăt absolventă, să mă întrebe, zilele următoare: vă mișcați și voi mai cu talent pentru țară sau noi, tinerii, ne retragem în marea Europă unită și vă lăsăm naibii singuri acasă?!

  Ionela Pop-Bruchental - prezentarea unor conflicte de muncă înregistrate la Agenția ARR Bihor;

Doamna Ionela Pop-Bruchental:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Societatea românească ne oferă în ultimii 17 ani postdecembriști o serie de clivaje comportamentale peiorative, în fruntea cărora persistă și se permanentizează interesul financiar personal sau de grup, care se manifestă în contemporaneitate cu o pronunțată asiduitate în totalul detriment și dispreț al decenței, bunului simț și mai ales al legilor.

Această ultimă categorie, care se constituie într-o veritabilă rara avis, ar trebui, în esență, să reprezinte într-o societate viabilă, democratică, asanată moral, comportamental și mintal, pionul central, care să genereze la propriu o fundație solidă, pe baza căreia să poți reconstrui optim, la toate nivelurile, o societate aflată într-o permanentă tranziție morală.

Starea de permanentizare a acestei interminabile tranziții este generată la o laconică analiză, de numeroasele, invizibilele și inextirpabilele tentacule care se întind cu voluptate în toate sferele și domeniile de relevanță maximală ale societății românești, datorită faptului că la nivelurile decizionale, care ar trebui să reglementeze aceste aspecte, voința este sublimă, dar lipsește cu desăvârșire.

În multitudinea de aspecte desuete care guvernează societatea românească, flagelul primordial este generat de fenomenul generalizat la toate nivelurile decizionale și anume, corupția, fenomen combătut declarativ de către toate forumurile, instituțiile și factorii de decizie abilitați, însă fără o viabilitate evidentă, atât timp cât aceste declarații sunt emise doar de dragul audio-vizualului, pentru o acoperire națională și, mai ales, internațională.

Actualul Guvern s-a angajat, din nefericire doar declarativ, să genereze mecanisme și instrumente care cel puțin să limiteze efectele majore ale acestui flagel care parazitează instituțiile publice, factori de decizie, Guvern, având totodată o țintă precisă: banul public.

Incapacitatea actualului Guvern, care este el însuși o "victimă" a sistemului ticăloșit, fiind condus și sprijinit de bravi câștigători de pe urma sistemului oligarhic, se regăsește de facto și la nivel local.

Astfel, ca urmare a "redutabilei" lupte împotriva corupției generalizate a actualului Guvern, se remarcă un veritabil transfer de optică și conduită ilegitimă, de la centru la nivel local, subliniind, dacă mai era nevoie, reala poziție a Executivului, vizavi de susținerea și încurajarea unor atitudini imorale și meschine.

Agenția ARR Bihor este unul din cazurile edificatoare, în sensul tolerării și chiar a susținerii unor acțiuni malițioase îndreptate împotriva șefului de agenție ARR Bihor, Ioan Curpaș, care a inițiat un proces de asanare a instituției, care fusese căpușată chiar de către propriii angajați, în interes propriu, prin intermediari sau firme ale unor apropiați, intrând astfel într-un conflict deschis cu aceștia.

După momentul scoaterii P.D. de la guvernare și a unor înlocuiri considerate normale la nivel central, P.N.L. l-a desemnat în postura de director general pe domnul Sorin Supuran, care ulterior preluării funcției a demarat un control, cu scopul înlăturării cu orice preț a actualului șef de agenție, Ioan Curpaș, mult prea incomod și deloc flexibil, munca fiindu-i ușurată de către sesizările angajaților, care au făcut front comun în încercarea de a-l debarca pe cel care le încurca socotelile.

Soluția găsită de către domnul director Sorin Supuran pentru ca elementul perturbator să fie înlăturat și să se reintre într-o liniște mult dorită, a vizat semnarea unor reclamații, a căror autori erau tocmai cei aflați în culpă.

Toate aceste gesturi au fost făcute în perioada în care actualul șef ARR Bihor se afla în concediu medical planificat în prealabil încă din luna ianuarie a anului în curs, cerere de concediu care în mod cel puțin bizar nu figura ca fiind înregistrată la sediul central al ARR.

Folosindu-se de acest tertip, angajații ARR Bihor, susținuți îndeaproape de actualul director general ARR, Sorin Supuran, au solicitat desfacerea contractului de muncă al domnului Curpaș Ioan, pe motivul absenței nemotivate de la locul de muncă, timp de 8 zile.

Virulența acestui demers, nereușit în cele din urmă, este palpabila dovadă a unei duplicități în declarații și fapte a reprezentanților actualului executiv, vădit susținut de către frustrata formațiune politică a stângii românești, care în încercarea disperată de a-și conserva cu orice preț puterea, încalcă cu nonșalanță propriile declarații și promisiuni făcute electoratului și clasei politice, dezonorându-se total.

  Mihaela Adriana Rusu - declarație politică intitulată CIA: România este pe locul 12 în lume la deficitul extern;

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

"CIA: România este pe locul 12 în lume la deficitul extern"

România s-a plasat anul trecut pe locul 12 din 163 de state ale lumii după valoarea absolută a deficitului de cont curent, arată un clasament realizat de Centrul Intelligence Agency (CIA) din Statele Unite, în cadrul anuarului "World Factbook 2007" cu date de la Banca Mondială și FMI.

Astfel, România a avut anul trecut un deficit de cont curent de 10 miliarde de euro, mai mare decât toate statele din regiune, reușind să depășească și statele cu o economie de câteva ori mai mare. Deficitul de cont curent - deficitul extern - măsoară ieșirile nete de valută din țară și reprezintă în acest moment principalul factor de vulnerabilitate a economiei, după cum recunosc atât analiștii, cât și oficialii.

De altfel, România este prima în regiune la acest capitol, devansând Ungaria (6,7 mld. Euro, pe locul 14), Bulgaria (4,1 mld.euro, pe locul 18) și celelalte state din centrul și estul Europei. În clasamentul după P.I.B. la paritatea puterii de cumpărare, România se plasează, conform CIA, pe locul 48 din 229 de state.

În același timp, într-un clasament al investițiilor străine directe - care finanțează deficitul extern -, România s-a plasat anul trecut în primele 25 de state, conform Economist Intelligence Unit. Investițiile străine directe au fost anul trecut de 9,1 mld. euro, acoperind în proporție de 91% deficitul extern. "Atâta vreme cât avem investiții străine directe mari și avem creștere economică, deficitul extern va continua să crească în valoare absolută", spune Lucian Anghel, economistul șef al BCR. În cazul României, deficitul este cauzat de o cerere internă de consum foarte solidă, căreia oferta internă de bunuri nu poate să-i facă față. Ca urmare, excesul de cerere este satisfăcut din importuri, majorând deficitul comercial și, implicit, pe cel de cont curent. "Deficitul extern necesită acum atenție" consideră Anghel.

Pe termen mediu, analiștii se tem însă că deficitul excesiv ar putea duce la o corecție a cursului valutar, în sensul deprecierii leului.

  Dumitru Bentu - declarație politică intitulată Cutia;

Domnul Dumitru Bentu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Cutia".

S-a estompat, relativ repede, cazul tragic al tinerei din zona Satu-Mare care a părăsit această lume în cel mai fascinant și miraculos moment din existența și împlinirea unei femei - nașterea. Tragedia a avut loc într-unul din spitalele românești atinse, ca de altfel întreg sistemul, de bacilul botulinic al "reformei" de tip Nicolăescu. Promovat prin asumarea răspunderii sub înaltul și euforicul patronaj al președintelui T. Băsescu, într-o atmosferă de "Oscar", proiectul a ajuns la anatomie patologică.

Care sunt, în primă sau în ultimă instanță, câteva jaloane ale așa-zisei reforme, într-o ordine absolut aleatorie: lipsa medicamentelor, a materialelor sanitare, a reactivilor etc. managementul defectuos și incompetent (ex: Spitalul de psihiatrie din Focșani este "condus" de un fost general de tancuri); derularea unei avalanșe de experimente; încălcări ale legii în timpul examenelor pentru funcția de director; iresponsabilitatea ministrului - directorul este angajat sub semnătura proprie a acestuia; administrarea catastrofală a resurselor; subnutriția (eufemistic vorbind), practic, foamea din spitale; neînțelegerea unui principiu simplu și convingător în același timp: reușita reformei presupune reducerea numărului de spitale și nu construirea altora.

Și pentru completarea acestui sinistru tablou al unei Românii aflate în Uniunea Europeană, a apărut și soluția salvatoare - cutia - "cutia cu sugestii și reclamații", care devine astfel componentă fundamentală a reformei actualului ministru al sănătății. Pentru orice problemă apărută pe parcursul actului medical te adresezi în scris (poți s-o faci și verbal) cutiei.

Din acest moment știi că totul se va rezolva, iar domnul Eugeniu v-a constata că reforma duduie, iar pacienții încolonați pe diagnostice părăsesc voioși saloanele unităților spitalicești.

Concepția unei reforme autentice ar fi trebuit să germineze într-o altă cutie, domnule ministru, cutia craniană. Numai că, aflați în premieră, decisiv este conținutul acesteia, și nu ansamblul osos propriu-zis, cum ați crezut, cel puțin până acum.

  Gheorghe Chiper - declarație politică intitulată Lustrația, arhivele și nomenclatura (II);

Domnul Gheorghe Chiper:

"Lustrația, arhivele și nomenclatura (II)"

Am arătat în prima parte că această temă atât de căutată de anticomuniștii autodeclarați, atât de invocată de demagogi și populiști, atât de mult folosită de toți frustrații pentru a-și etala "virtuțile" este, de pe acum, un categoric eșec în demersurile lor pentru acumularea de capital politic.

Arhivele securității sunt, desigur, un izvor important de fapte ascunse ale puterii comuniste, prin care se dezvăluie acum abuzurile și acțiunile ilegale pentru eliminarea adversarilor politici, cât și pentru crearea bazei materiale a noii societății egalitariste. Arhivele partidului comunist dezvăluie însă doar nume și biografii (CV-urile nu erau inventate), care alcătuiau așa-zisa rezervă de cadre, termen echivalent, astăzi, cu nomenclatura, dar care nu desemnează doar pe cei din vârfurile puterii, cât, mai ales, pe mulți, foarte mulți care urmau să acceadă la putere, în diferitele ei ipostaze, pe funcții, posturi și nivele ierarhice.

Proiectul de lege a lustrației formulează interdicții doar pentru cei care au fost salariați ai diferitelor comitete de partid, de la raioane, județe și din conducerea centrală a partidului. S-au mai adăugat, în textul proiectului, redactorii șefi și adjuncții acestora din presa centrală și locală. Făcând un sumar, dintre cei care ar fi lustrabili datorită funcțiilor avute înainte de 1989, ar fi foarte puțini sub incidența acestor reglementări. Poate doar Ion Iliescu și Corneliu Vadim Tudor, pentru care, se pare, s-au gândit aceste interdicții ce ar rezolva - în mintea "dizidenților" postcomuniști - problema competenței politice, care se va duce după adoptarea legii, doar între partidele "justițiare" (printre acestea fiind desigur și P.D.-ul, ai căror lustrabili sunt "achitați" prin simpla apartenență la această formulă politică).

Falsă, nocivă și nedreaptă, această teză, pentru că, așa cum am spus, cei ale căror funcții sunt incriminate de lege aproape că nu se mai regăsesc în structurile politice actuale; cei care ar putea fi supuși lustrației sunt incomparabil mai mulți - de la directori sau viitori directori de unități economice, centrale industriale, instituții administrative și cultural-sociale la procurori, juriști, cadre militare și de miliție, dar mai ales oameni de presă, care, deși n-au fost șefi sau adjuncți, au scris frecvent despre marele conducător, despre binefacerile socialismului, despre racilele capitaliste în forma lor avansată, a imperialismului de stat.

Și dacă trebuie date exemple de astfel de personaje, dacă sunt necesare "denunțuri" pentru a confirma cele spuse, se poate reține chiar numele celui ce s-a dovedit - cu ajutorul mentorului său de la Cotroceni - campion al luptei anticomuniste: Vladimir Tismăneanu.

Bizară situație! Sau, cum a scris cândva un călător străin: "Bună țară, rea tocmeală!"

  Rareș Șerban Mănescu - marcarea Săptămânii Europene a Tineretului - 2007, eveniment care a avut loc între 4 și 8 iunie la București;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

Stimați colegi,

În perioada 4 - 8 iunie 2007, a avut loc la București "Săptămâna Europeană a Tineretului - 2007", unul dintre cele mai importante evenimente consacrate tineretului ale anului, desfășurat cu sprijinul Autorității Naționale pentru Tineret.

Temele pe care s-au axat acțiunile prilejuite de acest eveniment au fost atât "incluziunea socială și diversitatea tinerilor în Europa", precum și "Tinerii și viitorul Europei", dat fiind faptul că acestea au avut loc în Anul European al Egalității de Șanse.

Scopul acestui eveniment a fost acela de a permite consultarea și dialogul cu tinerii asupra viitoarelor perspective ale politicilor de tineret în Uniunea Europeană. Alte obiective specifice au fost: promovarea programului "Youth in Action", aducând totodată în atenție realizările și proiectele de succes sprijinite de programul comunitar Youth, derulat în perioada 2000 - 2006, facilitatea dialogului menit să contribuie la dezbateri naționale pe tema incluziunii sociale și a diversității tinerilor, discuții deschise și consultări cu tinerii asupra contribuției lor la dezbaterile ce au loc cu privire la viitorul Europei.

Aflat la a treia ediție, evenimentul va fi organizat în toate statele membre ale Uniunii Europene, precum și în acele state care beneficiază de noul program "Tineret în Acțiune".

  Viorel Pupeză - declarație politică intitulată Oglinda gâlcevii politice ar trebui să fie necazul poporului român;

Domnul Viorel Pupeză:

"Oglinda gâlcevii politice ar trebui să fie necazul poporului român"

Gâlceava sau "păruiala" politică din România demonstrează că unii dintre liderii politici ai acestui moment sunt departe de statura unor decidenți politici naționali și a unor oameni de stat. Aproape nimeni nu a scăpat fără să fie implicat în bâlciul zilei, lăsând impresia unei imaturități și iresponsabilități politice. Într-adevăr, pluralitatea de idei și conflictul dintre ele sunt benefice unei democrații, iar lupta pentru putere politică, chiar la baionetă, nu este neapărat rea sau imorală, oricum preferabilă unei puteri totalitare.

Totuși, politicienii s-au transformat în regizori sau scenariști de guverne, iar gestionarea țării pentru bunăstarea cetățenilor ei a fost trecută în plan secundar. O criză politică anticipată încă de la nominalizarea primului-ministru, demers care nu a respectat voința electoratului din 2004 și era sortit eșecului, are consecințe care nici nu pot fi prevăzute acum sau contabilizate.

Agenda publică a fost aproape abandonată de cei mandatați să o pună în practică. Agricultura României nu este doar neperformantă, dar și neglijată de autorități. În lipsa accesării de fonduri comunitare, aflată la un nivel inimaginabil în 2006, situația investițiilor în varii domenii este pe cota de avarie, iar toate acestea se resimt la bugetul de stat. Încetul cu încetul, România devine o țară importatoare de bunuri, de la produse alimentare, până la baterii și chibrituri, fapt ce va avea repercusiuni grave pe termen lung. Sistemul de învățământ, cel sanitar, protecția socială sunt tot atâtea domenii ce așteaptă de ceva vreme intervenția guvernamentală.

Administrația locală este într-o nepermisă vacanță, petrecută în fața televizorului, pentru a afla care mai este trendul în politica de la București. Serviciile publice deconcentrate nu își mai asumă deciziile, așteptând, de fapt, clarificarea de la nivel central, care să liniștească apele. Prin gesturi politice ce denotă instabilitate, chiar liderii politici vulnerabilizează instituții fundamentale, timorează întregul personal, prin nesiguranța postului, și subminează încrederea cetățeanului că acestea sunt chiar în slujba lui.

Autoritățile județene și locale nu-și pot continua programele investiționale, pentru că mare parte din finanțările promise pentru reabilitarea infrastructurii rutiere, a sistemelor de apă și canalizare, a infrastructurii școlare etc. sunt blocate. Ne aflăm într-o situație îngrijorătoare pentru parcursul României în contextul integrării europene, ce poate fi comparată cu bulversarea de la începutul anilor '90.

Gâlceava politicienilor ar trebui să oglindească programe și proiecte pentru români, disputele politice ar trebui înlocuite cu dezbaterile pe strategii post-aderare, ancorate pe tărâmul argumentelor și al demonstrațiilor riguroase, fundamentate. Poate atunci vom ajunge să spunem: "Să trăiți, domnul președinte! Bine, cum altcumva!" spre împăcarea constituțională a certăreților de pe scena politică.

  Tiberiu Bărbulețiu - declarație politică intitulată Veleități occidentale și apucături orientale;

Domnul Tiberiu Bărbulețiu:

"Veleități occidentale și apucături orientale"

Abia ne-am așezat la masa selectă a Europei, n-au trecut decât șase luni, și deja ne bântuie trecutul și Orientul. Desprinderea de aceste două fantasme pare traumatizantă pentru mulți dintre noi. Ne confruntăm cu alte realități politice; avem un Guvern nou, funcțional și legitim - informația este valabilă pentru cei care încă nu s-au obișnuit cu ideea -, am ieșit din coridorul îngust al tranziției, dar comportamentul unora încă ne mai ține la porțile Occidentului.

Asistăm în ultima vreme la o campanie murdară, purtată pe coridoarele Parlamentului European, care are drept obiectiv convingerea oficialilor europeni că ceva nu-i în ordine cu România, că acolo lupta împotriva corupției și reforma sistemului judiciar a fost încetinită și că merită activarea clauzei de salvgardare pe aceste domenii.

"Victimă" a acestei manipulări, Markus Ferber, parlamentar german din partea Partidului Popular European, a trimis chiar o scrisoare comisarului Franco Frattini în care cere analizarea posibilității activării clauzei pe Justiție. Markus Ferber a formulat critici dure la adresa modului în care a fost modificată Legea Agenției de Integritate, regretând-o nespus de mult pe Monica Macovei, care a pus piatra de temelie a acestei legi.

Inconsistența unui astfel de gest este clară și constituie un obstacol în calea evoluției și modernizării societății românești. Faptul că avem un nou ministru al justiției, neagreat de o parte a clasei noastre politice, care nostalgică reînvie umbra Monicăi Macovei la Bruxelles, reprezintă un argument insuficient și pueril pentru a cere ca toate criteriile de analiză pentru raportul din iunie să fie urmărite și cu mai mare strictețe.

Titluri precum "Comisarii U.E. ne arată clauza" sau "Comisarul Frattini cu mâna pe clauza de salvgardare" sunt pure speculații. Dați-mi voie să vă evoc un moment petrecut în urmă cu câteva săptămâni, care i-a avut drept protagoniști pe ministrul Chiuariu și pe comisarul Franco Frattini, în cadrul reuniunii Consiliului miniștrilor justiției din statele membre ale Uniunii Europene, desfășurat la Luxembourg, unde oficialul european a subliniat că la nivelul Comisiei Europene nu există nici o îngrijorare față de situația politică internă, și că este de acord cu obiectivele mandatului noului ministru al justiției.

De ce și-ar fi schimbat comisarul european, în decurs de câteva săptămâni, opinia vizavi de capacitatea noului ministru de a continua reformele în domeniul justiției, cu atât mai mult cu cât Legea ANI a fost îmbunătățită, ajungând să fie cea mai drastică lege de acest gen din Europa?

Nu pot decât să-mi exprim regretul și indignarea față de astfel de practici prin care se încearcă exportarea crizei politice de la București pe coridoarele Parlamentului European și ale Comisiei Europene.

Totuși, dragi colegi, nu mai suntem la porțile Orientului, ci în cetatea Occidentului, nu mai reluați forma îndelung exersată în istoria națională, de pâră la Înalta Poartă, societatea nu mai are timp să aștepte după retardul clasei politice.

  Gheorghe Adrian Miuțescu - declarație politică intitulată Situația ARPECHIM Pitești - consecințe grave pe termen mediu și lung;

Domnul Gheorghe Adrian Miuțescu:

"Situația ARPECHIM Pitești - consecințe grave pe termen mediu și lung"

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În urmă cu câteva luni, la sfârșitul lunii noiembrie 2006, semnalam de la această tribună că la ARPECHIM Pitești sunt așteptate disponibilizări, ca urmare a închiderii parțiale a combinatului. Totodată, îi întrebam atunci pe reprezentanții Ministerului Economiei și Comerțului asupra situației de fapt existentă acolo, atât din punct de vedere al implicațiilor economice, cât și sociale.

Trebuie să remarc că demersurile făcute de mine în urmă cu o jumătate de an - declarația politică și interpelarea, singurele instrumente de lucru ale parlamentarilor aplicabile în acest caz - nu au avut ecou.

Șase luni mai târziu, însă, Combinatul petrochimic ARPECHIM - membru al Grupulului OMV, este închis ca urmare a unei decizii a Agenției Regionale de Mediu Argeș, pentru nerealizarea a două măsuri din Planul de Acțiuni al Autorizației Integrate de Mediu, asumat de către PETROM-ARPECHIM Pitești în data de 30 noiembrie 2005, după preluarea de către Grupul OMV.

Județul pe care îl reprezint este grav afectat de situația creată la ARPECHIM, atât din punct de vedere economic, cât și social. ARPECHIM nu mai produce, și sute de oameni își vor pierde locurile de muncă. Trebuie subliniat însă că închiderea ARPECHIM s-a făcut cu respectarea legislației în vigoare și că măsurile de protecție a mediului nu sunt făcute pentru a fi respectate opțional. Obligativitatea acestora este de maximă importanță, cu atât mai mult acum, când România este membră a Uniunii Europene.

Deși la nivel internațional protecția mediului este pe primul plan în ceea ce privește strategiile politice și economice pe termen mediu și lung, nu pot să nu remarc că în România aspectele legate de poluare și de nerespectarea prevederilor legislative în domeniul mediului sunt încă trenate, ba, mai mult, acestea sunt bagatelizate, desconsiderate.

Mass-media românești au adus în atenția opiniei publice importanța economică și aspectul social al închiderii combinatului petrochimic de la Pitești, fără îndoială foarte importante pentru comunitatea locală, dar și pentru economia națională. Însă nu au făcut nimic pentru ca românii să conștientizeze riscurile grave ale poluării și care sunt "costurile" reale din acest punct de vedere pentru viața lor de zi cu zi, în special pentru viața copiilor lor.

Astfel, din punctul meu de vedere, și acest aspect trebuie adus la cunoștința opiniei publice, tocmai din dorința de a începe un proces de educare și conștientizare a românilor, în sensul protejării mediului înconjurător.

În final, țin să menționez că, din informațiile pe care le dețin, cazul ARPECHIM Pitești nu este singular. În aceste condiții, atât în fața dumneavoastră, cât și printr-o întrebare adresată domnului Attila Korodi, ministrul mediului și dezvoltării durabile, solicit informații suplimentare despre situația altor agenți economici, mai mari sau mai mici, din toate județele țării, care se află sau urmează să se afle într-o situația similară ARPECHIM-ului, evident, din motive legate de nerespectarea legislației de protecție a mediului.

  Manuela Mitrea - declarație politică având ca temă Poluarea Dunării și educația ecologică.

Doamna Manuela Mitrea:

"Poluarea Dunării și educația ecologică"

Nu trece un singur an fără ca Dunărea sa nu fie poluată, iar în ultimii ani acest lucru se întâmplă la fiecare 3 - 4 luni. Chiar dacă pe 22 martie este sărbătorită Ziua Mondială a apei, din păcate, în România acest eveniment trece aproape neobservat.

Trebuie să recunoaștem faptul că România nu a avut și nu are nici acum o politică de educație ecologică destinată tuturor locuitorilor, că în afară de acțiunile sporadice ale unor organizații ecologice nu s-a făcut mare lucru și că din când în presa mai semnalează câte un accident de mediu.

Numărul mare de accidente de poluare a râurilor și în special a Dunării, deșeurile reciclabile aruncate peste tot și chiar proiectul Roșia Montană sunt dovada vie a celor afirmate.

Când Dunărea este poluată au de suferit nu numai speciile de pești și păsări, ci și oamenii care trăiesc pe malurile fluviului și își au legată existența de acesta, pentru că multe localități din Mehedinți și din țară se alimentează cu apă potabilă din Dunăre.

La sfârșitul anului 2006 au fost 6 cazuri de poluare cu produse petroliere, iar la începutul acestui an a fost o poluare cu produse chimice în zona Moldova Nouă, în timp ce orașul Orșova, a fost afectat de poluarea cu deșeuri menajere.

Din cauza acestor deșeuri menajere ajunse în Dunăre, lotul olimpic de canotaj al României, care se afla în cantonament la Orșova a fost în imposibilitatea de a se antrena, sportivii fiind expuși pericolelor de accidentare.

Deși am sesizat Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile cu privire la poluarea Dunării și a Golfului Cerna din luna martie a acestui an, nu s-a întreprins mai nimic.

Iată că nu au trecut decât două luni și jumătate și PET-urile, furajele și electrocasnicele au ajuns iarăși în Dunăre.

Una dintre soluțiile Ministerului Mediului, propusă de secretarul de stat Lucia Varga, era sensibilizarea opiniei publice din zonă.

Din păcate, politica de educație ecologică actuală nu există decât, poate, pe hârtie!

Cu siguranță nu vă spun o noutate când vorbesc despre aceste exemple de poluare a Dunării, dar cred că a venit timpul să luăm măsuri, România trebuie să aibă o politică de educație ecologică. Este o datorie față de noi și urmașii noștri.

   

(Pauză între orele 10:12-10:20).

 
     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București miercuri, 11 decembrie 2019, 15:58
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro