Plen
Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 3 octombrie 2007
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.132/12-10-2007

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
14-10-2019
08-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2007 > 03-10-2007 Versiunea pentru printare

Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 3 octombrie 2007

5. Dezbaterea moțiunii de cenzură inițiate de 140 de deputați și senatori, intitulată "O mie de zile de haos. Sfârșitul guvernării de dreapta." (supunerea la vot; respingerea moțiunii).  

 

Domnul Bogdan Olteanu:

Doamnelor și domnilor parlamentari, vă rog să luați loc în bănci. Rog liderii de grupuri să-și invite colegii în sală.

Rog pe membrii prezidiului să-și reia locul pentru a putea relua lucrările.

Am rugămintea la liderii de grupuri să ne aducă și listele cu parlamentarii care vor interveni la dezbateri pentru a organiza lista de vorbitori. Până acum am primit de la P.S.D. și P.R.M.

De la grupul minorităților?

Partidul Democrat, doar domnul Rădulescu? Atât? Da.

- după o mică pauză -

Domnul Bogdan Olteanu:

Stimați colegi,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Reluăm lucrările și trecem la ultimul punct al ordinii de zi, prezentarea, dezbaterea și votul asupra moțiunii de cenzură inițiate de 140 de deputați și senatori.

Înainte de a începe prezentarea și dezbaterea moțiunii de cenzură, vă informez că după prezentarea acesteia în ședința comună din 27 septembrie 2007, nu s-au înregistrat din partea inițiatorilor cereri de retragere a semnăturii.

Întreb, însă, potrivit regulamentului, dacă în plenul celor două Camere există astfel de cereri. Nu există.

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

În legătură cu dezbaterea moțiunii de cenzură, Birourile permanente ale celor două Camere au hotărât să propună timpul maxim afectat pentru dezbateri, după cum urmează: Guvernului i se rezervă 60 de minute pe care le utilizează la începutul și la sfârșitul dezbaterilor; grupurilor parlamentare din Cameră și Senat li se alocă timpul corespunzător numărului inițial de membri, luându-se în calcul câte 20 de secunde pentru fiecare parlamentar; deputații și senatorii care nu fac parte din grupurile parlamentare vor avea la dispoziție câte 20 de secunde fiecare, timp care poate fi cedat între acești parlamentari sau la grupuri parlamentare.

Din însumarea acestui timp pe grupurile parlamentare și pentru deputații și senatorii care nu fac parte din aceste grupuri, rezultă următoarele limite maxime: Grupul parlamentar al P.S.D., 53 de minute; Grupul parlamentar al P.N.L., 31 de minute; Grupul parlamentar al P.D., 23 de minute; Grupul parlamentar al P.R.M., 23 de minute; Grupul parlamentar UDMR, 11 minute; Grupul parlamentar al Partidul Conservator, 10 minute; minoritățile naționale, 6 minute; deputații și senatorii fără apartenență la grupuri parlamentare, 14 minute. În total, timp de dezbatere, 171 de minute.

Dacă sunt obiecții. Nu sunt obiecții.

Supun votului dumneavoastră aceste propuneri pentru timpul alocat dezbaterilor.

Cine este pentru? Da. Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abțineri? Nu sunt.

Timpul de dezbatere a fost adoptat.

Am primit din partea liderilor grupurilor parlamentare numele deputaților și senatorilor înscriși la cuvânt pentru dezbaterea moțiunii. Dacă mai există propuneri de completare a luărilor de cuvânt, rog să fie depuse la secretarii de ședință.

În conformitate cu prevederile art.79 din Regulamentul ședințelor comune, dau cuvântul domnului senator Cristian Diaconescu pentru prezentarea moțiunii de cenzură.

Domnule senator, aveți cuvântul.

Domnul Cristian Diaconescu:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Stimați membri ai cabinetului,

Distinși colegi,

După trei ani de la preluarea puterii de către Alianța portocalie și la 6 luni de la instalarea guvernului Tăriceanu II, suntem astăzi în fața unei opțiuni fundamentale: demitem, prin vot, acest guvern neprofesionist, lipsit de sprijin politic în Parlament și deschidem calea spre o nouă formulă de guvernare, cu un nou program care să răspundă nevoilor României, susținut de o majoritate parlamentară transparentă, sau încurajăm, cu grave consecințe asupra dezvoltării României, mersul către un model de societate neeuropean, către o societate profund divizată și polarizată.

Dorim să aducem stabilitate în țară și să punem capăt celor trei ani de conflicte politice succesive, care au generat ineficiență guvernamentală și neliniște socială, sau dorim să păstrăm un Guvern incapabil să găsească soluții pentru principalele probleme ale românilor.

Criza politică profundă în care ne găsim astăzi este rezultatul incompetenței guvernării de dreapta din ultimii trei ani de zile. Pensionarii au reale probleme să supraviețuiască, din cauza creșterii prețurilor atât la alimente, cât și la utilități, agricultorii încă nu și-au revenit după proasta gestionare a crizelor datorate secetei și inundațiilor, profesorii și cadrele medicale au în continuare salarii care nu le asigură un trai decent, școlile și spitalele sunt într-o stare avansată de degradare, tinerii nu au cum să-și cumpere o casă și fug din țară. După 7 ani de creștere economică, familiile cu venituri reduse nu resimt în propriile lor case această bunăstare.

Avem bani mai mulți la bugetul de stat, dar nu avem o politică de redistribuire echitabilă și coerentă, ceea ce a condus la polarizarea puternică a veniturilor și a consumului.

Și încă două mari contraperformanțe" ale guvernării dedreapta: zero% absorbție a fondurilor europene și zero km de autostradă. Pentru toate aceste greșeli grave, care costă România și pe fiecare dintre cetățenii țării, Guvernul trebuie să plece!

Prin votul dat de dumneavoastră acestei moțiuni de cenzură puteți reda speranța și încrederea oamenilor că adevăratele lor priorități vor fi îndeplinite. Că tranziția spre bunăstare are loc și în viața lor, nu doar în a celor 10% care au beneficiat până acum de rezultatele politicii de dreapta. Că munca cinstită, acasă, în România, poate fi suficientă pentru asigurarea unui nivel decent de bunăstare pentru fiecare. Că Europa nu este doar un spațiu unde găsești de muncă în străinătate, ea poate fi construită aici, în țară, regăsind-o în salariile și pensiile noastre, în bursele și alocațiile pentru copiii și tinerii noștri, în infrastructuri de calitate, în școli și spitale, într-o economie competitivă, într-un mediu înconjurător sănătos.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

În ultimii 3 ani, România s-a îndreptat într-o direcție greșită. Creșterea economică înregistrată nu este rezultatul unei dezvoltări sănătoase, iar bunăstarea rezultată nu este împărțită echitabil. Ea nu se regăsește în viața de zi cu zi a majorității cetățenilor țării, iar plusul de bogăție creat se distribuie vădit inegal în societate.

Practic, România a evoluat în ultimii ani către un model de societate neeuropean, în care rezultatele dezvoltării sunt însușite exclusiv de către o minoritate de 10% din populație, privilegiată de guvernele de dreapta.

Prin această moțiune, PSD își face datoria de partid de opoziție și exprimă îngrijorarea majoră a peste 90% dintre români, sub ochii cărora se nasc două Românii opuse și ireconciliabile: o Românie a opulenței și o Românie a sărăcieiumilitoare și a frustrărilor sociale de tot felul.

Dacă nu vom pune capăt guvernării de dreapta, în cel mai scurt timp, prăpastia dintre cele două Românii se va adânci. Trebuie să înțelegem mai repede că modelul social european, spre care trebuie să tindem, este unul care utilizează beneficiile creșterii economice pentru a reduce polarizarea socială și nu pentru mărirea decalajelor.

Iată de ce este nevoie de politici de redistribuire a ceea ce se produce în societate în favoarea pensionarilor, agricultorilor, profesorilor, cadrelor medicale, tinerilor și familiilor cu venituri modeste.

Concluzia este una singură: starea precară în care se găsește majoritatea populației din România nu este conjuncturală, ci dimpotrivă, este o acțiune programată, asumată și urmărită cu perseverență de actuala Putere de dreapta.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Încercăm să impunem o dezbatere de substanță în Parlamentul țării într-un moment în care România încheie o etapă de dezvoltare - tranziția post-comunistă - și începe o alta, cea a integrării propriu-zise în Uniunea Europeană. Acest moment presupune, în viziunea noastră, clarificări și regândiri, atât în privința obiectivelor de atins, a opțiunilor de dezvoltare, a modelului economic și social adecvat realităților noastre, cât și a instrumentelor și a politicilor celor mai potrivite pentru atingerea acestor obiective.

Constatăm că actuala guvernare de dreapta dorește un stat slab, absent din viața economică și socială a țării, bazându-se doar pe așa-zisele virtuți reglatoare ale pieței.

În viziunea noastră, o dezvoltare de succes înseamnă o dezvoltare sustenabilă, echitabilă și democratică, o dezvoltare care se focalizează pe creșterea standardelor de viață și nu numai pe măsurarea statistică a creșterii economice și a produsului intern brut al țării.

Așadar, modelul social și economic pe care îl propunem este modelul social european care îmbină creșterea economică, eficiența și flexibilitatea cu egalitatea șanselor, echitatea și securitatea socială a populației.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

În 2006, mii de pensionari au ieșit în stradă să atragă atenția asupra sărăciei severe în care trăiau. În ciuda protestelor, Guvernul a rămas surd la cerințele lor.

Inițiativa PSD de creștere a pensiilor a fost respinsă în 2006 atât de Guvern, cât și de Parlament. Doar insistența parlamentarilor PSD a făcut ca actuala creștere a pensiilor să fie votată în Parlament. Îmbunătățirea nivelului de trai al pensionarilor nu a fost niciodată o prioritate pentru Guvern în ultimii trei ani.

Totuși, în ultimii 3 ani, creșterea prețurilor nu a fost însoțită de creșterea proporțională a salariilor și pensiilor. În timp ce pensia medie lunară a crescut cu 36%, prețurile la energia termică au crescut cu 37,7%, la apă, canal, salubritate cu 54,6%, iar la gazele naturale cu 83,5%. În același timp, salariul mediu brut a crescut cu doar 34%.În 2007, 51% dintre gospodării nu pot face față cheltuielilor pentru satisfacerea nevoilor de consum, iar 44,3% dintre gospodăriile din mediul urban nu și-au putut plăti la timp facturile la utilități în 2006.

România se află pe ultimele locuri în Uniunea Europeană în ceea ce privește salariul minim. Numărul salariaților cu salarii mai mici decât pragul de risc de sărăcie depășește 1,5 milioane, aproape 40% din totalul salariaților.

În lipsa unor politici coerente de redistribuire a bunăstării, Guvernul Tăriceanu a încurajat polarizarea gravă a veniturilor.În plus, introducerea cotei unice a avut și ea o contribuție importantă la polarizarea veniturilor. 85% dintre salariați au primit sume în plus între 1-5 euro lunar, în timp ce numai 15% dintre salariați au primit sume între 20 și 220 de euro lunar.

Polarizarea proprietății reprezintă, la rândul său, una din marile mutații survenite în societatea românească, în ultimii ani. Asupra consecințelor ei nefaste, PSD a atras atenția încă prin moțiunea de cenzură din mai 2005.

Restituind integral proprietățile unui grup restrâns de cetățeni, dreapta politică a spulberat înțelegerea anterioară dintre partidele parlamentare cu privire la o necesară limitare în timp a restituirilor (luându-se ca an de referință anul 1945), dar și la o limitare a suprafeței de restituit (nu mai mult de 50 de hectare de pădure sau de teren).

Sunt revendicate astăzi sute de mii de hectare de pădure și pământ, munți întregi, teritoriul unor orașe, parcuri, școli, spitale, grădinițe, case de cultură, biblioteci, unități economice, sub privirile uluite ale majorității populației, care trăiește, de pe o zi pe alta, dintr-un salariu.

O asemenea "Reformă" făcută în disprețul unui popor întreg nu poate să rămână nesancționată, ea contând greu în evaluarea critică a acestor ultimi trei ani de guvernare de dreapta din România.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Agricultura românească a fost adusă la sapă de lemn de cele două guverne, în doar 1.000 de zile de gestiune liberală.

Ponderea sectorului agricol în produsul intern brut a scăzut de la 12,8% în 2004, la 8,5% în 2005 și 8,1% în 2006, iar în acest an se prefigurează un recul și mai mare, situația agriculturii urmând să afecteze semnificativ indicatorii macroeconomici.

În perioada 2005-2006, veniturile gospodăriilor din mediul rural au scăzut permanent, veniturile obținute din agricultură reprezentând numai 23% din total. 51% din produsele agricole au fost consumate în propria gospodărie, menținând starea de subzistență a acestora. Principalii perdanți sunt cei care dețin exploatații agricole cu o suprafață mai mică de un hectar sau cei care cresc animale fără a avea pământ. 3,5 milioane de gospodării țărănești au fost afectate direct ca urmare a incompetenței gestiunii în agricultură.

Situația cea mai condamnabilă și de nejustificat rămâne însă cea legată de lipsa de preocupare privind pregătirea pentru accesarea fondurilor europene. Planul Național de Dezvoltare Rurală se află tot în stadiul de "analiză", când, de fapt, ar fi trebuit să fie deja aprobat.

Sunt întârzieri semnificative în organizarea instituțională și acreditarea de către organismele abilitate ale Comisiei Europene a celor două agenții de plăți. ZERO domină întreaga gestiune ministerială a activității din agricultură. ZERO - sume accesate, până în prezent, din Fondul European pentru Dezvoltare Rurală, sume prevăzute pentru 2007 la 577 de milioane de euro. ZERO - sume accesate până în prezent din cele 202 milioane de euro prevăzute pentru perioada 2007-2013 din Fondul European de Pescuit. ZERO - sume accesate până în prezent din cele 272 de milioane de euro prevăzute pentru aplicarea măsurilor de piață pe acest an.

Există serioase riscuri în ceea ce privește blocarea sau amânarea fondurilor pentru plățile directe de la Uniunea Europeană pentru anul 2007, dacă nu se acreditează Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Am ajuns în 2007 să importăm produse agroalimentare mai mult decât exportăm. Deficitul comercial cu produse agroalimentare crește într-un ritm alarmant, ajungând la 2 miliarde de euro, aproape dublu față de 2004. Zero fonduri europene atrase pentru agricultură reprezintă un record trist și costisitor pentru milioane de agricultori români, forțați să înfrunte concurența agricultorilor europeni, fără niciun fel de sprijin.

Stimați colegi,

În ciuda unor progrese normale, economia românească este astăzi mai vulnerabilă decât era în urmă cu 3 ani, cu o creștere economică nesustenabilă, cu o politică bugetară inconsecventă, cu un deficit de cont curent, care se adâncește îngrijorător, și cu investiții care au mărit dramatic datoria externă, derapajele macroeconomice stau să explodeze. În plus, poziția României de contribuitor net la bugetul Uniunii Europene, din cauza incapacității Guvernului de a atrage un singur euro din fondurile structurale și de coeziune, mărește decalajele economice și sociale față de țările Uniunii Europene, îndepărtând România de modelul social european.

În țara noastră, beneficiile creșterii economice se redistribuie profund inechitabil, deși România are ritmuri de creștere economică ridicată. Creșterea economică nu este sustenabilă, fiind într-o mare măsură bazată pe importuri. Deficitul de cont curent bate record după record în sens negativ, fiind prognozat în 2007 la 14% din p.i.b.

În primele șase luni ale acestui an, dezechilibrul extern s-a accentuat dramatic, ajungând la recordul istoric de 16,8% din p.i.b.

Dacă anul trecut investițiile străine directe finanțau în proporție de 91% deficitul de cont curent al României, în acest an gradul de acoperire al acestora a fost de numai 38%.

Inconsecvența politicii bugetare caracterizează ultimii ani de guvernare. Politica bugetară a României continuă să fie inconsistentă, iar sustenabilitatea finanțelor publice pe termen mediu este una redusă.

Practica unor cheltuieli bugetare masive făcute pe ultima sută de metri nu mai constituie o noutate. În 2005 și 2006, după 11 luni în care a existat un excedent bugetar, luna decembrie nu numai că a temperat acest excedent, dar l-a și transformat aproape peste noapte în deficit. De exemplu, statul român a cheltuit într-o lună - decembrie 2006 - aproximativ 3 miliarde de euro, nu se știe cum și pe ce.

Nu au existat licitații publice sau alte forme transparente de cheltuire a banilor publici, nu a fost introdusă programarea bugetară multianuală, așa cum cere Uniunea Europeană.

Descentralizarea a fost una dintre promisiunile importante ale Alianței P.N.L. - P.D. din campania electorală. Pe parcursul a trei ani de guvernare însă acest deziderat a rămas în stadiul de promisiune. Departe de a descentraliza activitatea în principalele domenii, Guvernul Alianței, prin măsurile luate, nu a făcut decât să centralizeze prin întregul demers legislativ, dar și prin actul de guvernare propriu-zis.

A crescut substanțial numărul agențiilor și autorităților centrale cu diverse subordonări și au fost întreprinse acțiuni care au lezat direct sau indirect autonomia autorităților administrației publice locale. Proiecte de sute de milioane de euro au fost atribuite printr-o singură semnătură.

Deteriorarea situației macroeconomice va avea un efect direct asupra mediului de afaceri. În ultimii trei ani de zile Guvernul a modificat Codul fiscal de patru ori, fără să respecte termenul de șase luni de anunț prealabil, accentuând instabilitatea legislativă.

Unirea Ministerelor Finanțelor și Economiei într-un singur "mamut" birocratic nu a determinat creșterea stabilității și a predictibilității politicilor fiscale și bugetare. Comasarea a două instituții cu atribuții diferite, a Ministerului Finanțelor, care are ca principală responsabilitate colectarea, cu Ministerul Economiei, care se ocupă și de alocarea de fonduri, a provocat și mai mult haos în activitatea de reglementare a mediului economic.

Lipsa unei strategii energetice sporește declinul de competitivitate a produselor românești, care ajung să nu mai poată fi exportate. Și asta în condițiile creșterii deficitului comercial.

Fondul "Proprietatea" nu este funcțional la peste doi ani de la adoptarea legii privind înființarea sa. Între timp, s-au acordat despăgubiri în titluri, la Fondul "Proprietatea" de peste 300 de milioane de euro, moștenitorilor unor fabrici care fuseseră privatizate, pentru o sumă agregată de aproape o sută de ori mai mică.

Fondul "Proprietatea", practic, nu mai are acum legătură cu foștii proprietari, ci servește intereselor câtorva grupuri restrânse, de a acumula și controla pachete importante de acțiuni pe bursă.

Stimați colegi,

"Zero la sută" grad de absorbție a fondurilor europene" Aceasta este una dintre cele mai mari nereușite ale întregii guvernări de după 2004.

Aderarea României la Uniunea Europeană reprezintă rezultatelor progreselor semnificative pe care le-am făcut din punct de vedere economic și politic. A sosit momentul ca toți românii să se bucure de beneficiile reintrării în marea familie europeană.

Nu am reușit, însă, să atragem fonduri europene. România plătește astăzi 1,2 miliarde de euro la bugetul Uniunii Europene. Mai mult, România pierde oportunitatea de a utiliza cei 2,4 miliarde de euro promiși de către Uniunea Europeană țării noastre în acest an.

Astfel, România ratează șansa construirii a 300 km de autostradă, a 100 de spitale noi, a sute de școli și grădinițe noi, a investițiilor în modernizarea satului românesc, în creșterea competitivității firmelor, în protecția mediului.

Raportat la suprafața țării, România are cei mai puțini kilometri de autostradă din Europa. Intensitatea energetică a României este de patru ori mai mare decât media Uniunii Europene în 27 de țări. Doar două persoane din o sută participă la programele de învățare continuă, 66% dintre gospodăriile din mediul rural iau apă de la fântână, 96% dintre gospodăriile de la sate nu au acces la canalizare, și 85% nu au apă caldă.

România nu-și mai poate permite să rateze al doilea an consecutiv și să compromită iremediabil întreaga perioadă 2007 - 2013, când ar putea folosi 30 de miliarde de euro pentru a ajuta agricultorii români, construcția de școli și spitale, construcția de autostrăzi. Doar pentru acest motiv și Guvernul trebuie să plece!

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Sistemul de învățământ românesc deviază puternic de la proiecția modelului european. Deși alocațiile bugetare au crescut în ultimii doi ani, sistemul educațional continuă să fie discriminatoriu, lipsit de eficiență, cu o infrastructură slabă, cu o vizibilitate internațională redusă.

După preluarea guvernării nu au existat minime preocupări pentru rezolvarea acestor probleme. Primul demers guvernamental, derulat într-un timp record, a fost politizarea în masă a sistemului, schimbarea pe criterii politice a inspectorilor generali, a inspectorilor școlari, directorilor, funcționarilor publici din ministere și din structurile acestuia, având drept efect bulversarea sistemului de învățământ.

De trei ani de zile auzim de reforme, schimbări, reorganizări, pachete noi de legi, noi miniștri. Nici noul proiect al Legii învățământului preuniversitar, promovat în dezbatere publică de Ministerul Educației, nu oferă o perspectivă clară și coerentă pentru descentralizarea administrativă și creșterea autonomiei școlilor.

În 2007, indicatorii privind sistemul de educație arată discriminare și performanțe reduse. România are cea mai mică rată de cuprindere în învățământ dintre țările U.E., și cea mai mare rată a abandonului școlar. Sistemul de educație din România este discriminatoriu, barierele privind accesul copiilor din mediul rural la educație fiind din ce în ce mai mari.

Puterea de dreapta a câștigat voturile cadrelor didactice cu promisiuni care sunt departe de a fi onorate. Deși guvernele după 2004 s-au lăudat cu investiții masive, infrastructura sistemului educațional din România este, în continuare, slab dezvoltată. În realitate, educația nu este considerată nici prioritate, și nici măcar investiția cea mai profitabilă.

La începutului anului școlar 2006 - 2007, doar 20% dintre unitățile de învățământ au primit autorizație de funcționare, iar în acest an numai 58% vor putea începe în bune condiții anul școlar.

Resursa umană din Educație și Cercetare este îmbătrânită și prost plătită. Dascălii români sunt lipsiți de posibilitatea dezvoltării profesionale. Un profesor din preuniversitar, cu o vechime de peste 30 de ani și cu toate gradele, are un salariu de 400 de euro, de nouă ori mai mic decât media din Uniunea Europeană. Iar un conferențiar universitar, cu masterat și doctorat, are de 15 ori mai puțin decât media din U.E.

Rezultatul? Numai în 2006, peste 9.000 de profesori au renunțat la catedră și s-au îndreptat spre slujbe mai bine plătite.

Partidul Social Democrat a propus, încă de anul trecut, instituirea unui acord politic pentru susținerea Pactului național pentru educație și cercetare, și 7% din p.i.b. pentru aceste două domenii prioritare.

Partidul Social Democrat a obținut în Parlament creșteri salariale de peste 33% pentru profesori. Tot P.S.D. a inițiat și promovat Legea privind creșterea siguranței în unitățile de învățământ.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

În ceea ce privește domeniul sănătății, Ministerul Sănătății este de departe cel mai bolnav organism public din România. Lipsurile și debandada din spitale pun în real pericol viețile pacienților. În 2004, Alianța a promis că va da oamenilor mai mulți bani pentru medicamente, că va exista o reformă în beneficiul bolnavilor.

Astăzi, majoritatea bolnavilor plătesc tot mai mult pentru așa-zisele medicamente gratuite, stau la cozi interminabile, trăind umilințe pe care puțini dintre noi le-au cunoscut.

Guvernul român nu și-a stabilit prioritățile și nu a făcut nimic pentru a modifica anumiți indicatori critici pentru România: speranța de viață, mortalitatea infantilă, mortalitatea maternală. Speranța de viață în România este cu șapte ani mai mică pentru bărbați, respectiv cu 10 ani mai mică pentru femei, decât media Uniunii Europene.

Deși a beneficiat de cea mai mare creștere în privința finanțării, fondurile alocate fiind de aproape 4 miliarde de euro, situația din sistemul sanitar se înrăutățește de la o zi la alta, sporind îngrijorarea celor care au o singură vină, aceea de a se îmbolnăvi.

Medicina de familie este subfinanțată, sistemul ambulatoriu este ineficient, medicina preventivă este total dezorganizată. Sistemul de ambulanță este echipat necorespunzător, spitalele sunt lipsite de un management performant, în ciuda deciziilor ministrului actual, de schimbare a multor directori de spitale.

Incompetența managementului ministerial a făcut ca Ministerul Sănătății Publice să fie incapabil să atragă fonduri europene, în condițiile nevoii acute de finanțare. Mai mult, Ministerul Sănătății Publice a "reușit" contraperformanța ca în 2008 și 2009 să nu mai poată accesa fondurile de finanțare nerambursabile ale Fondului global al ONU pentru combaterea maladiilor HIV, Sida și TBC.

Starea de sănătate a poporului român este cea mai precară din Uniunea Europeană. O mare parte din populație rămâne în afara accesului efectiv la serviciile sanitare, din cauza dificultăților financiare. Nu avem, încă, o strategie națională de sănătate publică, care să ofere o perspectivă europeană în acest domeniu.

Boala sistemului de sănătate poate fi învinsă prin cinci măsuri: buget de 7% pentru sănătate în următorii cinci ani, descentralizarea sistemului, prin acordarea în mod real a autonomiei decizionale autorităților locale, compensarea cu 90% a medicamentelor pentru categoriile defavorizate, în special pentru pensionari, reinstaurarea demnității și profesionalismului personalului medical, și cheltuirea tuturor fondurilor alocate sănătății prin bugetul de stat.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Domeniul justiției este terenul în care relația contorsionată dintre P.N.L. și P.D. a produs poate cel mai mare rău în ultimii ani. Reformele absolut necesare care să facă Justiția mai rapidă, mai eficientă, mai coerentă, mai responsabilă, nu au fost puse în aplicare. România este departe de practicile europene în materie de Justiție. Miniștrii de dreapta ai justiției din ultimii ani au realizat "performanța" de a face din instituțiile independente ale puterii judecătorești adevărate instrumente politice.

Discreditarea Consiliului Superior al Magistraturii este o altă realitate flagrantă a guvernării de dreapta în domeniul justiției. Reformarea C.S.M. a fost numai una declarativă. În vreme ce ministrul Monica Macovei s-a grăbit să proclame, în urma adoptării legii prin asumarea răspunderii guvernamentale finalizarea reformei în justiție, de facto rolul C.S.M. a rămas unul redus. Acesta s-a văzut și în modul în care miniștrii justiției s-au comportat în relațiile lor cu C.S.M., de la ignorarea la criticarea deschisă a acestuia.

Chiar dacă C.S.M. este în declarațiile politice independent și decide în privința magistraților, la rândul lor independenți, Ministerul Justiției rămâne cel ce administrează fondurile puterii judecătorești.

Caracterul partizan al anchetelor instrumentate de instituții atentează tocmai la principiul independenței magistraților și la neutralitatea actului de justiție, ca puncte fundamentale ale reformei oricărui sistem judiciar european.

Ultimele desfășurări de forțe în domeniul justiției sunt o confirmare elocventă a descompunerii Puterii de dreapta. Este o luptă deschisă între centrele principale de putere care folosesc discreționar pârghiile de forță ale statului român.

Corupția în România a crescut masiv în ultimii trei ani, lucru confirmat de organismele internaționale independente, cum este Transparency International.

Este nevoie de un sistem al justiției puternic și echilibrat, capabil să asigure o împărțire echitabilă a dreptății pentru toți românii, independent de politica zilei. Pentru aceasta este nevoie de un alt guvern, capabil să facă aceste lucruri. Și, mai avem nevoie de un alt guvern, care să facă ceea ce promite că va face, și dintr-o altă perspectivă, a eliminării unui paradox periculos pentru societatea noastră: pe măsură ce statul devine unul tot mai polițienesc, în care asistăm la remilitarizarea poliției și la o recentralizare masivă, creșterea violenței și a infracționalității, în general, a celei juvenile și a celei din mediul rural, în special, este una fără precedent.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Politica externă în România s-a dovedit în ultimii ani corolarul de incompetență a politicii interne românești. România este azi izolată, o țară "de mâna a doua" în dialogul internațional. Orice observator de bun simț poate spune că vizitele oficialilor străini la București sunt, de doi ani încoace, strict protocolare, decurgând din statutul României de membră a NATO și a Uniunii Europene. Discuțiile nu sunt bazate pe inițiative și proiecte concrete, și ele nu produc beneficii pentru România.

Relațiile cu toți vecinii sunt proaste sau în cel mai bun caz reci, ceea ce marchează eșecul diplomației guvernamentale românești din această perioadă.

Pentru ca tabloul incompetenței să fie complet, Guvernul se gândește să lanseze o nouă strategie de politică externă, document care este mărturia utilizării abuzive a cuvântului "strategie" în discursul politic românesc. O strategie presupune definirea unor obiective ultime, care descriu direcțiile principale de acțiune, se bucură de o minimă stabilitate în timp și implică o planificare minimă.

Cum putem vorbi, oare, serios de întărirea influenței României în Uniunea Europeană, când nu avem nicio viziune proprie în ceea ce privește Europa politică - frontiere, competențe, instituții, modalități de luare a deciziei?

Așa-zisa nouă strategie de politică externă nu este decât o poveste mediocră pentru mediul internațional, care arată de fapt lipsa de imaginație a guvernanților.

România nu are astăzi o politică externă pe măsura statutului ei de al șaptelea stat, ca mărime, membru al Uniunii Europene, o țară care să propună decizii și să participe la decizii.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Opțiunea P.S.D. este pentru modelul socialeuropean, care a reușit să armonizeze interesele legate de competitivitate, de productivitate și profitabilitate ale capitalului, cu nevoile unei reale protecții sociale și ale unui climat politic social stabil.

Orice reformă trebuie să răspundă unor cerințe minime de echitate, de calitate, de sustenabilitate, precum și așteptărilor și nevoilor populației, arbitrul suprem al oricărei reforme.

Această moțiune deschide o dezbatere responsabilă asupra direcției de dezvoltare a societății românești. Sensul moțiunii de cenzură este clar: România are nevoie de un nou guvern, pentru că guvernul liberal nu a adus nimic bun pentru majoritatea românilor. Avem nevoie de un Guvern capabil să funcționeze din punct de vedere politic, juridic și practic. Un guvern responsabil, social, în stare să aducă bunăstare în viața majorității familiilor de români.

Situația contraproductivă în care ne aflăm ne va face să ratăm și al doilea an de după aderarea la Uniunea Europeană.

Moțiunea de cenzură nu este un demers distructiv. Ea este o acțiune constructivă de îndreptare a unor politici eșuate de dreapta, care au menținut majoritatea familiilor din România în sărăcie.

Această moțiune de cenzură este șansa unui nou început. Riscul de a mai pierde un an în haos și de a rata și anul al doilea al integrării este prea mare. Cea mai rațională soluție pentru România este un dialog transparent și cinstit pentru formarea unui nou guvern, în baza unui pachet de politici publice orientate către creșterea veniturilor populației și îmbunătățirea serviciilor publice de interes major.

Dacă acest dialog nu se va putea realiza, atunci P.S.D. consideră că trebuie să acordăm românilor posibilitatea să decidă prin alegeri, cine vrea binele țării și cine vrea binele personal, cine vrea o altă guvernare mai bună și cine vrea continuarea guvernării de dreapta, cine vrea haos și cine vrea stabilitate.

Doamnelor și domnilor colegi,

Noi, cei din P.S.D., dorim o schimbare de direcție către un model social-european. Acordați prin votul dumneavoastră șansa unui nou început României Europene și dreptul la o viață mai bună pentru toți cei care cred în solidaritate și în destinul european al acestei țări!

Vă mulțumesc, domnule președinte. (Aplauze din partea grupurilor parlamentare ale P.S.D.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc foarte mult, domnule senator.

Invit la tribună pe domnul Călin Popescu-Tăriceanu, prim-ministru, pentru prezentarea poziției Guvernului față de moțiunea de cenzură.

Domnule prim-ministru, aveți cuvântul.

Domnul Călin Popescu-Tăriceanu:

Domnilor președinți ai celor două Camere,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Am îndoieli cu privire la motivul real din spatele acestei moțiuni. Respect, însă, Partidul Social Democrat și importanța procesului democratic care are astăzi loc în Parlament.

De aceea, vreau să răspund cât mai cuprinzător la criticile care se regăsesc în această moțiune. Răspunsul meu este axat pe două dimensiuni majore.

În primul rând, doresc să vă amintesc că obiectivul cel mai important al acestei guvernări, pe baza căruia am construit programul de guvernare, este crearea unei Românii prospere, cu o clasă de mijloc solidă. Îndeplinirii acestui obiectiv am consacrat toate politicile, energiile și eforturile noastre.

În al doilea rând, vreau să arat că guvernul actual a pus în aplicare principiile modelului social și economic european, conform căruia bunăstarea este în primul rând rodul muncii și efortului creator personal.

Cea mai sănătoasă politică socială pe care acest guvern liberal o promovează este de a asigura mai multe locuri de muncă generatoare de bunăstare pentru populația țării și care răspund cerințelor unei economii ce crește cu un ritm ridicat și sustenabil, o politică ce oferă șanse de creștere a nivelului de trai pentru toți românii.

În anul 2003, Guvernul P.S.D. se angaja să reducă rata sărăciei severe din România de la 10,9 în 2002, la 5,4 în 2009.

Avem o veste bună pentru colegii din P.S.D. și pentru toți colegii din Parlament: în anul 2007 doar circa 4% din populație se mai află sub pragul sărăciei severe. Acesta este efectul transformării românilor din asistați în oameni care se bazează pe propriile forțe și încearcă să-și găsească singuri drumul spre succes.

În cei 2 ani și jumătate, am asigurat prin politicile active de ocupare încadrarea în muncă a peste 1 milion de persoane. Înregistrăm astfel cel mai mare progres în ocupare și reducerea șomajului. Avem acum un număr de șomeri mai mic decât la începutul perioadei de tranziție, respectiv 350.000 de șomeri în august 2007, față de nivelul de 386.000 de persoane, din ianuarie 1992, când a început să se înregistreze acest fenomen în România.

Îmbunătățirea ocupării forței de muncă și creșterea economică s-au reflectat în mod corespunzător în creșterea veniturilor salariale.

Prin programul de guvernare ne propuneam să creștem veniturile salariale în perioada 2005 - 2008 cu 60%, astfel încât la o creștere anuală a prețurilor, prognozată la acel moment de circa 5%, să asigurăm o îmbunătățire a puterii de cumpărare a salariilor cu aproximativ 35%.

În acest moment, câștigul salarial mediu brut este cu 62,7% peste cel din 2004, iar venitul salarial net cu 65,1%. Corelat cu reducerea permanentă a inflației, salariul real s-a majorat în această perioadă cu 40%. Pentru comparație, puterea de cumpărare a salariaților în perioada 2001 - 2004 s-a îmbunătățit cu 31,6%.

La fel sunt lucrurile și în sistemul public de pensii: pensia medie la nivelul lunii august 2007 a ajuns, înainte de ultima majorare de la 1 septembrie a.c., la 337 lei noi, față de 211 lei noi în luna decembrie 2004, ceea ce înseamnă o creștere în termeni nominali cu 59,7% și cu circa 36,4% în termeni reali, în raport cu angajamentul prevăzut în programul de guvernare, de creștere a pensiilor în termeni reali cu aproximativ 30% până în anul 2008.

Ca urmare a majorării pensiilor, începând cu ianuarie 2008, cu 36,5% față de septembrie 2006, creșterea în termeni reali la sfârșitul mandatului va fi de peste 75 %, mai mult decât dublul angajamentului luat de noi în fața românilor.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Viziunea asupra țării exprimată în textul moțiunii reflectă o idee pe care consider că trebuie să o abandonăm, aceea că există două Românii, una urbană, mai dezvoltată, și una rurală, înapoiată.

Guvernul actual este guvernul unei singure Românii, o Românie în progres către modernitatea urbană și rurală, cu o economie convergentă cu cea din Uniunea Europeană. Critica reducerii contribuției agriculturii în p.i.b. este de aceea nedreaptă.

Ca urmare a politicii guvernamentale de stimulare a investițiilor, îndeosebi prin cota unică de impozitare și prin îmbunătățirea semnificativă a climatului de afaceri, construcțiile, dar și sectoarele industriale moderne și serviciile s-au dezvoltat, conducând la o nouă structură economică, mai apropiată de cea din Uniunea Europeană.

Acest guvern a fost singurul care și-a stabilit ca prioritate modernizarea și transformarea gospodăriilor țărănești în ferme agricole familiale, cu caracter comercial, cu alte cuvinte, formarea și consolidarea clasei de mijloc în mediul rural. În acest scop, au fost puse în aplicare ample programe de susținere a agricultorilor. Practic, am schimbat politica ajutorului financiar de supraviețuire, cu cea a unui sprijin eficient și direcționat către dezvoltare și modernizare. Și mă rezum a vă da un singur exemplu, relativ la Programul "Fermierul", în cadrul căruia peste o mie de proiecte au fost puse în practică cu o finanțare de 311 milioane de euro.

În ceea ce privește situația din învățământ, țin să vă informez, stimați colegi, că nu există un model european, educația fiind un domeniu de competență națională sau chiar regională. Există, în schimb, obiective de politici europene în domeniul educației și formării profesionale care se regăsesc, fără excepție, în politicile elaborate începând cu anul 2005.

Ne-am asumat rezolvarea situației precare în care se afla sistemul educațional în anul 2004. Avem o strategie pe termen scurt, mediu și lung, coerentă și convergentă. Nu ținem la un calendar populist aducător de voturi pe termen scurt. Vrem să implementăm o strategie, chiar dacă primele rezultate vor deveni cunoscute într-un interval de timp mai lung.

Eforturile noastre sunt vizibile și cuantificabile la Capitolul "Cheltuieli bugetare". Astfel, în anul 2007 s-a investit de peste 40 de ori mai mult față de 2004 pentru cheltuieli de capital. În anul 2004, școala românească a avut un buget de 1,98 miliarde de euro, reprezentând 3,4% din p.i.b.

Doar în anul 2007 bugetul alocat educației a fost de 6,22 miliarde de euro și a reprezentat 5,2% din produsul intern brut, urmând ca pentru 2008 să alocăm, pentru prima data în istoria postdecembristă a României, 6% din produsul intern brut.

Ne îndeplinim, astfel, încă un angajament important, asumat în fața românilor la preluarea guvernării.

Stimați colegi,

Pentru a respecta cu rigurozitate datele realității, trebuie să spunem că atunci când am preluat guvernarea sistemul sanitar era sufocat de datorii. În 2005, sănătatea a primit cea mai mare sumă la rectificarea bugetară: 10.000 miliarde lei vechi, bani care s-au folosit pentru achitarea datoriilor cunoscute la acea dată ale spitalelor și pentru asigurarea funcționării sistemului.

În anul 2004, bugetul sănătății reprezenta doar 2,3 miliarde de euro; astăzi, în 2007, sănătatea are un buget de 5,2 miliarde de euro, de peste două ori mai mare decât cel din 2004 și este cel mai mare buget de după 1989.

Reforma financiară a instituit ordinea în sistem și a pus o evidență clară în privința resurselor alocate și a modului în care au fost cheltuite.

În consecință, de la an la an au crescut fondurile pentru reparații și consolidări ale spitalelor, pentru modernizări, iar Ministerul Sănătății Publice are în desfășurare un program de achiziții de aparatură și tehnică medicală, fără precedent în ultimii 30 de ani.

Autorii moțiunii au dreptate când pun pe primul plan politica fiscal-bugetară și absorbția fondurilor europene, ca pârghii esențiale pentru dezvoltare economică și progres.

În cuprinsul moțiunii, însă, se vorbește de inconsecvență și instabilitate legislativă fiscal-bugetară, deși în această perioadă am înregistrat o stabilitate fiscală de excepție și o creștere fără precedent a veniturilor bugetare.

Am preluat o agendă bugetară critică, marcată de constrângerile impuse, de măsurile anunțate deja de fostul guvern în anul 2004.

Însă, datorită impunerii cotei unice de impozitare de 16% și îmbunătățirii constante a colectării taxelor și impozitelor, veniturile bugetului general consolidat au fost în 2005 cu 18,3 mai mare decât în 2004, adică un spor de 13,6 miliarde de lei. Aceasta înseamnă în termeni reali o majorare cu 8,5%.

În anul 2006, creșterea veniturilor a fost în termeni nominali de 22%, ceea ce înseamnă un spor de 19,3 miliarde față de anul 2005.

Dar, ceea ce este foarte important, este că am reușit pentru prima dată în perioada de după '89 să schimbăm evoluția ponderii veniturilor bugetare în produsul intern brut.

În perioada 2001 - 2004, fiscalitatea ridicată a făcut ca această pondere să nu depășească maximum de 31% din p.i.b.

Ei bine, după 2005, ponderea veniturilor bugetare în PIB s-a majorat încontinuu, de la 30% în 2004, la aproximativ 36% în acest an.

Doamnelor și domnilor colegi,

Afirmațiile din moțiune mă obligă să reamintesc faptul că absorbția depinde, în primul rând, de aprobarea programelor operaționale și de finalizarea construcției instituționale necesare. Din acest punct de vedere, nu numai că am recuperat rămânerile în urmă de la sfârșitul anului 2004, precum înființarea și funcționalitatea Agenției de Plăți din Agricultură, dar am și făcut, mai bine decât alte țări, toți pașii pentru ca acum România să fie eligibilă să primească finanțare post-aderare.

Aș dori să subliniez că programele operaționale, sectoriale și cel regional, au fost elaborate la un nivel calitativ ridicat, ceea ce a facilitat aprobarea lor de către Comisia Europeană. Cinci din cele șapte programe propuse au fost deja aprobate, România ocupând astfel locul al doilea, după Austria, ca număr de programe aprobate. Surclasăm, astfel, state membre cu "vechime" în Uniunea Europeană.

Pentru a risipi temerile legate de absorbție, vă reamintesc că, în conformitate cu prevederile cadrului legal comunitar, fondurile anuale trebuie cheltuite până la data 31 decembrie al celui de-al 3-lea an, ori, după caz, al celui de-al 2-lea an de la angajare. Tocmai un asemenea calendar de absorbție face ca anul 2007 să devină un an hotărâtor pentru utilizarea fondurilor din programele de preaderare (Phare, ISPA, SAPARD). După cum se știe, la începutul anului 2005 ne aflam într-o situație dificilă. Eram pe punctul de a ni se retrage sprijinul european, în cadrul programelor ISPA și SAPARD. Nu numai că am recuperat restanțele, dar acum există certitudinea unor procente de absorbție a fondurilor de pre-aderare de peste 90%!

În ceea ce privește domeniul justiției, criticele cuprinse în moțiunea PSD sunt neîntemeiate și am să vă explic de ce. Reproșurile privind relația deficitară a fostului ministru Macovei cu Parlamentul și cu Consiliul Superior al Magistraturii sunt tardive. Eu am fost primul care a semnalat aceste deficiențe și acestea au fost principalele motive pentru care am înlocuit-o pe doamna Macovei. Pe de altă parte, relația noului ministru, Tudor Chiuariu, cu Parlamentul, a fost una apreciată chiar de parlamentari.

Rezultatul? Știți bine. Legea privind înființarea Agenției Naționale de Integritate, unul dintre angajamentele restante în procesul de integrare la Uniunea Europeană, a fost adoptată de Parlament cu unanimitate de voturi, după mai multe luni în care dezbaterile trenaseră. Deși criticată de moțiunea PSD, sunt convins că această lege va contribui la crearea unui mediu politic mai curat.

Și în ceea ce privește relația ministrului Chiuariu cu Consiliul Superior al Magistraturii, reproșurile din moțiune mi se par neîntemeiate. Această relație a fost caracterizată de consultare, de dialog și de respect reciproc.

Folosirea Parchetului ca instrument politic ne preocupă în continuare. Din păcate, doamna Macovei, pe care am susținut-o, a deturnat sensul unora dintre reformele atât de necesare, la care, în anul 2004, eram restanțieri și amenințați, de aceea, cu impunerea clauzei de salvagardare.

Din păcate, constatăm că, în ultimele săptămâni, instituțiile statului sunt folosite în scopuri personale și politice și mai avem destule de făcut pentru asigurarea unei justiții cu adevărat independente.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Vin, astăzi, în fața dumneavoastră mândru de realizările acestei guvernări, mândru de activitatea fiecărui membru al Guvernului, dar, mai ales, mândru de șansa pe care România o are pentru a se afirma în viitor, în Uniunea Europeană.

Chiar și cea mai lungă dintre călătorii începe cu primul pas. Aderarea României la Uniunea Europeană a fost, evident, primul pas către un viitor prosper. Este o șansă extraordinară pe care România și toți românii o au acum.

Am venit astăzi în fața dumneavoastră pentru a vă vorbi despre temele care ne unesc, nu despre temele care ne divizează!

Strategia post-aderare este harta care ne arată traseul României spre un viitor mai bun în Uniunea Europeană, până în 2020. Această strategie este cheia dezvoltării noastre viitoare și cuprinde măsuri menite să crească competitivitatea economiei românești. Sunt măsuri care vizează modernizarea infrastructurii, introducerea de noi tehnologii în domenii precum comunicațiile, energiile alternative, mediu. Sunt măsuri de reformare a educației și de introducere a unui sistem de învățământ adaptat viitorului, pentru a putea valorifica cea mai importantă resursă pe care o avem: capitalul uman.

O parte semnificativă a acestei strategii este clarificarea problematicii proprietății private și continuarea procesului de privatizare, în special în sectorul energetic. Vreau ca România să devină un lider regional pe piața producției de energie. Suntem deja cu un pas înainte față de țări din regiune în ceea ce privește transportul energiei electrice. Noile rute de transport pe care Statele Unite, Uniunea Europeană, și alți actori de importanță regională intenționează să le dezvolte vor trece și prin România. De aceea, Guvernul solicită Parlamentului să sprijine acest efort pentru a transforma România într-o verigă importantă pe piața regională de energie.

Stimați colegi,

Tinerii au astăzi oportunități la care noi doar visam. Astăzi, tinerii pot studia în cele mai bune universități din străinătate, astfel încât să dobândească cunoștințele care îi vor transforma în experți pe domeniile lor de studiu. Faptul că o parte dintre tinerii noștri studiază în străinătate nu ar trebui să ne deranjeze. Expertiza lor va fi crucială pentru ca România să câștige pe piețele economice ale secolului XXI. Pe acești tineri îi vom readuce în țară, iar cunoștințele și experiența lor vor fi decisive pentru a dezvolta România secolului XXI.

Planul meu și al Guvernului pe care îl conduc este însă mult mai îndrăzneț. Putem mai mult. România poate să își dezvolte sistemul educațional, astfel încât tinerii din alte țări să vină să studieze în universitățile noastre. Pot veni să facă cercetare în institutele noastre. Pot veni să dobândească experiență și expertiză în firmele noastre.

Strategia pentru a reuși acest lucru este deja adoptată de Guvern. Avem un plan național de dezvoltare a învățământului și deja am crescut investițiile pe zona de cercetare cu 300%. Pentru a eficientiza la maximum acest proces, am dezvoltat o colaborare strânsă între sectorul public și domeniul privat, colaborare fără de care nu putem vorbi de dezvoltarea învățământului ori a cercetării.

Deschiderea pieței românești și intrarea pe piața europeană sunt oportunități, nu amenințări. Fermierii români, industriașii și producătorii autohtoni au acum șansa de a exporta cele mai bune produse românești pe piețe noi, iar consumatorii autohtoni se pot bucura de calitatea produselor importate.

Românii sunt oameni muncitori și bine pregătiți și sunt sigur că produsele românești vor face față fără nici o problemă pe piața europeană. Totuși, trebuie să îi și ajutăm. De aceea, am investit în comunitățile rurale. De aceea, am investit în tineri, în educație. De aceea, am micșorat taxele. Pentru ca românii, în final, să aibă aceleași șanse ca și ceilalți europeni.

Guvernul a luat măsuri prin care am făcut pași importanți pentru a asigura accesul egal la serviciile publice - la sănătate, educație, servicii economice. Am investit în tehnologia informației și în infrastructură pentru a dezvolta comunitățile rurale. Toate aceste măsuri încep să își arate efectele.

De asemenea, am pus în aplicare măsuri sociale, prin care am reușit să reducem sărăcia și vom continua pe acest drum. Vom continua să investim în infrastructură, în transportul aerian și feroviar, în domeniul energetic, pentru a reduce și mai mult decalajele între regiuni.

Românii au de ce să fie mândri și încrezători în viitorul României. Românii sunt acum cetățeni de prima mână ai Uniunii Europene.

Trebuie, de asemenea, să fim conștienți că nu suntem singurii actori de pe această piață. Și celelalte state europene concurează pe aceeași piața cu noi. De aceea, trebuie să investim și să ne concentrăm toate resursele pentru a progresa în Europa.

Știu cu siguranță un lucru: România însă va stagna dacă aceste dispute politice interne vor continua. România își va irosi șansele pentru viitor dacă nu vom renunța la dispute. De aceea, înaintea alegerilor pentru Parlamentul European, trebuie să arătăm Europei că putem menține stabilitatea politică. Că putem guverna eficient. Că putem să continuăm creșterea economică. Trebuie să ne concentrăm asupra viitorului, nu asupra trecutului. Trebuie să lucrăm împreună, ca o națiune, nu unul împotriva altuia. Numai în acest mod ne vom face auziți la Bruxelles și la Strasbourg.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Acesta este o zi importantă în istoria tinerei noastre democrații. Astăzi, aveți oportunitatea de a renunța definitiv la "vechiul mod" de a face politică. De a renunța la politica interesului personal, la politica intrigilor mărunte. Aveți oportunitatea de a deschide ușa către un nou mod de a face politică, și anume pentru binele României și al românilor.

Sunt mândru să pot spune că astăzi are loc un proces democratic necesar, care demonstrează cât de mult am progresat de la căderea comunismului. Diversitatea opiniilor și libertatea de a critica Guvernul sunt toate semne ale progresului democrației românești. Știți însă, la fel de bine ca și mine, că această moțiune nu ar fi trebuit să ajungă la vot. Argumentele și cifrele prezentate de mine astăzi arată clar acest lucru.

Pe de altă parte, am arătat tot timpul disponibilitate la dialog și conlucrare. Dacă această moțiune nu va trece, am intenția să demarez, începând de mâine, consultările cu toate partidele parlamentare, ținând cont de ponderea fiecăruia, pentru dezbaterea și promovarea bugetului, cât și pe propunerea care vizează devansarea aplicării majorării pensiilor începând din acest an, pentru a arăta o dată în plus, dacă este nevoie, preocupările noastre privind componenta socială a guvernării.

De aceea, doamnelor și domnilor parlamentari, vă solicit să votați având în minte doar interesele tuturor românilor și să respingeți această moțiune.

Vă mulțumesc. (Aplauze).

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule prim ministru. V-au rămas la dispoziție 40 de minute, pe care le veți putea folosi, dacă doriți, în încheierea dezbaterilor.

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Începem dezbaterile.

Dau cuvântul domnului senator Dan Mircea Geoană, din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Social Democrat. Domnule senator, aveți cuvântul.

Domnul Dan Mircea Geoană:

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Domnule vicepreședinte al Senatului,

Domnule prim ministru,

Domnilor miniștri,

Stimate colege și stimați colegi, membri ai Camerei Deputaților și Senatului României,

Într-adevăr, ne aflăm astăzi într-un moment important pentru tânăra noastră democrație.

Într-adevăr, ne aflăm astăzi într-un moment crucial pentru prezentul și viitorul națiunii noastre.

Ne aflăm într-un moment de cotitură, după 1.000 de zile de guvernare de dreapta, de guvernare haotică și plină de scandal, dumneavoastră, reprezentanții poporului român în Parlamentul țării, aveți o șansă și avem o șansă să dăm țării un nou început.

Puține momente de acest gen au generat atât de mult interes, atât de multe speculații, atât de multe intoxicări și atât de multe jocuri politicianiste foarte, foarte înguste. Au încercat diverși, inclusiv prin intermediul presei, să insinueze că această moțiune ar avea un scop de șantaj politic și nu un scop de construcție politică.

Vreau aici, în fața națiunii și a Parlamentului țării, să spun, încă o dată, că ne aflăm într-un moment în care trebuie să decidem împreună calea pe care România trebuie să o urmeze, dacă putem, și știu că putem, să oferim României un Guvern care știe și poate să guverneze sau menținem la putere un Guvern minoritar, care guvernează în interesul unei minorități.

Această moțiune de cenzură nu este doar o acțiune firească a Opoziției și ea nu intenționează decât să demoleze un Guvern deja îngenuncheat, un Guvern care este astăzi incapabil să-și treacă un proiect de lege sau o ordonanță de urgență în acest Parlament și, într-o democrație ceva mai consolidată, într-adevăr, nu ar fi trebuit să ajungem la această moțiune de cenzură, pentru că un Guvern, în fața realității faptului că nu are majoritate și nu are sprijin în Parlament, ar fi trebuit să ia decizia singur, să plece acasă. Aceasta ar fi fost calea firească, atunci când principalul partid de opoziție și majoritatea Parlamentului au spus răspicat și în mod repetat că acest Guvern nu are susținere parlamentară.

Dorim să ajungem la fazele următoare, de blocaj complet în Parlament, când toate legile și toate ordonanțele de urgență nu vor fi votate? Dorim să ajungem la impasul cel mare, care se numește confruntarea pe Legea bugetului pe anul viitor? Vreți să continuăm să avem un Guvern care va face orice ca să supraviețuiască și va satisface dorința legitimă a fiecărui partid, mai mult sau mai mici? Și astfel nu vom mai avea nici program de guvernare, ci, pur și simplu, politică cu geometrie variabilă, care nu reprezintă o direcție coerentă pentru țară.

În mod normal, într-o democrație consolidată, acest moment nu ar fi trebuit să aibă loc. Și, în mod normal, Guvernul, constatând că nu are susținere parlamentară, fie mergea la Parlament și spunea: "Îmi caut o majoritate transparentă, ca să pot să guvernez!", fie, dacă nu, spunea: "Mulțumim frumos, atât am putut să facem și plecăm acasă!"

Da, Partidul Social Democrat a inițiat Moțiunea de cenzură: "O mie de zile de haos, sfârșitul guvernării de dreapta!" pentru un simplu și evident fapt - actuala situație nu mai poate continua! Am introdus această moțiune de cenzură nu doar pentru că avem în față un Guvern slab, incompetent și fără susținere parlamentară, ci și pentru faptul că această incompetență și această slăbiciune organică, cronică a acestui Guvern împiedică țara noastră să aibă acces la investițiile și la proiectele de care avem nevoie cu disperare.

Iar eșecul cel mai clar și cel mai revoltător este cel legat de incapacitatea de a aduce în România fondurile europene de care avem atâta nevoie. Nicio scuză nu este valabilă în fața cetățeanului român.

Uniunea Europeană a acordat României și Bulgariei - pentru că, într-adevăr, avem întârzieri istorice și slăbiciuni structurale - doi ani de zile de pregătire după încheierea negocierilor, doi ani în care era timp suficient și arhisuficient ca Guvernele Tăriceanu I și II să fi pregătit tot ce înseamnă instituție, profesioniști, proiecte și proceduri pentru absorbția fondurilor. Incapacitatea de a aduce în România fonduri europene reprezintă pentru noi un moment și un motiv esențial pentru susținerea și votarea acestei moțiuni de cenzură.

Acest eșec de a absorbi fonduri europene a beneficiat, din păcate, de mult prea puțină atenție, și din partea presei, și chiar și din partea corpului politic românesc. Acest adevăr cu privire la imensul eșec al absorbției fondurilor europene trebuie să fie astăzi cunoscut de fiecare cetățean și să fie prezent pe fiecare pagină de ziar și în fiecare buletin de știri de la radio sau televiziune. Acesta este cel mai mare insucces al acestui Guvern măcinat de scandaluri.

Ca nou membru al Uniunii Europene, România ar fi trebuit să primească (în 2007) 2,4 miliarde de euro, iar, după cum bine știți, până în 2013, Europa ne-a alocat 32 de miliarde de euro. Ca membru al Uniunii Europene, România ar trebui, așa cum au făcut și alte țări care s-au alăturat mai târziu Uniunii, să folosească acești bani pentru modernizarea accelerată și pentru reducerea decalajelor de dezvoltare din interiorul țării și față de România și Occidentul dezvoltat. Acești bani ne sunt atât de necesari pentru a fi investiți în școlile și în spitalele noastre, în alimentări cu apă și de gaze naturale, în dezvoltarea satului românesc, în drumuri, în autostrăzi, într-un mediu mai curat și într-o țară mai decentă, mai prosperă și mai mândră.

Întrebați pe fiecare om din această țară și întrebați dacă banii pe care îi așteptam din Europa și de care ne-am legat visele și speranțele, dacă acești bani sunt necesari. Și veți primi un răspuns unanim, indiferent de culoarea politică pe care o reprezentăm, toți românii spun: "Avem nevoie de acești bani acum, pentru dezvoltarea acum și nu într-un viitor iluzoriu al țării noastre!"

Este o cifră care nu face cinste niciunui Guvern. În acest moment, avem trista realitate, după primul an de după aderare, 0% rată de absorbție în 2007, aproape 4 miliarde de euro pierduți, pentru că trebuie să adăugăm și cei 1,2 miliarde plătiți de contribuabilul român la bugetul Uniunii Europene. În loc să primim bani, fiecare din cei 22 de milioane de români au mai puțin în buzunar astăzi 200 de euro, fiecare dintre românii acestei țări.

Este evident că ar fi fost absurd să cerem unui Guvern, care este slab și care are prea puțină competență profesională să absoarbă toți acești bani. Niciun nou membru nu a reușit din primul an sau din primii ani să facă miracole, dar niciun Guvern, din nicio țară nou intrată în Europa, nu a avut trista performanță de a avea zero rată de absorbție.

Toți banii care intră sunt bani de preaderare. Din punct de vedere bani europeni, fonduri structurale, de coeziune, plăți pentru agricultură, protecția mediului, 0% rată de absorbție.

Fiecare cent și fiecare euro care nu a intrat în această țară ar fi trebuit să fie cheltuiți pentru transformarea țării noastre. Și provoc fiecare parlamentar din această sală a Parlamentului și a democrației românești și vă întreb, în circumscripțiile pe care le reprezentați, în județele din care proveniți și pe care le reprezentați și vă îndemn să spuneți azi și aici dacă există vreun cetățean pe care îl reprezentați aici, în Parlamentul României, care nu vă spune că banii europeni sunt necesari? Știm cu toții că România are nevoie de aceste proiecte și este o rușine să continuăm să susținem, direct sau indirect, prin acțiune sau inacțiune, un Guvern care are o astfel de performanță.

Și, ca și cum această tragedie nu ar fi de ajuns, România este astăzi, așa cum spuneam, și un contributor net la bugetul Europei. Astăzi, românii, prin taxele pe care le plătesc și prin contribuția la bugetul Uniunii Europene, noi, de fapt, astăzi, finanțăm țări ca Spania, Germania sau Marea Britanie pentru proiectele lor de dezvoltare, pentru agricultura lor, pentru fermierii lor, pentru întreprinderile lor. Acest lucru nu este tolerabil! Iar principiul fundamental al Europei este acela al solidarității, de aceea ne acordă 32 de miliarde de euro, ca să reducem decalajele, nu ca să trimitem bani către cei care deja sunt înstăriți și care deja și-au dezvoltat țările, cu sprijin european și datorită avantajului istoric și geografic pe care l-au avut.

Numai acest eșec - și am insistat în mod deliberat asupra acestui subiect mai mult, alți colegi de ai mei vor spune mai multe și mai multe lucruri detaliate, numai acest lucru: 0% rată de absorbție în 2007 și 200 de euro pierduți de fiecare român reprezintă un motiv arhisuficient ca moțiunea de cenzură de astăzi să treacă. Și ea trebuie să treacă!

Dar, din păcate, nu aceasta este singura problemă. Avem de a face nu doar cu un Guvern care nu are competența necesară și puterea necesară și viziunea necesară de a conduce România, dar avem și un Guvern, și acesta, și cel precedent de după 2004 care au și o agendă de dreapta eșuată. Pentru că aici este de fapt problema esențială.

Când vorbesc cu oameni din toată țara, așa cum facem noi, toți, cei care reprezentăm cetățenii României în Parlamentul țări, aceleași întrebări revin cu obstinație, din nou, din nou și din nou. Oamenii vor să știe de ce, după 7 ani de creștere economică în ritmuri susținute - și în guvernarea noastră, și am încheiat guvernarea noastră pe o creștere economică de 8,4% și este bine că economia a continuat să crească în ritmuri înalte, dar aceiași oameni ne întreabă, atunci când aud (și primul ministru, cum este firesc, ca un prim ministru să se laude cu performanțele economice), dar oamenii întreabă și vă întreabă și ne întreabă și mă întreabă, de ce, după atâția ani de creștere economică, vedem atât de puțin progres în viața noastră, în pensiile noastre, în salariile noastre, în școlile, spitalele și drumurile noastre?

Și este firesc ca primul ministru să spună că, într-adevăr, există un număr mai mare de angajați în această țară. Dar ce a uitat să ne spună - și este ceea ce nu spune un reprezentant al unui Guvern liberal de dreapta - este că în ultimii 3 ani de zile numărul de angajați cu salarii sub nivelul sărăciei a crescut cu 1,5 milioane de persoane, în România europeană.

Da, pensionarii au mai primit câte ceva din partea actualului Guvern, dar ce folos, atunci când factura la electricitate a crescut cu 85%, când prețul la gaze a crescut cu peste 40%, când alimentele se scumpesc cu peste 40% și când puterea de cumpărare reală a pensionarilor, de fapt, a scăzut? Acesta este și sensul inițiativei partidului nostru, votată în unanimitate de acest Parlament, pentru creșterea pensiilor de la 1 ianuarie 2007, și vom acționa pentru devansarea intrării în vigoare a acestei legi cu viitorul Guvern.

Și cei care muncesc din greu pentru a-și întreține familiile sunt îngrijorați. Pentru că, deși muncesc, și muncesc din greu, și plătesc taxe și impozite, școlile în care învață copiii lor și spitalele în care se tratează părinții și bunicii lor încă nu s-au modernizat.

Evident că există și oameni care sunt mulțumiți de acest Guvern de dreapta și este un lucru pe care noi trebuie să-l respectăm. Nefericirea este că cei care sunt mulțumiți de această guvernare de dreapta reprezintă doar o fracțiune și cei puțini ai acestei țări, iar cei care sunt nemulțumiți de această guvernare reprezintă grosul populației, aproape 80% dintre români nu au simțit avantajele creșterii economice.

Cetățenii ne spun, votanții Partidului Social Democrat ne spun și sunt convins că votanții multor altor partide, chiar cele care ezită să voteze astăzi moțiunea de cenzură, din motive care sunt o problemă directă între domniile lor și electoratul pe care îl reprezintă, iar dacă doresc să fie percepuți ca susținând acest Guvern, nu au decât să o facă, este libertate și democrație în această țară, dar toată lumea ne întreabă și toată lumea ne spune: Ajunge! Este momentul să punem capăt acestei guvernări de dreapta și este momentul să investim cu politici echilibrate, cu politici mai sociale, de care țara asta are nevoie, și în școli, și în spitale, să-i sprijinim pe pensionari și să punem familia pe primul lor. Această moțiune trebuie votată, pentru că țara o cere!

De asemenea, un scurt comentariu despre moțiunea de cenzură, pentru că știm bine că moțiuni de cenzură au mai fost. Pe vremea aceea, în schimb, de unde și dramatismul zilei de astăzi, exista o oarecare majoritate de susținere a Guvernului.

Și am spus, atunci când am introdus moțiunea de cenzură pe tema sănătății că reforma din sănătate pleacă pe un drum greșit. Și am avut dreptate. Și îi provoc și pe cei care, astăzi, sunt tentați - în afară de cei de la PNL, de la UDMR, care, în mod firesc, votează susținerea propriului Guvern - dacă cumva sunt mândri, când văd cozi la farmacii, la început de fiecare lună, dacă acesta este rezultatul reformei din sănătate?

Am vorbit și de moțiunea de cenzură a Partidului Social Democrat cu privire la proprietate și am avertizat atunci: Atenție, prin restituirile rapide și fără cap, riscă să lase școli, grădinițe, creșe, muzee fără un loc în care copiii și cetățenii României să poată să meargă, pentru servicii publice esențiale. Avem astăzi criză în grădinițe și în creșe și nu avem locuri în creșe și în grădinițe, pentru că toată filosofia de dreapta cu privire la restituirea proprietății a fost una greșită și PSD-ul a criticat-o la momentul potrivit.

Spunea domnul prim ministru ceva despre justiție. Dar îmi aduc aminte că el conducea Guvernul Tăriceanu I, în care acel Guvern și-a asumat răspunderea pe legile justiției și am avertizat în moțiunea de cenzură a PSD-ului. Și aici sunt martori și alți reprezentanți, din alte partide...

 

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Dar cine a votat Guvernul Tăriceanu I, domnule Geoană?

Domnul Dan Mircea Geoană:

...că, atunci, riscăm să producem în sistemul de justiție ceea ce avem astăzi, o luptă surdă de putere, între cei care controlează D.N.A.-ul și cei care controlează Ministerul de Justiție și victima este actul de justiție și încrederea în actul de justiție.

Este o moțiune de cenzură care are o miză importantă. Și pentru că nu este normal, într-un moment atât de important, doar să venim să criticăm și să demolăm, pentru că asta este astăzi relativ ușor, ar trebui să avem astăzi și o discuție, și în zilele următoare, și despre construcție și ceea ce punem în loc sau ceea ce ar trebui să punem în loc.

Ar fi foarte simplu pentru Partidul Social Democrat să rămânem în continuare în Parlament și să respingem toate legile actualului Guvern. Ar fi poate mai simplu pentru noi să stăm în Parlament și să respingem proiectul de buget pe 2008. Ar fi foarte simplu pentru noi să respingem orice ordonanță de urgență și să lăsăm Guvernul, de fapt, să guverneze prin ordonanțe de urgență, pe care le respingem la un interval de două-trei luni, cum se va întâmpla și cu ordonanța de urgență privind Fondul Proprietatea, în care am avertizat public Guvernul că nu este o soluție bună pentru restituirea și recompensarea celor care și-au pierdut active în perioada comunistă.

De aceea, odată cu depunerea acestei moțiuni de cenzură, ne gândim - și trebuie să ne gândim cu toții și la o alternativă - la un Guvern nou cu alte politici publice, pentru că astăzi, de fapt, nu criticăm și nu punem sfârșit doar unui guvern de dreapta, ci punem capăt și unui program de guvernare de dreapta. O mie de zile de scandal și de haos sunt suficiente.

Mai avem 500 de zile din actualul ciclu politic și provocarea pe care o avem astăzi - și mai ales mâine - este ce punem în loc și cum oferim, pentru cele 500 de zile care au mai rămas până la viitoarele alegeri, un guvern care să poată și să știe să conducă, un guvern care să aibă o majoritate parlamentară, un guvern care să includă - nu împuns de la spate, sau forțat de Parlament - proiectele sociale de care țara are nevoie, și pentru pensionari, și pentru agricultori, și pentru tineri și pentru elevi, și pentru medicamentele compensate și gratuite de care bătrânii țării au nevoie. Aceasta este, de fapt, miza acestei moțiuni. Sunt convins că cetățenii României s-au uitat în aceste săptămâni, cu mult interes, dar, poate, spunând, ca de fiecare dată: "acești politicieni nu știu să vorbească decât de putere, de funcții, de politică și uită să vorbească de interesele noastre".

Interesul țării și interesul cetățenilor este ca această moțiune să treacă, să avem un nou guvern, cu un nou program de guvernare, cu o majoritate stabilă și care să ducă România în direcția corectă.

Îi îndemn pe toți cei care sunt azi în această sală să ni se alăture și să voteze pentru această moțiune. Nu este doar o moțiune în sensul constatării unui fapt politic existent. Este un guvern care nu are susținere, care este îngenungheat și care este înfrânt. Scopul moțiunii este să începem o construcție pentru perioada care urmează. Vă îndemn pe fiecare să votați cu gândul la cei care v-au trimis în Parlament. Vă îndemn pe fiecare să votați așa cum știți că v-ar cere cei care v-au votat și care v-au reprezentat și care vă îndeamnă să-i reprezentați cu cinste în acest Parlament.

Ați observat că textul moțiunii și tonul pe care l-am abordat astăzi nu a fost unul vitriolic sau agresiv. Nu am dorit ca în moțiunea noastră și în cuvântul meu și în cuvântul colegilor mei să intrăm în polemici personale. Scopul, aici, nu este demolarea și denigrarea individuală, pentru că sunt oameni de ispravă și în acest Guvern, așa cum sunt și miniștrii care sunt foarte puțin competenți în acest Guvern. Dar realitatea politică a țării este că un guvern cu 20 la sută nu are cum să conducă o țară.

Realitatea politică este că un guvern care se agață cu disperare de Putere nu are cum să fie lucid și să-și respecte promisiunile electorale; că un guvern care nu are, în această sală, aula democrației românești, susținerea necesară, nu are cum să pretindă să conducă România.

Aceasta este, de fapt, miza votului de astăzi și vă îndemn pe toți să votați în favoarea moțiunii de cenzură.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea grupurilor parlamentare ale P.S.D.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc foarte mult, domnule senator. Ați consumat 19 minute.

Din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Național Liberal, domnul senator Puiu Hașotti.

Domnule senator, aveți cuvântul.

Domnul Puiu Hașotti:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor,

Aveți dreptate, domnule președinte Mircea Geoană, foarte multă energie s-a consumat. A devenit aproape o moțiune de uzură!

Bună ziua, domnule Stolojan! (adresându-se și privind spre balcon) Sănătos, sper! Vă doresc multă sănătate! (Aplauze în Grupurile parlamentare ale P.N.L.) Să nu-l mai faceți să plângă pe ... Vă aduceți aminte când, în 2002, în mai 2002, la ședința Biroului permanent al P.N.L., ce ați spus despre domnul Președinte Traian Băsescu? Mi-e și groază să-mi aduc aminte. Ba, am s-o spun. Că este un om lipsit de onoare și, dacă facem alianță cu Partidul Democrat, vă dați demisia din P.N.L. Dar ... consecvența e floare rară!

Doamnelor și domnilor,

Multe lucruri foarte serioase pot fi spuse și în glumă. Iată de ce, cu permisiunea dumneavoastră și din dorința de a mai destinde puțin această atmosferă extrem de încărcată, am să vă citez din ceea ce spunea un publicist englez acum 200 de ani: "Politica este arta de a căuta necazul cu lumânarea, de a-l găsi peste tot, de a pune un diagnostic greșit și de a aplica remedii necorespunzătoare".

Să recunoaștem că, în sine, aforismul citat conține un adevăr universal și, pe de altă parte, că formularea ca atare se potrivește foarte bine actualei stări de lucruri politice din România.

Prin urmare, v-o spun din capul locului, moțiunea de cenzură împotriva actualului Guvern este materializarea perfectă a tâlcului conținut de vorbele amintite mai sus. În plus, cred cu tărie că nici momentul nu este cel mai prielnic pentru o acțiune politică, care, eventual, să conducă la schimbarea de ștafetă la Palatul Victoria, întrucât, știți la fel de bine ca și mine, în foarte scurt timp, în România vom avea de organizat alegeri pentru Parlamentul European, precum și aprobarea bugetului de stat pentru anul 2008.

Nu vreau să spun, prin aceasta, că textul moțiunii de cenzură ar fi, de la un capăt la celălalt, unul frivol sau superficial. Dimpotrivă, prin conținutul său, am întâlnit pasaje care sunt rodul unei experiențe competente și de conținut a unor realități economice, financiare, sociale și politice din România zilelor noastre, dar toate generale, care, în parte sau în ansamblu, ne plasează ca țară și ca societate încă în plutonul codașilor Uniunii Europene. Este foarte adevărat. Însă, de aici până la a pune în spinarea actualului Executiv pasivul acumulat de-a lungul guvernărilor de dinainte de decembrie 2004, este o cale foarte lungă.

Vă rog să recitiți textul moțiunii și veți întâlni, în părțile sale esențiale, o serie de considerații în viziunea autorilor acesteia sunt de-a dreptul acuzații la adresa Guvernelor Tăriceanu care, la o privire mai lucidă și în urma unei minime interpretări nepărtinitoare, ar fi putut la fel de bine să se potrivească, cu ani în urmă, pentru o moțiune de cenzură la adresa oricărui guvern.

Se pare că speranțele românilor de a trăi într-un climat de stabilitate politică, cum ar fi fost firesc mai ales acum, s-au dovedit a fi deșarte.

Ce să mai înțeleagă cetățeanul de rând în Guvernul Tăriceanu, care și-a asumat responsabilitatea gestionării acestei perioade post-aderare? Este, practic, obstrucționat să-și facă treaba prin mijloace, dealtfel, cât se poate de democratice, dar cred, total inoportune la momentul actual. Și aici las deoparte hăituirea, la ordin de sus, practicată de D.N.A., la adresa Partidului Național Liberal. Și ar trebui să rețineți. Acest lucru este valabil pentru multă lume.

Surprinzător, titlul moțiunii nu se referă, exclusiv, la Guvernul aflat în funcție, ci la întreaga perioadă 2004-2007. Adică, și la intervalul când Partidul Democrat, actual susținător al demersului P.S.D., a făcut parte din Guvernul Tăriceanu. În context, mă simt dator să vă reamintesc faptul că scoaterea Partidului Democrat de la guvernare a fost urmarea comportamentului politic duplicitar al acestui partid, cu care dânșii se asociază cu dumneavoastră, văd, nu mai puțin a faptului că unii dintre miniștrii săi s-au evidențiat prin lipsa performanței manageriale.

Inițiatorii moțiunii afirmă că: "Actuala guvernare de dreapta dorește un stat slab, absent din viața economică, bazându-se doar pe așa-zisele virtuți reglatoare ale pieții și că piața nu va conduce prin ea însăși la eficiență economică și bunăstare pentru toți". Iarăși, o apreciere foarte generală. Dar, cu alte cuvinte, rezultă din textul moțiunii că principiile liberale, care au în vedere implicarea minimă a statului în economie, dar și stimularea competiției, ar trebui eliminate din Programul de guvernare. Lucrul acesta nu prea este posibil.

În continuare, susțineți că de rezultatele politicii de dreapta nu au beneficiat decât 10 la sută din populație. În acest caz, se pune întrebarea firească: care este, atunci, procentul din totalul populației al celor care au beneficiat de pensii mărite, al celor care au beneficiat de salarii mărite? Toți aceștia nu pot reprezenta doar 10 la sută din totalul populației.

Se invocă faptul că România se află pe unul dintre ultimele locuri din Uniunea Europeană în ceea ce privește salariul minim. Dar, trebuie să ne întrebăm: până la Guvernul Tăriceanu s-a aflat pe un loc fruntaș? Salariul minim în România a crescut, apropiindu-se, încet, dar treptat, de nivelul celor din Uniunea Europeană, așa cum o confirmă statisticile.

În ceea ce privește corupția, subliniez faptul că aceasta s-a diminuat, totuși, în ultimii ani, fapt confirmat și de recentul raport dat publicității de Organizația Transparency International, care arată că România a înregistrat progrese în anul 2007 față de 2006, dar, în acest context, mai importantă este întrebarea: până în 2005, nu a existat corupție în România? Ne criticați pentru modul de gestionare a urmărilor secetei și inundațiilor. Ne reproșați cu guvernele de dreapta au condamnat la subdezvoltare anumite comunități locale și, nu în ultimul rând, că nu am construit destule autostrăzi.

Referitor la gestionarea acțiunilor din agricultură, de pe urma secetei și inundațiilor, sunt obligat să remarc faptul că, în timpul precedentelor guvernări, deși nu au fost confruntate cu astfel de fenomene naturale, totuși, agricultura nu a atins cote impresionante de dezvoltare. Dar, îngăduiți-mi să mă opresc puțin asupra acestui capitol - agricultura.

Nu pot să ignor prestația ministrului Gheorghe Flutur, cel mai penibil ministru al tuturor timpurilor, care a exacerbat criza gripei aviare în detrimentul implementării eficiente a programelor europene destinate mediului rural.

Păi, dacă nu știți vă spun: în Ministerul Agriculturii, am aflat că nu există niciun document că în România ar fi existat gripa aviară și până și noi ne feream aici, când intram în Parlament, de aceasta.

Susțineți că "guvernele de dreapta au condamnat cu bună știință la subdezvoltare acele comunități locale" și că banii au fost alocați după criterii politice, adică Partidului Național Liberal și Partidului Democrat. Interesantă afirmație! Poate de aceea, Partidul Democrat și-a declarat intenția de a vota moțiunea.

Dar, revenind la lucruri serioase, vă invit să comparați, totuși, fondurile alocate de la buget consiliilor județene și locale conduse de liberali în perioada 2000-2004 și ce s-a făcut acum. Este, totuși, o diferență.

Moțiunea constată că România nu are destule autostrăzi. Așa este. Dar, pentru această realitate, vinovat este Guvernul Tăriceanu? Îmi aduc aminte că acum 8 ani, domnul președinte Traian Băsescu a spus că nu avem nevoie de autostrăzi. Dar asta este altceva - tempi passati!

La capitolul "Justiție", constat că acordați spații ample criticilor la adresa doamnei fost ministru Monica Macovei. Și acesta, probabil, este unul dintre motivele pentru care Partidul Democrat va vota moțiunea, nu-i așa?

Cu permisiunea dumneavoastră, aș dori să mă mai opresc asupra unor aspecte - eu le consider surprinzătoare. În primul rând, conflictele politice la care faceți referire au fost generate și întreținute de nimeni altul decât de domnul președinte Traian Băsescu. Și asta o știți foarte bine și dumneavoastră. La adresa domniei sale aș depune și eu o moțiune de cenzură, dar nu se poate.

Afirmațiile moțiunii că Alianța P.N.L.-P.D. a murit și că actualul Guvern minoritar a rămas să stingă lumina. Dar, oare, cel care va veni s-o stingă, va găsi comutatorul? Nu, pentru că este în deal, la Cotroceni!

(Aplauze din partea grupurilor parlamentare ale P.N.L.)

Invocați dorința de a avea un nou guvern, cu un alt program, și vorbiți de o mașină nouă. Dar nu ne spuneți cum vreți să arate această mașină. Cu alte cuvinte, ce formulă guvernamentală propuneți. Atunci, ce ne mai rămâne? Un Guvern P.D.-P.L.D., sprijinit parlamentar de P.S.D.?! și cu domnii Morar sau Țuluș în fruntea Guvernului?! Ferească Dumnezeu! Ar mai fi și un Guvern minoritar, care nu este pe placul domnului Președinte, care, pe deasupra, nu-i plac nici minoritățile - rromă, armeană... Sau poate un Guvern în fruntea căruia să se afle doamna Monica Macovei, sau domnul Theodor Stolojan, mă rog, sau alegeri anticipate... (Animație în sală) V-ați speriat? Cred!

Acum, în ceea ce privește o eventuală colaborare P.N.L.-P.D., vreau să vă spun aici, în fața dumneavoastră, a Parlamentului, că în iulie 2006, domnul președinte Traian Băsescu a spus în fața a șase lideri liberali că urmează să distrugă Partidul Național Liberal. Nu a reușit și nu va reuși. Dar mai putem avea o astfel de colaborare, o colaborare cu Partidul Democrat. Guvernul de uniune națională este chiar o iluzie, o ipocrizie, o demagogie, cum vreți dumneavoastră să-i spuneți. Dar, dacă este vorba de o colaborare cu Partidul Democrat, am putea-o face. Dar avem și noi condiții: să scape de unii lideri, să scape de corupți și să scape și de tutela lui Traian Băsescu.

Stimați colegi din Partidul Social Democrat, dați-mi voie să mă adresez numai dumneavoastră. Cred că trebuie să spunem lucrurilor pe nume. Principalii beneficiari ai moțiunii inițiate de dumneavoastră - dacă aceasta va trece - sunt Partidul Democrat și Traian Băsescu. Și toată lumea știe acest lucru. Cum, altfel, s-ar putea explica intenția declarată a democraților lui Traian Emil Boc, de a vota în favoarea unei moțiuni care incriminează inclusiv perioada în care ei înșiși au făcut parte din Guvernul Tăriceanu?

Trebuie să recunoaștem că Partidul Democrat ne delectează cu premiere în politica românească - un partid care sprijină o acțiune a Opoziției, îndreptată împotriva sa. Mă rog, am trăit s-o vedem și pe asta!

O a doua premieră în politica postdecembristă este oferită de același mare om politic - Traian Emil Boc, chipurile, profesor universitar de drept constituțional, care ne propune, nici mai mult, nici mai puțin, decât să încălcăm legea, Constituția și să renunțăm la votul secret.

Stimați colegi,

Am venit aici cu documente extrase din presă și vă voi citi ce spunea domnul Emil Boc despre votul secret în decembrie 2004, când au fost alese conducerile celor două Camere; a apărut pe 22 decembrie 2004: "Votul nu a fost unul secret, așa cum prevede legea, și a demonstrat existența unui mecanism totalitar și antidemocratic". Mai departe, ce spunea domnul senator Radu Berceanu: "Nu dorim să participăm la un vot care nu este secret" - tot cu ocazia alegerii conducerii Senatului. Și tot din domnul Emil Boc: "Să se creeze oricărui parlamentar un minimă intimitate a votului". Frumos! Frumos! Curat murdar! Curat, murdar, coane Emile!

Am trăit să văd și cum P.L.D.-ul domnului Stolojan cu domnul Flutur, ca port-drapel, votează pentru o moțiune de cenzură în care este edificată nereforma pe care a făcut-o dânsul în agricultură, adică domeniul pe care l-a gestionat. Dar, astea sunt chestiuni de caracter. De unde caracter la niște slugi? Vorba aceea, scopul scuză mijloacele! Foștii noștri parteneri de guvernare sunt capabili să șteargă cu buretele performanțele din Guvernul Alianței, numai pentru a-i face pe plac lui Traian Băsescu, a crea premisele pentru alegeri anticipate sau pentru a ajunge la guvernare, cu scopul de a beneficia și mai mult de fonduri europene, dar și de la bugetul de stat. Mai pe șleau, pentru a fura.

În fapt, stimați colegi, dacă această moțiune va fi adoptată, se va crea o criză instituțională - și știți cu toții acest lucru -, un climat de instabilitate politică, care, în final, ar însemna începutul unui veritabil regim autoritar al președintelui Băsescu, adică al unui hibrid între democrația totalitară și totalitarismul democratic. Dacă doriți să puneți toți așii în mâinile domnului Traian Băsescu, votați moțiunea! Noi, cei din Partidul Național Liberal, evident, n-o vom vota.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea grupurilor parlamentare ale P.N.L.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Ați consumat 13 minute din timpul alocat Grupurilor P.N.L.

Din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat, domnul deputat Cristian Rădulescu.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

Domnul Cristian Rădulescu:

Stimați membri ai Parlamentului,

Stimați invitați,

Încep cu sublinierea că pentru Partidul Democrat, moțiunea de cenzură depusă de P.S.D. reprezintă doar un moment politic, o oportunitate politică, pe care Partidul Democrat o va folosi până la capăt, de a sancționa performanța Guvernului Tăriceanu 2.

Așa cum vă așteptați și cum noi considerăm că este natural și corect, parlamentarii Partidului Democrat vor vota transparent împotriva Guvernului, fiind un vot care urmează votului negativ dat la restructurarea Guvernului, prin care Cabinetul Tăriceanu 2 a intrat în funcție, votului dat la moțiunea de cenzură și votului dat, în același fel, la cele trei moțiuni simple, depuse în finalul sesiunii parlamentare trecute.

Pentru noi, căderea Guvernului Tăriceanu 2 reprezintă doar un prim pas - este adevărat, un pas mare, necesar și important -, pentru ca în România să existe un Guvern cu o susținere transparentă, consecventă și consistentă; un Guvern care să aibă o performanță mai bună, care să guverneze în interesul public adevărat și să guverneze pentru toți românii. Și, pentru aceasta, votul pe care-l vom da va fi împotriva Guvernului Tăriceanu 2, pentru a deschide această perspectivă de care vă vorbeam.

Noi avem motivele noastre personale și suficiente de a vota împotriva Guvernului Tăriceanu 2, în general, altele decât motivele pe care le are Partidul Social Democrat.

Partidul Social Democrat, s-o luăm cu el, reproșează actualului Guvern că guvernează de pe o poziție prea de dreapta.

Partidul Democrat critică Guvernul Tăriceanu 2 de pe pozițiile fostului partener de guvernare, atrăgându-i atenția că a făcut prea multe compromisuri de stânga cu Partidul Social Democrat, pentru a se menține la guvernare și, în acest fel, și-a subminat baza pe care și prin care își asumase legitimitatea cu ocazia învestirii, cu ocazia restructurării votate la 1 aprilie, și anume faptul că și-a asumat platforma politică și programul politic de guvernare al Alianței D.A., lucru de la care s-a abătut foarte tare, făcând diverse compromisuri populiste, pentru a se menține la guvernare. Și asta reproșăm noi Guvernului Tăriceanu 2.

Ni se pare, într-adevăr, util să critici un Guvern că acesta neglijează anumite aspecte sociale, dar ni se pare obligatoriu să sancționezi acel Guvern când el se abate de la programul său politic. Și cred că întotdeauna depunerea unei moțiuni de cenzură se bazează, în principal, pe aceasta - pe constatarea faptului că guvernul respectiv nu-și respectă nici măcar programul lui de guvernare asumat.

Afirmând încă o dată că orice prilej este binevenit pentru noi, pentru a critica performanța Guvernului și acum, astăzi, performanța Guvernului Tăriceanu 2, mă voi mai referi la moțiunea P.S.D., doar pentru a spune că ea cuprinde unele aspecte care o fac cu totul originală.

În primul rând, pe lângă critica Guvernului de dreapta, ea proiectează un miniprogram de stânga, lucru care ni se pare, oricum, inutil, fiindcă, dacă moțiunea va trece, vor cădea miniștrii, dar aceste măsuri nu vor fi adoptate în practică. Sigur, însă, că este o urmare a inovației deschise la sfârșitul sesiunii trecute, prin acea moțiune simplă, constructivă care, de fapt, în acel moment, era izvorâtă din indecizia P.S.D. de a fi ori la Putere, ori în Opoziție, într-un mod decis.

În al doilea rând, moțiunea se referă la o perioadă mult mai lungă decât cea a Guvernului care este acum în funcție. Și atragem, de asemenea, atenția că și acest lucru este inutil, fiindcă, dacă ar fi să cadă Guvernul, o să cadă miniștrii actuali și n-ar putea să cadă miniștrii care au fost înainte, în timpul Guvernului Tăriceanu 1 în funcție. Ei nu ar putea să părăsească scaunul guvernamental prin adoptarea acestei moțiuni de cenzură.

Această situație ne aduce aminte, această abordare ne aduce aminte de felul în care erau victimele pedepsite în Evul Mediu, ca să ia aminte prostimea. După ce victimele erau descăpățânate, mai erau și jupuite în piața publică și ținute acolo, ca să le vadă toată lumea. În cazul de față, nemaiavând pe cine descăpățâna, deoarece miniștrii noștri nu mai sunt în funcție, partidul Social Democrat se mulțumește să o arate în piața publică a cetății pe Monica Macovei, lucru de care cred că aceasta nu se teme, fiindcă Monica Macovei a venit la guvernare tocmai din piața cetății și aceasta o apreciază.

În ceea ce privește legitimitatea actualului Guvern, spuneam la restructurarea acestuia, pe 1 aprilie, că el este atacabil, în primul rând, nu datorită incompetenței, - îi lăsam o șansă să-și arate competența -, ci datorită nelegitimității. Atrăgeam atenția că premierul Tăriceanu nu a venit de acasă cu mandatul, nu l-a primit moștenire, nu-l are de la popor și nu-l are nici de la pronia divină, da? Îl are de la Președintele țării, ca urmare a celor înscrise în Protocolul Alianței D.A., care câștigase alegerile.

Prin urmare, nu era îndreptățit să nășească un al doilea Guvern sub conducerea sa, decât cu acceptul celuilalt părinte, eventual, al Partidului Democrat, lucru care nu s-a întâmplat.

Având în vedere acestea, Guvernul Tăriceanu 2 s-a legitimat prin două mecanisme: pe de o parte, și-a asumat public politic Programul de guvernare pe care-l începuse, Programul Alianței D.A., și trebuia să-l respecte. Și, pe de altă parte, a venit în fața Parlamentului pentru primirea votului, astfel că P.S.D. și P.R.M. s-au transformat în nașii care au oficializat nașterea acestui al doilea Guvern în ziua de Florii, Guvern pe care, în continuare, noi l-am considerat un guvern din flori.

Cu ce este mai legitim astăzi, după 6 luni, Guvernul Tăriceanu 2 pentru noi? Poate prin proba competenței, care să fi fost dată între timp. Din păcate, cred că Guvernul a ratat această probă și în momentul de față există numeroși miniștri ai săi - miniștri noi - care fac deliciul presei și al institutelor de sondaj în ceea ce privește cota lor de simpatie și cota de performanță pe care i-o recepționează presa și populația, unii dintre ei, chiar într-un sondaj de acum câteva zile, fiind pe locuri "fruntașe" în ceea ce privește performanța proastă din toată perioada post-decembristă. Sau poate că, între timp, Guvernul Tăriceanu 2 s-a legitimat printr-o susținere mai bună, acordată partidelor P.N.L. și U.D.M.R. de către populație. Poate că, dacă ei n-au în Parlament decât sub 25 la sută din numărul de parlamentari care-i sprijină într-un mod transparent, poate că populația îi vede mult mai bine - peste 50 la sută. Nu este nicidecum așa. În sondaje, P.N.L. și U.D.M.R. au și mai puțin decât au acum în Parlament, și anume sub 20 la sută.

Unde sunt celelalte mecanisme de legitimare ale Guvernului Tăriceanu 2? Între timp, aceste suporturi de legalitate s-au prăbușit în întregime. Respectarea programului politic pe care și-l asumase, al Alianței D.A., a devenit demult o amintire, iar depunerea, astăzi, depunerea înainte și discutarea astăzi a unei moțiuni de cenzură din partea Partidului Social Democrat, care înainte nășise cu voturile sale acest guvern, semnifică, de fapt, că nu suntem în fața unei moțiuni de cenzură obișnuite, ci, de fapt, suntem în fața retragerii sprijinului parlamentar de către unul dintre partidele - și unul important - care au sprijinit acest Guvern.

Partidului Social Democrat parcă i s-a luat acum un văl de pe ochi, susținând, cum am susținut și noi în toate moțiunile și, de asemenea, și la restructurare, că este vorba de un guvern caracterizat, în principal, de incompetență. Credem că acest văl care i s-a luat de pe ochi nu este vălul care a arătat că acest Guvern nu este în stare să conducă țara, ci PSD-ului i s-a luat de pe ochi vălul care îl împiedica să vadă că, asociindu-se guvernării incompetente a acestui Guvern, va pierde extraordinar de mult în fața electoratului său; că fiind un partid de stânga, care este în opoziție și se asociază unui partid de dreapta, care este la guvernare, va culege numai fructele amare ale acestei asocieri.

Un ultim lucru care subliniază nelegitimitatea actualului Guvern este căderea ordonanței de urgență referitoare la structura acestuia. Ordonanța aceasta, emisă de Guvern pe 10 aprilie, oricum neconstituțională, fiindcă un asemenea aspect, în asemenea chestiuni numai Parlamentul trebuie să legifereze, n-a întrunit numărul suficient de voturi la sfârșitul sesiunii trecute din partea Camera Deputaților și după aceea, în toamnă, a ajuns în fața Senatului, care și acesta a respins-o.

Ceea ce mai face această ordonanță pe care se bazează Guvernul să trăiască, și să nu moară încă, este faptul că ea nu a fost încă trimisă la promulgare, fiindcă, după două săptămâni de zile de când a fost căzută de către Senat, ea nu a fost încă semnată de președintele Camerei, domnul Bogdan Olteanu, care o ține în sertar ca un mărunt funcționar comunal, refuzând să îi dea drumul și s-o trimită la Președinție pentru a consfinți faptul că acest Guvern nu mai are nici măcar bază legală de funcționare.

Cât privește performanța acestui Guvern, sunt multe lucruri care se spun în moțiunea PSD, mai sunt unele lucruri pe care le voi adăuga.

Nu a fost realizat niciun pas în direcția descentralizării. Strategiile sectoriale de descentralizare în educație, în sănătate, în domeniul social, în agricultură, în cultură, elaborate de aparatele de lucru ale ministerelor de resort, au rămas niște pagini de web care n-au fost puse nicidecum în aplicare. Dimpotrivă, unele lucruri care fuseseră pornite de către Guvernul anterior au fost stopate, cum ar fi: Legea poliției comunitare, poliției locale, proiect care, deși finalizat în luna martie, a fost complet blocat. Se pare că liberalismul Guvernului Tăriceanu se aplică doar până în momentul în care acesta presupune renunțarea la controlul asupra banilor publici în favoarea comunităților locale.

Domnul Tăriceanu ne spunea la restructurare, justificând necesitatea restructurării, că "Un guvern restructurat va putea să valorifice oportunitățile pe care ni le oferă statutul de țară membră a Uniunii Europeane". Felul în care s-a dat curs acestor frumoase afirmații îl reprezintă în practică pierderea, după cum știm, a unor sume enorme de care ar fi putut beneficia țăranul român, prin neadoptarea la timp a Planului național de dezvoltare rurală, rezultat al ineficienței ministrului agriculturii.

În ce privește educația, realizările actualului ministru sunt, de asemenea, notorii. Una dintre acestea este redirecționarea fondurilor alocate pentru infrastructură în educație strict după considerente politice. Și o să vă dau un exemplu. Pentru comunele conduse de primari din partea Partidului Democrat, de parcă ar fi vina locuitorilor, s-au alocat, la ultima realocare din partea Guvernului, numai 7,6% din fonduri, deși primăriile noastre trec de 20% ca număr de locuitori. Este vina locuitorilor că au primari PD-iști.

În ceea ce privește Moldova, procentul este și mai strict, numai 3,3%. Și, fiindcă știu subiectul, o să vă mai dau un exemplu. Dintre județele regiunii de nord-est, au fost tuturor acordate sume la ultima alocare, cu excepția județului Vaslui, unde se încăpățânează să rămână în funcție un inspector general școlar care nu este susținut de Partidul Național Liberal.

Nu pot să nu pomenesc aici și de încercarea, pe care presa a devoalat-o, de a rezolva problemele unei universități private importante ieșene, în privința căreia instanța se pronunțase definitiv și irevocabil încă din anul 2003, printr-o hotărâre de Guvern inițiată de cuplul ieșean Chiuariu - Adomniței, în ciuda legii, hotărâre care - ce coincidență! - avantajează universitatea unde ministrul justiției și-a făcut studiile și unde este cadru didactic.

În ceea ce privește sănătatea, lucrurile stau așa cum am spus și în moțiunea de cenzură depusă și cum au spus și ceilalți în moțiunea de cenzură depusă, acolo erau niște concluzii care chiar nu erau mult diferite între cele două moțiuni și care, însă, au rămas literă moartă până în clipa de față.

Este adevărat că în urmă cu vreo două zile domnul Nicolăescu a produs primele 50 de ambulanțe de performanță, însă, dintr-un total de 1500, pe care ni-l promite; este adevărat că a dat drumul la studiile de fezabilitate pentru un număr de spitale de urgență și regionale care vor fi numai o cheltuială inutilă de câteva miliarde de euro, iar pe lângă acestea a mai dat drumul și la construcția a vreo zece spitale municipale orășenești și comunale, care, culmea, pentru puterea exemplului, sunt toate în județul Mureș, de unde domnia sa a fost trimis în Parlament. Să sperăm că și celelalte județe vor urma tot cu o asemenea forță a exemplului.

În încheiere, nu putem să nu remarcăm și performanța Ministerului de Externe și Ministerului de Interne în ce privește proasta gestiune a evenimentelor care au avut loc în Italia și care aruncă o lumină proastă în opinia publică și care o să pună, s-ar putea, comunitățile românești din străinătate într-o poziție foarte delicată în fața țărilor gazdă, din cauza neimplicării și proastei gestionări.

În ceea ce privește performanța de ansamblu a Guvernului Tăriceanu, voi atrage atenția doar asupra faptului că acesta a fost incapabil să gestioneze una dintre prerogativele care-i revine și care-i dă putere - nici pe asta n-a putut s-o folosească! -, și anume legiferarea.

La începutul sesiunii trecute și-a asumat 96 de acte normative ca priorități, pe care să le trimită Parlamentului. În două luni de zile, februarie-martie, au fost trimise către Parlament 45 de acte normative; în următoarele trei luni de zile, sub Guvernul Tăriceanu II, numai 10.

Pentru vacanța parlamentară s-a acordat abilitarea Guvernului de a da ordonanțe pentru un număr de 11 domenii, din care Guvernul a folosit doar cinci, și nici acelea complet. Cu alte cuvinte, Guvernul, cu poarta goală, a șutat pe lângă.

În ciuda curentului european de a crește neutralitatea funcției publice și de a scădea politizarea instituțiilor administrației publice, Guvernul actual a ridicat la cote nepermise, care vor lăsa urme negative în viitor, politizarea funcțiilor și instituțiilor.

Toți prefecții incompetenți, după cum s-a putut observa, sunt numai de la Partidul Democrat. Directorii de servicii descentralizate, care au avut o viață întreagă calificative excelente, acum primesc "nesatisfăcător", având de ales între acest calificativ și a demisiona, și dacă nu acceptă sunt incompetenți. Iar inspectorii sau consilierii care vin la control din Ministerul Educației sunt, în multe cazuri, foști membri sau chiar lideri marcanți ai Partidului Național Liberal. Vezi județul Vaslui, de unde provin eu și am acest exemplu, unde inspectorul general adjunct a fost șantajat cu calificativul sau demisia de către un inspector care, înainte de a veni în minister, a fost secretar al Organizației județene a PNL; ca să nu se spună că vorbim pe lângă subiect.

Stimați colegi,

Considerăm că întregul Parlamentul datorează, în acest moment, cetățenilor o abordare realistă și responsabilă a momentului politic.

Guvernul nu dispune de majoritatea parlamentară pentru a guverna.

Guvernul și-a pierdut complet credibilitatea pe plan extern.

Guvernul și-a pierdut complet credibilitatea pe plan intern, ca urmare a multiplelor suspiciuni de corupție care planează asupra membrilor săi.

România a pornit cu stângul în Uniunea Europeană.

În aceste condiții, un vot responsabil înseamnă un vot pentru încetarea mandatului Guvernului Tăriceanu II, vot pe care Partidul Democrat îl va acorda.

Mulțumesc. (Aplauze din partea grupurilor parlamentare ale PD).

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule deputat. Ați epuizat 17 minute din cele alocate Grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat. Mai aveți la dispoziție, pentru o altă intervenție, șase minute.

Stimați colegi,

Vă rog să-mi permiteți să invit la tribuna Parlamentului pe domnul senator Corneliu Vadim Tudor, președintele Partidului România Mare. (Aplauze din partea gruprilor parlamentare ale PRM).

Aveți cuvântul, domnule senator.

Grupurile parlamentare ale PRM au la dispoziție 23 de minute. Aveți cuvântul.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Doamnelor și domnilor,

Cum niciodată nu am rămas dator nimănui, am să-i răspund din capul locului unui antevorbitor care a încercat să asmută populația împotriva acelor partide care nu se încolonează cuminți în spatele lui. Și-i voi da și numele.

Domnule Geoană, aici, absent, dacă dumneavoastră ați fi votat împotriva Guvernului Tăriceanu I și a Guvernului Tăriceanu II, așa cum a votat PRM, nici nu s-ar fi ajuns aici. Nu vă legați la cap fără să vă doară!

Stimați colegi,

În urmă cu circa 40 de ani, președintele Uniunii Scriitorilor din România, Zaharia Stancu, obișnuia să deschidă fereastra biroului său din sediul de pe șoseaua Kiseleff - exact unde funcționează acum PSD-ul - și să le arate confraților mai tineri - Nichita Stănescu, Fănuș Neagu, Titus Popovici - statuia poetului național, spunându-le: "Uitați-vă bine! Atâta timp cât statuia lui Eminescu este aici, cultura română merge înainte."

Tot astfel voi spune și eu astăzi, într-o parafrază adaptată la realitățile societății românești de acum: Atâta timp cât Parlamentul funcționează, nu este totul pierdut. România mai are o șansă". Iar Parlamentul, de bine, de rău, în ciudata acelora care vor să-l anexeze ori să-i arunce peste balustradă pe membrii săi, iată că funcționează.

"Cârciuma este Parlamentul poporului." spunea Honoré de Balzac. După mai bine de 150 de ani, un personaj pe care l-aș numi Dezonore de Babadag sau de Murfatlar se trezește precum cetățeanul turmentat... (Aplauze din partea grupurilor parlamentare ale PRM).

Aplauzele și fotografia de grup la sfârșit, ca și darul miresei.

....Se trezește precum cetățeanul turmentat că bântuie de colo-colo și zice, printre sughițuri: "Parlamentul este cârciuma mea." Iar dacă noi, oameni cu scaun la cap și cu simțul răspunderii față de prezentul și viitorul acestei țări, l-am pus la punct, răzbunătorul personaj ne-a ținut minte, a început să ne amenințe și, mai nou, să ne aranjeze el în arena politică, aidoma unor soldăței de plumb, în numele unei popularități mincinoase. Popularitate care s-a văzut sâmbătă, în Piața Universității, și care s-a făcut țăndări.

Într-o carte a mea de aforisme scriam că: "Tabla de șah este singurul loc din lume unde un nebun nu poate deveni rege." În istorie, însă, nebunii au devenit regi sau conducători, mai mult sau mai puțin aleși.

Problema numărul unu a noastră, a tuturor, este sau ar trebui să fie faptul că, din decembrie 1989 și până acum, țara merge din rău în mai rău, în toate domeniile importante. În acești aproape 18 ani, România a devenit oaia neagră a Europei, pe care, de altfel, o și îngrozește datorită bandelor de hoți și a criminalilor. Am ajuns să nu mai scoatem capul în lume de rușine. Unde te duci, unde te întorci, auzi de infractori originari din România, în special țigani. Ne-am făcut singuri țara praf, și acum vrem să punem pe butuci și Europa.

România a devenit țara unde intelectualii fac foamea și unii își iau lumea în cap, umilindu-se pe unde a înțărcat mutu' iapa, făcând pe căpșunarii, pe paznicii, pe servitorii, pe salahorii și zilierii. Ni se depopulează țara din ce în ce mai rapid și mai devastator. Sub ochii noștri se produce un vid demografic fără precedent în istorie. Românii fug din țara lor, a părinților și a strămoșilor lor. Iar în locul rămas gol vin arabii, chinezii, israelienii, care, iată, cumpără sau capătă pe gratis pământuri, lacuri, imobile, tot felul de proprietăți.

Ceea ce părea inițial o dramă, s-a transformat în tragedie.

Aproape că nu este zi de la Dumnezeu să nu citim în ziare sau să nu vedem la televizor nenorociri petrecute cu românii care colindă prin lumea largă, precum și cu familiile lor rămase acasă, în special cu copiii acestor dezrădăcinați, ce se sinucid pe capete.

După Cruciada Copiilor, omenirea se confruntă acum cu sinuciderea copiilor. N-aș fi crezut niciodată că și îngerii se pot sinucide. Vă vorbesc asta și ca om politic, și ca tată de copii mici. E îngrozitor ce se întâmplă! Atâta insensibilitate! Ne confruntăm, deja, cu un fenomen extrem de grav, fără precedent în întreaga noastră existență. Și vă spun asta și ca istoric și ca sociolog.

Pe timpul marilor migrații sau al stăpânirii turcești, românii practicau ceea ce Lucian Blaga numea "boicotul istoriei", retrăgându-se în munți sau în codri ori în peșteri din calea tăvălugului. Dar nu fugeau în Canada, în Australia, în Italia, Franța, Germania ș.a.m.d.

În urmă cu câteva sute de ani, fetele țăranilor români erau duse cu forța ca sclave la Stanbul. Acum, ele se duc singure, de bunăvoie, fiindcă acasă mor de foame.

Acum, mai mult ca oricând, este valabil ceea ce scria cronicarul cu vreo 300 de ani în urmă: "Bună țară, rea tocmeală!"

Este anormal să domnească o sărăcie atât de lucie în țara asta, din moment ce, în cei aproape 18 ani de așa-zisă democrație transformată în anarhie, datoria externă a României a ajuns de la zero la peste 46 de miliarde de euro, așa cum reiese dintr-un raport pe care i l-am cerut ieri, în mod special pentru această dezbatere pe care noi o abordăm cu toată seriozitatea - e o dezbatere democratică, este bine ce se întâmplă, dar haideți să se aleagă apele -, senatorului PRM Carol Dina, președintele Comisiei pentru privatizare din Senat.

Dar lucrurile se pare că sunt și mai alarmante dacă ținem cont de ceea ce a declarat serile trecute, pe un post de televiziune, fostul ministru al finanțelor publice, domnul Mihai Tănăsescu, care, bănuiesc, știe ce spune și are și argumente. "Datoria externă a țării noastre pe termen scurt a crescut extraordinar în ultimele luni, până la aproximativ 80 de miliarde de euro."

Cine a făcut această datorie uriașă ce ne apropie de Brazilia, țară care are, totuși, de unde plăti, fiindcă dispune de bogății incomensurabile. Și unde au intrat, domnilor care v-ați perindat la Putere, toți acești bani?

La Consiliul de Coroană din 27 iunie 1940, după ce URSS-ul ne-a dat ultimatum, marele savant Nicolae Iorga l-a alergat, efectiv, în jurul mesei pe regele Carol al II-lea, cerându-i socoteală pentru starea jalnică a armatei și întrebându-l obsesiv, de parcă era în transă: "Unde sunt, majestate, banii de pe timbrul aviației?"

Ce ar spune însă, astăzi, Dascălul național în fața acestor două cifre copleșitoare, asupra cărora specialiștii nici măcar nu se pot pune de acord. Adică 46 și respectiv 80 de miliarde de euro. Unde sunt toți acești bani? Repet: ei nu se regăsesc nicăieri; nici în economie, nici în infrastructură, nici în nivelul de trai. Însă populația suportă piatra de moară a creditelor externe, plătind dobânzi și comisioane de peste 2,3 miliarde de euro în fiecare an. Să mai amintim de povara foarte grea pe care o vor purta pe umerii lor copiii noștri și copiii copiilor noștri? Iertați-mă, domnilor, dar cu asemenea datorii înrobitoare și înjositoare, știa să conducă până și grăjdarul lui Petru Groza, celebrul Romulus Zăroni.

Am să mai dau un exemplu sau, mai bine zis, un motiv care a făcut țara să ajungă așa cum a ajuns: nu pe marginea, ci pe fundul prăpastiei, fiind că tot suntem la ora adevărului.

Este vorba de înstrăinarea patrimoniului național.

Știți cu câți bani a fost vândută marea companie Petrom? Cu numai 686 de milioane de dolari. Celelalte aspecte, legate de angajamente și investiții, la care se obligă OMV-ul austriac, țară fără nicio tradiție în exploatarea și procesarea țițeiului, sunt doar propagandă, joc de gleznă.

Dar știți cât oferă acum același OMV austriac pentru compania Mol din Ungaria? Nu mai puțin de 20 de miliarde de dolari. Însă ce surpriză! Guvernul de la Budapesta nu este de acord.

De ce, domnilor, ungurii refuză 20 de miliarde de dolari, iar noi am dat năvală la un mizilic de vreo 30-40 de ori mai mic?

Cine mă cunoaște, știe bine că nu mă topesc de dragul Ungariei. Dar un elementar spirit de cavalerism și dreptate mă face să apreciez fermitatea cu care clasa politică din țara vecină apără niște redute economice.

Am să mă mențin în domeniul petrolului și voi da ca exemplu Petromidia, cu atât mai mult, cu cât în anul 2004, eu am primit, am analizat și am difuzat un raport al Administrației prezidențiale din acea vreme. În mod concret, Petromidia a fost vândută, efectiv, doar cu 15 milioane de dolari. Asta-i realitatea, indiferent ce vor spune unii și alții.

De ce domnul Geoană nu se referă și la aceste aspecte?

După trei ani, omul de afaceri, care a făcut în scăldătoarea norocului, avea să revândă Petromidia unei companii din Kazahstan cu nu mai puțin de 2,7 miliarde de euro. Este bine ce se întâmplă, domnilor?

Unde scrie că unii au dreptul să se facă stăpâni pe bogățiile României și să devină din foști bișnițari și chelneri de bacșișuri mici, cum îi numea Eugen Barbu, direct multimiliardari? Cine a stabilit asta? Cine a votat în Parlament astfel de pomeni și tranzacții nerușinate, care, în scurt timp, s-au dovedit a fi veritabile crime împotriva poporului român?

Reamintesc tuturor că PRM a votat sistematic împotriva înstrăinării patrimoniului național.

Dacă România este din ce în ce mai săracă, dacă nu sunt bani de pensii pentru bătrâni și de alocații pentru copii, dacă sănătatea este în colaps - nu de ieri de azi, hai să ne amintim ce miniștri ai sănătății au fost, dacă la începutul fiecărui an școlar se constată că școlile cad, pur și simplu, pe dascăli și pe copii, iar studenții se înghesuie ca sardelele în căminele insalubre, ca niște ghetouri, ei bine, toate astea se datorează unui jaf sistematic, cu metodă.

Pentru cei care nu știu, voi spune că tot Clanul Kennedy a agonisit o avere de circa 400 de milioane de dolari în decurs de o sută de ani, așadar timp de trei generații.

La noi, unii au depășit miliardul de dolari sau de euro în numai câțiva ani, prin niște complicități sinistre, la vedere. Asta este adevărata oligarhie, cuvânt care, în greaca veche, înseamnă puterea celor puțini. Dacă mi se permite un joc de cuvinte, oligofrenii, adică cei cu minte puțină, s-au metamorfozat în oligarhi, care au toată puterea. Ei, acești oligarhi, și-au înjghebat rapid sisteme de protecție și trusturi de presă, cu care-i țin la respect pe curioși, dar și pe oamenii legii, recurgând la tot felul de diversiuni și lansând periodic ținte false, pentru a distrage atenția lumii.

Unul mai cu moț și-a construit un imperiu mass-media, dar a pus monopol și pe institutele de sondare a opiniei publice, intoxicând populația cu niște scoruri și clasamente scelerate. Toate sunt scoase din burtă, cu un scop limpede, care se vede din lună. Se pregătesc noi fraude electorale. Mai teribile decât cele din anii 2000 și 2004 și decât jaful de la referendumul din mai 2007, când au votat de mai multe ori, pe mincinoasele liste suplimentare, aproape 900 de mii de oameni. Și asta nu o spun eu, ci Autoritatea Electorală Permanentă.

Iar cine va fura și alegerile pentru Parlamentul European, puteți să fiți convinși că și-a creat mecanismele necesare și pentru fraudarea miliardelor de euro, fonduri comunitare. Acesta este unul din substratele moțiunii: plecați voi, ca să venim noi, că vin banii foarte curând. Iar poporul român trebuie să știe care este adevărul.

Nu mă omor după Guvernul Tăriceanu I - 22, cine a tras în noi, după 22, dar haideți să vedem pe ce stăm.

Spuneți, domnilor, adevărul în fața acestei țări, și adevărul acesta este, că unii sunt stătuți în opoziție și vor să mai fure niște miliarde de euro, dar mai suntem și noi în arena de joc.

Acesta este noul și marele... Nu vorbesc de-un partid anume, Doamne ferește! Vorbesc în principiu. Acesta este noul și marele pericol care pândește România, țară ieșită de pe orbita normalității și a civilizației.

Rog a se observa că nu am dat nume de oameni. N-am pus la zid pe nimeni. N-am speculat libertatea de a vorbi în direct pe atâtea posturi de radio și de televiziune. Dar n-aș vrea ca această eleganță care ține de raporturile firești dintre oameni, ce trebuie să izvorască tocmai din aula Parlamentului, să fie înțeleasă greșit de cei care, totuși, se fac vinovați de dezastrul țării.

România n-a fost lovită de un meteorit. N-au venit extratereștrii. A fost condusă de niște oameni fără simțul moral, fără dragoste de țară, aceasta este realitatea.

Și de aia suntem împiedicați noi să venim, într-un fel sau altul la Putere, că vom avea acces la documente, la probe, la dovezi. Și am umple pușcăriile cu mafioții care au jefuit și au nenorocit această țară.

Se poate și mai rău? Da, din păcate se poate și mai rău decât se întâmplă acum. Personal aș semna și aș vota cu ambele mâini o moțiune care să acuze toată această perioadă pe care Marin Preda ar fi numit-o "Era ticăloșilor".

Doamnelor și domnilor,

Ne-am adunat astăzi, aici, pentru a dezbate o moțiune de cenzură. Aștept ziua când un partid va avea curajul să depună și o moțiune de autocenzură, adică să se refere critic și la păcatele propriei guvernări.

Reamintim tuturor că Partidul România Mare a votat aici, sub această cupolă, și împotriva Guvernului Tăriceanu I și împotriva Guvernului Tăriceanu II, așa că resping încercările unor mărunți carieriști de a minți lumea și de a pretinde că noi, vezi Doamne, apărăm Guvernul PNL-UDMR.

Mai mult decât atât, dar în urmă cu circa șase luni, eu am propus un guvern de uniune națională.

Acum, domnul Traian Băsescu îmi fără iarăși mesajul, dar cine să-l mai creadă? Vrea el guvern de uniune națională așa cum a vrut și să-și dea demisia la cinci minute după suspendarea din 19 aprilie 2007.

Unii lideri politici pretind că țara nu traversează nicio criză, așa că nu se impune o asemenea soluție.

Răspunsul meu are două segmente. În primul rând, dacă nici asta nu este criză: politică, economică, socială, morală, atunci ar trebui să scoatem cuvântul respectiv din dicționar.

În al doilea rând, în istoria modernă a României au mai existat guverne de uniune națională, cel mai cunoscut dintre toate fiind acela condus de Alexandru Vaida Voevod și instalat la 1 decembrie 1919, după ce Ionel I.C. Brătianu a părăsit furios lucrările Conferinței de pace de la Paris, a venit la București și i-a prezent regelui Ferdinand demisia sa.

În acel guvern de largă respirație democratică, nu de largă concentrate - cum spune domnul Mircea Geoană eronat - fiindcă, dacă este concentrare, nu mai poate fi largă, este la mintea cocoșului -, în acel guvern, așadar, au intrat cinci partide, care, în condițiile date, după un război pustiilor, au gestionat bine țara, timp de cinci luni.

Cine se teme, acum, de un astfel de guvern?

Mă întreabă unii: cine va mai fi atunci în opoziție? O bună întrebare, într-adevăr, sper să dau un răspuns la fel de bun. Mafia va fi în opoziție.

La 18 decembrie 2006, în această aulă, domnul Traian Băsescu a încercat să facă un proces al comunismului.

Nu are rost să insist și să argumentez că demersul său a fost un eșec total, pentru simplul motiv că o doctrină sau o orânduire socială nu poate fi condamnată global. Care comunism? În România n-a fost niciun comunism. A fost o ocupație bolșevică infernală, după care s-a înregistrat ceea ce istoricii numesc "dictatura de dezvoltare", ale cărei edificii, locuințe, uzine le fură și le exploatează în cârdășie bandele mafiote, băștinașe și străine.

În mod sigur, domnul Traian Băsescu ar fi avut parte de un alt tratament dacă nu s-ar fi dat pe mâna odraslelor unor agenți sovietici, pe nume Vladimir... (Râsete în sală.)

Domnule președinte,

Vă rog să asigurați liniștea.

Eu nu v-am întrerupt, domnilor. Așa vă învață Traian Băsescu? Vedeți că eu nu mă lupt cu voi, mă lupt cu el. Și el are de pierdut.

... unor agenți sovietici, pe nume Vladimir Tismăneanu și Horia Roman Patapievici, care au pus la zid Biserica ortodoxă, cu patriarhul Teoctist de față. Acolo stătea venerabilul patriarh Teoctist. Acel atac la Biserica ortodoxă, numită de Eminescu "maica străbună a neamului românesc", dar și la identitatea națională, ca și faptul că nu ni s-a permis și nouă în casa noastră, în Parlament, să vorbim măcar zece minute în mod democratic, ei bine, toate acestea ne-au indignat pe noi, cei de la PRM. Aceea a fost moțiunea de cenzură a noastră la adresa lui Traian Băsescu, care, pentru a-și salva pielea și a se eterniza la putere, a capitulat și s-a făcut frate cu dracul, din odraslele de kominterniști și agenți ai Moscovei.

Între timp, patriarhul Teoctist, hărțuit de noua poliție politică a ultimilor ocupanți bolșevici ai României și bombardat cu ouăle clocite ale unor traficanți de dosare de la CNSAS, a trecut la cele veșnice. Dumnezeu să-l ierte!

În spiritul tradiției statornice de la Alexandru Ioan Cuza încoace, a fost ales patriarh Daniel. Până atunci, mitropolit al Moldovei. Cine a boicotat, prin absență, ceremonia de întronizare, care a fost, în fond, un moment istoric? Toți, dar absolut toți agitatorii autointitulatei societăți civile, care atacaseră Biserica Ortodoxă și în maculatura antiromânească Raportul Tismăneanu. Aici chiar că am să dau nume, ca să știe tot românul cine n-are loc în țara asta de Biserica lui Christos și de slujitorii ei? Mă refer la Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Horia Roman Patapievici, Mircea Dinescu, Stelian Tănase, Gabriel Andreescu și la alții eiusdem farinae, din aceeași făină, cum ar spune strămoșii noștri romani.

Acestor profitori lipsiți de operă le tot dă satisfacție și le cântă în strună domnul Traian Băsescu. Și dacă tot suntem la acest capitol, eu îi sfătuiesc public pe ierarhii Bisericii Ortodoxe să nu cedeze presiunilor și șantajului și să nu se ducă la nici un CNSAS, n-are decât să se ducă CNSAS-ul la biserică, să se spovedească și să-i ceară iertare lui Dumnezeu care, probabil, în marea milă a lui, o să-i ierte.

Și încă ceva. Dacă au fost așa de dizidenți și de curajoși tartorii de la CNSAS, Dinescu și Ticu Dumitrescu, de ce nu-și publică propriile dosare de securitate? Fiindcă de avut au avut dosare, numai că ele n-au fost dosare de victime, ci de turnători.

Să mai vorbim de o altă pârghie a poliției politice de care se servește domnul Traian Băsescu, și anume DNA.

În ceea ce privește moțiunea de cenzură, noi am anunțat din timp poziția noastră: nu o vom vota. Firește, nu votăm nici în favoarea Guvernului, care se ține într-un fir de păr, dar prefer firul de păr al lui Tăriceanu decât firul de păr al lui Băsescu. (Aplauze. Râsete.)

În numeroasele apariții televizate pe care și le comandă la ora de vârf, domnul Traian Băsescu a acuzat înțelegerile netransparente. Dar întâlnirea domniei sale cu directorul CIA, Michael Hayden, pe care cred că l-a confundat, în aburii somnolenței, firește, cu Michael Jackson, oare cât de transparentă a fost? Dacă n-ar fi scormonit presa, asta nu s-ar fi aflat nici acum. Și ce ordine a primit domnul Băsescu de la "marele Licurici" de peste ocean? A mai spus domnul Băsescu că, citez, vedeți mi-am luat notițe, un elev foarte sârguincios. Citez din clasici acum: "ce se întâmplă acum nu are nici o legătură cu democrația, că avem de-a face cu un blocaj politic și că numai PD-ul dorește alegeri anticipate". Numai neadevăruri, ca să nu zic minciuni.

Cine a creat acest blocaj politic, stimate domnule Băsescu? Cât de democratică e încercarea dumneavoastră de a pune mâna pe toate cele 3 puteri în stat: legislativă, executivă și judecătorească. Și de ce nu păstrați imparțialitatea obligatorie, favorizând și idealizând Partidul Democrat, făcându-vă a uita că Partidul România Mare vrea cu adevărat alegeri anticipate? Dar numai după ce mașinăriile de fraudare vor fi scoase din priză și aruncate la lada de gunoi a istoriei.

Am să vă dau o veste rea și una bună, domnule Băsescu. Vestea rea e că, probabil, cu ajutorul bunului Dumnezeu, am să vă supraviețuiesc și politic și biologic. Și eu voi trage concluziile acestei epoci. Să vă ferească Dumnezeu de jurnalele și de memoriile scriitorilor!

Vestea bună este că nu vă vom lăsa să aruncați țara în haos și s-o împingeți în război civil, Doamne ferește, așa că încă vă mai puteți mântui sufletul. Aranjarea partidelor și a guvernelor nu e treaba dumneavoastră, domnule președinte Traian Băsescu. Ce Dumnezeu nu se înțelege, aveți o Constituție, ați apărut în afișe cu Constituția în mână și cu o deviză bine aleasă, într-adevăr: joc sau mizez totul pe o carte, cartea fiiind Constituția. Dar, respectați-o și veți fi și dumneavoastră respectat.

Permiteți-mi, stimați colegi de la PSD, să vă dau și vouă nu două vești, ci două sfaturi amicale ce se obișnuiesc între partide și oameni ce au fost de multe ori de aceeași parte a baricadei, mai mult la rău decât la bine: 1. Nu aveți încredere în Traian Băsescu, care nu poate fi crezut nici măcar atunci când spune alfabetul sau numără până la 10; 2. Nu-i dați astăzi lui Băsescu frânghia cu care o să vă spânzure mâine, matematic se va întâmpla așa. El își face acum ambiția pe care a afișat-o încă de la începutul anului 2005. Iar dacă această moțiune, care e poruncită din străinătate și vă dați seama că un om ca mine, cu peste 30 de generali în jurul lui și cu vreo 2000 de colonei, știe ce spune și se adeverește. (Râsete.) Hai, nu ne enervați că până la urmă ajungem și la o guvernare militară. Mareșalul Antonescu spunea că: "Armata este ultima carte pe care joacă națiunea". Sper că nu se va ajunge aici. Asta ca să vedeți că nu ne-am pierdut ...

De ce râzi Blaga? Ești în stare să te faci general, ca să ajungi prim-ministru? (Râsete. Aplauze.) Asta ca dovadă că nu trebuie să ne pierdem simțul umorului, suntem colegi, în definitiv.

Dacă, eventual, această moțiune va trece, prin absurd, atunci nimeni nu se va mai înțelege cu domnul Traian Băsescu, el efectiv se va înălța la cer. Dar, mă rog, fiecare e liber să facă ce vrea și să doarmă așa cum își așterne. Noi am demonstrat că suntem oameni de caracter și cu vocația dialogului, dar în folosul țării, nu împotriva ei.

Vreți să vă mai spun ceva? Omenește vorbind, mie îmi este absolut indiferent dacă o să cadă sau o să rămână acest guvern, dar un instinct politic care s-a adeverit în timp, îmi cere maximă prudență. Mai binele este dușmanul de moarte al binelui, spunea Montesquieau. Crede oare cineva că se cristaliza un alt guvern până la Anul Nou? Eu unul nu cred.

Am să închei dând un citat din Jurnalul lui Jonathan Swift: "Între doi draci îl aleg pe cel care dorește pacea".

Dumneavoastră, stimate domnule Traian Băsescu, nu doriți pacea, îi tratați pe toți ca pe niște dușmani și vreți să acaparați toată puterea în stat, ca să faceți ce? Să faceți țara praf. Eu unul nu vă urăsc, domnule Băsescu. Ați încercat să mă distrugeți, dar nu v-a ajutat Dumnezeu. Acum vreți să dărâmați Guvernul, însă fiți cu băgare de seamă, s-ar putea ca acest guvern să cadă drept în capul dumneavoastră. Măcar Tăriceanu se bărbierește zilnic, după cum se vede cu ochiul liber, nu jefuiește Flota României, nu fură telefoanele "păsăricilor" din presă și nici nu duhnește a băutură prin sticla televizorului. (Râsete în sală, aplauze.)

În concluzie, domnilor, sunteți membri ai Internaționalei Creștin Democrate, dacă nu sunteți democrați, fiți măcar creștini sau viceversa. (Râsete în sală.) Să știți că noi putem huidui mai tare, nu puteți să vociferați voi, cât putem huidui noi. (râsete; aplauze).

În concluzie, ca să folosesc un termen utilizat până la saturație în textul prezentat la microfon de către stimatul nostru coleg Cristian Diaconescu, această moțiune, repet, impusă de stăpânirea străină, nu este sustenabilă. Poate ne explicați și ce înțelegeți prin acest cuvânt atât de alambicat și care nu-i în fondul principal de cuvinte al limbii române.

Vă mulțumesc.

Prin urmare, hai să mai avem puțintică răbdare. Reluăm dialogurile după Anul Nou și vă spunem că vom face ceea ce este în interesul național.

La revedere. (Aplauze puternice).

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule senator. Ați epuizat timpul alocat Partidului România Mare.

Din partea Grupurilor parlamentare ale Uniunii Democrate Maghiare din România, domnul senator Marko Bela.

Domnul Marko Bela:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Nu mă voi referi la textul moțiunii de cenzură, ci la conotațiile politice ale acestui demers. Totuși, sunt nevoit să constat că argumentele înșirate de către semnatari, ori sunt destul de șubrede, ori, de cele mai multe ori, ele nu vizează actualul Guvern, ci cel dinainte de restructurare, cu altă componență politică sau, horribile dictu, toate guvernele anterioare, inclusiv cele formate de Partidul Social Democrat sau predecesorii acestei formațiuni politice.

Lipsa de strategie în domeniul dezvoltării infrastructurale, al sănătății, al învățământului, al agriculturii sau în reforma justiției și administrației caracterizează, din păcate, toate guvernele, dar în mod paradoxal, tocmai actualul guvern încearcă să deschidă perspective strategice, cel puțin în unele din domeniile sus menționate. Altfel, moțiunea de cenzură a venit mult prea târziu sau mult prea devreme, dacă vreți. Ținta e greșită, momentul este nepotrivit, doamnelor și domnilor semnatari.

În schimb, aveți dreptate când încercați să sugerați că faceți o critică de stânga a unui program de dreapta. Apreciez sincer această abordare, eu însumi aș propune o dezbatere a situației actuale, plecând de la doctrine, cele de stânga și cele de dreapta, dar trebuie să vă întreb: v-ați uitat oare în jur, atunci când ați născocit acest argument al clarificărilor doctrinare? Dumneavoastră credeți sincer că aceasta este problema cheie a perioadei actuale? Pun această întrebare fără ironie și cu un oarecare regret, fiindcă aș vrea și eu să puteți avea un răspuns afirmativ.

Nu avem o problemă a doctrinelor, doamnelor și domnilor senatori și deputați, avem o probleme a funcționării corecte și constituționale a instituțiilor statului, a Parlamentului, a Guvernului a Președinției, a Justiției. Avem o problemă a triunghiului Parlament-Guvern-Președinte, cine pe cine înșeală și cu cine în acest triumf și cine încalcă contractul nupțial și cine nu.

Nu avem o problemă politică, ci una morală, stimați colegi. Degeaba schimbăm Constituția, degeaba amendăm legile, degeaba schimbăm Guvernul dacă nu rezolvăm această problemă morală. La ce mă gândesc?

La noi, se explică cu ușurință, conform unor interese conjuncturale, că votul secret nu trebuie să fie secret. Spuneți-mi, vă rog, oare data viitoare vom explica și contrariul, și anume, că votul deschis nu trebuie să fie deschis? La noi, se explică cu aceeași ușurință că urgența nu înseamnă, de fapt, urgență și orice guvern, oricând, găsește motive întemeiate de a adopta o ordonanță de urgență. La noi, nimic nu este urgent, fiindcă totul poate să fie urgent, dacă așa vrem noi. La noi, poți explica la fel de ușor, de ce avem nevoie de votul uninominal, în timp ce, între patru ochi, toți politicienii din toate partidele recunosc că prin schimbarea sistemului, clasa noastră politică nu va deveni mai bună. Dimpotrivă. La noi, între patru ochi, de multe ori ți se spune nu, dar în public, vei auzi de la aceeași persoană un da răsunător.

La noi, președintele se amestecă în treburile partidelor politice, iar Parlamentul încearcă să rezolve problemele executivului, modificându-i măsurile deja consumate.

La noi, nici nu merită să ne gândim la amendarea Constituției, fiindcă majoritatea momentului respectiv oricum va încerca să facă o lege de bază după propriul gust sau dezgust.

La noi, Parchetul ne întreabă cum am votat și ne spune cum să votăm. La noi, serviciile secrete nu protejează membrii Parlamentului și ai Guvernului, ci îi ascultă și așteaptă cu nerăbdare să calce strâmb.

La noi, stimați colegi, semnatari ai moțiunii de cenzură, foarte mulți nu-și calculează următorii pași, foarte mulți nu înțeleg că în politică nu este destul să explici cauzele, trebuie să prevezi și consecințele.

Bineînțeles că sunt de acord cu dumneavoastră că un guvern trebuie să aibă o susținere majoritară. Bineînțeles că nu sunt de acord cu dumneavoastră că pentru o astfel de majoritate ar fi nevoie de căderea Guvernului și că nu ar exista alte modalități de obținere a unei astfel de susțineri. Bineînțeles că, în opinia mea, acest guvern este performant. Bineînțeles că Uniunea Democrată Maghiară din România nu va vota această moțiune de cenzură. (Aplauze)

Vă mulțumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc foarte mult, domnule senator. Ați consumat 5 minute, din cele ce revin partidului dumneavoastră.

Din partea grupurilor parlamentare ale Partidului Conservator, domnul senator Radu Terinte.

Domnule senator, aveți cuvântul.

Domnul Radu Terinte:

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Onorat Parlament,

Lăsând la o parte declarațiile politice, aș dori să întreb sincer. dorește cineva din această sală alegeri anticipate? (Din sală: Nuuuu!) Sunt convins.

Nu pot să cred că există naivi care să mai creadă în promisiunile domnului președinte. Îmi aduc aminte că în 2004 am fost invitați la guvernare de către domnul președinte și apoi, imediat gratulați cu tot felul de epitete. Sunt convins că povestea se va repeta și de data aceasta, mai ales că istoria mai recentă sau anterioară anului de grație 2004 ne-a arătat din plin talentul domnului președinte de a face exact pe dos față de cum a promis.

Moțiunea de cenzură depusă de colegii din PSD împotriva Guvernului, pe care tot ei l-au votat alături de noi, este cel puțin bizară la acest moment. Cu câteva luni în urmă colegii pesediști erau revoltați ca și noi atunci când domnul președinte spunea că 322 este un număr rău pentru România. Să înțeleg că o parte din cei 322 au devenit astăzi pentru domnul președinte un număr necesar pentru România?

Fac parte din noua generație de politicieni, sunt la primul mandat și subtilitățile acestui demers, cu adevărat democratic, îmi scapă. Poate ar fi trebuit să fim și noi, cei mai noi în politică, lămuriți asupra acestei manevre subtile.

Rememorând faptele petrecute în aceste 1000 de zile, am văzut că PSD-ul a susținut și a votat Guvernul Tăriceanu II, scoțând PD-ul de la guvernare, iar acum, pe motiv că acest guvern nu mai are susținere în Parlament, dorește să readucă PD-ul la guvernare.

Este cu adevărat interesant mai ales că semnatarii moțiunii doresc să introducă în programul noului guvern măsuri sociale de stânga și nu știu cum vor reuși, atâta vreme cât domnul președinte a anunțat clar că noul guvern va fi alcătuit din PNL, PD, PLD, adică tot de dreapta, iar în ecuație nu intră PSD-ul.

Mai mult, ați afirmat că introducerea acestor măsuri de stânga este condiția susținerii noului guvern. Fără a avea o experiență politică solidă, logica îmi spune că e mai ușor să negociezi cu un guvern net minoritar, ca cel de acum, decât cu un guvern cu susținere mai largă. Mai mult, sunt ferm convins că după toate amabilitățile schimbate în ultimul an, colegii de la PNL, PD, PLD ard de nerăbdare să colaboreze într-o nou formulă de guvernare.

A doua formulă propusă se domnul președinte ar fi cea a unui guvern de uniune națională, adică să intrăm, dacă se poate, cu toții la guvernare, cu alte cuvinte, toți în Coaliție, nimeni în Opoziție. Ar fi cu adevărat un nou model de armonie politică națională cu un program de guvernare extrem de complex, un iureș de măsuri stânga-dreapta, mai amețitor decât bicicletele lui Ronaldhino.

Stimați colegi,

Și din punctul nostru de vedere, nu avem un guvern ultra performant, dar a demite astăzi acest guvern, așa minoritar cum este, ar fi o mare greșeală cu efecte nefaste pentru România. Luna aceasta, Guvernul trebuie să vină în Parlament cu un proiect al bugetului pentru anul viitor. Cine îl va mai susține? Tot luna octombrie este luna stabilită pentru depunerea proiectelor mari de infrastructură, pentru fonduri europene, absolut necesare comunităților. Unde se vor mai depune și la cine? Cine va mai administra aceste proiecte? Dacă pică astăzi acest guvern, cine va organiza alegerile pentru Parlamentul European? Avem nevoie să oferim acum Europei un nou semnal negativ? Mai mult decât atât, un nou guvern se alcătuiește în urma unor negocieri de durată, întrucât presupune și schimbarea directorilor din teritoriu, în direcțiile descentralizate, multe din ele implicate în derularea programelor europene. Imaginați-vă ce bulversare ar mai fi și ce întârziere în derularea acestor programe!

Stimați colegi,

Toate aceste efecte negative expuse pe scurt ne determină să nu fim de acord cu această moțiune de cenzură. Totodată, pentru a elimina orice speculații, grupurile parlamentare ale Partidului Conservator, deși prezente în sală, nu vor participa la vot. (Aplauze)

Vă mulțumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule senator, ați consumat 5 minute din timpul alocat grupului dumneavoastră.

Domnul deputat Pambuccian, din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Ca de obicei, de la bun început vreau să vă spun cum o să votăm și cred că votul nostru este la fel de preductibil ca toate voturile pe care le-am avut până acum în asemenea circumstanțe, și anume, nu vom vota moțiunea.

Am să vă spun și de ce nu vom vota moțiunea. De obicei nu fac asta, am să vă spun de ce nu am votat nicio moțiune până acum, îndreptată împotriva nimănui. Pentru că noi credem că întotdeauna când faci anumite alegeri, e bine să le faci în așa fel încât să ai o justificare, să știi de ce le-ai făcut. OK, facem un lucru și după aceea ce se întâmplă.

Dacă "după aceea" poate să însemne un moment mai dificil decât momentul care te face să alegi într-un fel sau altul, e preferabil să rămâi la momentul inițial. Noi credem că, sigur, există o dificultate evidentă, în momentul de față, în Parlament și o vedem cu toții. Există o majoritate destul de difuză, de neclară și evident că o majoritate asumată este preferabilă. Acesta este un lucru clar. Dar, în același timp, credem că asumarea unei asemenea majorități este de o mie de ori mai de dorit să fie făcută prin negocieri. Și credem că aceste negocieri presupun o bunăvoință de ambele părți, o bunăvoință în care ambele părți trebuie să înțeleagă că sunt momente în care lucruri care par ciudate, un guvern PNL-UDMR, chiar PD, un guvern susținut de PSD pare un lucru ciudat. Dar, PSD-ul, în momentul de față, în urma alegerilor din 2004, are un număr impresionant de mare de parlamentari și de lucrul acesta trebuie, evident, să se țină cont.

Credem, în același timp, că PSD-ul, care are un număr impresionant de parlamentari în urma alegerilor din 2004, trebuie să înțeleagă dificultățile pe care le are actualul guvern în a accepta o formulă deloc simplă, de sprijin de tipul acesta. Dar, asta nu înseamnă că lucrurile trebuie rezolvate prin discontinuități și că ele trebuie rezolvate prin dialog. Și cred că aici cei care spun că toate forțele parlamentare ar trebui să participe la acest dialog au dreptate.

Am făcut specificarea aceasta, pentru că moțiunea de astăzi vine într-un moment diferit, chiar dacă seamănă cu moțiunile pe care le-am văzut în cei 11 ani de până acum, cam toate semănau între ele, pentru că întotdeauna Opoziția va critica într-un mod destul de similar Puterea, oricare ar fi Opoziția și oricare ar fi Puterea la un moment dat, ea vine într-un moment în care, într-adevăr, există o problemă reală, legată de cine asigură și cum asigură majoritatea parlamentară care sprijină Guvernul.

Nu vom vota moțiunea, dar, în același timp, credem că este foarte important ca ea, ca acest moment să deschidă calea unui dialog rapid de clarificare a felului în care Guvernul va fi sprijinit în intervalul de timp rămas până la alegeri, adică în următorul an.

Am auzit tot felul de speculații astăzi, legate de felul în care colegii noștri vor vota sau nu vor vota. Nu știu dacă este nevoie să facem asemenea demonstrații, dar unii dintre colegii mei mi-au spus și am să vă rog de aceea, pentru că ei au și plecat, să considerați grupul nostru parlamentar prezent, că ei participă la dezbateri, dar nu vor participa la vot, tocmai ca să nu mai existe niciun fel de dubii. Nu toți colegii vor face lucrul acesta, numai cei care s-au simțit extrem de lezați de toate aceste discuții "de hol". Unii vom rămâne în sală, unii chiar vor vota împotriva moțiunii, adică cu bila albă în urna neagră și cu bila neagră în urna albă, dar asta nu înseamnă că nu ne simțim jigniți de faptul că un grup, care poate a fost cel mai consecvent de până acum în Parlament care, în momentul în care a decis să facă parte dintr-o alianță sau din alta, s-a ținut de cuvânt până la sfârșit, că un asemenea grup poate fi considerat, chiar și pentru o zi, duplicitar. (Aplauze)

Vă mulțumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc foarte mult, domnule deputat. Ați epuizat timpul alocat grupului dumneavoastră.

Din partea parlamentarilor independenți, domnul deputat Cristian Boureanu.

Domnul Cristian Boureanu:

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi,

Sunt multe lucruri care ne separă de Partidul Social Democrat, ca doctrină, viziune și motivații. Însă asupra unui singur lucru suntem de acord: Guvernul Tăriceanu trebuie să plece. Trebuie să plece, pentru că acesta este singurul mod de a pune capăt crizei politice actuale, înainte să compromită complet, iremediabil dezvoltarea internă a României, imaginea de partener credibil în exterior și încrederea populației în clasa politică, atâta cât a mai rămas.

Oamenii care se uită la noi în acest moment, nu mai cred în politică, nu mai cred în politicieni, nu mai cred în politicile guvernamentale. Ca efect, nu le mai pasă când acestea lipsesc și executivul guvernează după ureche. Acestor oameni care ne-au votat, pe toți cei de aici, de la stânga la dreapta, le datorăm cu toții altceva. Le datorăm un guvern cu o majoritate stabilă și un Parlament unde dezbaterile au loc în jurul unor proiecte și nu în jurul unor persoane.

Nu mai putem să continuăm astfel, cu un legislativ care nu mai legiferează, cu un guvern care nu mai poate guverna și cu scandaluri care nu se mai sfârșesc. Toate acestea au dus la discreditarea clasei politice, în ansamblul ei, dincolo de cel mai jos prag posibil.

Cabinetul Tăriceanu trebuie să plece pentru că nu are majoritate parlamentară, nu are lege de funcționare și nu are susținere populară. Este ca un acrobat pe sârmă căruia i s-au luat pe rând plasa de siguranță, prăjina pentru echilibru și nu în ultimul rând, sârma.

Cabinetul Tăriceanu nu mai are nici o justificare pentru a rămâne în funcție. Dar, mai ales, cabinetul Tăriceanu trebuie să plece pentru că a uitat toate angajamentele pe care și le-a luat față de populație în primul rând și față de propriul electorat, în al doilea rând.

În locul garantării proprietății, asistăm la întârzierea nejustificată până în ultimul an de mandat a restituirii proprietăților. În locul luptei cu corupția și corupții, actualul Guvern și-a trecut în program lupta cu D.N.A. și procurorii anticorupție. Transparența decizională a fost înlocuită cu camuflajul, mai ales când vine vorba despre cheltuirea banului public.

Interesul public a fost înlocuit cu interesele private și de grup. Politicile guvernamentale au fost înlocuite cu tactici pentru menținerea cu orice preț la putere, iar prostituția politică a devenit punct distinct în programul de guvernare.

În relația cu Uniunea Europeană, cabinetul Tăriceanu avea două lucruri simple de făcut: să gestioneze absorbția fondurilor comunitare și să organizeze alegeri pentru Parlamentul European. Este repetent la ambele capitole. Ca urmare, România este lipsită de posibilitățile de dezvoltare pe bani europeni și este lipsită de credibilitate și are puțin de spus în privința politicilor Uniunii Europene.

Reforma clasei politice a fost uitată. Votul uninominal a fost amânat, negociat, târguit și îngropat în sertarele comisiei conduse de P.N.L. Legea Lustrației a devenit din prilej de curățenia clasei politice, armă de răzbunare împotriva adversarilor grupării Tăriceanu. Și azi zace prin sertarele Parlamentului ca să poată fi modificată și negociată după cum se schimbă alianțele P.N.L.-ului.

Guvernul Tăriceanu a reușit să compromită grav ideea reînnoirii clasei politice și a promovării tinerilor. Servilismul, incompetența și lipsa susținerii populare au devenit calități obligatorii în C.V.-urile membrilor acestui Executiv. Miniștrii reformatori ai dreptei, Gheorghe Flutur, Vasile Blaga, Monica Macovei, Mihai Răzvan Ungureanu, au fost eliminați pe rând de marionetele grupării Tăriceanu. Lipsa de viziune în politica externă, educație, justiție, administrație și agricultură afectează grav dezvoltarea României ca stat european și au înlocuit proiectele miniștrilor reformatori. De aceea, Guvernul Tăriceanu trebuie să plece.

Doamnelor și domnilor,

Avem un Guvern care se agață de putere ca iedera de zid. Le recomand totuși, domnilor Hașotti și colegilor domniei sale să se abțină de la insultele la care îi mână disperarea. Domnul Stolojan și domnul Traian Băsescu au trecut peste antipatiile personale. Lucrul s-a dovedit în beneficiul României și al românilor. Din păcate, de fapt au beneficiat și politicieni lingușitori de teapa lui Puiu Hașotti.

Acest Guvern nu reprezintă dreapta. deși se împăunează cu programe de dreapta scrise de alții, acest Executiv a reușit în șapte luni să compromită traiectoria europeană pe care se înscrisese România după alegerile din 2004. a compromis, totodată, și imaginea dreptei în România, care este asociată cu actele sale de guvernare.

Dreapta pentru dânșii este un cuvânt pe care și-l amintesc numai la ocazii festive. Ca liberal, cu 17 ani vechime, vă pot spune că Guvernul Tăriceanu a schimbat deviza Brătienilor "prin noi înșine", cu deviza "pentru noi înșine".

Acest Guvern al compromisului despre care aproape toți vorbitorii au spus astăzi că este slab, corupt, acest Guvern trebuie să plece. A venit momentul ca politicienii să-și ia rolurile în serios. Cine vrea să muncească în Opoziție, să stea în Opoziție, iar cine vrea să vină la putere, să-și asume deschis și public această responsabilitate. Fuga de răspundere este promovată de unele partide astăzi.

Domnilor, răspundem pentru voturile noastre. Abținerea nu este o soluție. Dacă noi ne abținem astăzi de la vot, s-ar putea și cetățenii să se abțină de la vot când îi vom chema la alegeri peste un an sau mai mulți.

P.L.D. va vota pentru căderea acestui Executiv care a transformat schimburile de parteneri politici, înșelătoria și contrabanda cu voturi în principalele motoare ale guvernării.

Credem că toate partidele care se declară în prezent de Opoziție ar trebui să procedeze la fel. Dar până la urmă, fiecare actor politic își asumă propriul rol. Dacă acesta este altul decât cel primit de a electorat prin vot, fiecare partid va da socoteală în fața propriilor alegători. (Aplauze)

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumim, domnule deputat.

Invit la tribună reprezentantul grupurilor parlamentare ale Partidului Social Democrat, domnul senator Mircea Dan Popescu.

Aveți cuvântul, domnule senator.

Domnul Mircea Dan Popescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule prim-ministru,

Stimați colegi,

Distinși invitați,

Ca reprezentant al Partidului Social Democrat, sunt nevoit să exprim aici îngrijorarea profundă a electoratului de stânga din România în legătură cu evoluția și perspectivele situației economice și sociale a țării. Pentru a păstra însă nota constructivă a moțiunii de cenzură, pe lângă criticele de fond cu privire la conținutul și consecințele negative ale politicilor de dreapta asupra majorității populației, voi formula și câteva propuneri. Aceasta, în speranța unui dialog de substanță și a unor eventuale soluții menite să ofere normalitate și predictibilitate societății românești.

O primă critică de fond vizează modul în care este percepută modernizarea și dezvoltarea țării. Deși modernizarea și dezvoltarea țării reprezintă cel puțin declarativ unul din obiectivele importante ale actualei guvernări, în realitate, lucrurile stau cu totul altfel. De aici încep însă și deosebirile esențiale dintre noi. În timp ce Partidul Social Democrat concepe modernizarea și dezvoltarea economiei românești ca mijloc pentru atingerea principalului său obiectiv politic, și anume bunăstarea majorității populației, dreapta politică, dimpotrivă, face din modernizarea și dezvoltarea țării un scop în sine, lăsând prosperitatea populației pentru un moment ulterior nedefinit.

Din această cauză, ea și reduce dezvoltarea la simpla creștere economică, neglijând cu bună știință conceptul modern de dezvoltare. Acesta presupune deopotrivă și construcția infrastructurii fizice, dar și a celei instituționale și ameliorarea condițiilor de mediu, dar și creșterea calității educației, a cercetării, a sănătății, a ocupării forței de muncă, a nivelului de trai, precum și a standardelor de viață în general.

Priviți, vă rog, stimați colegi, din această perspectivă realitatea ultimilor trei ani din România și veți înțelege mai bine de ce nu s-a construit nici un kilometru de autostradă, de ce nu s-au construit școli, grădinițe, creșe, spitale, biblioteci, case de cultură, săli de sport, locuințe sociale, cămine pentru persoanele de vârsta a treia. De ce nu se fac canalizări, nu se introduce apă curentă, gaze, de ce ne inundă gunoaiele, de ce crește poluarea, de ce scade calitatea serviciilor publice, de ce abia două persoane din 100 beneficiază de formare profesională continuă.

Toate aceste lucruri nu aveau cum să se întâmple atâta timp cât orientarea economiei nu vizează prosperitatea majorității populației, iar dezvoltarea este limitată la înregistrarea statistică a creșterii economice.

Motivele de îngrijorare nu se opresc însă aici. Privatizarea și restructurarea economiei românești nu au adus cu sine și necesara eficientizare a acesteia. Ele nu au consacrat, din păcate, un rol nou economic și social al industriei și agriculturii, ci au modificat doar mecanismele și instituțiile transferului de resurse dinspre societate spre exterior.

Capitalul străin, stimați colegi, nu s-a grăbit nici el să finanțeze construirea de obiective economice de natură să genereze creșterea producției interne de bunuri și servicii, sporirea considerabilă a numărului de locuri de muncă și, în final, să conducă în acest fel la reducerea decalajelor față de țările Uniunii Europene, ci s-a orientat mai degrabă spre finanțarea consumului populației și al administrației.

Iată de ce și calificăm drept nesustenabilă creșterea economică din ultimii ani. Dacă la toate acestea adăugăm și incapacitatea de a absorbi fondurile europene, aveți imaginea, stimați colegi, a stării actuale a economiei românești.

În ceea ce ne privește, ne-am convins că piața, prin ea însăși, nu conduce la eficiență economică. Problema este dacă statul poate îmbunătăți situația, iar noi considerăm că acest lucru este posibil.

Așadar, soluția pe care o supunem atenției la nivel de principiu, o reprezintă încercarea de revalorizare a sectorului public din economia românească. Considerăm că aceasta este una din resursele de care dispunem pentru a găsi soluții noi în stare să răspundă obiectivelor noastre: dezvoltare sustenabilă sau dezvoltare durabilă, locuri de muncă mai multe și mai bune, incluziune socială.

În plus, avantajul de a putea finanța cercetarea științifică și inovarea tehnologică, atât de necesară într-o economie a cunoașterii, nu ni se pare de loc de neglijat.

Toate acestea sunt chestiuni de fond asupra cărora noi considerăm că trebuie să discutăm acum și aici și nu mai târziu, iar una din rațiunile moțiunii de cenzură a fost tocmai aceasta, o dezbatere serioasă în Parlamentul României asupra unei strategii de dezvoltare viitoare a țării.

O a doua critică de fond privește domeniul social. Și aici sau mai ales aici, în această materie, deosebirile dintre noi sunt esențiale, în timp ce dreapta pune accent pe creșterea economică, eficiență și competitivitate, stânga politică subordonează aceste lucruri prosperității populației, echilibrând relația prin sublinierea importanței securității sociale, echității și a egalității de șanse.

Pentru noi, ca social-democrați, este la fel de importantă și dezvoltarea, respectiv creșterea bogăției țării, dar și distribuirea acestei bogății în societate, astfel încât ea să conducă la prosperitatea majorității cetățenilor.

Ce ne demonstrează însă realitatea ultimilor trei ani din acest punct de vedere? Dreapta politică a acționat ca și cum principalul său obiectiv a fost nu creșterea și modernizarea economiei, ci dimpotrivă îmbogățirea celor bogați și sărăcirea celor săraci. Capitalismul românesc în loc să producă resursele necesare dezvoltării, nu numai că a absorbit și bruma de resurse din societate, dar le-a mai și distribuit de o manieră vădit inechitabilă, respectiv în folosul unei minorități privilegiate și în detrimentul majorității populației.

Câteva cifre diferite de cele prezentate aici de domnul prim-ministru ne stau la îndemână. În anul 2005, cei mai bogați 8% dintre români dețineau mai multe venituri decât 35% din totalul populației. În 2006, aceiași 8% cei mai bogați dețineau mai multe venituri decât aproximativ 45% din totalul populației. Deci, observați o creștere de la 35% la 45% în interval de un an.

Veniturile din salarii au fost în anul 2005 pentru cei mai săraci 10% din populația țării, de 88 de ori mai mici decât veniturile salariale ale celor mai bogați 10%. În 2006, această diferență a crescut de la 88 la 96 de ori. Veniturile și consumul celor din mediul urban au fost în 2004 cu 15,7 mai mari decât în rural.

Diferența a crescut la 30% în anul 2005 și respectiv 38,5% în anul 2006. în 2005, diferența între veniturile celor din regiunea București-Ilfov și regiunea de nord-est a țării a fost în medie pe o gospodărie de 39,7%. Ea a crescut la 46,5% în anul 2006.

În sfârșit, o ultimă serie de date, poate cele mai relevante: veniturile și consumul celor mai săraci 20% din populație au scăzut de la 11,24% din produsul intern brut în 2004, la numai 10,66% în 2005 și, respectiv, 10,10% în 2006, în timp ce veniturile și consumul celor mai bogați 20% din populație au crescut de la 36,6% din p.i.b. în 2004, la 37,32% în 2005, și respectiv 38% în 2006.

Tendințele se mențin și pentru anul 2007 și este firesc să fie așa, pentru că acesta este mecanismul și, practic, aceasta este consecința distribuției făcute de piață. Aceste cifre exprimă o polarizare într-un ritm extrem de accelerat a societății românești, între cei săraci și foarte săraci, pe de o parte, și cei bogați și foarte bogați, pe de alta, între rural și urban, ca și între diferitele regiuni ale țării.

În ceea ce ne privește, Partidul Social Democrat nu poate fi de acord cu asemenea distribuție a bogăției în România. De aici și sublinierea noastră pentru utilitatea și importanța politicilor sociale, a căror principală menire este tocmai aceasta: echilibrarea inegalităților prin redistribuirea veniturilor.

Iată de ce este nevoie de politici sociale mai bune și mai eficiente și nicidecum de o reducere a acestora, așa cum procedează dreapta. Ce propunem?

Este clar că piața, ca sistem principal de distribuție a veniturilor și consumului, va polariza în continuare societatea. Propunem, deci, dublarea acestui sistem cu un sistem de redistribuție după nevoie, a cărui principală menire ar fi tocmai tendința de a atenua discrepanțele în ceea privește veniturile și consumul populației. Cum se poate face practic acest lucru? Tocmai printr-un set coerent de politici publice sociale, salariale, financiare, prin programe și măsuri la nivel central și local ce-și propun un asemenea rezultat.

O a doua componentă a soluției noastre o reprezintă redistribuirea șanselor de a accede la bogăție și prosperitate, prin garantarea accesului egal la educație, sănătate, cultură, formare profesională continuă.

Iată de ce avem nevoie, stimați colegi, încă o dată de implicarea statului și în acest domeniu, căci toate acestea nu sânt altceva în concepția noastră decât obligații esențiale ale statului român.

În sfârșit, o a treia critică de fond se referă la faptul că România a devenit nu numai o economie de piață, dar, în egală măsură, ea tinde, stimați colegi, să devină tot mai mult și o societate de piață. Ce înseamnă acest lucru? Aceasta înseamnă că regulile din economie nu se limitează numai la acest domeniu, ci ele tind din ce în ce mai mult să guverneze și societatea. Or, împotriva unei asemenea tendințe suntem obligați să luptăm cu toții, căci goana după profit și competiția acerbă sau fără scrupule nu trebuie să afecteze protecția socială, drepturile salariaților, accesul egal la serviciile publice de bază, nu trebuie să încline balanța în favoarea capitalului.

Ele nu trebuie să conducă la marginalizare și excluziune socială, la discriminare, la clientelism, ele nu trebuie să exacerbeze individualismul, exclusivismul, lupta între generații, înstrăinarea. Ele nu trebuie să diminueze respectul pentru demnitatea umană, pentru muncă, pentru persoanele de vârsta a treia, pentru competență, pentru reguli clare și transparente de promovare în societate.

Or, toate acestea se întâmplă, stimați colegi, sub privirile îngăduitoare ale puterii de dreapta din România și în detrimentul modelului, nu neapărat social-democrat, dar european, bazat pe solidaritate, echitate, coeziune socială, justiție socială, incluziune, spirit comunitar, dialog și parteneriat social, co-responsabilitate.

Propunerea noastră vizează, deci, promovarea unui model inclusiv de societate în care nimeni nu este lăsat în urmă sau în afară. Suntem profund preocupați în același timp de modul cum statul român înțelege să-și protejeze cetățenii în fața noilor visuri sociale proprii secolului XXI. Schimbările climatice, inundațiile, alunecările de teren, seceta, îmbătrânirea populației, schimbările tehnologice, problemele energetice, polarizarea societății, sunt doar câteva dintre problemele cu care ne confruntăm și la care statul român este dator să dea răspuns.

Spun aceasta pentru că sunt convins că soluțiile nu pot fi individuale în fața unor probleme care reclamă solidaritate și instrumente colective de soluționat. Răspunsurile însă nu vin sau dacă ele vin, ele sunt în detrimentul cetățeanului obișnuit al acestei țări. De aici și teama de noi așa-zis reforme. Confuzia, nesiguranța și lipsa de speranță pentru foarte mulți dintre oamenii de stânga din România. unde este statul social pentru care mulți dintre noi au militat? De ce statul român a abdicat de la obligațiile sala firești?

Convingerea noastră, a social-democraților, este că avem nevoie de un stat social activ, care să-și asume funcții și responsabilități noi, specifice acestui secol. Iată propunerea noastră și asupra căreia vă invităm să reflectați.

Domnule prim-ministru,

Stimați colegi,

Am ținut să punem în discuția Parlamentului țării toate aceste lucruri acum și nu mai târziu, pentru simplul motiv că noi considerăm că acesta este ultimul moment în care mai putem opta pentru modelul de capitalism pe care îl dorim în România. de esența economiei și a politicii, stimați colegi, este tocmai alegerea, faptul că există alternative între care putem opta. Nu avem doar o singură formă bună de capitalism, sau o singură formă bună de a conduce economia. Dimpotrivă, există forme alternative ale economiei de piață, există forme alternative de capitalism.

Propunerea noastră vizează, așadar, un alt fel de capitalism. Un capitalism care să își asume mai multe responsabilități sociale și care să nu mai facă din maximizarea cu orice preț a profitului singura sa preocupare. Vă propunem, cu alte cuvinte, o restructurare a modelului economic și social românesc, restructurare pe care avem obligația, spunem noi, să o facem acum, împreună cu cetățenii acestei țări și din perspectiva intereselor lor.

Acesta a fost, stimați colegi, sensul moțiunii de cenzură. Sunt lucruri pe care și în care noi credem, alături de câteva milioane de cetățeni români. sunt lucruri serioase și care meritau, în opinia noastră, să fie aduse în dezbaterea acestui înalt for democrat. Vă rugăm să reflectați și să decideți în consecință.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc foarte mult, domnule senator.

Ați consumat 16 minute din timpul partidului.

Din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Național Liberal, domnul deputat Domnul George Crin Laurențiu Antonescu.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:

Domnilor președinți,

Domnilor colegi,

Am în memorie un pasaj din moțiune care în lectura colegului nostru, maestrul Cristian Diaconescu, e și mai relevant, și care e și adevărat. Acolo se plânge domnia sa și se plâng și semnatarii că în viața politică românească, în Parlament, România în ansamblu, nu s-a arătat, din păcate, la capătul unui an de apartenență completă și oficială la Uniunea Europeană, capabilă să dezbată, să propună și să adopte decizii. Și, într-adevăr, acesta este pesemne lucrul cel mai trist pe care la aproape un an de viață în Uniunea Europeană îl putem constata.

Din păcate, îi spun, cu tot respectul și cu toată simpatia, colegului meu că, de pildă, și ceea ce facem astăzi contribuie la menținerea noastră într-un soi de provincialism, contribuie la a dezvolta viața politică internă ca pe o succesiune de episoade ale unei telenovele de consum intern. Așa e. Din păcate, n-am găsit nici în spațiul public destinat politicii și dezbaterea despre politică, nici în Parlament, nici timp, nici motivație, nici mijloace, pesemne, să discutăm, să dezbatem, să rezolvăm temele mari ale României europene. Textul și contextul moțiunii, nu moțiunea în sine, ca act perfect democratic, ne mențin, din păcate, așa cum ne mențin și motivațiile ei reale, în această stare.

Eu nu am obiceiul și nici priceperea de a-mi lăuda cu sârguință Guvernul, chiar dacă nimeni nu m-a chemat în zorii zilei de joi la partid să mă dea afară. Și am să spun din capul locului că, în opinia mea, cel mai bun lucru pe care acest Guvern l-a făcut până acum a fost să încurce cel mai puțin dintre toate guvernele de după `90, să încurce cel mai puțin România în dezvoltarea ei. E aici un sens al liberalismului care e mai puțin înțeles uneori și în orice caz mai puțin invocat de partizanii și practicanții eternei retorici a stângii care merge ceas stânga asta atunci când e în opoziție și are mari dificultăți atunci când este la putere.

România nu e un paradis, stimați colegi, o știm cu toții, sunt foarte multe lucruri care merg în continuare prost în România. mare parte din ele sunt imputabile clasei politice în general, administrației, guvernanților, chiar și celor actuali. Dar există un mers înainte al României, există un mai bine al României, care se petrece și probabil nu în primul rând datorită guvernanților despre care nu vrem să vorbim, de care nu voim să luăm act și despre ameliorarea căruia nu vrem să discutăm.

Ce s-a întâmplat încă o dată astăzi pornind de la textul moțiunii de cenzură? Un șir de lamentații. Cu părere de rău o spun, de demagogii. E un ton de apocalipsă și în această demagogie. O spun cu tot respectul pentru Partidul Social Democrat, pentru semnatarii moțiunii, pentru președintele Partidului Social Democrat. Din titlul "O mie de zile de haos". România n-a fost în haos! România are mai multă ordine decât oricând. Jaf, incompetență, dezastru. "A sosit clipa, nu se mai poate așa, să facem un nou început."

Domnilor, de când ne știm tot facem un nou început. Cu fiecare guvernare, cu fiecare remaniere, cu fiecare nouă combinație, cu fiecare discuție de sâmbătă seara sau luni dimineața pe la diferite palate. Vă invit cu toată prețuirea să încercăm să și continuăm câte ceva, fără ca prin asta să vreau să spun că opera Guvernului Tăriceanu II, ca a și a Guvernului Tăriceanu I este perfectă și sclipește în soare. Este, dincolo de ceea ce primul ministru a prezentat aici, cu date foarte exacte, e totuși greu să nu remarcăm că viața politică, de cel puțin doi ani încoace, se prezintă în felul următor: un Guvern care, cu destule stângăcii, cu puțină strălucire, cu oarecare metodă, cu multă determinare însă, încearcă să răspundă responsabilității asumate, și anume procesul de integrare a României în Uniunea Europeană după aderarea ei formală, pentru că asta e problema, aproape singura, mare, politica României și de cealaltă parte factori politici în frunte, evident, cu jucătorul principal, președintele Băsescu, care se întrec în a pune capăt activității acestui Guvern sau în a-l decredibiliza sau a-l încurca să facă ceea ce totuși el în numele și în interesul României are de făcut.

Știm cu toții, de fapt, și n-are rost să ne dăm după deget, că această moțiune, pe care încă o dată, ca mijloc democratic o respect, ca și pe semnatarii ei, s-a născut din alte motive decât acelea că electoratul oropsit al României geme distrus sub apăsarea Guvernului Tăriceanu.

Invocați sondajele fiecare atunci când vă convine, și le invocăm fiecare atunci când ne convine, dar nu vrem să luăm în seamă faptul că pentru prima oară după 1990, în toate sondajele, o majoritate din ce în ce mai însemnată a cetățenilor români răspund că ei consideră că România se îndreaptă într-o direcție bună, că ea face progrese, chiar dacă, desigur, nu toți aceștia sunt partizani ai Guvernului Tăriceanu sau ai politicianului Călin Popescu-Tăriceanu.

Este o moțiune care în mod normal este greu de votat. Este greu de votat pentru cei din Partidul Democrat, pentru că, așa cum vedeți, moțiunea face foarte sever procesul unui program politic, pe care și Partidul Democrat l-a asumat, procesul unei guvernări de 1.000 de zile, în care vreo 720 - 730 Partidul Democrat a fost parte la guvernare ș.a.m.d.

Probabil că parlamentarii Partidului Democrat, cu notabile excepții, care au și fost făcute publice, și pe care le salut în numele demnității și libertății de conștiință, vor vota această moțiune de cenzură. Nu-i de mirare! Nu-i de mirare la un partid care, în 24 de ore, a trecut de la Internaționala Socialistă la Creștin-Democrație, populism ș.a.m.d. Este o problemă a Partidului Democrat.

Este greu de votat și pentru Partidul Social Democrat care, în aprilie, dădea votul de încredere acestui guvern, cu acest program, după "720 de zile de blestemății", și nu-mi dau seama ce a făcut atât de rău "odiosul Guvern Tăriceanu II" pe timpul verii! Pentru că, în toată această perioadă, Guvernul n-a făcut, - poate n-a făcut foarte bine ce era în program sau suficient -, dar n-a făcut nimic în afara programului cu care a fost învestit.

Ce măsură practică de stânga sau de dreapta de interes național a încercat să promoveze Partidul Social Democrat, din opoziție, și n-a avut dialog cu Guvernul, în legătură cu aceea?

Eu cunosc una singură, și ea s-a realizat.

În fond, stimați colegi, să nu ne mai dăm după deget. Avem de votat azi nu pentru sau împotriva Guvernului Tăriceanu. Avem de votat astăzi pentru menținerea Guvernului Tăriceanu cu programul său, și cu perspectiva unei dezbateri politice și eventual unei perfecționări sau ameliorări a activității guvernamentale, inclusiv prin discutarea, și de ce nu, aplicarea unor proiecte rezonabile naționale, propuse de Opoziție, între interesul, adică, al României și societății românești, și interesul lui Traian Băsescu.

Să nu ne ascundem după deget. Știm toți că între aceste lucruri avem de ales. N-am avut și n-am văzut niciun fel de alternativă după o eventuală trecere a moțiunii, și știm cu toții că din acel moment nu, "în cotloanele Parlamentului", se va mai face Guvernul sau politica României, ci la Cotroceni.

Formula cu "cotloanele Parlamentului", folosită ieri de președintele României, cred că nu mai merită comentată. Domnia sa este pe axa Washington-Londra-Cotroceni, și aș fi foarte curios să-mi spună ce președinte american a vorbit vreodată în fața americanilor despre "cotloanele Capitoliului", "cotloanele Congresului" sau "Senatului", sau ce prim-ministru britanic sau ce suveran britanic.

Părerea președintelui despre Parlament este clară.

Dar eu folosesc acest prilej pentru a-i spune cu încăpățânare, încă o dată, ca unul dintre cei 322 incurabili, că da, în cotloanele Parlamentului se fac și se vor face guvernele României; că Olteanu și Hrebengiuc, cum zice domnia sa, sunt întâmplător președintele Camerei și liderul celui mai mare grup parlamentar din Cameră; și pe axa Washington-Londra-și împrejurimi, cam așa se fac guvernele.

Dacă moțiunea de cenzură trece, Călin Popescu-Tăriceanu și Guvernul său, noi - ca Partid Național Liberal - trecem în Opoziție. Rămân niște lucruri în urma noastră, niște lucruri pe care nu le poate nimeni lua, și ele sunt: finalizarea procesului de aderare la Uniunea Europeană; măsurile dificile și elementare de prima linie, pe care le-am luat pentru a consolida integrarea; faptul că am avut o creștere economică fără precedent; faptul că veniturile, chiar dacă la multe categorii sociale insuficiente încă, au crescut într-o manieră fără precedent; și, în fine, chiar și faptul că sub acest guvern atât de blamat, liberal, pentru prima dată pensiile diferitelor categorii de pensionari au crescut în mod simțitor.

Noi trecem în Opoziție și avem aceste lucruri despre care putem vorbi și cu care putem face înainte politică în România.

Președintele Traian Băsescu dă fuga într-o piață publică, la alegere, probabil că în Piața Universității nu, unde "raportează românilor" nu cu câți șefi de state din Uniunea Europeană s-a întâlnit în ultimul an, ci marele succes al mandatului său: "L-am doborât pe Tăriceanu".

Partidul Social Democrat rămâne să vadă ce înseamnă uniune națională în filozofia domnului președinte Traian Băsescu, iar mai departe, lucrurile sunt rezolvate de către celelalte instituții și servicii ale statului. (Râsete)

Dacă moțiunea de cenzură nu trece, soarta Guvernului Tăriceanu este mai grea. Pentru că, într-adevăr, dacă astăzi, ceea ce sper, moțiunea va pica, însoțesc susținerea cea mai fermă a grupului nostru față de Guvernul Tăriceanu, cu recomandarea de a înțelege că votul împotriva moțiunii va fi azi votul pentru apărarea, în ultimă instanță, a regimului parlamentar și democratic din România, pentru ceea ce este bine în mersul din ultimii ani ai României, și că mai departe calea găsirii dialogului prin negociere, prin consultare cu partidele parlamentare, în legătură cu temele cu adevărat de interes național, și care pot face uniune națională, este deschisă și pe această cale principala responsabilitate rămâne guvernului pe care astăzi, sper, prin votul nostru, să-l menținem.

Vă mulțumesc. (Aplauze puternice).

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc foarte mult, domnule deputat.

Pentru grupurile liberale au rămas cinci minute.

Din partea Grupurilor parlamentare ale Uniunii Democrate Maghiare din România, domnul deputat Marton Arpad.

Consult și colegii de la Partidul Democrat, dacă mai există intervenții? Nu.

Domnul Marton Arpad-Francisc:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Această moțiune oglindește o clară viziune de stânga, criticând însăși valorile doctrinare pe care se întemeiază programul de guvernare de dreapta.

Nu urmărește partie-pris-uri politice, criticând toți actorii politici pe care-i face răspunzători de ceea ce s-a întâmplat în cele 1.000 de zile.

Nu este îngăduitoare, de exemplu, nici cu președintele României și nici cu foștii miniștri P.D. și P.L.D., deși tocmai de la reprezentanții acestor partide așteaptă semnatarii moțiunii un vot favorabil.

În ceea ce privește modul cum a propus, Parlamentului, președintele ales al României, ca prim-ministru pe domnul Tăriceanu, este o dispută de ordin constituțional. Vizează, deci, revizuirea Constituției, și nu activitatea Guvernului. Ca atare, nici nu mă voi referi la ea.

În ceea ce privește problemele doctrinare, moțiunea atacă corect faptul că actuala guvernare de dreapta dorește un stat slab, absent din viața economică și socială a țării, bazându-se doar pe așa-zisele virtuți reglatoare ale pieței.

Totodată, deplânge restituirea in integrum a averilor. Ambele susțineri sunt adevărate, da, actualul guvern de dreapta, programul acestuia se bazează pe ideologia statului minimal și garantarea proprietății, inclusiv prin restitutio in integrum.

Este normal, din punct de vedere doctrinar, ca un partid de stânga să nu fie de acord cu aceasta. Dacă, însă, este normal ca P.S.D.-ul să atace aceste opțiuni, tot atât de normal este ca noi, o formațiune politică consecvent de centru-dreapta, care din 1990 avem scris în programul nostru aceste valori, atacate de moțiune, să nu fim de acord cu opțiunea stângii.

Moțiunea vorbește despre ineficiența Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură. Acest element a mai fost preluat într-o altă moțiune simplă, prin care vina pentru aceasta o poartă fostul ministru de atunci, Gheorghe Flutur. Nu vreau să comentez, pentru că domnul Flutur nu mai este ministru.

Moțiunea critică și activitatea fostului ministru al justiției, doamna Monica Macovei, răspunzătoare, într-adevăr, de toate acele elemente de ordin legislativ și administrativ de care este acuzată în moțiune.

Față de aceasta, U.D.M.R.-ul a avut întotdeauna o împotrivire clară, atât în interiorul Guvernului, cât și de la această tribună, neputând să acceptăm soluții care încălcau drepturile omului, statul de drept, separația puterilor în stat și independența justiției.

Câteodată, în această luptă, am fost lăsați singuri, apărând în fața opiniei publice singurii dușmani ai soluțiilor "salvatoare" propuse de doamna ministru pentru eradicarea corupției sau o nouă justiție în țară. Trebuie să constat, însă, că doamna Monica Macovei nu mai este ministru, și deocamdată încercările, într-adevăr, timide, și de ce să nu recunosc, nu întotdeauna inspirate, ale actualului ministru, n-au reușit să rezolve, încă, problemele create de viziunea comunist-totalitară a ex-procuroarei Macovei.

Eu, însă, cred că trebuie să-i dăm acestui nou ministru o mână de ajutor, noi, cu toții, Legislativul, în acest demers, să avem în sfârșit un Cod penal, o procedură penală al unui stat de drept modern și o justiție, într-adevăr, independentă de acțiunile politice.

Da, sunt probleme și în învățământ și în sănătate. Trebuie să menționez, însă, că în acești ani au fost cheltuiți bani mult mai mulți în aceste două sectoare decât în anii premergători. Eficiența folosirii acestor bani, însă, într-adevăr mai lasă de dorit. Dar, în aceasta, au o parte foarte mare, și o vină, unele autorități locale sau conducători de instituții de învățământ sau sanitare.

Și pentru noi una dintre prioritățile de bază este construirea de autostrăzi. În această perioadă de 11 ani, cât am fost la guvernare sau am susținut un guvern, am făcut demersuri continue pentru a urni din loc mașinăria prin care să se și realizeze aceste autostrăzi. În prima perioadă, ne-am lovit ca de un zid, de un raționament susținut pe atunci de ministrul transporturilor, domnul Traian Băsescu, cum că intensitatea circulației rutiere din România nu necesită construirea de autostrăzi.

După ce, în sfârșit, aceasta a devenit o prioritate și a și început, efectiv, construcția de autostrăzi, a autostrăzii lângă Cluj, s-a schimbat Guvernul, s-a schimbat ministrul, au urmat alți miniștri P.D., care s-au pus de-a curmezișul construirii acestei autostrăzi.

În sfârșit, se pare că totuși a început din nou construcția. Nu cred că schimbarea, din nou, a ministrului, cu unul din P.D., va accelera această construcție. Din contră, sunt convins că ar trebui să existe mari proiecte pe care să existe un consens politic și, indiferent cine vine la guvernare, construcția să fie continuată imediat de unde a fost lăsată de către vechiul guvern sau ministru, fără a revizui din nou și din nou proiectele, căci altfel vom avea începuturi frecvente, dar niciun kilometru de autostradă construit, poate chiar și peste 50 de ani.

Concluzia mea legată de problemele expuse de moțiune este că nu demiterea Guvernului poate să soluționeze cele sesizate în textul acesteia, ci susținerea Guvernului în activitatea sa de a rezolva aceste probleme.

Vă spun sincer, nu prea înțeleg de ce ar fi de acord membrii P.D. sau P.L.D., deci de ce ar vota un text care incriminează destul de dur foștii lor miniștri. Poate că totuși le convine mai bine o doctrină clară de stânga?

După intervenția de ieri seară a domnului președinte Traian Băsescu, nu prea înțeleg nici de ce ar acorda membrii P.S.D. posibilitatea acestuia de a nominaliza, cu aceeași procedură, criticată de moțiune, un candidat pentru funcția de premier din cadrul P.D., pentru un guvern de dreapta: P.D.-P.N.L.-P.L.D. Dar, nu vreau să port grija altora.

Ați auzit deja, noi - Grupul parlamentar al U.D.M.R. - nu putem vota această moțiune, nici din punct de vedere doctrinar și nici din punctul de vedere al viziunii asupra acțiunilor care trebuie să fie făcute în scopul realizării programului de guvernare, din care - de exemplu, descentralizarea abia acum începe.

Vă mulțumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, foarte mult, domnule deputat. Ați epuizat timpul alocat partidului dumneavoastră.

Din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Conservator, are cuvântul domnul deputat Corneliu Ciontu.

Domnule deputat, vă rog, aveți cuvântul.

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnule președinte,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Dacă ar fi să dau un nume acestei moțiuni, aș denumi-o "Moțiunea confiscată". Dar, atenție, parafrazând o veche zicală, cei care au confiscat-o vor doar foloasele. Și, în acest caz, truditorii moțiunii vor rămâne doar cu ponoasele.

În acest context, apare întrebarea: aveți încredere în Traian Băsescu? Dacă răspunsul este da, atunci perioada de agitație, scandaluri politice și incertitudini va continua. Dacă răspunsul este nu, sunt șanse ca, de mâine, viața politică să fie mai puțin tensionată.

Stimați colegi,

Firește, putem lua în serios motivațiile moțiunii pe care o dezbatem astăzi. Putem vorbi despre sănătate, despre protecția socială, despre integrare sau despre creștere economică. Dar știm prea bine că acestea sunt doar eterne pretexte ale luptelor politice.

Dacă vom studia textele moțiunilor de cenzură depuse în ultimii ani, vom descoperi aceleași acuzații privind minusurile din învățământ, agricultură, justiție, sănătate, reformă, corupție.

P.S.D. reproșează azi ceea ce respingea cu argumente în mandatul lui Adrian Năstase; P.D. și P.L.D. înfierează acum ceea ce nu cu mult timp în urmă găseau lăudabil. Aceeași actori, aceleași replici, doar că se schimbă discursul, în funcție de interese.

Dacă ar trebui să rezumăm într-o singură frază pertinența acestei moțiuni, am putea spune așa: fără a fi strălucit ori revoluționar, fără a fi, poate, nici măcar simpatic, acest guvern a reușit în condiții de mare presiune să mențină stabilitatea și un ritm corect de creștere.

Ca și Guvernul Năstase, cu toate neajunsurile sale, acest guvern a făcut pașii necesari înainte. Sigur că mai avem de progresat timp de vreo 50 de ani, pentru a deveni cu adevărat europeni. Sigur că România are lipsuri și întârzieri care pot umple zeci de alte moțiuni. Dar este la fel de sigur că acest guvern, de care, atenție, Partidul Conservator s-a despărțit, a asigurat acele progrese de care România avea nevoie urgent.

Fără a fi pesimist de fel, dați-mi voie să mă întreb și să vă întreb: sunteți siguri că putem pune altceva în loc? Sunteți siguri că nu vom deschide cutia Pandorei? Sunteți siguri că nu vom dezlănțui un soi de cabinet CDR cu miez social-democrat?

Stimați colegi, riscăm astăzi să aruncăm țara în incertitudine, într-un moment de trei ori nefericit.

În primul rând, pentru că suntem, încă, debutanți în Europa. Abia ne-am curățat de beteala aderării și lăsăm România necondusă, acum, în prag de iarnă, încă vreo 3 luni, atât cât vor dura negocierile, care într-un final vor duce spre alegeri anticipate.

În al doilea rând, vin euroalegerile. În loc să avem o campanie normală, vom avea una a incertitudinilor. Și oare cine își va face campanie electorală pe seama instabilității din următoarele luni? Și oare unde, dacă nu în Piața Universității?!

În al treilea rând, avem un buget pe agendă. Un buget foarte important, de care depind evoluții semnificative. Cine va mai avea timp de acest buget?

Totuși, să presupunem că moțiunea de cenzură trece. Ce urmează? Gândiți-vă bine, cunoscând conflictele dintre partidele implicate, orgoliile maladive ale unor lideri politici, chiar credeți că va exista o alternativă reală, care va dura mai mult de o lună? Avem o altă soluție funcțională? Sau amestecăm realitatea cu dorința?

Mai mult decât atât, ce se va întâmpla dacă, după "luptele seculare", cu ghilimelele de rigoare, care vor face posibil un nou guvern, va mai exista măcar un strop de energie pentru munca efectivă, sau toți negociatorii nocturni, după ce vor bea șampania succesului, se vor culca o vreme, epuizați, până la următoarele alegeri.

Partidul Conservator nu va vota moțiunea.

Dacă doriți un motiv care ține chiar de psihologia conservatoare, el este următorul: ne temem de un rău mult mai mare; ne temem de instabilitate, de un război politic fără sens, în care se vor consuma energii inutile.

Noi luptăm, încă, după demisia de onoare a profesorului Dan Voiculescu din Senat, pentru promovarea acelor legi menite să aducă un plus de bani pentru pensionari și pentru sărăci. Luptăm, încă, în fragila stabilitate de astăzi, pentru micșorarea T.V.A.-ului la produsele de bază și pentru prelungirea termenelor de evacuare pentru chiriași. Dar, mâine, în lipsa unui guvern, vom fi târâți și noi în calcule și negocieri pe care nu le dorim.

Domnilor președinți de partide parlamentare,

Dacă aveți un strop de respect pentru parlamentarii dumneavoastră și pentru Constituție, dacă sunteți oameni politici, și nu caporali de batalion disciplinar, lăsați-vă senatorii și deputații să voteze după conștiința lor, nu să facă balet tactil pentru a vă demonstra că sunt supuși și strâns uniți în jurul liderilor.

Abia așa se va afla răspunsul la întrebarea cheie a acestei zile: aveți încredere în Traian Băsescu? Dacă răspunsul este da, votați cu două mâini, și la vedere, moțiunea de cenzură. Dacă răspunsul este nu, dați votul de conștiință și de demnitate. Sper ca rațiunea să învingă!

Vă mulțumesc. (Aplauze).

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat. Ați epuizat timpul alocat partidului dumneavoastră.

Din partea Partidului Social Democrat, domnul deputat Vasile Pușcaș.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

Domnul Vasile Pușcaș:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor colegi,

Sigur că da, am văzut aici foarte multe intervenții care spuneau în esență că unii au grija unora, unii au grija altora, sau n-au grija unora, sau n-au grija altora.

Eu cred că ar trebui să ne gândim să avem grijă de soarta românilor, a cetățenilor români, și ar trebui să ne gândim la România. Și pentru că există foarte multe modalități de a spune cum faci un lucru, dar de fapt în spatele acestuia să nu se ascundă faptele, aș vrea să vă spun următoarea poveste: moțiunea, în conținutul ei, moțiunea de cenzură este într-adevăr centrată pe aspectul economico-social. S-a și văzut aici. S-a văzut că este apreciată orientarea de stânga ș.a.m.d. Am văzut, și domnul prim-ministru, care a venit cu un răspuns centrat pe aspectele economico-sociale pe care le-a produs și pe care crede că le-a creat în rezultat acest guvern.

Aș dori să vă spun, domnilor colegi, că în 12 iulie, la Palatul Victoria, a fost semnat cadrul strategic național de referință 2007 - 2013, împreună cu reprezentanții Comisiei Europene. Vă citez din acest cadru, deci în urmă cu 3 luni, cam așa ceva. Spune așa: "Rămân încă foarte multe probleme care trebuie soluționate și sunt necesare intervenții structurale majore. Și câteva exemple: infrastructura de bază: calitate slabă, ineficiența serviciilor, nivel scăzut al cunoștințelor în domeniul protecției mediului înconjurător, administrare defectuoasă a acestuia, utilizarea ineficientă a resurselor energetice". Un alt domeniu, competitivitatea economică: productivitatea scăzută, ineficiență energetică, spirit antreprenorial insuficient dezvoltat, climat de afaceri dificil ș.a.m.d.

Capitalul uman: capacitate limitată a sistemului de educație și formare profesională continuă, atenție redusă acordată educației și excludere socială, excludere socială masiv.

Un alt domeniu, capacitate administrativă: serviciile publice sunt slab dezvoltate și neprietenoase. Se înșiră, se dezvoltă toate acestea și se arată în final că modul în care capacitatea administrativă funcționează generează un pericol, "de dezvoltare socio-economică a României".

Un alt domeniu, dimensiunea teritorială: disparitățile dintre mediul urban și cel rural sunt mari și în continuă creștere - iar aici, domnul prim-ministru ne-a spus că nu mai există, că este o singură România, nu mai există aceste disparități - ș.a.m.d.

Întrebarea mea este următoarea: dacă acestea au fost concluzii acceptate, semnate de Guvernul României în iulie, la mijlocul lui iulie 2007, și realitățile sunt cele care ne sunt prezentate de domnul prim-ministru, asta înseamnă că, într-adevăr, avem un guvern performant. Aici se întreba cineva: ce s-a întâmplat deosebit în timpul verii?

Păi, în timpul verii, toate aceste realizări care au fost prezentate de domnul prim-ministru, au fost înfăptuite, câtă vreme guvernul, cu semnătură, a acceptat că există această realitate economico-socială.

În ceea ce privește alte elemente: peste 10 zile, o importantă delegație a Guvernului se va deplasa într-o foarte importantă capitală europeană, în care va arăta modul în care România s-a integrat, a realizat această integrare în Uniunea Europeană.

Inițial, m-am gândit să-i fac domnului prim-ministru o prezentare a ceea ce, în respectiva țară, se consideră că este România și cum a intrat România. Dar eu sunt sigur că domnul ministru de externe, acelei delegații îi va prezenta foarte clar ceea ce este acolo.

Dar aș vrea să vă spun, domnilor din banca ministerială și doamnelor și domnilor colegi, că Guvernul va trebui să dea seamă de ceea ce este prevăzut de la art. 32 până la art. 42 din Titlul II al Tratatului de Aderare, pe care, onor' Guvern l-a semnat la Luxemburg, în aprilie 2005. E adevărat că nu mai discutăm despre Tratatul de Aderare, a devenit pentru foarte mulți o piesă de hârtie, de muzeu, și va fi pusă, împreună cu fotografii, în cine știe ce dulapuri vitrinate.

Aș dori să vă spun însă că la aceste articole din Tratat se arată niște riscuri la care poate să acceadă țara numită România dacă nu face anumite lucruri și măsurile care se iau. Și în mod sigur delegația noastră se va întâlni cu aceste întrebări, pentru că domnii din capitalele europene citesc Tratatul de Aderare și ne consideră serioși că acționăm conform Tratatului de Aderare.

Și, atunci, domnule prim ministru, va fi întrebată delegația română dacă la scrisoarea din 20 aprilie 2007, cea în care se spune că peste 150 de piese de acquis, care trebuiau preluate până la sfârșitul lui 2006, nu au fost preluate, ce va răspunde? Eu m-am uitat peste inventarul celor propuse, cum să se recupereze aceste întârzieri, și aș dori să vă spun că, până acum, nu au putut fi nici teoretic recuperate și nici nu vor putea fi recuperate. Aceasta, datorită faptului că, sigur că da, Guvernul este hărțuit politic, probabil. Dar sunt niște elemente cu care vă veți întâlni în acea capitală.

Ați vorbit aici despre capacitatea de absorbție și am fost foarte impresionat, că ați spus de "gradul de absorbție de 90%". Și aș vrea să vă reamintesc, domnule prim ministru, că, în 20 noiembrie 2006, fostul ministru de finanțe, domnul Vlădescu, spunea același lucru: "gradul de absorbție, 90%".

În ceea ce îl privește pe domnul ministru actual de finanțe, la numai 4 luni, zicea că "maximum 100 de milioane vor putea fi absorbite". Ce s-o fi întâmplat? Dânsul nu a făcut altceva, decât să citească estimările care au venit de la Bruxelles și spuneau că România va putea, într-un an de zile, să absoarbă maximum 4% din totalul care ne este alocat în anul acesta. Și, într-adevăr, 4% este aproximativ 100 de milioane.

Dar aș vrea să vă mai spun încă ceva, că în aceeași perioadă statele care au aderat în 2004 au realizat mult mai mult. Și aș vrea să vă mai spun că, în urmă cu 2-3 zile, un responsabil din Guvern pentru probleme europene făcea o declarație foarte interesantă și dați-mi voie să v-o citez: "Anul acesta vom plăti circa 1,1 miliarde de euro. În țară vor putea, subliniez, "vor putea" intra 1,6 miliarde de euro din plățile pe programele Phare". Deci, "pe programele Phare", toată lumea știe că acestea sunt instrumentele de preaderare, care sunt în funcție. Și spune, concluzia: "Deci, am putea fi un stat neprimitor de bani europeni".

Evident, nu mai știm exact ce să credem. În estimările care spun că maxim 4% va putea absorbi România? În ceea ce spune actualul ministru de finanțe, trecutul ministru de finanțe, dumneavoastră, domnule prim ministru? Este foarte greu de aflat adevărul în ceea ce privește aceste chestiuni.

Vroiam să vă mai dau niște date referitoare la momentul 2004-2005, dar, poate, dacă o să-mi permiteți altă dată, o să le transmit colaboratorilor dumneavoastră. Cert este următorul lucru, că în ceea ce privește intrarea noastră în instrumentele financiare 2007-2013, vom aștepta foarte mult, până când le vom accesa. Dar păcatul este că din 2008, așa cum arătam public, se revizuiește acest instrument financiar, deci, bugetul Uniunii Europene, se reordonează prioritățile și se ajustează. Deci, ceea ce noi nu am fost în stare să obținem, să aducem în țară, probabil, se vor duce în țări mai capabile sau mai nevoiașe, cum este Germania, Marea Britanie și alte state.

În ceea ce privește absorbția fondurilor din agricultură, dumneavoastră spuneați că este totul în ordine cu APIA. Domnule prim ministru, iertați-mă, dar actualul ministru de la agricultură, în primăvară, în aprilie, spunea că a venit și a găsit la APIA un dezastru, că a găsit acolo numai neamuri, fete, amante, biciclete, parașute, tot felul de specimene, care, în mod sigur, trebuiau, miraculos, să aducă performanțe până acum. Păi, dacă este vorba de asemenea performanțe, unde sunt ele, câtă vreme România pierde 25%, probabil, din plățile directe? Care, nota bene, s-ar fi adresat producătorilor direcți, nu producătorilor de comisioane, să ne înțelegem. Deci, producătorilor direcți, care sunt nu doar văduviți, sunt aruncați de pe piața României și de pe piața Uniunii Europene.

Domnule prim ministru,

Eu am zis că nu dau crezare neapărat vorbelor rele, dar m-am interesat la trei județe, și vă rog să o faceți și dumneavoastră, la Sibiu, la Dolj și la Botoșani, și o să vedeți că nu este deloc roză situația beneficiarilor care așteaptă de la APIA aceste rezultate. Am luat trei județe, doar ca să acopăr aria, fără niciun partie pris.

Aș vrea să vă mai spun că, din punctul de vedere al capacității instituționale și administrative, realmente, ceea ce s-a putut observa este o mișcare total browniană, care, evident că nu poate să producă eficiență din punctul de vedere al interoperabilității administrative și instituționale cu cea europeană. Iar rezultatele vor fi cât se poate de evidente, când veți constata că încă suntem, la nivel instituțional și administrativ, pe logica preaderării și nicidecum nu s-a intrat în logica aderării.

Vreți o probă? Luați Consiliul Concurenței, care a devenit, dintr-o spaimă, prin 2004, a pieței, în momentul de față, o pisicuță care și-a pierdut nu numai ghearele, dar se pare că și-a pierdut și mirosul, pentru a vedea ce se întâmplă pe piață și din punctul de vedere al reglementării.

Un coleg de al meu, din partea guvernamentală, la începutul lui 2005, îmi spunea, într-un plen al unei Camere, că sunt cinic, datorită faptului că, spuneam: "Dacă actuala administrație (deci, guvernare) va face ceea ce a spus în campania electorală, cu sistemul juridic și cu lupta anticorupție, nu va face altceva decât să întărească corupția, să dezvolte relațiile mafiote în sistemul administrativ și în cel economic!"

Îmi pare rău, nu sunt eu cel care trebuie să o recunosc în momentul de față, domnule prim ministru, un comisar european (și, dacă vreți, vă dau documentul) spunea: "Ultimele evoluții sunt de natură să creeze serioase îngrijorări pentru Comisia Europeană și în special în domeniul justiției". Dacă tot nu interesează ce cred cetățenii români despre justiție, atunci, aceasta este percepția de la Bruxelles. Să mai spunem că Transparency International, care a făcut toate eforturile să măsoare cât se poate de bine percepțiile, găsește România că este în continuare acolo, în ultima parte a clasamentului din Uniunea Europeană.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat, vă rog să sintetizați, mai aveți doi colegi care doresc să intervină.

Domnul Vasile Pușcaș:

Mulțumesc foarte mult, domnule președinte, că vă îngrijorați de soarta colegilor mei din PSD, sunteți absolut gentil cu asta.

Am să închei doar spunându-vă că, în ceea ce privește politica de coeziune economică și socială, ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani, eu cataloghez drept un "colonialism intern". Rețineți, "colonialism intern"! Termenul a fost dezvoltat de un inginer deștept și chiar politician, Mihail Manolescu, îl știți foarte bine.

Dar în ce mai înseamnă lucrul acesta și s-a semnalat și în documentul despre care vă vorbeam chiar la început este că, în momentul de față, cineva se îngrijora de deficitul extern, să nu uităm că 70% din deficitul comerțului extern al României este localizat aici, în București și în împrejurimi. Ceea ce înseamnă că, din punctul de vedere al dezvoltării regionale, vorbim una și facem cu totul altceva.

Și dacă doriți să vedeți de ce se întâmplă cu lucrul aceasta, vă rog frumos să luați analiza din 22 august, din România liberă, care numai pro-PSD nu poate fi, și o să vedeți în ce fel deficitul acesta, localizat în București, a îngrășat o "oligarhie", cum se mai spunea aici, cu sprijinul și cu ajutorul indiscutabil al guvernării.

În fine, ați spus, domnule prim ministru, că "democrația este în sfârșit la ea acasă, e consolidată". Dar, să mă ierte Dumnezeu, în Constituție se spune despre o "democrație constituțională" atunci când există un echilibru între puterea judecătorească, executivă și legislativă. Or, în momentul de față, dumneavoastră, de 6 luni de zile, nu ați făcut măcar efortul să aveți o majoritate în Parlament, deci, să nu existe acest dezechilibru. Ce democrație parlamentară este aceea? Conform Constituției, probabil, vă gândiți la formula delegării legislative, care, ce înseamnă? Ordonanțe de urgență. Care, ce înseamnă? Un autoritarism, dacă vreți, îi spuneți, "guvernamental", dacă vreți, îi spuneți "liberal", dar tot acolo ajungem.

Și atunci, eu le spun colegilor mei din Partidul Social Democrat, dar le spun și celorlalți colegi, e o vorbă a latinului, cu: "Erare humanum est!", deci: "A greși este omenește!", dar a te menține în greșeală este diabolic! Vă mulțumesc. (Aplauze ale parlamentarilor care susțin moțiunea de cenzură).

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Dat fiind că timpul alocat Partidului Social Democrat a fost consumat în integralitate de domnul Vasile Pușcaș, probabil că pentru ceilalți doi intervenienți se vor mai putea împrumuta niște minute de la celelalte partide.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul deputat Ioan Ghișe. Aveți la îndemână 5 minute.

Domnul Ioan Ghișe:

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Domnule prim ministru,

Stimați miniștri,

Stimate doamne și stimați domni senatori și deputați,

De ce parlamentarii Partidului Social Democrat și Partidului Democrat blochează în comisiile parlamentare, de un an și jumătate, promovarea Proiectului de Lege pentru Programul Național "Un lap-top pentru fiecare elev și pentru fiecare cadru didactic din România"? Nu este un proiect social? De ce, de un an și jumătate, parlamentarii susținători ai moțiunii blochează în comisiile parlamentare promovarea Proiectului de Lege "Strategii de Management de Proiect în Administrația Publică Locală"? Nu este un proiect de lege pentru creșterea capacității de absorbție a fondurilor europene?

În textul moțiunii se spune că absorbția fondurilor europene în acest an este zero. Corectură! 343 de milioane de euro au intrat la jumătatea acestui an și sunt la Ministerul de Finanțe pentru a fi distribuiți câștigătorilor proiectelor cu finanțare externă. Alte 417 milioane de euro vor intra până la sfârșitul anului. În total, în acest moment, știm că în România, în acest an, vor intra 850 de milioane de euro fonduri europene. Și termenul pentru a consuma banii este până în 2009. După cum se știe, termenul este n + 2, adică, 2007 plus încă 2 ani = 2009.

Miza cea mare a României este progresul accelerat, performanță instituțională și creșterea capacității administrativă. Toate rapoartele internaționale arată evoluții pozitive pentru România, la fel arată și datele statistice, la fel arată și indicatorii macroeconomici. Și atunci, dacă unii zic că este așa de rău și datele sunt bune, de ce datele sunt bune și unii zic că este așa de rău?

Susținătorii moțiunii susțin în mod contradictoriu, unii, ba, că Partidul Național Liberal a renunțat la politicile liberale de dreapta, ba, spun alții, că face prea multe politici liberale de dreapta.

Cetățenii României au dreptul să știe că Președintele României, Traian Băsescu, plus Partidul Democrat, plus Partidul Social Democrat, toți, foști Frontul Salvării Naționale, s-au aliat pentru a înlătura Guvernul Partidului Național Liberal, pe care, în diferite momente, l-au sprijinit, în ultimii 3 ani, în funcție de interesul lor de moment.

Realitățile din România prezintă în ultimii 17 ani crize generalizate de sistem: instituțional, economic, în educație, sănătate, justiție sau în administrație. Ieșirea din crizele de sistem se face prin performanțe la guvernare. Iar mărirea pensiilor este un exemplu, că s-a putut face în acest mandat, pentru că Guvernul Partidului Național Liberal a creat premisele economice ale unei astfel de creșteri de pensii. Dacă ar fi fost posibil, probabil că și în mandatul 2001-2004 s-ar fi făcut acest progres, dar nu s-a reușit, pentru că atunci nu era această creștere economică.

Apare evidentă contradicția principală de discurs și diferența între vorbă și faptă la susținătorii moțiunii. Esența este, de fapt, lipsa unui ideal și proiect politic de interes național, în concordanță cu interesul general al României. Programul de guvernare, adaptat conform Programului Național de Dezvoltare pe perioada 2007-2013, Cadrului Național Strategic de Referință și în acord cu Comisia Europeană, servește interesul național.

Problema României nu este dilema între stânga și dreapta politică. Problema este că PSD, în august, la Bran, s-a răzgândit, față de 4 aprilie 2007, la București, și acum vrea la guvernare. PSD are dreptul să vrea la guvernare, pentru că este cel mai important partid parlamentar, cu o pondere de 30%. Numai că, acum, PSD, prin situația creată, trage ponoasele Constituției pe care a promovat-o în 2003, când, lipsit de principialitate, a creat pârghia prin care să dea în mâna șefului statului posibilitatea să nu țină cont de realitatea parlamentară și să numească premier pe cine vrea el. Probabil că acum colegii de la PSD regretă acea decizie.

Oricum, interesul național este stabilitatea politică și creșterea performanțelor instituționale și a capacității de absorbție a fondurilor europene. Ieșirea din tranziție, din postcomunism, cum se spune, se face prin liberalism. Toate țările foste comuniste sunt exemplu în acest sens.

De fapt, acum, susținătorii moțiunii, colegii de la PSD, au de ales între două rele: răul mai mic, că vor trebui să susțină în continuare Guvernul Partidului Național Liberal, sau răul mai mare, că vor trebui să susțină un Guvern al Partidului Democrat sau să împingă lucrurile spre alegeri anticipate.

În spatele moțiunii se ascunde o dezorientare strategică și o luptă dintre liderii PSD și grupurile lor de susținători. Aceasta nu este problema României, ci este o problemă de partid, care s-a externalizat la nivelul conducerii statului.

PNL va continua să aplice programul de guvernare atâta timp cât o majoritate parlamentară va susține acest lucru. Prim ministrul Tăriceanu, PNL și UDMR vor continua să promoveze dezvoltarea economică, dezvoltarea investițiilor, creșterea investițiilor străine în România, creșterea performanței instituțiilor guvernamentale și creșterea capacității de absorbție a fondurilor europene.

Aceasta înseamnă promovarea interesului național și de aceea colegii deputați și senatori din Partidul Național Liberal vor vota împotriva moțiunii.

Și închei prin a răspunde unui distins coleg și amic de la Partidul Democrat, care mă întreba de multe ori de ce nu mai spun aici, la microfon: "Jos comunismul!" Îi răspund: "Stimate coleg, nu mai este nevoie, pentru că peste tot în Europa și în lume s-a demonstrat că ieșirea din comunism se face prin liberalism!"

Vă mulțumesc.

(Aplauze ale parlamentarilor care nu susțin moțiunea de cenzură.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat. Ați epuizat timpul alocat partidului dumneavoastră.

Din partea Grupului parlamentar PSD, domnul deputat Ioan Munteanu. Rugămintea e să vă gospodăriți în 5 minute, împreună cu domnul Sârbu.

 

Domnul Anghel Stanciu (din sală):

Să ne dea liberalii timp, și așa nu ne-au dat nimic până acum!

Domnul Bogdan Olteanu:

V-a dat Guvernul 5 minute! La rectificarea bugetară...

Domnul Ioan Munteanu:

Domnilor președinți,

Domnule prim ministru,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Domnilor miniștri,

Datele prezentate în moțiunea de cenzură privind dezastrul din agricultură după aproape 3 ani de guvernare de dreapta nu reprezintă îndeajuns îngrijorarea ce a cuprins toți agricultorii. Guvernul Tăriceanu II nu a învățat nimic din dezbaterea moțiunii simple din 25 iunie 2007 privind situația dezastruoasă din agricultură. Dovadă stau terenurile agricole nelucrate, animalele care mor de foame sau de boală, producțiile de carne, lapte, legume și cereale foarte mici realizate în ultimii doi ani.

Deși ar fi fost normale unele măsuri urgente de redresare ca răspuns la cele 13 propuneri din moțiunea adoptată de către Camera Deputaților, lipsa de profesionalism, nepriceperea și amatorismul așa-zișilor "specialiști" din ministere și-au spus cuvântul.

Fiindcă va trebui să mă încadrez în timpul alocat cu "multă înțelepciune" de domnul președinte, am să încerc să dau răspunsul la trei întrebări, rămânând ca altă dată să mă refer la situația atât de plăcută cu care se confruntă oamenii care locuiesc în mediul rural.

Iată cum vede domnul Decebal Traian Remeș agricultura, citez din revista "Euroferma": "Cea mai mare carență a agricultorilor este că seceta este o gogoașă, pe care agricultorii o umflă pentru a justifica mâna întinsă la pomană!", că: "Cei care aduc în discuție necazurile agricultorilor sunt implicați politic!", că: "Laptele și mierea care vor veni de la buget sunt fără precedent și vor transforma agricultorii în niște boieri sadea!" Cred că nu merită niciun comentariu.

Domnule prim ministru, aveți mult curaj când vorbiți de "realizări" în agricultură. Domnule prim ministru, sunteți dezinformat! Vorbiți de "modernizarea gospodăriilor țărănești", când în mediul rural se vede doar foamete. Vorbiți de "programe pentru agricultură", vă referiți la acele programe care au rămas doar pe hârtie? Vorbiți, domnule prim ministru, cu producătorii agricoli și veți afla cum trăiesc ei. Cred că textul pe care ni l-ați citit în legătură cu agricultura era foarte potrivit pentru un congres al PNL-ului la funcția de președinte, cu realizări foarte frumoase.

Domnule prim ministru, sunt convins că dumneavoastră aveți posibilitatea să cereți date reale despre ceea ce se întâmplă în agricultură și o veți face.

Și, acum, doar două vorbe domnului președinte Márton. Continuând în același fel intervenția pe care a avut-o: La noi, nu putem fără UDMR la guvernare! La noi și numai la noi un partid cu 5% are 4 miniștri, iar unul cu 30% îi susține! Numai la noi, în România, domnule președinte! (Aplauze ale parlamentarilor care susțin moțiunea de cenzură).

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Din partea parlamentarilor independenți, domnul deputat Aurelian Pavelescu. Domnule deputat, aveți cuvântul.

Domnul Aurelian Pavelescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Într-adevăr, ne confruntăm cu multe paradoxuri. Da, numai la noi, un partid de 5% are 4 miniștri, dar tot numai la noi un partid, și numesc aici Partidul Democrat, votează o moțiune care este îndreptată împotriva propriei guvernări. Stăm rău la capitolul moralitate și decență în politică! (Vociferări în rândul parlamentarilor PD.)

Tot numai la noi se întâmplă un lucru foarte ciudat, Partidul Social Democrat îi pune în mână sau încearcă să-i pună în mână lui Traian Băsescu toate instrumentele puterii, după ce Traian Băsescu aici, în Parlament, de mai multe ori, a venit și ne-a sfidat pe toți, practic, încercând să desființeze și Parlamentul și Partidul Social Democrat și celelalte partide, mai puțin Partidul Democrat.

Îi răspund domnului Berceanu, pentru că este impacientat aici și îl aud că PNȚCD va intra în Parlament și chiar este un partid politic, față de Partidul Democrat, care nu a dovedit până acum că are doctrină, viziuni și o istorie proprie. Este, spuneam, paradoxal.

 

Domnul Radu Mircea Berceanu (din sală):

Dar tu pe ce liste ai intrat în Parlament?

Domnul Aurelian Pavelescu:

Aș vrea să închei, pentru că independenții au puțin timp la dispoziție.

România se confruntă, înainte de toate, cu un deficit de democrație. Acest deficit de democrație, dacă moțiunea trece, va crește. Dacă acest deficit de democrație va crește, România chiar va ajunge în haos și eu cred că Partidul Democrat face o mare eroare.

Sigur că aceste moțiuni, pe de altă parte, sunt bune și orice dezbatere este binevenită. Dar sper...

 

Domnul Radu Mircea Berceanu (din sală):

Nu mai spera!

Domnul Aurelian Pavelescu:

...să se oprească odată acest stil de a face politică, moțiuni și proceduri care sunt folosite pentru scenarii care nu au nicio legătură cu această moțiune, care nu au nicio legătură cu dezbaterea de aici, din Parlament.

Apreciez foarte mult ce spune domnul Pușcaș aici, alți mulți colegi de la PSD, care pun probleme reale. Dar, de fapt, se urmărește cu totul și cu totul altceva, domnule Pușcaș, și toți colegii mei, care sunt oameni decenți și cinstiți, este vorba despre jocul de putere. Cum pune Traian Băsescu mâna pe întreaga putere, cu Partidul Democrat, care are 14%. Despre asta este vorba aici!

Eu voi vota împotriva moțiunii de cenzură.

Vă mulțumesc. (Aplauze ale parlamentarilor care nu susțin moțiunea de cenzură).

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc foarte mult, domnule deputat.

Din partea PSD, ultimul înscris la cuvânt, domnul deputat Marian Sârbu.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule prim ministru,

Stimați membri ai Executivului,

Dragi colegi,

În cele 2-3 minute în care vreau să vă rețin atenția vreau să vă spun că această moțiune de cenzură, din punctul nostru de vedere, oferă Partidului Național Liberal și Guvernului, în ansamblul său, posibilitatea de a ieși și dânșii din ambiguitate. Oferă posibilitatea liberalilor și Guvernului condus de domnul Tăriceanu de a nu mai fi șantajabili. Toată lumea, în ultimele câteva luni de zile, a vorbit despre faptul că un Guvern cu numai 20% susținere în Parlament este un Guvern șantajabil.

Cu ce vine în schimb domnul prim ministru și colegii dumnealor, atunci când argumentează rămânerea la guvernare? Schimbarea șantajului cu noțiunea de frică. Care frică? Frica pe care unii dintre parlamentari ar avea-o, ca, în cazul în care moțiunea ar trece, am ajunge la alegeri anticipate și dumnealor, chipurile, un an de zile, nu și-ar mai lua indemnizațiile. Este un mod derizoriu de a vedea politica în România.

Și, după opinia mea, a exacerba înțelegerile pe care le-am avut cu liberalii în această vară în domeniul Legii pensiilor este o mare eroare. Și, doar în aceste două minute, aș vrea să vă spun și de ce.

Am în mână o scrisoare care i-a fost trimisă domnului prim ministru de către Federația Națională a Sindicatelor Pensionarilor din România, în această vară. Pe temele care au fost incluse în această scrisoare, au fost și discuțiile noastre cu colegii noștri liberali.

Prima - majorarea valorii punctului de pensie la prima rectificare a bugetului din 2007, astfel încât să reprezinte încă din acest an 45% din salariul mediu brut pe economie. Este exact textul care a fost introdus în legea pe care P.S.D.-ul a depus-o la Senat încă din octombrie 2006.

E adevărat că pentru faptul că nu avem decât 33% în Parlament nu am putut să impunem noi această lege. Prin negocieri cu dumnealor, a trebuit să acceptăm o anumită eșalonare, dar punctul nostru de vedere a fost cel cuprins în lege, că 45% - valoarea punctului de pensie - ar fi trebuit să intre în vigoare încă din acest an.

A doua problemă: acordarea, soțului supraviețuitor a cărui pensie nu depășește salariul minim pe economie, a unui ajutor material lunar care, împreună cu pensia, să nu depășească pensia medie.

În fond, este spiritul legii pe care noi am adoptat-o încă din anul 2004 și pentru care Guvernul domnului Tăriceanu a emis o ordonanță de urgență, suspendând, pentru 3 ani, aplicarea acestei legi.

Revenirea la reglementările existente până în aprilie 2005 privind compensarea medicamentelor; diferența dintre noi și dumnealor pe această temă este evidentă.

Aprobarea de către Guvern, în regim de urgență, a unui act normativ care să garanteze familiilor de pensionari care locuiesc în imobilele naționalizate și se retrocedează, păstrarea vechiului domiciliu până ce statul le va oferi alte locuințe corespunzătoare.

Un guvern care are ca principală valoare proprietatea, în mod clar nu poate să aibă ochi pentru ceea ce înseamnă solidaritatea față de anumiți oameni care rămân fără locuințe.

Modificarea, introducerea pensionarilor în plată care în perioada activă au lucrat în grupele I și II de muncă, să li se calculeze punctajul mediu anual în același mod în care li se calculează salariaților încadrați în condițiile speciale de muncă. E adevărat, aici domnul Paul Păcuraru a spus că mai este nevoie de 7-8 sute de milioane de euro, dar în niciun caz nu s-a discutat posibilitatea unei eșalonări, așa cum ar fi trebuit să se întâmple, așa cum, dacă ar exista o voință politică adevărată pentru rezolvarea acestor probleme, s-ar fi putut face.

De aceea, ceea ce în mod greșit, stimați colegi, acest apogeu al înțelegerilor dintre noi și liberali din această vară pe Legea pensiilor, are, de fapt, în spate, totuși, diferențe ideologice fundamentale. Iar această moțiune vrea să clarifice aceste diferențe.

Cei care vor vota în favoarea moțiunii vor vota pentru clarificarea, inclusiv din punct de vedere ideologic, a scenei noastre politice.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea grupurilor parlamentare ale P.S.D.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc foarte mult, domnule deputat.

S-au încheiat intervențiile parlamentarilor.

Consult Guvernul dacă mai sunt intervenții? Nu. Nu mai sunt intervenții din partea Guvernului, în încheierea dezbaterilor.

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Urmează să ne exprimăm votul asupra moțiunii de cenzură. Vă reamintesc că, potrivit art.113 din Constituție, moțiunea de cenzură se adoptă cu votul majorității deputaților și senatorilor. Votul este secret și se exprimă prin bile, potrivit art.34 din Regulamentul ședințelor comune.

Reamintesc faptul că fiecare deputat și senator primește o bilă albă și una neagră. Bila albă introdusă în urna albă și bila neagră introdusă în urna neagră înseamnă vot pentru moțiunea de cenzură. Bila albă introdusă în urna neagră și bila neagră introdusă în urna albă înseamnă vot contra moțiunii.

Reamintesc colegilor că abținerea se marchează prin introducerea ambelor bile în urna neagră.

Domnii chestori, domnul chestor Gelil Eserghep, domnul chestor Constantin Dumitru sunt invitați pentru înmânarea bilelor.

Începem cu Senatul, bineînțeles. Am început cu Camera, data trecută.

Rog pe domnii chestori să ia o foaie de prezență, ca s-o aibă la îndemână, și să ia, de asemenea, bilele.

Rog să se aducă urnele și să se instaleze.

Guvernul, dacă veți fi de acord, să voteze la început, ca de obicei? La solicitarea domnului Stanciu, Guvernul votează la sfârșit.

Vă rog, stimați colegi, să permiteți colegilor senatori să se așeze la masa chestorilor, pentru a vota. Așteptăm, așteptăm.

Stimați colegi,

Vă invit să vă manifestați respectul față de colegii dumneavoastră parlamentari și încrederea în capacitatea și discernământul dumnealor.

Domnule deputat, vă rog să permiteți senatorilor să voteze. Dumneavoastră veți vota puțintel mai târziu.

Îl invit pe domnul senator Gavrilă Vasilescu să facă apelul nominal.

Vă rog. Pe procedura de vot, înțeleg.

Domnule Niță, aveți cuvântul.

Domnul Constantin Niță:

Domnule președinte,

Este inadmisibil cum procedați. De când stau florile acolo, pentru că, până acum, de când sunt eu în Parlament, șapte ani de zile, s-a votat într-un alt mod. (Aplauze din partea grupurilor parlamentare ale P.S.D.)

Dumneavoastră, acum, modificați niște reguli care sunt cutume în Parlamentul acesta.

Deci, v-aș ruga foarte mult să respectați această regulă, pe care noi o avem de atâția ani în Parlament; de 20 de ani.

Vă mulțumesc. (Se referă la faptul că un aranjament floral aflat lângă tribună a fost plasat într-un alt loc.)

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule Niță, îmi pare rău. Ce a fost înainte de 1990, eu n-am apucat. Nu știu dacă este o problemă cu urnele. Conform regulamentului, ele se află în fața președintelui Camerei Deputaților. Ele se află înaintea mea. Ca atare, se află conform regulamentului.

Domnule secretar Gavrilă Vasilescu, aveți cuvântul.

Vă rog să faceți apelul nominal la Senat.

Domnul Gavrilă Vasilescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi senatori,

Am să fac prezența nominală, pentru a veni să luați bilele și a vă exprima votul, cât se poate de rar. V-aș ruga frumos și pe dumneavoastră să mă ajutați, ca să se poată desfășura, totuși, în condiții optime, această procedură.

Vă mulțumesc anticipat.

- Antonie Ștefan-Mihail - prezent
- Apostol Neculai - prezent
- Arcaș Viorel - prezent

Ardelean Aurel. Domnul senator Ardelean? P.R.M.-ul nu votează? prezent, nu votează.

Arion Viorel (Rumoare, vociferări)

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnilor colegi,

Domnule secretar, vă rog să opriți un pic citirea listei. Vă rog să nu fiți nervoși și vă rog să lăsați oamenii să voteze cum doresc, da?

O voce din sală:

Corect! Mi se pare un lucru bun.

Domnul Gavrilă Vasilescu:

- Athanasiu Alexandru - prezent
- Basgan Ion - prezent
- Berceanu Radu Mircea - prezent
- Blaga Vasile - prezent
- Bobeș Marin - prezent
- Cazacu Cornelia - prezentă
- Câmpeanu Radu-Anton - prezent
- Cârlan Dan - prezent
- Chelaru Ioan - prezent
- Cinteză Mircea - prezent
- Ciornei Silvia - europarlamentar
- Cioroianu Adrian Mihai - prezent
- Cismaru Ivan - prezent
- Copos Gheorghe - absent
- Corodan Ioan - prezent
- Cozmâncă Octav

Domnul Copos prezent; nu votează.

 

Domnul Gheorghe Copos (din sală):

Am votat!

Domnul Gavrilă Vasilescu:

Ați votat. vă mulțumesc.

- Cozmâncă Octav - absent
- Crețu Corina - europarlamentar
- Crețu Ovidiu Teodor - absent
- Cucuian Cristian - prezent
- Cutaș George Sabin - prezent, nu votează
- Daea Petre - prezent
- David Cristian - prezent
- David Gheorghe - prezent
- Diaconescu Cristian - prezent
- Dina Carol - prezent, nu votează
- Dinescu Valentin - prezent, nu votează
- Dîncu Vasile - prezent
- Duca Viorel Senior - prezent
- Dumitrescu Ion Mihai - prezent
- Dumitrescu Gheorghe Viorel - prezent, nu votează
- Dumitru Constantin - prezent
- Eckstein Kovacs Peter - absent

O voce din sală:

Este prezent, era în sală!

Domnul Gavrilă Vasilescu:

Bine, o să mai facem o dată strigarea. Deocamdată, nu-i prezent.

- Fekete Szabó Andras Levente - prezent
- Filipescu Teodor - prezent
- Florescu Ion - prezent
- Flutur Gheorghe - prezent
- Frunda György - prezent
- Funar Gheorghe - prezent, nu votează
- Găucan Constantin - prezent, nu votează
- Geoană Mircea Dan - prezent
- Georgescu Radu Cristian - prezent
- Gheorghe Constantin - prezent
- Hașotti Puiu - prezent
- Ilașcu Ilie - este în delegație
- Iliescu Ion - prezent
- Ilușcă Daniel - prezent
- Ion Vasile - prezent
- Iorga Nicolae - prezent, nu votează
- Iorgovan Antonie - concediu medical

Domnul Bogdan Olteanu:

Înțeleg că pe procedura votului. Domnul Tabără.

Domnul Valeriu Tabără:

Da, pe procedura votului.

Este o procedură care trebuie evidențiată. Nu vă supărați, domnule președinte. Dumneavoastră ați așezat urnele acolo, ca ele să fie supervizate de cineva din afara Parlamentului? Este și cazul doamnei, și chiar domnul ministru stă. Nu cred că pentru asta ați pus urnele în fața dumneavoastră, ca să ne supervizați pe noi, pe toți parlamentarii din Parlamentul României. Este una dintre gafele de neiertat.

Domnul Bogdan Olteanu:

Domnule deputat, credeam că doriți un vot transparent. Văd că-l asigurați prin prezența dumneavoastră în fața băncilor.

Domnul Gavrilă Vasilescu:

În timpul votului, domnule președinte, nu se mai dă cuvântul nimănui. Așa spun regulamentele fiecărei ...

 

Domnul Valeriu Tabără (din sală):

Pe procedură!

Domnul Gavrilă Vasilescu:

Nici pe procedură. Nici pe procedură. În timpul votului, nimic.

- Ioțcu Petru Nicolae - prezent
- Ivănescu Paula Maria - prezentă
- Jurcan Dorel - prezent
- Loghin Irina - prezentă, nu votează
- Lupoi Mihail - absent
- Mardare Radu Cătălin - prezent
- Marinescu Marius - absent
- Markó Bela - prezent
- Meleșcanu Teodor Viorel - prezent
- Mereuță Mircea - prezent
- Mihăiescu Eugen - europarlamentar
- Mihăilescu Petru Șerban - prezent
- Moisuc Viorica Georgeta Pompilia - europarlamentar
- Moraru Ion - prezent
- Morțun Alexandru Ioan - prezent
- Neagu Nicolae - prezent
- Neagoe Otilian - prezent
- Néméth Csaba - prezent
- Nicolae Șerban - prezent
- Nicolai Norica - prezentă
- Novolan Traian - prezent
- Onaca Dorel-Constantin - prezent
- Oprea Mario-Ovidiu - prezent
- Oprescu Sorin Mircea - prezent
- Pascu Corneliu - prezent, nu votează
- Păcuraru Paul - prezent
- Păunescu Adrian - prezent
- Pereș Alexandru - prezent
- Pete Ștefan - prezent
- Petre Maria - prezentă
- Petrescu Ilie - prezent, nu votează
- Popa Aron Dan - prezent
- Popa Dan Gabriel - prezent
- Popa Nicolae-Vlad - prezent
- Popescu Ionel - prezent
- Popescu Irinel - prezent, nu votează
- Popescu Mihail - prezent
- Popescu Dan Mircea - prezent
- Prodan Tiberiu Aurelian - prezent
- Rădoi Ion - prezent
- Rădoi Ovidiu - prezent
- Rădulescu Cristache - prezent
- Roibu Aristide - prezent
- Sabău Dan - prezent
- Sârbu Ilie - prezent
- Silistru Doina - prezentă
- Simionescu Aurel Gabriel - prezent
- Sogor Csaba - prezent
- Solcanu Ion - prezent
- Stan Petru - prezent, nu votează
- Stănoiu Mihaela Rodica - prezentă, nu votează
- Stoica Ilie - prezent
- Strătilă Șerban-Cezar - prezent
- Stroe Radu - prezent
- Szabó Ilona - prezentă
- Szabó Karoly Ferenc - prezent
- Șerbănescu Verginia - prezentă
- Șerbu Gheorghe Vergil - prezent
- Șereș Ioan-Codruț - prezent, nu votează
- Ștefan Viorel - prezent
- Șter Sever - prezent
- Talpeș Ioan - prezent
- Tănăsescu Claudiu - prezent
- Tărăcilă Doru Ioan - prezent
- Tîlvăr Angel - prezent
- Theodorescu Emil Răzvan - prezent
- Terinte Radu - prezent, nu votează
- Toma Ion - prezent
- Tomoiagă Liliana Lucia - prezentă
- Tudor Corneliu Vadim - prezent, nu votează
- Țâbuleac Mihai - prezent
- Țîrle Radu - prezent
- Țicău Adriana Silvia - prezentă
- Ungheanu Mihai - prezent, nu votează
- Ungureanu Vasile Ioan Dănuț - prezent
- Vasilescu Gavrilă - prezent, nu votează
- Văcăroiu Nicolae - prezent
- Vărgău Ion - prezent
- Vedinaș Verginia - prezentă, nu votează

O voce din sală:

Domnul senator Țîrle este absent!

Domnul Gavrilă Vasilescu:

Domnul senator Țîrle este absent? A fost mai devreme.

- Verestóy Attila - prezent

A strigat cineva prezent acolo și de aceea ... Este absent.

Deci, domnul senator Țîrle este absent.

- Vosganian Varujan - prezent
- Vraciu Jan - prezent

Doamnelor și domnilor senatori,

Dacă cineva dintre dumneavoastră n-a fost prezent? Domnul senator Eckstein? Este prezent.

Dacă mai există vreun coleg sau colegă din Senat care nu a fost prezent în momentul în care am făcut prezența?

Am întrebat dacă este, poate să vină în față și imediat ... că nu sunt mulți care au absentat.

Domnul Bogdan Olteanu:

Mai există colegi senatori?

Domnul Gavrilă Vasilescu:

Nu. Vă mulțumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule secretar.

Dau cuvântul domnului deputat Dan Radu Rușanu, secretar al Camerei Deputaților, pentru citirea listei deputaților.

Domnule deputat, vă rog.

Domnul Dan Radu Rușanu:

- Adomnicăi Mirela Elena - prezentă
- Adomniței Cristian Mihai - Guvern, prezent
- Albu Gheorghe - prezent
- Almăjanu Marin - prezent
- Almășan Liviu - prezent
- Amarie Constantin - prezent
- Amet Aledin - prezent
- Anastase Roberta Alma - Europarlamentar, prezentă
- Andea Petru - prezent
- Andon Sergiu - prezent
- Andronescu Ecaterina - prezentă
- Andreica Romică - prezent
- Antal Árpád-András - prezent
- Antal István - prezent
- Antonescu George Crin Laurențiu - prezent
- Apostolache Mihai Cristian - prezent
- Ardelean Lia - prezent, nu votează
- Asztalos Ferenc - prezent
- Avram Dumitru - prezent, nu votează
- Baban Ștefan - prezent, nu votează
- Bara Nicolae - prezent
- Barbu Gheorghe - prezent
- Bardan Cornel Ștefan - prezent
- Bădălău Niculae - prezent
- Băeșu George - prezent
- Bănicioiu Nicolae - prezent
- Bărbulețiu Tiberiu - Europarlamentar, prezent
- Becsek-Garda Dezső-Kálmán - prezent
- Becșenescu Dumitru - absent
- Bejinariu Eugen - prezent
- Bentu Dumitru - prezent
- Bivolaru Ioan - prezent
- Bîrsan Iulian-Gabriel - prezent
- Boagiu Anca-Daniela - prezentă
- Bobeanu Răzvan-Petrică - prezent

Domnul Bogdan Olteanu:

Mai ușor, că se face deja înghesuială.

Domnul Dan Radu Rușanu:

- Boeriu Valeriu-Victor - prezent
- Bolcaș Lucian Augustin - prezent, nu votează
- Bonis Istvan - prezent
- Borbély László - Guvern, prezent
- Boureanu Cristian Alexandru - prezent
- Boșneac Valentin Samuel - prezent
- Brînzan Ovidiu - prezent
- Brînză William Gabriel - prezent
- Bruchental-Pop Ionela - prezentă
- Buciu Angela - prezentă, nu votează
- Buciuta Ștefan - prezent
- Buda Daniel - prezent
- Buda Ioan - prezent
- Buhăianu Obuf Cătălin Ovidiu - prezent
- Buruiană Aprodu Daniela - Europarlamentar, prezentă, nu votează
- Bușoi Cristian Silviu - Europarlamentar, prezent
- Buzatu Dan Horațiu - prezent
- Buzea Cristian Valeriu - prezent, nu votează
- Calimente Mihăiță - prezent
- Câmpanu Liviu - prezent
- Canacheu Costică - prezent
- Cantaragiu Bogdan - prezent
- Cazan Romeo Gheorghe Leonard - prezent
- Călian Petru - prezent
- Călin Ion - prezent
- Chiper Gheorghe - prezent
- Chiș Filonaș - prezent
- Cindrea Ioan - prezent
- Ciocâlteu Alexandru - prezent
- Ciontu Corneliu - prezent
- Ciopraga Mircea - prezent
- Ciucă Liviu Bogdan - prezent, nu votează
- Cliveti Minodora - prezentă
- Cocrea Olguța - absentă
- Codîrlă Liviu - prezent
- Constantinescu Anca - prezentă
- Constantinescu Viorel - prezent
- Corlățean Titus - prezent
- Coșea Dumitru Gheorghe Mircea - Europarlamentar, prezent
- Crăciunescu Grigore - prezent
- Crețu Gabriela - Europarlamentar, prezentă
- Cutean Vasile Emilian - prezent
- Dan Iosif - absent
- Diaconescu Marin - prezent, nu votează
- Diaconescu Renică - prezent
- Dida Corneliu Ioan - prezent
- Dobre Traian - prezent
- Dorneanu Valer - prezent
- Dragomir Dumitru - prezent, nu votează
- Dragomir Gheorghe - prezent
- Drăguș Radu-Cătălin - prezent
- Drețcanu Doina Micșunica - prezentă
- Dumitrescu Cristian Sorin - Europarlamentar, prezent
- Dumitrescu Liana - prezentă
- Dumitrescu Zamfir - prezent
- Dumitriu Dragoș Petre - prezent, nu votează
- Dumitriu Mihai - prezent
- Dumitru Ion - prezent
- Dușa Mircea - prezent
- Duțu Stelian - prezent
- Erdei-Dolóczki István - prezent
- Eserghep Gelil - prezent, nu votează
- Faina Constantin - prezent, nu votează
- Fârșirotu Vladimir Mircea - prezent, nu votează
- Fenechiu Relu - prezent
- Firczak Gheorghe - prezent
- Florea Damian - prezent, nu votează
- Fotopolos Sotiris - absent
- Frâncu Emilian Valentin - prezent
- Furo Iuliu Ioan - prezent, nu votează
- Gabor Gheorghe - prezent
- Ganț Ovidiu Victor - europarlamentar, absent
- Găleteanu Monalisa - prezentă
- Georgescu Filip - prezent
- Gerea Andrei Dominic - prezent
- Gheorghe Valeriu - prezent
- Gheorghiof Titu Nicolae - prezent
- Ghiorghioni Ionesie - prezent
- Ghișe Ioan - prezent
- Giurgiu Mircia - absent
- Glăvan Ștefan - prezent, nu votează
- Godja Petru - prezent
- Gonțea Ion - prezent
- Grigore Dan - prezent
- Grosaru Mircea - prezent
- Gubandru Aurel - prezent
- Gușă Cozmin Horea - absent
- Gvozdenovici Slavomir - prezent
- Hanganu Romeo Octavian - prezent
- Hellvig Eduard Raul - Europarlamentar, prezent, nu votează
- Hoban Ioan - prezent
- Hogea Vlad Gabriel - prezent
- Hoinaru Marian - prezent
- Hrebenciuc Viorel - prezent
- Iacob Ridzi Monica Maria - Europarlamentar, prezentă
- Iancu Iulian - prezent
- Ibram Iusein - prezent
- Ifrim Mircea - prezent, nu votează
- Igaș Traian Constantin - prezent
- Ignat Miron - prezent
- Ilie Cristian - prezent
- Iliescu Valentin Adrian - prezent
- Ionescu Daniel - prezent
- Iordache Florin - prezent
- Iordache Grațiela Denisa - prezentă
- Iriza Marius - prezent, nu votează
- Iustian Mircea Teodor - prezent
- Jipa Florina Ruxandra - prezentă, nu votează
- Kelemen Attila Béla Ladislau - Europarlamentar, prezent
- Kelemen Hunor - prezent
- Kerekes Károly - prezent
- Király Andrei-Gheorghe - prezent
- Kónya-Hamar Sándor - Europarlamentar, prezent
- Kovacs Attila - prezent
- Lakatos Petru - prezent
- Lambrino Radu - prezent
- Lari-Iorga Leonida - prezentă
- Lificiu Petru - prezent
- Liga Dănuț - prezent
- Longher Ghervazen - prezent
- Luchian Ion - prezent
- Macaleți Costică - prezent
- Magheru Paul - prezent, nu votează
- Man Mircea - prezent
- Manda Iulian Claudiu - prezent
- Manolescu Oana - prezentă
- Manta Pantelimon - prezent
- Marian Dan Mihai - prezent
- Marin Constantin - prezent
- Marinescu Marian-Jean - Europarlamentar, prezent
- Martin Eduard-Stelian - prezent
- Márton Árpád-Francisc - prezent
- Máté András-Levente - prezent
- Matei Cătălin Lucian - prezent
- Mazăre Alexandru - prezent
- Mătușa Tudor - prezent, nu votează
- Mălaimare Mihai Adrian - prezent
- Mănăstireanu Vladimir Alexandru - prezent
- Mănescu Rareș Șerban - prezent
- Mărculeț Petrescu Mira Anca Victoria - prezentă, nu votează
- Meir Nati - absent
- Merce Ilie - prezent, nu votează
- Merka Adrian-Miroslav - prezent
- Micula Cătălin - prezent
- Mihalache Sorin Dan - Europarlamentar, prezent
- Mihei Andrian-Sirojea - prezent
- Mircea Costache - prezent, nu votează
- Mircovici Niculae - prezent
- Mironescu Laurențiu - prezent
- Miroșeanu Liviu Alexandru - prezent
- Mitrea Manuela - prezentă
- Mitrea Miron Tudor - prezent
- Miuțescu Gheorghe Adrian - prezent
- Mînzînă Ion - prezent, nu votează
- Mocanu Alexandru - prezent
- Mocanu Vasile - prezent
- Mocănescu Coloros Dan Constantin - prezent
- Mocioalcă Ion - prezent
- Mohora Tudor - prezent
- Moisoiu Adrian - prezent, nu votează
- Moldovan Emil Radu - prezent
- Momanu Corneliu - prezent
- Motreanu Dan Ștefan - prezent
- Movilă Petru - prezent
- Munteanu Ioan - prezent
- Mușetescu Tiberiu-Ovidiu - prezent
- Nassar Rodica - prezentă
- Năstase Adrian - prezent
- Nechita Aurel - prezent
- Nedelcu Gabriela - prezentă
- Nica Dan - prezent
- Nicolăescu Gheorghe-Eugen - Guvern, prezent
- Nicolicea Eugen - prezent
- Nicula Vasile Cosmin - prezent
- Niculescu-Duvăz Bogdan Nicolae - prezent
- Nistoran Dorin-Liviu - prezent
- Niță Constantin - prezent
- Nițulescu Teodor - prezent
- Nosa Iuliu - prezent
- Oancea Viorel - prezent
- Olarean Aurel - prezent
- Oltean Ioan - prezent
- Olteanu Bogdan - prezent
- Oprea Gabriel - prezent
- Ovidenie Costel - prezent
- Palăr Ionel - prezent
- Pambuccian Varujan - prezent
- Pardău Dumitru - prezent
- Pascu Bogdan - prezent
- Pașcu Ioan Mircea - Europarlamentar, prezent
- Pavelescu Aurelian - prezent

Domnul Bogdan Olteanu:

Mai rar!

Domnul Dan Radu Rușanu:

- Paveliu Marian Sorin - prezent
- Păun Nicolae - prezent
- Petrea Constantin - prezent
- Plumb Rovana - Europarlamentar, prezentă
- Podgorean Radu - Eurparlamentar, prezent
- Ponta Victor-Viorel - prezent
- Pop Claudiu Adrian - prezent
- Popa Cornel - prezent
- Popa Daniela - prezentă, nu votează
- Popa Nicolae - prezent
- Popeangă Petre - Europarlamentar, prezent, nu votează
- Popescu Dan Ioan - prezent, nu votează
- Popescu Florin Aurelian - prezent
- Popescu Ionica Constanța - prezentă, nu votează
- Popescu-Tăriceanu Călin - prezent
- Popp Cosmin Gabriel - prezent
- Preda Cezar Florin - prezent
- Pruteanu Vasile - prezent
- Puchianu Ioan Dumitru - prezent
- Pupeză Viorel - prezent
- Purceld Octavian-Mircea - prezent, nu votează
- Pușcaș Vasile - prezent
- Pușcă Mircea Valer - prezent
- Puzdrea Dumitru - prezent
- Radan Mihai - prezent
- Rădulescu Cristian - prezent
- Rogin Marius - prezent
- Romanescu Marcel Laurențiu - prezent
- Rus Ioan Aurel - prezent
- Rusu Mihaela Adriana - prezentă
- Rușanu Dan Radu - prezent
- Sanda Victor - prezent
- Sandu-Capră Mihai - prezent
- Sandu Gabriel - prezent, nu votează
- Sasu Ion - prezent
- Săniuță Marian Florian - prezent
- Săpunaru Nini - prezent
- Sârb Gheorghe - prezent
- Sârbu Daciana Octavia - Europarlamentar, prezentă
- Sârbu Marian - prezent
- Sârbu Mugurel Liviu - prezent
- Scutaru Adrian George - prezent
- Semcu Adrian Emanuil - prezent
- Seres Dénes - prezent
- Severin Adrian - Europarlamentar, prezent
- Silaghi Ovidiu Ioan - Guvern, prezent
- Sirețeanu Mihail - prezent
- Sóki Béla - prezent
- Soporan Vasile Filip - prezent
- Stan Ioan - prezent
- Stan Ion - prezent
- Stanciu Anghel - prezent
- Stativă Irinel Ioan - prezent
- Stănescu Alexandru-Octavi - prezent
- Stănescu Cristian - Europarlamentar, prezent, nu votează
- Stănescu Mircea - prezent
- Stoica Ion - prezent
- Străchinaru Petre - prezent
- Strungă Emil - prezent
- Szekely Levente Csaba - prezent
- Știrbeț Cornel - prezent
- Știreanu Octavian - prezent
- Știucă Alecsandru - prezent
- Tabără Valeriu - prezent
- Tamás Sándor - prezent
- Tămagă Constantin - prezent
- Tărniceru Petru - prezent
- Teodorescu George Alin - prezent
- Timar Liviu - prezent
- Timiș Ioan - prezent
- Todoran Pavel - prezent
- Toma Florentina Marilena - prezentă
- Toma Horia-Victor - Europarlamentar, prezent
- Tóro Tiberiu - prezent
- Tudor Constantin - prezent
- Tudor Marcu - prezent, nu votează
- Tudose Mihai - prezent
- Turcan Raluca - prezentă
- Țundrea Ioan - prezent
- Uioreanu Horea Dorin - prezent
- Ujeniuc Dragoș - prezent
- Ungureanu Petre - prezent
- Ungureanu Valeriu Alexandru - prezent
- Ursărescu Dorinel - prezent
- Vainer Aurel - prezent
- Varga Attila - absent
- Vasile Aurelia - prezentă
- Vasilescu Lia Olguța - prezentă, nu votează
- Vălean Adina Ioana - Europarlamentar, absentă
- Văsioiu Horia - prezent
- Vâlcov-Șandru Marcela Lavinia - absentă
- Vlase Petru Gabriel - prezent
- Vlădoiu Aurel - prezent
- Voicu Cătălin - prezent
- Voicu Mihai Alexandru - Guvern, prezent
- Voinea Florea - prezent
- Zaharia Claudius Mihail - prezent
- Zamfir Gabriel Sorin - prezent
- Zamfirescu Dan Dumitru - prezent, nu votează
- Zgonea Valeriu Ștefan - prezent

Dacă a rămas cineva necitit, nestrigat?

Bun, rămân aici numai cei care n-au votat, să-i vedem care sunt, că am strigat atunci și au spus că au votat.

Deci chestorii, Almășan Liviu a votat? Altcineva, mai este altcineva? Nu. Mulțumim frumos.

O zi bună!

Domnul Bogdan Olteanu:

S-a închis votarea, înțeleg, da? Mai este domnul Rușanu, mai este domnul chestor Eserghep. Eu am votat. Dacă mai este cineva care n-a votat?

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Membrii Birourilor permanente ale celor două Camere sunt rugați să se întrunească la sala de ședințe a Biroului permanent al Camerei Deputaților pentru verificarea și numărarea voturilor, potrivit art. 32 alin. (4) din Regulamentul ședințelor comune.

Vă rog să ridicați urnele.

- După pauză -

Domnul Bogdan Olteanu:

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Vă rog să luați loc în bănci. Continuăm lucrările.

Îl invit pe domnul senator Gavrilă Vasilescu pentru prezentarea procesului-verbal referitor la rezultatul votului asupra moțiunii de cenzură.

Domnul Gavrilă Vasilescu:

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Proces-verbal referitor la rezultatul votului asupra moțiunii de cenzură inițiate de 140 de deputați și senatori.

În temeiul prevederilor art. 43 alin. (4) din Regulamentul ședințelor comune ale Camerei Deputaților și Senatului, membrii Birourilor permanente ale celor două Camere ale Parlamentului, procedând la verificarea și numărarea voturilor exprimate de către deputați și senatori, prin vot secret cu bile, asupra moțiunii de cenzură inițiate de 140 de senatori și deputați, au constatat următoarele:

  • Numărul total al deputaților și senatorilor: 462.
  • Numărul deputaților și senatorilor prezenți: 433.
  • Numărul deputaților și senatorilor prezenți, care nu au votat: 59.
  • Numărul total de voturi exprimate: 374.
  • Numărul de voturi anulate: 2.
  • Numărul de voturi valabil exprimate: 372,
    din care:
    • voturi pentru adoptarea moțiunii de cenzură: 220;
    • voturi contra moțiunii de cenzură: 152.

În conformitate cu prevederile art. 113 alin. (1) din Constituția României, moțiunea de cenzură se adoptă cu votul majorității deputaților și senatorilor, ceea ce reprezintă minimum 232 de voturi pentru.

Potrivit rezultatului votării prezentat, se constată că nu a fost întrunită majoritatea voturilor deputaților și senatorilor cerută de Constituție pentru adoptarea moțiunii de cenzură.

Semnează membrii Birourilor permanente ale celor două Camere. (Aplauze din partea grupurilor parlamentare ale PNL, UDMR și PRM).

Domnul Bogdan Olteanu:

La procedura de explicare a votului, domnul senator Adrian Păunescu.

Vă rog, domnule senator.

Domnul Adrian Păunescu:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Eu vreau doar să-mi exprim regretul că primul-ministru, în ciuda votului care-l învrednicește să rămână, a plecat.

Era normal să rămână alături de noi, alături de cei care au votat împotrivă sau de cei care au votat pentru și să dea o dovadă de noblețe cu adevărat liberală.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulțumesc foarte mult, domnule senator.

Dacă mai există alte intervenții la explicarea votului. Nu mai sunt.

În aceste condiții, fiind epuizată ordinea de zi, declar ședința închisă.

Vă mulțumesc.

Ședința s-a încheiat la ora 18,15.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 14 octombrie 2019, 21:33
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro