|
Domnul Sergiu Andon: Mulțumesc, domnule președinte. De data aceasta vin în fața dumneavoastră cu o problemă puțin mai spinoasă. Este vorba de reexaminarea art.9 din Legea contenciosului administrativ, după ce a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr.660/2007. La data la care noi am examinat, nu demult, comisia a fost sesizată cu cererea de reexaminare la data de 3 septembrie; a introdus-o în proxima ședință, 11 septembrie, în 3 septembrie nefiind zi de comisie, cu ocazia reexaminării constatând, nici nu puteam altfel, neconstituționalitatea textului, am încercat să avem o poziție, să-i spunem așa, constructivă, și să venim în fața dumneavoastră cu o propunere de ameliorare a textului art.9, care avea o șansă de a fi declarat constituțional. Onest vorbind, nu-i o diferență mare între cele două texte, și disputa între legiuitorul care a adoptat Legea contenciosului administrativ, acest articol, și judecătorii constituționali, este o deosebire, să zicem așa, de viziune de adoptare, fie în sensul - zice legiuitorul constituțional - accesibilității mai mari la justiție, respectiv al posibilității cetățeanului să adreseze excepția de neconstituționalitate indirect, prin intermediul instanței de drept administrativ. Judecătorul constituțional contraargumentează cu o serie de principii, dintre care două sunt mai importante, și anume: unu, că excepția de neconstituționalitate nu poate forma obiectul unei acțiuni propriu-zise, unei acțiuni principale. Este o chestiune prejudicială care se poate ridica numai în cazul existenței unui proces cu alt obiect. Iar a două obiecție a Curții ține de această competență constituțională exclusivă pe care o are, și pe care vrea s-o păstreze, în sensul de a fi sesizată nemijlocit, decât cu condiția aceasta, a existenței unui litigiu anterior. Noi am făcut propunerea din dorința de a nu avea o atitudine pasivistă, și, pe de altă parte, gândindu-ne că s-ar putea în timp să se schimbe filosofia constituțională despre rolul Curții, și să ajungem ca în alte țări, unde și excepțiile de neconstituționalitate se ridică în fața instanțelor obișnuite, de un anume grad. Ce s-a întâmplat? Așa fiind, noi am anexat raportului un amendament, și raportul pe care sunt obligat să-l susțin, că acesta este mandatul comisiei, este raport de adoptare a acestei modificări propuse la art.9, în regim de lege organică, deci a modificat textul art.9 și făcându-l, în opinia noastră, constituțional. Ce s-a întâmplat între timp? Scuzați-mă, că v-am reținut atenția mai mult. S-a întâmplat că termenul de abrogare a expirat între momentul discutării de comisie și acest moment. Sunt cele 45 de zile prevăzute de Constituție în care un text declarat neconstituțional, dacă nu este modificat, nu mai există. Deci, în momentul de față textul nu mai există, și poziția noastră a fi poziția unui legiuitor care, independent de decizia Curții, îmbunătățește o lege. Dacă aceasta rămâne singura motivare, opinia mea personală, dacă-mi permiteți acum s-o exprim, este aceea că dacă este să îmbunătățim Legea contenciosului administrativ, mai bine s-o facem așezat, global, unitar, pe mai multe texte dacă va fi necesar, și să nu venim cu o mică modificare mai mult de formulare, care poate rezista sau nu poate rezista, și care se abate de la dezideratul pe care ni-l propunem, să asigurăm o anumită stabilitate legislativă. Așadar, în calitate de președinte al comisiei susțin raportul, pentru că acesta este mandatul, dar în calitate de deputat, dacă îmi permiteți, propun constatarea faptului că textul a fost abrogat și respingerea, bineînțeles, proiectului de lege, pentru că textul între timp a devenit abrogat prin efectul constituțional al trecerii timpului de la decizia Curții. Mulțumesc.
|
